PSIHODIAGNOSTIC ŞI EVALUARE CLINICĂ Fundamente Psihodiagnostic= cunoaşterea factorilor psihologici ai subiectului uman, cu relevant ptr diverse activităţi Psihodiagnostic

clinic= vizează cunoaşterea factorilor psihologici cu relevant ptr sănătate şi boala Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin procesul de evaluare (clinica), în care se utilizează metode diverse precum testarea psihologică, interviul clinic (liber, semistructurat, structurat) etc. În cazul unui proces de psihodiagnostic şi evaluare clinică nosologică, secvenţele sunt urm:  Încadrarea tabloului clinic al pacientului într-o anumită categorie nosologică (fazele 1 şi 2 se realizează prin interviu clinic şi testare psiho)  Particularizarea, detalierea şi sintetizarea datelor culese în fazele 1 şi 2, ptr a înţelege dinamica fiecărui individ. Aici se detaliază diagnosticului nosologic în problem concrete de viaţă ptr fiecare pacient (faza 3 prin interviu clinic şi testare psiho) Faza 1: este indicat că interviul să înceapă cu o discuţie despre situaţii în care îl pun pe pacient într-o poziţie confortabilă, de încredere şi siguranţă. - Se înregistrează numele şi prenumele pacientului, vârstă, cetăţenia, naţionalitatea şi domiciliul - date furnizate de pacient sau de aparţinător - Se notează şi motivul trimiterii - Treptat se virează spre obiectivul interviului - Interviul trebuie să vizeze urm aspect, care aproximează axele de diagnostic din DSM:  Descrierea acurată a tabloului clinic (Axa 1-tulburari clinice şi Axa 2-tulburari de personalitate), debutul şi evoluţia acestuia  Prezenţa altor boli somatice sau psihice, internări anterioare (Axa 3-conditiile medicale)  Condiţiile socio-economice, info despre familie, situaţii stresante (Axa 4-stresori psihosociali)  O perspectivă generală asupra stării pacientului (Axa 5-indicele global de funcţionare) - Fază se încheie prin realizarea unui diagnostic nosologic ipotetic Faza 2: în a 2-a faza a interviului, urmează o investigare detaliată a comportamentului şi funcţiilor psihice - Investigarea trebuie făcută prin teste psihologice - La sf acestei faze se clarifica şi se definitivează diagnosticul nosologic prezumtiv Faza 3: în cadrul psihodiagnosticului şi evaluării clinice se poate trece la o investigaţie detaliată, care vizează surprinderea structurii şi dinamicii individuale a pacientului şi oferă info suplimentare - Analiza vizează cele 4 nivele de analiză a subiectului uman: subiectiv-afectiv (emoţional), cognitiv, comportamental şi biologic/fiziologic - Se urmăreşte aici evaluarea psiho detaliată a:  Stării prezente a pacientului şi a modului în care acesta se adaptează la situaţiile concrete  Problematicii comportamentelor simptomatice  Situaţii somatice a pacientului  Dinamicii şi structurii personalităţii  Comportamentului interpersonal  Principiilor morale şi atitudinilor sociale  Mecanismelor defensive şi de coping, şi a conflictelor şi dinamicii lor  Identităţii şi imaginii de sine  Determinanţilor sociali şi situaţiilor concrete de viaţă  Problemelor de ecologie socială şi familial  Controlului şi autocontrolului comportamentului şi emoţiilor etc.

Distincţia dintre stress benefic (eustres) şi distres se face post hoc. . acesta începe să fie perceput mai pozitiv de către pacient. Normal= ceea ce se aşteaptă a fi normal într-o societate. O examinare succintă a ultimelor ediţii ale DSM reliefează categorii nosologice precum:  Pb de relaţionare cu partenerul  Pb ocupaţionale  Pb şcolare  Non-complianţă cu tratamentul  Neglijarea copilului  Pb de relaţionare între fraţi Modificare psihică şi comportamentală Un prim criteriu care a fost propus ptr a face delimitarea între normal şi patologic a fos t cel statistic. Comunicarea non-verbala adecvată 3. Atenţie la ce spune pacientul. Reflectări empatice frecvente 4. rude)  Expectantele sale faţă de terapeut sau terapie sunt nesatisfăcătoare: terapeut prea tânăr/bătrân/femeie/bărbat. Oferirea de întăriri ptr implicarea pacientului în procesul diagnostic Limite ale psihodiagnosticului şi evaluării clinice nosologice Numărul extreme de mare de categorii nosologice duce la o tendinţă de patologizare a vieţii cotidiene. dar şi la cum spune (modul în care spune un lucru arată perspective lui asupra lucrurilor) Tehnici de spargere a rezistentelor Sursele acestor rezistente pot fi diverse:  Pacientul este prea grav afectat de boala să ptr a susţine o comunicare relevant (se apelează la obţinerea info de la familie. Alternanta întrebărilor deschise (la început) cu întrebări ţinte/închise (după stabilirea unei comunicări deschise şi fluente) 2. Normal= capacitatea de a-ţi atinge scopurile importante în viaţă Distres şi dizabilitate Stresul este o prezenţă constantă în viaţa noastră. Distresul în schimb este definit ca un stress care are consecinţe psihologice şi biologice negative. cabinet terapeutic sărăcăcios/luxos etc. adică după apariţia efectelor lor. conform acestui criteriu normal înseamnă ceea ce aproximează media populaţiei Al 2-lea criteriu propus este criteriul cultural-ideal. Reflectarea empatică a rezistenţei pacientului 2. Abordarea indirect a pacientului 3.. (se bazează pe urm regulă: pe măsură ce pacientul împărtăşeşte clinicianului experienţe personale. este important ca pacientul să fie stimulat să vorbească)  A fost adus împotriva voinţei lui Tehnicile de spargerea rezistenţei urmează 3 paşi principali: 1. idealul pe care grupul social respective îl stabileşte ptr starea de sănătate Al 3-lea criteriu este cel funcţional.La sf fazei avem atât o categorie de diagnostic nosologic precum şi particularizarea acesteia prin surprinderea dinamicii individuale a pacientului Psihodiagnosticul şi evaluarea clinică nosologică presup urm componente principale:  Formularea diagnosticului nosologic – DSM – faza 1 şi 2  Detalierea diagnosticului nosologic prin surprinderea dinamicii acestuia în cazul unui pacient-ţintă (faza 3)  Operaţionalizarea diag nosologic în pb de viaţă specific pacientului (stabilirea listei de pb) Regului facilitoare ale diagnosticării şi evaluării clinice: 1.

Utilizarea unui instrumentar psihologic depăşit În stabil unui diag nosologic se utilizează adesea date de laborator rezultate din testarea psiho. Se utilizează adesea şi teste psiho depăşite teoretic şi/sau fără calităţi psihometrice adecvate (Roschach-ul este unul dintre cele mai utilizate teste psiho în eval clinică) Utilizarea unui instrumentar depăşit este încurajat uneori de decizii politice şi guvernamentale Problemele psihodiag şi eval clinice pot fi ameliorate utilizând urm strategii:  Dezv unui diagnostic nosologic categorial focalizat pe mecanisme etiopatogenetice  Realiz unui diag nosologic categorial pe bază de prototip (prototip= exemplar tip şi exemplar ideal)  Realiz unui diagnostic dimensional  Realiz unui diag psiho focalizat pe simptom  Utilizarea unui instrumentar psiho adecvat teoretico-metodologic şi adaptarea unor teste bazate pe cercetări fundamentale ANATOMIA ACTULUI PSIHOTERAPEUTIC Prima fază a intervenţiei psihoterap presupune psihodiagnosticul şi evaluarea clinică. ptr că terapeutul menţine această “alianţă” printr-un comp empatic. umanist-existential-experential alianţă de lucru nu generează nevroză de transfer. transformând incomprehensibilul în comprehensibil  Să sugereze existenţa unor tehnici de intervenţie eficiente în reducerea simptomatologiei Relaţia psihoterapeutica Este caracterizată ca o alianţă de lucru şi este descrisă ca o atitudine colaborativa şi de încredere a pacientului faţă de terapeut. dinamicpsihanalitica (numită adesea interpretare). congruent şi colaborativ faţă de pacient Rel terapeutică este strâns legată de conceptualizarea clinica: . pot amplifica sau genera simptomatologia Caracteristicile esenţiale unei conceptualizări clinice eficiente sunt:  Să fie acceptată de pacient  Să conceptualizeze teoretic problemele pacientului. prin intervenţie psiho. funcţională). umanist-existenţial-experienţială Conceptualizarea generală se face pe baza modelului stres-vulnerabilitate. care vor fi abordate fiecare în parte. Dacă simptomatologia prezentată de subiect este complexă. determinată de speranţă pacientului că simptomatologia va fi eliminată şi de acceptarea necondiţionată a pacientului de către terapeut În cazul terapiei dinamic-psihanalitice. Toate aceste etape se realiz pe fondul unei relaţii terapeutice (de consiliere) adecvate. În ab cog-comp conceptualizarea pb specific se face pe baza modelului ABC Lipsa unei conceptualizări clinice sau o conceptualizare clinică inadecvată negative. relaţia terapeutică generează şi nevroză de transfer În terapia cog-comp. Pe baza acestor info se trece la faza de conceptualizare. Anumite evenimente sresante interacţionează cu o stare de vulnerabilitate biologică şi/sau psihologică generând tabloul clinic Conceptualizarea clinică se face ptr fiecare pb care operaţionalizează categoria nosologică în fct de abordarea psihoterapeutică. atunci aceasta este descompusă în pb specific. Conceptualizarea cazului Conceptualizarea (explicare/interpretarea) este fundamental în reducerea simptomatologiei şi implementarea tratamentului Tipuri de conceptualizări clinice: cognitiv-comportamental (nosologica.

Accesul la o cantitate mai mare de info terapeutică 2. Prescripţiile psihoterap sunt component obligatorii ale planului de tratament. Sub trebuie să beneficieze de pe urma grupului şi grupul de pe urmă subiectului 2. deoarece afectează dinamica grupului. N comportamental (modif comp dezadaptative) 3. Nr membrilor gr este între 6-8. adolescenţi. Învăţarea prin modelare şi imitaţie 4. Pot fi incluşi sub cu diverse pb. încât să nu fie afectat de aceste obstacole  Rezultate obţinute: se înregistrează rezultatele obţinute şi se urm evoluţia pacientului în timpul terapiei şi ptr o perioadă şi după terapie Tehnicile psihoterap sunt specific fiecărei modalităţi psihoterap: dinamic-psihanalitice (asociaţii libere. generând o rel de tip transferenţiale În ab umanist-existential-experentiala. interpretarea viselor). Suportul social al grupului 5. de adult/model În ab dinamic-psihanalitica. acceptare necond. nevoia de revenire la conflictele bazale din copilărie duce la o atitudine de neutralitate binevoitoare şi infantilizare a pacientului. Nivelul cognitiv (modificarea cogniţiilor disfuncţionale) 2. respectându-se doar grupele mari de vârstă (copii. Nu se introduce în grup subiecţi extreme de agresivi. nevoia de raţionalitate face că terapeutul să adopte o atitudine colaborativa. ptr sub agresivi şi crează grupuri special 3.modificări bio prin tehnici de psihoterapie (relaxare) şi medicale Tehnicile terapeutice sunt grupate în pachete de intervenţie ptr tulburări specific şi pot fi utilizate individual sau de grup Construirea unui grup terapeutic: 1. iar planul de tratament trebuie astfel conceput. eventual organizate pe termen scurt. mediu şi lung  Planul de tratament şi procedurile utilizate: sunt strâns legate de concept clinică şi sunt proprii fiecărei modalităţi terapeutice. adulţi) Şedinţele de grup au loc aprox de 2ori pe sapt. cercetările arătând că ele au o contribuţie importantă la eficienta psihoterapiei  Obstacole scontate: trebuie clarificate de la început. umanist-existential-experentiale (tehnici paradoxale) şi cog-comp (restructurări cog) Tehnicile psihoterap vizează urm nivele: 1.   În ab cog-comp. N biologic/fiziologic. congruent Tehnicile de intervenţie Într-un tratament psihoterapeutic se regăsesc urm componente:  Lista de probleme: modul în care aceste categorii nosologice se manifestă în pb de viaţă ptr fiecare pacient  Scopurile: trebuie să fie clare şi precise. O atenţie specială se acordă şedinţelor iniţiale de construcţie a grupului. un nr prea mare de sub poate afecta negative dinamica gr 4. Universalitatea Înainte de psihoterapia de grup este indicată o secvenţă de psihoterapie individuală . Instalarea speranţei. 3. Exerciţiile de încălzire şi de familiarizare a sub în grup sunt f imp (ex Tehnica scaunului .se descrie la persoana a 2-a) Mecanismele intervenţiei în psihoterapia de grup Factorii reuşitei în psihoterapia de grup sunt: 1. nevoia de acceptare şi siguranţă duce la o relaţie dominate de empatie.

Un element important în această etapă este înregistrarea rezultatelor obţinute. Modalitate obiectivă (înregistrarea datelor comportamentale utilizând un instrumentar psiho riguros) Evaluarea rezultatelor intervenţiei este importantă din mai multe motive:  Oferă un feedback pozitiv terapeutului şi pacientului referitor la intervenţia terapeutică  Evaluarea este necesară activităţilor administrative din cadrul în care terapeutul îşi desfăşoară activitatea  Datele culese pot face obiectul unor analize ştiinţifice şi al publicării . Modalitate subiectivă (declaraţiile clientului) 2.Înregistrarea rezultatelor şi urmărirea evoluţiei cazului Include concluziile asupra cazului şi evoluţiei acestuia în timpul tratamentului şi prezentarea planului de urmărire a evoluţiei pacientului după încheierea tratamentului. Evaluarea rezultatelor se face prin 2 modalităţi: 1. ptr a preveni recăderile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful