31.

Aspecte de psiho-oncologie
Impactul psihologic negativ al cancerului în conştiinţa publică se datorează caracterului de boală incurabilă, care continuă să reprezinte una din cauzele majore de deces în întreaga lume. Un al doilea element generator de anxietate este legat de terapia antineoplazică, care adesea este agresivă, mutilantă şi debilitantă, producând numeroase limitări ale calităţii vieţii. Cauzele majore de stres pentru pacientul cu cancer sunt momentul diagnosticului, debutul tratamentului şi momentul recidivei sau al diagnosticului de boală metastatică. Stresul se referă la orice eveniment în cursul căruia cerinţele interne sau externe sunt percepute ca solicitante sau depăşind resursele adaptative ale unui individ [1]. Severitatea bolii şi agresivitatea terapiei specifice intră în rezonanţă cu personalitatea subiectului, determinând stări sufleteşti, sentimente şi modificări ale stilului de viaţă. Mai mult de 47% dintre pacienţii cu cancer dezvoltă tulburări psihiatrice, aproximativ 90% dintre acestea fiind reacţii la diagnosticul şi tratamentul cancerului. Tulburările emoţionale, care sunt evidenţiate frecvent, pot fi de asemenea considerate răspunsuri la agresiunea psihologică. • Psiho-oncologia este subspecialitatea clinică care se concentrează asupra aspectelor psihologice, comportamentale şi sociale ale cancerului. Dimensiunile psiho-oncologiei includ tulburările pe care pacientul le prezintă în stadiile diferite de boală şi posibilele efecte ale răspunsurilor psihologice, comportamentale şi sociale pe care morbiditatea şi mortalitatea le induce boala canceroasă [2]. TULBURĂRILE PSIHOLOGICE Nu există un comportament standard în confruntarea pacientului cu cancerul. Reacţia psihologică la momentul diagnosticului oncologic este descrisă ca un proces stadial, cu următoarele faze (scara Kubler-Ross): • Refuzul (negarea) – este faza în care pacientul neagă orice evidenţă privind boala, punând în discuţie validitatea părerii sau diagnosticului exprimat de specialişti. Dacă această fază persistă, poate conduce la refuzul diagnosticului, tratamentului şi la orientarea pacientului către alţi medici. • Revolta – unii pacienţi acceptă cu curaj şi încredere diagnosticul clinic. Această atitudine se asociază cu speranţa în vindecare şi căutarea de a afla noi informaţii. Alţi pacienţi menţin fază de negare, pe fondul căreia instalează furia şi revolta, boala fiind percepută ca o pedeapsă nemeritată. • Furia poate fi îndreptată asupra celor din jur (familie, personal medical). • Resemnarea – când pacientul observă că prin furie şi revoltă nu-şi poate redobândi sănătatea, intervine adaptarea la boală şi dorinţa de a urma tratamentul. • Sindromul anxios depresiv – un alt tip de reacţie într-o situaţie similară cu cea de mai sus poate fi aceea caracterizată de o reacţie anxios depresivă. Depresia se manifestă ca un dezinteres crescând pentru viaţă, strict determinat de prognostic; pacientul refuză tratamentul şi în general prezintă o atitudine negativă [3]. TULBURĂRILE PSIHIATRICE Sindroamele psihiatrice manifeste clinic survin frecvent (de obicei după iniţierea terapiei) la pacienţii cu cancer datorită evoluţiei bolii şi a tratamentelor oncologice. Cele mai frecvente tulburări sunt: delirul, depresia şi anxietatea; un pacient poate prezenta unul sau mai multe dintre aceste sindroame. Apariţia acestor tulburări este adesea în relaţie cu stadiul bolii sau tratamentul administrat şi sunt foarte variabile interindividual. Numeroşi pacienţi se adaptează bine la boală, dar cei care prezintă tulburări neuro-psihiatrice pot avea serioase afectări ale calităţii vieţii şi complianţei la tratament [4].

opioizi şi antiemetice antiserotoninergice. • Pacientul cu cancer este frecvent politratat. de la reacţii emoţionale frecvente în viaţa cotidiană (tristeţe temporară şi descurajare) până la un sindrom sever depresiv. tract gastro-intestinal. cum ar fi conflictele emoţionale cu cei din familie. situaţie frecventă în managementul durerii neuropate. interferon-alfa. Aproximativ un sfert din pacienţii cu cancer pot dezvolta o depresie severă pe termen lung. decât introducerea unui nou agent (ex. . narcotice. acceptarea propriilor sentimente şi acordarea unui interval de timp pentru înţelegerea situaţiei şi luarea deciziilor. prostată) sunt susceptibile de metastazare la nivelul SNC. Gradele uşoare de depresie şi disforie nu necesită intervenţie terapeutică specifică. Depresia se poate manifesta ca un complex de probleme. care semnifică o tulburare psihiatrică majoră. interleukină-2. perioada de reacţie negativă este scurtă şi nu interferă cu abilităţile lor de integrare socială şi de participare la decizia terapeutică. meperidina). plămân. un bun control a durerii fiind deci esenţial pentru a se obţine un diagnostic şi tratament adecvat al tulburărilor psihiatrice. fluvoxamin) inhibă metabolismul AT. La pacienţii ale căror simptome psihiatrice nu răspund la tratamentul psiho-farmacologic. momentul de risc maxim fiind apariţia primei recidive a bolii. iritabilitate sau depresie. De exemplu mai multe neoplazii (sân. ca urmare se vor avea în vedere interacţiunile medicamentoase ale psihotropelor. bolile debilitante asociate. Pentru unii dintre aceştia. insomnia. renal. antidepresivele triciclice (AT) sau inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) (ex. psihotrop) care ar putea exacerba simptomele psihiatrice. de prieteni. • Pacienţii – mai ales cei cu alte comorbidităţi – sunt susceptibili de efecte secundare ale tratamentului manifestate ca simptome de comportament şi cognitive după administrarea de: corticosteroizi. Criteriile uzuale de diagnostic al depresiei la persoanele aparent sănătoase (anorexia. În stadiile avansate ale anumitor neoplazii pot surveni injurii structurale sau metabolice. cu efecte asupra SNC care pot precipita simptomele psihiatrice. istoricul familial de depresie [1]. O atenţie particulară trebuie acordată utilizării concomitente a ISRS şi AT. În această perioadă este foarte important sprijinul acordat de ceilalţi membri ai familiei. pierderile anterioare neacceptate. • Tratamentul inadecvat a durerii induce simptome de anxietate.PRINCIPII DE TRATAMENT • Simptomele psihiatrice sunt adesea manifestări clinice ale bolii sau tratamentului în cancer. Depresia Incidenţa reacţiilor depresive la pacientul spitalizat este de 20-25%. pierderea ponderală) prezintă mai puţină importanţă pentru depresia din cancer. sentimentul de vină. sprijinul insuficient din partea sistemului sau familiei. pot acţiona o serie de circumstanţe agravante. oricare dintre aceste simptome putând surveni ca o consecinţă a bolii sau a tratamentului. Unele medicaţii din categoria ISRS (fluoxetin. Inhibitorii de monoaminoxidază (IMAO) (ex. asemănătoare cu aceea a depresiei care însoţeşte alte boli. La aceştia este mai prudentă scăderea dozelor sau întreruperea tratamentului curent. putând determina modificări ECG (alungirea intervalului QT) [5]. Pacienţii prezintă răspunsuri emoţionale diferite la aflarea diagnosticului. paroxetin. fluoxetin) sunt cel mai frecvent utilizaţi. se va reconsidera posibilitatea existenţei metastazelor cerebrale indiferent de localizarea primară. În paralel cu boala. care pot fi prevenite prin alegerea de agenţi alternativi sau prin ajustarea dozelor.

asistentă medicală. Psihoterapia Poate fi util în condiţiile în care tipul personalităţii preexistente a pacientului interferă cu aplicarea tratamentului. lipsa plăcerii. Tratamentul medicamentos În trecut. pacientul nu trebuie să-şi piardă speranţa. scăderea apetitului cu scădere ponderală secundară. Răspunsul emoţional la traume anterioare sau existenţa spitalizărilor în antecedente poate avea un mare impact asupra manifestării clinice a depresiei.sau hiperactivitatea psihomotorie. Psihoterapia poate fi realizată de către medicul de familie. în timp ce alţii au nevoie doar de o persoană faţă de care să îşi exprime sentimentele. reducerea interesului pentru familie. prieteni. efecte anticolinergice. Un anumit grad de refuz a situaţiei este normal şi deci acceptabil. Unele medicamente prezintă efecte alfa-blocante ce determină hipotensiune arterială. sau pot provoca scăderea pragului de producere a crizelor comiţiale. sindrom confuzional acut. depresia fiind considerată în mod greşit o consecinţă a bolii sau un incident trecător. ameţeală. sentimentul lipsei de speranţă sau de ajutor. vedere înceţoşată. apariţia sentimentului de vinovăţie. În nici un caz. Tratamentul se va începe cu doze mici. Dacă pacientul se simte deprimat sau iritat. muncă sau activităţi efectuate în timpul liber. S-a demonstrat că administrarea de antidepresive îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi permite un grad mai mare de adaptare psihosocială a bolnavului cu cancer. Antihistaminicele potenţează sedarea. tahicardie reflexă. oncolog. izolarea de familie şi prieteni. constipaţie (ileus). Aceste simptome sunt caracteristice unei tulburări depresive majore. episoadele de plâns frecvente. însă ajutorul unui psihoterapeut antrenat în terapia interpersonală şi psihodinamică poate fi extrem de util în unele situaţii. Medicamentele anticolinergice pot produce xerostomie. administrate în mai multe prize zilnice [1]: • Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) − citalopram 40-60 mg/zi − fluoxetin (Prozac®) 20-40 mg/zi . Doar atunci când acest refuz împiedică pacientul să participe la luarea deciziilor în ceea ce priveşte tratamentul. retenţie urinară. nivelul scăzut de energie. cu creştere ulterioară treptată. Antidepresivele pot deveni toxice în cazul insuficienţei hepatice sau renale. ce necesită asocierea psihoterapiei cu administrarea de medicamente antidepresive. sexualitate. apariţia de gânduri cu privire la moarte sau la suicid. În unele studii. creştere ponderală etc. familie. pacienţii cu cancer nu primeau îngrijiri corespunzătoare.TRATAMENT Sprijinul emoţional Unii pacienţi reactualizează vechi conflicte emoţionale rămase nerezolvate. Terapiile cognitive permit înlăturarea părerilor greşite şi a prejudecăţilor. scăderea capacităţii de concentrare. Diagnosticul de depresie va fi urmat de analiza atentă a trăsăturilor psihologice particulare ale cazului: gânduri cu încărcătură negativă frecvente sau permanente. hipotensiune ortostatică. psihiatru. Selecţia medicaţiei urmăreşte nu numai gradul de eficacitate.). ducând la o creştere a capacităţii de a răspunde pozitiv stresului emoţional. ci şi tolerabilitatea terapiei (diminuarea efectelor secundare: hiperactivitate. tahicardie. preot. se va încerca o anamneză asupra următoarelor simptome: insomnie sau hipersomnie. hipo. Administrarea se va face cu prudenţă la bătrâni şi la persoanele care prezintă boli asociate debilitante. el devine o problemă medicală. sedare. cresc pofta de mâncare şi determină hipotensiune posturală sau sindroame confuzionale acute (delir). terapia de grup la pacientele cu cancer de sân a îmbunătăţit calitatea vieţii şi a prelungit supravieţuirea [6]. dacă acuză pierderea interesului pentru contactele sociale sau din alte activităţi.

0 mg/zi − metilfenidat retard (Concerta®) 8 mg/zi − pemolin (Cylert®) 18. Endep®) 10-25 mg − nortriptilină (Pamelor®. Adapin®) 25 mg/zi − desipramin 100-200 mg/zi − imipramin 100-200 mg/zi • Alte categorii − bupropion (Wellbutrin®) 100-300 mg/zi − mirtazapin (Remeron®) 30-45 mg/zi − venlafaxin (Effexor®) 150-225 mg/zi Se va evita administrarea antidepresivelor triciclice la pacienţii care prezintă pe traseul EKG un interval QT mai mare de 450 msec. pot fi utilizaţi în tratamentul depresiilor majore sau în cazul atacurilor de panică. tranilcipromin (Parnate®) etc. la cei cu insuficienţă respiratorie sau la cei cu crize comiţiale (scade pragul de producere a crizelor). utilizarea lor este restrânsă la cazurile în care alte terapii au eşuat [7. Dacă pacientul prezintă în istoricul său personal sau familial antecedente maniacale sau hipomaniacale se va solicita un consult psihiatric şi se vor administra medicamente stabilizatoare ale statusului mintal [7]. Tulburările pot îmbrăca forma unui delir tipic care se dezvoltă într-o perioadă scurtă de timp (ore-zile). − modafinil (Provigil®) 100-200 mg/zi • Stabilizatori ai statusului mintal / anticonvulsivante − carbonat de litiu (Eskalith®. .8] Delirul Delirul este o perturbare a stării de conştienţă şi cogniţie care se dezvoltă ca o consecinţă a disfuncţiei cerebrale globale. Principalele medicamente utilizate în tulburările afective sunt: • Stimulante pentru creşterea gradului de vigilenţă − metilfenidat (Ritalin®) 2. dar folosirea lor este limitată ca urmare a necesităţii unei diete lipsite de tiramină şi a interferenţelor majore cu alte medicamente. Lithobid®) 300 mg/zi − carbamazepină (Tegretol®) 100-200 mg x 2-3/zi − gabapentin (Neurontin®) 100-300 mg x 2-3/zi − lamotrigin (Lamictal®) 25-50 mg x 4/zi (mai scăzută în cazul asocierii de valproat – risc crescut de apariţie a rash-ului de tip Stevens-Johnson) − acid valproic (Depakine®.75 mg/zi. până la perturbări profunde cu afectări psihice.− paroxetin (Paxil®) 20-30 mg/zi − sertralin (Zoloft®) 25-50 mg/zi • Antidepresivele triciclice (AT) − amitriptilină (Elavil®.5-5. Delirul este frecvent la pacienţii cu boală severă şi prevalenţa sa este mai mare la pacienţii cu boală acută sau avansată [1]. Aventyl®) 75-100 mg/zi − doxepin (Sinequan®. toxice sau metabolice ale funcţiilor cerebrale şi metabolismului. Depakote®) 15 mg/kg/zi • Benzodiazepine − clonazepam (Klonopin®) 0.5 mg/zi (nu se întrerupe brusc) • Inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) − fenelzin (Nardil®).5 mg/zi − alprazolam (Xanax®) 0.

accidente cerebrale etc. insuficienţă hepatică sau renală. sunt cauze importante. Stabilirea diagnosticului de sindrom confuzional acut trebuie urmată de o anamneză riguroasă pentru a identifica data apariţiei primelor simptome şi în consecinţă cauza producerii lor (modificări ale tratamentului medicamentos. atenţie şi memorie recentă pacienţii nu reţin instrucţiunile şi explicaţiile primite. Varietatea mare a tulburărilor senzoriale indică gradul sindromului confuzional acut [9]. tactile şi uneori olfactive) sau. rezoluţia simptomelor legate de delir (când este posibil) şi optimizarea funcţiei cognitive. agitaţia psihotică intensă). poate prezenta o depresie marcată. Psihoterapia Orientarea repetată a pacientului asupra datei curente. etc. dimpotrivă. traumatisme. Tulburările de percepţie senzorială (vizuală sau auditivă) pot fi ameliorate măcar parţial prin folosirea ochelarilor şi a protezelor auditive [10]. a locului în care se găseşte şi a procedurilor medicale efectuate asupra sa este utilă în unele situaţii. data. examene clinice şi paraclinice modificate). halucinaţii (vizuale. urinare. iluziile. deficitul vitaminic (B 12 . anxioliticele. nivele scăzute de atenţie şi concentrare. tiamină). portrete ale membrilor familiei. tulburări ale ritmului cardiac.sau hipotiroidismul. hiponatremia şi hipercalcemia. tratamentul cu neuroleptice antipsihotice poate ameliora simptomele (halucinaţiile. Datorită tulburărilor de concentrare. condiţiile de stres concomitent şi disponibilitatea suportului social. auditive. Tratamentul medicamentos Utilizat judicios.) sau alcoolic poate induce delirul. O altă modalitate de lucru este folosirea unei agende sau a unor bilete aşezate în camera pacientului pe care se notează numele lui. Administrarea medicamentelor psihotrope la un pacient „agitat” este contraindicată şi poate avea efecte secundare severe. substanţele care determină cel mai frecvent apariţia delirului sunt: sedativele. dar nu tratează cauza principală [1.) pot crea condiţii de apariţie a unei modificări acute a statusului mintal [9]. incoerenţă verbală şi comportament iraţional. hipervigilenţă. tulburări ale ciclului somn-veghe. minimalizarea stresului familial. • Tulburările metabolice sunt frecvente la pacienţii cu cancer şi includ: diabetul zaharat dificil controlat. TRATAMENT Scopurile tratamentului delirului la pacientul cu cancer includ: asigurarea confortului pacientului. în special la pacienţii imunodeprimaţi.6]. lămpi de veghe (ce împiedică apariţia halucinaţiilor nocturne). insuficienţă cardiacă congestivă. Stresul dat de camera de spital poate fi ameliorat prin decorarea încăperii cu calendare. hiper. în condiţiile necunoaşterii cauzelor ce declanşează tulburările comportamentale: • Medicamentele rămân principala cauză a sindromului confuzional acut. Este recomandată folosirea celei mai mici doze care poate controla simptomatologia. Principalele medicamente utilizate sunt: • Fenotiazinele . ceasuri de perete. ale SNC etc. folat.Delirul este caracterizat prin fluctuaţii ale conştienţei de sine. • Infecţiile respiratorii. modificarea rapidă a stărilor mentale şi a dispoziţiei pacientului. • Sevrajul medicamentos (benzodiazepine. Pacientul cu delir poate avea iluzii. locaţia spitalului. anticolinergicele şi corticosteroizii. narcoticele analgezice. opioizi etc. Înaintea începerii tratamentului terapeutul trebuie să includă în anamneză şi episoadele depresive personale sau istoricul familial de depresie. • Afecţiunile medicale (tumori.

O.0 mg/zi P. Dacă la un anumit pacient./I.5-1. ca urmare a tratamentului urmat. prelungirea intervalului QT). − olanzapin (Zyprexa®./I. – tablete ce se dizolvă în gură) − quetiapin (Seroquel®) 25-50 mg/zi − ziprasidon (Geodon®) 20 mg/zi [13] Pacientul aflat în delir. iar la pacienţii ce prezintă agitaţie intensă este indicată administrarea I. a simptomelor pseudo-parkinsoniene.O.) − perfenazina (Trilafon®) 4 mg x 4-6/zi − trifluoperazina (Stelazine®) 2 mg x 4-6/zi [7. la ora 8pm şi aşa mai departe [14]. cu creşterea nivelelor plasmatice. Metoclopramid poate duce de asemenea la apariţia de efecte secundare extrapiramidale.O. Dacă agitaţia pacientului creşte o dată cu creşterea dozelor se poate ajunge la o supradozare a medicamentelor. Droperidol are şi un efect antipsihotic [7]. Dimedrol®) 25 mg x 2/zi Sumarea efectelor anticolinergice (în special prin asocierea de antiemetice sau analgetice anticolinergice) poate duce la instalarea unei psihoze de tip atropin-like şi la simptome de tipul constipaţiei. Creşterea dozei de medicamente antipsihotice poate duce la apariţia spasmelor musculare. granisetron (Kytril®). poate fi documentată o perioadă confuzională predictibilă (de exemplu./I.O. fără efecte secundare anticolinergice./I. la pacienţii care tolerează dozele crescute cu efecte secundare minime şi la care haloperidol acţionează ca adjuvant în controlul durerii). Benzodiazepinele pot fi administrate în doze scăzute la pacienţii care necesită sedare. Aceste efecte secundare pot fi reduse prin administrarea concomitentă de cantităţi mici de: − trihexifenidil (Artane®) 1-2 mg x 2/zi − benztropină (Cogentin®) 1 mg x 2/zi − difenhidramină (Benadryl®. un moment în care activitatea din jurul său atinge un nivel scăzut. în fiecare zi la apusul soarelui. Zydis®) 5 mg/zi (P.) − thioridazina (Mellaril®) 10-25 mg x 3-4/zi P.). dolasetron (Anzemet®) – pot produce efecte extrapiramidale ce necesită medicaţie anti-parkinsoniană şi de aceea vor fi înlocuite cu antiemetice de alt tip. creşterii gradului de confuzie mentală.12] • Alte medicamente antipsihotice − haloperidol (Haldol®) 0. în special în prezenţa hipoalbuminemiei. prescrisă (efecte extrapiramidale mult mai reduse) − risperidon (Risperdal®) 0.O.M. xerostomiei. medicamentele anti-parkinsoniene vor fi administrate doar dacă există o indicaţie clară şi nu profilactic. a unei jumătăţi din doza P.M. 0. Antipsihoticele se pot asocia cu benzodiazepinele: la pacienţii agitaţi se administrează P.5-2 mg haloperidol la ora 4pm urmat de o doză de lorazepam 1-2 mg P.O. cu tulburări majore vizuale sau auditive este predispus la halucinaţii în cazul instalării unei sedări prelungite. (nu I.5-2 mg la fiecare 8 ore. .V.V. determinând o alterare a contactului cu realitatea prin lipsa stimulării) se va trece la administrarea tratamentului în priză zilnică unică.O. există şi situaţii în care se pot folosi şi doze mai ridicate (ex. Timpul de înjumătăţire plasmatică a medicamentelor antipsihotice este în jur de 24-48 ore. lorazepam poate fi administrat în doze de 0.O. Astfel. a agitaţiei.25-2 mg x 4-6/zi (P. Pentru a le evita. Antiemeticele anti-serotoninergice – ondansetron (Zofran®).− clorpromazina (Thorazin®) 10-25 mg x 3-4/zi (P.M. retenţiei urinare. în urma observaţiilor clinice. sau la cei care prezintă modificări EKG cu risc pentru administrarea antipsihoticelor (blocuri.V. la ora la care apare tulburarea mentală. tahicardiei. insuficienţei hepatice sau renale.

teamă. buspironă. − Cauze organice Hipoxia este sugerată de episoadele repetate de anxietate însoţite de alterarea funcţiilor intelectuale. comportament fluctuant cu modificări rapide de dispoziţie şi tulburări de memorie. dispnee. 10 mg imipramin) care va fi crescută lent la 1-2 zile pentru a evita creşterea anxietăţii. transpiraţii. Diagnosticul diferenţial al diverselor tipuri de anxietate se face în funcţie de durata simptomelor: • Tulburările de adaptare. caracterizate prin prezenţa anxietăţii pe o durată mai mică de 6 luni. acompaniate de tahicardie. medicamentele/drogurile utilizate. Anxietatea pacientului cu cancer variază în funcţie de cauză. În cazul tulburărilor neuro-vegetative (anxietate prezentă în activităţile zilnice) se pot utiliza beta-blocante. cu debut rapid. sacadate. ameţeală.5 mg sertralin. Se vor menţiona simptomele în ordinea apariţiei. asociind uneori administrarea de benzodiazepine. bolile asociate. agitaţie. hipevigilenţă. indiferent de circumstanţe. Anxietatea Dintr-un anumit punct de vedere. dar un anumit grad de eficienţă se poate obţine şi cu AT. severitate şi tratamentul aplicat. • Episoadele scurte şi izolate de anxietate pot fi cauzate de: − Atacuri de panică Determină episoade de anxietate repetate. atenţie redusă. dorinţa de a fugi (apărute fără o cauză aparentă fizică sau chimică). începutul şi completarea terapiei sau depistarea bolii avansate sau recidivei. sunt determinate de încercarea pacientului de a-şi diagnostica şi adapta reacţiile la tratamentul aplicat. terapii de relaxare. amorţeală. . insomnie. cu eficienţă dovedită mai scăzută însă decât buspirona [18].16]. Dacă tensiunea arterială este foarte scăzută se poate administra bitartrat de norepinefrină (Levophed®) [15. • Anxietatea generalizată este diagnosticul cel mai probabil în cazul persistenţei simptomatologiei pe o durată mai mare de 6 luni. caracteristicilor şi perioadei de stres. bio-feedback. asociate sau nu cu tratament medicamentos (benzodiazepine). Anxietatea generalizată se însoţeşte de semne de tensiune psihică.Asocierea antipsihoticelor (în special Thorazin®) poate determina hipotensiune arterială posturală ce poate merge până la instalarea unei stări de şoc. Tratamentul cu antidepresive trebuie început cu o doză foarte mică (12. Punerea unui diagnostic corect necesită o anamneză detaliată asupra debutului. Ca simptom. tahicardie. scăderea capacităţii discriminative. gabapentin [14]. palpitaţii. respiraţii scurte. Tratamentul constă în psihoterapie. terapii de relaxare. hiperventilaţie. prezenţa anxietăţii la momentul diagnosticului de cancer este universală. Se recomandă întreruperea administrării medicamentelor cu efect deprimant asupra SNC şi administrarea unor doze mici de antipsihotice (dacă anxietatea se însoţeşte de delir). Anxietatea este descrisă de pacient ca teamă. cu durata între 20 de minute şi câteva ore. 5 mg paroxetin. IMAO şi mirtazapin. toropeală sau tensiune musculară [1]. Tratamentul se bazează în principal pe benzodiazepine (de preferat cele cu perioadă lungă de înjumătăţire [clonazepam] – cele cu acţiune scurtă [alprazolam] pot duce la declanşarea unor atacuri de panică de tip breakthrough. dezorientare spaţio-temporală. antecedentele personale şi familiale. prin apariţia toleranţei la medicament). stare de şoc. focalizare slabă a atenţiei în timpul conversaţiei sau a activităţilor zilnice. Tratamentul constă în psihoterapie. anxietatea tinde să apară la momentele critice de tranziţie în diagnosticul şi tratamentul cancerului precum: diagnosticul iniţial.

şi poate de asemenea potenţa acţiunea altor medicamente cu efect stabilizant asupra sistemului nervos. feocromocitom. Unii pacienţi pot prezenta anxietate anticipativă înaintea efectuării procedurilor de diagnostic şi tratament (CHT). − Medicamente Teofilina. tumori carcinoide. Creşterea anxietăţii anticipative poate necesita creşterea dozelor de medicaţie. administrate cât mai rar (lorazepam. tratamente sau situaţii interpersonale [15].7] Agent Timp de înjumătăţire (h) Debut Doza de atac (mg) Benzodiazepine cu acţiune scurtă ® Triazolam (Halcion ) 1. se poate instala după un eveniment deosebit). care necesită reducerea sau stoparea medicaţiei cu efecte deprimante asupra SNC. temazepam). imagerie. La nevoie. pacientul poate să înceapă să se simtă stresat de proceduri.alternate cu doze mici de benzodiazepine cu timp de înjumătăţire redus. Gabapentin (eliminare renală) poate ameliora anxietatea. medicamente anxiolitice şi asistenţă permanentă.125* ® 8-20 moderat 10 x 3/zi Oxazepam (Serax ) ® 10-20 rapid 0. stresul posttraumatic. corticosteroizii. cum ar fi frica faţă de ace.5 x 2/zi 15* 5* 5* . oxazepam.5-3. antipsihoticele recente prezintă un risc scăzut de inducţie a acestor efecte secundare.5 x 3/zi Lorazepam (Ativan ) ® 12-24 rapid 15* Temazepam (Restoril ) ® 12-24 moderat 0. hiperparatiroidism.5 rapid 0. hipertiroidism. bunkerele de cobaltoterapie sau spaţiul îngust din scanner-ele CT.5 1 rapid rapid rapid rapid rapid 2-5 x 2/zi 7. Tabel 1.5 x 2/zi Clonazepam (Klonopin ) Benzodiazepine cu acţiune lungă ® Diazepam (Valium ) ® Clorazepam (Tranxene ) ® Flurazepam (Dalmane ) Hipnotice non-benzodiazepinice ® Zolpidem (Ambien ) ® Zaleplon (Sonata ) 20-90 20-100 20-100 1.5-4. De reţinut că antipsihoticele mai vechi şi metoclopramid pot induce o agitaţie de tip extrapiramidal (akatisia) care poate mima anxietatea. sevraj etanolic sau medicamentos) pot determina anxietate.25 x 3/zi Alprazolam (Xanax ) ® 12-48 moderat 10 x 2/zi Clordiazepoxid (Librium ) ® 20-30 rapid 0. se pot utiliza doze mici de benzodiazepine cu durată de acţiune scurtă (metabolizate la nivel hepatic prin conjugare şi nu prin oxidare). Bolile ficatului şi alte afecţiuni (tumori cerebrale. administrate pe cât posibil după un orar fix [19]. antidepresivele. O anamneză riguroasă poate pune în evidenţă fobii ale pacienţilor. deşi mai rar observat la pacienţii cu cancer. antipsihoticele. Principalii agenţi anxiolitici şi sedativele nocturne [1. dar necesită totuşi o monitorizare oximetrică sangvină. − Evenimente precipitante Pot genera tulburări de adaptare a pacientului la tratament (ex. sevrajul după benzodiazepine sau narcotice analgezice pot determina anxietate. În timp. tulburările de somn şi durerea. În acest caz se pot aplica tehnici de relaxare/desensibilizare. TRATAMENT Tratamentul cu anxiolitice şi sedative nocturne (Tabel 1) permite ameliorarea stresului pacienţilor şi adaptarea lor prin găsirea unor soluţii la problemele generate de prezenţa cancerului [17]. aritmii cardiace.

dar de lungă durată. fără sindrom confuzional în timpul zilei. poate fi utilizat ocazional la pacienţii fără afecţiuni gastro-intestinale sau hepatice. Pacienţii etanolici sau care consumă cronic benzodiazepine necesită doze de cel puţin două ori mai mari decât cele menţionate. Amobarbital sodic este folosit în tratamentul tulburărilor de somn refractare. Beta blocante (controlul tulburărilor neurovegetative) ® Propranolol (Inderal ) ® Atenolol (Tenormin ) Antipsihotice (tratamentul anxietăţii asociate delirului) Antihistaminice (utilizarea mai sigură a medicamentelor active la pacienţii ce prezintă tulburări respiratorii sau în insomnie) ® 25 x 2-3/zi Difenhidramină (Benadryl ) ® 50 x 3-4/zi Hidroxizin (Vistaril ) * se administrează la nevoie [1. TRATAMENT • Benzodiazepinele sunt frecvent administrate la pacienţii care necesită sedare în timpul nopţii. Tulburările de somn pot fi determinate de diferite cauze fizice. ce se soldează cu o rată ridicată a traumatismelor de şold prin cădere. • Hipnoticele non-benzodiazepinice au o acţiune cu instalare rapidă şi de durată. Principalul avantaj al benzodiazepinelor cu acţiune instalată rapid. temazepam.0 g (acţiune hipnotică). de care unii pacienţi au totuşi nevoie [6]. Unele medicamente trezesc bolnavul prin acţiune directă (fluoxetin) sau în mod indirect (diuretice). indiferent de cauză. temazepam) acţionează rapid şi nu provoacă confuzie în timpul zilei.5-1. zolpidem. zgomotele din jur pot avea un rol important. se preferă administrarea de oxazepam. temperatura. zaleplon. este eliminarea trezirii în timpul nopţii sau la primele ore ale dimineţii. doza iniţială de imipramin este de 10 mg x 3/zi). Cele cu durată de acţiune scurtă (lorazepam. Corectarea unor astfel de perturbări ambientale ameliorează sau rezolvă definitiv problema fără să apeleze la tratamentul medicamentos. în timp ce trezirea în cursul nopţii este mai frecvent întâlnită în depresii. care poate creşte riscul de apariţie a delirului. • Antihistaminicele pot fi o alternativă la administrarea benzodiazepinelor la pacienţi cu tulburări respiratorii. Sunt grevate totuşi de posibilitatea instalării toleranţei individuale. • Alte medicamente Cloralhidrat 0. Principalul lor dezavantaj este efectul anticolinergic. Ciclul somn-veghe este întotdeauna perturbat la un pacient cu delir. lorazepam.7] 10-20 x 3/zi 25-50/zi Doza iniţială va fi redusă la pacienţii vârstnici sau la cei cu boli asociate debilitante. dar pe o durată scurtă de timp datorită riscului de depresie . Mediul. Durerea din cancer trezeşte adesea pacientul în somn. nu prezintă efect cumulativ şi deci se pot administra uşor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.Antidepresive Tratamentul pentru atacurile de panică se începe cu doze mai scăzute decât cele utilizate în depresii (ex. la care medicamentele sedative cu durată de acţiune prelungită pot determina tulburări de atenţie. Insomnia Încercările nereuşite de a adormi pot fi asociate cu anxietatea.

Massie MJ. ed. 7. Gabapentin (eliminare renală. Alter CL. Management of anxiety and depression in adult cancer patients – toward an evidence-based approach. Roth AJ. în scopul de a reduce anxietatea. Helmann S. 2. 5. Shuster JL. In: MacDonald JS. 9. Gulley J. Delirium: acute confusional states. Bethesda Handbook of clinical oncology. New York: Springer 2006:1552-1579 6. ca şi utilizarea antidepresivelor. J Psychooncol 1992. 6th ed. Iaşi: Editura Kolos. ca şi asocierea între aceste tehnic şi intervenţiile non-comportamentale. Lipowski Z. Psychological issues. Philadelphia: J. înainte de culcare [7]. Vasiliu L. Pao M. • Suportul psihologic înaintea intervenţiilor chirurgicale reduce stresul psihologic. anxiety and delirium. este eficace în managementul perturbărilor stresului post-chirurgical. • Depresia poate fi tratată prin asocierea psihoterapiei suportive. Kane FJ. 3rd ed. 2nd edition. 8. care pot ajunge la 300-1200 mg. eds. oferirea de broşuri şi/sau utilizarea de înregistrări video contribuie la reducerea stresului emoţional şi ameliorează acoperirea psiho-socială şi psihologică. Cancer: principles & practice of oncology. în asociaţie cu antidepresivele (ISRS).1:199. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 2000:1009-1032. 1990. al cărui sumar este prezentat mai jos: • În cursul consultaţiei iniţiale a pacientului cu cancer se vor pune întrebări de deschidere. eds. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 2001:30583066. Probleme emoţionale şi psihiatrice la pacientul cu cancer. Chertkov L. Oxford University Press. et al. Depression in the cancer patient. Lesko L. Dinoff BL. Mayer RJ. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. 2005:1054-1064. Bibliografie 1. 8th ed.86:985. In: DeVita VT Jr. iniţial cu doze mici. comportamentale şi de criză. Depression. In: Pazdur R. Cancer: principles & practice of oncology. • Furnizarea de informaţii practice pacienţilor despre procedurile pe care le vor urma (informaţia procedurală). şi de a scurta durata consultaţiei. Diseases of the breast. Recognizing and treating delirium in patients admitted to general hospitals. eds. Rosenstein DL. • Nu există evidenţe că un anumit medicament antidepresiv ar fi superior altuia în tratamentul depresiei la pacienţii cu cancer [21]. Psychological issues. 10. Rowland H. In: Harris JR. eds. South Med J 1993. Cai J. Helmann S. Rosenberg SA. New York: CMP Oncology. Moody S.respiratorie şi potenţialului addictiv. Miron I. National Breast Cancer Center şi National Cancer Control Initiative din Australia au publicat un ghid de practică clinică bazată pe evidenţe pentru îngrijirea tulburărilor psihosociale la pacientele cu cancer mamar (care poate fi adaptat însă pentru orice altă localizare neoplazică). • Furnizarea de informaţii pacientului despre ceea ce ar fi de dorit să resimtă înainte. Marmelstein H. eds. 2005:521-528. Psyhopharmacologic management in oncology. Allegra CJ. Remmel R. Jacobsen PB. 7th ed. eds. în timpul şi după procedură (informarea senzorială) reduce anxietatea. Oncology: an evidence-based approach. Holland JC. sunt eficace în tratamentul depresiei. In: DeVita VT Jr. New York. 4. de a ameliora rezistenţa (reculul). Valentine A. În anul 2003.B. Swaine YN. comportamentale şi cognitive cu farmacoterapia. 2004:869-882. Chimioterapia cancerului – principii şi practică. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 2005: 2683-2691. Coia JR. Manual of oncologic therapeutics. • Intervenţiile psiho-educaţionale. Rosenberg SA. Common psychiatric syndromes in cancer patients. Cancer management: a multidisciplinary approach. ed. 1. 3. interacţiuni medicamentoase neglijabile) este frecvent utilizat. Donovan KA. In Chang AE. • Psihoterapia de susţinere. seara. Psychosocial issues and interventions. Haller DG. In: Abraham J. Massie MJ. . In: Miron L. Lippincott Company 1995:430-437.

14. Arch Gen Psychiatry 1995. 16.37:57. Anxiety in cancer patients. Br J Cancer 2000. Burnand B. McDaniel JS. Stark DPH. McDaniel JS. Holland JC. Taking care of the terminally ill cancer patient: delirium as a symptom of terminal disease. Assessment and treatment of depression in the cancer patient.4):iv199-iv203.9:325. Support Care Cancer 1995. Depression and suicide in patients with cancer. et al. Psychosomatics 1996. Gagnon P. Cancer and depression: theory and treatment. Massand P. Brundage MD. Psychiatr Ann 1997. Waisberg JL. 17. Nemeroff CB. biology and treatment. Nonpharmacologic group treatment of insomnia: a preliminary study with cancer survivors.83:1261-1267. 12.3:45. Newport DJ. Musselman DL. Ann Oncol 2004. Michaud L.45:215-237. 18. Depression in patients with cancer: diagnosis. Breitbart W. Identifying patients at risk for and treatment of major psychiatric complications of cancer. Massie MJ.15(suppl. House A. et al. Stiefel F. Nemerhoff CB. Olin J. Davidson JR. J Pain Symptom Manage 1994. 13. Psychooncology 2001.10:389-397.27:360. . Musselman DL. Psychostimulants for depression in hospitalized cancer patients. J Psychosom Res 1998. 15. Porter MR.11. 19.52:89.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful