Cornel Mihai Ungureanu Cursă specială

Pisica neagră o privi înainte de a-i trece calea. Ca şi atunci, Iulia se strecură încet de lîngă Bianca. Îşi luă de pe scaun hainele pregătite de seara. Se îmbrăcă pe întuneric, la oglinda din hol. Ar fi neplăcut să fie prinsă tocmai acum, dar nu se putu abţine să nu aprindă lumina. Îşi dădu cu puţin ruj. Se răsuci de cîteva ori în faţa oglinzii. Fusta lungă, cu flori albastre îi venea bine. Sandalele erau OK. Şi tricoul. Mai bine şi-ar lua maioul cu dungi orizontale şi subţiri şi albastre. Da, i-ar sta mai bine cu el, tatuajul ar fi vizibil. Litera A. De la Adrian. Se furişă din nou în cameră. Bianca doarme. Ca un copil. Maioul nu e de găsit. Unde naiba eşti, maioule? Unde te-am pus? Fă bine şi arată-te, pînă nu vin eu la tine! Dar maioul nu apăru. Fata se întoarse în hol cu toţi cei optsprezece ani ai ei. Scoase rucsacul ascuns în debara. Verifică dacă desenul este înăuntru. Este. Se privi încruntată în oglindă. Pe măsuţa de telefon văzu foarfeca. Îşi dezbrăcă tricoul. Îi tăie mînecile în grabă şi îl îmbrăcă din nou. Era perfect. Pe scară era întuneric beznă, întuneric şi afară. Cîte o lumină aprinsă în geamurile oamenilor harnici sau insomniaci. De bucurie, Iuliei îi veni să zburde, ca un ied. Ca atunci. Numai că acum nu le-a lăsat bilet. Vrea să ajungă repede înapoi. Atunci le scrisese. Am plecat la Sarmizegetusa. Atît. Se gîndise la feţele lor îngrijorate. La Bianca, sora ei cea cuminte, veşnicul exemplu, care făcea întotdeauna ceea ce trebuia să facă. Fusese o dimineaţă pe cinste şi aia. Pînă la gară nu întîlnise nici un om. Numai cîini. Vorbise cu toţi. Ce faci mă, căţelule? Mă, prostule, unde te duci tu? Şi alte lucruri îi întrebase. Apoi trenul de noapte, o gară mică, alt tren cu doar două vagoane, în care ea fusese singurul călător. Minunata senzaţie, că trenul ăla circulă numai pentru ea, zorii, drumul lung, pe jos, spre cetatea care fusese cîndva capitala Daciei. Biete ruine, lîngă care întîlnise doi băieţi cu cortul pregătindu-se A doua zi se întorsese acasă. Păşi fericită pe aleile dintre blocuri. Nu l-a mai văzut pe Adrian din seara în care s-au certat. El nu a mai venit. Nici n-a sunat. Ea s-a prefăcut să urce pe Retezat. Adrian era şi el pe munte. Tot în Retezat. Plecase cu ei sperînd să-l găsească. Dar nu-l găsise.

*** Intrase la concertul Beethoven cu care filarmonica îşi închidea stagiunea. De exemplu. el nu era acolo. Hai că nu mă supăr! îl convisese ea. acasă la o colegă. Bianca ştia asta la fel de bine. Încîntată de ea. dintre prietenele mele. *** Bianca îi spusese de cîteva ori că l-a văzut parcînd în faţa magazinului filatelic. Iulia se simţise şi mai aproape de el. Cînd Iulia ieşi. Bianca încercase să o descoasă şi ea îi spusese cît putuse mai nepăsătoare că s-au despărţit. pe strada care urcă spre Primărie. Iulia era aşa de previzibilă! Aşa de rebelă şi de încăpăţînată! În dreptul căminului studenţesc. aşa că o crezuse. uitase că va urma. cu premeditare. agale. cuvintele. într-o situaţie sau alta. La mine fluieraţi? se miră ea. Spune-ne! zise băiatul. în euforia beţiei. În cele din urmă îl întrebă. cînd el era atît de beat încît mărturisise că a avut viziuni erotice cu alte fete. iar el dăduse răspunsul pe care treaz nu l-ar fi dat niciodată. ar fi mers mai departe. răspunsese el. Bianca îi împărtăşise gînduri despre purtarea lui reprobabilă. În afară de cele de la televizor sau din reviste. Toată puştimea mergea într-acolo. Nu-i vede bine. Tăcere. Eu sînt gagica lu Pisică! zice ea şi plecă. la un concert rock. Rockeri cu părul despletit şi tricouri negre. Piaţa teatrului era arhiplină. răspunse unul din ei. Fusese grozav! Cu Adrian avea întîlnire la ieşire. Apoi un Zău? neîncrezător. Nu. fete în blugi strîmţi şi bustiere Un bluesman ce . El rîse de gelozia ei. Îşi alesese. de la o fereastră. cîţiva băieţi fluierară după ea. Îl văzuse pe Adrian cum lăsa maşina acolo şi pornea pe jos. dar încercă să pară cît mai serioasă. Sinceritatea lui i-ar fi dat ei un bun subiect de ironii pentru multă vreme. Iulia dădu colţul pe Calea Bucureşti.că nu-i pasă. Da. Gagica lu Pisică! Oricine ar fi el! *** Nu fusese niciodată atît de supărată pe Adrian. Era însă beat. Altădată. În sinea ei. Cu fiecare zi de tăcere era însă mai greu. dar acum se opri. la mare. La început a ţinut. Iulia nu credea că el ar putea avea pe altcineva. a fost cineva? El ezitase. mai devreme decît se gîndiseră. precizase Iulia. Poate doar în vara trecută. aşa că porni spre teatru. Ea făcea meditaţii. pentru că o ştia şi era nevoit să se ascundă. Cu Bianca. Dar ce sînt eu? Căţelul vostru? Ştiţi cu cine vorbiţi? Îi venea să rîdă. Urmau să meargă în faţa teatrului. stîrnind ceea ce. Rîse. Era al ei şi numai ea avea dreptul să-l judece.

Acum ar trebui să fie în faţa filarmonicii. Ar fi vrut să fie ea nu doar fata pe care o iubeşte. luat prin surprindere. Bu-hu-hu! zise ea. Prea vaporoasă. Ascunzişurile astea o îndîrjeau. nai văzut-o? întrebă ea candidă. . ar fi zîmbit şi el. aşezîndu-se. poate. Cinci urechi! răspunse el. Dar cel mai mult o privea pe blondă. Aproape ca Peter Green. I se păru că priveşte spre o fată blondă. Bluesmanul cînta Black Magic Woman. îmbrăcată într-o rochie neagră. astfel că nu-i putea observa privirea obişnuită. care o irita. Îşi închipuia că poate înţelege şi ea gîndurile de mascul tînăr. baloane. zise ea simplu. Blonda plecă. aici în faţă. Ne vedem mai tîrziu. Pe Adrian îl zări de departe.La rochia ei? Nu e cam transparentă? . . -Nu. Iulia îşi termină ţigara şi se hotărî să-şi desconspire prezenţa.urma să cînte în deschidere făcea probe de microfon. Uneori el privea spre scenă sau spre acoperişurile de peste drum pe care se agitau porumbei. Dacă ea ar fi zîmbit. pe care ea i-o ştia atît de bine. Din mătase.De ce? nu se putu ea opri. O fată îi spuse că era lîngă afişier.Nu m-am uitat la corpul ei! M-am uitat la rochie! Mă crezi? . Mam uitat. cu teneşii rupţi şi un tricou decolorat despre care nu se putea spune dacă fusese cîndva verde sau maro. tot pe-aici rămîneţi? Pa! Pa! N-avea chef de ei.Nu.A plecat fetiţa blondă? . Acolo! arătă ea cu degetul. zise el.Nu ştiu! răspunse el nervos. Nu vezi ce faţă are? Iuliei îi părea că fata arată destul de bine.Ce fetiţă? . Ce relaţie e asta în care te ascunzi de omul cel mai apropiat? Uite-o! zise deodată. cum e? spuse supărată. Iulia se amestecase în mulţime. Iulia. erai aici! Tocmai voiam să plec la filarmonică . îşi spuse Iulia. Organizatorii împărţeau pliante. că e pus în încurcătură. privindu-şi ceasul. Te uitai numai la ea. din pîlcurile zgomotoase o striga cîte o cunoştinţă. dar ea le spunea tuturor că are întîlnire cu Adrian. O recunoşti? Nu putea să nu fie ironică şi el se închise într-o tăcere încăpăţînată. Bluesmanul o privi cînd Iulia trecu pe lîngă el. steguleţe şi. Îl vedea din profil. Ştia că acum trage de timp. Ocoli pe lîngă geamurile acoperite cu afişe ale teatrului. Ei. în blugii lui evazaţi.Era o blondă. cu cîteva trepte mai sus. la rochia ei. dacă i-ar fi fost împărtăşite. Ar fi vrut ca el să recunoască.Vai. pe după coloane şi se aşeză în spatele lui. Uneori. mai devreme. Iulia îşi aprinse o ţigară. Era salutul lor tradiţional. Purta un tricou cu Led Zeppelin. . Stătea pe scările teatrului.Ciudat. spre bucuria copiilor. . de sălbăticiune hăituită. vaporoasă. Cum. . dar şi prietenul lui cel mai bun. lîngă tipa aia grasă. Cu un băiat i s-ar fi dezlegat imediat limba. Cum să-l creadă? Mai întîi spune că nu a văzut . Rockerii începură să fluiere. Fuma Lucky Strike şi vorbea cu un inginer de sunet.

Soarele dispăruse dincolo de acoperişul Primăriei. s-a uitat. Deacum va fi bună cu ei. Vînzătoarele îi zîmbiseră cu înţelegere cînd Iulia cumpărase cafeaua. Înţelegerea pentru femeia asta o năpădi. Iulia se gîndi la mama lui Adrian şi avu deodată revelaţia optimului comportamental. O femeie o întrebă dacă a păţit ceva. la rochie. Apoi pentru Adrian. Ca o cloşcă. O cunosc. O privi somnoroasă. îi spuse. absentă sub privirile grăbite ale trecătorilor. demonstrativ. Femeia îşi . avea toate motivele. Dinţii rămaseră la locul lor. apoi că da. cu boruri largi. Cu toţi. Dacă vreţi să-i daţi asta. Îi dădură lacrimi. Era şi greu să nu-l remarci. Apoi alergă să prindă primul tramvai. Purta o pălărie grena. Una din acele curse care merg numai dimineaţa şi care duc oamenii la uzinele din jurul oraşului.. Mai vii? îl întrebase. Prin cămaşa de noapte i se vedeau pernuţele de grăsime. el. Nu. Pentru Bianca. cu bocancii lui prea grei pentru o zi de vară. . dacă m-am uitat la picioarele ei. îi făcu semn cu capul şi începu să plîngă de-a binelea. Mă duc să-mi iau ţigările din maşină. Se simţi cuprinsă de duioşie.o staţie în care un grup de oameni aşteaptă. de bucurie că îi iubeşte pe oamenii ăştia şi că ei o iubesc pe ea. ca pe o ameninţare. Nu căzuse doar pentru a salva sticla de bere pe care o ţinea în mînă. apoi că poate s-a uitat la rochia ei. Într-o dimineaţă. Acum luă napolitane şi o pungă cu lapte. cînd se întorcea cu Adrian de la un chef. gata să-şi apere puiul. pantaloni grena. beat se împiedicase de pragul magazinului pustiu. Acum mă crezi? încercă el împăcarea. dar ea era prea pornită. sigur că vin. Avea părul vopsit într-un albastru vînăt. Dar nu mai venise. cînd plecă. Adrian doarme. Femeia o privi înmărmurită.. Pentru părinţii ei. acum în clipa asta. Abia îi răspunse la salut.Să-mi cadă mie dinţii. Ceea ce o miră pe Iulia fu că printre cei care aşteptau era şi un negru. cămaşă verde-olive şi o cravată pe care ţipau toate culorile. sacou galben. zise Adrian. Sau ca pe un comis-voiajor. Îi întinse tabloul şi punga cu lapte. zise Adrian şi rînji. *** În supermarket nu sînt decît vînzătoarele. *** Îi deschise mama lui Adrian. *** Îşi luă şi ea un pahar cu iaurt şi se aşeză pe treptele unui magazin alimentar. Da. La cîţiva metri .nici o fată. Arăta ca un dandy. Sorbi din el. Iulia îşi păstră întreagă buna dispoziţie.

Mai coti de cîteva ori. îşi văzu impresionanta mustaţă lăsată de iaurt. Apoi ieşi din oraş pe un drum necunoscut. Sau poate la sere. Îi făcea. Înăuntru. încercînd să priceapă ce semn îi face. Să te văd atunci cum ai să te întorci! O să văd eu! Cînd o să oprească. Îl căută cu privirea pe bărbatul negru. ceremonios. Îşi ridică privirea. Tufe de pelin pe un cîmp părăsit. Întoarse capul şi. Dar acest lucru nu se întîmplă. În faţa unei uzine. Iulia o înţelese şi pe ea şi-i veni să rîdă. dar. Linii ferate. Maşina se puse greoi în mişcare. ca o vrajă. Şi autobuzul dădu colţul. dar ar fi trebuit să ajungă deja. Zîmbetul îi nimeri în ochii bărbatului negru. Vru să întrebe. . Iulia se opri. în vitrină. cu vagoane de marfă rămaseră în urmă. o plecăciune. ducîndu-şi degetul arătător între buza de sus şi nas. O cursă specială. feţe şterse. alergă şi urcă prin uşa din spate. cu burduf şi cu vopseaua scorojită. Iulia crezu că merg spre combinat. Combinatul nu era departe. nu reuşi decît puţin. Paharul ei de iaurt a rămas pe treptele de ciment. Nu îndrăzni s-o rupă. Hodorogit. tînăr şi dandy. Un autobuz se apropie. În cele din urmă va opri el undeva. În staţie oamenii se mişcară. O şterse cu palma.făcu de trei ori cruce şi plecă. dar tăcerea o înconjură. Îi zîmbi şi el. din mijlocul lacrimilor. Privi înapoi şi-l văzu jos. Iulia se ridică.