1

CURS DREPT EXECUTIONAL PENAL ANUL III F.R. LECT.UNIV.DR. BARBU SILVIU Capitolul I. Noţiuni introductive privind dreptul execuţional penal Secţiunea 1. Noţiune 1.1. Noţiunea de drept execuţional penal Termenul de drept execuţional penal a fost folosit pentru prima dată de către doctrina penală germană, cea franceză utilizândul pe acela de drept penitenciar. Ultimul termen este însă mai restrictiv referindu-se doar la executarea propriu-zisă a pedepselor şi a altor sancţiuni penale şi la modul de organizare a penitenciarelor, în timp ce termenul de drept execuţional penal este mai cuprinzător acoperind întreaga executare a pedepselor, de la momentul pronunţării definitive a hotărârii de condamnare şi până la finalizarea executării, în diversele sale forme. În consecinţă, vom folosi termenul de drept execuţional penal, sau mai rar întâlnit dreptul executării sancţiunilor penale, termen ce desemnează acea ramură a dreptului, având un caracter unitar, relativ autonomă, aparţinând dreptului public care reglementează principiile şi modul de executare al pedepselor în scopul apărării societăţii contra criminalităţii. Dreptul execuţional penal este constituit dintr-un ansamblu de norme care reglementează domeniul executării sancţiunilor de drept penal. Normele de drept execuţional penal se regăsesc în tratate şi convenţii internaţionale cu privire la executarea sancţiunilor penale, în Constituţia României, în codul penal şi de procedură penală, în Legea de executare a pedepselor, în Regulamentul privind executarea pedepselor şi a măsurii arestării preventive, în unele legi speciale, în normele privitoare la sănătate, muncă, administraţie, drepturile omului, precum şi în orice norme ce reglementează activitatea unor colectivităţi1. Instituţia infracţiunii, instituţia sancţiunii (pedepsei) şi instituţia răspunderii penale formează pilonii oricărui sistem de drept penal. Un rol important în dezvoltarea dreptului execuţional penal îl are, în primul rând, existenţa unor relaţii sociale privind executarea sancţiunilor penale. În acest context a crescut şi s-a dezvoltat legislaţia privind executarea sancţiunilor penale, la care s-a adăugat şi interesul statului de a intensifica procesul de reeducare şi
1

Ioan Chiş, Dragoş Răzvan Niţă, Fundamente de drept execuţional penal, Editura A.N.I., Bucureşti, 2004, p. 27.

2

reintegrare socială a celor condamnaţi penal. De asemenea, la apariţia şi dezvoltarea dreptului execuţional penal a contribuit şi formularea unor principii în executarea sancţiunilor penale (spre exemplu, principiul executării pedepselor în scopul reeducării prin muncă a persoanelor condamnate penal). La toate acestea a contribuit şi rolul, nu numai al statului în general, dar şi al organelor speciale ale statului (de exemplu, organele de stat pentru executarea pedepselor ori alte organe care au atribuţii în îndreptarea şi reeducarea persoanelor aflate în executarea pedepselor). Nu în ultimul rând, mai trebuie amintită şi reglementarea juridică specială a relaţiilor sociale respective, deoarece prin „reglementare juridică anumite relaţii sociale primesc un caracter distinct şi unitar datorită unei anumite categorii de norme juridice”2. Dreptul execuţional penal se poate defini ca o ramură de drept alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice prin care se reglementează relaţiile sociale privind executarea sancţiunilor de drept penal, în scopul asigurării unei influenţări educative eficiente a celor care execută pedeapsa, al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi al apărării ordinii de drept3. Din această definiţie rezultă o serie de caracteristici: a. Dreptul execuţional penal este un ansamblu de norme care reglementează regulile de bază ale executării pedeselor într-un sistem de drept dat, precum şi modul concret în care se execută aceste pedepse, îndeosebi modul de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor administraţiei penitenciare şi a celor încarceraţi. b. Fiind o ramur ă a dreptului public, dreptul execuţional penal reglementează comportamentul celor ce veghează la executarea efectivă a pedepselor în mediul închis(penitenciar), în numele unei autorităţi publice (în cazul dreptului românesc al ministerului de interne şi administraţiei publice), unul din subiectele raportului juridic de executare penală fiind, tocmai de aceea, o autoritate public (administraţia penitenciarelor). O altă consecinţă ce decurge din caracterul de drept public al dreptului execuţional penal este faptul că normele ce alcătuiesc această ramură de drept au un caracter imperativ, fiind obligatorii pentru toţi cei cărora li se adresează. c. Legiuitorul penal român înţelege ca această activitate să fie guvernată de anumite reguli de bază, principii, cărora i se subordonează întreaga reglementare în materie. Aceste reguli se adresează tuturor participanţilor la raporturile de drept executional penal. d. Ca şi dreptul penal, dreptul execuţional penal răspunde anumitor funcţii şi slujeşte anumitor scopuri. În esenţă, această ramur ă de drept, ca drept pozitiv r ăspunde nevoilor societăţii de apărare contra criminalităţii. Scopul general al normelor
2 3

Gh. Boboş, Teoria generală a statului şi a dreptului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 155. I. Oancea, Drept execuţional penal, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998, p. 8.

3

dreptului execuţional penal este identic cu cel al dreptului penal, acesta din urmă fiind reprezentat de apărarea valorilor sociale fundamentale ale statutului împotriva săvâr şirii de infracţiuni, astfel cum ele au fost definite şi enumerate în art. 1 din Codul penal. Legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept. Executarea pedepselor prezintă două scopuri, unul imediat, care se referă la prevenţia specială şi unul general sau mediat, care se referă la prevenţia generală. Scopul imediat se obţine prin izolarea celui condamnat de societate, în acest mod fiind în imposibilitate de a mai comitealte infracţiuni. Scopul mediat sau general se obţine prin faptul că executarea efectivă apedepsei într-un mediu închis(penitenciar) prezintă un efectde inhibare a celorcarear fi tentaţi să comite diverse infracţiuni.

Secţiunea 2. Trăsăturile (caracterele) dreptului execuţional penal Dreptul execuţional penal, ca sistem cuprinzător de norme de drept. Dreptul execuţional penal este constituit dintr-un ansamblu de norme de drept înscrise în tratate şi convenţii internaţionale cu privire la executarea sancţiunilor penale, în Constituţia României, în parte, în C. p. (unele norme generale), în C. p. p., dar în cea mai mare parte în Legea nr. 275/ 2006 şi în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (cu modificările şi completările ulterioare-2010), în unele legi speciale, în normele privitoare la sănătate, muncă, administraţie, drepturile omului, precum şi în orice norme ce reglementează activitatea unor colectivităţi.4. Ansamblul acestor norme acoperă aproape complet reglementarea executării sancţiunilor de drept penal, încât dreptul execuţional penal se prezintă ca un sistem cuprinzător de norme de drept, sistem care constituie conţinutul lui normativ.5 Caracterul autonom al dreptului procesual penal. Autonomia unei ramuri de drept se justifică printr-un obiect propriu de reglementare şi a celorlalte criterii complementare.6 Dreptul execuţional penal este o ramură autonomă de drept pentru că, are un obiect de reglementare propriu, (format din relaţiile de constrângere privind executarea unor sancţiuni penale) şi este reglementat în cea mai mare parte, de
4 5

Ioan Chiş, Dragoş Răzvan Niţă, ,,Fundamente de drept execuţional penal’’, Ed. A.N.I., Bucureşti, 2004, p. 27. I. Oancea, op. cit., p. 12. 6 N. Popa, ,,Teoria generală a dreptului’’, Ed. Actami, Bucureşti, 1996, p. 243.

cit..10 Executarea sancţiunilor penale.4 norme de drept execuţional penal7 (C. bineînţeles. iar statul. 9 I. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. se face pe două căi: una generală şi alta specială. astfel încât. în anumite limite prevăzute de lege. op.. Cristian Mitrache. 11 S.. În primul rând. p. normele de drept execuţional penal sunt înscrise în L. ansamblul de procedee susceptibile să fie propuse legiuitorului. op.(1) Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. 13. impunându-i executarea pedepsei la care a fost condamnat. Şerban. Barbu. Barbu.9 Secţiunea 3. cit. în toate raporturile juridice de drept execuţional penal se găseşte întotdeauna statul. Ed. anume apărarea valorilor sociale. prevede: . prin executarea sancţiunilor penale. 3. Al. În literatura de specialitate. 4. 4. p. G. . Al. cit. 2006. (2)Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. prin prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reeducarea celor condamnaţi. 27. p. Neagu. G. p...12 A doua vizează pe condamnaţii înşişi. Caracterul de drept public al dreptului execuţional penal. Scopul şi funcţiile dreptului execuţional penal Dreptul execuţional penal este ramura de drept prin care se exprimă şi se realizează politica penală a statului nostru.11 În această ipoteză. Oancea. . este necesară elaborarea unor norme de drept clare şi eficiente şi care să exprime politica penală a statului în materie de executare a 7 8 S. faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. ca subiect dominant. 10 C-tin Mitrache. politica penală este definită ca. este orientată spre un scop special. p. pentru combaterea criminalităţii. Atingerea scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni implică o serie de funcţii (atribuţiuni) ce revin dreptului execuţional penal. sau care sunt efectiv folosite de acesta la un moment dat într-o ţară determinată. p. privind executarea sancţiunilor penale. 55.Drept procesual penal-Partea generală-Tratat’’. cit. dispune asupra condamnatului.. dar în cea mai mare parte. Prima urmăreşte să-i determine pe cetăţeni de a se abţine de la comiterea unei infracţiuni. Dreptul execuţional penal este o ramură de drept public pentru că. Şerban. 52 C. Global Lex. op. prin organele speciale. op. a ordinii de drept etc. I. p. Bucureşti. p. în urma executării pedepsei este de presupus că respectivul condamnat va trage învăţămintele necesare şi se va abţine de la comiterea unei noi infracţiuni. conţine unele norme generale. 275/2006 şi în alte legi). 12 Ibidem. art.8 Condamnatul se află pe o poziţie de subordonare.’’ Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

. a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie’’. . în cadrul executării pedepsei se prevede. op. Principiul legalităţii. 14.14 Principiul legalităţii procesului penal este o transpunere pe plan particular a principiului general al legalităţii.71. şi un regim special. cit.1. 1 că.13 4. 15. prin mijloace de drept execuţional penal. Principiile fundamentale nu trebuie confundate cu principiile speciale. Oancea. normele de drept execuţional penal exprimă principiul individualizării executării sancţiunilor penale. exemplară şi controlabilă a sancţiunilor penale.executarea 13 14 I. 1 punctul 5 din Constituţie. executării sancţiunilor în scopul reeducării).. În al patrulea rând. un regim mai sever sau mai blând. unde se arată: . 15 I. p. respectarea Constituţiei.. 275/2006. C-tin Mitrache. cit. De exemplu. op. Bucureşti. 44. Principiile fundamentale ale dreptului execuţional penal După cum reiese din denumirea lor.15 De altfel. consacrat în art.Tratat de drept penal. Cristian Mitrache.. L. 4. întreaga activitate de luptă împotriva infracţiunilor. bunăoară în regim deschis. prin principii de bază sau fundamentale se înţeleg ideile sau orientările care călăuzesc şi străbat întregul drept execuţional penal. pe lângă regimul general.În România. Partea generală’’. . În al doilea rând. aşa cum este modul executării pedepsei la locul de muncă. normele privind executarea sancţiunilor penale se conformează principiilor fundamentale ale dreptului execuţional penal (principiul legalităţii. umanismului. se adoptă şi moduri diferite de executare a pedepsei privative de libertate.5 sancţiunilor penale. care privesc un câmp mai restrâns de probleme. Neagu. În al treilea rând. În al cincilea rând. în funcţie de deosebirile dintre condamnaţi. All. . prin normele de drept execuţional penal se prevăd măsuri sigure de reintegrare în muncă şi societate a celor condamnaţi şi liberaţi definitiv. În al şaselea rând.. p. 1994. Principiul legalităţii este un principiu unanim admis în doctrina românească şi străină şi exprimă regula că întreaga activitate în domeniul dreptului (şi implicit al dreptului execuţional penal) se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta. Ed. privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal statuează la art. prin normele de drept execuţional penal se prevăd măsuri sigure de reintegrare în muncă şi societate a celor condamnaţi şi liberaţi definitiv. Existenţa acestor norme este un prim pas spre o executare legală. lărgirea modurilor de executare conducând la o mai reală individualizare a pedepsei. p.

46. op. p. art. îndeplinind şi funcţia de reeducare. Astfel.6 pedepselor se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal. drepturile şiobligaţiile părţilor raportului de drept execuţional penal sunt numai cele prevăzute de lege şi pot fi exercitate numai în condiţiile stabilite de lege. Cristian Mitrache.’’ Alin. Din principiul legalităţii rezultă faptul că întreaga executare a pedepselor. În centrul activităţii execuţional-penale se află omul (cu drepturile şi libertăţile sale) şi de aceea. la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele 16 C-tin Mitrache. administrative sau penale. după caz. cuprinde o serie de prevederi legate de principiul umanităţii.pedepsele se execută în condiţiile care să asigure respectarea demnităţii umane. Pentru consolidarea acestui principiu codul penal prevede o serie de incrimări a unor fapte ce sunt comise în cazul executării unor sancţiuni penale. (1) al art.Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură. Principiul umanismului constă în aceea că întreaga executare a pedepsei trebuie să se facă cu umanitate. 275/2006. în normele execuţional-penale sunt prevăzute exigenţe cărora conduita omului să li se poată conforma. a sancţiunilor disciplinare. statuează: . De asemenea.. ale Codului de procedură penală şi ale prezentei legi. (nullum crimen sine lege). putem vorbi de umanizarea pedepselor şi a executării acestora. Tot ca o consecin ţă a principiului legalităţii este şi aceea potrivit căreia administraţia penitenciară nu poate aplica alte sancţiuni disciplinare decât cele expres şi limitativ prevăzute de Legea nr.’’ Potrivit acestui principiu. 3 prevede că. legea este cea care determină faptele considerate infracţiuni. la fel şi relele tratamente aplicate unei persoane reţinute sau aflate în stare de detenţie sau în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative. Principiul presupune că întreaga reglementare execuţional penală trebuie să pornească de la interesele fundamentale ale omului. L. sancţiunile penale. orice încălcare a regulilor stabilite prin legea de reglementare atrage aplicarea. 4. privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.2.2671 din Codul penal.16 În acest context. pe lângă funcţia coercitivă. Principiul este consacrat legal atât în legea privind executarea pedepselor cât şi în Regulile europene de penitenciare. cit.. tortura constituie infracţiune. Principiul umanismului.. . după cum tot legea este cea care arată pedepsele (nulla poena sine lege) şi răspunderea penală (nulum judicium sine lege) ce revine persoanelor care au săvârşit infracţiuni. . Astfel. 4 din aceeaşi lege. 275/2006. potrivit dispoziţiilor art.

acestora trebuie să li se asigure condiţiile necesare pentru instruirea şi pentru continuarea studiilor.20 18 19 S. cit.Principiul implică crearea de condiţii material şi morale pentru executarea pedepsei într-un mediu închis precum şi de realizarea unei protecţii special pentru femeile şi minorii deţinuţi. ca fiind un principiu special de drept. Oancea. 52 alin. op..’’ Exemplele nu se opresc aici. Cristian Mitrache. . funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune a pedepsei.. Acest principiu este considerat în doctrină. Potrivit dispoziţiilor din preambulul Recomandării Comitetului de Miniştri ai statelor membre ai Consiliului Europei.18 Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art. faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială’’ 4. Vezi I. 17. p. op.de asemenea. REC (2006)24. . p. Principiul executării sancţiunilor în scopul reeducării celor condamnaţi. de către unii autori. Principiul individualizării executării pedepsei. atât Legea nr. un rol foarte important ca retribuţia îl deţine reeducarea condamnatului. în sensul că. în strânsă legătură cu principiul umanităţii. 16. (2) c. p. cit. O altă reflecţie a principiului umanismului o reprezintă şi liberarea condiţionată. De asemenea. cit. G. p. 20 C-tin Mitrache. acestora trebuind să li se acorde asistenţă medicală şi medicaţia corespunzătoare în caz de boală. Barbu.. De asemenenea. presupune respectful integrităţii corporale şi a sănătăţii deţinuţilor. persoanele private de libertate îşi pastrează toate drepturile care nu le-au fost retrase prin lege. Caracterul pur retributiv al pedepsei a fost reevaluat. Aplicarea acestui principiu presupune ca desf ăşurarea muncii în detenţie să se realizeze în condiţii de umanitate. Constrângerea. Al.3. iar restricţiile la care sunt supuse sunt reduse la strictul necesar.19 Alţi autori admit acest principiu ca fiind unul de bază. existând o multitudine de reglementări în dreptul execuţional penal. în acest moment.prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. op. care stipulează că. 48.4. De asemenea venind în întâmpinarea principiului umanismului aceleaşi reguli aratăcă detentia nu trebuie să încalce drepturile omului chiar şi în cazul unei lipse a resurselor . respectându-se protecţia şi securitatea muncii17. prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei. 16.275/2006 câtşi REC (2006)2 prevăd măsuri speciale pentru deţinuţii str ăini şi pentru alte categorii de deţinuţi. 4.7 tratamente. Şerban. Pentru aceştia din urmă executarea pedepselor stă tot timpul sub semnul pregătirii lor pentru liberareşi.

1998. această executare să fie continuată şi dusă până la capăt. ci. este obligatorie pentru organele de stat competente şi pentru condamnaţi. care prin judecătorul delegat. individual.. de periculozitatea infractorului.Executarea sancţiunilor penale’’. p.8 Acest principiu presupune stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal.Drept execuţional penal’’. nu este destul ca o sancţiune penală.. decide şi rezolvă incidentele în cazul eventualelor încălcări ale legii ori în cazul unor schimbări ce pot interveni în cursul executării pedepsei. All Educational.7.5.6. 48.25 21 22 Ibidem. 32..8. Potrivit acestui principiu. 32. 4. 1998. Antoniu. în . să fie pusă în executare. Bucureşti. pedeapsă principală ori complimentară). 72 C. în care se cuprinde o condamnare la o sancţiune penală. . Ed. 299-300.. p. urmând a se insista asupra lui pe tot parcursul prezentei lucrări.. Instituţia judecătorului delegat are parte de o reglementare specială în cadrul L. hotărârea instanţei n-ar avea nici o eficienţă. Principiul obligativităţii constă în aceea că. o dată pusă în executare. Ed. 23 I. All Educational. punerea în executare şi executarea unei hotărâri penale.24 În această ipoteză. Oancea. Principiul jurisdicţionalităţii vizează organul principal de stat care are atribuţii în materie de punere în executare şi controlul executării sancţiunilor penale. p. în funcţie de gravitatea faptei săvârşite. Punerea în executare se îndeplineşte de către organe speciale de stat. . 4. p..Drept execuţional penal’’.21 Principiul îşi are consacrarea în art. Bucureşti. Oancea. . Academiei. se cere ca. Gh. 1998. 25 I. (de exemplu. Bucureşti. Oancea. până la completa executare. 24 I. . orice hotărâre a instanţei penale care conţine o condamnare la o sancţiune penală şi care a rămas definitivă. Principiul continuităţii este strâns legat de principiul executabilităţii. activitatea de executare se desfăşoară sub supravegherea instanţei de judecată. All Educational. Îndeplinirea scopurilor şi funcţiilor sancţiunilor penale are loc numai dacă acestea au fost adaptate cazului concret. 1976. Ed. 33. . p. Principiul executabilităţii exprimă cerinţa că. trebuie pusă în executare.Drept execuţional penal’’. devine definitivă şi executorie.23 4. p. 4. Ed.22 Dacă nu s-ar proceda astfel.Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român’’. de necesităţile de îndreptare ale acestuia. 275/2006.

I.9 Secţiunea 5. alţi autori admit alte principii. Principiile speciale ale dreptului execuţional penal Principiile speciale ale dreptului execuţional penal. p. în comparaţie cu principiile de bază sau fundamentale. Papadopol. Unii autori admit unele principii. . sistemul de sancţiuni penale. Legătura cu dreptul penal. . 38 alin. 531. 53) etc. menţionăm că între raporturile juridice execuţionale şi raporturile juridice penale există o strânsă intercondiţionare. contribuie la finalizarea şi realizarea scopului legii penale. principiul individualizării sau principiul umanismului. normele generale şi speciale de sancţionare.Principii e bază’’... Ed. p. Secţiunea 6. unii admit un număr de principii. alţii admit alt număr de principii. Ştiinţifică. acela de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni. principiul recunoaşterii dreptului condamnatului la asistenţă diplomatică (art. 44). Iar. în ceea ce priveşte raporturile juridice. 1958.1. au o sferă mai restrânsă. creându-se raporturi juridice penale. Oancea. şi-a făcut apariţia existenţa unor asemenea principii. Între dreptul execuţional penal şi dreptul penal există strânse legături. Bucureşti. 275/2006. în sensul că dacă prin normele de drept penal se aplică pedepse infractorilor. Astfel. cit. prin normele de executare a pedepselor. prin principii speciale se înţeleg principii care privesc şi se aplică executării unui grup de pedepse sau executării unei pedepse (de exemplu. principiul recunoaşterii dreptului persoanei condamnate la petiţionare (art. 33. prin normele de drept execuţional penal se reglementează executarea 26 27 V. Dreptul execuţional penal. (2)).27 Sunt încă discuţii cu privire la delimitarea acestor principii speciale.26 În domeniul dreptului execuţional penal. reglementând relaţiile sociale specifice de executare a pedepselor aplicate de către instanţe. în această lege au fost înscrise principii precum: principiul garantării drepturilor condamnaţilor în timpul executării pedepsei (art. Odată cu intrarea în vigoare a L. Dreptul penal este dreptul care prevede cadrul legal al sancţiunilor penale. op. a pedepsei privative de libertate). La acestea mai adăugăm şi faptul că unele din principiile care orientează dreptul penal sunt preluate şi adaptate de dreptul execuţional penal în materie de executare a sancţiunilor penale: principiul legalităţii. Legăturile dreptului execuţional penal cu alte ramuri de drept A. Legăturile dreptului execuţional penal cu alte ramuri de drept şi cu alte ştiinţe 6.

2/1982. Corelaţia cu politica penală. raporturile juridice de drept execuţional penal vor deriva din raporturile juridice de drept penal. nr. Rolul organelor de specialitate. pedepsele şi celelalte sancţiuni. stabilirii. All Educational. A. B. în sensul că executarea sancţiunilor penale constituie o activitate socială în cadrul căreia se produc o seamă de acte procesuale. organe execuţional penale este de a realiza în practică această politică penală în domeniul dreptului execuţional penal. Avem în vedere următoarele ştiinţe: politica penală. „Executarea hotărârilor penale”. Astfel. nejuridice. M.2. raporturile juridice de drept execuţional penal se realizează prin raporturi de drept procesual penal.. organele şi subiecţii speciali. V. Dreptul execuţional penal preia de la criminologie o seamă de date ştiinţifice privind cauzele şi condiţiile sociale şi individuale care au determinat anumite persoane să comită infracţiuni. ştiinţa penitenciară. . infractorii.Drept execuţional penal’’. date de care trebuie să se ţină seama în individualizarea executării sancţiunilor penale.10 pedepselor aplicate şi. Politica penală este ştiinţa care trasează orientările şi principiile incriminărilor. . 1998. 23. aplicării şi executării pedepselor şi a celorlalte sancţiuni penale. Executarea sancţiunilor penale presupune o anumită procedură penală. caracteristici de care dreptul execuţional penal ţine seama în 28 29 I. Legăturile dreptului execuţional penal cu alte ştiinţe Dreptul execuţional penal. psihiatria criminală şi altele. în S. iar în acest sens în Partea specială a Codului de procedură penală. Legătura cu dreptul procesual penal. Titlul III. . Bucureşti. B. penologia. precum şi executarea acestora. de asemenea. p. criminologia cercetează trăsăturile caracteristice30 ale persoanelor care săvârşesc infracţiuni (instruit-neinstruit. Stănoiu. infractor de ocazie etc.. În acest sens. raporturi ce se desfăşoară însă între părţile speciale. p.Rolul criminologiei în realizarea obiectivelor politicii penale’’. astfel. Nenciulescu. psihologia criminală. sunt înscrise dispoziţii speciale privind executarea hotărârilor penale28. sociologia criminală. Corelaţia cu criminologia. concluziile acestor discipline socio-umane oferind cunoştinţe şi soluţii care reţin atenţia în organizarea şi realizarea politicii penale a statului şi care îmbogăţesc totodată disciplina dreptului execuţional penal. Ed. 6. criminologia. ca disciplină ştiinţifică.C. în scopul apărării societăţii contra infracţiunilor. ştiinţa dreptului execuţional penal transmite concluziile şi cercetările factorilor de decizie în materie de politică penală. I.J. infractor violent-neviolent. Oancea. acte fără de care executarea sancţiunilor penale nu se poate efectua. în vederea reevaluării căilor şi mijloacelor de luptă împotriva infracţionalităţii29.). care studiază infracţiunile. 30 R. 18-19. Oancea. are strânse legături şi cu o serie de ştiinţe sociale.

Penologia oferă dreptului execuţional penal date.Precis de penologie et de droit des sanctions penales’’. cât şi funcţia de îndreptare şi reeducare. De asemenea.11 organizarea executării sancţiunilor penale. Oancea. Ed. disciplină. ci condiţiile în care executarea poate fi eficientă. Kellens. cu privire la disciplina în penitenciar. reguli generale privind 31 32 I. 26. pedeapsa trebuie să îndeplinească atât funcţia de constrângere. 1991. în care ea contribuie la reeducarea condamnatului. În unele ţări europene s-a dezvoltat o ramură mai restrânsă de drept penal. în interesul pregătirii condiţiilor de reintegrare socială a condamnatului după liberarea definitivă35. Corelaţia cu penologia. idei. Pentru aceasta. . învăţătură etc. este disciplina social-psihologică despre mijloacele represive. G. dar şi elemente de îndreptare şi reeducare (calificare profesională. a măsurilor educative31. 33 I. . Oancea. Cu toate acestea. ea nu studiază normele juridice privind executarea pedepselor privative de libertate.. ştiinţa penitenciară nu este o disciplină juridică. . 35 I. cu privire la necesitatea contactelor cu familia a celor care îşi execută condamnarea. Oancea. despre pedepse. informaţii. 24. şi anume dreptul penitenciar. Ştiinţa penitenciară studiază executarea pedepselor privative de libertate. ştiinţa penitenciară a formulat propuneri cu privire la înlăturarea unor măsuri negative din modul de viaţă în regimul penitenciar şi la adoptarea unor măsuri de bună organizare şi desfăşurare a regimului de trai în penitenciar şi a muncii condamnaţilor. pedepse care se execută în penitenciare (de unde şi denumirea de «ştiinţă penitenciară»). menit să reglementeze executarea pedepselor privative de libertate. ea studiază organizarea sistemului penitenciar şi regimul de viaţă al condamnatului în penitenciar. p.)34.. dreptul penitenciar cuprinde atât dispoziţiile înscrise în codul penal (regimul de executare a pedepselor privative de libertate. 24. executarea pedepsei trebuie să cuprindă elemente de constrângere (ordine. Fac de Droit de Liege. în lupta împotriva infracţiunilor33. 1998. Ceea ce caracterizează această ramură de drept este faptul că ea cuprinde dispoziţiile de drept care reglementează numai executarea pedepselor privative de libertate. p. All Educational. pentru realizarea scopului executării pedepsei. Corelaţia cu ştiinţa penitenciară. cunoştinţe despre natura şi funcţiile pedepselor şi despre modalităţile de executare ale acestora. p. măsura în care această executare contribuie sau nu la prevenirea producerii de noi infracţiuni din partea condamnatului. la care se adaugă şi faptul că dreptul execuţional penal ţine seama de mijloacele recomandate de criminologie în procesul de executare a pedepselor. Astfel. Oancea. Bucureşti. Penologia este acea disciplină teoretică nejuridică care studiază pedepsele32. Ed. În urma cercetărilor efectuate. acela al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. p. 34 I. muncă). D. C. 25.Drept execuţional penal’’. Astfel.

având un domeniu mai restrâns. A. Bucureşti. 39 A. Radu. I. p. Cluj. .. Glueck. Izvoarele dreptului execuţional penal Cunoaşterea izvoarelor unei ramuri de drept permite o abordare mai clară a conţinutului acestei discipline şi asigură autoritatea concluziilor care se pot desprinde din această abordare. 1998. E. prin cunoştinţele pe care le aduc în legătură cu condamnatul. în sistemul psihologiei (psihologia criminală). op.12 munca condamnaţilor în penitenciar etc. cit.40 Particularizând.. Roşca. Hotca. aduce o contribuţie importantă dreptului execuţional penal. Ed.. psihologia criminală şi alte ştiinţe social-penale. Bucureşti.Environment and Deliquency. trăsăturile de caracter ale acestuia etc. afirmăm că dreptul execuţional penal are un domeniu mai larg. dezvoltate în sistemul sociologiei (sociologia criminală). cu investigaţiile şi formularea de cunoştinţe ştiinţifice referitoare la motivaţiile38 şi trăsăturile psihice ale celui condamnat la pedeapsa cu închisoarea (capacitatea mintală a condamnatului. Didactică şi Pedagogică. psihologia criminală. Routledge’’. Ed. Secţiunea 7.. . 1966. în sistemul pedagogiei (pedagogia condamnatului) etc36. Dancyuly. În ceea ce priveşte legătura dintre cele două ramuri de drept. prezintă o incontestabilă importanţă pentru executarea sancţiunilor penale. Oancea. 38 Al.) sau în legi speciale. în timp ce dreptul penitenciar cuprinde numai reglementarea executării pedepsei privative de libertate. Este vorba de o seamă de ramuri de ştiinţe sociale speciale. And E.. London. M. S. Salade. D. Family. Instutului de psihologie’’. fiindcă ea indică ştiinţific metodele şi căile necesare reeducării acestor categorii de condamnaţi39. prin izvor al dreptului execuţional penal se înţelege actul normativ sau actele 36 37 I.Drept execuţional penal’’. În timp ce sociologia criminală. p. Ed. . 40 M. Corelaţia cu sociologia criminală.). p. este deosebit de utilă dreptului execuţional penal. 1979. 249. prin investigaţiile sale privind rolul mediului 37 social în favorizarea săvârşirii de infracţiuni din partea unor persoane. sunt de folos executării sancţiunilor penale. Dreptul execuţional penal are legături şi cu alte ştiinţe sociale şi umane care. cât şi dispoziţiile înscrise în regulamentele privind executarea pedepselor privative de libertate sau în regulamentele privind organizarea şi funcţionarea penitenciarelor. putem înţelege sursele normelor juridice. Prin izvoare.Pedagogie’’. 1943. 202-220. în sensul că acesta cuprinde reglementarea executării tuturor sancţiunilor penale. 26. Ionescu. All Educational.Motivele acţiunii umane. . . iar pedagogia condamnatului fiind o disciplină pedagogică îndreptată spre cercetarea reeducării celor cu comportare antisocială.

.Drept execuţional penal’’. Izvoarele dreptului execuţional penal sunt dispoziţiile cuprinse în: Constituţia României.Înlocuirea răspunderii penale’’ (art. norme ce reprezintă concretizarea modului de punere în aplicare a pedepselor. 90-98).13 normative în care se exprimă voinţa socială.. 275/2006 privitor la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (lege care a abrogat vechea lege a executării pedepselor. 119-139). Alte izvoare de drept execuţional penal sunt legile organice şi cele speciale.Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării’’ (art. Titlul II. categoriile şi limitele generale ale pedepselor. I. Raportul juridic execuţional penal constă în relaţiile sociale de executare a sanc ţ iunilor penale reglementate prin norme juridice execu ţ ional penale. Bucureşti. 99-110). Titlul V.Drept procesual penal. 1998.. Ed. . Ed. p. 275/2006). Titlul VI . . 23/1969).1. . Raportul juridic de drept execuţional penal 8. 1849/2004..Minoritatea’’ (art. ordine ale ministrului justiţiei etc. Global Lex.Pedepsele’’. Izvor de drept execuţional penal sunt şi: Titlul IV. Codul penal este de asemenea unul dintre izvoarele de drept execuţional penal. . cu privire la normele juridice privind executarea sancţiunilor penale. Unul dintre izvoarele cele mai importante ale dreptului execuţional penal este Codul de procedură penală. 52-89. În Titlul III. privind organizarea. diverse ordonanţe (cum are fi de exemplu Ordonanţa de urgenţă 47/2006.. 113-118) precum şi Titlul VII.executarea hotărârilor penale’’ (art.. Secţiunea 8. statuează principalele norme ce reglementează scopul executării pedepsei. Neagu. funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor).41 Prin izvor al dreptului execu ţ ional penal se în ţ elege actul normativ sau actele normative prin care exprim ă voin ţ a de stat cu privire la normele juridice privind executarea sancţiunilor penale. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor). rela ţ ii statornicite între organele de stat ş i condamnat potrivit c ă rora statul are dreptul de a pune pe condamnat să execute pedeapsa 41 42 I. . 2006. O deosebită importanţă o are L. 315 şi urm. Bucureşti. nr. pe lângă alte astfel de izvoare există şi izvoare precum: regulamente (Regulamentul de aplicare al L. pentru modificarea şi completarea L. 28. Noţiune. art. 415-164) reprezintă sediul principal al normelor de drept execuţional penal. hotărâri guvernamentale (de exemplu Hotărârea Guvernului nr. Oancea. All Educational. ..42 Desigur. p. devenită voinţă de stat..Măsuri de siguranţă’’ (art.. Partea specială’’. .

Trăsăturile specifice ale raportului juridic execuţional penal a) Între raportul juridic execuţional penal şi raportul juridic penal există o strânsă legătură. a pedepselor complementare ) reglementate prin norme juridice procesual penale totu ş i cele dou ă raporturi juridice nu se confund ă . în calitate de subiect pasiv. Subiectul pasiv al raportului este condamnatul care va executa pedeapsa aplicată printr-o hotărâre definitivă având în această situaţie o serie de drepturi şi obliga ţ ii prev ă zute în legea privind executarea pedepselor. Mai întâi se naşte raportul juridic penal de conflict ca urmare a transformări i lui din raport juridic penal de conformare. În situaţia executării pedepsei amenzii statul participă în cadrul raportului prin organul financiar. §3. pe de alt ă parte. Raportul juridic execuţional penal derivă din raportul juridic penal. În situaţia executării pedepsei închisorii împuternicitul statului este conducerea penitenciarului sau a locului de muncă care acţionează p r i n con ducătorul ei.O etapă în desfăşurarea acestuia este executarea sancţiunii de drept penal aplicate. în calitate de subiect activ ş i condamnatul.14 sau o altă sancţiune penală aplicată printr-o hotărâre penală definitivă iar condamnatul are obligaţia să o execute. b) R a p o r t ul j ur i di c e xe c u ţ i o na l pe na l s e r e f e r ă l a r e l a ţ i i l e de e xe c ut a r e a sanc ţ iunilor penale care se deosebesc de rela ţ iile de tragere la r ă spundere penală care conduc la formarea raportului juridic penal. ele r ă mânând raporturi juridice distincte într-o strânsă interdependenţă. Raportul juridic de conflict privit ca mijloc de realizare a ordinii de drept poartă denumirea de raport juridic de răspundere penală. §2. Această etapă în cadrul raportului juridic penal ia forma unui raport juridic special şi anume a raportului juridic execuţional penal. c) De ş i pentru epuizarea raportului juridic execu ţ ional penal se apeleaz ă la acte procesuale penale proprii (punerea în executare a pedepsei închisorii. pe de o parte. Săvârşirea unei infracţiuni stă la baza naşterii acestui raport juridic. Elementele raportului juridic execuţional penal a) Subiecţii raportului juridic execuţional penal. La raportul juridic execu ţ ional penal particip ă statul prin organele sale speciale. În cadrul raportului juridic execu ţ ional penal subiec ţ ii dobândesc o anumit ă .

15 specificitate. amnistia. . execuţionale penale fiindcă drepturile şi obligaţiile se manifestă doar în prezenţa acestora. Acelea ş i drepturi le are statul în cazul execut ă rii unei m ă suri educative sau aunei măsuri de siguranţă. respectarea duratei pedepsei. la asistenţă medicală. t oa t e a c e s t e a ducând la încetarea executării pedepsei. Condamnatul are dreptul de a executa doar pedeapsa la care a fost condamnat. b) Conţinutul raportului juridic execuţional penal. a mi n i s t i a . actul de punere în executare ş i mandatul de executare ce se emite de instanţa de executare. c) Obiectul raportului juridic execuţional penal. de a obliga pe condamnaţi să participe la activităţi educative. Aceste fapte sunt de trei feluri:constitutive. respectarea dreptului la odihnă. extinctive de raport juridic execuţional penal. etc. modificarea şi stingerea raportului juridic execuţional penal are loc ca la orice raportul juridic penal. de a i se respecta dreptul laodihnă.o ma i s e ve r ă . săvârşirea unei noi infracţiuni). Cu privire la obligaţiile statului ne referim la obligaţia de a asigura condamnatului respectarea drepturilor sale la locul de deţinere.o ( g r a ţ i e r e a . În penitenciar statul prin organele sale are mai multe drepturi derivate din cel enunţat mai sus şi anume dreptul de a cere să se respecte disciplina şi ordinea în penitenciar. g r a ţ i e r e a p e r s o na l ă . Obiectul raportului juridic execu ţ ional penal îl constituie pedeapsa sau măsurile de siguranţă ce trebuie executate. la corespondenţă şi dreptul la vizite. calitatea lor fiind deosebit ă de cea întâlnit ă în cadrul celorlalte raporturi juridice penale sau procesual penale. Statul are o poziţie de autoritate cu rol dominant în raport cu condamnatul. Faptul juridic modificator este cel ce schimbă conţinutul modificării unei pe de ps e f ă c â n d. El este determinat de existen ţ a unor fapte juridice penale. ma i pu ţ i n s e v e r ă s a u î nl ă t u r â n d. normele de igienă sanitară precum şi disciplina muncii. Prin conţinutul raportului juridic execuţional penal înţelegem drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi specifice acestui raport. Naşterea. modificatoare. Organul de stat are dreptul s ă cear ă condamnatului s ă execute pedeapsa închisorii sau să execute pedeapsa amenzii prin plata acesteia sau să fie internată şi să rămână în penitenciar. Faptul juridic constitutiv poate fi o hot ă râre judec ă toreasc ă definitiv ă de condamnare la o pedeaps ă sau sanc ţ iune penal ă . F a pt e l e j ur i di c e e xt i nc t i ve d e e xe c ut a r e a u n e i pe de ps e s u nt : e xe c ut a r e a e f e c t i v ă ş i c o mp l e t ă a p e de ps e i . C o n da mn a t ul a r e o bl i ga ţ i a s ă respecte regimul de penitenciar conform regulamentelor de ordine interioar ă . etc. C o n da mn a t ul a r e o bl i ga ţ i a de a d e s f ă ş ur a a c ţ i u n i c u pr i ns e î n p e de a ps a a pl i c a t ă pe c a r e l e c e r e o r ga nul d e e xe c ut a r e .

intervenirea amnistiei ca act de clemenţă 4. Modificarea raportului juridic de drept execuţional poate îmbrăca mai multe forme. raportul de drept execuţional penal se naşte la un moment dat în timp şi printr-un anumit fapt concret.16 a. 1. Acest fapt este condamnarea printr-o hotărâre penală definitivă (pentru arestarea preventivă. naşterea raportului juridic se produce prin dispunerea măsurilor preventive). 2. Cazuri. 3. la momentul executării efective şi integrale a pedepsei stabilite în hotărârea de condamnare. . b. Modificarea raportului juridic de drept execuţioanl penal derivă din faptul că pe parcursul executării pedepsei se pot ivi fapte sau împrejurări care pot atenua sau agrava situaţia juridică a condamnatului. c. C a o r i c e r a p o r t j u r i d i c . Pentru arestarea preventivă acest moment corespunde epuizării duratei pentru care s-a dispus măsura. Stingerea raportului juridic de drept execuţional. decesul condamnatului. Naşterea raportului juridic de drept execuţi o n a l p e n a l . momentul graţierii.

.Dicţionarul explicativ al limbii române’’. p. p. ce constă în obligaţia unei persoane de a suporta sancţiunea juridică. op. obligaţia de a răspunde de îndeplinirea unei acţiuni. În al patrulea sens. Hotca. Dicţionarul explicativ al limbii române. Bucureşti.44 În funcţie de specificul diverselor ramuri care alcătuiesc sistemul de drept. responsabilitate’’. cât şi latura activă a raportului juridic de constrângere (de conflict). M. care se realizează prin coerciţiunea statală. răspunderea politică. cit.. răspunderea internaţională etc. răspunderea juridică garantează eficienţa dreptului. răspunderea administrativă. cuvântul răspundere îşi are originea în latinescul . prin răspundere juridică se înţelege acea specie de răspundere juridică ce cuprinde drepturile şi obligaţiile corelative ce aparţin subiectelor raportului juridic penal. răspunderea religioasă şi răspunderea morală. respectiv dreptul subiectului activ (titularul valorii sociale lezate) al acestui raport.. răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale. 45 Indiferent de ramura dreptului în cadrul căreia intervine.spondeo’’. răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale. op. Ed. p. 44 43 . Seche. sarcini etc. Noţiunea răspunderii juridice nu este privită la fel de către toţi autorii de specialitate. răspunderea fiscală. Seche.. 1998. 45 M. stabilitatea raporturilor juridice şi dezvoltarea relaţiilor sociale. În al doilea sens. Genul răspunderii sociale cuprinde următoarele forme de răspundere: răspunderea juridică. defineşte termenul răspunderea ca fiind .. de a pretinde şi obţine conduita corespunzătoare dreptului său. L. prin răspundere juridică se înţelege instituţia juridică ce cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează realizarea dreptului prin constrângere. Realizarea ordinii de drept nu se poate face haotic M. Hotca. În primul sens. A. 378. ce cuprinde atât latura pasivă. RĂSPUNDEREA PENALĂ Secţiunea 1. răspunderea constituţională. În al treilea sens. A. Univers enciclopedic. Coteanu. răspunderea disciplinară. . din partea subiectului pasiv (cel care a lezat valoarea socială).43 Etimologic. care are obligaţia de a se conforma acestei conduite. răspunderea juridică se prezintă sub următoarele forme: răspunderea civilă.17 CAPITOLUL II. I. cit. 891. răspunderea penală. 377..faptul de a răspunde. Răspunderea juridică – consideraţii generale Răspunderea juridică este o specie a genului răspunderii sociale. legalitatea.

Principii 46 47 C. care se realizează prin coerciţiunea statală. aşa cum prevede art. .. 2. . . ci într-un cadru juridic adecvat acesteia. în condiţiile şi formele prevăzute de lege. Mircea. Ştiinţifică şi Enciclopedică. pe de altă parte. Ed. în scopul restabilirii ordinii de drept şi a resocializării infractorului. Bucureşti. şi infractor. 168.Temeiul răspunderii penale în România’’. ce constă în obligaţia unei persoane de a suporta sancţiunea juridică. pe de altă parte. şi autorul infracţiunii. Prin urmare. ci numai prin intermediul răspunderii juridice. Răspunderea penală are ca forme de realizare pedepsele şi celelalte sancţiuni de drept penal. trăsături.18 sau arbitrar. Secţiunea 2. principii 2. 1997. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii. pe de o parte. p. de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute.1.. Bulai. I. Prin săvârşirea unei infracţiuni ia naştere un conflict concret de drept penal substanţial între societate (reprezentată de către stat). 316. de a trage la răspundere pe infractor. nu poate fi realizată direct. .2. În aceste condiţii intervine răspunderea penală. Definiţie. pen. Bucureşti.”47 De reţinut este faptul că răspunderea penală are ca unic temei infracţiunea.Manual de drept penal’’. precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. 1978. Acest cadru este dat de raporturile juridice de constrângere. ca reprezentant al societăţii. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. Ed. pe de o parte. trăsături. All. Răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale. Răspunderea penală – definiţie. care se realizează în principal prin constrângerea exercitată de stat faţă de infractor. între stat. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii46. Prin răspundere juridică se înţelege acea specie de răspundere juridică ce cuprinde drepturile şi obligaţiile corelative ce aparţin subiectelor raportului juridic penal. Partea generală. care a fost definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de constrângere. 17 alin. (2) C. aplicarea sancţiunilor (constrângerii). p. Definitia raspunderii penale este „un ansamblu de drepturi şi obligaţii corelative ale subiectelor raportului juridic penal.

etnie etc). Bulai.54 48 49 C. Ed.19 Ca instituţie fundamentală a dreptului penal. Prin principii ale răspunderi penale. adică pentru fapta unei persoane.. pen.. după cum nu poate fi colectivă. să răspundă un colectiv. Bulai. 1997.52 Acest principiu presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. . p. În legislaţia penală română. p. 14. Principiul umanismului îşi găseşte expresie în condiţiile şi conţinutul constrângerii juridice51. se înţeleg acele idei de bază. Partea generală’’. În domeniul răspunderii penale. 319. aceasta nu mai poate acţiona în viitor. care intervine în cazul săvârşirii infracţiunii ca şi prin prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigenţe cărora aceştia se pot conforma. după cum se ştie. corespunzător acestui principiu. principiul legalităţii presupune că apariţia. C-tin Mitrache. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni. răspunderea penală se stabileşte şi atrage o singură pedeapsă principală. ce se regăsesc în normele de reglementare a răspunderii penale. diriguitoare. III. p. Bulai.Manual de drept penal. iar dacă raportul juridic de răspundere penală se stinge. ca o garanţie a libertăţii persoanei.50 Principiul . adică a unei fapte prevăzute de legea penală. pentru săvârşirea unei infracţiuni. adică se stabileşte o singură dată. 50 Ibidem. Bucureşti. . Legalitatea răspunderii penale presupune legalitatea încriminării şi legalitatea sancţiunilor de drept penal. Mitrache. Cap. 310. care capătă un caracter specific în raport cu aceasta. Drept penal român.infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale’’ îşi găseşte deplină consacrare în dispoziţiile art. All. Drept penal. I. Partea generală.. desfăşurarea ca şi soluţionarea raportului penal are loc pe baza legii şi în strictă conformitate cu aceasta49. op. Răspunderea penală nu poate interveni pentru fapta altuia. vol. (2) C. grup (familie.48 Principiul legalităţii răspunderii penale. Vezi pe larg C. ori o singură metodă educativă. cit. 17 alin. şi răspunderea penală este străbătută de principiile fundamentale ale dreptului penal. 53 C.53 Principiul unicităţii răspunderii penale se referă la faptul că. Principiul răspunderii penale personale a fost examinat şi în cadrul principiilor fundamentale ale dreptului penal. este un principiu fundamental al întregului sistem de drept şi al dreptului penal. şi presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni. 51 Ibidem 52 vezi C. răspunderea penală pentru o faptă săvârşită este unică. Titlul I.

se creează sentimentul de securitate al valorilor sociale. op. se pot aplica şi pedepse complimentare. 55 Principul oficialităţii acţiunii penale nu funcţionează la infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. lipsa plângerii prealabile. ori se pot lua măsuri de siguranţă. nu trebuie neglijată nici situaţia infractorului care sa aflat în tot acest interval sub ameninţarea răspunderii penale. În acest fel se realizează atât prevenţiunea specială cât şi generală. adică se stinge dreptul de a mai fi stabilită răspunderea penală.) nu diminuează importanţa principiului care corespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii penale. se întăreşte încrederea în autoritatea legii. ca mijloc de realizare a ordinii de drept prin constrângere. Iată argumente care justifică o limitare în timp a răspunderii penale. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat. Răspunderea penală este o consecinţă inevitabilă a săvârşirii unei infracţiuni. cu atât eficienţa ei scade. prescripţie ş. pedepse accesorii. pentru a fi eficientă. 56 C. fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiul unităţii răspunderii penale.20 Principiul inevitabilităţii răspunderii penale statuează că. oricine săvârşeşte o infracţiune. Dacă răspunderea penală nu a fost stabilită într-un anumit termen de la săvârşirea infracţiunii. Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu faţă de data săvârşirii infracţiunii.55 Principiul individualizării răspunderii penale constă în faptul că. Pe lângă pedepsele principale. 72-89 C. în vederea tragerii la răspundere penală a infractorului şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor. împăcarea părţilor. aceasta se prescrie. ale cărei urmări au putut fi reparate. Pe lângă aceste aspecte. cât şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale. Acest principiu este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale. răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii. 319 54 . Înlăturarea răspunderii penale. p. pen) care constituie obiectul răspunderii penale. trebuie să intervină prompt. cit. nu mai apare ca necesară. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului. Bulai. a. în cazurile prevăzute de lege (amnistie. Individualizarea răspunderii penale are loc în conformitate cu legea care consacră dispoziţii speciale privitoare la individualizarea pedepsei (art. se restabileşte ordinea de drept încălcată. care s-a putut îndrepta şi deci nu mai este necesară stabilirea răspunderii penale şi a pedepsei. cât mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii. de persoana infractorului pentru a asigura atât sancţionarea corectă a infractorului. trebuie să răspundă penal. iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată.56 Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale constă în faptul că răspunderea penală.

a)59 pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. 213. p. b) fapta. ajungându-se la un grad de pericol social mai mic. prezintă pericol social redus şi nu a produs urmări grave. Gradul de pericol social ce caracterizează o infracţiune nu este fix şi imuabil. prin înlocuirea acesteia cu alt tip de răspunderea (socială. Fiind vorba de o schimbare a gradului de periculozitate socială. A se vedea dispoziţiile art. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50 lei. art.57 În art. care prezintă un grad de pericol social redus. cit. Noţiune şi temeiuri. 278/ 2006.. 288. 40 din Legea nr. Înlocuirea răspunderii penale pentru unele infracţiuni cu răspunderea socială sau administrativă este posibilă şi pe deplin întemeiată. (1). a) de la alin. . administrativă. Condiţii privitoare la infracţiune. art. căpătând o reglementare dezvoltată în C. Oancea. 57 58 59 I. p. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 10 lei sau infracţiunea prevăzută în art. Înlocuirea răspunderii penale este o instituţie specifică dreptului nostru penal. prevăzute de lege sunt următoarele58: . p. unele fapte penale îşi pierd gradul de pericol social necesar unei infracţiuni. disciplinar.. p. 3. Condiţiile în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale. art. 249. disciplinară). înlocuirea răspunderii penale se face pentru unele infracţiuni uşoare. dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. În condiţii sociale noi. Condiţiile cu privire la infracţiune. art.. 217 alin. 90 C. similar gradului de pericol social al unei contravenţii sau al unei abateri disciplinare. în conţinutul ei concret şi în împrejurările în care a fost săvârşită. 90 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 215 alin. I pct. Înlocuirea răspunderii penale constă în schimbarea sancţiunilor penale ale unei infracţiuni săvârşite. 90 C. Lit.21 Secţiunea 3.. Cum s-a arătat mai sus. op.1. (1). cu măsuri şi sancţiuni de ordin administrativ. p. 208. se prevede expres că: ... ci se poate schimba. implicit trebuie să se schimbe şi răspunderea penală. Înlocuirea răspunderii penale 3. 90 C. 219 alin. Înlocuirea răspunderii penale poate fi înfăptuită. 215¹ alin. (1).instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ’’.2. (1) al art. (1).

din punct de vedere legislativ. 3 lit.’’ În continuare art. 90 C. Înlocuirea efectivă trebuie făcută de către instanţa de judecată. e) sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă. Astfel. constatând că sunt îndeplinite condiţiile pentru înlocuirea răspunderii penale.: a) mustrarea.22 c) paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii. b) mustrarea cu avertisment. . adică sancţiuni care îndeplinesc rolul şi funcţiile pe care le îndeplinea pedeapsa înlocuită.’’ Sancţiuni cu caracter administrativ aplicabile în caz de înlocuire a răspunderii penale. Condamnarea se consideră inexistentă în situaţiile prevăzute de art. Înlocuirea răspunderii penale trebuie să se efectueze. cit. 189. 90 prevede la alin.’’ Condiţii privitoare la făptuitor.000 lei. op. prevăzute la art.. 72 pct. Oancea. printr-o reglementare generală. În locul pedepselor trebuie instituite sancţiuni înlocuitoare eficace.d) din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta. p. Instanţa de judecată. 290. 38.Înlocuirea răspunderii penale nu se poate dispune. p. statuează următoarele: .. 60 a se vedea I. (2): . în legătură cu condiţiile privitoare la făptuitor. dacă făptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ.60 Secţiunea 4. devine evident că fapta prezintă un pericol social redus. art. Instituţia înlocuirii răspunderii penale funcţionează în cazul în care.. Cauzele care înlătură răspunderea penală sau aplicarea pedepsei I. datorită persoanei făptuitorului. AMNISTIA: este actul de clementa al Parlamentului Romaniei (art. i din Constitutie) prin care din considerente de politica penala este inlaturata raspunderea penala pentru infractiuni comise anterior adoptarii legii de amnistie. 91 C. c) amenda de la 10 lei la 1. p. dispune înlocuirea şi aplică una dintre sancţiunile cu caracter administrativ. adoptându-se dispoziţii generale.

Caracterizare. ori calitatea infractorilor (minor. c) Dupa stadiul procesului in care se gaseste infractiunea amnistiata se disting: . Amnistia este o cauza care inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita. dupa stadiul procesual in care se gasesc infractiunile. amnistia poate fi generala cand priveste orice infractiune indiferent de gravitate. ori daca s-a produs.: prin infractiune sa nu se fi produs un prejudiciu. sa fi implinit o anumita varsta etc. Felurile amnistiei. de intindere. in principiu are un caracter general si obiectiv in sensul ca se refera la infractiunile savarsite si nu la faptuitor. care a fost si ramane infractiune. ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate. determinate de: intinderea acesteia. Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie”. caracterul penal al faptei. sa fi fost reparat. Conditiile pot privi si alte aspecte exterioare infractiunii si infractorului ca: locul savarsirii.: timp de razboi. „Amnistia inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita. Efectele amnistiei se produc „in rem” si se rasfrang asupra tuturor participantilor la comiterea faptei amnistiate. natura sau sediul de incriminare al faptei (codul penal si legi speciale) si speciala cand priveste anumite infractiuni. In doctrina penala se face deosebire intre diferite feluri ale amnistiei.23 Potrivit dispozitiilor art. Daca intervine dupa condamnare. Orice fapta de acelasi fel comisa dupa adoptarea legii de amnistie atrage raspunderea penala. in timpul unei calamitati etc. Amnistia nu inlatura. Amnistia. inlatura consecinta savarsirii unei infractiuni – aplicarea si executarea pedepsei. femei gravide. sau conditii cu privire la infractor: sa nu mai fi fost anterior condamnat. natura lor. 119 C. • conditionata – cand incidenta acesteia este subordonata indeplinirii anumitor conditii ca de ex. timpul savarsirii infractiunii (ex. batrani etc. a) Dupa aria de cuprindere.p. b) Dupa conditiile in care amnistia devine incidenta se disting: • amnistia neconditionata numita pura si simpla – cand incidenta ei nu este subordonata indeplinirii vreunei conditii speciale. particularizate prin cuantumul pedepsei. ori sa nu depaseasca un anumit cuantum.).). conditiile de acordare. precum si celelalte consecinte ale condamnarii.

Obiectul amnistiei. . se are in vedere maximul special prevazut pentru infractiunea fapt consumat din momentul acordarii actului de amnistie si nu din momentul comiterii faptei. • amnistia dupa condamnare – post condamnatorie sau improprie. In determinarea obiectului amnistiei legiuitorul foloseste criterii variate. Infractiunile comise in ziua adoptarii legii de amnistie nu cad sub incidenta acesteia. Delimitarea sferei de incidenta a actului de amnistie este conditionata uneori de varsta infractorului (ex. amnistia este incidenta daca acestea s-au epuizat pana la adoptarea legii de amnistie.).: infractiunile din culpa).).24 • amnistia inainte de condamnare – antecondamnatorie sau proprie. Amnistia priveste infractiunile savarsite pana in ziua adoptarii legii prin care este acordata ca regula. la regimul bauturilor alcoolice etc. sau se prevede natura infractiunilor (spre ex. Determinarea sferei de cuprindere a infractiunilor ce sunt amnistiate se face prin legea de acordare si poate privi: indicarea textelor de lege care incrimineaza faptele ce sunt amnistiate. sa nu mai fi fost condamnat etc. continuitate.: la regimul fondului forestier.: sa nu fie recidivist. 119 C. respectiv a incetat actiunea ori inactiunea continua. persoana in varsta de peste 70. progresive. de forma de vinovatie cu care sunt savarsite infractiunile (ex.). Cand in textul legii de amnistie sunt indicate infractiunile prin pedeapsa prevazuta de lege. de antecedentele penale ale infractorului (ex. dar poate fi prevazuta si alta data pana la care infractiunile sunt amnistiate in orice caz data nu poate fi ulterioara adoptarii actului de clementa. a luat sfarsit ultimul act de executare ori sa produs ultimul rezultat. Amnistia priveste infractiunile savarsite anterior adoptarii ei si pe cele care sunt anume prevazute in legea prin care este acordata.: minor. ori cel mai adesea se indica gravitatea infractiunilor prin aratarea maximului special de pedeapsa prevazuta in textul incriminator.p.: pana la X lei). de prejudiciul cauzat prin infractiune (ex. 80 ani etc. Ambele forme sunt prevazute in art. In cazul infractiunilor continui.

Amnistia anterioara condamnarii. ori se va pronunta achitarea in faza de judecata. Nu se vor mai executa nici pedepsele complementare ce au fost eventual stabilite si aplicate. 119 al.p. are ca efect inlaturarea raspunderii penale si pe cale de consecinta se inlatura executarea pedepsei. Daca amnistia intervine dupa condamnarea inculpatului.). proc. Aceasta inseamna ca daca nu s-a pornit procesul penal. Efectele amnistiei Efectele amnistiei sunt deosebite dupa cum aceasta este anterioara ori posterioara condamnarii. Amnistia nu are efect nici asupra masurilor de siguranta si a masurilor educative (art. Ca urmare a amnistierii nu va mai fi pusa in executare hotararea de condamnare. pentru a dovedi nevinovatia apartine numai invinuitului sau inculpatului si poate fi exercitat in orice faza a procesului. Dreptul de a cere continuarea procesului penal. nu se va mai porni.p. 10 al. 13 C.). Amnistia inainte de condamnare inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita. 119 al. iar daca se va dovedi nevinovatia se dispune scoaterea de sub urmarire penala in faza de urmarire. proc. Pentru a nu crea o situatie defavorabila invinuitului sau inculpatului s-a prevazut in legea procesuala (art. 3 C. efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar. pen). pen. Amnistia nu are efect asupra drepturilor persoanei vatamate (art. Amnistia are caracter obligatoriu. pentru a-si dovedi nevinovatia si a obtine achitarea. adica nu inlatura raspunderea civila pentru pagubele provocate persoanei vatamate prin savarsirea infractiunii. Amnistia dupa condamnare. va fi amnistiat. 1 lit. iar daca a inceput executarea pedepsei aceasta va inceta. chiar si in caile extraordinare de atac.) posibilitatea pentru acesta de a cere continuarea procesului penal.25 § 2. astfel ca daca inculpatul este gasit vinovat. Prin cererea de continuare a procesului penal nu se pierde beneficiul amnistiei. 3 C. . iar daca s-a pornit acesta va inceta indiferent daca se gaseste in faza de urmarire ori de judecata (art. g C.

astfel ca de la savarsirea infractiunii se poate scurge un timp ce poate fi uneori indelungat. Cu toate acestea amnistia nu are aceleasi efecte depline ca si reabilitarea. 2. Amnistia nu are efect asupra masurilor de siguranta. 38 lit. cu atat scopul legii penale este mai eficient realizat. pentru a nu lasa sa treneze raporturi juridice de conflict. Realitatea sociala invedereaza si situatii in care raspunderea penala nu poate fi stabilita cu promptitudine deoarece.) care se vor executa. 81 lit. caci este posibil ca intr-o lege extrapenala sa se prevada ca efectele unei condamnari pentru o infractiune amnistiata nu pot fi inlaturate decat prin reabilitare.p. ea nu reprezinta orestitutio in integrum. masurilor educative si asupra drepturilor persoanei vatamate (art. PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE § 1. Ratiunea unor astfel de exceptii trebuie observata in scopul preponderent preventiv al acestor sanctiuni de drept penal luate si in interesul faptuitorului.26 Amnistia inlatura si celelalte consecinte ale condamnarii facand sa inceteze interdictiile. 119 alin. incapacitatile. avand in vedere aspectele evidentiate privind efi- . Amnistia nu are ca efect o repunere in situatia anterioara. Pentru a nu lasa nesolutionate astfel de situatii. C. Caracterizare si notiune Caracterizare. Astfel o condamnare pentru care a intervenit amnistia nu formeaza primul termen al recidivei (art.). ori faptuitorul reuseste sa se sustraga de la urmarirea penala. fapta nu este. Cu cat stabilirea raspunderii penale si aplicarea de sanctiunii este mai aproape de momentul savarsirii infractiunii. in sensul ca acesta nu va fi restituita ca efect al amnistiei. Amnistia dupa condamnare nu are efect asupra pedepsei amenzii deja incasate. descoperita. II. C.p.p. b. Eficacitatea combaterii si prevenirii infractiunilor este strans legata de promptitudinea cu care organele specializate ale statului intervin si trag la raspundere penala pe cei vinovati de savarsirea de infractiuni. decaderile prevazute in alte legi penale ori extrapenale. c. C.) ori o astfel de condamnare nu impiedica aplicarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei pentru o infractiune ulterioara (art.

in legislatii penale s-a prevazut posibilitatea inlaturarii raspunderii penale pentru situatiile in care de la savarsirea infractiunii a trecut o anumita perioada de timp. raspunderea penala se prescrie pentru orice infractiune cu exceptia infractiunilor contra pacii si omenirii. 2 C. c) 8 ani. Asa cum s-a aratat in cadrul principiilor. dar care nu depaseste 15 ani. Prescriptia raspunderii penale consta in stingerea raportului juridic penal de conflict. nascut prin savarsirea unei infractiuni. Potrivit dispozitiilor art.. prin institutia prescriptiei. ca urmare a nerealizarii lui intrun anumit termen prevazut de lege. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani. au impus declararea lor ca imprescriptibile (art. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani.). . § 2. Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt determinate in functie de natura si gravitatea pedepselor prevazute de lege pentru infractiunile comise. 121 al. adica se stinge dreptul statului de a stabili raspunderea penala si de a aplica pedeapsa ori masura educativa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa si se stinge totodata obligatia infractorului de a mai suporta consecintele savarsirii infractiunii (raspunderea penala). Notiune. 122 C. Prin prescriptie se stinge raspunderea penala.p. Termenele de prescriptie a raspunderii penale Durata termenelor de prescriptie. a caror gravitate deosebita manifestata in cel de al doilea razboi mondial.p. Un element al reglementarii prescriptiei il constituie stabilirea termenelor la implinirea carora raspunderea penala este inlaturata.27 cacitatea prevenirii si combaterii infractiunilor care se realizeaza numai intr-un anumit termen. dar care nu depaseste 10 ani. termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana fizica sunt: a) 15 ani. b) 10 ani. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani.

Daca pentru infractiunea savarsita legea prevede pedeapsa amenzii alternative cu inchisoarea. e) 3 ani. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani. b) 5 ani. 122 alin. fara a lua in considerare circumstantele de atenuare ori de agravare ce au influenta asupra limitelor pedepsei prevazute de lege.).11 C. In lege s-a prevazut ca temenele de prescriptie a raspunderii penale incep sa curga de la data savarsirii infractiunii (art. In caz de participatie termenele de prescriptie sunt aceleasi pentru toti participantii. a C. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an sau amenda. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un an.p. 122 alin. 122 lit. dar care nu depaseste 5 ani. Termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunile comise de minori se reduc la jumatate (art. Termenele de prescriptie a raspunderii penale se determina in raport cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata.p. indiferent de contributia acestora la savarsirea infractiunii. Cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea. In calcularea termenelor de prescriptie important este stabilirea momentului de la care acestea incep sa curga.p. termenul de prescriptie se determina in functie de pedeapsa cu detentiunea pe viata (art. termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana juridica sunt: a) 10 ani. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda.). Termenele de prescriptie se determina in functie de pedeapsa prevazuta pentru infractiunea tip ori pentru infractiunea calificata comisa de infractor. 2 C.). Potrivit dispozitiilor art.28 d) 5 ani. Aceasta inseamna ca pentru infractiunea continua termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul . 129 C. termenul de prescriptie se determina in raport cu maximul special al pedepsei inchisorii. chiar daca infractiunea savarsita a ramas in faza tentativei. Calcularea termenelor de prescriptie.p.

spre deosebire de infractiunile savarsite in concurs ideal la care termenul curge pentru toate infractiunile de la data comiterii actiunii ori inactiunii infractionale. se calculeaza si termenul de prescriptie al raspunderii penale pentru infractiunile din obicei. Intreruperea termenului de prescriptie. Pentru infractiunile savarsite in concurs real. Termenul de prescriptie a raspunderii penale curge pentru toti participantii de la data comiterii de catre autor a actiunii sau inactiunii. termenul de prescriptie curge separat. sa nu intervina anumite acte sau activitati care ar readuce in constiinta societatii fapta comisa si care intrerupand cursul prescriptiei amana efectele acesteia. perchezitia domiciliara sau corporala. 3 C. termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul producerii ultimului rezultat.. al comiterii ultimului act ce intra in continutul infractiunii.). afara de cazul cand se savarseste si o infractiune progresiva cand termenul de prescriptie se va calcula de la data producerii ultimului rezultat.29 epuizarii.p. in literatura juridica s-a sustinut intemeiat ca. al. indiferent de momentul in care ceilalti participanti si-au adus contributia. adica al incetarii actiunii ori inactiunii continue. arestarea preventiva. .). iar in cazul infractiunii continuate de la data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni ce intra in continutul acesteia In cazul infractiunilor progresive. Cum intreruperea ar putea interveni de nenumarate ori s-ar ajunge ca termenul de prescriptie sa nu se mai implineasca niciodata. Intreruperea cursului prescriptiei va opera fata de toti participantii la savarsirea unei infractiuni chiar daca actul de intrerupere s-a facut doar fata de unul ori unii dintre acestia (art.p. Tot astfel. 2 C.p. pentru fiecare infractiune. prezentarea materialului de urmarire penala s. Efectul intreruperii cursului prescriptiei consta in stergerea timpului scurs anterior actului intreruptiv si inceperea unui nou termen de prescriptie (art. cursul termenului prescriptiei se intrerupe prin indeplinirea oricarui act care potrivit legii trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal (de ex.: actul de punere in miscare a actiunii penale. 123 C. 123 al.a. din momentul epuizarii. 123.). Potrivit dispozitiilor art. Pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale termenul de prescriptie trebuie sa curga nestingherit. distinct.

astfel cum se desprind din dispozitiile art. 2 C.p.: dispozitiile prevazute in art. calculat de la data comiterii infractiunii (art. numai cu autorizarea procurorului general. ci au fost impiedicate.p. De ex. dupa 15 ani). Tot astfel. iar partea care a curs anterior incidentei cauzei de suspendare intra in termenul de prescriptie a raspunderii penale. sunt prevazute conditiile in care procurorul si respectiv instanta de judecata pot suspenda urmarirea penala ori a judecatii cand invinuitul sau inculpatul este impiedicat sa ia parte la proces datorita unei boli grave.: un termen de prescriptie de 10 ani se va implini. 124 C. potrivit legii ori a unei stari de fapt. La incetarea cauzei care a determinat suspendarea. sa actioneze.. ori faptului ca pe primul plan trec actiunile de salvare. b) existenta unei situatii de fapt care impiedica organele judiciare sa actioneze. 303 C. sunt: a) existenta unei dispozitii legale prin care termenele de prescriptie sunt suspendate. Suspendarea prescriptiei. proc.30 Pentru a nu se ajunge la o astfel de situatie. 1 C..p. 5 al. cursul prescriptiei este suspendat. 239 si art. Pe perioada existentei cauzei legale ori de fapt. activitatea judiciara este ingreunata. 128 al. datorita izolarii. Cauzele care determina suspendarea cursului prescriptiei. cutremur. se suspenda pe timpul cat o dispozitie legala sau imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. De ex.. care prevad conditia punerii in miscare a actiunii penale pentru infractiunile aratate in acel articol. In astfel de situatii. cursul prescriptiei este reluat. prin dispozitiile art. . catastrofa. potrivit dispozitiilor art. iar de o astfel de situatie nu trebuie sa profite infractorul. p. O astfel de prescriptie este cunoscuta in doctrina penala si in legislatie sub denumirea de „prescriptie speciala”. 1 C. Suspendarea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale isi gaseste motivarea in imprejurarea ca organele judiciare nu au stat pasive.p. in lege s-a prevazut ca prescriptia va interveni daca se implineste o data si jumatate termenul de prescriptie prevazut pentru infractiunea savarsita. Cursul termenului de prescriptie a raspunderii penale. Efectele suspendarii. 128 al. oricate intreruperi ar interveni. inundatie.)(spre ex. epidemie etc.

daca nu mai eficient. Acest drept de a trage la raspundere penala pe cel ce a savarsit o infractiune se desprinde din norma care a incriminat fapta respectiva. Acest drept se realizeaza prin intermediul actiunii penale care are ca obiect aducerea inaintea organelor judiciare a raportului juridic penal de conflict. rezonanta sociala a faptelor au impus o limitare a oficialitatii procesului penal. ci dimpotriva. nasterea unui raport juridic penal de conflict. Plangerea prealabila nu se confunda cu plangerea. Savarsirea unei infractiuni. LIPSA PLANGERII PREALABILE Aspecte generale privind plangerea prealabila. atingerea grava ori mai putin grava a drepturilor ocrotite. ca si pentru infractiuni cu un grad de pericol social ridicat dar care antreneaza drepturi personale (de ex. Lasand initiativa tragerii la raspundere penala a infractorului – persoanei vatamate prin infractiune. In timp ce plangerea prealabila reprezinta o conditie de tragere la raspundere penala a infractorului pentru infractiuni anume prevazute de lege. gradul lor de pericol social diferit. In adevar. violarea secretului corespondentei. divulgarea secretului profesional). Tragerea la raspundere penala a infractorului se realizeaza in majoritatea cazurilor din oficiu. cand o ocrotire mai buna a valorilor sociale s-ar realiza daca s-ar lasa la aprecierea victimei infractiunii necesitatea tragerii la raspundere penala a infractorului prin introducerea unei plangeri penale prealabile sau dimpotriva.: viol. implica tragerea la raspunde 747d35h re penala a infractorului. avand in vedere si aprecierea persoanei vatamate cu privire la necesitatea tragerii la raspundere penala a infractorului cu publicitatea inerenta. pentru fapte in genere cu un grad redus de pericol social. Diversitatea infractiunilor. ratiuni de politica penala reclama admiterea unor exceptii de la oficialitatea procesului penal. nascut prin savarsirea infractiunii. sau partile se impaca. Titular al dreptului de a pedepsi este statul. nesanctionarea acestuia pentru ca o astfel de plangere nu s-a facut.31 Interventia mai multor suspendari in cursul aceluiasi termen de prescriptie conduce la amanarea implinirii acestuia cu timpul cat a fost suspendat. sa fie proteguite tot asa de bine ca si cum ar functiona tragerea la raspunde 747d35h re penala din oficiu. III. legiuitorul nu a inteles prin aceasta ca valorile sociale periclitate prin astfel de infractiuni sa fie mai putin aparate. chiar restransa. ori daca s-a facut a fost retrasa. plangerea reprezinta doar o incunostintare despre savarsirea unei infractiuni (modalitate de sesizare a organelor de urmarire penala) a carei victima a fost insusi cel ce face plangerea ori una din .

sub aspect penal. de drept penal. Natura juridica a plangerii prealabile. tutore. 222 al. proc. reprezentand o conditie pentru tragerea la raspunde 747d35h re penala a infractorului. Pentru a determina tragerea la raspunde 747d35h re penala a infractorului plangerea trebuie sa fie facuta de persoana vatamata.) s-a prevazut ca actiunea penala. Conditii in care trebuie facuta plangerea prealabila si cazurile in care este necesara. care a savarsit anumite infractiuni. organul caruia urmeaza sa i se adreseze si termenul in care poate fi facuta. cu incuviintarea reprezentantului legal (parinti. 5 si 6 C. Cand persoana vatamata este lipsita de capacitatea de exercitiu ori are capacitate de exercitiu restransa. a) Mai intai trebuie subliniata conditia ca persoana vatamata este singura indreptatita sa introduca plangerea prealabila. cu rasfrangeri pe planul dreptului procesual penal. Avand un caracter mixt. Pentru ocrotirea ferma a intereselor persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restransa. curator). in lege (art. Plangerea ca mod de sesizare a organelor penale poate privi atat o infractiune pentru care este necesara plangerea prealabila. iar sub raport procesual penal. atat in norme de drept penal substantial cat si in norme procesuale. In practica judiciara s-a decis. In doctrina penala moderna s-a cristalizat conceptia ca plangerea prealabila este o categorie juridica complexa.32 persoanele pentru care poate face plangerea. cu un caracter mixt. sa fie facuta cu respectarea conditiilor legale in ce priveste forma. . in cazul persoanei vatamate ce are capacitatea de exercitiu restransa. desigur pentru infractiunile la care este necesara o astfel de plangere prealabila. Plangerea prealabila. plangerea prealabila poate fi introdusa de reprezentantul legal si respectiv de persoana vatamata. cat si orice infractiune pentru care tragerea la raspunde 747d35h re penala se face din oficiu. ca plangerea prealabila poate fi facuta si printr-un mandat special. o conditie de procedibilitate. pen.p. la infractiunile anume desemnate prin lege. potrivit dispozitiilor art. reprezinta o conditie de pedepsibilitate. in astfel de cazuri se pune in miscare si din oficiu. plangerea prealabila isi gaseste reglementarea. 131 al. intemeiat. 5 C.

2 C. Este principiul zis alindividualitatii active a raspunderii penale. care sunt de altfel comune si pentru plangere ca mod de sesizare a organelor judiciare si se refera la cuprinderea obligatorie a datelor de identificare a persoanei vatamate (nume si prenume.). astfel daca infractiunea este dintre acelea pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.p. descrierea faptei. domiciliu. este suficient ca plangerea sa fie facuta fata de un singur participant pentru a atrage raspunderea penala a tuturor participantilor (art. 131 al. ori nu o face in termenul prevazut de lege. 4 C. pe de alta parte prezumtia ca dupa trecerea unui termen suficient de lung. (art. trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma. sa cuprinda de asemenea adresele partilor si a martorilor.). b) Plangerea prealabila facuta de cel indrituit. data si locul nasterii). pentru a interveni raspunderea penala a infractorului este suficienta plangerea prealabila a uneia dintre persoanele vatamate (art. .p. 279 C. Ratiunea termenului de 2 luni in care se introduce plangerea prealabila se poate observa in preocuparea legiuitorului „de a nu lasa ca partea vatamata prin vointa sa sa tina un timp prea indelungat pe infractor (adevarat sau pretins) sub amenintarea plangerii prealabile. ceea ce ar putea da loc la santaj. 284 al.). Plangerea prealabila lipseste atunci cand persoana vatamata desi cunoaste fapta si pe faptuitor nu face o astfel de plangere. aratarea faptuitorului. c) Organul caruia i se adreseaza plangerea prealabila difera dupa natura infractiunii si dupa calitatea faptuitorului. in legea penala s-a prevazut principiul indivizibilitatii pasive a raspunderii penale. daca nu sunt indeplinite conduc la inexistenta acesteia. teroare si extorsiuni.p. Pentru infractiunile savarsite in participatie.33 Daca prin infractiune s-a adus atingere mai multor persoane vatamate.p. 3 C.) Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil. termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul (art.p.p. 131 al. a mijloacelor de proba. Conditiile examinate mai sus pentru valabilitatea plangerii prealabile. partea vatamata nu mai voieste si nu mai are motiv serios de a face plangerea”. Cazurile in care lipseste plangerea prealabila.

Este indeplinita aceasta conditie. In cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa. Retragerea plangerii prealabile conduce la inlaturarea raspunderii penale daca sunt indeplinite conditiile: a) Retragerea plangerii prealabile sa reprezinte o manifestare expresa a vointei persoanei vatamate de a renunta la plangerea facuta.). Asa cum deja s-a aratat. 131 al.p. 131 al. constituie o cauza care inlatura raspunderea penala (art.p. Retragerea plangerii prealabile reprezinta manifestarea de vointa a persoanei vatamate printr-o infractiune. 1 C. adica sa priveasca atat latura penala cat si cea civila a cauzei. fara a avea din partea acesteia un mandat special. mai inainte de solutionarea cauzei printr-o hotarare definitiva. care dupa ce a introdus plangerea prealabila necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale. In cazul in care prin infractiune s-au adus vatamari la mai multe persoane (indivizibilitate activa) ca si in cazul in care la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane (indivizibilitate pasiva) inlaturarea raspunderii penale ca urmare a lipsei plangerii prealabile este posibila numai daca nici una din persoanele vatamate nu a facut plangere si respectiv. revine si renunta. Retragerea trebuie sa fie totala. Efectele lipsei plangerii prealabile. Conditii in care retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala. in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la o astfel de plangere. in conditiile legii. fata de nici unul dintre participanti. s-a decis in practica judiciara si atunci cand persoana vatamata declara ca isi retrage plangerea prealabila printr-un inscris autentic. Notiune. . 5 C. inlatura raspunderea penala (art. Alaturi de lipsa plangerii prealabile si retragerea plangerii in cazurile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.). Retragerea plangerii prealabile. lipsa plangerii prealabile. 131 al. b) Retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie totala si neconditionata. 2 C. lipsa plangerii prealabile nu conduce la inlaturarea raspunderii penale deoarece actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu (art.). nu s-a facut plangere. la plangerea facuta.34 Plangerea prealabila se considera inexistenta cand este facuta de alta persoana decat cea vatamata.p.

impacarea partilor – ca institutie juridica ce inlatura raspunderea penala nu poate fi incidenta. a conduitei ulterioare pozitive fata de persoana vatamata etc. In sprijinul acestei opinii. 199 C. Atata timp cat plangerea prealabila nu a fost introdusa. desi actiunea penala se pune in miscare din oficiu. pentru toate celelalte situatii impacarea este prevazuta la infractiunile la care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. actiunea civila putand fi exercitata[1]. institutia impacarii partilor apare ca o cauza subsecventa plangerii prealabile. Impacarea partilor are loc dupa ce a fost introdusa plangerea prealabila.p. care. nefiind pusa in miscare actiunea penala. sunt invocate dispozitiile Codului penal. IV. nu prevad nimic privitor la actiunea civila. Caracterul neconditionat al retragerii este strans legat de caracterul total al acesteia. comparativ cu dispozitiile privind impacarea partilor. Ca o consecinta a caracterului total al retragerii plangerii prealabile ea va avea efecte in cazul indivizibilitatii active cat si pasive numai daca este facuta de toate persoanele vatamate si respectiv retrasa fata de toti participantii la savarsirea infractiunii.). ca impacarea partilor este prevazuta la infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. prin conditionarea tragerii la raspundere penala de plangerea prealabila a persoanei vatamate sunt aceleasi si in cazul impacarii partilor. in care impacarea partilor inlatura raspunderea penala.). ca retragerea plangerii prealabile nu poate privi decat actiunea penala. Institutia „impacarii partilor” este strans legata de institutia plangerii prealabile fiindca doar cu o exceptie (seductia – art. IMPACAREA PARTILOR Notiune si caracterizare. in legatura cu retragerea plangerii prealabile. deoarece victima si infractorul nici nu sunt parti. intemeiat.35 In literatura juridica de specialitate. 132 alin. in sensul ca nu se inlatura raspunderea penala daca retragerea plangerii prealabile este facuta sub conditia unor reparatii civile. Ratiunile de politica penala care au condus la admiterea inlaturarii raspunderii penale in cazul anumitor infractiuni. 1 C. Datorita acestui aspect. iar inlaturarea raspunderii penale se datoreaza lipsei plangerii prealabile. s-a sustinut.p. unde se prevede expres ca „impacarea partilor inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila” (art. .

) si respectiv incetarea procesului penal (art. la toate infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. iar pe plan procesual penal un impediment in desfasurarea procesului penal. ca natura juridica. Impacarea intervine intre persoana vatamata si inculpat nefiind relevant cui apartine initiativa.p. care reprezinta acte unilaterale si care emana de la persoana vatamata prin infractiune.p. Pe planul dreptului penal reprezinta o cauza care inlatura raspunderea penala.). de a pune capat conflictului personal intervenit intre infractor si victima infractiunii. combinat cu art. sa fie personala. Impacarea partilor. se aseamana cu lipsa plangerii prealabile. totala. b) Impacarea partilor reprezinta un act bilateral. intelegerea ce intervine intre infractor si victima infractiunii.p. 132 al. h. Conditiile impacarii partilor. 2 lit. c) Impacarea este personala. Subliniem aceasta caracteristica spre a o deosebi de retragerea plangerii prealabile sau iertare. a) Impacarea partilor este posibila numai in cazul infractiunilor pentru care legea prevede aceasta modalitate prin mentiunea ca „impacarea partilor inlatura raspunderea penala”. neconditionata si sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.36 Impacarea partilor reprezinta actul bilateral. b C. decurge din insasi ratiunea acestei institutii. 2 lit.) si cazurile in care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa iar actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu conform art. cu cateva exceptii: este cazul infractiunii de seductie (art. reprezentand o institutie de drept penal cu rasfrangeri pe planul dreptului procesual.p. incetarea urmaririi penale (art. 199 C.p. Impacarea partilor pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa intervina pentru cazurile prevazute de lege. asa cum s-a aratat. inlaturand raspunderea penala si consecintele civile ale faptei. 10 lit. definitiva. 11 pct. mentiune prevazuta de regula in alineatul final al articolului care incrimineaza fapta. Aceasta conditie decurge din caracterul personal al dreptului de a face plangere prealabila si mai mult.p. 11 pct. 3 C. adica intervine intre doua parti. Impacarea partilor este prevazuta in lege. in cazurile prevazute de lege de a pune capat conflictului nascut din savarsirea infractiunii. b C. .

In fata instantei. Daca persoana vatamata are capacitate de exercitiu restransa. ci chiar si numai cu unul. ori cu unii dintre infractori. Pentru ceilalti participanti urmeaza a fi antrenata raspunderea penala. daca acest acord a fost smuls prin dol sau violenta – dovedita – asupra impacarii se poate reveni. in cazul pluralitatii de infractori. impacarea nu poate fi conditionata. instanta poate acorda un termen. Cum impacarea presupune acordul liber si nestingherit de a stinge conflictul dintre parti. iar daca se impune repararea prejudiciului cauzat. impacarea se realizeaza tot personal. cu privire la toti participantii. Conditia impacarii partilor de a fi totala. care produce efecte in rem. Spre deosebire de retragerea plangerii prealabile. impacarea se realizeaza intre reprezentantul legal al partii vatamate si infractor.37 Impacarea fiind personala nu poate fi realizata nici prin mandat special si nu poate fi exprimata decat in faza instantei de judecata penala. prin impacarea partilor reclama ca aceasta impacare sa nu fie partiala cu privire la aspectul penal ori civil al procesului. Impacarea partilor este totala atunci cand are in vedere stingerea conflictului dintre parti atat in aspectul sau penal cat si civil. impacarea cu toti. daca victima infractiunii este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu. aceasta avand nevoie doar de incuviintarea reprezentatului legal care asista la impacare. si anume doar cu privire la participantul cu care s-a impacat partea vatamata. Din caracterul personal al impacarii rezulta ca in caz de pluralitate de infractori. nu are in vedere. e) Impacarea partilor trebuie sa fie definitiva. Impacarea produce efecte in personam. adica numai cu privire la infractorul cu care victima s-a impacat. adica sa nu mai existe o cale de revenire asupra ei. Stingerea raportului de conflict. in care infractorul sa repare prejudiciul iar apoi impacarea intervenita intre parti sa fie neconditionata. pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale trebuie sa intervina personal. f) Impacarea partilor trebuie sa fie neconditionata pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale. Prin exceptie de la caracterul personal al impacarii. impacarea are efecte mai restranse. cu fiecare dintre infractori. d) Impacarea trebuie sa fie totala. . impacarea. pentru ceilalti putand interveni raspunderea penala.

s-a decis intemeiat. dar nu mai tarziu de momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. O primă deosebire este aceea că. (3) din Constituţie) sau colectiv (de către Parlamentul României) prin lege organică. In practica judiciara s-a decis corect ca instanta de judecata nu poate lua act de declaratia unilaterala a victimei ca se impaca si sa inceteze procesul penal. 72 alin. 755 din 16 octombrie 2002. fapta constituie antecedent penal şi se înscrie în cazierul judiciar.62 61 62 Legea 546/2002.38 g) Impacarea partilor poate interveni oricand. în cazul amnistiei nu se pronunţă o hotărâre de condamnare şi fapta nu este antecedent penal. În funcţie de anumite considerente. h) Impacarea partilor trebuie sa fie expresa. ca impacarea partilor poate interveni si dupa pronuntarea hotararii de catre instanta de fond. publicată în Monitorul Oficial nr. potrivit art. Avand in vedere si caracterele sale de a fi totala si neconditionata.2. Cauze care înlătură executarea pedepsei şi a consecinţelor condamnării Graţierea este o măsură de clemenţă. nu beneficiază cei cărora li s-au aplicat pedepse pentru infracţiuni cu un grad sporit de periculozitate (omorul. M. potrivit dispozitiilor art. De graţiere. . dar in acest caz trebuie declarat recurs. 4.). In practica judiciara. acordată individual (prin decret al preşedintelui României. 1 C. daca inculpatul declara ca nu se impaca. p. de regulă. graţierea poate privi nu întreaga pedeapsă aplicată. privind graţierea şi procedura graţierii. Aceste efecte precis determinate prin lege scot in evidenta natura juridica a impacarii partilor – cauza care inlatura raspunderea penala a infractorului. ea nu poate fi dedusa din alte situatii sau fapte. violul etc. Impacarea partilor. în timp ce. Efectele juridice ale impacarii partilor. Graţierea trebuie deosebită de amnistie. iar în unele cazuri are loc o comutare a pedepsei într-una mai uşoară.p. (3) lit. impacarea partilor inlatura si raspunderea civila pentru prejudiciu cauzat prin infractiune. iar in cazul judecarii in recurs partile se pot impaca.61 Graţierea nu poate fi decât postcondamnatorie. în cazul graţierii (aici vorbim despre graţierea colectivă). 203.. precum şi recidiviştii. cit. op. 72 alin. 132 al. ci numai o parte a ei. in cazurile prevazute de lege. g din Constituţie) şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în parte a pedepsei. impiedicand hotararea sa ramana definitiva. ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară. inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila. Hotca. potrivit art.. A.

.63 Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat. după trecerea unui interval mare de timp în care pedeapsa aplicată nu a fost executată. 346. op. Bulai. Prescripţia executării pedepsei nu operează în privinţa pedepselor complementare şi nici referitor la măsurile de siguranţă. . făptuitorul să nu fi săvârşit infracţiuni întrucât.Reabilitarea în dreptul penal’’. la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute de lege. cit. op. deoarece scopul pedepsei a fost atins. în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege..68 63 64 M. C. termenul de prescripţie a fost întrerupt. incapacităţi şi decăderi. Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu.. V. ca măsură de politică penală. Oancea. pe plan juridic.. R. pentru anumite condamnări de mică gravitate. N. A. 66 C. S. încetează pentru viitor. p. 422. 345. dar este incidentă asupra pedepselor accesorii. i. p. se naşte prezumţia că el s-a îndreptat. Cozma.. prin repunerea acestuia în termen în deplinătatea drepturilor politice şi social economice pe care le-a avut înainte de condamnare. pentru fostul condamnat care o perioadă de timp a dovedit. Într-adevăr. 397 65 I. Iliescu. 1970. op. 67 C-tin Mitrache. reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări.. p. Dongoroz.64 Conform doctrinei.67 Reabilitarea judecătorească este reabilitarea ce se acordă. 425. . în societate. cit. Fodor. Deşi. este menită să stimuleze efortul de îndreptare şi integrare al fostului condamnat în cadrul societăţii. cit. nu mai apare ca fiind necesară executarea pedepsei. Incidenţa prescripţiei executării pedepsei nu produce nici un efect în ceea ce priveşte existenţa recidivei sau a antecedentelor penale. Ed.66 Reabilitarea poate fi: de drept sau judecătorească. Ştiinţifică. 621. Cristian Mitrache. 68 Ibidem. p. p. Stănoiu. care constau în: interdicţii. în caz contrar. 134. cit. 65 Reabilitarea. Kahane. în anumite cazuri justificate este posibil ca executarea pedepsei să fie înlăturată. prin întreaga sa comportare că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia. pentru a putea avea loc. Pentru a interveni prescripţia executării pedepsei este necesar ca. Ambele reabilitări trebui să îndeplinească anumite condiţii. Din împrejurarea că făptuitorul nu a mai săvârşit infracţiuni în interiorul termenului de prescripţie. Bulai. Bucureşti.39 Prescripţia executării pedepsei reprezintă o cauză care exclude executarea pedepsei datorită trecerii unui interval de timp de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Hotca. de regulă. op. într-o perioadă mare de timp. de către instanţa de judecată. la cererea fostului condamnat. răspunderea penală şi executarea pedepsei este inevitabilă. p. I.

la nevoie. Bucureşti. Bucureşti. All Beck. p.40 CAPITOLUL III. O reglementare juridico-penală este de neconceput fără specificarea sancţiunilor de drept penal. 293. precum şi prevederea sancţiunii considerată necesară şi suficientă pentru prevenirea şi. Ed.71 Sancţiunile de drept penal se deosebesc72 de celelalte sancţiuni juridice printr-o serie de trăsături caracteristice: 69 70 C. p. Lumina Lex. 72 I. instituţii care coexistă într-o condiţionare reciprocă printr-o legătură organică. Partea generală. SANCŢIUNILE PENALE Secţiunea 1. Ed. determinarea conduitei dorite se realizează prin descrierea exactă a faptei interzise. precum şi prin stabilirea sancţiunii penale. în consecinţă. cât şi prin constrângerea exercitată faţă de cei care au nesocotit dispoziţiile normelor penale69. realizarea ordinii de drept are loc prin constatarea infracţiunii în fapta săvârşită şi. Ed. combaterea în scop de prevenire a faptei respective. Didactică şi Pedagogică. la fel cum răspunderea penală apare ca o consecinţă necesară a infracţiunii. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan. În mecanismul constrângerii penale sancţiunea apare deci ca o consecinţă inevitabilă a răspunderii penale. Reglementarea sancţiunilor de drept penal este importantă pentru întreaga reglementare penală. a condiţiilor în care aceasta constituie infracţiune şi atrage răspunderea penală. p. Bulai. În cel de-al doilea caz. Sima. cât şi în realizarea acesteia prin constrângere. 308-309. 276. Bucureşti. Partea generală. 1971. Drept penal. Basarab. constituie pilonii oricărui sistem de drept penal. 71 M. a existenţei răspunderii penale. Noţiuni generale privind sancţiunile penale Sancţiunile de drept penal reprezintă o instituţie de bază a dreptului penal care. Drept penal. Aceste trăsături caracteristice se manifestă atât la realizarea prin conformare a ordinii de drept. 67.70 În primul caz. Oancea. C. acestea fiind reglementate în cadrul uneia dintre cele trei instituţii fundamentale ale dreptului penal. alături de instituţia infracţiunii şi aceea a răspunderii penale. alături de infracţiune şi de răspunderea penală. . înscriindu-se ca aspect esenţial al principiului fundamental al legalităţii şi contribuind la realizarea ordinii de drept atât prin conformare. p. 1997.

285. Definiţie. Secţiunea 2. All Beck. o privaţiune. destinate să curme activitatea infracţională şi să determine schimbarea mentalităţii sociale a infractorului. măsurile educative şi măsurile de siguranţă. numai unui infractor şi numai de către instanţele de judecată. . Bucureşti. reparări de pagube. represiv.sancţiunile de drept penal au ca scop prevenirea săvârşirii de noi fapte periculoase atât de cel căruia i se aplică sancţiunea cât şi de către ceilalţi indivizi. scop.1. astfel de caracter preventiv îl au. ed.73 Pedeapsa constituie instrumentul realizării procesului educativ şi de reinserţie socială. în general. în special. p.sancţiunile de drept penal au caracter retributiv. . măsurile de siguranţă.sancţiunile de drept penal sunt prevăzute în norme penale şi se aplică ori se iau numai de către organele penale. care ar fi tentaţi să săvârşească fapte prevăzute de legea penală.). avându-şi întotdeauna cauza în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. 73 74 Al.). 3. p. 1. 2. Oancea. constând în măsuri de restabilire a situaţiei anterioare (restituiri de bunuri. anulări de acte etc. însă numai după ce s-a comis infracţiunea. I. patrimoniul. sancţiunile de drept penal acţionează post delictum. şi anume: 1. Pedepsele. Pedepsele sunt singurele sancţiuni represive. cum ar fi sancţiunile civile au. transpunând în fapt dezaprobarea membrilor societăţii faţă de cei care aduc atingere valorilor apărate de legea penală (siguranţa statului.sancţiunile de drept penal sunt necesare pentru apărarea valorilor sociale şi sunt inevitabile atunci când s-a stabilit răspunderea penală a făptuitorului. Drept penal. aşa cum este cunoscută ca sancţiune. printro acţiune modelatoare coercitivă şi educativă pe care o exercită asupra acestuia. funcţii. Ed. 2001. ordinea publică etc. principii 2. Partea generală. o suferinţă (caracter aflictiv). a III-a. ridică o serie de probleme în executarea ei. . în timp ce alte sancţiuni juridice. În dreptul nostru penal se cunosc trei categorii de sancţiuni. prevăzută de legea penală şi aplicată de instanţa de judecată.41 . Boroi. un caracter reparator sau restitutiv. măsurile educative. implică o restrângere a drepturilor. În sistemul sancţionator acestea sunt cele mai severe. Ea poate fi aplicată numai dacă este prevăzută de legea penală. .74 Pedeapsa privativă de libertate (închisoarea). pedepsele. 315. Pedepsele sunt sancţiuni proprii dreptului penal şi reprezintă cea mai importantă categorie. clasificare. fiind în acelaşi timp şi măsuri de constrângere ce se aplică infractorilor.

Apoi. 75 76 I. Bucureşti 2002. Astfel. p. la care individul aderă pentru că îi oferă raţiuni desculpabilizante. remuşcările. iar executarea ei trebuie observată.77 Mediul penitenciar nu permite întotdeauna o exteriorizare autentică a moralităţii din partea deţinuţilor. Ed. echipamente specifice. Reduse ca amploare şi profunzime. închisoarea este o pedeapsă care presupune o anumită desfăşurare în timp (luni sau ani). Pentru persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate. paza şi securitatea condamnaţilor şi a angajaţilor. 45-46.76 Pentru orice om. În ciuda tuturor eforturilor întreprinse în prezent de către administraţia locurilor de deţinere. atât pe durata detenţiei. ceea ce trădează un sistem de nevoi inferioare. relaţiile interumane coboară – în cadrul penitenciarului – la nivelurile inferioare. cu ample implicaţii în modul său de viaţă. Raporturile interumane ce se stabilesc între ei sunt puternic marcate de privarea de libertate. ci se extind şi la nivelul lor cultural. un nivel scăzut de moralitate. între oameni care au comis fapte antisociale.). cât şi după aceea. fapt care conduce în final la diminuarea receptivităţii faţă de procesul reeducativ de la locul de deţinere.42 În primul rând. de frustrarea afectivă şi informaţională. Oscar Print. Psihologie penitenciară. p. precum şi toate condiţiile necesare reformării şi resocializării deţinuţilor. . Aceasta face ca raporturile dintre indivizi să fie determinate de interese materiale care alterează condiţiile moralităţii în cadrul colectivului de deţinuţi. executarea unei pedepse în regim privativ de libertate constituie o situaţie deosebită. Florian. ceea ce pare afectat la deţinuţi sunt normele după care îşi conduc activităţile şi relaţiile interumane. autoacuzările declarative sau chiar sincere din timpul procesului penal sunt repede înlocuite cu justificări ale faptelor comise «fabricate» în penitenciar. p. o raportare la bine şi rău prin prisma intereselor personale şi. cu greu poate fi vorba de existenţa sau de menţinerea unor deţinuţi cu atitudini exemplare pentru restul condamnaţilor. În contactul cu ceilalţi deţinuţi. alimente etc. Ghe. numit loc de deţinere şi anume penitenciarul – instituţie complexă. 77 Idem. în libertate. la cei cu pedepse mari şi mai ales la recidivişti descoperim deseori o reorganizare negativă a valorilor personale. 21. În general. Oancea. 22. Atât timp cât persoana condamnată se află în penitenciar. aprecierile individuale şi colective ale faptelor cotidiene. mediul carceral dezvăluie două tipuri de necesităţi: de adaptare la normele şi valorile specifice acestui cadru de viaţă şi de evoluţie ulterioară a personalităţii. în ansamblu. dificultăţile cele mai mari sunt localizate la cei din jur. pedeapsa închisorii se aduce la îndeplinire prin executarea ei într-un anumit spaţiu. cu regim special care trebuie să asigure baza materială (construcţii şi amenajări speciale. supravegheată pe toată această durată75. îndrumată. Dificultăţile constatate nu rezultă doar din contextul social în care trăiesc deţinuţii.

Aspecte psihologice ale privării de libertate. pen. 81 C. 52 C. prin introducerea diverselor forme de executare a pedepsei în modalităţi neprivative de libertate79. forma. izolare care este trăită de condamnat ca o constrângere apăsătoare. 47. educaţie. Trăsăturile pedepselor privative de libertate Pedeapsa privativă de libertate este baza sistemului penal modern. Bulai. o atare executare poate ajunge la rezultate pozitive. de înstrăinare. Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare. Condusă cu grijă şi pricepere. 283.43 iar comunicarea între deţinuţi rămâne tributară nevoilor nesatisfăcute şi dispoziţiilor de moment. În sistemul penal actual. este un proces la care participă educatori şi condamnaţi. iar în acest sens. îndepărtare de mediul normal de viaţă al omului. de societate. protecţie. aplicată de instanţa judecătorească infractorului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni81. p. privarea de libertate nu stă numai la baza pedepselor. Executarea pedepsei închisorii este un mijloc de reeducare a celui condamnat. în Buletinul penitenciar nr. În trecut. resocializa şi moraliza pe ceilalţi80. în anumite cazuri. trebuie avut în vedere că educarea. este starea psihică de alienare. 45. precum şi la baza măsurilor procedurale de siguranţă preventivă. 1/1981. Pentru evitarea unor asemenea consecinţe. ca şi reeducarea. . în cercul de prieteni. mulţi foşti condamnaţi se încadrează greu în familie. p. ci şi a măsurilor de siguranţă. Oancea. îndruma. executarea pedepsei închisorii de durată mai scurtă este înlocuită cu executarea ei fără privare de libertate. 48. în concepţia umanistă a legiuitorului nostru. pentru că. 80 Idem. în muncă. Închisoarea mai înseamnă o rupere de profesiune şi de locul de muncă. Definiţia pedepsei reiese din dispoziţiile art.: pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii 78 79 F. Pedeapsa este singura sancţiune penală menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni. îndeosebi în cazul recidiviştilor. până la începutul secolului al XIX-lea. Gheorghe. baza sistemului penal a fost pedeapsa corporală. după liberare. prevăzută de lege. p. primii fiind chemaţi a îngriji. prin natura ei. Pedeapsa închisorii este. p. ea constă într-o izolare de familie. de rupere de mediul social. În acest sens menţionăm că unii criminologi susţin că o cauză a infracţionalităţii. o pedeapsă severă. în viaţa socială78. înlocuirea acesteia însemnând naşterea dreptului penal modern şi inaugurarea epocii umanitare. astfel că. de oameni. I.

de altfel. în condiţiile în care ar săvârşi o faptă similară. ca organe specializate ale statului.44 săvârşirii de noi infracţiuni. ceea ce face ca instanţa să recurgă numai în mod excepţional la această pedeapsă. să li se aplice o pedeapsă de aceeaşi natură. Din această definiţie putem reţine şi trăsăturile caracteristice ale pedepsei. Prin această trăsătură se realizează funcţia de apărare socială împotriva infracţiunilor pe care o are dreptul penal. pedeapsa are. privaţiunea de libertate sau. b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. În ceea ce priveşte detenţiunea pe viaţă. c) pedeapsa este un mijloc de constrângere statală. datorită severităţii maxime. d) pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti. în acest sens. privaţiunea chiar de viaţă. care sunt următoarele: a) pedeapsa este o măsură de constrângere. f) pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Nu există pedeapsă în general. o măsură de represiune. pedeapsa se concretizează într-o anumită privaţiune sau restricţie impusă persoanei care a săvârşit infracţiunea. ea neputând fi aplicată decât celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni cu vinovăţie. se execută în închisoare două dintre pedepsele principale – detenţiunea pe viaţă şi pedeapsa cu închisoarea. în unele cazuri. legea prevede amănunţit condiţiile aplicării ei. şi un puternic efect educativ. nefiind pasibil de pedeapsă decât subiectul activ al infracţiunii (autor. ea este prevăzută practic în toate cazurile alternativ cu pedeapsa închisorii. Prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte exclusiv reprimarea infractorului. Numai statul. ca sancţiune prevăzută pentru o infracţiune. Condiţiile înlocuirii ei cu pedeapsa cu . Pedeapsa nu poate fi aplicată decât de către stat şi în numele societăţii. Clasificare în funcţie de durată Potrivit reglementărilor legale în vigoare. de privaţiune pentru cel care a săvârşit o infracţiune. de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. Pedeapsa are caracter personal. ca exponent al societăţii este îndrituit să exercite – prin organele sale – acţiunea penală în vederea tragerii la răspundere a infractorului. ci numai pedeapsă. Prin efectul exemplarităţii pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune convingândui de posibilitatea ca. Privaţiunea poate consta în restrângerea de drepturi civice. privaţiunea de bunuri. e) pedeapsa se aplică infractorului. instigator sau complice). Ca şi măsură cu caracter coercitiv. Aplicarea unei pedepse este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. Ea poate fi pusă în aplicare doar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.

regimul semideschis. 275/2006. modul de desfăşurare a activităţilor şi condiţiile de detenţie. regimul de executare al pedepsei este reglementat de Codul penal la art. . Aceste regimuri se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate. prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o închisoare militară sau se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Prevederile dreptului penal şi execuţional penal evidenţiază limitele minime şi maxime între care se exprimă. 53³ şi de Capitolul 2 din Legea nr. pen. . ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acestuia. persoanele condamnate având posibilitatea. instanţa de judecată poate dispune motivat. în cazul modalităţii executării pedepsei în regim închis (penitenciar). 20 alin. Pedepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri: regimul de maximă siguranţă. regimul închis. s-a prevăzut posibilitatea pentru instanţa de judecată. diferitele trepte de severitate a pedepsei. precum si celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului [art. deci să individualizeze executarea pedepsei. 55 C. în condiţiile prevăzute în prezenta lege.regimul de maximă siguranţă se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. de regulă. a) Pedeapsa aplicată de instanţa de judecată urmează să fie executată. gradul de privare este parţial. (1) din Legea nr. în cazul executării pedepsei în regim semideschis. să treacă dintr-un regim în altul. iar în cazul modului executării în regim deschis (liber) privarea de libertate este minimă. sunt prevăzute în art. 275/2006 privind executarea pedepselor şi măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal]. Instanţa de judecată se poate opri în acest moment al aplicării pedepsei. dacă apreciază că scopurile şi funcţiile pedepsei vor fi realizate prin regimul de executare. Ca urmare. În dreptul penal român. sau amenda prin plata unei sume de bani în contul statului.45 închisoarea. b) Prin lege însă. regimul deschis. potrivit naturii pedepsei principale aplicate. gradul de izolare sau privare de libertate este total. Modurile de executare a pedepsei închisorii privesc gradul de izolare a celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii faţă de lumea exterioară sau gradul de privare al celui condamnat în locuri de deţinere. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemul progresiv. însoţită sau nu de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. de a se ocupa şi de modul în care urmează să fie executată pedeapsa. potrivit naturii sale: închisoarea într-un loc de deţinere. astfel că.

precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate [art. dar care nu depăşeşte 5 ani. la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa.regimul închis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. (1). dacă sunt apţi pentru muncă. 23 alin. o muncă socialmente utilă. 275/2006]. .46 . numai la cererea acestora. în cadrul Capitolului 7. natura şi modul de săvârşire a infracţiunii. . regimul de executare al pedepsei se stabileşte de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. în mod excepţional.alin (2) din Legea nr. dar care nu depăşeşte 15 ani. în mod excepţional. 275/2006]. 24 alin. condamnaţii pot presta o muncă. precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate [art. după împlinirea vârstei de 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru femei.regimul semideschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an. 22 alin. pen.regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an [art. Titlul IV. regimul de executare al pedepsei închisorii se întemeiază în principal pe posibilitatea condamnaţilor de a presta. Cum se poate deduce din cuprinsul Legii 275/2006.. pe respectarea de către aceştia a ordinii interioare a locurilor de deţinere. 53³ alin. statuează că. . 53³ al C. Împotriva modului de stabilire a regimului de executare. face o amplă referire la recompensele. precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă. (1) din Legea nr. natura şi modul de săvârşire a infracţiunii. Legea 275/2006. Conform art. alin. (3) C. (2) din Legea nr. pe educarea condamnaţilor. 275/2006). în condiţiile prevăzute de legea pentru executarea pedepselor (Legea nr. De asemenea Legea privind executarea pedepselor. consacră muncii prestate de către persoanele condamnate un întreg capitol (Capitolul 5 din cadrul Titlului IV). Referindu-se la unele categorii de deţinuţi vulnerabili. persoana condamnată poate formula o plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate în termen de 3 zile de la data când a luat la cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilite. disciplinaţi. (1). art. abaterile şi sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate de către personalul specializat în cadrul locurilor de deţinere. cu acordul lor. 275/2006]. şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Condamnaţii au posibilitatea să treacă dintr-un regim de executare în altul. pen. dacă sunt apţi pentru muncă.

După rolul şi importanţa atribuită pedepsei se disting82: . distingem: pedepse privative de viaţă – prin care se suprimă viaţa infractorului (pedeapsa cu moartea). p. Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune alături de pedeapsa principală. în prezent. 1. p.47 Toate mijloacele folosite în cadrul regimului executării pedepselor privative de libertate trebuie să contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnaţi şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia. pedepse privative sau restrictive de libertate – detenţiunea pe viaţă sau pedeapsa închisorii. pedepsele pecuniare – care privesc patrimoniul condamnatului. cit. fără să fie condiţionată de aplicarea altor sancţiuni de drept penal84. C. p. B. Mitrache. Partea generală. la realizarea scopului pedepsei.pedepse accesorii. Basarab.care se referă la corpul persoanei (bătaia). de aceea ele sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală. 1. Legea prevede că mijloacele pe care le oferă regimul executării închisorii trebuie să fie folosite în aşa fel încât să conducă la reeducarea celor condamnaţi şi. . Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principală. pedepsele pecuniare şi pedepsele privative sau restrictive de drepturi. vol. Pedepsele determinate sunt expres prevăzute în lege. Dacă la începutul secolului coexistau toate categoriile de pedepse enumerate mai sus. 82 83 I. inclusiv pedeapsa cu moartea. 229. 148. această pedeapsă se poate aplica infractorului singură. pedepsele morale – care se materializează prin oprobriul public sau excluderea publică.. pedepse privative sau restrictive de drepturi – care privesc interzicerea unor drepturi. Oancea. În doctrină şi în legislaţie se fac diverse clasificări în funcţie de diverse criterii: A. deci. Bucureşti. mai subzistă pedepsele privative sau restrictive de libertate. . Cu alte cuvinte.pedepse principale. 325. Pedepsele principale se pot aplica singure şi întotdeauna o infracţiune va fi sancţionată legal cu o pedeapsă principală83. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. 84 C. op. Ed. M. După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea. în dreptul penal românesc.pedepse complementare. din condamnarea definitivă. . în lege se disting: pedepsele determinate şi nedeterminate. pedepse corporale . 1969. Academiei. Ele au rol de a completa represiunea. După gradul de determinare a pedepselor.

E. fiind lipsite de caracter represiv. libertatea supravegheată (sub supraveghere). O altă distincţie se face în literatură între pedepsele unice şi pedepsele multiple. Boroi. însă instanţa poate alege doar una. . sancţiuni de drept penal.48 în natura şi în cuantumul lor. măsurile educative au o funcţie exclusiv educativă. Pedepsele nedeterminate sunt prevăzute fără a fi determinat cuantumul în care acestea pot fi aplicate.. 85 Al. op. caz în care minimul pedepsei este cel general. pen. Astfel. ele constau în măsuri de corectare sau de refacere a procesului educativ al acestora. dar şi pedepse. a unui minim. Pedepsele relativ determinate sunt cele care sunt individualizate prin prevederea: a unui maxim. Pedepsele absolut determinate prevăd un cuantum fix în care se aplică pedeapsa (ex: 3 ani). O altă distincţie se face după natura persoanei căreia i se aplică pedeapsa: pedepsele ce se aplică persoanelor fizice şi pedepsele ce se aplică persoanelor juridice. (2) C. În cazul acestor sancţiuni de drept penal grija legiuitorului se concentrează în primul rând în a-i educa pe minorii infractori şi abia apoi în a-i sancţiona. regula fiind ca pedeapsa să fie pusă în aplicare „numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului” [art.].85 Deşi prezintă şi ele un caracter coercitiv. D.. a unui maxim şi al unui minim al pedepsei. cit. deoarece implică anumite restricţii ale libertăţii minorilor. 101 C. acestea fiind: mustrarea. 100 alin. pedepsele multiple pot fi – cumulative – când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse care se aplică toate odată – şi alternative – când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse. De menţionat este că în dreptul penal nu pot fi cumulate două pedepse principale. pen. internarea într-un centru de reeducare şi internarea într-un institut medical-educativ. de asemenea. putem constata că o clasificare de genul celei stabilite de doctrină este aplicabilă şi în materia codului penal. Măsurile educative sunt. Pedepsele unice sunt prevăzute câte una pentru fiecare faptă incriminată. sistemul sancţionator mixt aplicabil numai minorilor cuprinde în principal măsuri educative. În art. În ceea ce priveşte persoanele fizice. 294-295. caz în care maximul pedepsei este cel general. în funcţie de numeroase aspecte. se precizează măsurile educative care se pot lua faţă de un minor care a comis o faptă incriminată de legea penală ca infracţiune. Şi ele la rândul lor pot fi: absolut determinate şi relativ determinate. însă fiind aplicabile exclusiv infractorilor minori. p. 2. La rândul lor.

din modul periculos în care execută o anumită activitate. Masurile de siguranta se dispun fata de cei care au savarsit fapte prevazute de legea penala. Boroi. V. din pericolul pe care îl reprezintă simpla posesie a unor lucruri. infractiunea. dar luarea lor nu este determinata de pericolul social al acelei fapte ca infractiune. p. 419. Boroi. in principal. I.. substanţe sau dispozitive. dacă în toate aceste cazuri starea de pericol poate conduce la acte de conduită antisociale. în subsidiar. ele având doar. caracterul unor mijloace restrictive. In sensul celor aratate. Datorita cauzei lor specifice. Molnar. 299. este vorba de fapte savarsite fara vointa sau de stari ce nu tin de vointa sau de constiinta faptuitorului. cit. starile de pericol generatoare de fapte prevazute de legea penala nu pot fi combatute prin aplicarea unor pedepse. de cele mai multe ori. ci de starea de pericol obiectiva. alte fapte prevazute de legea penala. Ca natura juridica. Al. Lazăr. nu se confunda cu pericolul social pe care-l reprezinta fapta prevazuta de legea penala. Nistoreanu. anumite lucruri sau situatii si constituie o amenintare pentru viitor. Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal care se dispun în raport cu persoanele care comit fapte prevăzute de legea penală. de instantele de judecata persoanelor care au comis fapte prevazute de legea penala si cu privire la care exista temerea justificata ca si in viitor vor comite asemenea 86 87 Ghe.. cit. Dobrinoiu. acestea sunt sancţiuni cu caracter eminamente preventiv. Pascu. relevata de persoana faptuitorului ori de anumite lucruri ce au legatura cu fapta savarsita de acesta. Al.49 3. caracterul unor mijloace preventive destinate sa previna. V. putem defini masurile de siguranta ca fiind acele sanctiuni de drept penal care au in principiu un caracter preventiv si in subsidiar unul de constrangere. pentru ca. masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal care au. pe cand pericolul social pe care-l prezinta fapta priveste actiunea sau inactiunea prin care sa realizat aceasta fapta si constituie o trasatura esentiala a infractiunii si un criteriu de individualizarea a raspunderii penale. p. op. în scopul înlăturării unor stări de pericol şi al preîntâmpinării săvârşirii altor fapte prevăzute de legea penală86. Starea de pericol priveste persoana faptuitorului. .87 Starea de pericol care constituie temeiul luarii unei masuri de siguranta. urmărind înlăturarea stării de pericol rezultată din starea psiho-fizică a făptuitorului. I. prin inlaturarea starilor de pericol. Aşadar. funcţie sau profesie. op. care se aplica de regula.

I din Legea nr. stare de pericol care nu poate fi inlaturata prin aplicarea unei pedepse. o meserie ori o alta ocupatie. starea de pericol sa determine temerea justificata ca. 4) interzicerea de a se afla in anumite localitati. ca sanctiune unica sau alaturi de alta sanctiune penala. Pentru ca fata de o persoana sa fie luata una din masurile de siguranta. in viitor persoana in cauza va savarsi din nou fapte prevazute de legea penala.63/2012 . instigator sau complice. 6) expulzarea strainilor. 3) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie. prevazuta de lege. 112 a fost introdusa prin art. 5) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata.50 fapte datorita unor stari personale ori altor cauze ce au fost relevate prin savarsirea faptei. sa existe o contributie la savarsirea faptei prin participarea persoanei in calitate de autor. 2) internarea medicala. 8) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata.h) de la art.Ipct. b) Felurile masurilor de siguranta Masurile de siguranta sunt: 1) obligarea la tratament medical. 9)88 confiscarea extinsa 88 Lit. trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: sa fie savarsita o fapta prevazuta de legea penala in forma actelor pregatitoare/a tentativei pedepsibile sau in forma consumata. sa evidentieze o stare de pericol prin savarsirea faptei. 7) confiscarea speciala.

un rol la fel de important ca retribuţia îl deţine reeducarea condamnatului. dimpotrivă. . trebuie să se implice în mod direct în procesul de reeducare a condamnatului. S-a considerat că nu răzbunarea şi prigonirea ci. faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială’’. anumite mijloace. Tot articolul 52 alin. pentru realizarea sa. 52 C. Pedeapsa ar fi de neconceput în condiţiile în care nu ar impune o privaţiune sau o restricţie celui condamnat. pen. constrângător. adică preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat. şi anume funcţiile pedepsei. Aşa cum am mai arătat anterior.) şi este unanim recunoscută de literatura de specialitate. Constrângerea prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei. Ea trebuie să fie întotdeauna proporţională cu gradul de pericol social pe care îl reprezintă fapta săvârşită şi persoana făptuitorului. pen]. c) Funcţia de exemplaritate a pedepsei este o funcţie inevitabilă şi adiacentă constând în influenţa pe care o are pedeapsa aplicată pentru o faptă pentru ceilalţi subiecţi de drept. Este foarte important de reţinut că executarea pedepsei. (2) C.51 Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni [art. b) Funcţia de reeducare. (1) C. 52 alin. interzice ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice sau să înjosească persoana condamnatului. Acest scop are în slujbă. adică împiedicarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a săvârşi infracţiuni. statul. caracterul pur retributiv al pedepsei a fost reevaluat în sensul că în acest moment. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni are două aspecte: un aspect special („prevenţia specială”). Reiese din aceasta faptul că. cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia.Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. reeducarea şi îndreptarea condamnatului pot realiza scopul pedepsei. nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată. atât în aplicarea unei pedepse. funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. Aceste funcţii sunt enumerate de literatura de specialitate astfel: a) Funcţia de constrângere sau de represiune este consacrată expres în definiţia legală a pedepsei (art. care stipulează că: . Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art.. pen. Prevenţia generală şi specială constituie scopul imediat al pedepsei. 52 alin. şi un aspect general („prevenţia generală”). prin organismele abilitate. în ciuda caracterului său represiv. pen. (2) C.

2000. C-tin Mitrache.000 lei. Boroi. (3) C. Partea generală. b) degradarea militară. Secţiunea 3.2. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. complementare şi accesorii 3. 2 C. Drept penal român. Art. când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă90. Felurile pedepselor sunt menţionate în art. pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice sunt: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani. 2002. 278/2006.. pen. Aceste prevederi sunt statuate de către Codul penal.500 lei la 2. pedeapsa pricipală este amenda de la 2. Bucureşti. pen. Pedepsele complementare Potrivit art. Felurile pedepselor – pedepse principale. All Beck. măsurile de siguranţă). aşa cum a fost modificat prin Legea nr.: Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice sunt: a) detenţiunea pe viaţă. stabileşte care sunt pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice: a) dizolvarea persoanei juridice. 89 90 Gh. Pedepsele principale Pedepsele principale sunt pedepsele care au rolul important în sancţionarea infractorului. Se pot aplica singure sau însoţite de alte pedepse complementare. precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi. 531 alin. 262. Ed. b) suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani. pen. Casa de Editură şi Presă Şansa.000 lei.1. (2) C. p. 147. fiind prevăzute de lege pentru orice infracţiune. accesorii şi de alte sancţiuni de drept penal (de ex. Al. Conform art. Bucureşti. c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani. Partea generală. b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani. 53 alin. p. 3. Drept penal. c) amenda de la 100 lei la 50. pentru modificarea şi completarea Codului penal. . pen. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale.52 d) Funcţia de eliminare este şi ea considerată o funcţie adiacentă89 care constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. 53 C.000. Nistoreanu. (1) pct. 531 alin.

Ea constă în lipsirea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii.).: pentru infracţiunile grave contra siguranţei statului (art. prin recurgerea la pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă numai în cazuri extreme. în condiţiile prevăzute în art. Ca pedeapsă principală. a. detenţiunea pe viaţă este prevăzută în Codul penal. Secţiunea 4.. 71 C. 276 alin. părăsirea câmpului de luptă. În Codul penal. pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este prevăzută spre ex. art. Pedepse ce se aplică persoanelor fizice 4. pen. e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. 155-163 C. Pedepsele principale aplicate persoanei fizice a) Detenţiunea pe viaţă este pedeapsa cea mai severă din legislaţia penală actuală..). pentru infracţiunile de omor deosebit de grav (art.1. 3 C. pen. pen. detenţiunea pe viaţă are un caracter perpetuu (permanent). conform art. sunt prevăzute fapte deosebit de grave pentru care se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. pen. 339 C.53 d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani. şi art. pentru unele infracţiuni contra păcii şi omenirii. 176 C. 54. 53 alin. . spre deosebire de caracterul temporar al pedepsei închisorii.. 64 C. . art. 53 lit. 3. (1) pct. Pedepsele accesorii Pedeapsa accesorie aplicabilă persoanei fizice constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. pen. 55 şi art. art. oferind largi posibilităţi de individualizare judiciară.). pentru infracţiunile grave contra siguranţei transporturilor (distrugerea şi semnalizarea falsă care a avut ca urmare o catastrofă de cale ferată – art.). Pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii până la 25 de ani pentru marea majoritate a infracţiunilor foarte grave. pen. pentru fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei.3. pentru unele infracţiuni grave contra capacităţii de apărare (capitularea. Înlocuind pedeapsa cu moartea din legislaţia ante-decembristă. pen. 55¹. pen. Pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este prevăzută şi în legile penale speciale. la art. În partea specială a Codul penal şi în legile penale speciale. împiedicarea exploatării navei etc. pen. 3 C. 338 C. art. 167 C.

(2) C. d şi e C. între cele două pedepse alternative. alin. pe cea care prevede închisoarea între 15-25 de ani.detentiunea pe viată se înlocuieste cu închisoarea pe timp de 25 de ani (art. 109 alin.2 C. pen. prin hotărârea de condamnare şi supunerea acestuia unui regim de viaţă ordonat.). (2) C. pedeapsă pe care nu o poate aplica.) şi în limita maximă specială de 25 de ani. Pedeapsa închisorii este o pedeapsă principală. b).pen. pentru majoritatea infracţiunilor pentru care se prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută şi pedeapsa alternativă a închisorii între 15 şi 25 de ani. nu va putea fi aplicată dacă infractorul. 109.55 alin. la data pronunţării hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 60 de ani (art. A decide altfel. C. privativă de libertate şi constă în lipsirea condamnatului de libertate prin plasarea lui într-un mediu închis. în locul pedepsei detenţiunii pe viaţă se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani şi pedeapsa interzicerii unor drepturi. deşi prevăzută pentru infracţiunea săvârşită. fără a ţine seama de eventualele circumstanţe atenuante şi care circumstanţe ar fi determinat instanţa să aleagă dintre cele două pedepse alternative. limitele generale ale pedepsei închisorii sunt prevăzute între 15 zile şi 30 de ani (art. limită ce poate fi coborâtă până la minimul general de 15 zile în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante (art. pe durata ei maximă. 55 C. 53. pentru minori. familie. sever.]. pen. pen. 76. Conţinutul pedepsei închisorii constă în izolarea condamnatului de societate. Având în vedere că.). se va putea dispune numai dacă iniţial instanţa optase. pct. pen. În legislaţia penală română. considerăm că aplicarea pedepsei de 25 de ani în cazul prevăzut de art.). pentru pedeapsa detenţiunii pe viaţă. În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viată a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei. ar însemna să se creeze de la început o situaţie mai grea pentru infractorul în vârstă de peste 60 de ani la data condamnării faţă de care s-ar aplica o pedeapsă absolut determinată. pe o perioadă determinată. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor [art. pentru a determina o schimbare în conştiinţa şi atitudinea sa faţă de valorile sociale. pen. unde este supus unui regim de viaţă şi de muncă impus. pen. care poate fi depăşită . În astfel de cazuri.54 Detenţiunea pe viaţă. lit. În partea specială a C. pen. de 25 de ani de închisoare. ori a pedepsei închisorii între 5 şi 20 de ani în cazul prevăzut de art. scoaterea acestuia din mediul său de viaţă. acestuia aplicându-i-se pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani. 55 C. 1 lit. pedeapsa închisorii este prevăzută în limitele speciale: limita minimă specială este de o lună. b.

la asigurarea legalităţii în aplicarea şi executarea ei. 56-58) se completează cu dispoziţiile Legii 275/2006. Pentru a asigura caracterul personal al pedepsei amenzii şi a limita răsfrângerea acesteia asupra familiei condamnatului. (art. Condamnatele femei execută pedeapsa separat de condamnaţii bărbaţi (art. Regimul de executare este cel al deţinerii în comun. majori – peste 21 ani). . pen. 63 şi 63¹. pen. cu dispoziţiuni penale. în prezenţa cauzelor şi circumstanţelor de agravare (art. prin care condamnatul trebuie să plătească o sumă de bani către stat. 63 C. creşterea. Condamnaţii mai sunt separaţi la locurile de deţinere după vârstă (minori – 14-18 ani. 72 C. se va ţine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută în art. Executarea pedepsei închisorii se face în locuri de deţinere anume destinate. în art. În dreptul penal român.). numite penitenciare. .. învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care are aceste obligaţii legale. c).). Amenda este prevăzută în dreptul penal român numai ca pedeapsă principală. natura infracţiunii săvârşite. Pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 2 ani.55 până la maximul general de 30 de ani. Datorită caracteristicilor sale de a fi adaptabilă. pen. 57 alin. Normele principale din C. precum şi în funcţie de comportarea şi receptivitatea acestora la acţiunile de reeducare. se stabileşte de instanţa de judecată. pen. Amenda penală reprezintă o pedeapsă principală. constituie antecedent penal şi se aplică sub forma zileloramendă.. amenda este frecvent prevăzută pentru sancţionarea faptelor care prezintă un pericol social redus. s-a prevăzut că. Amenda penală se deosebeşte de amenda civilă. pen. la adaptarea amenzii. tineri – 18-21 ani. prin dispoziţiile art. pen. Pedeapsa amenzii este prevăzută în partea generală a C. regimul de executare a pedepsei închisorii este reglementat în principal în C. amenda stabilindu-se într-un cuantum care să nu pună pe infractor în situaţia de a nu-şi îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea. pen. privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. alin 3 C. de amenda fiscală şi de amenda contravenţională. 80. Ea este prevăzută ca pedeapsă unică pentru un număr foarte mic de infracţiuni. durata pedepsei.. remisibilă. Cunoaşterea regimului de executare a pedepsei închisorii ajută la o bună individualizare a acesteia. aproape pentru toate infracţiunile. 2 C. şi în legile nepenale. starea de recidivă.

proc. ele funcţionează întotdeauna cumulativ cu pedeapsa principală. rezultă că amenda nu poate fi achitată în întregime în termen de 2 ani. Pedepsele complementare sunt sancţiuni specifice pentru anumite categorii de persoane sau fapte. împrejurările cauzei şi persoana făptuitorului. executarea acesteia se face şi asupra altor bunuri ale condamnatului. potrivit art. dar atunci când sunt aplicate. în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementară ce constă în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi ale condamnatului. 425 C. în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată numai dacă pedeapsa principală este privaţiunea de libertate de cel puţin 2 ani şi numai dacă instanţa de judecată consideră că. 64 C. Codul penal subliniază că. pen. în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunii. instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii. Neplata amenzii în termenul de trei luni.2. atrage executarea silită a hotărârii de condamnare. ca şi neplata ratelor în cazul în care plata amenzii a fost eşalonată pe o perioadă de timp.56 Pedeapsa amenzii aplicată. încunoştinţaţi de instanţa de judecată (art. Aplicarea lor poate fi obligatorie (când legea prevede această pedeapsă) sau facultativă (când legea lasă la aprecierea instanţei aplicarea unei astfel de pedepse). Interzicerea unor drepturi. Pedepsele complementare se aplică numai alături de pedeapsa principală. 4. Pedepse complementare şi pedeapsa accesorie aplicabile persoanei fizice 1. aplicarea pedepsei . Dacă în raport cu cuantumul amenzii şi de veniturile celui condamnat. care trebuie neapărat să fie pronunţată. Condamnatul trebuie să depună la instanţa de executare recipisa de plată integrală a amenzii. caz în care ratele se reţin de către cei care fac plăţile. la cererea motivată a condamnatului. trebuie executată. când este salariat ori pensionar. ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată. dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii. completând represiunea instituită pentru pedeapsa principală. sunt reglementate în texte distincte în partea generală a codului penal şi sunt prevăzute de cele mai multe ori în partea specială a codului penal şi în legile speciale pe lângă pedeapsa principală. pen. Ele sunt de două feluri: interzicerea unor drepturi şi degradarea militară. sunt privative de drepturi. pe cel mult 2 ani. poate eşalona plata amenzii în rate. A.). Instanţa de executare.

Aceasta se aplică obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti. (3) C. c) C. pen. b) C. în acest sens. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi nu poate fi aplicată minorilor infractori [art. pen.].dreptul de a fi tutore sau curator [art. 67 alin. se poate interzice condamnatului dreptul de a da dispoziţii obligatorii şi de a controla îndeplinirea lor (de ex. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei (art. pen.57 complementare este necesară. Interzicerea unor drepturi este o pedeapsă temporară.]. a) C. Spre exemplu. durata ei (care este cuprinsă între 1 şi 10 ani. (1) lit. pen. funcţia de secretar de stat. Aplicarea acestei pedepse complementare este condiţionată de existenţa calităţii de militar sau rezervist. 64 alin. pentru care legea prevede detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea severă. . de a exercita o profesiune sau de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii. 64 alin. 67 alin. B. incest. se poate interzice condamnatului dreptul de a participa la alegerile de deputaţi şi de a candida pentru a fi ales deputat.). sunt interzise drepturile părinteşti acelora care au calitatea de părinţi. (1) lit.]. pen. (3) C. 64 alin. conform art. în cazul următoarelor infracţiuni: rele tratamente aplicate minorului. (1) C. spre exemplu.dreptul de a ocupa o funcţie.dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat [art. Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei privative de libertate. se interzice exercitarea profesiei de învăţător dacă acesta a fost condamnat pentru infracţiunea de vătămare corporală a unui elev aflat în supravegherea sa. d) C. . spre exemplu. Se pot interzice următoarele drepturi: . pen. în cazul săvârşirii de către aceştia a unor fapte de o gravitate deosebită. Este obligatorie când legea prevede aplicarea acestei pedepse complementare. (1) lit. 64 alin.) fiind fixată prin hotărârea de condamnare.]. 109 alin. pen. 64 alin. pentru infracţiunile comise în legătură cu exercitarea acestor drepturi (de exemplu. Se poate aplica facultativ pedeapsa complementară a degradării militare în situaţia condamnaţilor militari şi rezervişti care au săvârşit infracţiuni cu intenţie pentru care pedeapsa principală este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani [art. . 53 C. pen. pen. .]. Degradarea militară. ministru.].drepturile părinteşti [art. [art. e) C. (1) lit.dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii eligibile publice [art.]. pen. Degradarea militară este o pedeapsă complementară ce constă în pierderea gradului militar şi a dreptului de a purta uniformă [art.]. proxenetism ). . prefect). (1) lit. 66 C.

suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice. se pot aplica persoanei juridice şi una sau mai multe pedepse complementare. precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi. A. s-a introdus Capitolul IV1 (art. pen. 299/ 2004.). Dizolvarea este acel mod de încetare a persoanei juridice aplicabil în cazurile prevăzute de lege şi presupunând lichidarea. adică gradul militar se pierde pentru totdeauna. I pct. interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice. 5. iar maximul special al amenzii este de 600. pen. 711 – 717) intitulat Pedepsele aplicabile persoanei juridice.000 lei. 133 alin. 23. Pedepsele ce se aplică persoanelor juridice În legislaţia penală anterioară intrării în vigoare a Legii 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal. 278/ 2006. Prin Legea nr.1. Minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5. din cele prevăzute în C. neputând fi redobândit nici chiar pe calea reabilitării judecătoreşti [art. În cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. minimul special al amenzii aplicabile persoanei juridice este de 10.] Secţiunea 5. Pedepsele complementare aplicate persoanei juridice Pe lângă pedeapsa principală a amenzii. afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare în Monitorul Oficial al României. 5. statuându-le atât pedepsele principale cât şi pe cele complementare aplicabile persoanei juridice. închiderea unor puncte de lucru.. Se pronunţă de către instanţa de judecată atunci când se constată că respectiva persoană juridică a fost înfiinţată . Este o pedeapsă perpetuă. (2) C. pen. 71¹ C.000 lei.000 lei.58 Degradarea militară operează din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Pedeapsa principală aplicată persoanei juridice Amenda – reprezintă pedeapsa principală pentru persoana juridică şi constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească (art. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda. cum ar fi: dizolvarea persoanei juridice. pedepsirea penală a persoanelor juridice s-a realizat prin intermediul Legii nr. respectiv art. prin presă ori mijloace de comunicare audiovizuală.000 lei. iar maximul special de 900.2.

instanţa dispune suspendarea activităţii sau uneia dintre activităţile persoanei juridice.. În cazul neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei complementare prevăzută în art. Răspunderea penală a persoanei juridice. Drept penal. e) C. Deturnarea presupune că obiectul licit al unei persoane juridice nu este respectat în totalitate. Dacă până la împlinirea acestui termen pedeapsa complementară nu a fost pusă în executare. Streteanu. p. Partea generală. (1) C. All Beck. 71³ alin. 91 . 71² C. Chiriţă. Excluderea acestor activităţi poate fi justificată prin participarea lor la exercitarea libertăţilor publice garantate de Constituţie92. care au fost constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare şi nici acelor persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei. de îndată instanţei civile competente care va proceda la desemnarea lichidatorului. Gh.59 în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul săvârşirii de infracţiuni (art. Desportes. până la punerea în executare a pedepsei complementare. cultelor religioase sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. patronatelor. pen. sindicatelor. o persoană juridică neputând fi creată pentru a comite infracţiuni din culpă91.). sindicatelor. instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. Potrivit legii. p. Le Guenehec. În măsura în care dizolvarea este condiţionată de crearea persoanei juridice ori de deturnarea obiectului ei de activitate în scopul comiterii de infracţiuni. Spre exemplu. 2004. Nistoreanu. pen. B. prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată. Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice constă în interzicerea activităţii sau a acelei activităţi în exercitarea căreia a fost săvârşită infracţiunea [art. 92 Al. 24. (3) lit. 2004. fiind vorba de o schimbare a obiectului real. dar nu mai mult de 3 luni. F. Boroi. Dispoziţiile care reglementează dizolvarea nu se aplică partidelor politice. 177. Peines criminelles et corectionelles. pen. Ed. Dispoziţiile care reglementează suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice nu se aplică partidelor politice. patronatelor.]. apud F. atunci când persoana juridică a fost condamnată pentru o infracţiune la normele privind protecţia muncii sau protecţia mediului. cultelor religioase sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare. p. este evident că infracţiunile comise nu pot fi decât intenţionate. cel puţin până la înlăturarea cauzelor care au determinat comiterea infracţiunii. Bucureşti. Bucureşti. 53¹ alin. R. care au fost constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare şi nici acelor persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei. se impune suspendarea activităţii pe o anumită perioadă. Peines applicables aux personnes morales. 286. F.

p. pentru a asigura îndeplinirea funcţiilor şi scopurilor acesteia. Individualizarea pedepselor 6. 76 . Interzicerea participării la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea participării. defineşte acest concept ca fiind închiderea unuia sau a mai multora dintre punctele de lucru aparţinând persoanei juridice cu scop lucrativ.93 Sunt cunoscute următoarele trei forme de individualizare: legală. Hotărârea de condamnare a persoanei juridice. Secţiunea 6. direct sau indirect. stabilite de instanţa de judecată. ce sunt reglementate de dispoziţiile legale în vigoare. autorităţile sau instituţiile publice. Ed. reputaţia comercială. pen. E. Noţiune şi criterii de individualizare Operaţiunea prin care pedeapsa este adaptată nevoilor de apărare socială. poziţia persoanei juridice. putând avea ca efect pierderea clientelei. colectivităţile teritoriale ori alte întreprinderi controlate de către stat. 93 I. Bucureşti 1969. D. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice În ipoteza statuării ca pedeapsă complementară a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice. Individualizarea pedepsei. poartă denumirea de individualizare a pedepsei. se va face cunoscută prin presă ori mijloace de comunicare audiovizuală. Grigoraş. Nici această pedeapsă nu se aplică persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei. diminuarea credibilităţii. Această măsură constă în interzicerea de a participa la un contract încheiat de către stat.60 C. în care s-a desfăşurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârşită infracţiunea. toate acestea realizându-se pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei constituie o pedeapsă complementară. Ea afectează imaginea de marcă. Ştiinţifică. judecătorească şi administrativă. la procedurile privind atribuirea contractelor de achiziţii publice. în raport cu gravitatea abstractă sau concretă a infracţiunii cât şi cu periculozitatea infractorului. C.1.

prevăzute de art. prin arătarea efectelor ce le au stările şi circumstanţele de atenuarea sau de agravare asupra limitelor speciale ale pedepsei. prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social. 72 C. formele de înlocuire a răspunderii penale. prin raportarea la necesitatea pedepsirii efeciente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. de periculozitatea infractorului. Dongoroz şi colab. V. se stabilesc limitele minime şi maxime ale pedepsei pentru fiecare infracţiune. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. a dimensiunilor incriminării actelor penale. cât şi din partea specială a Codului penal. 125. individualizarea legală se regăseşte în adoptarea tuturor regulilor din partea generală. legea a stabilit criteriile în art. 72 C. de vătămarea la care este supusă această valoare. a naturii şi limitelor generale a fiecărei pedepse în concordanţă cu principiile stabilirii sancţiunilor penale. în sensul că prin completarea reciprocă a limitelor oricăror pedepse. 94 . de periculozitatea generic evaluată a făptuitorului etc. se stabilesc trasăturile esenţiale ale infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. în limitele principiilor generale de individualizare. de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. în spaţiu).61 Individualizarea legală. prin ocrotirea relaţiilor sociale. 2003.. de importanţa relaţiei sociale afectate. se indică felul pedepselor. II. în funcţie de gradul de pericol social al faptei. Dacă pentru instituţia individualizării judiciare. Individualizarea legală a pedepselor se realizează de către legiuitor în faza de elaborare a legii şi constituie totodată o materializare a principiilor legalităţii şi individualizării pedepselor. vol. determinat la rândul său de importanţa valorii sociale ocrotite. Individualizarea făcută de legiuitor se materializează în: a) prevederea cadrului general al pedepselor. Editura Academiei Române. c) prevederea cadrului şi a mijloacelor legale în care se vor realiza celelalte forme de individualizare. stabilirea cadrului legal. Individualizarea judiciară sau judecătorescă a pedepsei o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă. judiciară şi administrativă. prin care se identifică limitele de aplicare a legii penale (în timp.. Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor. b) prevederea pedepsei pentru fiecare infracţiune în funcţie de gradul de pericol social generic al acesteia. pen. care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice. Bucureşti. Posibilitatea individualizării pedepsei sub cele două forme: individualizarea legală şi individualizarea judiciară corespunde modalităţii de determinare a pedepsei94. pen. p.

de conduita condamnatului la locul de deţinere ş. reducerea din pedeapsă ca urmare a beneficierii de adaosuri la norma legală de muncă a condamnatului. 95 Constantin Mitrache. liberarea înainte de terminarea pedepsei pentru bună purtare sau ca efect al graţierii individuale reprezintă concepte care formează obiectul individualizării administrative. 361.suspendarea condiţionată a executării pedepsei. care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii sau a liberării condiţionate. . Acest tip de individualizare realizează atât prevenirea generală cât şi prevenirea specială. 6. ca forme de individualizare judiciară: . Cristian Mitrache. situaţiile sau împrejurările anterioare. Legea penală reglementează. Acest tip de individualizare. nu se rezumă doar la regimul de executare ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei. . 2003. dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare.62 pentru toate infracţiunile. Individualizarea administrativă este denumită astfel după organele administrative care o realizează în faza de executare a pedepsei închisorii. Partea generală”.munca corecţională. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei.2. În cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face distincţie între stări şi circumstanţe. Ulterioarele măsuri de reducere din pedeapsa definitivă a deţinerii şi arestului preventiv. în funcţie de gravitatea pedepsei aplicate. “Drept penal român. un rol important îl au stările. concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care reliefează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului95. de starea de recidivă. a. .circumstanţele atenuante şi agravante. Stări şi circumstanţe în individualizarea pedepsei Noţiuni. nu se va adopta o altă pedeapsă decît cea relativ precizată de textul legal specific infracţiunii. Bucureşti. p. întrucât nu afectează cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de judecată (atribut al individualizării judiciare). . Individualizarea administrativă se realizează în cadrul oferit de individualizarea legală şi cea judiciară. prin constrângerea şi reeducarea pe care pedeapsa concretă o are asupra infractorului. ci forma de executare a pedepsei definitive (atribut al individualizării administrative).

353. iar concursul de circumstanţe nu are acelaşi efect. pen. 220. pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni. După întinderea efectelor se disting: . Spre exemplu. provocând doar o singură atenuare ori agravare.cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal.a. Dongoroz. ori de la făptuitor şi biografia acestuia96.. 75 C. acţionând succisiv. pen şi circumstanţele agravante legale prevăzute de art. Bucureşti. concursul de infracţiuni. În ceea ce priveşte circumstanţele. Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare. 75 C. iar cauze speciale de atenuare: înlesnirea arestării perticipanţilor la unele infracţiuni.63 Stările sunt definite ca fiind acele situaţii. .circumstanţele legale. 97 C. fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului. menţionăm circumstanţele legale atenuante prevăzute de art. oricâte astfel de circumstanţe ar fi. calităţi. precum şi câteva stări de atenuare: tentativa şi minoritatea făptuitorului. Ed. menţionăm câteva stări de agravare: starea de recidivă. pen. pen. O importanţă deosebită o are împărţirea în stări şi circumstanţe pentru că potrivit unei opinii97 consacrată în literatura de specialitate stările de agravare ori de atenuare îşi produc efecte fiecare în parte asupra pedepsei. gen. acestea sunt definite ca fiind acele situaţii.. agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată. şi agravante – art. minoritatea). cit. p. p. reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte.cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt prevăzute în partea generală a codului penal. op. cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ş. tentativa. sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al căror caracter.). 1969. cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal (atenuante – art. având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei. spre exemplu. 96 V. . calitatea infractorului. Academiei. în „Explicaţii teoretice ale codului penal român”. vol. 73 C. p. Bulai. După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă se disting: . 73 C. cu titlu de exemplu amintim drept cauze speciale de agravare: numărul victimelor. retragerea mărturiei mincinoase. II. Cauze generale şi speciale.

2003. vol. Cristian Mitrache.3.. ce au legătură cu fapta infracţională ori cu Constantin Mitrache. . întâmplări ori date ale realităţii anterioare.circumstanţe cunoscute infractorului. apreciind. împrejurări. obiceiurile infractorului. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut. iar potrivit dispoziţiilor art. 2 C. circumstanţele se împart în: . „Comentariu I” în Codul penal român comentat şi adnotat. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut98. nu constituie circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. “Drept penal român. 51 alin. deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie.circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoana infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii. potrivit art. concomitente ori subsecvente infracţiunii. În literatura juridică. acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia. pen. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul. 1992. 2 C. sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante. Împărţirea aceasta prezintă importanţă pentru aplicarea corectă a unor dispoziţii din legea penală cu privire la circumstanţele agravante.circumstanţele judiciare. D. Partea generală”. Circumstanţe cunoscute şi circumstanţe necunoscute. Lucinescu. de asemenea. 99 98 . semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul. circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. Astfel. I. p. 428. Circumstanţe reale şi circumstanţe personale. 28 alin.. Editura Ştiinţifică. Circumstanţe atenuante Noţiune. 363.circumstanţe reale. distingându-se între: circumstanţe anterioare. se disting: .circumstanţe necunoscute infractorului. concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni. 6. deprinderile. le-au prevăzut şi le-au acceptat. Circumstanţe anterioare. referindu-se la calităţile. Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului. p. Bucureşti. atitudinile. . circumstanţele se mai clasifică după situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii. Bucureşti. concomitente şi subsecvente infracţiunii99.64 . pen. partea generală.

pen. iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia101. Condiţiile de existenţă a acestei circumstanţe atenuante legale se desprind din dispoziţiile art. Dongoroz şi colab. . cit. Atrăgând răspunderea penală a persoanei care s-a apărat excesiv.. la început. fiind circumstanţe atenuante legale. 44 alin. şi presupun că făptuitorul. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. 2 C. Editura Academiei Române. 3 C. 102 D. cele prevăzute la art. va diminua această răspundere (atenuând-o) în cadrul răspunderii penale pentru fapta săvârşită. 73 lit. 2003. V. datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce face apărarea. Partea generală”. Cristian Mitrache. a partea I). Pentru existenţa circumstanţei atenuante se cer îndeplinite condiţiile ca făptuitorul să se fi aflat.) şi a celor care pot constitui (art. op. vol.. 2003. “Drept penal român. şi care priveşte depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. 220. iar cele prevăzute la art. pen. 45 alin. 365. Redactarea distinctă a circumstanţelor care constituie circumstanţe atenuante (art. pen. Bucureşti. 74 C. circumstanţe atenuante judiciare.săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. II. p.depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate. Depăşirea limitelor stării de necesitate (art. în legitimă apărare. 73 lit. a. Circumstanţele atenuante legale. 101 Constantin Mitrache. Această circumstanţă atenuantă legală cunoscută în docrina penală ca „exces scuzabil” se deosebeşte de excesul justificat asimilat legitimei apărări prevăzut la art. 73 C.65 infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului100. pen. pen. 45 alin. au fost prevăzute următoarele circumstanţe atenuante legale: . şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.pen. 436. 73 C. Depăşirea limitelor legitimei apărări (art. să fi depăşit limitele unei apărări legitime. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 3 C. necesare pentru a salva de la un pericol iminent una din valorile sociale arătate în art. 100 . reflectă deosebirea pe care însuşi legiuitorul o face între acestea.) circumstanţe atenuante. în momentul săvârşirii faptei. Prin dispoziţiile art. 73 C.. Bucureşti. p. produsă prin violanţă. Lucinescu. pen. p. 74 C. pen. Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă personală care nu se răsfrânge asupra participanţilor102. partea a II-a).

Atingerea gravă a demnităţii persoanei necesită producerea unei tensiuni psihice capabilă să determine pe cel provocat să riposte la actul ilicit provocator. pen). însă prin modul de concepţie. Actul provocator se poate produce şi printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei. Cristian Mitrache. Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii constă în indignare. în situaţia în care făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că prin fapta sa pricinuieşte astfel de urmări atunci fapta este săvârşită în stare de necesitate şi nu are caracter penal103. b. Partea generală”. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei ce se poate realiza de exemplu prin insultă. Depăşirea limitelor stării de necesitate este o circumstanţă personală. Bucureşti. mânie. 73 lit. de executare sau prin urmările sale provoacă o stare puternică de tulburare sau emoţie şi determină pe infractor să răspundă provocării. 365. starea de tulburare sau emoţie creată infractorului şi săvârşirea infracţiunii ca urmare a acestor condiţii va trebui să existe un raport de corelare. “Drept penal român. actul de provocare (oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa) va trebui să fie îndreptat în mod direct împotriva infractorului. produsa prin violenta. sentimental. Provocarea se reţine şi în cazul trecerii unei perioade de timp între actul provocator şi riposta acestuia cu condiţia ca răspunsul la provocare să fie dat ca urmare a tulburării sau emoţiei trăite de infractor în momentul când a luat cunoştinţă de actul provocator. 103 Constantin Mitrache. în mod normal. vătămări) ori violenţă psihică (ameninţare). . C. Între actul de provocare din partea persoanei vătămate. Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii. p. atingerea gravă a demnităţii individuale sau printr-o acţiune ilicită gravă. cele două acte (tulburarea din cauza provocării şi actul infracţional) care aparţin agresorului fiind justificate parţial de atitudinea provocatoare a victimei. a unor persoane faţă de care acesta manifestă ataşament psihic. printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava (art. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin: violenţă fizică (loviri. va exista de asemenea scuza provocării. Important este ca infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului. emoţie puternică provocată de victimă prin violenţă.66 În schimb. 2003. determinata de o provocare din partea persoanei vatamate. iar dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o confundă cu provocatorul. dacă această comportare a produs infractorului (provocat) o puternică tulburare sau o emoţie de nestăpânit. moral. De asemenea. prin alte acţiuni ilicite grave ca de exemplu surprinderea victimei în flagrant delict de adulter (când victima este soţia sau soţul adulterin al făptuitorului ori partenerul acestora).

Această circumstanţă priveşte aşadar atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie. înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor (art. 74 alin. “Drept penal general”. pozitivă a infractorului existentă înainte de săvârşirea infracţiunii – ca circumstanţă atenuantă şi implicit să determine atenuarea pedepsei105. Ştiinţifică. pen. comportarea sinceră în cursul procesului. înlăturarea urmărilor infracţiunii şi care reliefează o periculozitate mai scăzută a acestuia. societate. Gabriel Tănăsescu. G. “Practica judiciară penală. Conduita infractorului despre care se menţionează în cuprinsul textului legal se referă la faptul că după comiterea faptei. 574. pen.. pen. înainte de săvârşirea infracţiunii. 106 I. se mai poate materializa şi în comportamentul infractorului ulterior comiterii infracţiunii de a da îngrijiri medicale victimei. C. 366. căinţă care se materializează prin repararea pagubei pricinuite. este considerat pozitiv sau negativ în funcţie de interesul social.1 lit. pen. p. În doctrina penală106 s-a reţinut că o astfel de circumstanţă atenuantă este şi în cazul împiedicării producerii rezultatului dacă până în acest moment s-a realizat conţinutul unei alte infracţiuni. I. I (1988). Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită (art.67 Circumstanţele atenuante judiciare. Bucureşti. Antoniu şi colab.. 74 alin. infractorul manifestă căinţă activă pentru fapta comisă. Bucureşti. op. 105 104 . 64. 2002. Bulai. 107 C. cit. Editura Academiei Române. p.cit. op. Comportamentul individual. vol. 74 lit.).. c. sunt enumerate exemplificativ circumstanţele atenuante judiciare.). precum şi prin consultarea cazierului judiciar”) se poate reţine conduita bună. 1969. p. de restituire a bunurilor sustrase etc. Grioraş. De asemenea. 1 lit. p. op. Camil Tănăsescu. Bucureşti.cit. la locul de muncă.. partea generală”. 339. Printre împrejurările reţinute în practica şi doctrina judiciară107 ca circumstanţe atenuante se află: Mitrache. 74 C. Prin dispoziţiile art. Tănăsescu. Iancu Tănăsescu. care prevăd împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante.). Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei (art. de nevoile publice generale astfel încât prin examinarea şi identificarea elementelor pozitive („prin investigaţii la locul de muncă. 167. a C. Ed. p. Editua ALLBECK. Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii. domiciliu. p. Conduita bună a infractorului priveşte şi lipsa antecedentelor penale104. O astfel de circumstanţă relevă un grad de periculozitate scăzută al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară. 77. „Individualizarea pedepsei”. b C.

starea de beţie voluntară completă care a fost acceptată de o persoană pentru efectele sale speciale asupra propriului comportament. în mod normal. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. dacă infractorul a produs acţiunea-inacţiunea.4. op. Bucureşti. “Drept penal român. Cristian Mitrache. 2003. pen. şi sunt aceleaşi indiferent dacă sunt legale sau judecătoreşti. 583. 2 C. Efectele circumstanţelor atenuante. p. pen. Partea generală”.. fără ca săvârşirea acesteia să fie cauzată sau condiţionată de starea de beţie a infractorului108.. 108 109 Tănăsescu. pen. produsă prin alcool sau alte substanţe deşi afectează voinţa infractorului nu înlătură caracterul penal al faptei. cit. 76 alin. Potrivit dispoziţiilor art. anterioare. Circumstanţele agravante constau în stări. 110 Tănăsescu. Constantin Mitrache. calităţi.starea de beţie involuntară incompletă. prin mai multe rezultate infracţionale şi prin mai multe forme de vinovăţie a infractorului110. op.). 49 alin. 367. 76 C. după caz.68 . pen. 76 C. Deosebirea esenţială dintre circumstanţele agravante şi infracţiunea calificată (agravantă) constă în faptul că circumstanţele agravante au un caracter accidental. situaţii. Reducerea ori schimbarea are loc în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită raportată la minimul special al acesteia. va reprezenta o circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă (art. Dublul caracter de circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă a beţiei voluntare complete este determinată de interpretarea comportamentului infractorului anterior-concomitent-posterior săvârşirii infracţiunii (faptei) sub starea de beţie voluntară completă. 6. pe când infracţiunile calificate se caracterizează prin mai multe acţiuniinacţiuni. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. cit. în cazul circumstanţelor atenuante pedeapsa principală se reduce ori se schimbă. Circumstanţe agravante Noţiune.. 1 C. potrivit art. Circumstanţele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei. atenuare ce poate consta într-o reducere ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă109. împrejurări. p. . având statutul de circumstanţă atenuantă. ca o condiţie a producerii infracţiunii (beţia voluntară este reţinută ca circumstanţă agravantă în toate infracţiunile de pericol) sau deopotrivă. p. 580. Efectele circumstanţelor sunt determinate prin dispoziţiile art.

Bucureşti. 379. 2003. pen. imprimă acestei fapte un caracter grav deoarece sporeşte îndrăzneala făptuitorilor. p. 112 Constantin Mitrache. prin violenţe asupra membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public (art. 197 alin. în timp ce în cazul circumstanţelor agravante judiciare. op. violul – art.. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime presupun o ferocitate din partea infractorului. Circumstanţele agravante îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile art. p.art.). cit. 75 alin 1 lit. urmărind V. “Drept penal român. pen. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 1 lit. pen. 369. 151. legiuitorul lasă instanţei judecătoreşti facultatea de a reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav (art. II. săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. împrejurare care se valorifică o singură dată ca element circumstanţial113 (violarea de domiciliu. furtul calificat – art. mai ales când numărul lor este mai mare. 2). 61.). 75 alin. Cristian Mitrache. b C. Circumstanţele agravante legale. prin cooperarea acestora asigurându-se consumarea infracţiunii. 111 .p. 2003. 192 alin. Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o fiind necesară dovedirea cunoşterii ori prevederii de către fiecare participant114. Partea generală”.a C. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime.). ştergerea urmelor infracţiunii. 269 alin. Bucureşti. Constanţa. 75 alin. 2. pen. După cum se poate desprinde din conţinutul legal. Dongoroz şi colab. Participarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni nu este considerată în general ca o circumstanţă agravantă. evadarea – art. vol. p.69 Cadru. a-f C. o sălbăticie în comiterea infracţiunii. scade rezistenţa victimei în apărarea valorilor sociale etc112. RRD nr. 2). J. p. 1 C. 1 lit. nr. 534/ 1979. Bulai. a. Editura Academiei Române. 75 alin.. Potrivit dispoziţiilor art. 75 C.pen. 114 C. În schimb. 113 T. 2/ 1980. d. participarea mai multor persoane ca autori la săvârşirea unei infracţiuni. Această circumstanţă agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii intră ca element circumstanţial. împrejurările care pot constitui circumstanţe agravante legale sunt prevăzute limitativ (art. răspunderea participanţilor stabilindu-se potrivit dispoziţiilor privitoare la participaţie111. 2. constituie circumstanţe agravante. 75 alin. Codul penal nu face referiri exprese cu privire la împărţirea circumstanţelor agravante în circumstanţe agravante legale şi circumstanţe agravante judiciare. 209 lit. următoarele împrejurări: Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art.

dărâmarea unei clădiri sau deteriorarea unei instalaţii etc. c. etnie. 182 C. p. pe care îl credea major. c C. origine sociala. nationalitate. dispozitive de pulverizare etc. 75 alin. 2003. Bucureşti. pen. 2003. 370. vol. 176 alin. Această periculozitate este cu atât mai evidentă. convingeri. religie. pen. 180 alin.). Această circumstanţă este reală şi se răsfrânge asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o. aparate de explodare. “Drept penal român. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei. Dongoroz şi colab. Agravanta generală este aplicabilă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (art. în toate cazurile punându-se în pericol viaţa sau integritatea corporală ori sănătatea unui numar indeterminat de persoane117. Şi această agravantă este reală. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuirorul. C.). de unde uşurinţa cu care aceştia sunt antrenaţi pe calea infracţiunii118. dizabilitate. pen.70 provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă115. Editura Academiei Române. înlătură această agravantă. 117 V. Bucureşti. 149¹ C. avere. 181 alin.. ). Această circumstanţă este prevăzută şi ca element circumstanţial al omorului deosebit de grav (art. boala cronica necontagioasa sau infectie Constantin Mitrache. varsta. orientare sexuala. II. Cristian Mitrache. exploziile sau substanţele chimice sub forma de lichide sau gaze asfixiante sau inflamabile. 1¹ C. 116 115 . Reţinerea acestei circumstanţe este determinată de cunoaşterea de către major a situaţiei că la comiterea infracţiunii cooperează cu un minor. Aceste metode sau mijloace pot fi: incendiul care creează pericol public. Eroarea cu privire la vârsta minorului. indiferent de mijloacele folosite pentru răspândirea lor ( bombe. p. răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii participă şi un minor. pen : Prin “membru de familie” se înţelege soţul sau ruda apropiată. 1 lit. Partea generală”. art. limba. cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element circumstanţial de agravare a infracţiunii (art. corosive sau toxice generale. 153. gen. Coruperea minorilor şi antrenarea lor la săvârşirea de infracţiuni dovedeşte periculozitatea socială sporită a infractorului major. cu cât influenţa pe care o pot avea persoanele în vârstă asupra celor nevărstnici este mai mare. Săvârşirea infracţiunii de către un major. Savarsirea infractiunii pe temei de rasa.). “Explicaţii teoretice ale Codului penal”..) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Agravanta se aplică oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru al familiei116. 152. p. Membru al familiei art. pen. 118 Dongoroz. 1 şi 2¹ C. pen.1 lit. opinie.. apartenenta politica.

Această circumstanţă este personală şi nu se răsfrînge asupra participanţilor. având efectele unei astfel de circumstanţe119 Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate (art. pen. 121 Constantin Mitrache. 382. 119 .).I pct. “Drept penal român. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii. lit. 1 lit. 75. 222. Această stare de beţie preordinată sau premeditată reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte pentru săvârşirea infracţiunii provocându-si această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei ori pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare atenuantă. Prin „situaţia prilejuită de calamitate” se înţelege starea de tulburare socială specială pe care o creează existenţa efectivă sau ameninţarea ivirii unei calamităţi (inundaţie. Aceasta circumstanta agravanta a fost introdusa prin art. 120 Dongoroz. 75 alin. în mod neîndoielnic şi într-o măsură deosebită. 75 alin. 75 alin.).. p. II. care se poate converti ca şi premeditarea în circumstanţă reală. Săvârşirea infracţiunii din motive josnice (art. 156. pen.278/2006.71 HIV/SIDA (art. Spre deosebire de circumstanţele agravante legale care erau prezentate exemplificativ. 2 C. 1 lit. Bucureşti. pen)121. Editura Academiei Române. vol.c1). “Explicaţii teoretice ale Codului penal”.). Ele vor putea fi proprii fiecărui caz concret dat. incendiu puternic. Circumstanţele agravante judiciare. Bulai. alin. Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (art. cele judiciare sunt constatate de instanţa judecătorească care are facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare. 2003. C. (2) Instanta poate retine ca circumstante agravante si alte imprejurari care imprima faptei un caracter grav. 75 alin. în acel caz. cit.. 1.e. Partea generală”. p. imprimă faptei. pen. „motivele josnice” sunt acele porniri interioare contrare moralei ca: răzbunarea. imprimă faptei un caracter grav (art. 1 lit. 2003. Cristian Mitrache. instanţa având deplina libertate de a reţine circumstanţă agravantă orice împrejurare care. f C. Periculozitatea infractorului este mai mare pentru că profită de starea de tulburare produsă de calamitate. Această circumstanţă agravantă este personală. p. 25 din Legea nr. p. În doctrina penală122 sunt considerate ca fiind circumstanţe agravante judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă ori împrejurarea că în timpul efectuarii serviciului de pază infractorul sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. surpare de teren)120. 373. setea de îmbogăţire pe căi ilicite etc. 122 C. Bucureşti. În doctrina penală. V. d C. un caracter grav. op. Dongoroz şi colab.

1. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. prevede că: “În cazul în care existã circumstante agravante.” CAPITOLUL IV. Academiei Române. 78 C. 24 din 16 ianuarie 2007. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR Secţiunea 1. Noţiuni generale Liberarea condiţionată este o instituţie complementară regimului executării pedepsei închisorii. pen. art. 123 . Bucureşti. Prin dispoziţiile art.72 Efectele circumstanţelor agravante.. care nu poate depãsi o treime din acest maxim. ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei închisorii ori a detenţiunii pe viaţă. sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu săvârşească infracţiuni123. un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei. publicată în Monitorul Oficial nr. Liberarea condiţionată îşi găseşte reglementarea în art. 190-191 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 1 C. 1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. şi în art. Art. 1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul special. Fondor. 190 alin. Beneficiul liberării condiţionate poate fi acordat oricărui condamnat. pen. în V. 1969. II. 124 Hotărârea nr. 42 şi urm. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumãtate din maximul special. Liberarea condiţionată constituie o măsură de încredere faţă de persoana privată de libertate condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau la detenţiune pe viaţă si se dispune pentru continuarea executării restului de pedeapsă în stare de libertate (art. indiferent de natura infracţiunii săvârşite şi indiferent dacă a mai beneficiat anterior de liberarea condiţionată pentru altă pedeapsă. Liberarea condiţionată 1. Dacã maximul special este neîndestulãtor. s-a consacrat principiul agravării facultative a pedepsei în cazul constatării circumstanţelor agravante atât legale cât şi judecătoreşti. 59-61 din C. 78 alin. 275/ 2006). 275/2006. 75-77 din Legea nr. Dongoroz şi colab. Ed. în cazul închisorii se poate adãuga un spor pânã la 5 ani. pen. vol. p. Explicaţii teoretice ale Codului penal. 275/ 2006124. I.

şi 3 zile executate pentru 2 zile de muncă. pen. . 59 C. Astfel. O primă condiţie priveşte executarea unei părţi din pedeapsă. 59 alin. pe bază de voluntariat sau în caz de calamitate. . se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată în condiţiile prevăzute în art. de art. în cazul condamnaţilor majori.. După executarea unei treimi din pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi. prevăzute în art.73 1. 59 alin. Condiţiile de acordare Pentru a fi acordată liberarea condiţionată de către instanţa de judecată trebuie îndeplinite mai multe condiţii. liberarea condiţionată se acordă: . se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă.după executarea a cel puţin două treimi din pedeapsă în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani [art. durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale. în cazul condamnaţilor minori şi tineri. Potrivit art. 190 alin. în vederea acordării liberării condiţionate. (2) C. se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă. 275/2006 reglementează partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate). pen. (2) şi (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. şi 2 zile executate pentru o zi de muncă. iar în această situaţie se va scădea din durata pedepsei de executat partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale. în cazul închisorii mai mari de 10 ani. 59 alin.]. 59 alin (1). (1) C. 60 alin. se va ţine cont şi de munca prestată (art. 275/ 2006. în cazul condamnaţilor minori şi tineri. cei condamnaţi în timpul minorităţii.]. după forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea. când ajung la vârsta de 18 ani. ce sunt enumerate de art. (1) şi (2).după executarea a cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani [art.(1) şi (2). după vârsta condamnatului şi după antecedentele sale penale. 75 din Legea nr. în cazul condamnaţilor majori. b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată în condiţiile prevăzute în art. 76 din Legea nr. 275/2006 şi de art. pen. pen. pot fi liberaţi condiţionat dacă îndeplinesc celelalte condiţii. 59 alin.2. 76 din Legea nr.[art. care diferă după durata pedepsei aplicate şi care se execută. (1) C. precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei. când pedeapsa este mai mare de 10 ani. liberarea condiţionată neputând fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din pedeapsa închisorii când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi.].. 275/ 2006.

în caz excepţional. Mărgărit. modul de executare a unor sarcini care nu se remunerează. au participat la cursuri de alfabetizare ori instruire scolară .primară.de formare profesională sau la programe de resocializare. dacă într-un interval de 10 ani. Reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată. se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar sau pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională. se cere ca persoana condamnată să respecte regulile de conduită. 63. 59 alin.65^1 alin. în stare de libertate. condamnatul nu a mai săvârşit o nouă infracţiune [art. Sunt considerate dovezi temeinice de îndreptare: participarea efectivă la activitatea de educaţie civică şi moral-creştină. 2002. (2) şi (3) din Regulament care prevăd că: (2) Persoanele private de libertate care au lucrat. Un caz aparte îl reprezintă liberarea condiţionată a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă: .]. (3). (1) . gimnazială. 55¹ alin. (2) C.].74 c) în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. pen. în conformitate cu dispoziţiile art.dacă condamnatul a trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei. 65 alin. precum şi persoanele private de libertate care nu au 125 Gh. se consideră 3 zile executate pentru 2 nopţi de muncă. (1) C.1 din Lege. liceală sau universitară. în caz contrar fiind pasibil de sancţiuni disciplinare. p. e) în cazul participării la cursuri de şcolarizare sau de calificare ori recalificare profesională. buna comportare la locul de deţinere125. pen. Liberarea condiţionată. O altă condiţie priveşte stăruinţa în muncă şi disciplină a condamnatului. 190 alin. Stăruinţa în muncă pe timpul executării pedepsei denotă că. Bucureşti.cursuri universitare în conformitate cu prevederile art.(3) din Lege. interesul manifestat pentru calificarea sau recalificarea profesională. . . după executarea efectivă a 20 de ani de detenţie [art. d) în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. pen. se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă. (3) C. condamnatul are aptitudinea de a-şi asigura existenţa prin muncă în mod cinstit. 55¹ alin. O altă condiţie priveşte dovezile temeinice de îndreptare. (4).pedeapsa se consideră executată. 59 alin. se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă. regulile de ordine interioară şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei. De asemenea. Amintim şi dispoziţiile art. după executarea efectivă a 15 ani de detenţie [art. .]. f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate. 55¹ alin.

la locul de deţinere. cu participarea şefului biroului evidenţă deţinuţi. 191 alin. cu modificările şi completările ulterioare. analizează săptămânal. (2)]. După analiză. 294/2004 şi art. republicat. cu participarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor – în calitate de preşedinte. Comisia analizează dosarul în prezenţa persoanei private de libertate.propune liberarea condiţionată ţinând seama de fracţiunea de pedeapsă efectiv executată şi de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate. comisia întocmeşte un proces-verbal motivat. Potrivit art. (1) din Legea nr. de conduita persoanei condamnate şi de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială. 191 din Regulament. 76 din Lege. pot beneficia de liberare condiţionată după executarea fracţiunilor din pedeapsă prevăzute de Codul penal. (3) din Legea nr. 77 alin. (art. propunerea comisiei de admitere a liberării condiţionate. 191 alin. în special în cadrul activităţilor socio-educative.2 din Lege. liberarea condiţionată se acordă potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală. (4) din Regulament. la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. (2) din Lege (art. 3 din Regulament). 1 din Regulament). Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 77 alin. (3) Partea din pedeapsă care se consideră executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale se calculează conform prevederilor art. 77 alin. de recompensele acordate şi de sancţiunile disciplinare aplicate şi de antecedentele sale penale [art. Potrivit art. dar au dovedit un progres real în propria conduită şi au participat constant la programele de educaţie şi intervenţie psihosocială. dosarele individuale ale persoanelor private de libertate care îndeplinesc condiţiile pentru liberarea condiţionată.75 muncit din motive neimputabile lor. Cu privire la procedura de acordare a liberării condiţionate se pronunţă şi art. al instruirii şcolare şi al formării profesionale. 77 alin. . semnat de membrii comisiei şi de persoana privată de libertate. 275/2006. cuprinsă într-un proces-verbal scris şi motivat. împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în procesul-verbal. de responsabilităţile încredinţate. în calitate de secretar. ocazie cu care i se aduc la cunostinţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească în situaţia continuării executării restului de pedeapsă în stare de libertate (art. 2 din Regulament). 191 alin. 191 alin. Comisia prevăzută la art. se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere şi se comunică persoanei condamnate. Procesul-verbal cuprinde menţiuni referitoare la prevederile art. 77 alin. ţinându-se cont şi de antecedentele penale.

Efectele liberării condiţionate Efectele liberării condiţionate sunt următoarele: a) efectul imediat. fixează termen pentru reexaminarea situaţiei condamnatului. Constanţa. până la data expirării în termen a acesteia. în funcţie de îndeplinirea condiţiilor impuse de lege. cu cerere de liberare condiţionată. În acest caz. 191 din Regulament.A. adresată instanţei de către cel condamnat. b) efectul definitiv. prin hotărâre ea trebuie să fixeze şi un termen după expirarea căruia propunerea sau cererea să poată fi reînnoită. sau a propunerii formulate de comisie. că se poate adresa direct instanţei cu cerere de liberare condiţionată (art. condamnatul se poate adresa direct instanţei de judecată.3. sub semnătură. instanţa poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate (art. În timpul liberării condiţionate 126 C. împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în acesta. termenul neputând fi mai mare de 1 an sau. decizia penală nr. În acest caz. 7 din Regulament). Prin soluţionarea cererii de liberare condiţionată. Primul efect al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a condamnatului fără restricţii de drepturi. celui care a formulat cererea. 5 din Regulament). În vederea soluţionării cererii de liberare condiţionată. deoarece creează. 191 alin. Acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei de judecată. comisia comunică procesul-verbal de respingere şi noul termen de reexaminare a situaţiei persoanei condamnate şi îi aduce la cunoştinţă acesteia. acest termen neputând fi mai mare de 1 an. Totodată. odată cu cererea se trimite si procesul-verbal al comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. o situaţie mai grea126. 191 alin.76 Când comisia consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi propusă liberarea condiţionată. p. care va dispune. 135.D. 1/1995. în R.P. nr. acordarea sau respingerea liberării condiţionate. 3/1993. Potrivit Codului de procedură penală. . după ce comisia din penitenciar a hotărât să nu-l propună pentru liberare condiţionată. atunci când instanţa respinge o propunere sau cerere de liberare condiţionată. după caz. în cazul în care pedeapsa expiră în termen mai mic de 1 an. Efectul imediat. 77 şi alineatului 6 al art. 1. conform alineatului (5) al art. instanţa nu poate stabili pentru reînnoirea cererii un termen mai lung decât cel fixat de comisie. în felul acesta.

5. instanţa. nr. 127 128 Gh. (2) C.A. D. p. Astfel.R. cumulându-se cele două pedepse (595 zile şi 1 an şi şase luni)129.4. ţinând seama de gravitatea acesteia. o infracţiune de omor. pen. 55¹ C. 37 C. R. (1) C. 1. Dacă până la împlinirea duratei pedepsei. pen.]. în R. 61 alin. poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate. în R. (1) C. Mărgărit. 404. Revocarea liberării condiţionate Revocarea facultativă a liberării condiţionate. 61 alin. pen. 61 alin.. decizia penală nr. (1) C. pen.]. 129 C.D. 1. inculpatul a fost liberat condiţionat. În cazul revocării liberării condiţionate. pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ulterioară şi restul de pedeapsă care a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se cumulează. Condiţiile de acordare a liberării condiţionate sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute pentru cei condamnaţi la pedeapsa închisorii. C-tin Mitrache. rămânând de executat un rest de pedeapsă de 595 de zile din pedeapsa anterioară de 4 ani. dar pedeapsa se va calcula potrivit art.77 condamnatul este considerat în timpul executării pedepsei până la expirarea acesteia127. 6/1969.. În acest caz sunt întrunite condiţiile recidivei postcondamnatorii potrivit art. pen. 61 alin. Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a mai săvârşit o nouă infracţiune. cit. într-un caz concret. cel liberat a comis din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii. Pedepsele accesorii în timpul liberării condiţionate. op. Liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă Potrivit art. 760/2001. Revocarea este obligatorie în cazul în care fapta săvârşită este o infracţiune contra siguranţei statului. liberarea condiţionată devine definitivă şi se realizează efectul definitiv al liberării condiţionate128. o infracţiune contra păcii şi omenirii. fie revocarea [art. liberarea condiţionată poate fi acordată şi celor condamnaţi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. nr. Revocarea obligatorie a liberării condiţionate. putându-se aplica un spor până la 5 ani [art. p. În perioada liberării condiţionate el a mai comis o infracţiune de furt în formă continuată pentru care a fost condamnat la 1 an şi şase luni închisoare. .]. 82 şi urm. pen.. şi deci pedepsele accesorii se execută. Efectul definitiv. 8/2002. o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave [art. Craiova.

Pedeapsa se consideră executată dacă în termen de 10 ani de la liberare condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune.]. dacă sunt îndeplinite anumite condiţii. Considerăm că este important a reproduce prevederile art. ţinându-se seama de antecedentele sale penale.]. . (3) C. Dacă în acest interval condamnatul a comis din nou o infracţiune. dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în alin. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 55¹ alin. Prin aplicarea acestei măsuri.1. pen. precum şi de faptul că este stăruitor în muncă.1. (2) C. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată persoanei fizice Suspendarea condiţionată a executării pedepsei este o măsură de individualizare a executării pedepsei şi constă în dispoziţia dată de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare de a se suspenda pe o anumită perioadă de timp – denumită termen de încercare – executarea pedepsei aplicate. iar dacă nu le respectă. Secţiunea 2. 38 C. 61 [art. . pen. va fi reabilitat de drept.1. (1) C. nefiind necesară executarea pedepsei într-un penitenciar. în mod excepţional.. astfel: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării pedepsei Condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate sunt reglementate în art. pen. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior le pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei 2. pen. 81 C.. 38 C. 55¹ alin.78 Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat. instanţa de judecată apreciază că reeducarea condamnatului se poate face şi în libertate. pen.. după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune. În situaţia în care condamnatul respectă în cursul termenului de încercare condiţiile stabilite de lege. . se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. (1) [art. urmând a se executa efectiv pedeapsa aplicată. 2.]. conform căruia. (1) La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la: a) infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii. disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare [art. 55¹ alin. măsura suspendării se va revoca. pen. Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 15 ani de detenţiune.

1. pen. sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. instanţa poate dispune încredinţarea . 110¹ alin. b) infracţiunile amnistiate. nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea. pen. stabilit de instanţă. Potrivit art. De asemenea. Termenul de încercare Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat. de a se supune eventualelor măsuri de siguranţă şi de a executa obligaţiile civile ce i-au fost impuse prin hotărârea de condamnare. (1) C. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 82 alin. Pe perioada termenului de încercare. pen. 110 C. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.. 81 alin. (2) De asemenea. Art. suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată. termenul de încercare se compune din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani. termenul de încercare este de un an [art.]. la care se adaugă un interval de timp de 2 ani [art. el neputând fi nici prelungit. Termenul de încercare se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă [art.]. sau atunci când se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. iar dacă pedeapsa aplicată constă în zile-amendă. pen. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani şi sunt întrunite următoarele condiţii: infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. pe durata termenului de încercare. condamnatul are obligaţia de a se abţine de la săvârşirea altor infracţiuni. că scopul pedepsei s-a atins şi fără executarea acesteia şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate.]. (3) C. (1) C. pen. 82 alin.79 a¹) infracţiunile săvârşite din culpă. pen. iar în cazul când pedeapsa a cărei executare a fost suspendată constă în zileamendă. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani.’’ c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. arată că suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni. nici scurtat de către instanţa de judecată. 82 alin. c) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală. termenul de încercare este de 6 luni [art.2. 2. (2) C. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului. 38 C. (2)].

154 C. Efecte imediate. . (5) C. termenul de încercare se împlineşte cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei Dacă în termenul de încercare condamnatul nu respectă obligaţiile ce-i revin de a nu săvârşi alte infracţiuni. 130 M. 586 din 30 iunie 2004.1. decăderilor şi incapacităţilor se va face după trecere unui interval de 2 ani de la expirarea termenului de încercare.. potrivit art. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei Acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei produce două feluri de efecte: imediate (provizorii) şi efecte ulterioare (definitive). .3. potrivit Legii nr. 86 C. Revocarea poate fi de două feluri: revocare obligatorie şi revocare facultativă. pedeapsa accesorie şi complementară. pen. aplicată condamnatului nu se execută. pen. 290/2004 privind cazierul judiciar130. pen. 83 alin. nr. Termenul de încercare este un termen substanţial. Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în: încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului. Deşi operează reabilitarea de drept a condamnatului. condamnatul este reabilitat de drept dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru vreunul din motivele prevăzute de lege. În schimb. după caz. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se revocă.. 2. Potrivit art. 103. Efectul imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei constă tocmai în faptul că pedeapsa principală sau. 81 alin.80 supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. scoaterea din cazierul judiciar a interdicţiilor. Efecte ulterioare (definitive). totodată. 2. Instanţa poate stabili. (1) Noul C. 103 alin. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. astfel că făcându-se aplicarea prevederilor art. pen. 86³ C. în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune. pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art.. potrivit art. suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici asupra obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. pen. Revocarea este obligatorie când. de a-şi îndeplini obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.4. Of.1. (3). instanţa poate să oblige pe minor la respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art.

săvârşită în terenul de încercare va atrage judecarea şi aplicarea prevederilor privind recidiva postcondamnatorie. dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia. Revocarea are ca efect executarea în întregime a pedepsei stabilite prin hotărârea de condamnare. să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. 83 alin. caz în care instanţa are posibilitatea aplicării şi pentru infracţiunea săvârşită din culpă a suspendării condiţionate a executării pedepsei. potrivit art. să nu intre în legătură cu anumite persoane. în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei.. Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în art.81 pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. respectiv: să nu frecventeze anumite locuri stabilite. Revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă [art. în sensul că se va executa în întregime pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. Dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sunt aplicabile şi minorilor. 103 C.infracţiunea să fie descoperită înainte de expirarea termenului de încercare sau s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. Instanţa este obligată să revoce suspendarea condiţionată.. în sensul că. după programul de şcoală. 103 alin. dispunând executarea în întregime a pedepsei. (1) C. Infracţiunea intenţionată. Pentru a se putea dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei trebuie îndeplinite anumite condiţii: . 83 alin. [art. până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. potrivit art. . De asemenea. urmarea va fi executarea efectivă a tuturor pedepselor. b) această neîndeplinire să se datoreze relei-credinţe a condamnatului. pen. pen. instanţa având posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei. cumulându-se aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ulterioară. pen. în zilele nelucrătoare şi în vacanţă. Din dispoziţiile acestui text legal se pot desprinde două condiţii necesare pentru a opera revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei: a) neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. (3) C.condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă infracţiune. revocarea este facultativă când. pen.infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie.]. cu o durată între 50 şi 100 de ore. cu un regim de executare diferit. de maximum 3 ore pe zi. 84 C. . existând în această privinţă un regim de sancţionare prevăzut de lege diferit. (3) . în afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut posibilitatea de a îndeplini acele obligaţii. odată ce a fost descoperită.

să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită decât în condiţiile fixate de instanţă. în special în scopul dezintoxicării [art. pen. să comunice informaţii de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă respectiv.82 C. pen. să se supună măsurilor de control. pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate chiar după expirarea termenului de încercare. să se prezinte. 2.infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare.]. în prealabil.].. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. .condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată pentru minori se aplică dispoziţiile art. (1) C. respectiv revocarea suspendării executării pedepsei. Astfel. (2) C. să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule. orice schimbare de domiciliu. C. 86³ alin. dacă se descoperă că cel condamnat a mai săvârşit o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. la judecătorul desemnat cu supravegherea lui. să nu intre în legătură cu anumite persoane. pen. tratament sau îngrijire. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: . pen. să anunţe.1. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării condiţionate şi care. să nu frecventeze anumite locuri stabilite. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei nu are loc dacă infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare [art. 85 alin. pen. respectiv. ar fi împiedicat acordarea suspendării condiţionate. la datele fixate. . fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. 864 C. dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată. precum şi întoarcerea.. după caz.].5. aplicându-se. la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială. 85 alin. . să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. potrivit art.pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii.

chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. cu privire la condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate. – infracţiunea de abandon de familie – săvârşirea unei alte infracţiuni decât cea de abandon de familie în cursul termenului de încercare nu va atrage revocarea suspendării condiţionate. ce reglementează infracţiunea de abandon de familie.1. în cursul termenului de încercare. 81 C. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. instanţa. în R.83 În cazurile statuate în alin. dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 2 ani. 2. . Potrivit art. 305 alin. pen. 81 C. termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei de către instanţă [art.. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca modalitate de individualizare a pedepsei se poate dispune de instanţa de judecată şi în anumite situaţii în care nu sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art.2. 305 C. (4) se face precizarea că dacă părţile nu s-au împăcat. iar la alin. 85 C. pen. (5) C. pen. 113-120. Dacă suspendarea condiţionată a executării pedepsei s-a dispus în condiţiile prevăzute de art. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată persoanei fizice Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o măsură de individualizare judiciară a pedepsei închisorii. (5) se menţionează că revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când.A.D.6.. Popa. condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune de abandon de familie. de fapt o formă de suspendare condiţionată a executării pedepsei în care condamnatul. Cu titlu de exemplu menţionăm prevederile art. după ce-i stabileşte vinovăţia. iar în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile civile. 305 C. pen. 2/1994. dispoziţiile privind aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul infracţiunii de abandon de familie se aplică numai în cazul primei condamnări a făptuitorului pentru abandon de familie. 2. nr. (3) şi (4) C. unde în alin. (1) al art. pen. cum ar fi cele prevăzute în partea specială a Codului penal. pen. 131 R..]. pen. 85 alin.P. instanţa poate aplica dispoziţiile art. pronunţă împotriva condamnatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. pe durata termenului de încercare este supus unor măsuri de supraveghere şi de respectare a unor obligaţii pe care le stabileşte instanţa de judecată în conformitate cu legea131. p. În cazul când se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 81.

pen. la care se adaugă un interval de timp.. Termenul de încercare Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare ce se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate. .]. comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului la infracţiunile la care este posibil. pen.suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune numai dacă pedeapsa aplicată de către instanţa de judecată este închisoarea de cel mult 4 ani. 86² alin.. pen. (1) lit. aprecierea instanţei de judecată se va forma şi pe alte elemente în afara celor menţionate la art.suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate acorda dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de cel mult 1 an. ajutorul dat victimei. ce reglementează condamnările care nu atrag starea de recidivă [art. b) şi c). 2. ci o vocaţie la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei132. Condiţii de aplicare Pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute în dispoziţiile art. stabilit de instanţă. 86¹ C. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni [art.1. (1) lit. 3–5 din Regulament. şi anume: . (3) C. între 2 ani şi 5 ani [art.84 Reglementarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere îşi are sediul în art. se aplică în mod corespunzător]. pen. 386. (1) lit. (2) C. p. 86¹ alin.]. iar în caz de concurs de infracţiuni. ea nu reprezintă un drept pentru condamnat.. . 86¹-866 C. ţinând seama de persoana condamnatului şi de comportamentul său după comiterea faptei. c) C. b) C. (1) C. pen..]. 86² alin. în acest sens. 132 C-tin Mitrache. art. în afară de cazul când condamnarea intră în unul dintre cazurile prevăzute în art.2.2.. 86¹ alin. c) C. 2. pen. 82 alin. cit. Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei de judecată.]. statuează că dispoziţiile art. 86¹ alin. chiar fără executarea pedepsei. pen. op. pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile în alin. (1) lit. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă [art. în special pe comportamentul condamnatului după comiterea faptei. [art. 38.2. (2) C.se apreciază. 86¹ alin. repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă etc. . că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi. pen. pen.

86³. Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului Pe durata termenului de încercare se iau anumite măsuri de supraveghere faţă de condamnat menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia în vederea realizării scopului măsurii de individualizare a suspendării executării sub supraveghere. instanţa poate să impună acestuia respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligaţii: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului. potrivit art.85 2. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. 86³ alin. unde condamnatul are pe parcursul termenului de încercare doar obligaţiile de a nu mai săvârşi o nouă infracţiune şi de a-şi executa obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. în prealabil. (1) C. d) să nu intre în legătură cu anumite persoane. (3) C. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită decât în condiţiile fixate de instanţă. condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte. . reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. pen. 110¹ alin. b) să anunţe. 103. respectiv încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. Astfel. 103 alin. De asemenea. pe durata termenului de încercare. la datele fixate. pe lângă obligaţiile menţionate. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. instanţa poate stabili pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art.2. După cum se poate desprinde din textul legal. la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.. pen. condamnatul trebuie să se supună unor măsuri de supraveghere şi să respecte una sau unele dintre obligaţiile impuse de instanţa de judecată. dacă în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei. 86³ alin.3. (3). c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. pen. d) să comunice informaţii de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă. (1) C. Pe durata termenului de încercare. (1).. . instanţa poate să oblige pe minor la respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. 86³ alin. instanţa poate dispune luarea vreuneia din măsurile prevăzute în art. precum şi întoarcerea. pe durata termenului de încercare. pe lângă măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat potrivit art. statuate la art. orice schimbare de domiciliu.

86

e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule; f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată se face de judecătorul desemnat cu supravegherea condamnatului, respectiv de Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care în caz de neîndeplinire a obligaţiilor de către condamnat, sunt obligate să sesizeze instanţa în vederea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere [art. 86³ alin. (4) C. pen.]. Importante precizări sunt aduse de art. 8-10 din Legea nr. 275/2006. Potrivit art. 8 alin. (1) din legea amintită şi a art. 3 alin. (1) din Regulament, controlul executării măsurilor sub supraveghere şi a obligaţiilor prevăzute în Codul penal, care pot fi dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se asigură de regulă, de judecătorul delegat la compartimentul de executări penale de la instanţa de executare, direct sau prin consilierii Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor în circumscripţia căruia se află domiciliul, reşedinţa sau locuinţa persoanei condamnate. Dacă instanţa încredinţează Serviciului de probaţiune supravegherea modului în care persoana condamnată respectă măsurile de supraveghere şi execută obligaţiile stabilite în sarcina sa, consilierul de probaţiune contactează persoana condamnată, îi pune în vedere măsurile de supraveghere si obligaţiile impuse de instanţa de judecată, consecinţele respectării sau nerespectării acestora, modul în care Serviciul de probaţiune exercită supravegherea, faptul că are posibilitatea de a solicita acordarea de asistenţă si consiliere, de a face plângere la şeful Serviciului de probaţiune, dacă consideră că atitudinea consilierului de probaţiune nu este corespunzătoare. Pe toată durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere persoana condamnată poate solicita asistenţă şi consiliere, care se acordă, potrivit legii, de consilierii serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. (art. 8 alin. (2) din Legea nr. 275/2006). Supravegherea modului în care persoana condamnată îndeplineşte măsurile sau execută obligaţiile impuse de instanţă în sarcina acesteia se exercită, conform planului de supraveghere, prin întrevederi stabilite la sediul Serviciului de probaţiune, vizite inopinate sau anunţate la domiciliu, locuinţă ori reşedinţă, la şcoala sau la locul de muncă unde persoana condamnată urmează studiile ori îşi desfăşoară activitatea, prin colaborare cu organele de poliţie si cu autorităţile locale şi prin verificarea modului în care persoana condamnată respectă programul de dezintoxicare. Planul de supraveghere va fi revizuit ori de câte ori situaţia persoanei condamnate impune reevaluarea riscului de a mai comite infracţiuni. Pe durata supravegherii, periodic, dar nu mai târziu de 6 luni, sau la solicitarea

87

instanţei, consilierul de probaţiune responsabil de caz întocmeşte rapoarte privind desfăşurarea supravegherii în care consemnează modul în care persoana condamnată respectă măsurile de supraveghere şi, după caz, execută obligaţiile impuse de instanţă, estimând şi riscul de a săvârşi alte infracţiuni, prezentând orice informaţii referitoare la comportamentul persoanei condamnate pe perioada supravegherii, pe care le depune la dosarul persoanei supravegheate. Dacă instanţa de judecată solicită pe perioada supravegherii un astfel de raport, Serviciul de probaţiune îl va înainta biroului de executări penale, în copie. La sfârsitul perioadei de supraveghere, consilierul de probaţiune întocmeşte un raport final prin care evaluează riscul de a mai săvârşi alte infracţiuni, precum şi perspectivele de reintegrare socială a persoanei evaluate, pe care îl anexează dosarului de supraveghere. Dispoziţiile alin. (3) teza finală se aplică în mod corespunzător. Dacă pe perioada supravegherii sau după expirarea termenului de încercare persoana supravegheată săvârşeşte o altă infracţiune, instanţa de fond poate solicita Serviciului de probaţiune care a exercitat supravegherea, în copie, rapoarte întocmite pe parcursul sau la finalul procesului de supraveghere. Dacă persoana condamnată solicită acordarea de asistenţă si consiliere, consilierul de probaţiune, pe baza evaluării situaţiei persoanei condamnate si de comun acord cu aceasta, stabileşte tipul de intervenţie necesară si ia măsuri pentru realizarea acesteia (art. 4 din Regulament). Potrivit art. 9 din amintita lege, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor prevăzute în Codul penal, dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, judecătorul delegat la compartimentul de executări penale, din oficiu sau la propunerea consilierilor serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, sesizează instanţa de executare, în vederea revocării suspendării. În continuare, art. 10 din Legea 275/2006 prevede că, dispoziţiile art. 8 şi 9 se aplică în mod corespunzător, în situaţia măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse faţă de minor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau control. 2.2.4. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere produce două feluri de efecte: unele imediate, care sunt provizorii şi altele finale, care sunt definitive. Efectul imediat al suspendării executării pedepsei sub supraveghere îl constituie suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare, existând o hotărâre de condamnare rămasă definitivă. Efectul definitiv constă în reabilitarea de drept a condamnatului, dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare şi dacă nu s-a pronunţat revocarea executării pedepsei în baza art. 864 (art. 866 C. pen.).

88

2.2.5. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. Potrivit art. 864 alin. (1) C. pen., devin în acest sens aplicabile prevederile art. 83 şi 84 C. pen. ce reglementează revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare [art. 864 alin. (1) raportat la art. 83 alin. (2) C. pen.]. Şi în această situaţie, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, instanţa de judecată, prin hotărârea pe care o va pronunţa, va dispune atât executarea în întregime a pedepsei ca urmare a revocării suspendării executării sub supraveghere, cât şi a pedepsei aplicate pentru noua infracţiune, pedepse care nu se contopesc. Revocarea facultativă apare în cazul în care în termenul de încercare cel condamnat săvârşeşte o infracţiune din culpă, revocarea nefiind obligatorie, instanţa de judecată având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării pedepsei, dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă. La acestea mai adăugăm prevederile art. 864 alin. (2) C. pen., unde se menţionează că dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei. 2.2.6. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată, ar fi împiedicat acordarea acesteia. În conformitate cu prevederile art. 865 alin. (1) C. pen., care face trimitere la art. 85 alin. (1) şi (2) C. pen., anularea suspendării se dispune dacă: a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a aplicat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; sau până la rămânerea definitivă a acesteia; b) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare; c) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii, fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când

89

pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. Potrivit art. 865 alin. (2) C. pen., în cazurile prevăzute de art. 85 alin. (1), dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni sau recidiva nu depăşeşte 3 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile privind aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere . În cadrul aceluiaşi alineat se statuează că, în cazul când se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 2.3. Măsurile de supraveghere şi obligaţiile dispuse faţă de minori Potrivit art. 10 din Legea 275/2006, dispoziţiile art. 8 şi 9 din această lege se aplică în mod corespunzător, în situaţia măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse faţă de minor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau control. Potrivit art. 110¹ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa de judecată poate dispune încredinţarea supravegherii minorului părinţilor săi, a celui care l-a adoptat, tutorelui sau unei persoane de încredere, de preferinţă unei rude apropiate, la cererea acesteia sau, după caz, unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor, potrivit art. 103 C. pen. Instanţa de judecată poate stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 103 alin. (3) C. pen., iar după împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa de judecată poate să oblige pe minor la respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. 863 C. pen. . Instanţa pune în vedere celui căruia i s-a încredinţat supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere că are obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau dacă a săvârşit o nouă infracţiune [art. 103 alin. (2) C. pen.]. Supravegherea poate consta în includerea minorului în programe de reintegrare socială, precum şi în acordarea de asistentă şi consiliere. Pe durata supravegherii severe, instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art. 103 alin. (3), după cum urmează: a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite; b) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

Aspecte şi dispoziţii generale În vederea realizării scopului procesului penal cât şi în vederea finalizării activităţii procesual-penale. (3) C. organul de poliţie procedează la arestarea condamnatului. . (art. ) Secţiunea 2. pen. pe baza mandatului de executare. este necesară punerea în executare a hotărârilor penale.]. proc. după programul de scoală. un exemplar de pe procesul verbal împreună cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instanţei care a emis mandatul. Hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. În mod excepţional. Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită. organul de poliţie constată aceasta printr-un proces –verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire. pen. după caz. pen. în zilele nelucrătoare şi în vacanţă [art. se întocmeşte în 3 exemplare şi cuprinde prevederile enunţate de art. Punerea în executare a pedepselor principale Pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. . p. 421 C. organului de poliţie. directorului locului de deţinere când condamnatul este arestat. fiindcă numai aşa procesul penal se înfăţişează ca un complex de activităţi prin care se traduce în fapt scopul legii penale. REGULI PROCESUAL PENALE PRIVIND PUNEREA ÎN EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR DE CONDAMNARE Secţiunea 1. unde organul de poliţie predă celălalt exemplar al mandatului de executare. pot fi puse în executare şi hotărârile penale nedefinitive. proc.90 c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. (art. sau comandantului unităţii militare unde îndeplineşte serviciul militar cel condamnat. 420 C. 103 alin. cu o durată între 50 şi 200 de ore.). Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis se trimit două exemplare. În ceea ce priveşte executarea mandatului. 415 C. Celui arestat i se înmânează un exemplar al mandatului şi este dus la locul de deţinere cel mai apropiat. p. Mandatul de executare se emite de instanţa de executare. Hotărârile definitive ale instanţelor penale sunt considerate ca fiind expresia aflării adevărului asupra cauzei care a făcut obiectul judecăţii şi devin executorii. CAPITOLUL V.

Partea specială. Global Lex. în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii. înmânează un exemplar condamnatului şi ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executarea a pedepsei. pe cel mult 2 ani în rate lunare. pen. 422² C. 323-325 .dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. regulă general valabilă în cazul executării pedepselor principale. se trimite câte un exemplar unităţii unde se va executa pedeapsa. proc. legiuitorul a statuat mai multe modalităţi de executare (executare asupra venitului sau bunurilor condamnatului).dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. Bucureşti. . persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa de executare. p. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi: . un exemplar al mandatului de executare i se înmânează prin grija directorului locului de deţinere. 133 Ioan Neagu.91 În cazul în care comandantul unităţii militare primeşte mandatul de executare. instanţa de executare. pen. (art. O copie de pe procesul verbal se trimite instanţei de executare. pen. Directorul locului de deţinere consemnează într-un proces-verbal data de la care condamnatul a început executarea pedepsei. Secţiunea 3. . ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii. proc.drepturile părinteşti.133 Pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă se pune în executare prin emiterea mandatului de executare. Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis. 425 C. ) În eventualitatea în care obligaţia de a plăti amenda nu este îndeplinită de către condamnat. Punerea în executare a pedepselor complementare Potrivit art. . Drept procesual penal. 2006. Când condamnatul se află arestat. 64 C.) În ceea ce priveşte punerea în executare a amenzii penale. condamnatului şi organului de poliţie din localitatea în care îţi are sediul unitatea iar o copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanţa de executare consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul.dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice. Când cel condamnat se găseşte în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevăzut de lege. poate dispune eşalonarea plăţii amenzii. Ed.. (art. la cererea condamnatului.

În cazul în care obligarea la tratament medical însoţeşte pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă sau priveşte o persoană aflată în stare de detenţie.134 Pedeapsa degradării militare se pune în executare prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe hotărâre. 336 . însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezintă. consiliului local în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul şi organului care supraveghează exercitarea acestor drepturi. 134 I. direcţiei sanitare din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură. că este obligată să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratamentul. se va dispune internarea medicală. Direcţia sanitară judeţeană va comunica de îndată persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical. Instanţa de executare comunică persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical. pen. proc. 429 C. . 427 C. comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul.92 . în cazul în care. unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratament. pen. prezintă pericol pentru societate. cit. făptuitorul. atrăgându-i-se atenţia că. Neagu. în caz de nerespectare a măsuri luate. după caz. potrivit art. stupefiante. când măsura dispusă de instanţă nu este sau nu mai este necesară. (art. dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.) Secţiunea 4. sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare. sau alte asemenea substanţe. Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a copiei de pe raportul medico-legal. unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanţei: dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul. comunicarea se face administraţiei locului de deţinere. din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool. 113 C. persoanei obligate la tratament îi este indicat alt tratament. pen. Pedeapsa interzicerii exerciţiului unor drepturi se pune în executare prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe dispozitivul hotărârii. proc. Punerea în executare a măsurilor de siguranţă Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical se dispune.) În ceea ce priveşte executarea obligaţiei la tratament medical. (art. op. p.dreptul de a fi tutore sau curator.

organului în drept să aducă la îndeplinire aceste măsuri şi să vegheze la respectarea lor.) Direcţia sanitară este obligată să efectueze internarea. iar dacă consideră necesar. să încunoştinţeze judecătoria în a cărei rază teritorială se găseşte unitatea sanitară. op. Încetarea sau înlocuirea măsurii internării poate fi cerută şi de persoana internată sau de procuror.) Primind comunicarea. proc. după ascultarea concluziilor procurorului. ale apărătorului şi dacă găseşte necesar şi ale persoanei internate. pen. În ipoteza în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.. comunicarea prevăzută se face judecătoriei în a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară. Dacă cel internat nu are apărător. proc. se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a unei copii de pe raportul medico-legal direcţiei sanitare din judeţul pe teritoriul căreia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură. O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus înlocuirea sau încetarea internării medicale se comunică instanţei de executare. O copie după hotărârea definitivă a instanţei în a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară. pen. Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea are obligaţia.93 În cazul în care unitatea sanitară nu se află în raza teritorială a instanţei care a dispus executarea. p. (art. instanţa cere avizul unităţii sanitare unde se află cel internat. 339 . pen. punerea în executare se face de către instanţa de judecată care a luat această măsură. Neagu. (art. dispune fie înlocuirea tratamentului. În aceste cazuri. se comunică instanţei de executare. Măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi poate fi amânată sau întreruptă de organul care are îndatorirea să asigure executarea acestei 135 I. proc. fie înlocuirea acesteia cu măsura obligării la tratament medical. ascultând concluziile procurorului. 435 C. instanţa în a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară. Judecătoria. i se asigură un avocat din oficiu. (art. şi a celui interesat.135 Măsura de siguranţă a internării medicale luată printr-o hotărâre definitivă. după primirea încunoştiinţării. se pun în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv. cit. dispune fie încetarea internării.) Măsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii şi măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi. 433 C. 430 C. încunoştiinţând despre aceasta instanţa de executare. Acest organ are datoria să asigure executarea măsurii luate şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executarea măsurii de siguranţă. fie internarea medicală. în cazul în care consideră că internarea nu mai este necesară.

pen. 438 C. pen. Dacă măsura expulzării nu însoţeşte pedeapsa închisorii.94 măsuri. Conform dispoziţiilor art. pen. unele dintre măsurile de siguranţă pot fi revocate.obligarea la tratament medical. 437 C. . aceasta se face în prezenţa. 118¹ C. care prevăd că. pot fi revocate următoarele măsuri de siguranţă: . pen. În lumina dispoziţiilor legale. (art. a procurorului sau judecătorului. imediat ce hotărârea a rămas definitivă. op. . 136 I.136 Revocarea măsurilor de siguranţă. o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică organului de poliţie în a cărui rază teritorială se află locuinţa familiei. Instanţa competentă să rezolve cererea de revocare a măsurii de siguranţă este aceea în a cărei rază teritorială locuieşte cel faţă de care s-a luat măsura. 439 C. atunci când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat măsura de siguranţă reglementată de art. 343. se execută după cum urmează: . 281/2003. executarea măsurii de siguranţă a interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. luată prin ordonanţă sau hotărâre. p. în caz de boală sau în caz de oricare alt motiv care justifică amânarea sau întreruperea. pen. proc. .) Ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr.interzicerea de a se afla în anumite localităţi.. după caz.lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legale. (art. în vigoare. proc. comunicarea în vederea expulzării se face organului de poliţie. Organul de poliţie are îndatorirea să asigure executarea măsurii luate prin supravegherea respectării interdicţiei de a nu reveni în locuinţa familiei şi să sesizeze organul de urmărire penală. întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei. se face menţiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii ca la data liberării. în caz de sustragere de la executarea măsurii. .când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate. cit. (art. care va proceda la efectuarea expulzării.) Măsura de siguranţă a confiscării speciale. proc. se face potrivit dispoziţiilor art. Cererea de revocare a uneia dintre măsurile de siguranţă menţionate mai sus poate fi făcută de persoana cu privire la care s-a luat măsura sau de către procuror.internarea medicală.) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat măsura de siguranţă a expulzării. 439¹. 436 C. condamnatul să fie predat organului de poliţie. Neagu. proc.

prin aplicarea art. . din orice motiv. proc..000 lei. Punerea în executare a dispoziţiilor privind înlocuirea răspunderii penale Prin punerea în executare a dispoziţiilor privind înlocuirea răspunderii penale. pen. pen. În vederea soluţionării cererii. adică: mustrarea. instanţa competentă citează persoana cu privire la care a fost luată măsura. măsura mustrării nu poate fi executată îndată după pronunţare. instanţa de judecată poate aplica una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. de proc. în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea.000 lei.95 Cererea de revocare a măsurii de siguranţă poate fi făcută când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat. 3. măsura mustrării nu poate fi executată îndată după pronunţare. pen. 18¹ alin.) Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv. 5. 442 c. pen. se fixează un termen la care se aduce cel faţă de care se execută mustrarea sau mustrarea cu avertisment. 5. proc. 441¹ combinat cu art. 487 C. potrivit art. Înlocuirea răspunderii penale se face de către instanţă. . se realizează eficienţa sancţiunilor administrative. În cazul în care fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. i se asigură un avocat din oficiu.1.). Când. organului care. executarea mustrării şi a mustrării cu avertisment se execută de îndată. 91 din C. 18¹ din C. Executarea mustrării sau a mustrării cu avertisment se îndeplineşte de îndată. potrivit legii.. în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea (art. Când. 441¹ raportat la art. care priveşte aplicarea amenzii. Punerea în executare a dispoziţiilor privind înlocuirea răspunderii penale şi a dispoziţiilor prin care s-au aplicat sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. pen. se fixează un termen prin care se dispune aducerea celui faţă de care urmează să se execute mustrarea. 91 din C. Secţiunea 5. ascultându-se concluziile apărătorului şi procurorului. combinat cu art. pen. executarea se face de către instanţa care a aplicat amenda (art.2.. mustrarea cu avertisment sau amenda de la 10 la 1. Punerea în executare a dispoziţiilor prin care s-au aplicat sancţiunile prevăzute în art. Dacă cel internat nu are apărător. 18 din C. În cazul în care. 441 C. datorită oricăror motive. pen. s-a dispus sancţiunea amenzii de la 10 la 1. execută amenda.

pe parcursul desfăşurării procesului penal se săvârşesc anumite abateri. . punerea în executare se face de procuror. pen. Amenda judiciară se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o. sunt încunoştinţate persoanele cărora urmează să li se restituie lucrurile. pen.) Dispoziţia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executarea potrivit art. execută amenda penală. pen. potrivit legii. Instanţa constată aceasta prin încheiere şi dispune predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica. pen. Executarea cheltuielilor judiciare se face de către organele care. persoanele chemate nu se prezintă a le primi. Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitivul care priveşte aplicarea amenzii judiciare organului care. 443 C. 442 C.). proc. execută amenda penală. 442 alin. proc. aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. proc. prin plata unei despăgubiri băneşti. 137 I. conform dispoziţiilor legii civile. op. de preferinţă în natură. pen. lucrurile trec în patrimoniul statului. 198 C. p. prin restituirea bunului şi numai în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă. restituirea se face de către judecătorul delegat cu executarea. Neagu. potrivit legii. cit. (2) C. Dacă în termen de 6 luni de la primirea încunoştinţării. Punerea în executare a amenzii judiciare şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat În cazul în care. persoanelor în drept. (art. În acest scop.137 Când prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri care se află în păstrarea sau la dispoziţia instanţei de executare. 346 . .96 Secţiunea 6. potrivit dispoziţiilor legii. proc. Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanţă. (art. cei vinovaţi sunt sancţionaţi cu amendă judiciară de la 100 de lei la 1000 de lei sau de la 500 la 5000 lei (art. (2) din C. prin remiterea acelor lucruri. proc. Punerea în executare a dispoziţiilor civile din hotărâre Repararea pagubei produse prin infracţiune se face.) Secţiunea 7. Executarea amenzilor judiciare se face de organul care execută amenda penală. 442 alin.

Sesizarea instanţei se face din oficiu. proc. numai pe paginile care conţin falsul. (art. instanţa care judecă sau a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. iar în caz de anulare parţială. cu menţiunile arătate mai sus. de pe înscrisul sub semnătură privată. pen. când constată existenţa unui interes legitim. Instanţa poate dispune.) Dispoziţia hotărârii penale care declară un înscris ca fiind fals în totul sau în parte se execută sau se pune în executare de către judecătorul delegat.97 Dacă restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua. după caz. pen. deoarece nu se cunosc persoanele cărora ar trebui să le fie restituite şi nimeni nu le-a reclamat în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii. Când înscrisul declarat fals a fost anulat în totalitatea lui. sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile enunţate mai sus. În aceleaşi condiţii.. se sesizarea poate fi făcută şi de către cel condamnat. În cazuri speciale. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere. Dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligaţiile civile prevăzute în C. proc.. Asupra revocării sau anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei. de către instanţa de executarea sau de către instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află unitatea unde se execută pedeapsa. (art. Înscrisul declarat fals rămâne în dosarul cauzei. pen. partea interesată sau procurorul sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea. pen. se face menţiune despre aceasta în fiecare pagină. proc. falsificat. i se trimite acesteia o copie de pe hotărâre. 445 C. 447 C. se dispune. pen. proc. de către procuror. de unitate sau de organul de poliţie. pen.) Revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă.. 81 C.) Dispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor. dacă sunt întrunite anumite condiţii. 446 C. 447¹ C. sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere se pronunţă din oficiu sau la sesizarea procurorului. (art. (art. eliberarea unei copii.) . ori de către instanţa care judecă sau a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. în vederea revocării suspendării executării pedepsei. (art. se execută potrivit legii civile. Schimbări în executarea unor hotărâri Potrivit art. pen. În cazul în care este necesar ca despre înscrisul declarat fals să se facă menţiune în scriptele unei unităţi dintre cele la care se referă art. pen. 444 C. proc.) Secţiunea 8. instanţa poate dispune restituirea înscrisului oficial parţial falsificat. 145 C.

Când instanţa constată că. 420-430 C. pen. de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere. precum şi organului de poliţie din localitatea în . Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau. termen care nu poate fi mai mare de un an. sau de către tribunalul militar în a cărui rază teritorială se află închisoarea militară. pen. (art. proc. aplicându-se prevederile art. dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată. prevederile statuate cu privire la liberarea condiţionată aplicându-se în mod corespunzător. sau de către organul care. acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni. la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor. Pedeapsa pronunţată poate fi modificată.). potrivit legii. nu s-a pronunţat în această privinţă. unitatea unde se execută pedeapsa. de către instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.) Liberarea condiţionată se dispune.98 Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii se dispune. prin hotărârea de respingere. existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: concursul de infracţiuni. în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă. de către instanţa de executare. pen. pen. sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate. după caz.) Cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii. din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat. Instanţa se pronunţă şi asupra revocării liberării condiţionate.) Încetarea executării pedepsei la locul de muncă se dispune de judecătoria în a cărei rază teritorială se află unitatea unde condamnatul execută pedeapsa. recidiva. execută amenda. 448 C. aceasta se dispune de către instanţa de judecată. (art. instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau. pen. 450 c. (art. fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Instanţa în faţa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată să comunice unităţii unde se execută pedeapsa. proc. (art. 449¹ C. 449 C. Hotărârea este supusă recursului iar instanţa în faţa căreia hotărârea a rămas definitivă e obligată să comunice locului de deţinere o copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea. proc. proc. Sesizarea instanţei de judecată se face din oficiu. proc. în cazul în care instanţa care a judecat pe condamnat pentru o altă infracţiune. iar dacă cel condamnat se află în stare de deţinere. la cererea procurorului ori a celui condamnat. pe baza unei alte hotărâri definitive. Sesizarea instanţei se face din oficiu.

în cazul condamnaţilor care au fost trecuţi în rezervă înainte de începerea executării pedepsei. stagiul militar.când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală. (art. poate fi dispusă amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiei pe viaţă. El însă nu poate fi liberat condiţionat. proc. pen. Amânarea şi întreruperea executării pedepsei. 62 C. Şt. se dispune de către instanţă. deoarece trebuie să-şi continue stagiul militar. pen. Legea prevede expres cazurile în care poate fi amânată executarea pedepsei închisorii. Astfel. proc.când o femeie deţinută este gravidă sau are un copil mai mic de un an. în cazul şi în condiţiile prevăzute de lege. Înlocuirea pedepsei într-o închisoare militară cu executarea într-un loc de deţinere.99 care îşi are sediul unitatea. se face într-o închisoare militară. se dispune de către tribunalul militar în a cărui rază teritorială se găseşte unitatea militară din care face parte cel condamnat. în R. din oficiu sau la sesizarea comandantului unităţii militare din care face parte cel condamnat. În acest caz.) Potrivit art. 450¹ C. militarul în termen poate beneficia de o reducere a pedepsei. executarea de către militarii în termen a pedepsei închisorii care nu depăşeşte 2 ani. instanţa competentă să acorde amânarea fiind în drept să aprecieze..) Militarul în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară îşi satisface. în funcţie de condiţiile concrete ale cauzei. (art. 138 A. 1P. 451 C. În aceste cazuri executarea se amână până la încatarea respectivei cauze. executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa. proc.) Secţiunea 9. 452 C.138 Executarea pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: . dacă acordă sau nu amânarea solicitată. pen. Reducerea pedepsei ce se execută într-o închisoare militară. Tulbure. o copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus încetarea executării pedepsei. . în acelaşi timp. 2000. la sesizarea comandantului. nr. familie sau unitatea la care lucrează. Instanţa competentă să reducă pedeapsa este tribunalul militar în a cărui rază teritorială se află închisoarea militară. (art. pen. Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă În situaţii cu totul deosebite. . executarea imediată ar avea consecinţe grave pentru condamnat. se face la sesizarea comandantului închisorii. Când din cauza unor împrejurări speciale. care constituie o excepţie de la regula punerii neîntârziate în executare a hotărârilor de condamnare. Înlocuirea pedepsei închisorii cu executarea în închisoare militară.

în cazul pedepselor definitive. după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. b) C. proc. Instanţa de executare ţine evidenţa amânărilor acordate şi la expirarea termenului. 15. când. 14 se prevede aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. proc.. 454 C. precum şi aplicarea graţierii se fac de către un judecător de la instanţa de executare. după caz a dispoziţiilor art. aplicarea amnistiei. În art. 458 C. 12. pen. Intervenirea amnistiei sau graţierii. pen. pronunţate în baza legii vechi. Potrivit art. În art. ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire. de condamnat sau de persoanele prevăzute în ultimul alineat al art. poate fi făcută de către procuror.) Instanţa competentă să se pronunţe asupra acordării pedepsei este instanţa de executare. intervine o lege care nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea. şi de către conducerea unităţii la care lucrează condamnatul.100 Cererea de amânare a executării pedepsei. când legea nouă nu mai prevede ca infracţiuni anumite fapte.. c) a art. competentă este instanţa corespunzătoare în grad (cu instanţa de executare) în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea unde se execută pedeapsa închisorii cu obligarea la locul de muncă. pen. . proc. 453 lit. când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii. pen. În situaţia prevăzută la art. pen. 362 C. 139 . de către un judecător de la instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea unde se execută pedeapsa închisorii cu obligarea la muncă.139 . iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei. ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare. (art. Potrivit art. proc. 453 C. proc.. iar în cazul prevăzut de lit. pen. instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire. 14 şi 15 C. proc. precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează. (art. în aceste cazuri. prin intrarea în vigoare a legii noi. 459. executarea pedepsei poate fi amânată pe perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere. Modificarea sau înlăturarea pedepsei Intervenirea unei legi penale noi. Dispoziţiile statuate mai sus se aplică şi în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă. 453 C. se prevede aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile. 12. Potrivit art.) Secţiunea 10. Instanţa competentă să pună în aplicare dispoziţiile privind intervenirea unei legi penale noi este instanţa de executare. iar dacă mandatul a fost emis. executarea pedepselor. iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei. ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează să se execute. pen. a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative. Aplicarea dispoziţiilor privind intervenirea unei legi penale noi se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat.

se menţionează şi cât a mai rămas de executat din durata pedepsei. 4491 C. ca şi în cazul amânării executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă. corespunzătoare în grad instanţei de executare. pen. Dacă la expirarea termenului de întrerupere. administraţia trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de poliţie. unităţii unde condamnatul execută pedeapsa şi organului de poliţie. execută amenda. aceasta comunică măsura luată şi instanţei de executare. . 631 din C. proc. cel condamnat la pedeapsa închisorii la locul de muncă nu se prezintă la unitate. după caz. Secţiunea 12. Pe copia mandatului de executare. Instanţa de executare. Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă Alături de instituţia amânării executării pedepsei închisorii. Aceste două instituţii se deosebesc prin faptul că. cel condamnat la pedeapsa închisorii nu se prezintă la locul de deţinere. 456 C. Art. legea reglementează şi întreruperea executării pedepsei. pen. după caz. unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă. potrivit legii. este instanţa de executare sau instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau. amânarea executării pedepsei are loc înainte de a fi început executarea. Instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei. 631 din Codul penal se dispune de instanţa de executare. aceasta înştiinţează de îndată instanţa de executare. prevede că înlocuirea amenzii în cazul prevăzut în art. în timp ce întreruperea executării pedepsei presupune începerea executării pedepsei. (art. în vederea executării.101 Secţiunea 11. pen. aceasta are loc în aceleaşi condiţii şi poate fi cerută de aceleaşi persoane. Dacă la expirarea termenului de întrerupere. În ceea ce priveşte întreruperea executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă. iar dacă întreruperea a fost acordată de instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea. dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii. Transformarea amenzilor în închisoare Potrivit art. comunică de îndată această măsură locului de deţinere sau. proc. instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită. ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată.) Instanţa care a acordat întreruperea. administraţia locului de deţinere şi unitatea unde condamnatul execută pedeapsa ţin evidenţa întreruperilor acordate. iar sesizarea acesteia se face din oficiu sau de către organul care.

(2). în sensul art. (art. Dispoziţiile menţionate mai sus se aplică şi în cazul în care rezolvarea este dată în competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa. În această ipoteză. cu excepţia cazurilor prevăzute de art. legiuitorul a avut în vedere nu numai instanţa de executare. proc. nu se socoteşte în executarea pedepsei. instanţa se pronunţă prin sentinţă. Timpul cât executarea a fost întreruptă. pen. În realitate. cu ocazia punerii în executare a hotărârii penale sau pe parcursul executării pot să apară numeroase probleme ce trebuie rezolvate de către instanţa de judecată. După concluziile procurorului şi ascultarea părţilor. D. 418 alin. potrivit art. Condamnatul este adus în faţa instanţei de judecată. . pen. 418 c. prima instanţă de judecată. 461 C. 460 C. participarea procurorului fiind obligatorie. contestaţia la executare nu poate fi confundată cu contestaţia în anulare. Stoican. P. Sîrbulescu. Gh. Contestaţia la executare se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.140 Fiind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii. Noul Cod de procedura penală şi codul de procedură penală anterior-prezentare comparativă. V. Ed. S. 418. 457 C. 1969 p. prevede următoarele: (1) Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. proc. 140 V. Bucureşti. data la care a reînceput executarea pedepsei. soluţia se comunică instanţei de executare. Kahane. Dărîngă. proc. art. reglementând procedura în faţa instanţei de executare. se înţelege. aceasta din urmă fiind o cale extraordinară de atac. Din menţiunea marginală a art. ci orice instanţă care are competenţă să rezolve aspecte legate de punerea în executare a hotărârilor penale. M.) Secţiunea 13.. Popovici. 379 . comunică instanţei de executare. A. Politică. Când rezolvarea situaţiilor privitoare la dispoziţiile comune în materie este dată în competenţa instanţei de executare. pen. dispoziţiile cuprinse în text se aplică numai în faţa instanţei de executare.102 Administraţia locului de deţinere sau unitatea. Contestaţia la executare Aşa cum s-a putut observa. proc. Lucinescu. Prin instanţă de executare. pen. Dongoroz. Nemeş. preşedintele instanţei dispune citarea părţilor interesate şi ia măsurile pentru desemnarea unui apărător din oficiu. s-ar putea trage concluzia că. În această ipoteză.

.. după caz. în cazurile prevăzute în art. Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă. . (1) şi (2) C. proc. iar în cazul prevăzut în art. la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. 462 C. (d).) Contestaţia privitoare la executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face. 46o C. potrivit legii civile. (a). 460 C. (b) şi (d). pen. (art. pen. pen. la instanţa prevăzută la alin. 463 C. 460 C.. prescripţia. (1) sau (6) al art. iar în cazul prevăzut la lit. a) şi b). d) când se invocă amnistia. potrivit legii civile. graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. la instanţa de executare prevăzută în art. c). (3) Contestaţia împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluţionează de instanţa civilă. (art. c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. (2) În cazurile prevăzute la lit. pen. precum şi orice alt incident ivit în cursul executării. pen. 461 lit. În cazul arătat în art.) . proc. contestaţia se face. 461 lit. proc. 461 lit.’’ Procedura de rezolvare a contestaţiei la executare este cea prevăzută în art. Procedura de rezolvare a acestei contestaţii este cea prevăzută în art. proc. proc. c). dacă din hotărârea pusă în executare nu rezultă datele şi situaţiile de existenţa cărora depinde soluţionarea contestaţiei.103 b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare. pen. 460 alin. constatarea acestora se face de către instanţa competentă să judece contestaţia. proc.

data şi locul naşterii. p. numărul şi data hotărârii care se execută şi denumirea instanţei care a pronunţat-o.). Tratat de procedură penală. ale Codului de procedură penală şi ale Legii nr. 1997. PRO. pen. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (art. studiile. timpul reţinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei. 141 142 I. Aceste prevederi sunt statuate şi de către Legea 294/2004. pen. datele privitoare la persoana condamnatului (nume. Astfel. (1) C. proc. . Bucureşti.. prenume. pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. ocupaţia. adresa. Conform art. 275/2006). mandatul de executare reprezintă actul procedural prin intermediul căruia se pune în executare actul procesual – ordinul de punere în executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă141. mandatul de executare (întocmit în trei exemplare) trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: denumirea instanţei care a emis mandatul. proc. 275/2006). rămasă în stare de proiect. 422 alin. În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate. semnătura preşedintelui şi ştampila acelei instanţe. pentru justificarea deţinerii [art. 651.104 CAPITOLUL VI. Noţiuni generale privind executarea pedepselor privative de libertate Executarea pedepselor se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal. Pedepsele se execută numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive de condamnare (art. ordinul de arestare şi de deţinere. numele şi prenumele părinţilor. 2 Legea nr. cetăţenia. Neagu. menţiunea dacă cel condamnat este recidivist. locul de muncă. organul de poliţie procedează la arestarea acestuia. 420 C.]. pen. stabileşte punerea în executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. pen. proc. pedeapsa pronunţată şi textul de lege aplicat. menţionând conţinutul mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă. antecedente penale etc. poreclă. Articolul 420 C. Ed. situaţia militară. REGIMURILE DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRIVATIVE DE LIBERTATE Secţiunea 1. proc. Potrivit art. după care îl conduce la cel mai apropiat loc de detenţie unde se predă cel de-al doilea exemplar al mandatului de executare. înmânându-i acestuia un exemplar al mandatului de executare pentru ca acesta să ia cunoştinţă despre condamnarea suferită. data emiterii. 1 din Legea nr. 420 C.142. pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată şi durata acesteia.

105

În cazul în care condamnatul este deja arestat, directorul locului de detenţie ia măsurile necesare astfel încât să i se înmâneze acestuia un exemplar al mandatului de executare, anunţându-l despre data la care expiră durata pedepsei (deci despre perioada de timp în care urmează a executa pedeapsa în penitenciar) şi consemnând într-un proces-verbal data la care condamnatul a început executarea pedepsei aplicate, iar o copie după acest proces-verbal se trimite instanţei de executare, care ia astfel act despre începerea executării pedepsei închisorii (art. 421 C. proc. pen.). Pedeapsa cu închisoarea, pedeapsă privativă de libertate, prevăzută de lege şi aplicată de instanţa de judecată, ridică o serie de probleme în executarea ei. Aceasta, pe de o parte, deoarece, prin natura ei, pedeapsa închisorii durează în timp (zile, luni, ani), iar pe toată această durată ea trebuie să fie observată, supravegheată şi coordonată, respectiv planificată. Pe de altă parte, executarea pedepsei cu închisoarea se realizează într-un anumit loc de deţinere, respectiv într-un penitenciar. În ceea ce priveşte durata pedepsei cu închisoarea, pedeapsă ce are caracter privativ de libertate, cuantumul acesteia reprezintă o importantă problemă, ea exprimând gradul de severitate al acestei metode de sancţionare. Astfel, întinderea temporală a pedepsei cu închisoarea se află în strânsă interdependenţă cu gradul de pericol social al infracţiunii care a fost săvârşită şi care a atras aplicarea respectivei pedepse, cu gradul de pericol social al infractorului, aceste aspecte fiind, de altfel, exprimate în durata pedepsei pronunţată şi pusă în aplicare. Aşa cum am arătat, în funcţie de durata prevăzută între limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea, aceasta poate fi de trei feluri: închisoarea de scurtă durată, de la 15 zile până la 2 sau 5 ani; închisoarea de durată mijlocie, de la 2-5 ani până la 10-12 ani; închisoarea de lungă durată, de la 10-15 ani, până la 25 de ani sau detenţiunea pe viaţă, potrivit prevederilor legale în vigoare. În ceea ce priveşte executarea pedepselor privative de libertate, acestea se execută în unul din următoarele regimuri: regimul de maximă siguranţă, regimul închis, regimul semideschis şi regimul deschis. Spaţiul punerii în executare a pedepsei cu închisoarea îl reprezintă penitenciarul – instituţie complexă, înfiinţată din ordinul ministrului justiţiei şi subordonată Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, sau unităţile militare – în cazurile prevăzute de art. 62 C. pen. .

106

Secţiunea 2. Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de liberatate 2.1. Noţiune Sunt cunoscute în legislaţie mai multe regimuri de executare a pedepsei închisorii: regimul deţinerii în comun, regimul izolării celulare (filadelfian sau pensilvanian), regimul mixt (auburnian), regimul progresiv (irlandez) şi regimul deschis sau pe încredere143. Astfel, în dreptul penal român, regimul de executare a pedepsei este reglementat de Codul penal la art. 53³-534, de art. 18-28 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi de Capitolul 7 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal144 (denumit în continuare Regulament). Pedepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri: regimul de maximă siguranţă, regimul închis, regimul semideschis, regimul deschis [art. 53³ alin. (2) C. pen.]. Aceste regimuri se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de desfăşurare a activităţilor şi condiţiile de detenţie [art. 19 alin. (2) din Legea nr. 275/2006]. Articolul 19 din Legea nr. 275/2006 menţionează felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, acestea fiind următoarele: a) regimul de maximă siguranţă; b) regimul închis; c) regimul semideschis; d) regimul deschis. 2.2. Regimul de maximă siguranţă Regimul de maximă siguranţă se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani precum şi celor ce prezintă risc pentru siguranţa locului de deţinere . Criteriile de stabilire şi procedura de evaluare a riscului pe care persoana condamnată îl prezintă pentru siguranţa penitenciarului sunt reglementate în articolele 93 indice 1- 93 indice 4 din HG nr.1897/2006.
144

V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939, p. 605. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal a fost aprobat prin Hotărârea nr. 1897 din 21 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 16.01.2007

143

107

Art. 21 alin. (1) din Legea 275/2006 prevede persoanele cărora nu li se aplică regimul de maximă siguranţă: a) bărbaţii care au împlinit vârsta de 60 de ani şi femeile care au împlinit vârsta de 55 de ani; b) femeile însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an; c) minorii; d) persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi cele cu afecţiuni locomotorii grave. Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) al art. 20 lit. a) vor executa pedeapsa privativă de libertate în regim închis. Persoanele prevăzute la lit. b) şi d) vor executa pedeapsa privativă de libertate în regim închis, pe perioada cât durează cauza care a impus neaplicarea regimului de maximă siguranţă. 2.3. Regimul închis de executare a pedepselor privative de libertate Cu privire la acest regim de executare a pedepselor privative de libertate, art. 22 din Legea nr. 275/2006 menţionează că regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani dar care nu depăşeşte 15 ani. Acest regim se aplică şi: a) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim semideschis sau deschis care au comis o abatere disciplinară sau care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere; b) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul de maximă siguranţă care au avut o comportare bună, au făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială şi au fost declasificate din categoria celor ce prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului; c) în mod excepţional, persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Lege; d) bărbaţilor care au împlinit vârsta de 60 de ani şi femeilor care au împlinit vârsta de 55 de ani, femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an, minorilor şi persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni locomotorii grave, dacă acestea au fost condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Lege. Potrivit art. 104 din Regulament, regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere şi escortare care să permită persoanelor private de libertate să desfăşoare, în grupuri, activităţi educative, culturale, terapeutice, de

se poate aduce critica conform căreia de împărţirea deţinuţilor în funcţie de situaţia lor juridică ar trebui să se ţină seama şi la individualizarea aplicării regimului de detenţie. implicând. în conformitate cu prevederile art. a lărgirii gamei mijloacelor de aplicare a tratamentului penitenciar. a sporirii numărului de deţinuţi folosiţi la muncă. paza şi supravegherea continuă.4. Regimul semideschis de executare a pedepselor privative de libertate Regula în sistemul penitenciar românesc o constituia executarea pedepsei închisorii în regim de deţinere închis. În mod excepţional. Pe timpul executării pedepsei în regim semideschis gradul privării de libertate este parţial. Regimul închis se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii special amenajate în celelalte penitenciare. În general. alături de alte restricţionări. stimulând îndreptarea conduitei şi reeducarea efectivă a acestuia. Regimul semideschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an. natura şi modul de săvârşire a infracţiunii. În acest sens. Acest regim poate exercita o influenţă pozitivă asupra conştiinţei condamnatului. Drept urmare. Aceasta constituie totodată o modalitate de individualizare a pedepsei cu închisoarea. 23 alin. precum şi a stimulării adoptării de către aceştia a unei conduite corecte. fără a fi nevoie să fie desemnaţi în mod strict în grija personalului de pază şi supraveghere. (1) din Lege. toţi aceştia fiind învestiţi cu încredere şi trataţi cu exigenţă. acest regim fiind destinat condamnaţilor la pedepse de scurtă durată şi de durată medie. 2. pentru a da posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate. precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate. dar care nu depăşeşte 5 ani. în contextul reformei sistemului de executare a pedepselor privative de libertate.108 consiliere psihologică şi asistenţă socială. s-au conturat noi sisteme de executare a pedepsei: executarea pedepsei închisorii în regim semideschis. totodată acţionând şi puterea exemplului – el constituindu-se într-un îndemn pentru ceilalţi condamnaţi. Acest regim se aplică şi: . condamnaţilor primari. acestui regulament sunt nevoiţi să i se supună toţi deţinuţii. un regim ce presupune respectarea unui regulament strict.

24 alin. Regimul deschis se aplică persoanelor private de libertate prevăzute la art. de a presta munca şi de a desfăşura activităţile educative. terapeutice. Cazarea acestor persoane se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a minorilor şi tinerilor de ceilalţi majori. fără supraveghere. 24 alin. (1) din Lege. Regimul deschis de executare a pedepselor privative de libertate Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult 1 an (prevedere statuată de art. Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an. în considerarea naturii. Regimul deschis aplicabil persoanelor condamnate clasificate în această categorie se bazează pe disciplina liber consimţită. fără supraveghere [art. 275/2006].109 a) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim deschis care au comis o abatere disciplinară sau care datorită conduitei necorespunzătoare au devenit incompatibile cu acest tip de regim. 120 din Regulament.275/2006 . (2) din Legea nr. 24 alin. b) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul închis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială. pot presta munca şi pot desfăşura activităţile educative. (1) din Legea nr. în conformitate cu prevederile art. Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în comun. 2. precum şi celor cărora li s-au stabilit acest tip de regim. persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. terapeutice.5. (1) din Legea 275/2006 cu privire la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal). pe sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin şi îi încurajează să folosească cu bună-credinţă libertăţile ce le sunt oferite. dar care nu depăşeşte 15 ani. 22 alin. de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara locului de deţinere. Regimul deschis se execută în penitenciare anume destinate ori în locuri sau secţii special amenajate în interiorul sau exteriorul altor penitenciare. modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului. Acest regim se mai aplică persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim semideschis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială. Alte criterii pentru separarea sau gruparea . c) în mod excepţional. 24 alin. se pot deplasa neînsoţite în interiorul penitenciarului. Potrivit art. în conformitate cu dispoziţiile art. (2) din Lege. regimul deschis oferă persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în interiorul locului de deţinere. culturale. de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara penitenciarului.

). riscul pe care îl prezintă pentru siguranţa locului de deţinere. conduita persoanei condamnate. precum şi gradul de adaptabilitate la privarea de libertate. se efectuează examene medicale. stabileşte şi repartizează persoana privată de libertate într-un regim de executare şi planifică executarea principalelor etape ale executării peepsei. regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte. pentru celelalte persoane private de libertate şi pentru personal. Astfel. (1) din Legea nr. la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa. Conform art. abilităţile necesare includerii în diferite programe de educaţie şi asistenţă psihosocială. consemnate în fişele de specialitate din Dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială. În mediul penitenciar – mediu de viaţă impus – starea deţinuţilor este în general individualistă. activităţi de educaţie sanitară. se evaluează necesităţile educaţionale. interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă (art. vârsta. Comisa de individualizare. odată intrat în penitenciar. Secţiunea 3.88 din HG nr. de asistenţă psihologică şi socială. examene psihologice.110 acestor persoane sunt: compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural. durata pedepsei. 122 din Regulament). ateliere comune. 1897/2006 membrii comisiei de individualizare au în vedere. de a urma cursuri de calificare şi cursuri de şcolarizare. cu ocazia stabilirii regimului de executare. săli de masă comune etc. de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. mai ales în cazul recidiviştilor. luând în considerare şi rezultatele obţinute în perioada de carantină şi observare. condamnatul este mai întâi supus regimului de observare-carantinare. 275/ 2006. în scopul formării diagnosticului şi prognozei criminologice. În perioada de carantină şi observare se studiază comportamentul şi personalitatea persoanelor private de libertate. pentru o perioadă de 21 de zile. inclusiv în perioadele de detenţie anterioare. la expirarea acestei perioade fiind încadrat în regimul de deţinere comun (dormitoare comune. disponibilitatea de a presta muncă. iar transformarea regimului aplicat într-o modalitate adecvată de realizare concretă a scopului pedepsei presupune eforturi importante în direcţia asigurării premiselor favorabile unui proces educativ real şi pregătirii condamnaţilor pentru reintegrarea în societate. Stabilirea regimului de executare Regimul de detenţie în sistemul execuţional penal românesc este destul de clar reglementat. . Potrivit art. 25 alin.

motivaţiile şi decizia finală a comisiei. b) durata pedepsei privative de libertate. pentru fiecare caz în parte. f) disponibilitatea de a presta muncă şi de a urma cursuri de calificare. . motiv pentru care nu o mai reluăm. hotărârea de stabilire a regimului de executare devine executorie la expirarea termenului de 3 zile de la data aducerii la cunoştinţa persoanei private de libertate . se depune la dosarul individual. În raport cu prevederile alin. Propunerile membrilor comisiei. în scris. întocmit în două exemplare. e) abilităţile necesare includerii în diferite programe de educaţie şi intervenţie psihosocială. se consemnează într-un proces-verbal. 89 din Regulament. c) conduita persoanei condamnate. Structura şi conţinutul procesuluiverbal de aducere la cunostinţă a deciziei se stabileşte prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (2) din Lege. Procedura de soluţionare a plângerii a fost descrisă pe larg la capitolul destinat judecătorului delegat. Un exemplar al procesului-verbal de aducere la cunostinţă a deciziei se înmânează persoanei private de libertate. Astfel. poate formula. g) starea de sănătate. pentru celelalte persoane private de libertate şi pentru personal. inclusiv în perioadele de detenţie anterioare. (1) si ale art. 25 alin. nemulţumită de regimul de executare stabilit de comisie. au în vedere: a) vârsta. membrii comisiei prevăzute de art. persoana condamnată. în conformitate cu prevederile art. Cu privire la punerea în aplicare a hotărârii de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate. iar celălalt. din care să rezulte luarea la cunostinţă. 25 alin. cu ocazia stabilirii regimului de executare a persoanelor private de libertate.111 Articolul 88 din Regulament prevede procedura stabilirii regimului de executare. d) gradul de risc pentru siguranţa locului de deţinere. plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. 14 din Lege. menţionăm dispoziţiile art. Potrivit art. (2) – (5) din Legea nr. dacă nu a formulat plângere sau la data comunicării încheierii judecătorului delegat prin care s-a soluţionat plângerea în condiţiile art. Decizia membrilor comisiei se consemnează într-un proces-verbal de aducere la cunostinţă. fiecare membru al comisiei propune motivat regimul de executare. 4 din lege. 90 şi 79 din Regulament care prevăd că. 275/ 2006 şi a art. Stabilirea regimului se face prin votul deschis al majorităţii membrilor comisiei. în funcţie de propunerile formulate. 25 din Lege. în termen de 3 zile de la data când a luat cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilit. 25 alin. care se înregistrează într-un registru de procese-verbale.

(2) din Lege. Această comisie are obligaţia ca. în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. (1) din Regulament. În cazul în care comisia apreciază că nu se impune schimbarea regimului de executare stabileşte termenul de analiză ce nu poate fi mai mare de 1 an. 275/ 2006 şi a art. Secţiunea 4. Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate Potrivit art. sesizează judecătorul delegat (art. Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat. după executarea a 8 ani în cazul pedepselor cu detenţiunea pe viaţă şi a unei pătrimi din durata pedepsei cu închisoarea ( din fracţia de ¼. la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. schimbând sau menţinând regimului de executare. devenită executorie. În situaţia în care comisia de individualizare apreciază că nu se impune schimbarea regimului de executare. dacă este cazul. se depun la dosarul individual. schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor. 26 alin. (1) din Legea nr. la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 91 alin.112 Hotărârea de stabilire a regimului de executare. Judecătorul delegat solicită procesul verbal întocmit de comisie. (1) din Legea 275/2006) care poate admite sau respinge sesizarea comisiei. Copiile acestor documente precum şi hotărârea instanţei de judecată. să analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socială. termen ce nu poate fi mai mare de 6 luni. Prin încheierea prin care dispune schimbarea sau menţinerea regimului de executare judecătorul stabileşte termenul după care poate fi analizată din nou situaţia petentului în vederea schimbării regimului de executare. 26 alin. persoana privată de libertate se poate adresa cu o cerere către judecătorul delegat prin care solicită schimbarea regimului de executare. se pune în aplicare de către directorul penitenciarului. sub semnătură. În cazul în care comisia apreciază că se impune schimbarea regimului de executare. audiază persoana privată de liberate şi pronunţă o soluţie de admitere sau de respingere a cererii cu consecinţa schimbării sau menţinerii regimului de executare. dacă este cazul. Menţiunile despre regimul de executare se fac în dosarul individual. se scade durata arestului preventiv sau alte perioade executate ce sunt deduse din pedeapsa ce se află în executare ) . . întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate. 16 alin.

medicul penitenciarului. (2) din Legea nr. (3) din Legea nr. culturale. în vederea schimbării regimului de executare într-unul mai sever. (6) din Regulament: . înainte de împlinirea termenului legal. În acest sens statuează şi Legea 275/2006 la art. persoana condamnată a făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială. . 3 din Regulament). şeful serviciului educaţie şi şeful serviciului asistenţă psihosocială. şeful serviciului aplicare regimuri. cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. în special în cadrul activităţii educative.’’ Încheierea judecătorului delegat se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de 2 zile de la data pronunţării acesteia. care o fac incompatibilă cu regimul în care se execută pedeapsa privativă de libertate. 26 alin. 91 alin. Comisia poate sesiza judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior se poate dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: raportul comisiei prevăzute în alin. Potrivit dispoziţiilor art. schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune dacă: persoana condamnată a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă. 26 alin. numai după ascultarea persoanei condamnate. Împotriva încheierii judecătorului.113 Această comisie pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate este alcătuită din: directorul penitenciarului. 91 alin. persoana condamnată şi administraţia penitenciarului poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. (5) şi art.Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivată. 275/2006. care o face incompatibilă cu regimul în care execută pedeapsa privativă de libertate. terapeutice. (8) şi (9) din Legea nr. contestaţia judecându-se conform Codului de procedură penală [art. 275/2006. în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. la locul de deţinere. (1) constată că buna conduită a persoanei condamnate permite schimbarea regimului în care aceasta execută pedeapsa privativă de libertate. 275/2006. de consiliere psihologică şi asistenţă socială. (7) din Regulament]. precum şi în cadrul muncii prestate. 26 alin. dacă persoana privată de libertate a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă. 26 alin. şi dacă prin conduita sa afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia. şi dacă prin conduita sa afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia (art. Potrivit dispoziţiilor art. (7). care exercită funcţia de preşedinte al comisiei. al instruirii şcolare şi al formării profesionale . în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizării. 91 alin.. art.

) apropie tratamentul penitenciar românesc de cerinţele europene în această materie. de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. care se aplică în mod corespunzător. 38 alin. cum sunt cele privind relaţiile cu administraţia locului de deţinere (ex.2 – 5 din Codul de procedură penală. revocarea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului. la vizite etc.respinge plângerea. în mod obligatoriu.admite plângerea şi dispune anularea.: dreptul la hrană. în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. dacă aceasta este nefondată [art. Exercitarea drepturilor persoanelor private de libertate Reglementarea legală a drepturilor specifice de care beneficiază persoanele condamnate. Hotărârea judecătoriei este definitivă.114 Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. 38 alin. 38 alin. Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor deţinuţilor. (2) din Legea 275/2006)]. 8 şi 9 din Regulament) CAPITOLULVII.) sau cele care vizează relaţiile acestora cu familia (dreptul la corespondenţă. prin încheiere motivată. odihnă etc. persoana condamnată şi administraţia . echipament. Copiile acestor documente se depun în dosarul individual. luate de către administraţia penitenciarului. Menţiuni despre schimbarea regimului de executare se fac în dosarul individual. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE Secţiunea 1. în termen de 10 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii: . Încheierea judecătorului delegat se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de două zile de la data pronunţării acesteia. Judecătorul delegat soluţionează plângerea. Judecătorul delegat poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului [art. persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. (art. 16 alin. (3) şi (4) din Legea 275/2006)]. la locul de deţinere. Împotriva încheierii judecătorului. 460 alin. . Persoana condamnată este ascultată. (2) din Lege. (5) din Legea 275/2006)]. în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată [art.

Accesul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile legii. 38 alin.dreptul la informatie ce nu poate fi îngrădit. în capitolul intitulat Drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate în executarea pedepselor private de libertate reglementează expres mai multe drepturi după cum urmează: . la servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter religios. a opiniilor si libertatea credintelor religioase. în majoritatea penitenciarelor. Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţii de interes public se realizează şi prin publicaţii. 275/2006 Legea nr.libertatea conştiintei. precum şi obiecte de cult (art. literatură beletristică şi de specialitate. Articolul 41 alin. În practică. Astfel. 40 din Legea nr. persoanele condamnate pot participa.115 penitenciarului poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. . indiferent de regimul de executare în care sunt clasificate. revistelor şi ziarelor. televizorului. În acelaşi sens amintim şi dispoziţiile art. 275/2006. care prevăd că persoanele private de libertate. au acces la mijloacele de informare în masă. . 275/2006 instituie obligaţia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală. (6)-(9) din Legea 275/2006)]. în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. fără a aduce atingere libertăţii credinţelor religioase a celorlalte persoane condamnate. 60 din Regulament. Hotărârea judecătoriei este definitivă [art. precum şi libertatea credinţelor religioase ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu pot fi îngrădite. prin intermediul radioului. (3) din Legea nr. se află câte o „mapă de cameră” care cuprinde copii după toate documentele de interes general pentru deţinuţi. De asemenea. Secţiunea 2. 275/2006). Libertatea gândirii şi a opiniilor. pe baza liberului consimţământ. persoanele condamnate au dreptul la libertatea credinţelor religioase. emisiuni radiofonice şi televizate sau orice alte mijloace autorizate de către administraţia penitenciarului. Drepturi prevăzute expres în Legea nr. de a-şi manifesta credinţa religioasă în mod liber. în fiecare cameră de deţinere şi la bibliotecă. ce rezidă în asigurarea posibilităţii oricărui deţinut de a asista la serviciile religioase organizate în penitenciare de diferitele culte religioase. de a lua legătura cu un reprezentant al cultului său.

explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă (Anexa la Regulament prevede bunurile şi obiectele interzise a se afla în posesia persoanelor private de libertate şi care cad sub incidenţa art. nr. 3 din Regulament). 44 din Legea nr. în care se precizează că persoana condamnată sau oricare altă persoană cu acordul persoanei condamnate. 43.dreptul la consultarea documentelor de interes personal. 275/2006 privind executarea pedepselor (la art. acestea urmând a se face numai pe baza dispoziţiilor emise.G. corespondenţa poate fi deschisă şi reţinută dacă există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate. 51 alin. De asemenea. De asemenea. fără a fi citită. sesizări către conducerea penitenciarului. 45 din Legea nr.116 . 275/2006. reclamaţii. se menţionează că dreptul de petiţionare al persoanelor aflate în executarea Conform O. de îndată. Corespondenţa are caracter confidenţial şi nu poate fi deschisă sau reţinută decât în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. Of. către procuror. substanţelor toxice. publicată în M. în art. într-un număr de exemplare justificat. iar Legea nr. 42 din lege. Dreptul de a petiţiona derivă din drepturile constituţionale fundamentale ale cetăţenilor. corespondenţa deţinutului cu familia constituind o bună premisă pentru îndreptarea acestuia. În scopul prevenirii introducerii în penitenciar.dreptul de petiţionare şi la corespondenţă.este garantat şi nelimitat145. Corespondenţa primită de către persoana privată de libertate este supusă controlului antiterorist şi de specialitate (art. are acces la dosarul individual şi poate obţine. cu privire la luarea acestor măsuri. 145 . În art.U. prevăzut de art. în scris şi motivat. în scris. Forma şi conţinutul corespondenţei nu pot fi modificate decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate. 44) garantează dreptul tuturor deţinuţilor de a adresa cereri. stabileşte măsurile necesare pentru asigurarea accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor privative de libertate ce sunt de interes pentru persoana condamnată. prin intermediul corespondenţei. menţionăm prevederile art. Legea nr. În acest sens. corespondenţa poate fi deschisă. de către conducătorul penitenciarului. . precum şi altor autorităţi şi organizaţii de stat sau neguvernamentale. forocopii din acesta. 275/2006. unde se arată că dreptul la corespondenţă al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat şi nelimitat pentru toate categoriile de persoane private de libertate. 457 din 27 iunie 2003. prin garanţiile şi suportul afectiv pe care membrii familiei le pot asigura. nr. iar corespondenta reţinută se clasează într-un dosar special care se păstrează de administraţia penitenciarului. a drogurilor. 275/2006. la cerere. Persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţată. către instanţele de judecată. 74 indice 2 din Legea 275/2006). Acest drept era recunoscut deţinuţilor şi de către Legea 23/1969. în prezenţa persoanei condamnate.

în funcţie de numărul persoanelor deţinute şi al posturilor telefonice publice instalate. 48 din Legea nr. . pe cheltuiala sa. Potrivit art. atât din ţară. Forma şi conţinutul petiţiei nu pot fi modificate decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate. 1 din Regulament. 54 din Regulament. iar cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România. pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale. 275/2006 fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic. instalate în penitenciare. conducătorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice cu cartelă în interiorul penitenciarului. naţională sau internaţională. în baza dreptului de petiţionare. convorbiri care au caracter confidenţial.dreptul la convorbiri telefonice (art. instituţiilor publice. 294/2004). să scrie şi să adreseze cereri. Persoanele private de libertate sunt informate cu privire la condiţiile de exercitare a dreptului de petiţionare. plimbarea în aer liber timp de minimum o oră. organizaţie guvernamentală. instituţie. neguvernamentală. . în interiorul locului de deţinere. organelor judiciare. Petiţiile şi răspunsul la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute. locală. cu persoane din exteriorul locului de deţinere. orice persoană privată de libertate poate. . centrală. periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se stabilesc de către administraţia penitenciarului. cel puţin o convorbire telefonică de la telefoanele instalate în incinta locului de deţinere. În sensul prezentei legi. reclamaţii şi sesizări către orice persoană autorizată. de către personalul administraţiei ori de alte persoane autorizate. Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice. Dacă condiţiile climaterice nu permit plimbarea în aer liber. Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice cu cartelă.117 pedepselor privative de libertate este garantat. Potrivit art. cât şi din străinătate. Numărul. 50 alin. Sunt interzise deţinerea şi folosirea telefoanelor mobile de către persoanele private de libertate. orice persoană privată de libertate are dreptul de a efectua săptămânal. termenul „petiţie” include orice cerere sau sesizare adresata autorităţilor publice. 58 din Legea nr. În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă. acestea sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. de îndată ce sunt primite în locurile de deţinere şi pe toată perioada executării pedepsei. atunci când condiţiile climaterice permit.dreptul la plimbare zilnica si dreptul de a primi vizite – conform art.

aceasta poate fi vizitată şi de alte persoane. participă la programe de educaţie sau intervenţie psihosocială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică. Persoanele private de libertate pot fi vizitate de soţ sau soţie ori de rudele până la gradul al IV-lea inclusiv. 97 din Regulament prevede că persoanele care execută pedeapsa în regimul de maximă siguranţă. în curţi special amenajate în aer liber. în curţi special amenajate în aer liber. În cadrul regimului închis de executare a pedepsei. Persoanele care prestează o muncă. au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră. cu mediul social exterior penitenciarului.2010 prin care se aprobă Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor). în spaţii special amenajate. În ceea ce priveşte durata şi periodicitatea vizitelor. cu aprobarea scrisă a directorului locului de deţinere. Persoanele care prestează o muncă. oricând. În acest sens. (2) din Lege (OMJ nr. Persoanele vizitatoare nu pot vizita simultan două sau mai multe persoane private de libertate. inclusiv vizite ale apărătorului. Cu consimţământul persoanei private de libertate. în condiţii de confidenţialitate. în curţi special amenajate în aer liber (art. Persoanele clasificate în acest regim. acestea urmând a se stabili prin ordin al ministrului justiţiei. Prin excepţie.06.1676/C/24. Persoanele aflate în vizită sunt supuse controlului specific. la regim semideschis de 4 vizite iar la regim deschis de 5 vizite pe lună ) . în general. la regim închis de 3 vizite. art. aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea. Persoanele din această categorie. 109 din Regulament). Art. participă la programe de educaţie sau intervenţie psihosocială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică. 16 alin. 48 din Legea nr.118 aceasta se asigură într-un alt spaţiu corespunzător. care se publică în Monitorul Oficial al României. au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră. Vizita constituie o modalitate de a asigura legătura deţinutului cu familia şi alte persoane apropiate şi. 275/2006 menţionează că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi vizite. Partea I ( persoanele private de libertate încadrate la regim de maximă siguranţă beneficiază de 2 vizite. aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea. soţul sau soţia ori rudele până la gradul al IV-lea inclusiv pot vizita simultan două sau mai multe persoane private . au dreptul la o plimbare zilnică de cel puţin două ore. sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei penitenciarului. care nu prestează muncă sau nu desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională. persoanele private de libertate care nu prestează muncă şi nu participă la alte activităţi au dreptul la plimbare zilnică de minimum 3 ore. Modul de amenajare şi dotarea curţilor destinate activităţii de plimbare a acestei categorii de persoane private de libertate sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art.

În caz de îndoieli asupra realităţii identităţii. cu paşaportul sau cu orice alt act prevăzut cu fotografie. cu avizul medicului curant al respectivei unităţi spitaliceşti şi cu aprobarea directorului locului de deţinere (art. Copiii în vârstă de până la 14 ani pot vizita persoana privată de libertate numai însoţiţi de o persoană majoră. în condiţii de confidenţialitate. Constatarea acestor situaţii se face prin dispoziţie a directorului locului de deţinere (art. cu respectarea regulilor de acordare a vizitei corespunzătoare regimului de executare cel mai sever în care se află una dintre persoanele vizitate. Persoana sosită în vizită este obligată să-şi dovedească identitatea. În aceste situaţii. Nerespectarea regulilor privind desfăşurarea vizitei atrage întreruperea acesteia. 275/2006 în care se prevede că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază de vizită intimă. Persoanele despre care se deţin date şi informaţii că ar putea periclita siguranţa locului de deţinere nu sunt primite la vizită. (2) din Lege (art. În art. 1897/2006 sunt prevăzute condiţiile ce trebuie îndeplinte pentru acordarea acestui drept: .119 de libertate. sub supraveghere vizuală. iar motivele se consemnează de către cel care a luat măsura într-un registru special constituit. Dovada identităţii se face cu cartea sau buletinul de identitate. 42 din Regulament). Numărul de persoane care pot vizita simultan una sau mai multe persoane private de libertate poate fi limitat. emis de o autoritate a statului al cărui cetăţean sau rezident este. pot fi vizitate de soţ sau soţie ori de rude până la gradul IV inclusiv în camere. 39 din Regulament). 43 din HG nr. Persoanele private de libertate internate în penitenciarele-spital. Întrevederea cu apărătorul se realizează în încăperi special amenajate. 46 din Regulament). în condiţiile stabilite de regulamentul de aplicarea a legii. precum şi condiţiile în care se acordă vizita se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. a persoanelor care se află în stare de ebrietate sau a celor care încearcă să introducă alcool ori obiecte interzise în locul de desfăşurare a vizitei. 2 indice 1 din Legea nr. care sunt netransportabile. Persoanele private de libertate au dreptul de a primi oricând vizite ale apărătorului. vizita întreruptă se înregistrează ca fiind efectuată (art. 16 alin. în cazul în care nu sunt condiţii pentru desfăşurarea în condiţii normale a vizitei. vizita nu se aprobă. Nu este permisă vizita persoanelor care pot avea o influenţă negativă asupra comportamentului persoanelor private de libertate. cu avizul medicului curant şi cu aprobarea directorului locului de deţinere. prin decizie motivată a directorului penitenciarului. Persoanele private de libertate internate în unităţi spitaliceşti din afara locului de deţinere pot fi vizitate. 48 alin. Amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate vizitei apărătorului. . 140 din Regulament).dreptul la vizită intima prevăzut expres de art. notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti.

e) nu au fost sancţionate disciplinar pe o perioadă de 6 luni. Solicitanţii vor da declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea condiţiei. Pentru relaţiile între persoane private de libertate. cumpăra şi deţine bunuri este reglementat de art. la solicitarea scrisă a persoanei private de libertate.1897/2006 .SIDA. vizita intimă nu se mai acordă. o relaţie de parteneriat similară relaţiilor stabilite între soţi. 309 din Codul penal. Declaraţiile se depun la dosarul individual al persoanei private de libertate. 55 şi art. revizuire. 49 din Legea nr. anterioară solicitării vizitei intime. b) nu sunt cercetate sau în curs de judecată în alte cauze penale. . 56 din HG nr. partenerul sau partenera are obligaţia. întocmind fiecare o declaraţie pe propria răspundere despre această informare. după caz. În cazul în care între momentul aprobării cererii şi cel al acordării dreptului persoana privată de libertate nu mai îndeplineşte condiţiile de acordare a dreptului. 43 din prezentul regulament se aprobă de directorul locului de deţinere. această condiţie presupunând că deţinutul nu are calitatea de învinuit sau inculpat. cu modificările şi completările ulterioare. anterior momentului solicitării vizitei intime. 40 din Regulament. sau sancţiunea a fost ridicată. Pachetele cu bunuri permise la păstrare de persoanele private de libertate se primesc cu prilejul vizitelor. Pentru acordarea vizitei intime. contestaţie la executare nu împiedică acordarea acestui drept. în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime. Cererile de contopire. soţul sau soţia ori. dovedită prin copie a certificatului de căsătorie. 275/2006 şi art.120 a) sunt condamnate definitiv şi sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate. sub sancţiunea prevederilor art. Persoana privată de libertate. după caz. d) nu au beneficiat.dreptul de a primi. sau. f) participă activ la programele de educaţie şi asistenţă psihosocială recomandate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă ori la activităţi productive . de permisiunea de ieşire din penitenciar. partenerii trebuie să fi avut o relaţie similară relaţiilor stabilite între soţi de minimum 6 luni. În aceste articole se menţionează expres că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi bunuri. republicat. Vizita prevăzută la art. potrivit dispoziţiilor art. c) există o relaţie de căsătorie. existenţa relaţiei de parteneriat anterioară solicitării vizitei intime se dovedeşte prin vizitele efectuate între acestea. să se informeze reciproc cu privire la existenţa unei boli venerice sau a sindromului imunodeficitar dobândit . Acestea se distribuie numai în cadrul sectorului de acordare a .

precum şi bunurile care pot fi primite. păstrate şi folosite de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. la care se adaugă o cantitate de maxim 6 kg de fructe şi legume. privind durata şi periodicitatea vizitelor. menţionăm dispoziţiile art. de către medicul penitenciarului (în cazul afecţiunilor uşoare) sau într-un spital din sistemul penitenciar. Conform art. 275/2006. precum şi a celor a căror manipulare implică risc de deteriorare. de stupefiante. Sumele de bani se primesc prin mandat poştal ori prin depunere directă la sectorul vizită . 13 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 49 alin. persoanele private de libertate pot primi lunar un pachet cu produse alimentare în greutate de maxim 10 kg. Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată. substanţe care conţin alcool. ori din reţeaua externă sistemului (în cazul afecţiunilor grave). potrivit legii şi că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente. a dreptului la corespondenţă şi a dreptului la convorbiri telefonice. 51 din Legea 275/2006. în infirmeria unităţii. 50 din Legea nr. substanţe psihotrope. Se interzice primirea de articole şi bunuri care ar putea pune în pericol siguranţa locului de deţinere. precum şi o cantitate de maxim 20 de litri de apă sau băuturi răcoritoare. pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului şi pentru plata transportului până la domiciliu la punerea în libertate [art. în mod gratuit. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele . În acest sens. .dreptul la asistenta medicala se referă la obligaţia administraţiei penitenciare de a asigura deţinuţilor îngrijiri medicale corespunzătoare. cu personal calificat. Regulamentul de aplicare a Legii nr. Cu privire la dreptul la asistenţă medicală. buna convieţuire sau sănătatea persoanelor private de libertate. care se consemnează în fişa contabilă nominală. pentru cumpărarea de bunuri. pentru efectuarea examenului medical prevăzut în art. cele introduse în alte modalităţi sau găsite asupra persoanelor private de liberate cu ocazia percheziţiilor sunt confiscate şi se fac venit la bugetul de stat. că asistenţa medicală în penitenciare se asigură ori de câte ori este necesar sau la cerere. care prevăd că dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat. sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri. sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei şi sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiţionare.121 dreptului la vizită. 2714/2008. numărul şi greutatea pachetelor cu alimente. Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot primi sume de bani de la familie sau de la alte persoane. (4) din Legea nr. 275/2006].

Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman. 23 că activitatea de acordare a asistenţei medicale persoanelor private de libertate se desfăşoară cu respectarea reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi este stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii publice. care cuprinde: cabinete de medicină primară. la transfer. farmacii. precum şi ori de câte ori este necesar. art. Cu privire la examenul medical. sub semnătură. 275/2006 şi art. Prescrierea medicamentelor se face numai de către medicul curant. precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea. puncte farmaceutice. aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului. Cheltuielile ocazionate de examenul medical efectuat în aceste condiţii se suportă de către solicitant. în timpul executării pedepsei. infirmerii. la punerea în libertate. cu excepţia cazurilor în care se constată că acesta nu are mijloacele . Modul de acordare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală decontate din Fondul naţional de asigurări sociale de sănătate este stabilit prin Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (art. 51 din Legea nr. în urma consultaţiilor acordate sau la recomandarea medicilor de specialitate. tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente. prin bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 29 din Regulament). Examenul medical se realizează cu respectarea confidenţialităţii acestuia şi a intimităţii persoanei în cauză. acesta are obligaţia de a sesiza procurorul. penitenciare-spital şi mijloace de transport medical. 30 din Regulament stabilesc că examenul medical al persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se realizează la primirea în penitenciare şi. cabinete de medicină dentară. potrivit legii. În cazul în care medicul constată că persoana condamnată a a fost supusă la tortură. în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară proprie. în mod periodic. Informaţiile cu privire la starea de sănătate pot fi furnizate numai în cazul în care persoanele private de libertate îşi dau consimţământul explicit sau în cauzele expres prevăzute de lege. la solicitarea persoanelor private de libertate. Pentru asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate. după ce persoana condamnată a luat cunoştinţă de conţinutul său.122 judiciare în cursul procesului penal prevede la art. respectiv al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de servicii de asistenţă medicală şi de medicamente asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. iar certificatul medico-legal se va anexa la fişa medicală. Persoanele private de libertate sunt asigurate cu plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate de la bugetul de stat prin sume cu destinaţie specială. din bugetul locului de deţinere şi din alte surse. cabinete şi ambulatorii de specialitate.

administraţia locului de deţinere asigură condiţii pentru declararea naşterii potrivit dispoziţiilor art. după care este încredinţat tatălui. Administraţia penitenciarului ia masuri pentru ca persoana condamnată. 36 din Regulament). În ceea ce priveşte femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate. dispensarizarea acesteia fiind efectuată conform indicaţiilor medicului de specialitate obstetrică-ginecologie. În cazul naşterii unui copil. Copilul poate rămâne cu mama în camere special amenajate până la împlinirea vârstei de un an. unui membru de familie sau unei instituţii specializate indicate de mamă. 17 . Femeia gravidă semnează pentru primirea acestor fotocopii. Încredinţarea se realizează şi atunci când mama nu este aptă să aibă grijă de el sau îl supune la rele tratamente. acestea beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi postnatală. 32 alin. şi se ataşează la dosarul individual. 37 alin. 2 din Regulament). pentru a proceda conform dispoziţiilor legale. de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de . Femeia gravidă cu evoluţie normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii într-o secţie de specialitate a unui penitenciarspital. sub semnătură. Conţinutul acestor norme legale este adus la cunoştinţă femeii gravide prin înmânarea unei fotocopii a acestor norme. întocmeşte un proces-verbal care.123 financiare necesare pentru plata contribuţiei personale. 33 din Regulament). i se ia consimţământul. în două exemplare. Cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale şi tratamentul aplicat persoanelor private de libertate în situaţiile prevăzute în această situaţie sunt imputabile celor în cauză (art. cu modificările şi completările ulterioare. Durata internării în spital se menţionează în procesul-verbal care se comunică de către administraţia locului de deţinere instanţei de executare.26 din Legea nr. încunoştinţând femeia gravidă cu privire la conţinutul acestor dispoziţii legale (art. în scris. O copie a procesului-verbal se transmite instanţei de executare. În cazul în care medicul locului de deţinere constată că persoana privată de libertate a recurs la acţiuni de autoagresiune. Femeia gravidă beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar şi de condiţii de muncă potrivit normelor legale. se aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate. 4 din Regulament). copilul poate fi încredinţat şi înainte de împlinirea vârstei de un an. În cazul când mama îşi poate manifesta voinţa cu privire la încredinţarea copilului. caz în care cheltuielile vor fi suportate din bugetul unităţii (art. Cu acordul mamei. după ce este avizat de către directorul unităţii. Penitenciarul-spital în care se află femeia gravidă ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice (art. luându-se măsuri pentru ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului. la solicitarea acesteia. Medicul locului de deţinere trebuie să ia în evidenţă femeia gravidă încă de la primire. să îşi poată îngriji copilul până la vârsta de 12 luni. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

iar administraţia penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii căsătoriei. 275/2006). unei instituţii specializate. copilul poate fi încredinţat pe toată durata de detenţie a mamei. În cazul persoanelor condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis legea prevede că acestea pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul. . După încheierea căsătoriei. Administraţia Naţională a Penitenciarelor încurajează şi susţine orice iniţiativă a organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale. 54 din Legea nr. cu înştiinţarea autorităţilor competente pentru protecţia copilului (art. 275/2006). naţionale şi internaţionale. se înştiinţează Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. 58 din Regulament). iar administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu aceste instituţii pentru realizarea asistentei diplomatice a persoanelor condamnate.contactul cu exteriorul (art. În certificatul de căsătorie. şi pot primi în acest scop o recompensă cu ieşirea din penitenciar de până la 5 zile. 52 din Legea nr. Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul la încheierea unei căsătorii în penitenciar. În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijirea familiei sau persoanei indicate de mamă. 53 din Legea nr. al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România. precum şi a persoanelor fizice care contribuie sau sprijină financiar activitatea de educaţie.124 libertate. . 59 din Regulament). în condiţiile legii. 275/2006). soţii pot rămâne în penitenciar. cu acordul conducătorului penitenciarului. dintre care unul se trimite persoanei fizice sau instituţiei de ocrotire căreia i se încredinţează copilul. iar al doilea exemplar rămâne la dosarul individual al persoanei private de libertate. precum şi persoanele condamnate care au altă cetăţenie decât cea română.dreptul la incheierea unei casatorii (art. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care au altă cetăţenie decât cea română au dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitaţi de funcţionarii acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare. care procedează potrivit prevederilor Legii nr.dreptul la asistenta diplomatica (art. timp de 48 de ore. intervenţie psihosocială şi asistenţă religioasă desfăşurată în locurile de deţinere. dacă acestea nu contravin prevederilor legale şi regulilor privind siguranţa locului de deţinere (art. într-o cameră separată. la locul încheierii căsătoriei se înscrie localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul. cu acordul conducătorului penitenciarului. . 58. În aceste situaţii prevăzute. Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate. cu statut de refugiaţi sau apatrizi. . cu acordul acesteia. pot solicita administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaţională competentă şi pot fi vizitaţi de reprezentanţii acesteia.

obligaţia de a se supune internării în penitenciar şi percheziţiei care se efectuează la încarcerare şi ori de câte ori este necesar.obligaţia de a se încadra într-un sistem de calificare sau recalificare profesională. Obligaţiile şi interdicţiile persoanelor private de libertate În cadrul regimului penitenciar. pe timpul cât se află în locul de deţinere. pentru încălcarea ordinii şi disciplinei în penitenciar. deţinuţii trebuie să respecte o serie de obligaţii. cu acordul scris al persoanelor în cauză. Secţiunea 4. directorul locului de deţinere poate întrerupe întâlnirea cu persoanele condamnate definitiv.dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei să încunoştinţeze un membru al familiei sau o altă persoană desemnată de aceasta despre penitenciarul în care se află. 4 din Legea nr. . . 275/2006. precum şi regulamentul de ordine interioară (urmărindu-se prevenirea dezordinii şi încercărilor de evadare şi formarea unor deprinderi pozitive). În cazul nerespectării regulilor stabilite de administraţia locului de deţinere de către reprezentantul mass-media. . În situaţii grave. inclusiv prin încuviinţarea de întâlniri. în condiţiile în care nu se periclitează siguranţa locului de deţinere sau drepturile şi libertăţile persoanelor private de libertate. directorul locului de deţinere poate anula aprobarea emisă. .obligaţia de a depune o muncă utilă şi de a respecta regimul de muncă stabilit.obligaţia de a suporta şi executa sancţiunile disciplinare stabilite de comisia de disciplină de la nivelul penitenciarului. . între reprezentanţii mass-media şi persoanele condamnate definitiv. Întâlnirile cu reprezentanţii mass-media nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul persoana privată de libertate (art.125 Directorul locului de deţinere poate aproba contactarea.obligaţia de a respecta programul zilnic de activitate. după cum urmează: . regim ce presupune privaţiuni şi restricţionări ce decurg din executarea pedepsei cu închisoarea. de continuare sau completare a pregătirii şcolare (urmărindu-se astfel înlăturarea convingerilor greşite despre viaţă şi contribuind la reintegrarea deţinuţilor într-o viaţă socială normală). . 29 alin.obligaţia de a respecta şi suporta regimul de deţinere stabilit (regimul comun. . regimul celular). în cazul în care reprezentantul mass-media a încălcat în mod repetat regulile stabilite de administraţia locului de deţinere. drept ce nu este cuprins în capitolul referitor la drepturi şi obligaţii dar care se desprinde fără echivoc din dispoziţiile art. 59 din Regulament).

ale regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acesteia. Articolul 62 din Regulament vine în completarea dispoziţiilor din Lege stabilind că persoanele private de libertate au următoarele obligaţii: a) să se conformeze restricţiilor ce decurg din Lege. d) să întreţină în mod corespunzător bunurile încredinţate de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca. c) să se supună percheziţiei corporale ori de câte ori această măsură este necesară.126 Articolul 55 din Legea nr. 275/ 2006 prevede şi interdicţiile persoanelor private de libertate în art. 275/2006 stabileşte. precum şi indicaţiile medicului. f) să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă. ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului. acestea fiind următoarele: a) să respecte prevederile acestei legi. n) să asigure şi să menţină ordinea şi curăţenia în camerele de deţinere şi în celelalte locuri în care au acces. curată şi îngrijită. g) să manifeste grijă faţă de integritatea bunurilor din proprietatea publică şi privată. l) să aibă o ţinută decentă. din Regulament. după punerea lor la dispoziţie potrivit art. cel de muncă. j) să respecte programul zilnic. al aceleiaşi legi. după cum urmează: . în mod expres. în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare a legii. Pe lângă obligaţii. e) să se conformeze dispoziţiilor date de organele judiciare. 43. precum şi pe parcursul privării de libertate. c) să se supună percheziţiei cu ocazia primirii în locul de deţinere. h) să respecte repartizarea pe camerele de deţinere. Regulamentul de aplicare a Legii nr. b) să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală. obligaţiile persoanelor condamnate. ori de câte ori este necesar. 63. k) să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în contact. precum şi orarul activităţilor de educaţie şi asistenţă psihosocială care se derulează în penitenciar. b) să execute dispoziţiile legale date de administraţia locului de deţinere. o) să frecventeze cursurile învăţământului obligatoriu. m) să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă. i) să nu desfăşoare acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administraţiei penitenciare sau altor persoane. d) să respecte regulile stabilite de administraţia locului de deţinere pe perioada cât au permisiune de ieşire din penitenciar. din ordinele şi deciziile emise în baza acestora şi din regulamentul de ordine interioară al locului de deţinere.

j) procurarea. b) organizarea.utilizarea sau transmiterea de obiecte interzise. i) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din locul de deţinere. băuturi alcoolice ori de substanţe toxice sau ingerarea fără prescripţie medicală a unor medicamente de natură a crea tulburări de comportament. o) comunicarea cu exteriorul. constrângere. l) împiedicarea cu intenţie a desfăşurării programelor care se derulează în locul de deţinere. de la persoanele care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane private de libertate. comercializarea sau consumul de stupefiante. prin violenţă. persoanelor care execută activităţi în locul de deţinere sau se află în vizită. stabilite prin regulamentul de ordine interioară. cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a măsurilor privative de libertate. de avantaje morale ori materiale de la personal. m) confecţionarea. telefoane mobile. precum şi de la oricare altă persoană. d) deţinerea. deţinerea. asupra celorlalte persoane private de libertate. servicii. cadouri sau alte mijloace. acte de nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente.127 a) exercitarea de acte de violenţă asupra personalului. h) sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparţinând locului de deţinere. c) iniţierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea măsurilor privative de libertate. inclusiv celor private de libertate. precum şi a bunurilor aparţinând altor persoane. k) substituirea identităţii unei alte persoane. e) sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare. în alte condiţii şi prin alte metode decât cele stabilite prin reglementările în vigoare. persoanelor care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită. precum şi nerespectarea orei de revenire în locul de deţinere. bunuri sau alte valori în alte condiţii decât cele admise. deţinerea. promisiuni. n) obţinerea sau încercarea de obţinere. în grup. răzvrătiri. . f) instigarea altor persoane private de libertate la săvârşirea de abateri disciplinare. de natură să pericliteze ordinea. precum şi asupra oricăror alte persoane. disciplina şi siguranţa locului de deţinere. personalului. utilizarea sau transmiterea de bani. sprijinirea sau participarea la revolte. medicamente. g) stabilirea de relaţii cu persoane private de libertate sau persoane din interiorul ori exteriorul locului de deţinere.

precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea. naţionalitate. folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor fundamentale. Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate răspund civil. convingeri. material. limbă. ş) practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obţine foloase. . prin gesturi sau acte obscene ori care atrag oprobriul. vârstă. q) utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia locului de deţinere. pentru faptele săvârşite în timpul executării pedepselor privative de libertate. după ora stingerii până la deşteptare. care aduce atingere demnităţii umane prin deosebirea. categorie socială.128 p) ameninţarea personalului. t) fumatul în alte locuri decât cele permise. după caz. inclusiv a liniştii. s) tulburarea orarului zilnic. apartenenţă la o categorie defavorizată. etnie. a celorlalte persoane private de libertate. restricţia sau preferinţa pe bază de rasă. ţ) exprimarea. r) autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace. handicap. înlăturarea recunoaşterii. u) orice manifestare cu caracter discriminatoriu. orientare sexuală. religie. boală cronică necontagioasă. infectare HIV. potrivit legii. sex. în public. a persoanelor care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită. excluderea. disciplinar sau penal. precum şi a oricăror alte persoane.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful