???

Editor: Alexandru Creangă
Persoane de contact: Alina Dobrin (0751.08.05.15/0769.2216.81) Ioana Radu (0769.22.16.83) Valentin Radu (0746.15.45.96) Bogdan Dobrin (0746.15.45.97) Marian Mârzăcioiu (0744.42.95.12) Pentru Bucureşti: Victor Anton (0755.10.72.91/0769.22.16.82) Cătălin Cristescu (0769.22.16.80) Sediul central: 0348.43.94.17 e-mail: comenzi.nomina@gmail.com CP 70, OP 5 Piteşti, Ghişeul 1 www.edituranomina.ro

FIZICĂ Sinteze pentru examenul de bacalaureat

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României DUŞCEAC, RADU Psihologie : sinteze pentru examenul de bacalaureat / Radu Duşceac. - Piteşti : Nomina, 2010 ISBN 978-606-535-110-3 159.9(075.35) 371.279.8:373.5

Editura NOMINA

Copyright © Editura Nomina, 2010 Toate drepturile aparŃin Editurii Nomina.

2

MECANICĂ
NoŃiuni introductive
I. Vector de poziŃie
1. DefiniŃie. Vectorul cu originea în originea sistemului de referinŃă iar săgeata în punctul material. 2. NotaŃie: r

2. NotaŃie. Unitate de măsură: ∆r = r − r0 [∆r ] S.I. = m (metrul)

III. Viteza medie
1. DefiniŃie. Vectorul viteză medie este egal cu raportul dintre vectorul deplasare al unui punct material şi intervalul de timp corespunzător. 2. NotaŃie. Unitate de măsură: ∆r metru  vm = [vm ] S.I. = m    ∆t s  secunda 

P

r

IV. Viteza (momentană, instantanee)
1. DefiniŃie. Viteza reprezintă viteza unui punct material la un moment dat. 2. NotaŃie:

r

v=

∆r
r0 r
t

∆r ∆t

cu condiŃia ∆t → 0 sau

v=

dr (derivata vectorului deplasare) dt

3. Obs.: Vectorul viteză este tangent în punct la traiectorie.

II. Vector deplasare
1. DefiniŃie. Vectorul deplasare reprezintă variaŃia vectorului de poziŃie în timp. 3

V. AccelerŃie medie
1. DefiniŃie. AcceleraŃia medie reprezintă raportul dintre variaŃia vectorului viteză şi intervalul de timp corespunzător. 4

2. NotaŃie. Unitate de măsură: ∆v am = [a ] S.I. = m = ms–2 ∆t s2

2. Obs. Punctul material este un model utilizat în cadrul mecanicii.

I. Mişcare rectilinie uniformă
1. DefiniŃie. Mişcarea rectilinie uniformă a unui punct material este mişcarea a cărei triectorie este o dreaptă iar vectorul viteză este constant. 2. Obs. Deoarece legile de mişcare se scriu funcŃie de un observator, pentru simplitate vom considera observatorul ca fiind originea axei XX’. Sensul pozitiv fiind dat de orientarea vectorului viteză spre dreapta faŃă de originea sistemului de axe, considerat observator. 3. Lege de mişcare: a) traiectorie dreaptă b) vm = v = ct. a = 0 0
X′
∆x v= ∆t

VI. AcceleraŃie (momentană, instantanee)
1. DefiniŃie. AcceleraŃia unui punct material la un moment dat. 2. NotaŃie: a =

∆v ∆t

cu condiŃia ∆t → 0 sau

a=

dv dt

3. Obs.: Vectorul viteză poate varia ca mărime (modul) sau ca direcŃie şi sens, deci putem avea două componente ale acceleraŃiei, tangenŃială şi normală (centripetă). AcceleraŃia tangenŃială apare datorită variaŃiei modulului vectorului viteză iar cea normală datorită variaŃiei directiei şi sensului.
a = atg + an

X(t) x(t0) X

a = atg 2 + an 2 .

∆x = v∆t

X(t) = x(t0) + v(t – t0)

Mişcarea punctului material
1. DefiniŃie. Punctul material este un punct geometric în care este concentrată toata masa corpului.

4. Caz particular: Alegem ca origine a mişcării punctul O şi pentru timp acelaşi punct (x(t0) = 0, t0 = 0); X(t) = vt 6

5

5. Reprezentări grafice: Grafice: Pentru mişcarea rectilinie uniformă avem doua tipuri de grafice: a) v = ct. b) X = x0 + v(t – t0) în ambele cazuri reprezentările sunt drepte (X = x0 + vt) Obs. Tangenta unghiului făcut de graficul X(t) cu axa t reprezintă viteza tg α = v. Aria haşurată reprezintă spaŃiul parcurs de punctul material în intervalul de timp t2 – t1. v
V = ct.

2. Obs. Dacă a > 0 mişcarea se numeşte accelerată. Daca a < 0, mişcarea se numeşte încetinită (decelerată). 3. Legi cinematice pentru mişcarea rectilinie unifom variată: Traiectorie – dreaptă, v = v(t), am = a = ct. ∆v a. Legea vitezei: a = , v = v0 + a(t – t0), ∆t caz particular t0 = 0, v = v0 + at ∆x V + V0 = b. Legea de mişcare: a = ct. Vm = ∆t 2 X = x0 + v0(t – to) +

t1 x x0

t2

t X = x0 + vt

a( t − t 0 ) 2 , 2

at 2 2 c. EcuaŃia Galileo-Galilei:
caz particular X = v0t +
v = v0 + a∆t, X = v0∆t +

a∆t 2 , eliminănd ∆t obŃi2

t

nem v2 = v02 + 2a∆x 4. Grafice: Vom reprezenta pentru cazul particular x0 = 0, t0 = 0, V = v0 + at în coordonate (v, t) va fi o dreaptă, X = v0t + parabolă. 8

II. Mişcare rectilinie uniform variată
1. DefiniŃie. Mişcarea rectilinie uniform variată este mişcarea unui punct material a cărui traiectorie este o dreaptă iar acceleraŃia este constantă in timp. 7

at 2 în coordonate (x, t) va fi 2

Tangenta graficului vitezei este valoarea acceleraŃiei (tg α = a). 5. Principiul I (legea inerŃiei) DefiniŃie. Masa: Masa unui corp este o măsură a inerŃiei corpului (masă inerŃială). NotaŃie: M. definirea forŃei) DefiniŃie. t) reprezintă spaŃiul parcurs de punctul material în interval de timp. v = v0 + at. m [m]S.U. v = ct. Pricipii şi legi în mecanica clasică 1. EnunŃ: Toate corpurile sunt în repaus relativ sau mişcare rectilinie uniformă atâta timp cât asupra lor nu apar interacŃiuni.v V = v0 + at v0 t x X = v0t + at2/2 t III. ρ = .= kg (kilogram) 3. X = vt • M. Dacă mişcarea este pe verticală în câmp gravitaŃional. [ρ]S . a = ct. X = x0 + v0(t – t0) + a(t – t0)2/2.V. Principiul II (principiul fundamental. Aria haşurată in coordonate (v. t) este pentru cazul a > 0 (mişcare accelerată) . Obs.I. Obs. = 3 = kgm −3 V m 4. 10 5. v2 = v02 + 2a(x – x0) X = v0t + at2/2. v = v0 + a(t – t0). m kg NotaŃie: ρ. Densitate: Densitatea unui corp este o mărime fizică egală cu raportul dintre masa corpului si volumul lui. v2 = v02 + 2ax Obs. InerŃia este propietatea corpurilor de a păstra starea de repaus relativ sau mişcare rectilinie uniformă atâta timp cât asupra lor nu apar interacŃiuni. InteracŃiunea reprezintă acŃiunea unui corp asupra altui corp sau grup de corpuri. vom avea ecuaŃiile mişcării rectilinii uniform variate cu: • a = g pentru cădere pe verticală • a = –g pentru arucare pe verticală 9 . 2.R. Graficul legii de mişcare (x.I . Recapitulare mişcări: • M. Masa este o mărime ce face parte din mărimile fundamentale.R. X = X0 + v(t – t0).U.

ForŃa de frecare de alunecare este cea folosită în continuare şi o vom numi doar forŃă de frecare. F = . ForŃa de greutate este orientată spre centrul Pământului. F = µFn 3. EnunŃ: ForŃa este o mărime vectorială. o pereche de forŃe egale şi de sens contrar. Obs. [ p ]S . egală cu produsul dintre masa corpului şi acceleraŃia imprimată corpului. Tipuri de forŃe: a) ForŃa de greutate (Greutate) este forŃa cu care Pământul atrage corpurile: G = mg . Lege: ForŃa de frecare de alunecare este proporŃională cu forŃa de apăsare normală exercitată pe suprafaŃa de contact. ForŃa tangenŃială cu care corpul acŃionează la suprafaŃa de contact cu orizontala şi de sens contrar tendinŃei de mişcare a corpului este forŃa de frecare. conform principiului III. 1. DefiniŃie. m∆v m(v − vo ) mv − mvo b) F = = = . = kg = kgms −1 = Ns ∆t s 9. AtenŃie: cele două forŃe acŃionează asupra a două corpuri diferite. 2. 1 Newton este forŃa care acŃionând asupra unui corp cu masa de un kilogram îi imprimă o acceleraŃie de un metru pe secundă la pătrat în sensul şi pe direcŃia forŃei. de masură: [F]S. Principiul III (acŃiunii şi reacŃiunii) EnunŃ: Dacă un corp acŃionează asupra altui corp cu o forŃă numită acŃiune. DefiniŃie.I . 11. 11 . Obs. ForŃa tangenŃială cu care planul acŃionează la suprafaŃa de contact cu un corp este forŃa de contact. Unit.I.: a) DefiniŃia forŃei se aplică indiferent de tipul interacŃiunii. La contactul dintre două corpuri apar. Notatie: F = ma 7. Obs. dar datorită dimensiunilor acestuia se consideră ca un vector perpendicular pe orizontală. = kg · m · s–2 = N (Newton) DefiniŃie. aceasta reacŃionează cu o forŃă egală şi de sens opus numită reacŃiune. Lege: ForŃa de frecare de alunecare între două corpuri nu depinde de mărimea ariei suprafeŃei de contact. b) ForŃa de contact şi forŃa de frecare.6. În funcŃie de tipul de mişcare forŃele de frecare pot fi de alunecare sau de rostogolire. p = mv ∆t ∆t ∆t m ∆p (impuls).: Între forŃa de frecare şi forŃa de apăsare normală nu este o relaŃie vectorială. 8. 12 F12 F21 F12 = − F21 10.

ForŃa ce apare în legea lui Hooke este forŃa ce provoacă deformarea şi este exterioară. e) ForŃa de inerŃie apare asupra corpurilor aflate în sisteme accelerate ( a ). care este forŃa elastică: Fe = –k∆l 13 d) ForŃa de tensiune (Tensiune) 1. ∆l 1 F ∆l ES = . l0 – lungime iniŃială. l – lungime finală. Legăturile pot fi prin fire inextensibile. F = k∆l 3. l0 2. F = ES . ForŃa de inerŃie este egală cu produsul masa corpului acceleraŃia sistemului şi de sens contrar. c) Legea lui Hooke. DefiniŃie: ForŃa de tensiune este forŃa ce apare în legăturile dintre două corpuri. ForŃa de inerŃie se consideră faŃă de un sistem inerŃial (în general Pământul). deci cele două forŃe sunt egale ca mărime nu şi ca sens. ∆l = l – l0 – alungire. reprezentări grafice N Ff N v G=mg N Gt G Fn Gn Gt = mg sin α Gn = mg cos α Ff = µFn. tije rigide sau sisteme elastice. σ = Eε. Lege: Alungirea relativă este proporŃională cu efortul unitar. 2. S – aria secŃiunii. Obs. forŃa elastică 1. AtenŃie: F = µN nu este corectă ca lege. Fn = N 14 . F – forŃa deformatoare. E – modul de elasticitate Young (constantă ce deF = σ – efort unitar. Conform principiului III al lui Newton. Obs. Tipuri de forŃe. în interiorul corpului apare o forŃa de reacŃiune. S ∆l = ε – alungire relativă. pinde de natura materialului). = k (constanl0 E S l0 l0 ta elastica). NotaŃii: Legea lui Hooke şi forŃa elastică se referă doar la corpurile elastice ce se pot deforma pe o singură direcŃie. Legăturile transmit forŃa de acŃiune a unui corp asupra celuilalt corp.µ – coeficient de frecare cinematică (mişcare). N (normala) este forŃa pereche a Fn. de gradul de prelucrare a acestora. este mărime adimensională şi depinde de natura materialelor în contact.

L= 0. Interpretarea geometrică: Conform definiŃiei lucrului mecanic. m2 Unit. 16 . L = –F∆x. a) forŃa coliniară cu deplasarea şi de acelaşi sens (α = 0) L = F∆x. de măsură: [L ]S . c) forŃa coliniară cu deplasarea dar de sens contrar 15 b F F ∆x c ∆x 2. este aria reprezentării funcŃiei F(x). π b) forŃa perpendiculară pe deplasare (α = ). 2 ForŃele ce nu produc deplasare nu fac lucrul mecanic. ForŃele ce se opun mişcării fac lucrul mecanic negativ. Teoreme de variaŃie şi legi de conservare în mecanică 1. NotaŃie: L = F∆r . = Nm = kg 2 = j (joule) s Cazuri particulare: Alegând axa OX ca direcŃie de deplasare vom nota ∆r = ∆x.T T F (α = π). x).I . Lucrul mecanic DefiniŃie: Lucrul mecanic este o mărime fizică scalară egală cu produsul scalar dintre forŃa ce acŃionează asupra unui corp şi vectorul deplasare a acestuia. între punctele în care are loc deplasarea. L = F ∆r cos α (α unghiul dintre direcŃia forŃei şi direcŃia deplasării). F a Fi = ma a ∆x F IV. reprezentarea grafică în coordonate (F. Lucrul mecanic poate fi exprimat de funcŃia L = ∫x 2 F cos α dx 1 x Cazuri particulare: a) ForŃa constantă: F(x) = ct.

F F1 x2 x1 A = L = F(x2 – x1) x NotaŃie: P = b) ForŃa deformatoare (legea lui Hooke): F = kx. apare ca raport între lucrul mecanic util şi cel consumat în realitate unde intervine şi frecarea. [P] = Kwh (kilowattoră). Puterea mecanică este o mărime fizică scalară. Putere mecanică DefiniŃie. 17 semnului L = − 18 . egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat de o forŃă şi intervalul de timp corespunzător. Pentru lucrul mecanic în funcŃie de putere se mai utilizează următoarele unităŃi de măsură: [P] = ws = j. 1 kwh = 3600000 j x1 A=L= x2 x 2 2 k ( x2 − x1 ) Aria trapezului 2 c) ForŃa elastică: F= –kx Lucrul mecanic în cazul forŃei elastice este la fel cu cel din cazul forŃei deformatoare cu modificarea 4. 1 CP = 736 W Obs. (calputere) . ca mărime. = j = Nm = kgm = W (Watt) .P. 2 3. Caz particular: Randamentul planului înclinat: Lu – lucrul mecanic util este cel necesar pentru a ridica un corp de masa m la o înălŃime h. Pc – putere mecanică consumată 5. L P NotaŃie: η = u = u . Lc – lucrul mecanic consumat este cel necesar pentru a deplasa corpul uniform pe un plan înclinat de unghi α. Lc – lucrul mecanic consumat. vm = ⇒ ∆t ∆t ∆t ⇒ P = Fvm cos α Unitate de măsură: 2 [P ]S . P= . F ∆r L F∆r cos α . Lu – lucrul mecanic util. cu coeficientul de frecare µ şi lungime l. s s s3 [P ] = C. Randament: Randamentul.I . Lc Pc Pu – putere utilă. k ( x2 2 − x12 ) . uniform.

Obs. sistem de referinŃă. L = ma∆x. t0 F V. V 2 = V02 + 2a∆x mV 2 mV0 2 − = L . egală cu semiprodusul dintre masa corpului şi pătratul vitezei corpului la momentul respectiv faŃă de un sistem de referinŃă. viteza V0 şi asupra lui acŃionează o forŃa coliniară cu deplasarea F. DefiniŃie: Energia cinetică a unui corp la un moment dat este o mărime fizică scalară. Fc = mg(sin α + µ cos α) Fu = G Fh mgh sin α η= u = = Fcl mg (sin α + µ cos α)l sin α + µ cos α NotaŃie: Ec. Teorema de variaŃie a energiei cinetice VariaŃia energiei cinetice a unui punct material între două momente de timp este egală cu lucrul mecanic al forŃei ce o produce: ∆Ec = L. elastic). 7. În funcŃie de starea corpului putem avea energie cinetică (de mişcare) şi energie potenŃială (energie de poziŃie în câmpuri de forŃe): Em = Ec + Ep. = 8. N = Gn = mg cos α. Energie cinetică: este energia unui sistem având la un moment dat viteza v . astfel încât la momentul t are viteza V. Ec – Ec0 = L 2 2 9. Ff = µN. 20 . Energia mecanică: reprezintă capacitatea unui corp de a efectua lucrul mecanic. Ec = mv 2 2 kgm 2 = j s2 Gn Unitate de măsură: [Ec ]S . în mecanică. Energia potenŃială va depinde de poziŃia corpului faŃă de celălalt corp. Gt = mg sin α.I . Wc. Energie potenŃială: Energia potenŃială a unui corp este energia datorată interacŃiunii cu alt corp ales de obicei. ce creează câmpul de forŃe (gravitaŃional. 19 ∆x L = F∆x.Fc N Gt Ff G Fc = Gt + Ff. V0. Exemplu: considerăm un corp care are la momentul t0. t 6. Energia este o mărime de stare caracterizând starea corpului la un moment dat.

b. acŃionează forŃe de frecare) vom avea: ∆Em = Ln (lucrul mecanic al forŃelor neconservative) Emf – Emi = Ln 22 . Dacă sistemul de forŃe este conservativ (lucrul mecanic nu depinde de forma drumului). L = −   2 2 2   Dacă x0 = 0. ∆Ep= –L. ∆(Ec + Ep) = 0 → Ec+Ep = const. la un nivel h0. ∆Ep = –L. Lege: a.10. 11. Calculăm lucrul mecanic al forŃei de greutate care conduce la acumularea de energie potenŃială de către corp. Obs. a) Energia potenŃială de tip gravitaŃional: Considerăm un corp de masă m aflat în câmpul gravitaŃional al pământului. Dacă câmpul de forŃe este neconservativ (ex. Teorema de variaŃie a energiei potenŃiale EnunŃ: VariaŃia energiei potenŃiale a unui corp la două momente de timp este egală cu lucrul mecanic efectuat în câmpul de forŃe creat de alt corp şi de semn opus: ∆Ep = –L. energia mecanică se conservă. Epf – Ep0 = mgh – mgh0 Epf = mgh – energie potenŃială la nivel h. energia potenŃială de tip elastic va fi: Ep = kx 2 . Epf – Epi = –L. 21 11. Într-un câmp de forŃe conservativ. 2 x x0 F(x0) F(x) G h h0 L = –mg(h – h0) = –(mgh – mgh0) ∆Ep = –L. pe care îl ridicăm uniform la un nivel h. atunci avem: ∆Ec = L. Energia cinetică poate trece în energie potenŃială şi invers: Ec + Ep= Ecmax = Epmax= const. energia potenŃială de tip gravitaŃional va fi: Ep = mgh b) Energia potenŃială de tip elastic: 2  2 2  kx 2 − kx0  . Legea conservării energiei. Ep0 = mgh0 – energie potenŃială la nivel h0 Dacă considerăm energia nivelului de referinŃă nulă. ∆Ep = kx − kx0 . Cazuri particulare: În mecanică cele mai întâlnite cazuri sunt: energia potenŃială de tip gravitaŃional şi energia potenŃială de tip elastic. rămâne constantă.

v2. Dacă forŃa este o funcŃie de timp ∆p = ∫ Fdt . 15. Ciocnirea este fenomenul de interacŃiune dintre două sau mai multe corpuri care are loc intr-un timp finit. …. în marea majoritate a cazurilor. conform principiului III: F12 = − F21 Generalizând. EnunŃ: VariaŃia impulsul unui sistem de puncte materiale este egal cu impulsul forŃei exteriore ce acŃionează asupra sistemului. Ciocnirile pot fi plastice şi elastice. M1v1 + M2v2 = (M1 + M2)V .= Ns = kgm/s k =1 n 13. Pf = Pi = const. După ciocnire Înainte de ciocnire M1 V1 M2 V V2 M1 + M2 P = ∑ mk vk . impulsul sistemului se conservă (rămâne constant): Fext = 0. vom avea : ∆P = Fext ∆t . mn şi care în interiorul sistemului au vitezele v1. Teorema de variaŃie a impulsului unui sistem de puncte materiale Considerăm sistemul format din două puncte materiale ce interacŃionează unul cu celălalt prin forŃele F12 .I. Obs. Adunăm cele două relaŃii: ∆( p1 + p2 ) = F1 + F2 + F12 + F21 ∆t ( ) ( ) ( ) F1 + F2 = Fext . Impulsul total va fi: P = m1v1 + m2 v2 + … + mn vn . Ciocnirea plastică: În cadrul unui fenomen de ciocnire plastică nu se conservă energia mecanică ci doar impulsul. ∆p2 = F2 + F12 ∆t . respectiv F21 numite forŃe interne. Ciocniri. 23 M1v12 M 2v2 2 (M1 + M 2 )V 2 + = +Q . Impulsul unui sistem de puncte materiale. În cazul ciocnirii plastice. Asupra sistemului acŃionează o forŃă totală exterioară Fext .12. corpurile rămân cuplate. Fext ∆t = H (impulsul forŃei). 2 2 2 Q = căldura ce apare prin lucrul mecanic de deformare plastică. 24 Eci = Ecf + Q. vn. Considerăm un sistem mecanic format dintr-un număr de puncte materiale n de mase: m1. t1 t2 ce reprezintă aria delimitată de graficul funcŃiei şi intervalul de timp corespunzător. ∆P = 0. 14. Pf − Pi = H . …. m2. Conform principiului II vom avea: ∆p1 = F1 + F21 ∆t . [P ] S. Legea conservării impulsului: EnunŃ: Într-un sistem izolat de puncte materiale.

u2 = v2. 25 4πr 3 . µ NA • Densitate: ρ = După ciocnire M1 U1 M2 m µ = . vom putea scrie : v0 = d 3 = ρN A • Densitate de molecule (concentraŃie de molecule) N n= .1(a) Formule de calcul la nivel molecular Considerăm un gaz având masa m şi care ocupă un volum V. r = raza moleculei. m N • Număr de mol: ν = = . Avogadro. NoŃiuni introductive I.Ciocnire elastică perfect centrată şi unidirecŃională: În cadrul unei ciocniri elastice se conservă: energia mecanică şi impulsul mecanic al sistemului în care are loc ciocnirea. u2 = − v2 M1 + M 2 M1 + M2 Caz particular: dacă M1 << M2 (ciocnire cu pereteM1 le). NA = nr. Înainte de ciocnire M1 V1 M2 V2 TERMODINAMICĂ I. V 26 . 3 • Considerând că fiecare moleculă ocupă un volum sub forma unui cub de latură egală cu diametrul µ . conŃine N atomi (molecule) având masa unui mol µ. atunci << 1 → 0 şi vom avea M2 u1 = 2v2 – v1. V Vµ 0 µ m = . moleculei. NA N V µ = sau geN ρN A U2 • Masa unei molecule: m0 = M1v1 + M2v2 = M1u1 + M2u2 • Volumul unei molecule: vo = ometric: v0 = M 1v12 M 2v2 2 M 1u12 M 2u2 2 + = + 2 2 2 2 rezolvând sistemul obŃinem: 2(M 1v1 + M 2v2 ) 2(M1v1 + M2v2 ) u1 = − v1 .

. (T)S. R = kNA (constanta m0 µ 27 universală a gazului ideal). i = 5 pentru moleculă biatomică. moleculă triatomică.. Vt = 3kT 3RT = . 3V 2 u2 = viteza pătratică medie: u 2 = I. k = 1.2(b) Energia cinetică medie a unei molecule m0u 2 i . U = NkT = νRT 2 2 ∑ N k vk K k =1 n ∑ Nk . I. P ⋅ V = ct.I. P0 ⋅ V0 = P1 ⋅ V1 = νRT 28 I. i = 6 pt. formată doar din energia cinetică a tuturor moleculelor gazului i i U = Nεc.2(e) EcuaŃia calorică de stare a gazului ideal U – energia internă a gazului ideal.3(a) Transformarea izotermă (Legea Boyle-Mariotte) DefiniŃie. ν = ct.= K (grad Kelvin) i – număr grade de libertate (posibilităŃi de mişcare liberă a unei molecule) i = 3 pentru moleculă monoatomică. În cadrul unei transformări nu intră şi nu iese gaz din incinta considerată (m = ct. PV = ν RT 2 N m0u 2 P= .2(c) Viteza termică Vt = u 2 . Lege: Într-o transformare izotermă produsul presiune volum rămâne constant în timpul transformării.I. εc = I.31 ⋅ 103 j/kmol⋅K . Transformarea în timpul căreia temperatura rămâne constantă. Obs. ε c = kT .2(a) Formula fundamentală a teoriei cinetico-moleculare Presiunea unui gaz ideal este egală cu două treimi din energia cinetică medie a tuturor moleculelor din unitate de volum. R = 8.38 · 10–23 j/K (con2 2 stanta lui BolŃzman). Trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare în alta se numeşte transformare de stare.2(d) EcuaŃia termică de stare a gazului ideal PV = NkT.3 Legile gazului ideal (transformările simple ale gazului ideal) DefiniŃie. I.) I.

V V V ∆V = ct. P = ct. Lege: Într-o transformare izobară. 29 T –273. P = ct. V V T = ct. 0 = . Transformarea în timpul căreia presiunea rămâne constantă. 30 . T V V T V/T = ct. Într-o transformare izocoră. V = V0(1+ αt) T T0 T V0 α – coeficient de dilatare izobară şi are aceeaşi valoare pentru toate gazele ideale: α =1/T0 =1 / 273. Lege Gay-Lussac: Într-o transformare izobară variaŃia relativă a volumului este direct proporŃională cu temperatura în grade Celsius.15 K–1 P P P = ct.3(c) Transformare izocoră (legea Charles) DefiniŃie. = αt .P T = ct. P T = ct. V T V = V0(1 + αt) I.3(b) Transformare izobară (Legea Gay-Lussac) DefiniŃie. raportul dintre volum şi temperatura în grade absolute (Kelvin) rămâne constant. volumul rămâne constant.15 t° C I.

T T0 T P0 β = α – coeficient de variaŃie a presiunii. ρ T –273.. are aceeaşi valoare pentru toate gazele ideale. raportul dintre presiune şi temperatură absolută (Kelvin) rămâne constant. Lege Charles: Într-o transformare izocoră. Vµ0 = 22. P V = ct.42 m3/kmol – reprezintă condiŃii normale Pµ Pµ m P T0 PV = RT .01325 ⋅ 105N/m2.Lege: Într-o transformare izocoră. = ct.3(e) Formula densităŃii unui gaz ideal în funcŃie de condiŃii normale P0 = 1. .3(d) Transformare generală Lege. P P P ∆P V = ct. P P/T = ct. variaŃia relativă a presiunii este direct proporŃională cu temperatura în grade Celsius. V V V = ct.15 t° C P 31 32 . ρ = ρ0 = 0 . ρ = ρ0 RT RT µ P0 T ρ ρ = m/V ρ P = ct. T0 = 273. raportul dintre produsul presiune volum şi temperatură în grade absolute (Kelvin). P = P0(1+βt). = αt .. I. rămâne constant. PV/T = ct.15 K. P0V0/T0 = PV/T I. P T P = P0(1 + βt) V T T = ct. Într-o transformare generală. 0 = .

1. = j (joule) = V0 V kgm2/s2 II. Q < 0 când căldura este cedată de către sistem exteriorului. un sistem poate efectua lucrul mecanic numai dacă primeşte căldură din exterior. Principiul I al termodinamicii II. L < 0 când se efectuează lucrul mecanic asupra sistemului de către exterior.1.II. Energia internă a unui gaz este egală cu suma energiilor cinetice a tuturor moleculelor şi suma energiilor potenŃiale de interacŃiune a moleculelor. Obs. F = PS. componenta energiei potenŃiale este egală cu 0. forma generală va fi: L = ∫ PdV . QI. 3: În procesele adiabatice (Q = 0). Obs. 1: Q > 0 când căldura este primită de sistem de la exterior. (L)S.(b) Lucrul mecanic în cadrul gazului ideal În acest caz lucrul mecanic este un caz particular al definiŃiei generale a lucrului mecanic: L = F∆x cos α.F = ∆UI. ∆U = Q – L Obs. În cazul gazului ideal. ConsecinŃă: Nu este posibilă realizarea unui perpetuum mobile de speŃa I. 2: Un sistem termodinamic poate efectua lucrul mecanic asupra mediului exterior dacă primeşte căldură din exterior sau dacă energia internă scade. II.I. fiind independentă de stările intermediare prin care trece sistemul termodinamic. = j (joule) 33 . definită în cadrul unui proces termodinamic ca variaŃia energiei între starea iniŃială şi finală plus lucrul mecanic efectuat între cele două stări. Obs. II. (Q)S. adică a unei maşini termice care să efectueze lucrul mecanic într-un proces ciclic fără să primească căldură din exterior. L = P∆V. 4: Dacă transformarea este ciclică.(d) EnunŃ Principiul I al termodinamicii În orice transformare termodinamică variaŃia energiei interne depinde doar de stările iniŃiale şi finale ale sistemului. 34 U = ∑ Eck + k =1 N K =1 ∑ E pk N OBS.(c) Căldura Căldura este o forma de transfer de energie.(a) Energie internă DefiniŃie.F + LI.1.I. sistemul poate efectua lucrul mecanic asupra mediului numai pe seama micşorării energiei interne.1. α = 0. L > 0 când sistemul cedează lucrul mecanic exteriorului.F.

Q = mcs∆T II.= j/kmolK = kgm2s–2kmol–1K–1. (cµ)S.I.I.3(b) AplicaŃie a principiului I la transformarea izocoră: P P V = ct. Qp=mcp∆T. Q = νcµ∆T. Lv = 0.2(c) Căldură molară (cµ) este o mărime fizică egală cu cantitatea de căldură necesară unui kmol de substanŃă pentru a-şi varia temperatura cu un grad. ∆U = Qv P P Q Q V V 36 . 1 = 2 .. CoeficienŃi calorici CoeficienŃii calorici sunt mărimi fizice ce leagă cantitativ căldura primită sau cedată de un corp şi variaŃia temperaturii acestuia. PV = ct.3νRTlgV2/V1 = Q P P Q Q V V II. Qv=νCv∆T. În cazul gazelor vom avea călduri specifice şi molare caracteristice pentru transformarea izocoră şi izobară: Qv=mcv∆T.(a) Capacitatea calorică (C) este o mărime fizică egală cu raportul dintre căldura necesară pentru a varia temperatura unui corp şi acea variaŃie de temperatură. (C)S. = j/kgK = m2s–2K–1... Q = L. Cp = (i + 2)R/2.2.2(d) CoeficienŃii calorici pentru gaze au ca particularitate posibilitatea de a-şi varia temperatura în două moduri posibile: izobar şi izocor. Q = C∆T II.II. i = număr grade de libertate.I. Qp=νCp∆T.3(a) AplicaŃie a principiului I la transformarea izotermă: T = ct.2. Formele generale vor fi: Cv = iR/2. cs = Q/m∆T. L = νRTlnV2/V1 = = νRTlnP1/P2 = 2. cµ= Q/ν∆T.2. Cp = Cv + R II. = j/K = kgm2s–2K–1. 35 II.(b) Căldura specifică (cs) este o mărime fizică egală cu căldura necesară unui kilogram de substanŃă pentru a-şi varia temperatura cu un grad. C = Q / ∆T. cµ = µcs Obs. II. P1V1 = P2V2 ∆U = iνRT/2 – iνRT/2 = 0. T1 T2 ∆U = Qv + Lv. P/T = ct. II. Qv = mcv∆T = νCv∆T. (cs)S.2(e) RelaŃia Robert-Mayer stabileşte o legătură dintre coeficienŃii calorici şi constanta universală a gazului ideal.

Q = 0. (n exponentul politropic) C p − Cn n= . Calorimetria are la bază două principii: 38 37 . Cp – exponent adiabatic. Cn = Cv → V = ct.4.3(e) Transformarea politropică este transformarea în timpul căreia toŃi parametrii se modifică şi este specifică transformărilor reale. Cn = căldura molară politropă Cv − C n pentru gaz ideal: γ = i+2 i ∆U = Q – L. Q = mcn(T2 – T1) = νCn(T2 – T1). Măsurări calorimetrice Calorimetria se ocupă cu măsurarea cantităŃii de căldură şi a căldurilor specifice. TV γ–1 = ct. T1 T2 Qp = mcp∆T = νCp∆T. ∆U = νCv(T2 – T1). γ= Cv II. (transformare izocoră) L= II. 1 = 2 . L = 2 2 1 1 2 1− γ P2V2 − P 1V1 . ∆U = Q – L = νCv(T2 – T1) n −1 Cazuri particulare: n = 0. Cn = Cp → P = ct (transformare izobară) n = 1.. TVn–1 = ct. (transformare izotermă) n = γ. i p V − PV pentru gaz ideal: ∆U = ν (T2 – T1). Cn→ ∞ → T = ct. Cn = 0 → PVγ = ct. Lp = P∆V = νR∆T P Q P Q P Q=0 V V V II.3(d) Transformare adiabatică – Transformare în care sistemul nu schimbă căldură cu mediul exterior (Q = 0) Lege: Într-o transformare adiabatică PV γ = ct. ∆U = –L. V/T = ct.3(c) AplicaŃie a principiului I la transformarea izobară: V V P = ct. (transformare adiabatică) n → ∞. (legea Poisson).II.. ∆U = Qp – Lp. Lege: Într-o transformare politropică PVn = ct.. 1− n n−γ Cn = CV .

cu condiŃia TA > TB. dacă transformarea este şi reversibilă. Carnot Randamentul unui motor termic ce funcŃionează după un ciclu Carnot (două izoterme şi două adiabatice) nu depinde de substanŃa de lucru ci doar de temperatura sursei calde si de temperatura sursei reci. adică nu este posibilă construirea unei maşini termice care să funcŃioneze cu o singură sursă de căldură. Principiul II al termodinamicii precizează condiŃiile în care se desfăşoară procesele termodinamice şi sensul lor de evoluŃie. Obs. Obiectul principiului II al termodinamicii îl formează imposibilitatea transformării căldurii integral în lucru mecanic. Principiul II al termodinamicii III. cu condiŃia TB < TC < TA. P2 – Fie un sistem A având temperatura TA şi un sistem B având temperatura TB cu condiŃia TB < TA. a) Formularea lui Thomson (lord Kelvin) Într-o transformare ciclică monotermă.P1 – Fie un sistem A având temperatura Ta şi un sistem B având temperatura TB. fără consum de lucru mecanic. 1: Oricare dintre formulările prezentate sunt echivalente. prin punerea în comun a celor două sisteme obŃinem sistemul C cu condiŃia ca căldura cedată de sistemul A să fie egală cu căldura primită de sistemul B. prin punerea în comun a celor două sisteme se va obŃine un sistem A + B = C. Obs. m c T + mB cBTB TC = A A A m Ac A + mB cB T TA Qced III. b) Formularea lui R. c) Formularea lui S. Obs. având temperatura TC. 2: Principiul II exprimă imposibilitatea construirii unui perpetuum de speŃa a II-a. EcuaŃia calorimetrică: Qced = Qabs. Qabs = mBcB(TC – TB). Cele două principii pot fi generalizate pentru N sisteme Qced = mAcA(TA – TC). TC TB Qabs t (timp) 39 40 . Clausius Căldura nu poate trece de la sine de la un corp rece la un corp mai cald. sistemul nu poate ceda lucru mecanic în exterior.1. atunci sistemul primeşte lucru mecanic din exterior.

aprindere prin scânteie Otto – Partea principală o constituie cilindrul prevăzut cu două supape (admisie. Q2 = |Qabs| L Q1 − Q2 Q η= = =1− 2 Q1 Q1 Q1 P 1(T1) Q1 4(T2) Q2 η = 1 – Q2/Q1. o izobară si o izocoră. Dispozitivul preia căldura de la sursa caldă. timpul 4 (evacuare) – se deschide supapa de evacuare şi amestecul este evacuat. evacuare) şi pistonul. 42 . 41 III.2. Din punct de vedere termodinamic avem un ciclu format din două transformări adiabatice. 3(a) Randamentul unui motor ce funcŃionează după un ciclu Carnot – Motorul având la bază un ciclu Carnot este un motor ideal. timpul 3 (ardere. Q1 = νRT1 lnV2/V1 Q2 = –νRT2 lnV4/V3= 2(T1) = νRT2lnV3/V4 T1V2γ–1 = T2V3γ–1 T1V1γ–1 = T2V4γ–1 V2/V1 = V3/V4 3(T2) T ηc = 1 − 2 T1 V Sursă rece T2 III.III. SubstanŃa de lucru este amestecul aerbenzină. în cilindru pătrunde substanŃa de lucru.sistem termodinamic a cărui temperatură nu variază în urma contactului termic cu un alt sistem) şi un dispozitiv de transformare a energiei în lucru mecanic. o transformă în lucru mecanic şi transferă o cantitate de căldură sursei reci. timpul 2 (compresie) – supapele închise. timpul 1 (admisie) – supapa de admisie deschisă. faŃă de orice alt motor termic. Maşini termice. deci randamentul va fi maxim. Randamentul unei maşini termice Conform principiului II o maşină termică are două surse de căldură (termostat . pistonul comprimă adiabatic amestecul. Ciclul Carnot este format din două transformări izoterme şi două transformări adiabatice.(b) Motor cu ardere internă. Motorul funcŃionează în patru timpi. partea a două este o destindere adiabatică şi este partea în care sistemul face lucrul mecanic. Sursă caldă T1 Q1 L = Q1 – Q2 Q2 Q1 = Qced.3. destindere) – prima parte este o transformare izocoră.

ε III.P Q1 3(T3) 4(T4) P 2(T2) Q1 3(T3) 2(T2) 1(T1) Q2 4(T4) Q2 1(T1) V2 V1 V2 V3 V1 V η = 1 – Q2/Q1. în cilindru pătrunde aer. destindere adiabatică. γε γ −1 (λ − 1) 44 . aerul este comprimat adiabatic. Q1 = νCp(T3 – T1). λ = V3/V2 Q η = 1 − 2 .3. timpul 4 (evacuare) – gazele se răcesc izocor. Aprinderea se obŃine datorită temperaturii mari obŃinute prin compresia adiabatică a aerului. timpul 3 (aprindere şi detentă) – injectorul picură motorina care se aprinde (transformare izobară). η = 1 − γ −1 . Q2 = –νCv(T1 – T4) 1 ε = V1/V2. 43 γ = Cp/Cv.(c) Motor cu ardere internă Diesel – Motorul diesel foloseşte ca substanŃa de lucru un amestec de aer motorină. se deschide supapa de evacuare. Q2 = –νCv(T1 – T4) Q1 η = 1− λγ − 1 . partea în care se efectuează lucru mecanic. γ = Cp/Cv . timpul 2 (compresie) – supapele închise. Q1 = νCv(T3 – T2). ε = V1/V2. timpul 1(admisie) – supapa de admisie deschisă.

2. [Q ] S.3. F = 9 · 109 1 2 4πε 0 εr r intensitatea câmpului electric (mărime vectori45 I. 46 . Numărul de electroni în plus sau în minus faŃă de starea neutră e = 1. = N/C = V/m = kgms–3A–1 potenŃial electric (mărime scalară V). 4πεr ε – permitivitate electrică a mediului.6 · 10–19 C sarcina electrică elementară. [V ] S. purtătorii de sarcină sunt electronii şi curentul se mai numeşte curent electronic.ELECTRICITATE I. q) – Mărime fizică ce caracterizează gradul de încărcare electrică a unui corp. Caz particular: Studiul curentului electric considerat în acest material se face considerând că curentul electric circulă prin conductoare solide. NoŃiuni introductive a) Cantitate de electricitate (Q. ε r – permitivitate relativă a mediului. ală E ). Curentul electric I. Intensitatea curentului electric Este mărimea fizică ce caracterizează transportul de sarcini electrice sub influenŃa unui câmp electric.I. În acest caz. 4πεr 2 [E ] S. ε 0 – permitivitatea vidului. b) ForŃa lui Coulomb Lege: ForŃa de interacŃiune dintre două corpuri punctiforme încărcate electric este direct proporŃională cu cantităŃile de electricitate şi invers proporŃională cu pătratul distanŃei dintre ele. Corpurile pot fi încărcate pozitiv sau negativ. = C (Coulomb) = As Q = Ne. c) Câmp electric – Orice corp încărcat electric creează în jurul său un câmp electric caracterizat de QQ două mărimi fizice: F = 1 22 . Q V= . Obs.I. = V (volt) = j/C = kgm2s–3A–1 4πεr tensiune electrică (U = V2 – V1) – diferenŃa de potenŃial între două puncte ale câmpului electric lucrul mecanic efectuat între două puncte pentru a deplasa un corp încărcat electric cu q: L = qU.I. 1 Q Q2 = 9 · 109. Q . ε = ε 0ε r . Curent electric DefiniŃie: Curentul electric este mişcarea ordonată a purtătorilor de sarcină electrică.1. E = I. CondiŃia necesară şi suficientă pentru ca între două puncte să circule un curent electric este ca între cele două puncte să existe o diferenŃă de potenŃial (tensiune electrică).

47 [R ] S. Circuit electric Un circuit electric este închis dacă liniile de câmp electric sunt închise şi în acest caz sunt parcurse de curent electric. = Wext.3.. chimică. ∆q = nVe. Intensitatea curentului electric este mărimea fizică egală cu raportul dintre cantitatea de electricitate transportată printr-o secŃiune de conductor şi intervalul de timp corespunzător. conductoare de legătură şi consumatori. elec∆t troni. în energie electrică. i. I = ∆t s unitate de măsură fundamentală a S. r I. = = A (Amper) NotaŃie: I. curentul electric este variabil.) şi se notează cu E. S [ j ] S. curentul electric se numeşte staŃionar (continuu). l v= . solară etc.I. II. + Wint.a. Legea lui Ohm II.4. a) Sursele asigură prin transformarea unei forme de energie neelectrică mecanică. Dacă I = I(t). I = nevS. [I ] S. l = I = v∆t. E=U + u legea circuitului electric Simboluri grafice pentru surse de curent staŃionar + – – + b) Conductoarele de legătură sunt traseele prin care se face legătura dintre surse şi consumatori.I.I. R NotaŃie: R. transportul electronilor în exteriorul sursei cât şi în interior.I. Aplicăm legea conservării energiei: Wsurs. qE = qU + qu. ∆q = Ne.m. viteza medie a purtătorilor de sarcină. aria secŃiunii S şi de lunV gime l. Dacă I = ct. = Am–2 Un circuit electric este format din surse. Curent electric staŃionar Considerăm un conductor metalic având densitatea N de electroni liberi n = . ∆q C . j = densitate de curent j = nev.1. Tensiunea sursei se numeşte tensiune electromotoare (t. ∆q = nelS. RezistenŃa electrică Mărime fizică ce caracterizează modul de a se opune un corp la trecerea curentului electric. V = Sl..DefiniŃie. I..= V 48 A = j Nm kgm 2 = 2 = 2 3 = Ω (Ohm) CA A s A s .e. c) Consumatorii sunt dispozitive ce transformă energia electrică în altă formă de energie.

I= A r E R+r R V II. Aparatul care măsoară intensitatea curentului electric se numeşte ampermetru şi se montează în circuit în serie. ρ – rezistivitate electrică constantă 1 electrică de material [ρ] S.2.3. Legea I Este un caz particular de conservare a cantităŃii de electricitate ce ajunge la un nod de reŃea electrică (punctul de întâlnire a cel puŃin trei conductoare electrice). III. Lege I Kirchhoff: Suma algebrică a intensităŃii curentului electric ce ajung la un nod de reŃea este egală cu 0. α este coeficientul termic al rezistivităŃii. 49 . ρl R= . Intensitatea curentului ce intră este considerată pozitivă (+) iar intensitatea curentului ce iese din nod negativă (–).= Ωm. Legea lui Ohm pentru o porŃiune de circuit Intensitatea curentului electric printr-o porŃiune de circuit este egală cu raportul dintre tensiunea electrică aplicată porŃiunii si rezistenŃa electrică a ei. S – secŃiunea S conductorului. Legea lui Ohm pentru întreg circuitul Intensitatea curentului electric prin circuit este egală cu raportul dintre tensiunea electromotoare a sursei şi suma dintre rezistenŃa circuitului exterior şi a celui interior al sursei.1 RezistenŃa electrică a unui conductor experimental se poate determina în funcŃie de dimensiunile lui geometrice şi de natura materialului. 2.I. unde ρ este rezistivitatea la temperatura t. Obs.Obs. ρ0 este rezistivitatea pentru temperatura t0 = 0°C. 1. l – lungimea conductorului. Aparatul care măsoară tensiunea electrică se numeşte voltmetru şi se montează în paralel între două puncte ale circuitului. Legile lui Kirchhoff III. σ = conductiρ vitate electrică VariaŃia rezistivităŃii cu temperatura: ρ = ρ0(1 + αt).1. 50 II. U I= R Obs.

N 1 1 =∑ R p k =1 Rk c) Gruparea surselor în serie – Considerăm N surse caracterizate de E1. 51 I = k =1 ∑ Ik . EN. AplicaŃii ale legilor lui Kirchhoff a) Gruparea (legarea) în serie (cascadă) se realizează prin legarea alternativă a rezistorilor (+ –.3. grupate în 52 . E2r2. r1. P2 – se consideră pozitive (+) tensiunea electromotoare a cărui sens de parcurgere a curentului corespunde cu sensul ales la pasul 1.2. Legea a II-a Este un caz particular de conservare a energiei electrice într-un nod de reŃea (o linie poligonală închisă ce cuprinde surse şi consumatori electrici). pentru al doilea montaj: E = IRs Rezultă: Rs = R1 + R2 + R3.K =1 ∑ Ik = 0 N R1 R2 R3 Rs III. Generalizând: Rs = ∑ Rk k =1 N ∑ Ek = ∑ I j R j j =1 N M a) Gruparea în paralel a rezistorilor se realizează prin cuplarea rezistorilor la aceeaşi diferenŃă de potenŃial (tensiune): b) I1 R1 Rp Ik I E N Obs. rN. Rk E III. K =1 E I E I Aplicăm pentru primul montaj legea a II-a: E= IR1 + IR2 + IR3. Lege II Kirchhoff: Suma algebrică a tensiunilor electromotoare dintr-un ochi de reŃea este egală cu suma algebrică a produselor intensitate a curentului electric şi rezistenŃa electrică din acel ochi de reŃea electrică. + –). …. P3 – se consideră produsul IR pozitiv (+) dacă sensul curentului corespunde cu sensul ales la pasul 1. Pentru a utiliza legea a II-a se efectuează următorii paşi: P1 – se alege un sens de parcurgere a ochiului de reŃea.

[W ] S. ∑ Ek N . rN. EN. P = UI. Lege I – Masa de substanŃă depusă la electrozi este direct proporŃională cu cantitatea de electricitate ce circulă prin circuit. grupate în paralel (debitează aceeaşi valoare a tensiunii în circuit exterior) şi care pot fi înlocuite cu o sursă având: N E ∑ rk 1 N 1 1 k Ep = k = . r1. este direct proporŃională cu pătratul intensităŃii curentului electric ce circulă printr-un rezistor. cu valoarea rezistenŃei şi intervalul de timp corespunzător.6. Puterea electrică a) puterea consumată printr-un consumator de rezisW U2 tenŃă R: P = . =∑ N 1 rp k =1 rk ∑r k =1 k III. Energia curentului electric a) energia consumată pe un rezistor de rezistenŃă R W = UIt. E2. Electroliza are la bază disocierea electrolitică. Lege Joule-Lenz: Cantitatea de energie termică (caldură). Energia consumată într-o rezistenŃă conduce la transformarea energiei electrice în energie termică.serie şi care pot fi înlocuite cu o sursă având: Es = K =1 b) energia consumată de o sursă cu E. 4r U2 t . Electroliza Este fenomenul de circulaŃie a curentului electric prin electroliŃi având ca purtători de sarcină electroni şi ioni. Q = It. Pmax = d) Gruparea surselor în paralel – Considerăm N surse caracterizate de E1. = W (Watt) b) puterea electrică debitată de o sursa cu E. 53 III. K – echivalent electrochimic [K ] = kg/C (kilogram/coulomb) 54 . …. r: W = Eit. rs = k =1 ∑ rk N III. W = I2Rt. W = E2 . P = R t [P ] S. r P = EI. Puterea maximă debitată de o sursă în exterior se obŃine în momentul în care rezistenŃa exterioară a circuitului este egală cu rezistenŃa internă a sursei: R = r. catod –) o cantitate de substanŃă. 1 = Kwh = 3600000 j Obs.4. M = KIt.I. = j (joul).I. M = KQ. Obs. R [W ] = Kwh.5. r2. depunând la electrozi (anod +. P = I2R.

2. V. F = 96400 C/echiv-gram Fn 1 A Unind cele două legi. Rv Uv Ra Ua IV. AdiŃionala voltmetrului Reprezintă rezistenŃa montată în serie cu voltmetrul pentru a mări scara de măsură.Lege II – Echivalentul electrochimic este direct proporŃional cu echivalentul chimic (A/n) A – masa atomică a elementului depus la electrozi.1. Rs = RA n −1 55 56 . F n IV. Considerăm un voltmetru cu rezistenŃa Rv care poate măsura tensiunea maximă Uv şi pentru a măsura o tensiune U = nUv se montează în serie o rezistenŃa Ra. A U U = Uv + Ua. Şuntul ampermetrului Reprezintă rezistenŃa pusă în paralel cu rezistenŃa ampermetrului pentru a mării scara de măsură. n – valenŃa elementului A K= . Considerând RA rezistenŃa aparatului ce poate măsura un curent maxim de IA şi pentru a i se mări scala de măsură pentru un curent I = nIA. vom obŃine: M = It. I IA RA. Ra = (n –1)Rv Is Rs I = IA + Is. I= nIA. U = nUv. IsRs – IARA = 0.

1. propagarea şi interacŃiunea luminii cu substanŃa. 58 . 57 Legea propagării luminii: Într-un mediu transparent optic. luând în considerare natura corpusculară a luminii (foton).OPTICA Optica este un capitol al fizicii ce studiază natura. interferenŃa. DefiniŃie: Fasciculul paralel este fasciculul format din raze de lumină paralele (d).(a) NoŃiuni introductive Optica geometrică are la bază noŃiunea de rază de lumină. lumina se propagă în linie dreaptă. luând în considerare natura ondulatorie a luminii (unda electromagnetică). Principiul lui Fermat: O rază de lumină trecând de la un punct la altul va urma acel drum pentru care timpul necesar este minim. efectul Compton. acŃionează independent unul de altul. DefiniŃie: Fasciculul omocentric este fasciculul format din raze de lumină concurente într-un punct (a). În funcŃie de modelul utilizat. b) optica ondulatorie – în care se studiază fenomene ca difracŃia. DefiniŃie: Fasciculul de lumină se defineşte ca un grup de raze de lumină. optica se clasifică în trei capitole: a) optică geometrică – în care se studiază propagarea luminii şi formarea imaginilor optice. fără a Ńine cont de natura luminii. DefiniŃie: Fasciculul divergent este fasciculul format din raze ce pleacă dintr-un punct (b). Principiul independenŃei fasciculelor de lumină: Fasciculele izolate de lumină ce interacŃionează. polarizarea. omogen. a b c d Optica geometrică I. DefiniŃie: Raza de lumină este definită ca direcŃia de propagare a luminii. c) optica fotonică – în care se studiază efectul fotoelectric. DefiniŃie: Fasciculul convergent este fasciculul format din raze ce converg spre acelaşi punct (c).

Lege I: Raza incidentă.2. 1: Dacă reflexia se face pe o suprafaŃă perfect plană. I i N r R ˆ iˆ = r I. Obs.(a) Reflexia luminii DefiniŃie: Reflexia luminii reprezintă fenomenul de întoarcere parŃială a razei de lumină în mediul din care a venit atunci când aceasta întâlneşte o suprafaŃă de separare cu un alt mediu. DefiniŃie: Fenomenul de trecere a luminii printr-o suprafaŃă de separare dintre două medii optic transparente şi schimbarea direcŃiei de propagare se numeşte refracŃie. raza normală la suprafaŃă şi raza refractată se găsesc în acelaşi plan. DefiniŃie: Raza de lumină ce trece prin suprafaŃa de separare şi îşi schimbă direcŃia de propagare se numeşte rază refractată. DefiniŃie: Raza ce se întoarce în mediul iniŃial poartă numele de raza reflectată (R).3. se numeşte reflexie regulată. normala şi raza reflectată în punctul de incidenŃă se găsesc în acelaşi plan. DefiniŃie: Unghiul dintre raza incidentă şi normala în punctul de incidenŃă. Obs. atunci unghiul de incidenŃă şi unghiul de reflexie sunt egale. 60 59 . 2: Dacă reflexia se face pe o suprafaŃă cu asperităŃi. DefiniŃie: Perpendiculara pe suprafaŃa de separare dintre două medii optic transparente poartă numele de normală (N). ea are loc în toate direcŃiile şi se numeşte reflexie difuză. Lege II: Dacă suprafaŃa de reflexie este perfect plană. Lege 1: Raza incidentă. DefiniŃie: Raza ce vine spre suprafaŃa de separare dintre două medii optice transparente poartă numele de raza incidentă (I).(a) RefracŃia luminii La întâlnirea unei suprafeŃe de separare dintre două medii optic transparente o parte din raza de luminii incidente se reflectă iar o parte va trece în al doilea mediu. DefiniŃie: Unghiul dintre raza reflectată şi normala în punctul de incidenŃă se numeşte unghi de reflexie (r). DefiniŃie: Unghiul dintre raza refractată şi normala la suprafaŃă se numeşte unghi de refracŃie.I. poartă numele de unghi de incidenŃă (i).

n2<n1 n2>n1 N N I I i i R R fracŃie al mediului din care vine lumina (n2 < n1). CondiŃii pentru reflexie totală: n2 < n1. indicele relativ faŃă de acel mediu (naer = 1). Viteza luminii în vid este considerată constantă: c = 3 ⋅ 108 m/s şi are aproximativ aceeaşi valoare în aer. = . Obs. r = 90° şi i ≥ l.3(c) Lama cu feŃe plan paralele Este un mediu optic transparent delimitat de două plane paralele. DefiniŃie: Prin raza emergentă se înŃelege raza de lumină ce părăseşte un sistem optic (R). Dacă primul mediu este aer. Dacă lumina trece printr-un mediu. deci r = 90°. Obs.(b) Reflexie totală Dacă indicele de refracŃie al mediului În care se refractă lumina este mai mic decât indicele de re61 62 . Obs. atunci cu n se notează indicele relativ de refracŃie faŃă de aer sau pentru un mediu oarecare. rezultă că există un unghi de incidenŃă limită pentru care poate avea loc refracŃia: i = l. dacă mediile exterioare sunt aceleaşi: sin i n2 sin r n1 = .Lege 2: Raportul dintre sinusul unghiului de incidenŃă şi sinusul unghiului de refracŃie este constant pentru două medii date. n2 = 1 (aer) sin l = 1 n I. Acest fenomen se numeşte reflexie totală. Proprietatea unei raze de lumină emergente printr-o lamă optică este că aceasta rămâne paralelă cu raza incidentă. sin r n1 sin i n2 sin i n2 = = n = ct. viteza luc minii va fi: v = .3. sin r n1 I. n = indicele de refracŃie al medin ului şi depinde de frecvenŃa radiaŃiei.

deci: i aplicăm funcŃia sinus şi vom obŃine: sin r ≥ sin(A – l). deci r = r'.3. Elementele prismei: a) muchia prismei – dreapta de intersecŃie a celor două plane.i n1 n1 r n2 n1 I. n = A 2 sin 2 CondiŃia de emergenŃă reprezintă condiŃia ca o rază de lumină ce intră într-o prismă să iasă la limită. sin l = → n n sin l ≥ sin(A – l) → A ≤ 2l condiŃia de emergenŃă pentru o prismă la care se cunoaşte materialul din care este confecŃionată (n). A + δm sin A 2 δ m = 2i − A . iar A =r + r'.(e) AplicaŃii ale fenomenului de reflexie totală 1) Prisma cu reflexie totală este folosită la construirea de binocluri şi a unor tipuri de aparate de fotografiat. iar r′ ≤ l. sin i = n sin r. I. dar A = r + r′→ r ≥ A – l. Se utilizează prisme din sticlă (n = 42°) a căror secŃiune este un triunghi dreptunghic isoscel.(d) Prisma optică Este un mediu optic transparent delimitat de două plane care fac intre ele un unghi diedru. c) unghiul prismei (unghi refringent) – unghiul dintre feŃe A N I B N C N R DeviaŃia minimă se obŃine cu condiŃia ca unghiurile i = i'. b) secŃiune principală – orice plan perpendicular pe muchia prismei. ˆ′ = 90°. ≥ sin( A − l ) . Unghiul dintre raza de incidenŃă pe faŃa AB a prismei si cea refringentă (AC) se numeşte unghi de deviaŃie (δ): δ = i + i' – (r + r'). r = .3. 63 64 . sin i dar sin i = n sin r → ≥ sin( A − l ) impunem n condiŃia ca raza incidentă să aibă unghiul maxim de 1 1 incidenŃă im = 90°. sin i' = n sin r' .

4(a) Dioptrul sferic DefiniŃie: SuprafaŃa care separă două medii cu indici de refracŃie diferiŃi se numeşte dioptru. cămaşă manta inimă n2 n1 65 . O fibră optică este formată din: manta. Obs. Formarea de imagini în dispozitivele optice – GeneralităŃi Optica geometrică este la baza obŃinerii de imagini în cadrul aparatelor optice. alcătuită din oxid de siliciu cu indicele de refracŃie (n2 = 1. telefonie şi televiziune prin cablu. Această condiŃie de a obŃine un punct imagine şi numai unul pentru fiecare punct obiect poartă numele de stimagtism.45° I I. ce îmbracă cele două zone. cămaşa. Dacă punctul imagine se obŃine la intersecŃia prelungirii razelor de lumină ce trece prin dioptru se numeşte punct imagine virtual. Fasciculele de lumină înguste şi foarte puŃin înclinate faŃă de axul optic se numesc paraxiale (AproximaŃie Gauss). Orice punct al unui obiect luminos emite un fascicul divergent care.4. se numeşte punct imagine real. DefiniŃie. devine convergent realizând un punct obiect. fasciculul de lumină incident trebuie să aibă o deschidere mică faŃă de axul dispozitivului optic. Obs.52. confecŃionată din material plastic. Elementele dioptrului sferic: • vârful dioptrului – polul calotei sferice. • centrul de curbură – centrul sferei din care face 66 I R R 45° 2) Fibrele optice se utilizează în medicină (endoscop). trecând printr-un dispozitiv optic. Pentru a îndeplini această condiŃie. inimă – o zonă centrală cu indicele de refracŃie n1 = 1.5). I. Dacă suprafaŃa de separare este sferică dioptrul se numeşte sferic. Dacă punctul imagine se obŃine la intersecŃia directă a razelor de lumină.

sunt considerate negative. • P′I – raza refractată prin dioptru. P′I = = x2. NotaŃii: • P – punct obiect luminos. • PI – raza incidentă. RelaŃii fundamentale ale dioptrului sferic: a) Axa optică principală Axa optică secundară O n1 V n2 b) n1 P –x1 i I r V R α O x2 n2 n1 < n2 P′ c) A y1 P V P′ y2 67 ConvenŃii de semn: segmentele măsurate de la vârful dioptrului spre dreaptă sunt considerate pozitive. • axa optică principală – dreapta ce uneşte vârful cu centrul de curbură. iar dacă sunt măsurate sub axă. ′ PI P O sin r n1 Înlocuim în ultima relaŃie notaŃiile: PI = –x1. Aplicăm teorema sinusurilor în triunghiurile ∆PIO şi ∆P′IO: PI PO P ′I P ′O = ⇒ = ⇒ sin α sin( π − i ) sin(π − α) sin r PO sin i P′I sin α = ⇒ . P′I ≈ P′V. PO = –x1 + R. • axa optică secundară – dreapta ce trece prin centrul de curbură şi orice punct de pe dioptru. Conform aproximaŃiei Gauss avem: PI ≈ PV. P′O = x2 – R şi efectuând calculele obŃinem: 68 . • P′ – punct imagine (cele două puncte se numesc puncte conjugate). iar cele măsurate spre stânga sunt considerate negative. ⇒ = PI sin α P′O sin r PO P′I sin i n2 ⋅ = = .parte dioptrul. segmentele măsurate deasupra axei principale sunt considerate pozitive. • OI = OV = R – raza sferei din care face parte dioptru.

RelaŃiile dioptrului plan se obŃin punând condiŃia: R → ∞ în formulele dioptrului sferic.− n1 n2 n2 − n1 + = prima relaŃie fundamentală a x1 x2 R dioptrului sferic. convexe dacă suprafaŃa de reflexie este cea exterioară (R > 0) (raza de lumină se consideră că vine din dreapta). y −y − x sin r xn β = 2 (c) β = 2 = 2 . I. b) oglinzi sferice – suprafaŃa de reflexie este o calotă sferică. separate printr-o suprafaŃă a) Oglinda plană – formula caracteristică oglinzii plane se obŃine din formula dioptrului plan cu condiŃia n2= –n1 x1= –x2. Clasificare: a) oglinzi plane – suprafaŃa de reflexie este o porŃiune din plan. x1 → ∞ ⇒ f 2 = 2 . f1 f 2 + =1 . − n1R n R . x2 → ∞ ⇒ − f1 = n2 − n1 n2 − n1 plană. trecând prin dioptrul sferic. deci pot fi de două feluri: concave dacă suprafaŃa de reflexie este cea interioară a calotei (R < 0). β = 2 1 reprey1 y1 − x1 sin i x1n2 zintă a doua relaŃie a dioptrului sferic. Pentru a forma imagini în oglinzi 70 69 . Focarul imagine reprezintă punctul în care se strâng razele de lumină după trecerea prin dioptrul sferic a unui fascicul paralel cu axul optic principal. x1 x2 DefiniŃie. Mărirea lineară transversală este raportul dintre mărimea imaginii şi mărimea obiectului. Oglinzile sunt porŃiuni de suprafeŃe perfect reflectoare pentru lumină. Focarul obiect este punctul din care pleacă razele de lumină care. devin paralele cu axul optic principal. Dioptrul plan este un ansamblu format din două medii diferite. dar faŃă de axele optice secundare.4(c) Oglinzi DefiniŃie. Focarele secundare sunt punctele cu aceleaşi proprietăŃi. n n R → ∞ ⇒ f1 = f2 → ∞ şi 1 = 2 . DefiniŃie. Obs. Focarele dioptrului sferic DefiniŃie. β = 1 x1 x2 I.4(b) Dioptrul plan DefiniŃie. β = 1.

Imaginile obŃinute cu ajutorul oglinzilor plane sunt virtuale. Reamintim că imaginea unui punct se obŃine cu ajutorul a două raze de lumină a căror traiectorie este cunoscută. Obs. separat de mediul exterior prin doi dioptri. care după reflexie trece prin focar (F. Obs. β = − 2 2 x1 x2 f x1 x2 R x1 Imagini în oglinzi sferice: a) oglinzi sferice concave O F O F Imaginile. O F 3) R/2 > x1 > 0 imagine virtuală. după reflexie. Exemplele sunt construite utilizând ca raze una paralelă cu axa optică principală. răsturnată 71 I.plane vom utiliza legile de reflexie. f1 = f2 = f = . + = . se întoarce pe aceeaşi direcŃie (O). dreaptă b) oglinzi sferice convexe F O b) Oglinda sferică – formulele caracteristice pentru oglinzi sferice se obŃin din formula dioptrului sferic cu următoarea condiŃie: n2 = –n1. în cazul oglinzilor convexe. iar a doua este o axă optică secundară care. sunt virtuale şi drepte. prelungirea). răsturnată 2) R > x1 > R/2 imagine reală. 1) x1 > R imagine reală. simetrice faŃă de oglinda şi de aceeaşi mărime. Lentila optică este un mediu transparent optic. Studiul se va face pentru a păstra aproximaŃia 72 . ce reprezintă condiŃia oglinzii: R 1 1 1 1 1 2 x + = . Lentile (sisteme de dioptri) DefiniŃie.5.

73 . Proprietate. 2. cele două vârfuri se vor aproxima cu un punct O. Convergenta (C) reprezintă inversul distanŃei focare. iar prelungirea razelor se strâng într-un punct virtual (focar). 3. f2 =  1  1 1  1  (n − 1) (n − 1) R − R   R −R   2  2   1  1 Vom nota: f = f2 = –f1 Obs. vârfurile V1. Toate razele de lumină ce trec prin centrul optic (axe optice) trec nedeviate. Dacă un fascicul de raze paralele cu axa optică principală ce trece prin lentilă se strânge într-un punct (focar) real. x2 → ∞ şi x1=f1 −1 1 f1 = . care devine obiect pentru cel de al doilea dioptru aflat în mediul cu n′1 şi formează imaginea finală P2. Acest punct poartă numele de centru optic al lentilei.5(a) Formula lentilelor a n1 n2 n′1 P1 P V2 C1 P2 C V 2 1 ′ n1 ′ − n2 − n1 n2 n2 − n1 − n2 n1 + = . DefiniŃie. DefiniŃie. Dreapta ce trece prin centrele de curbură a celor doi dioptri ce formează lentila şi centrul optic se numeşte axa optică principală. lentila este convergentă (pozitivă). să fie mică faŃă de razele de curbură a dioptrilor.(b) Focarele lentilelor: condiŃii x1 → ∞ şi x2 = f2.I = δ (dioptrie) f  R1 R2  74 O –x1 x2 Considerăm o lentilă delimitată de doi dioptri cu centrele C1. Punctul obiect P se află pe axa optică principală în mediul cu n1 şi creează în primul dioptru cu n2 punctul imagine P1. Toate dreptele ce trec prin centrul optic. CondiŃia este ca grosimea lentilei d. [C ]S . poartă numele de axe optice secundare. Dacă un fascicul paralel cu axa optică principală ce devine divergent după trecerea prin lentilă. considerând lentila subŃire. V2 şi razele R1. lentila se numeşte divergentă (negativă). Obs.  1 1 1   C = = (n − 1) −   .5. I.Gauss. Obs. C2. R2. Astfel. + = x1 a R1 a x2 R2 Adunăm cele două relaŃii si vom obŃine: ′ n2 − n1 − n2 + n1 ′ − n1 n1 + = + x1 x2 R1 R2 caz particular n1 = n′1 şi  1 −1 1 1  n  n= 2 → + = (n − 1) −   x1 x2 n1  R1 R2  I. 1.

b) biconcav. I. Modul de formare grafică a imaginilor într-o lentilă convergentă se realizează utilizând.5. pentru fiecare punct obiect. simbol.5. două raze ce creează un punct imagine. răsturnată şi mai mare decât obiectul F 2(a) 2(b) 2(c) 2) Lentila cu marginile groase faŃă de centrul ei se numeşte lentilă divergentă şi poate fi de trei feluri: a) menisc divergent (concav. răsturnată şi mai mică decât obiectul F 1(a) 1(b) 1(c) F b) 2 f ≥ − x1 ≥ f imagine reală.5(d) Tipuri de lentile subŃiri 1) Lentila cu marginile subŃiri faŃă de centrul ei se numeşte lentilă convergentă şi poate fi de trei feluri: a) menisc convergent (convex.I. c) plan concav. concav). Practic. se utilizează o rază paralelă cu axul optic principal care. va trece prin focar şi o rază ce trece prin centrul optic al lentilei şi care va trece nedeviată prin lentilă.(e) Imagini în lentile subŃiri 1) Imagini în lentile convergente: Obs. după trecerea prin lentilă. a) − x1 ≥ 2 f imagine reală. 75 76 F . c) plan convex. b) biconvex.(c) Mărire liniară (β) β = y2 x2 = y1 x1 I. simbol. convex).

o lentilă cu distanŃa focală egală cu F f1 f 2 b) d = f1 + f2 sistemul se numeşte telescopic (afocal) în care o rază de lumină paralelă cu axul optic principal va părăsi sistemul de asemenea paralel cu axul optic. 2 Cazuri particulare: a) d = 0 sistemul este format din două lentile subŃiri lipite (acolate) şi în acest caz sistemul se comportă ca 1 1 1 = + .6.1 ) = + f1 x1 x2 f 2 x . AsociaŃii de lentile subŃiri Considerăm două lentile care au axul optic comun între care există o distanŃă d = x2 + (-x’1). d F F 2) Imagini în lentile divergente a) − x1 ≥ 2 f imagine virtuală. dreaptă şi mai mică ca obiectul I. .c) − x1 ≤ f imagine virtuală. Pentru a construi imaginea unui obiect rectiliniu metoda este de a construi imaginea prin prima lentilă care devine obiect pentru a doua.1 x . d = x2 + ( − x . dreaptă şi mai mică ca obiectul F F 77 78 . b) − x1 ≤ f imagine virtuală.dreaptă şi mai mică ca obiectul F F –X1 X2 –X′1 X′2 1 −1 1 1 −1 1 = + .

În cazul undelor electromagnetice. NotaŃii: distanŃa dintre două surse S1S2 = 2l. ce devin surse secundare. Prin unde coerente se înŃeleg undele care au aceeaşi frecvenŃă. 2. tric: I = E20. componenta electrică a câmpului creează intensitate luminoasă (I). 1.2 Dispozitiv de interferenŃă Young Dispozitivul de interferenŃă Young este format dintr-o sursă de lumină. r1 S1 r2 S2 2πr1 2πr2 E1 = E01sin (ωt + ). k = 0. 3. 4… 2 II. ce se divide în două printrun paravan cu două perforaŃii. CondiŃia de maxim: ∆r = kλ. iar λ π(r2 − r1 ) 2 2 2 I ~ A = 4E0 cos λ ∆r = r2 – r1 – diferenŃă de drum ∆r = n(r2 – r1) – diferenŃă de drum optic. InterferenŃa este fenomenul de suprapunere într-un punct din spaŃiu a două sau mai multe unde coerente. când lumina trece printr-un mediu optic cu indicele de refracŃie n. iar fenomenul caracteristic este interferenŃa. iar într-un punct se suprapun. 79 80 . Considerăm două surse de lumină punctiforme care emit unde de aceeaşi frecvenŃă.Optică ondulatorie În cadrul opticii ondulatorii se utilizează modelul undei electromagnetice. 1. E = E1 + E2. distanŃa dintre surse secundare şi ecranul de observare L.1 InterferenŃă DefiniŃie. Rezultatul interferenŃei se obŃine pe un ecran. 3… CondiŃia de minim: λ ∆r = (2k + 1) . Intensitatea luminoasă este direct proporŃională cu pătratul amplitudinii intensităŃii câmpului elec- II. iar diferenŃa de fază este constantă în timp. Amplitudinea rezultantă va fi: π(r − r ) A = 2E0cos 2 1 . E2 = E02sin(ωt + ). k = 0. λ λ E01= E02 = E0. 2. Analiza rezultatului se poate obŃine în orice zonă din spaŃiu şi dispozitivul Young formează franje nelocalizate.

L S1 S S2 x lentile convergente. Dacă considerăm două raze la incidenŃă normală care formează două maxime consecutive avem λ interfranja i = . Dispozitiv de interferenŃă cu lamă cu feŃe plan paralele Lama cu feŃe plan paralele este un mediu optic transparent cu indicele de refracŃie n delimitat de două plane paralele. pe cele două plane în planul focal al unei 81 82 . InterferenŃa se realizează prin suprapunerea a două raze de lumină. DiferenŃa de drum dintre cele două raze ce interferă λ este: δ = 2dn cos r + dacă δ = kλ avem maxim. obŃinute prin reflexie.3.4. 2l locul geometric al punctelor de intensitate minimă poartă numele de franje întunecate: L xmk = (2k + 1) . 2 λ δ = ( 2k + 1) avem minim. Dispozitiv de interferenŃă cu pană optică Pana optică este un mediu optic transparent delimitat de două suprafeŃe între care există un unghi α << 5°. 2 i locul geometric al punctelor de intensitate maximă poartă numele de franje luminoase: L xMk = kλ . 2l interfraja este distanŃa dintre două maxime sau L două minime consecutive i = λ . 2l n d r II. 2 nα II.

626 ⋅10 −34 js constanta lui Planck. Experimental s-au 83 . Ei. Lege III: Efectul fotoelectric extern se poate produce numai dacă frecvenŃa radiaŃiei incidente este mai mare sau cel puŃin egală cu o valoare minimă. ordin k: 2ndk + = kλ 2 λ λ Max. DefiniŃie. Lege I: Intensitatea curentului fotoelectric de saturaŃie este proporŃională cu fluxul radiaŃiilor electromagnetice incidente. specifică fiecărei substanŃe. Lege IV: Efectul fotoelectric extern se produce practic instantaneu. … Energia unui oscilator poate să crească în cadrul absorbŃiei sau să scadă în cazul emisiei între două valori Ek şi Ei numai cu cantitatea ε = hν = Ek – Ei denumită cuanta de energie. 84 III. III. Electronii emişi în urma efectului fotoelectric poartă numele de fotoelectroni.2 Cuante de energie. iar h = 6. E2. Hertz la sfârşitul secolului 19. emite ipoteza că energia unui oscilator nu poate avea orice valoare. i 2ni 2ni Optica fotonică În cadrul opticii fotonice se utilizează conceptul de foton ca model. Fotoni Max Planck. Efect fotoelectric extern DefiniŃie. Emisia de electroni sub efectul radiaŃiei electromagnetice poartă numele de efect fotoelectric. unde ν este frecvenŃa oscilatorului.dk α i dk+1 În cazul incidentei normale i = r = 0 λ Max. efectul Compton. când frecvenŃa este constantă. în încercarea de a explica legile „corpului negru”. observat legile efectului fotoelectric extern. ci numai anumite valori discrete E1. …. Legile efectului fotoelectric extern nu pot fi explicate cu ajutorul modelului undei electromagnetice. Fenomenele caracteristice opticii fotonice sunt efectul fotoelectric.1. Efectul fotoelectric extern a fost observat de H. Lege II: Energia cinetică a fotoelectronilor emişi creşte liniar cu frecvenŃa radiaŃiilor electromagnetice si nu depinde de fluxul acestora. Obs. ordin k + 1: 2ndk+1 + = (2k + 1) 2 2 d k +1 − d k λ λ tg α = = ⇒α= .

ν0 frecvenŃa de prag sau prag roşu. considerând lumina formată dintr-un număr de fotoni. efectul fotoelectric se produce aproape instantaneu. deci energia cinetică variază liniar cu frecvenŃa radiaŃiei incidente.Particula care posedă energia unei cuante se numeşte foton. Explicarea legilor efectului fotoelectric extern Albert Einstein. electronul absoarbe energia fotonului şi se poate aplica legea conservării energiei. Conform teoriei relativităŃii. În urma interacŃiunii. 2 Ust – tensiunea de stopare L = hν0 lucrul mecanic de extracŃie necesar extracŃiei electronului şi este caracteristic fiecărei substanŃe. explică efectul fotoelectric ca o interacŃiune dintr-un foton şi un electron. un foton are următoarele caracteristici : • energia E = mc2 = hν hν h • impulsul p = mc = = c λ Masa de repaus este nulă ca şi sarcina electrică. Lege IV: InteracŃiunea dintre un foton şi un electron producându-se într-un interval de timp neglijabil. III.3. Lege III: Din ecuaŃia lui Einstein se observă că există o energie minimă a fotonului incident egală cu lucrul mecanic de extracŃie pentru a obŃine efect fotoelectric. deci şi numărul 85 86 . de fotoelectroni ce formează curentul electric de saturaŃie. Lege II: EcuaŃia lui Einstein este o funcŃie de gradul I. mv 2 ecuaŃia lui Einstein 2 hν energia absorbită de electron de la foton hν = L + mv 2 = eU st energia cinetică a fotoelectronului. Lege I: Creşterea fluxului de radiaŃie incidentă are loc când creşte numărul de fotoni.

................... 3 II......... Vector deplasare ..... 38 III.................... Şuntul ampermetrului ........... Viteza (momentană......1..... 46 I........ 27 I..... 45 I..1(a) Formule de calcul la nivel molecular ........ Principiul II al termodinamicii............... 3 I....... Vector de poziŃie ....................... 10 IV........ 54 IV.1............ instantanee) ............................ NoŃiuni introductive .................. 50 III........ 46 I..... 45 I. Electroliza .................................................. 54 III............................... 5 I................ Viteza medie ......2(d) EcuaŃia termică de stare a gazului ideal 28 I... 7 III.. 35 II...........1..3.. 50 III.................. Curentul electric ......... 55 IV... 51 III.....3. Circuit electric ....................2........... 48 II...............................2(b) Energia cinetică medie a unei molecule..1.1................. Intensitatea curentului electric ...... 49 II.............. Legea lui Ohm pentru o porŃiune de circuit .. Legea lui Ohm . 45 I....... CoeficienŃi calorici ....(c) Căldura . 49 III................................... 3 III..........................1................. Legile lui Kirchhoff ......................... Legea I ..4........... 15 Termodinamică ...2(c) Viteza termică ............... 6 II........... 56 ......... AplicaŃii ale legilor lui Kirchhoff...................................................5..................................................................(b) Lucrul mecanic în cadrul gazului ideal........ RezistenŃa electrică...... AcceleraŃie (momentană...............................1.4........ 26 I..... Mişcare rectilinie uniform variată ................. 51 III..............4............... 27 I........ 40 Electricitate .........................................................2.............................. Principiul I al termodinamicii ....... 5 Mişcarea punctului material ........ 33 II.......... 26 I. 3 NoŃiuni introductive..... AdiŃionala voltmetrului................................................... 26 I............ Legea a II-a .......................................2(e) EcuaŃia calorică de stare a gazului ideal 28 I.........2.......................... NoŃiuni introductive .......Cuprins Mecanică....................... 27 I....... Curent electric .. 4 VI...6.............(d) Enunt Principiul I al termodinamicii ............................... instantanee).........2.. 28 II...................... Mişcare rectilinie uniformă ............AccelerŃie medie ............................ 4 IV.2(a) Formula fundamentală a teoriei cineticomoleculare ................ 53 III... 33 II.............. Măsurări calorimetrice .................. Legea lui Ohm pentru întreg circuitul ................................. 33 II.. 48 II................................. 34 II.................3....... Puterea electrică ............................................... Pricipii şi legi în mecanica clasică ... Teoreme de variaŃie si legi de conservare în mecanică ...........1.............3 Legile gazului ideal (transformările simple ale gazului ideal) ..(a) Energie internă ............ 33 II..2..................... 47 II..................... 4 V...................................... Energia curentului electric ...........

................. 57 I..... 62 I......... 78 Optică ondulatorie ........ 61 I..... 66 I.............................................1 InterferenŃă ............................ 57 Optica geometrică ..... 60 I...........3......(a) RefracŃia luminii ................(b) Reflexie totală ...............edituranomina............ AsociaŃii de lentile subŃiri ..... 69 I....(a) NoŃiuni introductive ...... 59 I......................... 80 II........ Explicarea legilor efectului fotoelectric extern .............. 79 II... 85 NOTE: ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ www..............4.... 63 I........4(c) Oglinzi...Optica ............ 84 III................................... Efect fotoelectric extern .........................................3.................. Dispozitiv de interferenŃă cu pană optică 82 Optica fotonică ....................(a) Reflexia luminii ................4(b) Dioptrul plan ...................3..............................3................6.......... 81 II.................. 83 III........................2 Dispozitiv de interferenŃă Young ...........4....... Dispozitiv de interferenŃă cu lamă cu feŃe plan paralele................................. 70 I.3....2........(d) Prisma optică ...................... Lentile (sisteme de dioptri) ..3(c) Lama cu feŃe plan paralele ..ro ........... 79 II................................. Fotoni ..........2 Cuante de energie.........5. 83 III. 64 I....... Formarea de imagini în dispozitivele optice – GeneralităŃi .................................................................................. 57 I...(e) AplicaŃii ale fenomenului de reflexie totală ..................1......... 72 I.................1.................................................................3...................

___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ www.ro .edituranomina.edituranomina.ro ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful