Despre Tracul Enea, Str'Lucitorul (I Eneida: Mergi La Sectiunea Precedenta

MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA
Epopeea poporului carpato-danubian
DESPRE TRACUL ENEA, STR`LUCITORUL [I ENEIDA
ergilius, (70-19 \.d.H.) cel mai mare poet latin, l-a imortalizat pe Enea, ca erou al celebrului sù poem epic Aeneida, care este marea epopee a poporului rom~n. Faptele lui Enea din timpul r`zboiului greco-troian sunt amintite de Homer \n Iliada. Enea a fost un ne\nfricat lupt`tor \mpotriva grecilor, fiind \ntrecut \n vitejie doar de Hector. Legenda spune c`, de fapt, r`zboiul troian a pornit \nt~mpl`tor chiar din cauza lui Enea, \n urm`toarele \mprejur`ri: c~nd flota greceasc` s-a oprit la ]`rmul din fa]a cet`]ii pelasgice Troia, grecii st`teau cumin]i pe vasele lor, ne\ndr`znind s` coboare pe ]`rm, pentru c` o profe]ie spunea c` primul grec ce va cobor\ pe p`m~nt va fi [i primul care va muri \n acest r`zboi troian. Grecii sosi]i \n urm` (1900-1400 \.d.H.) din estul M`rii Caspice \n patru valuri: ahei, ionieni, dorieni [i eolieni nu mai sunt acum o hoard` barbar`, ci un popor de lupt`tori organiza]i, care dup` ce au absorbit no]iunile de civiliza]ie ale popoarelor din jur: pelasgi (traci, daci, carpato-danubieni), egipteni, [i-au construit o civiliza]ie proprie pe care voiau s-o r`sp~ndeasc` prin for]`, avizi de continu` cucerire [i jefuire a cet`]ilor bogate din jur, precum turcii [i ru[ii o vor face mai t~rziu. Regele cet`]ii Philace, Protesilaos, care particip` la r`zboi, de partea grecilor,cu 40 vase [i cu oameni de lupt`, a s`rit cu \ndr`zneal` pe ]`rm, fiind ucis de Enea. Prin] din familia domnitoare pelasgic` a Troiei, Enea era fiul lui Anchise [i al Afroditei, zei]a frumuse]ii; Afrodita i-a spus lui Anchise s` nu dezv`luie nim`nui [i niciodat` originea divin` a lui Enea. Dar
207
Fig.83. Europa la anul 100 \.d.H., ni se ar`ta \nc` dominat` de daci; s` nu uit`m c` Burebista \[i ap`ra grani]ele pe malul lacului Constan]a (Elve]ia de azi). La sud de Dun`re romanii ne ocupaser` Macedonia, f`r` s` ne schimbe numele. Grecii erau cunoscu]i ca achei [i trìau lini[ti]i \n sudul Peninsulei Balcanice sub romani. Europa \ncepea s` fie b~ntuit` de triburi barbare germanice, [i vor mai trebui s` treac` secole p~n` c~nd acestea ne
208
vor \mpinge afar` din spa]iul de 200 de ani p~n` c~nd, \n urma u din teritoriul Daciei; [i vor mai sosi, [i o ramur` a lor ne va oc de azi etc.), separ~ndu-ne \n do arom~nii-macedoneni, megleno
iei, Austriei. Vor mai trece \nc` atricid, romanii vor ocupa 14% 500 de ani p~n` c~nd slavii vor Dun`rii (bulgarii, s~rbii, croa]ii daco-rom~nii, la nord de ei [i stro-rom~nii, dalmato-rom~nii,
la sud de ei. Vor mai trece 1000 de ani p~n` la sosirea ungurilor \n C~mpia Panonic`, pe care ne vor ocupa-o. Nordul ne va fi [i el ocupat de o alt` grupare slavic` [i \nc` exist`m! i ast`zi Ei se g~ndesc dac` s` ne primeasc` ori nu pe Noi \n Europa! Noi am fost dintotdeauna aici. Noi nu am venit de nicìeri. C~nd grecii (acheii) au sosit \n Europa (1900-1400 \.d.H.), noi eram aici; Herodot ne numea oamenii locului, pelasgi.
209
Anchise, la un pahar de vin cu prietenii, s-a lùdat c` el s-a culcat cu Afrodita. Zei]a l-a pedepsit pe Anchise, betegindu-l de picioare, astfel c` Anchise a r`mas invalid. Totu[i lipsa de discre]ie a lui Anchise nu a avut repercusiuni [i pentru Enea. Afrodita a r`mas o mam` iubitoare; el s-a bucurat de ajutorul mamei lui, oriunde [i oric~nd a avut nevoie. C~nd, \n al zecelea an de r`zboi, grecii au reu[it s` cucereasc` Troia [i s`-i dea foc, nu tot poporul troian a fost nimicit prin foc [i sabie, o parte dintre ei, \n special femeile, au fost luate \n sclavie de c`peteniile grecilor. Printre cei ce au reu[it s` scape nev`t`ma]i a fost Enea care, ajutat de mama lui, [i-a luat familia, pe tat`l sù Anchise \n crc` (unii spun c` pe umeri), pe micul IULIU (Ascaniu, cum grecii \l vor numi mai t~rziu), fiul sù, care alerga al`turi de Enea, ]in~ndu-l de mn`, de mama sa Creusa, fiica regelui Priam, [i o parte din rudele sale apropiate; numai c` \n \nv`lm`[eala creat` de cei care alergau \n toate p`r]ile [i mai ales din cauza nop]ii, Creusa a disp`rut, astfel c` Enea a ajuns la corabie f`r` ea. Ajuta]i de \ntunericul nop]ii [i de Afrodita, Enea [i oamenii lui au reu[it s` se strecoare prin flota greceasc` [i s` porneasc` \n c`l`toria lor pe Marea Tracic` (Egee). Aeneida lui Vergilius \l poart` pe tracul Enea \ntr-o c`l`torie lung` p~n` \l aduce \n Italia, unde era destinul lui [i unde trebuia s` porneasc` o na]iune nou` [i un imperiu, care urma s` domine lumea timp de aproape un mileniu, un imperiu ce-l va avea ca nucleu de origine pe tracul Enea [i pelasgii lui. Vergilius a trìt \n timpul domniei \mp`ratului Octavian August. El era poetul preferat al \mp`ratului [i al lui Mecena, era perioada de aur a literaturii latine, Ovidius [i Horatius second~ndu-l cu cinste. nainte de Vergilius literatura latin` a avut [i al]i poe]i epici: pe Ennius (239-169 \.d.H.), grec prin na[tere, care a scris o epopee (Annale) \n care c~nta istoria Romei; pe Naevius (270-200 \.d.H.) care a scris tragedii [i comedii, \n care atac` aristocra]ia roman`; dup` Vergiliu, un poet epic remarcabil a fost [i Lucan (39-65 d.H.), nepotul filosofului Seneca; el a scris o epopee Pharsale despre lupta dintre Caesar [i Pompei. A[a c`, imperiul roman, care-[i trìa apogeul \n timpul lui August, de fapt, nu avea o epopee na]ional`.
210
Aceast` sarcin` a preluat-o Vergilius, poet foarte educat [i fin, iscusit versificator. El a compus epopeea na]ional`, \n 12 c~nturi, AENEIDA. De[i ca structur` opera sa imit` Iliada [i Odyssea lui Homer, geniul sù personal se vede clar \n perfec]iunea absolut` a stilului sù [i armonia versific`rii. El nu [i-a \ncheiat opera, de[i a lucrat la ea ultimii 10 ani (29-19 \.d.H.) din via]a sa. Vergilius era foarte exigent cu propria sa oper`, pe care nu o considera vrednic` a fi comparat` cu opera lui Homer [i inten]ioneaz` chiar s` o distrug`. Numai moartea lui prematur` a salvat Aeneida de la pieire. Aeneida a fost conceput` cu inten]ia de a exalta imperiul [i poporul roman; se sim]ea necesitatea unei epopei na]ionale [i a unui erou na]ional, cu r`d`cini \n istorie [i origine divin`. Tracul Enea, cel care fugea din Troia \n fl`c`ri, era OM. n ultimul c~nt, Enea, \nving`torul lui Turnus [i \ntemeietorul dinastiei [i poporului roman, este un Supra-OM, un Semizeu - ori a fi OM - \n cultura vedic` - \nseamn` deja a fi semizeu. Dup` ce a reu[it s` se desprind` de ]`rmul din fa]a Troiei, Enea [i pelasgii lui erau dornici s` g`seasc` c~t mai repede un loc unde s` se a[eze [i s` cl`deasc` un nou ora[. Dar, de[i au \ncercat de mai multe ori, ei au fost nevoi]i s` plece mai departe \mpin[i de evenimente nepl`cute. Enea a fost avertizat \n vis c` ]ara ce-i este destinat` este undeva departe, \n vest, Italia, care \n zilele acelea era cunoscut` ca Hesperia, ]ara de la apus. n acel moment, Enea [i troienii lui se aflau \n Creta [i de[i ]ara promis` era undeva foarte departe, totu[i ei erau satisf`cu]i c`, cel pu]in, \ntr-o zi, vor avea un loc al lor unde s` se stabileasc`. i au pornit imediat la drum. La una din escale au avut pl`cerea [i uimirea s` se \nt~lneasc` cu Andromaca, fosta so]ie a v`rului lui, Hector. C~nd dup` distrugerea Troiei c`peteniile grecilor au \mp`r]it \ntre ei femeile troiene capturate ca sclave, Andromaca fusese dat` lui Neoptolemus (numit uneori Pyrrhus) fiul lui Achilles cu Deidamia (acest Neoptolemus era omul care \l ucisese pe regele Priam \n fa]a altarului unde se refugiase). Neoptolemus a abandonat-o cur~nd pe Andromaca pentru Hermiona, fiica Elenei. Dar el nu a supravie]uit prea mult acestei c`s`torii astfel c` dup` moartea lui, Andromaca se c`s`torise cu
211
profetul troian Helenus. Andromaca [i Helenus i-au primit cu mult` bucurie pe Enea [i pelasgii lui - \n fapt, Enea fusese cumnatul Andromacì prin so]ul ei Hector [i sora lui, Creusa, prima so]ie a lui Enea. Ei le-au dat cele de trebuin]` [i \nainte de desp`r]ire Helenus i-a dat lui Enea sfaturi pre]ioase \n leg`tur` cu c`l`toria lui viitoare p~n` \n Italia - Hesperia; astfel el l-a sf`tuit s` nu se stabileasc` pe coasta de est a Italiei unde sunt foarte mul]i greci; lui Enea, \i era destinat` coasta de vest ceva mai spre nord, dar s` nu ia cumva drumul scurt dintre Italia [i Sicilia unde sunt stncile Scylla [i Charybda (Messina de ast`zi) ci s` fac` un drum mai lung, dar mai sigur, ocolind Sicilia pe la vest. Dup` ce au atins col]ul sud-estic al Italiei, Enea a continuat drumul spre sud sudvest a[a cum le spusese Helenus, numai c` acesta, necunosc~nd exact care este situa]ia de fapt a Siciliei, nu le-a spus pelasgilor s` nu coboare pe ]`rmul sudic al Siciliei, unde locuiau Cyclopii. Obi[nuit, c~nd se \nsera, ei tr`geau la mal unde \nnoptau iar diminea]a plecau mai departe. A[a s-a \nt~mplat [i de data asta. Probabil c` ei ar fi fost prin[i [i m~nca]i de Cyclopii lui Polyphemus, dac` nu se trezeau diminea]a foarte devreme [i dac` nu alerga la ei un om, \n zdren]e, care s` le spun` s` plece imediat de la ]`rm ca s` nu cad` \n m~inile Cyclopilor; acest om era unul din tovar`[ii lui Ullyse, l`sat \n urm`, neinten]ionat, \n pe[tera lui Polyphemus c~nd Ullyse [i oamenii lui reu[iser` s` se elibereze (dup` ce Ullyse reu[ise s`-l \mbete [i s`-l orbeasc` pe Cyclop). De-abia se desprinseser` vasele tracului Enea de ]`rm, c~nd ap`ru Polyphemus, care se \ndrepta spre ap` s`-[i spele orbita goal`; auzind sunetul lope]ilor ce loveau apa, [i-a dat seama c` trebuie s` fie ni[te oameni pe aproape [i a intrat \n ap` dup` ei, dar vasele erau suficient de \ndep`rtate de mal. De-abia sc`pa]i de acest pericol, pelasgii au dat peste altul [i mai grozav: Junona, care \i ura pe troieni de c~nd cu povestea cu Paris, care o preferase pe Afrodita, [i [tia c` Roma va fi \ntemeiat` de oameni cu snge tracic, troian [i c` dup` multe genera]ii acest ora[ va distruge Carthagina, ora[ul ei cel mai drag, a \ncercat s`-i opreasc` pe pelasgi din drumul lor c`tre Italia. Cu ajutorul lui Aeolus, regele v~nturilor, a iscat o furtun` \ngrozitoare, n inten]ia
212
de a-l \neca pe Enea. Dar Neptun, c`ruia nu i-a convenit deloc ca sora sa Junona s` se amestece \n treburile lui, l-a admonestat serios pe Aeolus, care a lini[tit imediat apele, permi]~nd astfel troienilor s` trag` la ]`rm; numai c` de ast` dat` ei erau pe coasta Africii, nu departe de Carthagina. Carthagina fusese fondat` de o femeie, Didona (sau Elissa), fiica regelui Tyr-ului, Mutto, sora lui Pygmalion (nu sculptorul cu accela[i nume care s-a \ndr`gostit de Galathea, propria lui sculptur`). So]ul Didonei, Siche, fusese ucis de Pygmalion care cùta s-o omoare [i pe ea. Didona a reu[it s` fug` din Tyr cu o m~n` de oameni [i a navigat pe Mediterana un drum lung p~n` a ajuns \n col]ul unei peninsule africane unde a fondat Carthagina. Ea era \nc` regina ora[ului, era foarte frumoas` [i... v`duv`. Junona, v`z~ndu-l pe Enea la un pas de Carthagina [i de Didona, a pl`nuit imediat cum s`-l opreasc` pe tracul Enea din drumul sù spre Italia; solu]ia era s`-l \ncurce cu Didona. Dar planul Junonei nu-i convenea deloc Afroditei, care dorea ca fiul ei s` nu \ncerce sentimente deosebite pentru Didona, ci rela]ia lui cu ea s` se limiteze la att c~t s`-i foloseasc` lui s` ob]in` de la ea numai ceea ce avea el nevoie. Dar, pentru c` Didona, la rndul ei, nu ceda u[or unor sentimente prea afectuoase fa]` de b`rba]i (refuzase deja nenumarate cereri \n c`s`torie ale regilor din regiune) zei]a l-a trimis pe Cupidon s` pun` pe j`ratec inima Didonei atunci c~nd se va \nt~lni cu Enea. Diminea]a, \nso]it de credinciosul sù prieten Achate, Enea a p`r`sit corabia [i a plecat \n recunoa[tere, ca s` [tie pe ce t`r~muri erau. Afrodita, deghizat`, i-a \nt~mpinat, le-a spus unde se aflau [i i-a sf`tuit s` mearg` direct la Carthagina unde regina Didona, mai mult ca sigur, \i va ajuta. Ea i-a \nv`luit pe ce doi \ntr-un val de cea]`. F`r` ca ei s` [tie c` au devenit invizibili, au intrat \n cetate [i au mers pe str`zile aglomerate, f`r` a fi v`zu]i. C~nd au ajuns \n fa]a unui templu monumental pe pere]ii c`ruia erau sculptate chiar scene din r`zboiul pelasgic troian, ei s-au oprit \n admira]ie. Tocmai atunci se apropia [i Didona nso]it` de un grup de femei. Afrodita a ridicat v`lul ce ascundea pe Enea, ap`r~nd \n fa]a Didonei drept [i frumos. C~nd Enea i-a spus cine este, regina i-a
213
urat lui [i tuturor oamenilor lui bun venit \n ora[ul ei. Ea a dat un splendid banchet \n cinstea troienilor. Enea i-a povestit \ntreaga lor istorie de la c`derea Troiei p~n` la sosirea la Carthagina. Pentru Didona erau suficiente faptele eroice auzite ca s` se \ndr`gosteasc` de Enea; dar [i Cupidon era prezent ca s` faciliteze lucrurile. Bine\n]eles c` Didona se \ndr`gostise \n a[a chip \nc~t l-a f`cut p`rta[ la conducerea ora[ului, i-a convins pe concet`]enii ei s`-l accepte ca pe un conduc`tor,s` dea serb`ri \n cinstea lor [i s` organize v\n`tori pentru ei. Ea nu cerea \n schimb altceva dec~t... dragostea tracului Enea. Acesta era at~t de mul]umit de schimbarea lucrurilor \nc~t se g~ndea foarte serios s` r`m~n` definitiv la Carthagina. Dar Jupiter nu dormea. El promisese fiicei lui, Afrodita, c` Enea \[i va urma soarta [i va crea \n Italia un popor care, c~ndva, va supune [i conduce lumea. A[adar el l-a trimis pe zeul Mercur cu un mesaj f`r` echivoc pentru Enea. Mercur l-a \nt~lnit pe Enea, singur, plimb~ndu-se pe malul m`rii, \mbr`cat \n haine scumpe [i \ncins cu arme artistic lucrate, toate daruri ale Didonei. C~t vei mai pierde timpul tù aici \n lux? o voce sever` l-a oprit pe loc. Enea se \ntoarse [i zeul Mercur era \n fa]a lui. Conduc`torul cerului m-a trimis s`-]i spun s` p`r`se[ti Carthagina [i s` cau]i regatul care este destinul tù. Cu aceste cuvinte zeul disp`ru, l`s~ndu-l \ng~ndurat pe Enea, convins c` trebuie s` \ndeplineasc` ordinul lui Jupiter, con[tient, \ns`, c~t de dificil` va fi desp`r]irea de Didona. Enea \[i chem` oamenii [i le ordon` s` fie preg`ti]i pentru plecare, dar s` fac` totul \n secret ca s` nu se afle. Totu[i Didona a aflat [i a trimis dup` el. La \nceput Didona a fost amabil` cu el [i i-a reamintit tot ceea ce f`cuse ea pentru el [i pentru oamenii lui. Enea \i r`spunse c` el nu este omul care s` nege tot binele pe care l-a f`cut lor, dar c` el nu s-a c`s`torit cu ea [i c` este liber s-o p`r`seasc` oric~nd dore[te; [i c` Jupiter i-a ordonat s` plece [i... el trebuie s` se supun`. Didona a fugit [i s-a ascuns \n palat, extrem de \ndurerat`. n aceea[i sear` troienii s-au \mbarcat [i au p`r`sit Carthagina. De pe mare, Enea [i-a aruncat o ultim` privire \nspre ora[ul \n care trìse fericit [i a v`zut zidurile ora[ului luminate de un mare foc, f`r` s` [tie c`
214
privea la rugul funerar al Didonei care, auzind de plecarea lui Enea, s-a urcat pe rug [i [i-a provocat singur` moartea cu un pumnal. C`l`toria pe mare p~n` pe coasta de vest a Italiei a fost foarte pl`cut` \n compara]ie cu furtunile prin care trecuser` \nainte. Profetul Helenus \i spusese lui Enea c` imediat ce ajunge n Italia s-o caute pe profeteasa Sibyl la pe[tera ei de la Cumae, o femeie foarte \n]eleapt`, care \i va prezice viitorul [i-i va da sfaturi \n ceea ce are de f`cut. Enea a g`sit-o [i ea i-a spus c` el va trebui s` se \nt~lneasc` cu tat`l sù Anchise, care murise chiar \nainte de marea furtun`, [i de la care va afla tot ce vrea s` [tie. Sibyl l-a avertizat c` drumul \n lumea de jos nu va fi u[or, dar dac` el, Enea, este hot`r~t s` \ntreprind` aceast` c`l`torie dificil`, ea \l va \nso]i. Dar mai \nt~i el trebuie s` g`seasc` ramura de aur f`r` de care nu se poate intra \n Infern. Enea \nso]it de Achate a \nceput imediat s` caute ramura de aur dar toate cùt`rile lor, \n cele mai dese p`duri, au dat gre[. Tocmai c~nd ajunseser` la disperare, a v`zut dou` turturele, p`s`rile Afroditei, care zbur~nd lin s-au a[ezat pe ramurile unui arbore cu frunze galbene str`lucitoare, nu departe de lacul Avernus unde era [i intrarea c`tre Infern. Enea a luat ramura de aur din arborele cu frunze galbene [i a dus-o Sibylei. La c`derea nop]ii, dup` ce au sacrificat patru boi negri, \n cinstea zei]ei nop]ii, Hecate, Sibyl a intrat \n pe[ter`, urmat` de Enea. C`l`toria spre Infern a fost \ntr-adev`r \nspìm~nt`toare, \ns` cei doi au ajuns, \n final, la jonc]iunea celor dou` r~uri din Infern, Cocytus [i Acheron, unde Charon, b`tr~nul barcagiu transporta sufletele de pe un mal pe cel`lalt. La \nceput, Charon nu a fost de acord s`-i transporte pe cei doi peste r~u, spun~nd c` el transporta cu barca numai mor]i nu [i vii, \ns` la vederea ramurii de aur, a acceptat s`-i treac` dincolo. Pe malul opus \i a[tepta \ns` c~inele cu trei capete, Cerberus, care p`zea cu str`[nicie trecerea [i nu l`sa pe nimeni s` treac` mai departe. Dar Sybil preg`tise pentru el o bucat` de pr`jitur` cu care trecerea a fost rezolvat` u[or. C`l`toria a continuat sub semnul terorii pe care a \ncercat-o Enea la vederea torturilor la care erau supuse sufletele celor care aveau de isp`[it p`cate din via]a lor anterioar`. n drum au trecut
215
[i pe l~ng` Valea Pl~ngerilor, unde erau neferici]ii \ndr`gosti]i care se sinuciseser`. Aici, Enea a v`zut-o pe Didona. Enea a \nceput s` pl~ng` c~nd s-a apropiat de ea. Am fost eu cauza mor]ii tale? Jur c` te-am p`r`sit \mpotriva voin]ei mele. Ea nici nu i-a r`spuns [i nici nu l-a privit r`m~n~nd rece ca o st~nc` de marmur`. Enea a fost foarte emo]ionat de aceast` \nt~lnire [i [i-a [ters mult timp lacrimile dup` ce a pierdut-o din vedere. n fine au ajuns la o bifurcare de drumuri unde Enea a fost sf`tuit de Sibyl s` fixeze ramura de aur pe zidul care delimita cele dou` drumuri: drumul din st~nga ducea spre Infern, iar cel din dreapta spre C~mpiile Elizee, unde Enea urma s`-[i \nt~lneasc` tat`l, Anchise. C~mpiile Elizee erau un loc foarte pl`cut. Aici locuiau poe]ii, eroii [i to]i care \n via]a lor p`m~ntean` \[i ajutaser` semenii. Printre ei era [i Anchise, care l-a salutat pe fiul sù cu mult` bucurie. Amndoi [i-au [ters lacrimi de fericire pentru aceast` stranie \nt~lnire dintre un mort, Anchise, [i un viu, Enea, a c`rui dragoste pentru tat`l sù fusese at~t de profund` \nc~t s` vin` printre mor]i. Tat`l [i fiul au avut multe s`-[i spun`. Anchise l-a dus pe Enea la r~ul Lethe, r~ul uit`rii depline, pe malul c`ruia a[teptau to]i cei care, b~nd din apa r~ului, uitau totul despre via]a lor anterioar` [i urmau s` porneasc` o nou` via]` pe p`m~nt. Anchise i-a ar`tat fiului sù pe to]i str`mo[ii lor [i pe to]i urma[ii lor, p~n` mult departe \n timp, viitorii romani, st`p~nitorii lumii, numindu-i pe fiecare, unul c~te unul. n final, i-a dat sfaturi cum s`-[i stabileasc` el re[edin]a, \n Italia, [i cum s` dep`[easc` toate necazurile care \l a[teptau. Apoi s-au desp`r]it, destul de calm, [tiind c` \n cur~nd se vor re\ntlni, c~nd Enea va ajunge la cap`tul zilelor sale pe p`m~nt. Enea [i Sibyl au reluat drumul lor \napoi pe p`m~nt unde s-au desp`r]it, Enea \ntorc~ndu-se la corabia lui. A doua zi diminea]a Enea a \nceput naviga]ia spre nord \n cùtarea p`m~ntului f`g`duit, undeva la v`rsarea Tibrului \n mare. Dar pe Enea [i pe oamenii lui \i a[teptau [i alte \ncerc`ri teribile, cauza lor fiind tot Junona. Ea i-a incitat pe latini [i rutuli, popoarele cele mai puternice din regiune, s` se opun` la a[ezarea pelasgilor pe teritoriul lor. Totu[i regele latinilor pe nume Latinus, era binevoitor fa]` de ace[ti strìni. Latinus fusese prevenit, \n vis,
216
de tat`l sù Faustus s` nu-[i m`rite singura fat`, Lavinia, cu nici un om din Italia, ci cu un strìn ce va sosi cur~nd; [i, c`, din aceasta unire, se va na[te o ras` care va domina lumea. A[a c` atunci c~nd Enea a trimis o delega]ie la regele Latinus, cer~nd o bucat` de p`m~nt de-a lungul m`rii, pe care ei s` se a[eze, regele a fost foarte binevoitor, convins fiind c` Enea este strìnul care va fi ginerele sù a[a cum \i prezisese tat`l sù Faustus. El promise tot sprijinul [i prietenia sa, iar lui Enea \i trimise vorb` c` el are o fat` oprit` de ceruri s` se m`rite cu un localnic, ci doar cu un strìn, omul destinului fetei lui, [i care este Enea. Dar Junona a intervenit din nou. Cu ajutorul uneia din Furii, Alecto, a incitat-o pe regina Amata, mama Laviniei, s` se opun` c`s`toriei ficei ei cu un strìn. Pe de alt` parte l-a incitat pe regele rutulilor, Turnus, care era cel mai serios pretendent la m~na Laviniei, s` porneasc` imediat un r`zboi \mpotriva latinilor, ca s` previn` orice \n]elegere \ntre latini [i troieni. Alecto a reu[it s` creeze [i o a treia situa]ie, [i mai dificl`, \n defavoarea pelasgilor. Un ]`ran localnic avea la curtea lui un cerb t~n`r, frumos [i bl~nd. Fata ]`ranului \mpodobea coarnele cerbului cu ghirlande, \l piept`na, \l sp`la [i avea grija lui. n timpul zilei cerbul se plimba slobod pe paji[ti dar seara venea acas`; to]i ]`ranii de prin \mprejurimi \l iubeau [i-l protejau. Fiul lui Enea, IULIU (Ascanius), \ndemnat de Alecto, fiind la v~n`toare, r`ni mortal cerbul, care reu[i totu[i s` ajung` acas` la st`p~na lui, unde [i muri. Alecto avu grij` s` r`sp~ndeasc` imediat zvonul uciderii, fapt ce a generat o lupt` \ntre localnici, care voiau s`-l omoare pe Iuliu, [i tracii care \l ap`rau. Aceast` veste a ajuns la Latium imediat dup` sosirea regelui rutulilor, Turnus, cu armata lui, care s-a a[ezat \n fa]a por]ilor cet`]ii. Regele Latinus \nspìm~ntat de desf`[urarea evenimentelor, se \nchise \n palat l`s~nd lucrurile pe seama soartei. n final armata rutulilor s-a unit cu cea a latinilor \mpotriva tracilor-troieni. Aceast` armat` unit` era condus` de Turnus care era un soldat \ncercat. Al`turi de el era Mezentius, fost rege al etruscilor, sc`pat de furia poporului sù [i ad`postit de Turnus. Acest Mezentius era un soldat iscusit, dar de o cruzime nemai\nt~lnit`. Un alt aliat era Camilla, regina volsgilor,
217
un popor din sudul Latiului. Aceast` Camilla fusese crescut` [i antrenat` de tat`l ei s` alerge mai repede dec~t p`s`rile \n zbor [i s` m~nuiasc` arcul [i s`ge]ile at~t de bine \nc~t dobora cea mai iute pas`re, din zbor. Ea era \nso]it` de o m~n` de r`zboinici, printre care erau [i multe femei. Ea \ns`[i dispre]uia c`s`toria; iubea v~n`toarea, r`zboiul [i libertatea ei. n aceast` situa]ie periculoas` pentru troieni, Tat`l Tibru, zeul fluviului pe l~ng` care aveau troienii tab`ra lor, l-a vizitat pe Enea, \n vis, [i i-a spus s` plece imediat \n susul apei p~n` la un or`[el ne\nsemnat, unde era rege Evandru. Zeul Tibru i-a promis lui Enea c` va g`si acolo ajutorul de care are nevoie. Diminea]a, Enea \mpreun` cu c~]iva \nso]itori a navigat pe Tibru, \n susul apei, p~n` la Evandru, de care au fost primi]i cu mult` c`ldur`. Or`[elul era a[ezat pe c~teva coline \ntre care erau paji[ti verzi unde p`[teau oi. Enea a \n]eles c` ceea ce el vedea erau locurile pe care \ntr-un viitor \ndep`rtat urma s` se \nal]e templele, Capitoliul, Forul Roman [i alte edificii. Evandru i-a povestit lui Enea c` \nainte cu mult timp ]ara era sub st`p~nirea unor oameni s`lbatici p~n` c~nd a venit zeul Saturn, gonit din cer de fiul sù Jupiter. Zeul Saturn a schimbat totul \n bine, a introdus ordine \n ]ar` [i a domnit cu at~ta \n]elepciune, justi]ie [i pace \nc~t timpul sù a r`mas \n amintirea oamenilor ca Epoca de Aur. Dup` aceea, aici au domnit o serie de tirani, p~n` a venit el, un exilat din Grecia [i anume din Arcadia. Enea a petrecut noaptea \n umilul cort al lui Evandru pe un pat de frunze [i acoperit cu o blan` de urs. Diminea]a, Evandru \i d`du lui Enea sfatul pentru care venise. El \i spuse c` Arcadia (el numise noua sa ]ar`, dup` numele celei p`r`site \n Grecia), era un stat slab ce nu-i putea oferi dec~t un ajutor ne\nsemnat. Dar ceva mai \n susul Tibrului, pe malul opus, trìa un popor bogat [i puternic, etruscii, al c`ror rege fugitiv era \n tab`ra lui Turnus. Acest fapt numai, era suficient ca etruscii s`-i ofere ajutor lui Enea, pentru c` ei \l urau de moarte pe Mezentius, fostul lor rege. Evandru se oferi s`-i dea ca ajutor pe unicul sù fiu, Pallas; de asemeni d`du fiec`ruia din oamenii care \nso]eau pe Enea, c~te un cal care s`-i duc` c~t mai repede la etrusci.
218
ntre timp, lucrurile \n tab`ra pelasgilor mergeau rù. Fortificat` cu tran[ee [i cu un val de p`m~nt, tab`ra, lipsit` [i de cei mai buni lupt`tori ai ei, pleca]i dup` ajutor, era ntr-o situa]ie disperat`. Raportul de for]e \ntre armata condus` de Turnus [i grupul de troieni era dezastruos. Turnus a atacat cu furie dar tracii au respins cu succes toate atacurile lui. Potrivit ordinelor lasate de Enea \nainte de plecare, troienii nu au ie[it la atac; p`r`sirea taberei ar fi fost fatal` pentru ei, pentru c` for]ele inamicului erau mult prea numeroase. Problema care se punea era cum s`-i dea de veste lui Enea despre situa]ia de fapt din tab`r`. Acest lucru era ceva de nerealizat, pentru c` armata lui Turnus \nconjurase tab`ra, din toate p`r]ile, astfel c` nu se \ntrevedea nici o solu]ie. Totu[i, \n tab`r` s-au g`sit doi tineri care, observ~nd c` \n tab`ra rutulilor nu se vedea nici o lumin` [i nu se auzea nici un zgomot, deci toat` lumea dormea ad~nc, au propus consiliului taberei s` fie l`sa]i ei s` \ncerce s` str`pung` blocada inamic` [i s`-i dea de veste lui Enea. Unul era Nisus iar cel`lalt era cel mai bun prieten al lui, Euryales, un copilandru \nc`. Nisus care era un lupt`tor experimentat, a reu[it s`-[i croiasc` o c`rare printre solda]ii inamici omor~nd \n somn at~]i c~t a putut s` omoare, f`r` ca cei uci[i s` scoat` un geam`t; Euryales era cu el. Dar aceast` ac]iune le-a luat prea mult timp [i la lumina slab` a dimine]ii care se anun]a, un grup de c`l`re]i care veneau spre tab`r`, au v`zut o sc~nteiere pe casca lui Euryales, [i-au dat seama c` nu este unul de-al lor [i l-au prins, hot`r~nd s`-l omoare. Nisus, care se r`t`cise de prietenul sù, s-a \ntors s`-l caute [i a ajuns exact atunci c~nd inamicii se preg`teau s`-l omoare. Atunci el a ie[it din ascunz`toare de unde observa toat` scena [i alerg~nd la comandantul c`l`re]ilor a cerut s` fie el omor~t, pentru c` el este autorul m`celului [i nu prietenul lui. Dar soldatul mplntase deja suli]a \n pieptul lui Euryales. Nisus l-a omor~t pe loc pe uciga[ul prietenului sù, dar a c`zut [i el al`turi de Euryales str`puns de nenum`rate l`nci. Prietenia lor dus` p~n` la sacrificiu a r`mas simbol al adev`ratei prietenii. Enea a sosit cu o armat` puternic` de etrusci [i b`t`lia dintre cele dou` armate a fost aproape o exterminare. Pu]ini au
219
supravie]uit, mul]i, foarte mul]i au c`zut: Mezentius, dup` ce [i-a v`zut propriul bìat omor~t, a c`zut [i el ca [i t~n`rul Pallas, fiul lui Evandru; \n final inamicii tracilor-troieni sunt omor~]i \n mas`. La sf~r[it Turnus [i Enea s-au \nt~lnit, lupta aceasta era \ns` inegal`. Pentru Turnus lupta cu Enea era f`r` nici un sens, ca [i c~nd avea s` se lupte cu un semizeu. Epopeea lui Vergilius se termin` cu uciderea lui Turnus. Suntem l`sa]i s` credem c` Enea s-a c`s`torit cu Lavinia d~nd na[tere unei rase noi, rasa roman`, pun~ndu-i astfel bazele. De aici legenda originii divine [i troiene (tracice) a poporului roman.
Note:
a. Legenda spune c` Priam [i Hecuba au avut 49 copii. b. Dardanus a fost fondatorul Troiei [i str`mo[ul dinastiei regale din Troia. c. Ilus, rege legendar al Troiei; mormntul lui se afl` n afara zidului cet`]ii. d. Laomedon, rege al Troiei, tat`l lui Priam. e. Assaracus, fratele lui Ilus. f. IULIUS (Ascanius), fiul lui Enea [i al Creusei, a domnit ca rege al Latiului, dup` tat`l sù, [i a fondat ora[ul Alba Longa. El este str`mo[ul familiei Julia, din care pretindea Caesar c` se trage.
220
CUCERIREA PENINSULEI ITALICE DE C`TRE CARPATO-DUN`RENI

ac` accept`m teoria cromozomal` a migra]iei [i r`sp~ndirii rapide a popoarelor dup` Michael D. Le Monick (Time Magazine, 13 februarie 1995) (Fig. 84), odat` cu formarea [i apari]ia spe]ei umane, aproximativ 200.000 \.d.H. n sud-estul Africii, omul primitiv sose[te n Europa n jurul anului 40 000 \.d.H., ocup~nd o suprafa]` cuprins` ntre Cehia de ast`zi, ca limit` nordic`, [i continu~ndu-se prin spa]iul CarpatoDun`rean p~n` n Balcani, [i de acolo pe f~[ia de p`m~nt ce unea Peninsula Balcanic` de Asia Mic` [i care se va scufunda n Marea Mediteran` n jurul anului 4000 \.d.H., l`s~nd n locul ei o nou` mare, Tracic` (Egee) [i o mul]ime de insule. Peninsula Italic` a fost ocupat` mult mai t~rziu de c`tre noi, n patru etape: 1. simpla migrare sud-vestic` a carpato-dun`renilor; 2. sosirea n spa]iul italic a aryenilor-carpato-dun`reni (aproximativ 3.000 \.d.H.), sub numele de etrusci; 3. recucerirea peninsulei de c`tre ramanii carpato-dun`reni av~nd conduc`tor pe str`lucitul Enea; 4. recucerirea pa[nic` a imperiului roman cu mutarea capitalei la Salonic sub conduc`torii daci Galer cel B`tr~n [i Galer cel T~n`r, iar mai t~rziu sub dacul Constantin cel Mare care va muta din nou capitala la Constantinopol. Odat` cu topirea calotei glaciare ce acoperise toat` Europa except~nd spa]iul Carpato-Pontic [i sudul Mun]ilor Pirinei, popula]ia local`, paleo-european`, din spa]iul Carpato-Dun`rean [i ncepe explorarea [i ocuparea teritoriilor din jur propice vie]ii. De la noi a nceput Europa s` existe. Nu de pe Rin, din Germania, nici din bazinul Senei (din Fran]a) [i nici de pe Tamisa (din Anglia). Noi am dat na[tere la ceea ce se cheam` ast`zi Europa! Astfel c`, prima cucerire a Peninsulei Italice a avut la nceput
221
222
Fig.84. Cea mai devreme migra]ie a speciei umane, care a \nceput \n urm` cu 200 000 de ani din Africa, va atinge Europa \n urm` cu 40000 de ani, \n Balcani, p`[ind pe f~[ia de p`m~nt ce lega c~ndva Peninsula Balcanic` de Asia Mic` (care se va scufunda \n Marea Mediteran`, 4000 \.d.H., l`s~nd \n locul ei o nou` mare: Tracic` Egee [i o mul]ime de insuli]e).
Dup` Time, Secrets of stone age, p.64, vol.145, No.6, feb.13, 1995. Time map by Joe Lertola and Paul J. Pugliese
aspectul unei simple migra]ii pa[nice, fire[ti. Mult mai t~rziu, prin jurul anului 3.000 \.d.H., aryenii-carpato-dun`reni, organiza]i politic [i religios, civilizatori, vor recuceri aceea[i Peninsul` Italic` de la fra]ii lor. Ace[ti noi cuceritori i fac [i ast`zi pe istorici, arheologi, lingvi[ti, istorici ai artei etc. s` aib` re]ineri fa]` de axiomele pe care le prezint` etruscii care au ap`rut n Peninsula Italic` n apropierea anului 3.000 \.d.H. pentru a dispare sub cucerirea roman`. At~t lumii antice c~t [i celei moderne, etruscii, aryeni-carpato-dun`reni au ap`rut ca un popor straniu, cu o civiliza]ie avansat`, ce nu aveau nimic n comun cu popula]iile vecine (Raymond Block, Etruscii ). Herodot (la mijlocul secolului al V-lea \.d.H.) i considera urma[i ai lidienilor (popula]ie Tracic`). Vergilius, Ovidius [i Horatius, sunt cu to]ii de aceea[i p`rere, n timp ce Nicolas Frere (secolul al XVIII-lea d.H.) i considera pe etrusci ca fiind cotropitori indo-europeni ce au cobor~t n peninsul` prin anul 2.000 \.d.H. Limba etruscilor nu se cunoa[te bine, exist~nd n sensul acesta o mul]ime de ipoteze. Dar... n anul 1885, doi tineri de la [coala francez` din Atena, Cousin [i Durrback, descoper` n Insula Lemnos din Marea Egee, n apropiere de satul Kamina, o stel` funerar` decorat` [i purt~nd o inscrip]ie (Fig. 85). Pe stela funerar` este cioplit profilul unui r`zboinic sau zeu (Zalmoxis?) narmat cu o lance [i dou` texte gravate: unul n jurul capului, altul pe una dintre fe]ele laterale ale stelei. Acest monument, produs al artei arhaice locale, dateaz` din secolul al VII-lea \.d.H., deci cu circa dou` sute de ani nainte ca insula s` fie cucerit` de greci (n jur de 500 \.d.H., sub Themistocles) de la neamul tracic al sinthionilor (amintit [i n Iliada). Literele sunt Etrusce, iar modul de scriere este bustrofedon (de la dreapta la st~nga [i de la st~nga la dreapta). Iar dac` n 1963 Raymond Bloch n Ancient Peoples and Places nu le g`sise nici un n]eles, nu acela[i lucru ne spune A. Bunescu n Dacia Secret`. n traducerea acestuia, unul dintre texte aminte[te de faptul c` Zalmoxis a trìt 42 de ani, iar duhul acestuia a fost renviat [i ap`rat de 10 nobili vrednici. Dup` cum am mai spus de multe ori, nconjurat` de mistere, nv`luit` n legende, preistoria omenirii [i n special a noastr`, este nc` o mare enigm`. Fiecare nou` descoperire [tiin]ific` ne schimb` ideea despre trecut. C~nd vom
223
Fig.85. n anul 1885, doi tineri de la [coala francez` din Atena, Cousin [i Durrback, descoper` \n insula Lemnos din Marea Egee, \n apropiere de satul Kamina, o stel` funerar`. Aceasta este datat` ca apar]in~nd secolului al VII-lea \.d.H., deci cu 200 de ani \naintea cuceririi insulei de c`tre greci sub Temistocle, 500 \.d.H. de la tracii Sinthioni. N. Densu[ianu consider` cele dou` scrieri ca fiind pelasgice [i le traduce cam a[a: Iolaie b`tr~nul \n aceasta zace, bolnav niciodat`, s`n`tos fuse; a fost interinat. Nu acela[i lucru poate spune 80 de ani mai t~rziu Raymond Bloch \n Ancient people and Places. A. Bunescu \n Dacia Secret`, ne ofer` o traducere mult mai sofisticat`, consider~nd literele etrusce, ca [i precedentul, iar modul de scriere bustrofedon (de la dreapta spre st~nga [i de la st~nga spre dreapta).
Dup` Raymond Bloch, Etruscii, p.55, Ed. tiin]ific`, Bucure[ti, 1966.
224
renun]a la opinia c`rturarilor din Evul Mediu [i ne vom redescoperi pe noi?! Personal, sunt fascinat de misterele antichit`]ii rom~ne[ti [i sunt hot`r~t ca, de c~te ori pot, s` ridic voalul nep`s`rii [i s` prezint trecutul a[a cum cred eu c` trebuie prezentat. i ntorcndu-ne la etrusci, aryeni-carpato-dun`reni, s` nu uit`m c` dinastia etrusc` a Tarquinilor a condus Roma din 616 pn` n 509 \.d.H. cnd, unindu-se cu cele ale cartaginezilor i-au oprit pe greci s` colonizeze sudul Italiei [i i-au nvins n b`t`lia naval` din 535 \.d.H., de la Alatia. Momentul poate fi considerat drept apogeu al puterii etruscilor carpato-dun`reni, care de atunci au intrat n declin fiind nvin[i de greci la Cunae, n Golful Naples, n anul 474 \.d.H. Republica Roman` va distruge, ntr-un r`zboi pe care eu l numesc fratricid, pe Uei, n 396 [i pe Volsini, n 265 \.d.H., n acest fel, aceast` ramur` carpato-dun`rean`, etruscii, disp`rnd. De-a lungul a aproape dou` milenii, ei au reprezentat un factor de civiliza]ie n inima Peninsulei Italice [i au ridicat-o din ntunericul [i barbaria primitiv`. Dar Roma, care s-a eliberat de tirania etruscilor carpato-danubieni a continuat s` existe sub influen]a cultural` mo[tenit` de la ace[tia, prelund-o [i la rndul ei, l`snd-o mo[tenire Occidentului. n afara multelor monumente funerare, a unui alfabet (surs` bun` de inspira]ie pentru cele grec [i latin) s` vedem ce altceva ne-au mai l`sat ace[ti aryeni carpato-dun`reni: - numele feminin Rama (se [tie c` Arborele Tracic num`ra peste 200 de triburi unde, al`turi de geto-daci erau [i ramanii) cu formele Ramatha, Rametha, Ramutha [i Ramtha; - o expresie clasic` a clasei conduc`toare de atunci sun` foarte arogant [i din nefericire o mai ntlnim [i ast`zi: clasa celor ce muncesc nu are drepturi ci numai ndatoriri; - ei credeau n magi [i ritualuri magice; la Piacenza s-a g`sit un ficat din bronz (de origine etrusc`) mp`r]it n 45 de sectoare, fiecare dintre ele avnd un nume de divinitate (Fig. 86); Dar s` ne oprim aici cu etruscii-carpato-dun`reni [i s` vedem cine au fost... romanii? Am s` ncep cu bine cunoscuta legend` a gemenilor Romulus [i Remus, fii ai virginei Rhea Silva. Rhea Silva, fiica numitorului de Alba Longa (familia Alba Longa a fost ntemeiat` de tracul raman, str`lucitorul Enea, prin c`s`toria cu fiica unui rege local, Lavinia), fiind vestal` n Templul lui Marte, r`mne a[a, dintr-o dat`, gravid` cu... zeul Marte. (De fapt, ne-am
225
Fig.86. Ficat etrusc de bronz, g`sit la Piacenza, \mp`r]it \n 45 de sectoare, fiecare din ele av~nd un nume de divinitate.
226
Fig.87. Cas` etrusc`, acoperit` de simboluri [i \nv`luit` de misticism.

Fig. 86-87 sunt reproduse dup` Etruscanes: Italy Lovers of Life
227
obi[nuit cu minuni de felul acesta: este suficient s` ne amintim legenda geto-dacic` a lui Miriam, Mama Florilor de M`r, care a r`mas gravid`, tot din senin, cu o raz` de soare, n`scnd pe cei doi Zalmoxis, frate [i sor`) etc. Revenind la legenda noastr`, unchiul Silvei, Amulius, n-a crezut-o [i a aruncat-o n temni]`, ordonnd uciderea celor doi prunci gemeni. Un suflet milos i va pune ntr-un co[ [i i va l`sa s` pluteasc` pe apa Tibrului, de unde, legenda spune, vor fi pescui]i [i ulterior hr`ni]i de o lupoaic`. Revenind la legenda geto-dac`, cei doi gemeni Zalmoxis au fost adopta]i de nobilul Aisepos P`storul [i de so]ia lui Brito-Lagis (Divina Lupoaica). Cronicari romani ai acelor timpuri au m`rturisit c` legenda roman` cu lupoaica a fost preluat` de la traci. Dar s` revenim la adev`rata origine a romanilor.
Oltina - Altina - Latina - Latium

Cu mii de ani nainte de cucerirea a 14% din teritoriul Daciei de c`tre romani (sub conducerea str`bunului Traian) NOI, carpato-danubienii, tracii, cucerisem deja Peninsula Italic`. Vergilius o [tia, atunci, de mult, dar noi cei de azi, BA! Urmele lor, ale carpato-dun`renilor, au r`mas prin locurile pe unde ei au emigrat, din actuala Oltina, ]inut din zona Dobrogei de azi. (Altina nseamn` m`re]ie, fericire n limba geto-dacilor, a[a-zisa latin` vulgar`). Un grup de emigran]i traco-ge]i, avndu-l n frunte pe Str`lucitorul Enea trac raman au p`r`sit nucleul carpatodun`rean ajungnd pn` n centrul Peninsulei Italice, numind locul Latina... Latium. Limba lor se va numi Latina (Limba M`re]iei, Limba Fericirii). De-a lungul timpului, cercet`tori de frunte s-au c`znit ([i nc` o mai fac) s` g`seasc` o alt` origine pentru ace[ti latini; dar dac` Vergilius recuno[tea originea trac` a poporului roman [i-[i folosea imagina]ia n a-l pune pe Enea n fruntea epopeii form`rii poporului latin, purtndu-[i eroul trac de la ruinele n fl`c`ri ale Troiei pn` pe Valea Tibrului, s` vedem care este p`rerea altora despre aceast` c`l`torie. Gheorghe Musu, n lucrarea Din mitologia tracilor, Victor Kernbach, n Miturile esen]iale, Manfred Oppermann, n a sa Tracii ntre Arcul
228
Carpatic [i Marea Egee, Adrian Bucurescu, n Dacia Secret`, M. Gimbutas, n cartea Old Europe, cca. 7000-3500 \.d.H.: The Earliest European Civilization before the Infiltration of the IndoEuropean People [i V. Gordon Childe (n lucrarea The History of Civilization: The Aryans), i considera pe traci drept nucleul civiliza]iei proto-europene. Str`lucitorul Enea, n fruntea emigran]ilor carpato-dun`reniramani din Oltina, Dobrogea, va ajunge pn` n Banat, va trece Dun`rea [i se va opri pentru o scurt` perioad` de timp la sudul ei, la CURTU-ZURA (Curtea Str`lucitoare, Ora[ul Alb, Bel-grad-ul de azi) unde se pare c` a avut loc idila dintre Str`lucitorul Enea [i DIDO, Doamna, regina ]inuturilor respective. Au mai trecut cteva sute de ani [i legenda tracului Enea, chiar dac` nu [i-a pierdut esen]a, s-a deplasat ca loc de ac]iune ntr-o alt` zon` geografic`, personajele suferind [i ele modific`ri. Astfel, Curtuzura va deveni Cartagena, Didona i va lua locul Doamnei Dido, iar n locul Oltinei avem Troia, ai c`rei locuitori traci erau tot din ramura ramanilor. Anii trec, istoria se schimb` [i iat` c` Messapii din estul Peninsulei Italice ct [i Vene]ii de pe cursul inferior al Padului sunt ast`zi considera]i a fi de origine tracic` (dup` unii, traco-iliri). S`tucuri din Romnia poart` nume de Vene]ia de Sus, Vene]ia de Jos, Roma. nainte cu mult de na[terea legendarului Roma, numele ROMULA era frecvent la geto-daci. Nu de mult, scriam despre Cel mai mare Imperiu Dacic al erei noastre, men]ionnd numele a trei mp`ra]i romani, geto-daci, ce au st`pnit Roma [i ntreaga lume antic`. Primul dintre ei, Galer cel B`trn era copilul din flori al Romulei, femeie dac` din cetatea Recidava, slujitoare a cultului lui Zalmoxis. Galer cel B`trn desfiin]eaz` Imperiul Roman n anul 305 d.H., schimbndu-i numele n Dacia Mare. Galer, Ler mp`rat (293-311) ca ginere al lui Diocle]ian a avut un nume rù ntre cre[tini, executnd ordinele socrului sù, unul dintre cei mai mari persecutori ai cre[tinismului. Se pare c` el a fost [i un general de geniu, fiind asemuit cu Alexandru Macedon (alt trac) de c`tre Niels Hannestad, n special dup` victoriile ob]inute n Asia Mic`. Statuia ce i s-a ridicat l nf`]i[a ]innd n mn` o sfer` mare de aram`, reprezentnd Soarele (dup` Ioannes Lydas, secolul al VI-lea d.H., Fontes, II, 495). A[a c`, n secolul al IV-lea d.H. s-a
229
renfiin]at Imperiul Dacia Mare, dacii devenind din nou st`pnii lumii. Cntecele [i colindele populare l mai omagiaz` [i azi pe Ler, \mp`ratul dacilor. Scriitorul Eusebiu spune c` dup` ce Galerius a schimbat numele Imperiului Roman n Imperiul Dacic, a dat [i armatelor sale nc` de la nceput vechiul drapel al dacilor, arpele Gnostic (lucrat din aram`, piele sau chiar stof`), prins n pozi]ie orizontal` pe un baston de corn (dup` prof. Dumitru B`la[a, n Istoria DacoRomniei ). El s-a declarat cel mai mare du[man al numelui de Roman (Fontes, II, 6-7) [i a mutat capitala la Tesalonic. Lactanius, un cronicar roman, nota n 325 d.H. c` Galer cel B`trn este o fiar` cu totul strìn` de sngele de Roman (Fontes, II, 7). Realitatea era c` toat` armata avea ofi]eri, conduc`tori [i solda]i daci. Credin]a n Zalmoxis [i n nemurire i f`cea aproape de nenvins. Dup` victoria mpotriva per[ilor se ridic` Arcul de Triumf de la Salonic. Monumentul a fost realizat din marmur` alb` cu sculpturi n basorelief despre care acela[i Niels Hannestad afirma c` este cel mai important dintre monumentele tetrarhice p`strate consemnnd pentru eternitate triumful dacilor n ntreaga lume antic`, oriental` [i occidental`. n anul 311, Ler Imp`rat nainte s` moar` (din cauza unei infec]ii) va da decretul de LIBER PRACTIC A CULTULUI CRETIN. i vor urma la tron cei doi nepo]i: Galer cel Tn`r, iar mai apoi Constantin cel Mare. Acesta din urm` va reconstrui podul de peste Dun`re f`cut ini]ial de str`bunul sù Burebista. El mut` capitala la Constantinopole, iar prin Edictul de la Milano, din 313 d.H., cre[tinismul devine obligatoriu, acest fapt bucurnd-o mult pe Elena, mama noului mp`rat. El ridic` un Arc de triumf la Roma pe care daco-ramanii sunt prezen]i prin opt statui de peste trei metri n`l]ime, reprezentnd comandan]i daci. Cele dou` arcuri de triumf, precum [i cei trei mp`ra]i daci men]iona]i glorific` pentru eternitate victoriile dacilor. Romanii au fost vechii Ramani, ce descindeau din vechea gint` dacic`, iar r`zboaiele dintre Daci [i Romani nu au fost nimic altceva dect r`zboaie fratricide. Preot Dumitru B`la[a
230
CUCERIREA ANATOLIEI DE C`TRE CARPATO-DUN`RENI

natolia (Fig. 88), zona central` a Turciei de ast`zi, m`rginit` la nord de Marea Neagr`, la sud de Mun]ii Taurus care coboar` lin pn` n Marea Mediteran` ce-i desparte de insula Cipru, iar la est aceia[i mun]i ai Taurului ce se mplnt` n nord n masivul Mun]ilor Pontici. Fluviul Eufrat [i are originea n apropiere, iar ceva mai la est Tigrul ele vor delimita Mesopotamia (Fig. 89). n anul 1834 un arheolog [i explorator francez, Charles Felix Marie Texier, a pornit-o de-a curmezi[ul Turciei pn` n centrul Anatoliei cu visul s` descopere ruinele unui centru roman numit Tavium. Peste tot el ntreba localnicii dac` au v`zut ni[te ruine sau ziduri de fortifica]ii. ntr-un trziu, ajungnd ntr-un s`tule] numit ast`zi Bozhazkale, cam la 90 de mile la est de Ankara, acolo francezul Texier ntlne[te un s`tean doritor s`-i arate ceva deosebit. Dup` un drum lung de peste o or` pe poteci r`sucite, ajunge ca ntr-o galerie natural` de pe ale c`rei ziduri l privea o procesiune de 66 de figuri sculptate, unele c`rnd s`bii curbe, (dacice n.a.) al]ii purtnd coroane conice, peste tot aflndu-se tot felul de hieroglife. De fapt, localnicii i spuneau Yazilikay sau stncile cu inscrip]ii. Francezul Texier descoperea atunci n anul 1834 de fapt, capitala unui popor pierdut prin negurile istoriei, hitti]ii. El redescoper` f`r` s` [tie un Imperiu Carpato-Danubian, uitat de istorie, [i totodat` capitala acestuia, Hattusha. Ruinele nengropate sub nisipuri, p`mnturi ori jungle (ca n alte p`r]i ale lumii) erau doar cr`pate [i ruinate de nghe]uri, vnturi [i ploi, care n final ne fac s` ne amintim de cineva care spunea c` n natur` nimic nu se pierde, nimic nu se c[tig`, ci totul se transform`.
231
Fig.88-89. Anatolia, zona central` a Turciei de azi, un fost Imperiu Carpato-Danubian. n vecin`tate estic` a Anatoliei se g`se[te spa]iul dintre dou` celebre fluvii: Tigru [i Eufrat unde va \nflori civiliza]i sumerian` (de asemenea, carpato-dun`rean`) [i mesopotamian`.
232
233
Mai trec [ase ani pn` sose[te pe acelea[i meleaguri, c`lcnd pe urmele pa[ilor lui Texier, Sir William Hamilton care contemplnd minun`]iile romane, decide s` le deseneze. Dar fiecare perioad` istoric` [i are vis`torii [i ignoran]ii ei; Hamilton [i ai lui colaboratori [tiind c` p`rintele istoriei Herodot se n`scuse tot n Anatolia la Halicarnas, [i nchipuiau c` Anatolia a fost numai p`mntul grecilor, regilor persani, macedonenilor cuceritori [i chiar al Bizan]ului (cum la fel ast`zi n Romnia, istoricii, buni colegi ai lui Hamilton, continu` s` propov`duiasc` originea noastr` roman`, uitnd c` noi, carpato-dun`renii, am cucerit de patru ori Peninsula Italic`, iar r`zboiul romano-dac nu a fost nimic altceva dect un r`zboi fratricid). Descifrarea t`bli]elor de lut, a inscrip]iilor de pe stnci ar face ca legendele [i enigmele s` nu ne mai domine trecutul, iar turbulentele rela]ii ale hitti]ilor cu egiptenii s` ne apar` ntr-o alt` lumin`. Sosirea grecilor (1900-1400 \.d.H.) n patru hoarde: ionieni, dorieni, eolieni [i ahei, pe coasta vestic` a Anatoliei, a[a-numita Asie Mic`, [i stabilirea coloniilor acestora pe malul M`rii Tracice (ast`zi cunoscut` ca Marea Egee) nu va influen]a centrul Anatoliei, unde dup` cum ne spune Dale Albrown n Anatolia: cauldron of cultures, la p. 12: A fost dominat` pentru cteva sute de ani de o federa]ie tribal` originar` din Balcani, frigienii, al c`rei rege Midas a r`mas n legende pentru opulen]a capitalei acesteia, Gordion. La numai c]iva kilometri est de Anatolia, un alt imperiu a nflorit ca s` dispar`, regatul Urartu, r`mnnd [i el pierdut n groapa uit`rii [i a istoriei. Zb`tndu-se ntre grecii de pe malurile M`rii Tracice (Egee) [i frigieni, un alt regat tracic s-a n`scut, cel al lydienilor. Prin secolul VI \.d.H., Anatolia sufer` o alt` invazie, cea a cimmerienilor (tot traci la origine) [i care dup` un r`zboi fratricid i sl`besc pe frigieni [i lydieni, ntinzndu-[i puterea peste centrul Anatoliei pn` la Marea Tracilor, dominnd [i unele din coloniile grece[ti. Dar Anatoliei norocul nu-i surde. n 547 \.d.H. regele persan Cyrus cel Mare sose[te mp`r]ind Anatolia n provincii numite satrape. Succesorul lui, mai pu]in norocos, l va ntlni pe tracul macedonean Alexandru, care n anul 334 \.d.H. traverseaz` Europa
234
intrnd n Anatolia, liberndu-[i neamul lng` rul Granicus. n nord-vestul Anatoliei el nvinge armata lui Darius al III-lea, de trei ori mai mare ca a sa. n urma mor]ii lui Alexandru Macedon, unul dintre generalii lui, Seleucus, va controla Babilonul [i Anatolia, pentru mai mult de 250 de ani, prin intermediul dinastiei pe care o ntemeiaz`. Abia prin secolul II d.H. sosesc [i romanii prin Anatolia. Unul dintre str`mo[ii no[tri, dac la origine, Constantin cel Mare, n`scut n satul Ni[, i va urma la tronul Romei pe cei doi daci, cei doi Leri Imp`ra]i (Galer cel B`trn, 311 d.H. care schimbase numele Imperiului Roman n Imperiul Dacic [i mutase capitala acestuia la Salonic [i Galer cel T~n`r, 313 d.H.). Traco-dacul Constantin cel Mare, nepotul lui Galer cel B`tr~n, mut` capitala Imperiului Roman pe locul Istanbulului de azi, numind-o Constantinopol, punnd bazele Imperiului Roman de R`s`rit. Anii trec [i norocul Anatoliei se schimb` [i el odat` cu apari]ia unor noi sosi]i care vor da na[tere la Imperiul Otoman. Lumea, istoria, arheologia, chiar [i legendele i-au uitat pe acei hitti]i carpato-dun`reni ... ca Texier s`-i redescopere. Cnd oare vom avea un alt Texier care s` ne spun`: Daco-rom~ni, nu s`pa]i numai la Sarmis-e-Getusa (n latina vulgar`, Sarmis [i Getusa), ci la Sarmi-Seget-Usa (n sanskrit`), Eu m` gndesc s` curg! ... Dac` V. Gordon Childe n The Aryans, p. 176-177, ne arat` harta r`spndirii arienilor carpato-danubieni pn` n inima Anatoliei [i de acolo prin Mesopotamia pn` n Persia, Iosif Constantin Dr`gan n Noi, tracii, p. 158, parc` cunosc`tor al celui de mai sus (cartea domnului Dr`gan ap`rnd ns` cu 16 ani naintea lucr`rii lui V. Gordon Childe), descrie hitti]ii ca printre cele dinti triburi carpato-danubiene, care p`r`sesc spa]iul sfnt, urmate la scurt` vreme de cel al Luwi]ilor. Spre deosebire de dardani-ramani care s-au oprit pe coastele Anatoliei, n jurul M`rii Tracice (Egee), ei, hitti]ii carpato-danubieni s-au ndreptat spre inima Mesopotamiei ntemeind un imperiu ce se ntindea de la Marea Getic` (Marea Neagr`), pn` n Palestina. ntemeietorul acestui imperiu, urmat de fiul sù Hatusilas, care [i extinde imperiul, a trebuit s`-i nfrunte pe Hatii localnici.
235
Fig.90. n Anatolia se vedea dublu, putem spune, [i asta se datora predilec]iei evidente, pe sculpturi [i basoreliefuri, pentru creaturi cu dou` capete. Vulturul hittit-carpato-dun`rean cu dou` capete, unul privind spre Apus, altul spre R`s`rit, idee ce va fi \mprumutat`, mai t~rziu, de Bizan], Rusia, Polonia, Imperiul Austro-Ungar, Cehia, [i cine mai [tie de cine.
236
Civiliza]ia hitit` carpato-danubian` s-a dezvoltat paralel cu civiliza]ia sumerian` [i egiptean`. Limba hittit` apar]inea familiei euro-indiene, folosind dou` sisteme de scriere: cuneiform pentru faptele de toate zilele [i hieroglific pentru inscrip]iile monumentale [i funerare. Zeul lor principal era Soarele, dar pe lng` el mai aveau [i o mul]ime de zei mici ... de toate zilele. n Anatolia se vedea dublu, putem spune, [i asta se datora predilec]iei lor eviden]iat` pe sculpturi [i basoreliefuri, pentru creaturi cu dou` capete. Ori putem spune c` ... iubeau simetria, nc` din perioada neolitic`. Ei, hitti]ii-carpato-danubieni creau forme duble ca Vulturul cu Dou` Capete (Fig. 90). Aceast` idee este mprumutat` de Bizan] [i mi amintesc cnd am vizitat casa patriarhului din Istanbul [i am v`zut basorelieful cu cei doi vulturi gemeni, unul cu un cap la R`s`rit [i altul la Apus ca nsemn al..... Bizan]ului. Dar ho]ii istoriei nu se opresc aici; hunii devenind Imperiu Austro-Ungar (prin alian]a cu austriecii), [i-l adjudec`, ]arul Rusiei [i el ... [i mai trebuie s` a[tept`m c]iva zeci de ani pn` cnd Imperiul Sovietic s` se destrame [i noua Rusie n 1990 s` [i-l proclame simbol na]ional: pajura cu dou` capete. Este, de fapt, aceea[i poveste ca [i cu zvastica, simbol frumos, al vie]ii ve[nice la arienii carpato-danubieni (cea mai veche a fost g`sit` recent pe teritoriul dacic sud-dun`rean, n Bulgaria, avnd o vechime de 8000 de ani), preluat de ni[te iresponsabili [i transformat ntr-un simbol al iresponsabilit`]ii, intoleran]ei, cruzimii [i s`lb`ticiei, [i aceasta ntr-o lume a[a-zis civilizat`! (Fig. 91) Migra]ia tracilor carpato-danubieni n Anatolia, pn` n adncul Asiei Mici, s-a petrecut n plin` dezvoltare a epocii bronzului, faza timpurie. A[a se explic` faptul de ce topoarele de bronz din aceste zone se aseam`n`, de ce ceramica din p`r]ile dun`rene prezint` caractere comune. Topoarele de lupt` poart` amprenta specific` a me[terului trac, fiind cunoscute ca topoarele tracice. Redescoperirea civiliza]iei hittite a ridicat multe semne de ntrebare atta timp ct scrierea lor nu a fost descifrat` [i care a continuat s` fie mut`, pn` cnd un ceh, Bedrich Hrozny, briliant profesor de Asirologie, a fost capabil s` o descifreze par]ial bazat pe ideea original` a unui norvegian, J. A. Knudtzon - 1902,
237
Fig.91. Crucea Pelasgic`, simbol al vie]ii ve[nice la carpato-dun`reni (cea mai veche a fost g`sit` pe teritoriul dacic sud-dun`rean, \n Bulgaria de azi, av~nd o vechime de 8000 de ani) o g`sim [i la hitti]ii-carpato-dun`reni. Acest simbol va fi preluat [i el de ni[te iresponsabili [i transformat \ntr-un simbol al intoleran]ei, cruzimii [i s`lb`ticiei, [i asta \ntr-o lume a[a-zis civilizat`.
Fig. 88-91 au fost luate din Anatolia: Cauldron of cultures, Lost civilizations, Editors of Time-Life Books, Alexandria, Virginia, 1995
238
[i anume c` gramatica hitit` ar avea o caracteristic` structural` european`. Astfel, n 24 noiembrie 1919, n cadrul Societ`]ii Orientul Apropiat din Berlin, proclam` limba hitit` ca limb` indo-european`. Tentativa cehului Hrozny a fost aplaudat`, dar vor mai trece 27 de ani pn` Helmuth T. Bosseri, profesor la Universitatea din Istanbul, va descoperi inscrip]iile gemene care flancau intrarea n templul neo-hitit de la Karatepe din Mun]ii Turus, sudul Turciei, unde hieroglifele hitite aveau fa]` n fa]` scrierea fenician` semitic`. Con]inutul fiind aproape identic, iar textul destul de lung, s-au putut pune bazele unei descifr`ri corecte. Dar descifrarea scrierii hitite a ncurcat lucrurile [i mai mult. Dac` ei, hiti]ii, vorbeau o limb` european` care nu apar]inea indigenilor din platourile Anatoliei, atunci... de unde au venit ei?... Cei mai mul]i i consider` un popor european ce a trecut Bosforul, al]i istorici i vor Alpini[ti veni]i de undeva dintre Marea Neagr` [i Marea Caspic`, trecnd peste Mun]ii Caucaz [i ateriznd n mijlocul podi[ului Anatoliei! De ce numai bulgarii s` fie urma[i ai vechilor traci (dup` fiica fostului pre[edinte al Bulgariei, Ludmila Jivcov, profesoara de istorie, care i-a transformat pe bulgari peste noapte din slavi-mongoli n ... traci, extinzindu-le istoria cu cteva milenii), [i nu [i ru[ii, urma[i ai vechilor hiti]i? ... A[a c` ace[tia din urm` au dreptul s`-[i pun` pe steagul tricolor vechea emblem` hitit` carpato-dun`rean`, a vulturului cu dou` capete. Istorie, istorie, istorie, prad` a politicienilor avizi de putere [i de... istorie! S`racii hiti]i carpatodun`reni, n loc s` cucereasc` podi[ul Anatoliei, trecnd u[or Bosforul, Dardanelele, au trebuit s` fac` alpinism [i s` sar` peste Mun]ii Caucaz, atunci, de mult, nct i putem numi cei mai mari alpini[ti ai antichit`]ii n conformitate cu istoricii ru[i. O lume ntreag` [i caut` r`d`cini n trecut, vrea s`-[i dovedeasc` existen]a milenar` pe seama noastr`, a carpato-dun`renilor, dar s`-i vedem cum vor sta n fa]a cercet`rilor cromozomale care n mai pu]in de 10-15 ani vor fi la ndemna oric`rui ncep`tor n ale arheologiei! i dac` noi, romnii, nu o vom face, s` sper`m c` al]ii o vor face pentru noi... Pn` atunci SOMN UOR arheologi [i istorici Romni(?)
239
Fig.92. Arheologia nu se mai practic` azi ca acum 200 de ani: trei cu sapa, doi cu mapa [i unul cu roaba dec~t atunci c~nd nu vrei altfel. Azi se formeaz` o echip` multidisciplinar`, se folosesc detectoare sonice [i chiar sateli]i. Poate c` este mai bine pentru Rom~nia c` se a[teapt` o astfel de tehnologie, poate nu.
240
GA-RAMANII CARPATO-DUN`RENI, CUCERITORI AI AFRICII DE NORD
` tracii au fost daci - ne-a spus-o [i Dio Cassius - iar faptul c` dacii, ge]ii, ramanii, latinii, besinii (metalurgi[tii antichit`]ii) f`ceau parte din aceea[i mare familie traco-dac`, nu mai reprezint` nici un secret pentru nimeni. Mai pu]in cunoscut` este explozia r`sp~ndirii acestora, roirea r`zboinicilor carpato-dun`reni \n lumea antic`. Asia Mic` era populat` de Ramani (cetatea Rama - \n care Irod a tìat 14.000 de prunci este evocat` [i \n scripturi: Glas \n Rama s-a auzit, pl~ngere [i t~nguire mult` - Matei, cap. II, 17), ori ramanii-troieni etc. n vechile texte egiptene se men]ioneaz` sosirea din Asia Mic`, \n jurul anului 1250 \.d.H., a unui popor al c`rui obiectiv a fost cucerirea Egiptului. Ace[tia au cucerit \n final nordul Africii, zona care ast`zi este parte din de[ertul Sahara. Un arheolog italian, Salvatore Aurigemma, face o descoperire ciudat` \n anul 1914. S`p~nd la ruinele unei vile romane, \n s`tucul libian Zliten, la 97 de kilometri distan]` de vechiul ora[ roman Leptis Magna, el descoper` un mozaic roman, pe care spre norocul nostru \l fotografiaz` (spun spre norocul nostru, deoarece \n timpul primului r`zboi mondial mozaicul a fost distrus). Scena din mozaic reprezint` un t~nar alb, caucazian, sf~[iat \n buc`]i de un leopard. Dou` alte victime, legate de m~ini [i de picioare \[i a[teapt` soarta. Ace[ti prizonieri cu pielea roz-aurie, p`r drept, lung, nasuri acviline [i b`rbi scurte au fost identifica]i ca fiind ga-ramani, popor ce a condus Fezzan-ul, parte a Saharei ce se \ntinde la nord de Mun]ii Hoggar. Cine au fost ace[ti ga-ramani constituie unul dintre marile mistere ale Saharei. Herodot, la mijlocul secolului al V-lea \.d.H. \i numea o mare na]iune, oameni care i-au \mpins pe negrii troglodi]i, trìnd \n pe[teri la o parte. n Sahara (probabil mai pu]in arid` \n acele timpuri) mai pot fi \nt~lnite [i \n zilele noastre st~nci [i pietroaie pictate de ga-ramani.
241
242
Fig.93. n anul 1958 exploratorul francez Henri Lhote descrie o serie de st~nci, pictate superb, \n ... Sahara. Astfel putem vedea v~n`tori [i p`stori, albi [i negri, c~t [i cirezi de vaci cu ni[te coarne lungi p`sc~nd pe vìle fertile [i abund~nd \n vegeta]ie ale Saharei.
Unii \i identific` pe ga-ramani cu Oamenii M`rii (cum \i numea Ramses al III-lea). Dar s` nu uit`m c` \n Etruscans: Italys Lovers of Life, (din volumul Lost Civilizations, Time-Life Books Series) la pagina 32, Etruscii sunt considera]i urma[i ai acestor Oameni ai M`rii, cùt~nd astfel o explica]ie pentru descoperirea \n insula Lemnos, la mai mult de 700 mile de Roma, a scrierii... etrusce. Dar lucrurile nu se opresc aici. n anul 1840, un nobil din Croa]ia pe nume Baric, a cump`rat o mumie (u[or de achizi]ionat la vremea respectiv`) de la un anticar din Alexandria. Acest Baric, angajat al cur]ii regale austro-ungare \[i duce cump`r`tura la Viena, unde cu m~ndrie o expune \mpreun` cu alte obiecte de art` cump`rate pe parcursul c`l`toriilor sale. Pentru un timp, mumia a stat cuminte \ntr-o cutie, la vederea curio[ilor, p~n` c~nd, nepotul sù a vrut s` vad` ce era \n spatele bandajelor. i, surpriz`! Cam t~rzie, de altfel. n anul 1859 Baric moare, iar corpul mumiei este identificat ca fiind o femeie, \n jur de 30 de ani. Nimic special, ve]i spune. Urma[ii lui Baric prezint` mumia [i bandajele ei Muzeului Na]ional din Zagreb, Sec]ia Egiptologie, \n iulie 1862. Profesorul Heinrich Karl Brugsch observ` imediat pe bandaje o inscrip]ie despre care el a crezut c` este egiptean`! Au mai trecut al]i 20 de ani p~n` c~nd, \n 1891 bandajele au fost trimise la Universitatea din Viena unde exper]ii au identificat scrierea ca fiind... etrusc`! Textul era \ngrijit, pictat \n dou` culori (negru pentru cuvinte [i ro[u pentru sublinieri [i pentru un num`r de linii verticale). mbr`c`mintea mumiei din Zagreb este singura etrusc` descoperit` p~n` azi. Cum de au ajuns egiptenii s` aib` la Alexandria o mumie \nf`[at` \n bandaje cu scriere etrusc`, reprezint` \n continuare un mister. Dac` armata lui Napoleon Bonaparte a descoperit \n 1799 Egyptis Rosetta Stone av~nd \n paralel scriere egiptean` [i greceasc` oferind astfel cheia descifr`rii hieroglifelor egiptene nu acela[i noroc l-am avut cu scrierea etruscilor carpato-dun`reni. Cu toate acestea, \n 8 iulie 1964 s-au g`sit la Pyrgi (\n Italia) 3 t`bli]e de aur: dou` \n limba etrusc`, una \n fenician`. Din p`cate, textele nu coincid. Revenind la de[ertul Saharei - arid [i neprietenos azi - trebuie spus c`, atunci, de mult, era o gr`din` abund~nd de via]`, cu lacuri [i r~uri, gr`dini, ferme [i cirezi. n 1958, un explorator francez, Henri Lothe, descoper` o serie de picturi superbe, gravate pe
243
st~ncile Saharei din Mun]ii Hoggar [i Ajjer, ar`t~nd v~n`tori alerg~nd cu arcuri \n m~ini, ori fermieri cu cirezi de vaci, femei [i copii, oameni albi [i negri \mpreun` - o via]` exotic` african`, \n... Sahara! (vezi Africas Glorious Legacy, paginile 14-15, Time-Life Books, Alexandria, VA). Nu lipsesc din desene nici elefan]ii, girafele, gazelele, leii [i chiar... hipopotamii (\n Sahara?!) - animale ce trìesc \n savane, \n apropierea unor surse abundente de ap`. Unii consider` c` autorii picturilor au fost prizonieri ai ga-ramanilor (carpato-dun`reni, n.a.) cuceritori. Oricare ar fi explica]ia, ei, ga-ramanii carpatodun`reni au creat [i un sistem de iriga]ii descoperit \ntre Garama (capitala ga-ramanilor) [i oaza Ghat, Rhapsa de mai t~rziu. Garama, devenit` ulterior Germa, s-a scufundat \n nisip. Canalele (numite Foggaras) se \ntind pe distan]e de 4,8 km. S-a descoperit o re]ea de 300 de foggaras constituite \ntr-o re]ea de peste 1.600 km de tunele. Modul \n care acest sistem de iriga]ie a func]ionat continu` s` fie un mister. Nu se [tie nici p~n` \n ziua de ast`zi dac` apa era adus` din rezervoare artificiale sau din surse subterane. Arheologul francez Pierre Belair, cel care a descoperit canalele \n 1933, nu a putut preciza dac` acest sistem de iriga]ii indica existen]a unei popula]ii numeroase. n apropierea capitalei Garama, s-au g`sit peste 100.000 de morminte, dintre care 40.000 sunt mici, circulare. O parte dintre scheletele excavate de aici au caracterisiticle rasei albe, celelalte apar]in~nd rasei negroide, subjugate. Peste tot prin de[ert se g`sesc ora[e \n ruin`, fortifica]ii [i scrieri nedescifrate, dar majoritatea sunt sigilate sub nisip a[tept~ndu-[i dezlegarea. Nu am g`sit nici un studiu cromozomal tip PCR, continu`m s` cunoa[tem prea pu]in despre ace[ti garamani - carpato-dun`reni. S` fi fost oare tot ei cavaleria ce l-a \nso]it pe Hannibal la trecerea Alpilor [i care, \n 202 \.d.H. a refuzat s` lupte \mpotriva fra]ilor romani cauz~nd \nfr~ngerea lui Hannibal? Probabil c` garamanii au fost cuceri]i de trupele romane care dup` zdrobirea Cartaginei au cucerit nordul Africii. Este mult mai probabil ca ace[tia s` fi devenit alia]i ai fra]ilor romani, dup` cum ne spune [i Rupert Furneaux \n The Garamantes, Ancestors of Modern Tuaregs?, la pagina 98. Ei au contribuit \n acest fel la controlul drumului caravanelor, aduc~nd la Roma boga]iile Africii: filde[, aur, pene de stru], sclavi [i animale s`lbatice pentru circuri.
244
Armatele romane au penetrat \n ad~ncime Sahara de trei ori: \n 19 \.d.H., dup` cum ne spune Plinius cel B`tr~n, Cornelius Balbus a triumfat, ating~nd, se pare, [i capitala ga-ramanilor, Garama - ce se g`sea la circa 690 km de coast`. n anul 70 d.H., \n urma unui atac al ga-ramanilor asupra localit`]ii Leptis Magna (atac ilustrat, probabil, \n mozaicul descris de Aurigemma) Septimus Flaccus a petrecut 3 luni \n de[ert ajung~nd p~n`-n Mun]ii Tibest. El a fost urmat \n anul 86 d.H. de Julius Maternus. P`trunderea romanilor \n Sahara l-a intrigat pe Henri Lhote, care vorbe[te despre traversarea Saharei de c`tre ga-ramani \n care de lupt` de la Fezzan la fluviul Niger. Cornelius Balbus, spune Plinius, a ajuns p~n` la Dasi Bari (se pronun]` daci bari), ast`zi cunoscut drept r~ul Niger, pe care localnicii \l mai numesc [i Isa (nume foarte apropiat de Tisa, av~nd semnifica]ia de r~u), c~nd imperiul roman ajunge \mp`r`]ia celor doi Leri: Galer cel B`tr~n (311 d.H.) [i Galer cel T~n`r (313 d.H.), am~ndoi daci. Cre[tinismul nu a fost interzis [i \n acest fel ajunge [i la ga-ramani. Iar c~nd \n 325 d.H., dacul n`scut \n comuna Ni[ devine \mp`rat (urm~ndu-i pe cei doi Ler-i) El, Constantin cel Mare, instituie cre[tinismul ca religie oficial` a imperiului. Ga-ramanii o \mbr`]i[eaz` [i ei. Arabii \ns` nu-i vor ierta, conform relat`rilor istoricului arab Ibn Khaldoun. El descrie \n History of the Conquest of Egipt cum Okba conduc`torul armatei arabe ajung~nd la Fezzan, \n fa]a capitalei acestuia, Garama (Germa), promite pace \ns` nu \[i ]ine promisiunea. Ce s-a \nt~mplat cu ga-ramanii carpato-dun`reni, albii care c~ndva controlau Sahara, este greu de spus. Unii consider` c` tuaregii din Hoggar [i Air Mountains ar fi descenden]i ai lor. Aceast` teorie nu este complet acceptat`, dar nici respins` (webmaster@keni.com). P~n` la sf~r[itul secolului al XIX-lea ei au fost sub administra]ie francez`, tuaregii fiind numi]i st`p~ni ai de[ertului (Lords of the desert), conduc`tori absolu]i ai caravanelor de la Fezzan la Niger. Ei sunt complet diferi]i de ceilal]i oameni ai de[ertului. La ei b`rba]ii trebuie s`-[i acopere fa]a [i nu femeile, fapt ce constituie un mister chiar [i pentru ei. Culoarea fe]ei lor este ar`mie, sunt \nal]i, \n timp ce berberii, arabii au pielea \ntunecat` [i sunt de statur` mult mai mic`. Tuaregii au [i alte particularit`]i: [i-au p`strat limba, TamashEq (s` fie oare o aluzie la vechea zeitate vedic` carpato-dun`rean`
245
- Tamash vezi Tamash-Falù, de l~ng` Bra[ov) [i scrierea proprieTifinagh pe care au uitat s-o citeasc`. Societatea tuaregilor era divizat`, p~n` nu de mult, \n 3 clase: 1. cea a nobililor 2. a conduc`torilor de c`mile [i negustorilor 3. a sclavilor negri (nu cumva se aseam`n` cu cea a aryenilor carpato-dun`reni care au cucerit India?). Femeile sunt tratate cu mult respect [i stim`, chiar idolatrizate (prin compara]ie cu cultul musulman). Exist` o poveste care pare a sus]ine leg`tura acestor tuaregi cu ga-ramanii carpato-dun`reni. Conform unei legende tuarege, unul dintre str`mo[ii lor, regina Tien-Hinane, a fost \ngropat` \ntr-un mausoleu de piatr` l~ng` Abalessa, la sudul mun]ilor Hoggar. Un arheolog amator francez, pornind de la aceast` legend`, a descoperit \n anul 1926 un mausoleu din piatr` compus din camere [i tuneluri ai c`ror pere]i erau decora]i cu semne [i inscrip]ii indescifrabile. S-au g`sit dou`sprezece schelete - dup` toate aparen]ele apar]in~nd unor nobili - ce au \nso]it-o pe regin` pe ultimul ei drum. La aproape doi kilometri mai departe s-a g`sit [i o camer` central` pe a c`rei podea era a[ezat un pat, asem`n`tor celor g`site \n ruinele Cartaginei. ntr-un col] al camerei se afla un vas cu insigna \mp`ratului Constantin cel Mare, iar scheletul din camer`, apar]in~nd unei femei, era \mpodobit cu un colier din aur masiv, av~nd ca pandantiv o column`, iar la \ncheieturile m~inilor cu br`]`ri de aur. Dr. Leblanc, de la Facultatea de Medicin` a Universit`]ii din Alger, \n urma examin`rii atente a scheletului, a declarat c` acesta ar fi apar]inut unei femei de ras` alb`. Se crede c` regina Tien-Hinane ar fi murit \n secolul al IV-lea d.H. Identificarea scheletului ca apar]in~nd unei femei albe l-a inspirat pe nuvelistul Benoit \n realizarea nuvelei Antinea (nume atribuit de Platon reginei Atlantidei). Aceast` poveste romantic` se bazeaz` pe relat`rile lui Herodot, care a descris un trib nordafrican numit ATLATES, iar continentul pierdut era plasat \n... Sahara (dup` prof. Berlioux de la Universitatea din Lyon). Personal, nu v`d ce mi[c`ri tectonice ar fi putut avea loc \n Sahara care s` distrug` p~n` la dispari]ie fabuloasa Atlantida peste noapte. Poate numai o explozie de tip nuclear! A[a c`, povestea scriitorului francez Benoit r`m~ne o poveste, cel pu]in p~n` azi.
246
CUCERIREA JAPONIEI DE C`TRE POPORUL CARPATO-DUN`REAN

~nd n vara anului 1997 c`l`toream prin insulele M`rii Tracice (Egee), n principal fiind interesat de micu]a insul` Santorini, i spuneam colegului [i prietenului meu, Dr. erban Cocioba, c` suntem pe urmele Marelui Imperiu Pelasgic. Santorini are o caracteristic` unic`: p`streaz` sub cenu[a vulcanic` o civiliza]ie care a disp`rut cu 1000 de ani naintea sosirii grecilor din estul M`rii Caspice (1900-1400 \.d.H., n patru valuri: ahei, ionieni, dorieni [i eolieni). Am reg`sit acolo, pe o amfor` mai nalt` de un metru, spirala dacic` (pelasgic`), iar pe o fresc`, Soarele lui Alexandru Macedon creat cu cteva mii de ani nainte de na[terea acestuia. n treac`t fie spus, grecii [i adjudec` acest simbol n lupta politic` mpotriva noii Republici Macedonia. Dup` cum am spus ntotdeauna, istoria este ciudat` [i depinde de cine o scrie [i... pentru cine. Vorbeam cu erban ntr-o noapte frumoas` despre istoria neamului. i i-am spus de cartea lui V. Gordon Childe, The History of Civilization The Aryans, care la paginile 176-177 are o hart` (Fig. 48) a r`spndirii poporului proto-european (aryan, carpato-danubian, pelasgic ori cum vre]i s` ne numim) din zona Carpa]i-Nistru-Balcani n Mesopotamia, Persia, Sudul Chinei, India, Himalaya [i pn` n insulele Japoniei de azi. Dr. Cocioba a reac]ionat imediat cu rsul lui de bon homme [i spontaneitatea care-l caracterizeaz`, replicnd: Hai mì, Miky, te-am n]eles cnd ai scris c` noi nu suntem urma[ii Romei, ci ei
247
248
Fig.94. Sub cenu[a vulcanic`, \n micu]a insul` Tera (Santorini), din Marea Tracic` (Egee), g`sim anfore decorate cu Spirala Pelasgic`, cu aproape 1000 de ani \nainte de sosirea grecilor \n Europa.
Fig.95. Pe urmele Marelui Imperiu Pelasgic, \mpreun` cu doi prieteni, dr. erban Cocioba primul din dreapta, av~ndu-l al`turi de dr. Sa[a Badlani (n`scut brahman, azi specialist \n boli de pl`m~ni \n New York). I-am c`rat, c`lare pe m`gari, p~n` \n v~rful vulcanului din Tera-Santorini. Tot drumul m` \ntrebau: De ce ne-ai adus aici? Odat` ajun[i pe buza vulcanului, priveli[tea era a[a de fascinant` \nc~t durerea de [ezut, de la c`l`ritul pe m`gari, nici nu mai conta. Cu toate astea, erban nu s-a putut ab]ine s` nu se \ntrebe cu voce tare: i ne vom \ntoarce tot c`lare pe bestiile alea? C`l`ritul pe m`gari nu este a[a de romantic cum se crede. Ei caut` s` se \ntreac` unul pe altul [i nu le pas` de ce st` pe spatele lor; ba pot spune c` ur`sc c` trebuie s-o fac`, [i-[i dau toat` silin]a s-o dovedeasc` tot drumul, f`c~ndu-te s` sim]i asta. Noi am sin]it-o din plin, c~teva zile dup` aceast` aventur`, statul pe scaun devenind un proces de con[tiin]`: nu vom mai abuza niciodat` de acele animale patrupede denumite [i m`gari.
249
Fig.96. Pe unul din zidurile interioare ale unei case, chiar aproape de u[`, a fost pictat` scena luptei dintre doi tineri, locuitori ai TereiSantorini. Reprezint` de fapt cea mai veche imagine a doi boxeri. P`rul lor este sofisticat aranjat, dovedind rafinament. Mul]i \i consider` pe vechii locuitori ai Terei ca fiind acei atlanzi, descri[i de Platon, care vor dispare \n urma erup]iei vulcanice. Ce este ciudat, nu s-au g`sit resturi omene[ti acoperite de lava vulcanic` (ca la Pompei, de exemplu), dovedind c` au putut p`r`si locurile \n timp. Unde s-au dus ei, r`sp~ndindu-[i cultura, r`m~ne de dedus.
250
Fig.97. Doamna de pe unul dintre pere]ii picta]i, a fost g`sit` \n a[a-zisa Casa Doamnelor; este de m`rime natural`, av~nd un p`r negru, foarte sofisticat str~ns sub un acoper`m~nt albastru, l`s~nd totu[i s`-i cad` pe frunte o [uvi]` rebel`, iar la spate o coad` de cal, ingenios [i elegant aranjat`. Cerceii de aur [i buzele rujate te \mpiedic` s` g~nde[ti c` aceasta era moda, atunci, la atlante, acum mai bine de 4-5000 de ani. mi pare rù c` spa]iul nu-mi permite s` v` ar`t [i alte frumoase ale acelor vremuri. Kimonoul pe care-l poart` are partea de sus aproape identic` cu haina lui Mircea cel B`tr~n, vezi Fig. 49.
Dup` The Wall-painting of Thera, Alex & Christos Doumas, The Thera Foundation, Athens, 1992
251
sunt ai no[tri; te-am n]eles [i te suport n ideea c` noi suntem primii oameni din Europa, proto-europenii, civiliza]ie presumerian`; c-am invadat Asia Caucazul, China [i mai trziu India , c-am cucerit Egiptul [i Mesopotamia; m-am obi[nuit [i cu acestea, dar... c-am cucerit [i Japonia?! Discu]iile au continuat pn` seara trziu, pe terasa Vulcanic Villa View din Santorini, unde Marea Tracic` (Egee) din azurie se transformase n ro[ie, pentru o scurt` perioad` de timp, iar mai apoi, dup` ce a nghi]it soarele, s` devin` mai neagr` dect lava vulcanului din apropiere, r`cit` de mii [i mii de ani, n timp ce cerul se acoperea cu mii [i milioane de felinare micu]e [i str`lucitoare galbene verzui. n final, par]ial convins, prietenul erban mi spune: Dac` vei scrie despre invazia Japoniei de c`tre noi vezi s` nu afle [i guvernul lor... A[a c` v` rog [i pe dumneavoastr` s` p`stra]i secretul. n anul 1993 apare la Barnes & Noble cartea The Aryans [i nimic nu m-a [ocat mai mult dect acea hart` care situa spa]iul Carpato-Nistru-Pontic ca cel al originii europenilor [i al culturilor lumii. Faptul c` acei arieni carpato-dun`reni au format o puternic` dinastie n Mesopotamia n 1500 \.d.H., au cucerit apoi Persia, Anatolia, Asia, India r`spndindu-[i limba, religia [i cultura pn` n Himalaya, nu-mi era necunoscut dar c` au cucerit Japonia?... A[a c` am pornit s` cercetez... preistoria Japoniei [i v` las pe dumneavoastr` s` judeca]i... Cnd yayoi-ii, str`bunii japonezilor de azi, au sosit n Japonia, n anul 300 d.H. (foarte trziu n istorie, dup` cum vede]i) ei au g`sit o popula]ie b`[tina[` alb`, blond`, b`rboas`, pe care au numit-o emishi, nsemnnd b`rbo[i. Ace[tia ns` se chemau ainu, cuvnt cu semnifica]ia de om, n pronun]ia lor sem`nnd cu aomu, fiind atunci simpli vn`tori [i pescari. Ei se numeau oameni, la fel ca [i carpato-dun`renii aryeni care invadaser` India [i se nchinau zeului vedic OM. Ace[ti oameni cum le place s` se numeasc`, sunt considera]i azi urma[ii caucazienilor carpato-dun`reni-arieni, care au invadat insulele a[a-zise japoneze acum 5000 de ani (3000 \.d.H.), imediat
252
dup` cucerirea Indiei, c~nd ei terminaser` deja cucerirea Chinei de azi. Pn` nu demult, chinezii se mndreau cu str`mo[ii lor mumiile descoperite la Tarim Basin. Dar, se pare c` se mndreau cu str`mo[ii no[tri. Apari]ia ma[inilor de PCR (Polymerize Chain Reaction), dispozitive capabile s` citeasc` [i s` interpreteze r`m`[i]e cromozomiale, amprente l`sate n ADN-ul mitocondrial, au produs surprize... istorice [i arheologice. Astfel, cercetnd mumiile din vestul Chinei, de la Tarim Basin (revista Archaeology, USA March/April 1995) rezultatele au atestat originea lor... european` [i interrela]ia lor cu toch-aryenii. Surprize, surprize, surprize! n sfr[it, s` ne ntoarcem la carpato-dun`renii ainu, din Japonia. Ei au fost for]a]i de c`tre n`v`litorii yayoi s` se retrag` din ce n ce mai spre nord, pe m`sur` ce ponderea demografic` a acestora a devenit covr[itoare. Un memoriu prezentat mp`ratului n anul 805 d.H. se refer` la cheltuielile mari cauzate de lupta continu` cu ainu, men]ionnd c` ainu se strng n grupuri mari, ca furnicile, pentru ca apoi s` dispar` precum p`s`rile. Popula]ia ainu, mpins` spre insulele friguroase Hokkaido [i Sakhalin, [i-a p`strat independen]a pn` n anul 1799 cnd japonezii s-au hot`rt s`-i ocupe pentru a-i proteja de agresiunea ruseasc`. Pn` nu demult, nu a interesat pe nimeni originea acestor b`rbo[i blonzi, ainu. Nu s-au f`cut cercet`ri cromozomale PCR pentru c` nimeni nu a fost interesat s` cheltuiasc` suma de 5-10.000 de dolari pentru a afla adev`rul, iar statul japonez de azi prefer` s`-i ignore chiar, [i asta spre binele istoriei lor. Antropologul american Carleton Coon i consider` pe caucazienii sosi]i n urm` cu 5.000 de ani ca avnd aceea[i origine cu cei ce au ocupat insulele Kurile [i Aleutine (devenind nici mai mult, nici mai pu]in dect primii descoperitori ai Americii), bazinul fluviului Amur [i Manciuria. Al]ii i consider` pe ace[ti ainu (carpato-dun`reni, cum le spun eu) ca fiind cei care au migrat peste toat` Asia, caucazienii care au sosit n Mongolia de azi [i trecnd peste strmtoarea Behring se r`spndesc pe
253
teritoriul celor dou` Americi, teorie sus]inut` de descoperirea n 1958, pe coasta Ecuadorului, a unor vase ceramice asem`n`toare cu cele ainu. De ce nu, carpato-dun`renii, arienii, pelasgii, ainu ori cum vre]i s`-i numi]i pe ace[ti str`mo[i ai no[tri, s` nu fie aceia[i sugera]i de Legenda Omului Alb, B`rbosul blond care a sosit n Mexic [i Peru cam n aceea[i perioad`, cu 5.000 de ani n urm`... Aparent [i carpato-dun`renii ainu, atunci cnd au invadat Japonia, au ntlnit o popula]ie cunoscut` drept Cultura Jomon, despre care m`rturiile sunt sporadice [i incomplete. Izgoni]i de yayoi-ii veni]i de prin Coreea n jurul anului 300 d.H., ainu au fost mpr`[tia]i, decima]i, sau mai corect spus, asimila]i, japonezii aducndu-[i cu mare dificultate aminte despre acei oameni albi pe care i-au g`sit n insulele ocupate acum de ei. Aproximativ 14.000 de ainu mai trìesc [i n ziua de azi n mici s`tucuri de pe coastele insulei Hokkaido, dar interesul [tiin]ific n ceea ce prive[te originea acestora nu exist` [i se pare c` nu pasioneaz` pe nimeni. Azi se consider` c` insulele Japoniei au fost descoperite, din \nt~mplare, de trei marinari portughezi, care au atins coasta insulei Kyushu \n 1542. Ace[ti marinari r`t`ci]i nu sunt primii europeni care au ajuns \n Japonia, a[a cum ni se spune, eronat, \n c`r]ile de istorie. Cu multe mii de ani \naintea lor, noi, carpatodanubienii, am descoperit, invadat [i populat aceste insule. Sosirea \n 1549 a iezuitului Francis Xavier, care va implanta o cruce pe p`m~ntul nou descoperit, nu va avea acela[i succes ca \n America de Sud; cre[tinismul nu a reu[it \n aceste insule, poate [i din cauza interesului practic minor pe care \l prezentau la acel moment. Japonezii au fost [i au r`mas [i azi un popor foarte rasist, \nchista]i \n castele lor sociale. Prejudismul na]ional \mpotriva oamenilor ainu devine total ridicul [i, ca s` v` dau un exemplu, unul dintre conduc`torii recen]i ai popula]iei ainu este Shi-Geru Yo-Sano care s-a luptat aproape 20 de ani cu o companie de construc]ii japonez` care voia s` construiasc` un dig, distrug~nd astfel un r~u sacru al oamenilor ainu dintr-un s`tule], din insula
254
Hokkaido. C~nd, \n sf~r[it, a reu[it s` aduc` \n fa]a Cur]ii acea companie de construc]ii, care apar]inea guvernului, judec`torul [i Curtea au refuzat s` accepte c` ar exista aceast` popula]ie ainu (vezi p. 280 din cartea lui Patrick Smith, Japan, a reinterpretation). Japonezii sunt un grup etnic ce apar]ine rasei mongoloide. Ei \i numesc pe to]i care nu le apar]in ca ras` gaijin. Aceasta s-ar traduce: gai de afar` iar jin persoan`. Ei bine, ei niciodat` nu i-au numit astfel pe coreeni ori chinezi, dar pe ainu, da. Prigoana \mpotriva popula]iei ainu a atins maximul \n anul 1192 c~nd au fost \mpin[i cu s`lb`ticie \n nordul friguros [i neprimitor al Honshu-ului [i Hokkaido-lui. Azi ainu trìesc izola]i \n s`tucurile lor, zb`t~ndu-se s`-[i p`streze identitatea, limba, dup` cum ne spune acela[i Patrick Smith. Soarta lor ne aminte[te de aceea a nativilor americani, care se pierd treptat, natural, prin rezerva]iile din Statele Unite. Japonezii obi[nui]i \i consider` pe oamenii ainu nimic altceva dec~t un parc de atrac]ii. Ce-i uime[te cel mai mult pe ace[tia sunt caracteristicile fizice deosebite de ei: figura distins` [i cizelat`, unii din ei av~nd chiar ochii alba[tri. ncepnd din secolul XIX d.H., oamenii ainu au adoptat vestimenta]ia tradi]ional` japonez`. Limba lor nu a fost studiat`, fiind considerat` de cercet`torii japonezi de neclasificat. S` sper`m c` ntr-o bun` zi, un OM, un urma[ al acestor carpatodanubieni va avea situa]ia material` [i dorin]a [tiin]ific` s` cheltuiasc` ni[te mii de dolari pentru a face acel test de arheologie molecular` PCR de confirmare a amprentei genetice (genetic blueprint) a acestora. Dac` ast`zi ma[ina de PCR cost` cteva mii de dolari [i are m`rimea unui cuptor cu microunde, se preconizeaz` ca n viitorul apropiat m`rimea unui asemenea aparat s` nu o dep`[easc` pe cea a unui palmtop computer (computer ce poate fi ]inut n palm`). Acest lucru ar permite transportarea sa la locurile de cercetare, informa]iile culese putnd fi apoi analizate cu ajutorul computerelor specializate ce compar` datele introduse cu mii de alte amprente genetice mitocondriale specifice diferitelor rase [i
255
civiliza]ii. V` spun toate acestea pentru a v` ntredeschide o u[` spre viitorul apropiat al arheologiei moderne. A[a c`, Oamenilor ainu carpato-dun`reni, mai ave]i de a[teptat... dac` nu ve]i disp`rea, pn` cnd cineva va fi interesat de civiliza]ia voastr` a noastr`!
MERGI LA SECTIUNEA URMATOARE
256

Despre Tracul Enea, Str'Lucitorul (I Eneida: Mergi La Sectiunea Precedenta

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Despre Tracul Enea, Str'Lucitorul (I Eneida: Mergi La Sectiunea Precedenta

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA

Epopeea poporului carpato-danubian