P. 1
47619827 Functia de Gradul I

47619827 Functia de Gradul I

|Views: 7|Likes:
Published by Chiches Ciprian

More info:

Published by: Chiches Ciprian on Jul 07, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/31/2014

pdf

text

original

CUPRINS

Pag. Capitolul 1. Noţiuni generale despre funcţii Noţiunea de funcţie ………………………………………………3 Graficul unei funcţii ………………………………………………7 Paritatea funcţiilor ……………………………………………….8 Monotonia funcţiilor ……………………………….…………….9 Valori extreme ale unei funcţii. Funcţie mărginită …………10 Bijectivitate ……………………………………………..………11 Inversabilitate ……………………………………………….….12 Operaţii cu funcţii …………………………………………….. 13 Compunerea funcţiilor ……………………………………….. 14 Funcţia de gradul I …………………………………………. 15 Bibliografie

2

… Mulţimea funcţiilor de la A la B se notează cu F (A. B). valoarea funcţiei ƒ în x. 2. atunci se mai spune că ƒ este o aplicaţie de la A la B.FUNCŢII DEFINIŢIE. 3 . Legea f care leagă cele două mulţimi. Fie A şi B două mulţimi nevide. Elementul x se numeşte argument al funcţiei sau variabilă independentă Mulţimea A se numeşte domeniul de definiţie a funcţiei ƒ. De obicei funcţiile se notează cu litere mici ƒ. O funcţie definită pe A cu valori în B se notează f:A→B (citim “f definită pe A cu valori în B”). Dacă ƒ este o funcţie de la A la B. x→y=ƒ(x) (citim: “ƒ de x”). Uneori o funcţie se notează simbolic A→B. unde y este imaginea elementului x din A prin funcţia ƒ sau încă. g. DEFINIŢIE. Spunem că am definit o funcţie pe mulţimea A cu valori în B dacă printr-un procedeu oarecare facem ca fiecărui element x∈A să-i corespundă un singur element y∈B. 1. B = codomeniul. NOTAŢIE. B se numeşte mulţimea în care funcţia ia valori sau codomeniul funcţiei ƒ. h. A = domeniul de definiţie. NOTAŢIE.

Indiferent de modul în care este definită o funcţie trebuie precizate cele trei elemente care o caracterizează: domeniul de definiţie. OBSERVAŢIE. f (3) = b. 3.b} definită prin f (1) = f (2) = a. mai multe săgeţi sau niciuna. 1) Fie f : {1. 3. În diagrama cu săgeţi sunt reprezentate mulţimile prin diagrame. ƒ(4) = 2 poate fi reprezentată sub forma unui tablou unde în prima linie avem domeniul de definiţie. Nu putem defini sintetic o funcţie al cărui domeniu de definiţie are o infinitate de elemente. O astfel de funcţie se numeşte permutare de gradul patru. 2. codomeniul şi legea de corespondenţă. fie cu ajutorul tabelului de valori sau printr-un tablou. ƒ(2) = 1. 1 ƒ = 3 2 1 3 4 4 2 iar în linia a doua sunt valorile funcţiei în punctele domeniului (3 este valoarea lui ƒ în x = 1. Cum pentru elementele codomeniului nu avem nici o exigenţă înseamnă că într-un astfel de element pot ajunge una. 3} → {a. Acesta este format din două linii.MODURI DE A DEFINI O FUNCŢIE.). FUNCŢII DEFINITE ANALITIC. Aceeaşi funcţie o putem defini utilizănd tabelul de valori. Acest lucru se poate face fie cu ajutorul diagramei cu săgeţi. 4} definită prin ƒ(1) = 3. În prima linie se trec elemetele mulţimii pe care este definită funcţia. Funcţiile ƒ : A→ B definite cu ajutorul unei (unor) formule sau a unor proprietăţi sunt funcţii definite analitic. 2. FUNCŢII DEFINITE SINTETIC corespund acelor funcţii f : A→ B pentru care se indică fiecărui element x din A elementul y = f (x) din B. 4 . ƒ(3) = 4. 1. Pentru cazul analizat tabelul arată astfel: x y = f (x) 1 a 2 a 3 b 2) Funcţia ƒ : {1. 2. Corespondenţa ƒ leagă între ele elementul arbitrar x din A de imaginea sa ƒ(x). 1 este valoarea lui ƒ în x = 2. iar legea de corespondenţă prin săgeţi. Acest mod de a defini o funcţie se utilizează când A este o mulţime finită. 4} → {1. EXEMPLE. 2. iar în a doua linie valorile funcţiei în aceste elemente. etc. A B Faptul că fiecărui element x din A îi corespunde un unic Element y = f (x) din B înseamnă pentru diagrama cu săgeţi că din fiecare element din A pleacă o singură săgeată.

În cazul funcţiilor multiforme. În cazul funcţiei y = 3x – 2. elementele domeniului de definiţie şi ale domeniului valorilor nu pot fi decât numere sau “obiecte matematice” pentru care s-au introdus reguli de calcul corespunzătoare.1. În acest caz. Fie ƒ : A → B. ƒ. se consideră ca făcând parte din acesta toate numerele reale. Cea mai frecventă reprezentare a unei funcţii în matematică este printr-o formulă. ∀x ∈ A (punctual. este exemplu de funcţie definită prin două formule. ƒ(x) = x2. 1) Fie funcţia ƒ : R → R. 5 . Funcţiile definite prin mai multe formule se numesc funcţii multiforme. OBSERVAŢIE. dacă x este par x + 1. DEFINIŢIE. De exemplu: y = 3x – 2. 2) Funcţia ƒ : Z → Z. funcţiile coincid). domeniul de definiţie este alcătuit din mulţimea numerelor reale.EXEMPLE. cărora din formula respectivă li se pune în corespondenţă o anumită valoare. Când asupra domeniului de definiţie nu s-au făcut ipoteze speciale. g sunt funcţii egale (ƒ = g) dacă: 1) A = C (funcţiile au acelaşi domeniu de definiţie). x2. g : C → D două funcţii. ƒ(x) = x . 2) B = D (funcţiile au acelaşi codomeniu) şi 3) ƒ(x) = g(x). dacă x este impar. fiecare formulă este valabilă pe o anumită submulţime a lui A şi deci două formule nu pot fi folosite pentru determinarea imaginea unuia şi aceluiaş element. Această funcţie asociază fiecărui număr real x patratul lui.

Din definiţia funcţiei. Fie ƒ : A → B. A B 6 .2}) = {-1. ƒ(3)} = {a. submulţimea lui A formată din acele elemente ale căror imagini prin ƒ aparţin lui B’.c} A B DEFINIŢIE. fiecărui element x ∈ A i se asociază prin funcţia ƒ un unic element ƒ(x) ∈ B. ƒ(A’) = {ƒ(x)  x ∈ A’} sau ƒ(A’) = {y ∈ B  ∃ x ∈ A’ astfel încât ƒ(x) = y}. Fie ƒ : A → B. 1} pentru că ƒ(-1) = ƒ(1) = 2. 2. submulţimea lui B formată din elementele care sunt imagini prin ƒ a cel puţin unui element din A’. EXEMPLE. 2. 4} → {a. Se numeşte imaginea reciprocă a unei părţi B’ a lui B. A B EXEMPLE. PREIMAGINEA UNEI FUNCŢII. ƒ-1(B’) = {x ∈A  ƒ (x) ∈ B’}.b. ƒ(0). În funcţia ƒ : {-1. Deci. Atunci ƒ(A’) = {ƒ(1). 1. 0.d} dată prin diagrama cu săgeţi. ƒ-1({1}) = {0}. 2. 0. Fie ƒ : A → B. Atunci Imƒ = {ƒ(-1). EXEMPLE. iar A’ ⊂ A. partea lui B constituită din toate imaginile elementelor lui A. 1. deoarece ƒ(-1) = 2. Considerăm funcţia ƒ : {1. ƒ(2). Se numeşte imaginea lui A’ prin ƒ. Fie ƒ : A → B. ƒ(1). Deci. c. ƒ-1({2}) = {-1. În acest caz. ƒ(0) = 1. 3. 3} definită prin diagrama cu săgeţi. Se consideră funcţia ƒ : {-1. 3}. 2} → {a. Imƒ = V(A) = {ƒ(x)  x ∈ A} sau Imƒ = {y ∈ B  ∃ x ∈ A astfel încât ƒ(x) = y}. notată ƒ-1(B’). ƒ-1({1. notată Imƒ sau ƒ(A). numit imaginea lui x prin ƒ sau valoarea funcţiei ƒ în x. Deci. DEFINIŢIE. b. e} definită cu ajutorul diagramei cu săgeţi. b. ƒ(1) = 2.IMAGINEA UNEI FUNCŢII. 2} → {1. Fie A’ = {1. Se numeşte imagine a funcţiei ƒ. ƒ(2)} = {a.c. 1}. notată cu ƒ(A’). c} ⊂ B. deoarece ƒ(0) = 1. 0. d. DEFINIŢIE.

EXEMPLE. Funcţia ƒ : {-1. 2). Reprezentarea grafică a unei funcţii ƒ : A → B este. atunci la produsul cartezian A x B ⊆ R x R. Această submulţime a planului se numeşte reprezentarea geometrică a graficului funcţiei. B(1. y)  x ∈ A. 0. (0. a). y)  x ∈ A. x ƒ(x) -1 2 0 3 1 -2 2 0 Gƒ = {(-1. Fie o funcţie ƒ : A → B. (2. Dacă funcţia ƒ : A → B este o funcţie numerică. DEFINIŢIE. Prin abuz de limbaj. 1} → R. EXEMPLE. a). Cum mulţimea R x R se reprezintă geometric prin planul cartezian. -2). y) din A x B i se poate asocia în planul în care se consideră un reper cartezian (planul cartezian) un punct M(x. A→B 1) Fie funcţia numerică ƒ : A → B definită prin tabelul de valori. Se observă că Gƒ ⊆ A x B. În acest caz. 0). ƒ(x) = 2x are graficul Gƒ = {(-1. (1. graficul lui ƒ este mulţimea 7 . (2. unui cuplu (x. 2)}. 0). o curbă. y = ƒ(x)}. -2). Graficul funcţiei ƒ este mulţimea Gƒ = {(1. iar reprezentarea grafică este formată din trei puncte: A(-1. -2). 0)}. numită curba reprezentativă a funcţiei ƒ şi notată Cƒ = {M (x. componentele cuplului). 3). se poate deduce că: graficul funcţiei numerice se reprezintă geometric printr-o anumită submulţime a planului. 1) Fie funcţia ƒ : A → B. REPREZENTAREA GRAFICÃ A UNEI FUNCŢII NUMERICE. Se numeşte graficul funcţiei ƒ mulţimea de cupluri Gƒ = {(x. y) (punctul M având coordonatele x. definită prin diagrama alăturată. b)}. (3. (0. y. în general. 2). în loc de reprezentarea geometrică a unei funcţii vom spune simplu graficul funcţiei ƒ. ƒ(x))  x ∈ A} = {(x. y = ƒ(x)}.GRAFICUL UNEI FUNCŢII. (1. O(0.

funcţie impară ∀ x∈ D ƒ (-x) = -ƒ(x) OBSERVAŢII. 8 . ƒ pară ⇔ Gf simetric faţă de Oy ƒ impară ⇔ Gf simetric faţă de O (originea axelor). D ⊂ R se numeşte mulţime simetrică dacă ∀ x ∈ D ⇒ -x ∈ D Fie ƒ : D → R. DEFINIŢIE. funcţie pară ∀ x∈ D ƒ(-x) = ƒ(x) ƒ s.FUNCŢII PARE. FUNCŢII IMPARE. D simetrică ƒ s.n.n.

Funcţia ƒ este strict crescătoare pe I dacă: Funcţia ƒ este strict descrescătoare pe I dacă: (∀)x1.x1 funcţiei ƒ şi numerelor x1. Atunci: ƒ este strict crescătoare (crescătoare) pe I ⇔ ƒ(x2) . ƒ este strict descrescătoare (descrescătoare) pe I ⇔ ƒ(x2) . x2 ∈ I x1 < x2 ⇒ ƒ(x1) > ƒ(x2) O funcţie ƒ strict crescătoare pe I sau strict descrescătoare pe I se numeşte strict monotonă pe I. DEFINIŢIE. x2 ∈ A. Prin urmare raportul de variaţie asociat lui ƒ şi numerelor x1. Diferenţa x2 – x1 se numeşte variaţia argumentului. iar diferenţa ƒ(x2) . 9 . x2 ∈ I x1 < x2 ⇒ ƒ(x1) < ƒ(x2) (∀)x1. (∀)x1. Pentru studiul monotoniei unei funcţii numerice ƒ : A → R. numit raportul de variaţie asociat x2 . x2. Fie ƒ : A → R o funcţie numerică şi I ⊂ A. se utilizează raportul: ƒ (x2) .MONOTONIA FUNCŢIILOR. (∀)x1.ƒ (x1) cu x1.ƒ(x1) < (≤ ) 0. x2 ∈ I x2 . o funcţie de variabilă reală şi I ⊆ A.ƒ(x1) se numeşte variţia funcţiei.x1 x1≠ x2. DEFINIŢIE. Fie ƒ : A → R. Are loc următoarea: TEOREMÃ. x2 ∈ I x1 ≤ x2 ⇒ ƒ(x1) ≥ ƒ(x2) O funcţie ƒ crescătoare pe I sau descrescătoare pe I se numeşte monotonă pe I.ƒ(x1) > (≥ ) 0.x1 x1≠ x2. Funcţia ƒ este crescătoare pe I dacă: (∀)x1. x2 este raportul dintre variaţia funcţiei şi variaţia argumentului. A studia monotonia unei funcţii ƒ : A → R revine la a preciza submulţimile lui A pe care ƒ este strict crescătoare (crescătoare) şi submulţimile lui A pe care ƒ este strict descrescătoare (descrescătoare). Dacă ƒ este strict monotonă (sau monotonă) pe A (pe tot domeniul de definiţie ) spunem simplu că funcţia ƒ este strict mnotonă (sau monotonă) fără a mai indica mulţimea. x2 ∈ I x1 ≤ x2 ⇒ ƒ(x1) ≤ ƒ(x2) Funcţia ƒ este descrescătoare pe I dacă: (∀)x1. x1≠ x2. x2 ∈ I x2 .

Fie funcţia numerică ƒ : A → R. ∀x ∈ I. atunci ƒ(x1) se numeşte minimul funcţiei ƒ pe mulţimea I şi scriem ƒ(x1) = minƒ(x). 1) Dacă există x1 ∈ I astfel încât ƒ(x) ≥ ƒ(x1). Deci min ƒ = ƒ(0) = -5. 2) Fig. atunci ƒ(x0) se numeşte maximul funcţiei ƒ pe mulţimea I şi scriem ƒ(x0) = maxƒ(x). Punctul x= 0 este punctul de minim al funcţiei. 3) Fig. y = M. 1 Fig. Punctul x1 pentru care se obţine valoarea minimă a lui ƒ pe I se numeşte punct de minim pentru funcţia ƒ pe I. ∀x ∈ I. DEFINITIE. 2 Valoarea maximă sau minimă a lui ƒ pe I se numeşte valoarea extremă a funcţiei pe I. EXEMPLE.î. valorile extreme ale funcţiei sunt –5 şi 8. Valoarea minimă a lui ƒ este egală cu –5 şi se obţine pentru x = 0. FUNCŢIE MÃRGINITÃ. (fig. Funcţia ƒ definită prin tabelul de valori are valoarea maximă egală cu 8 şi se atinge pentru x = -6. În final. O functie numerica ƒ: A → R se numeste marginită dacă există două numere reale m. 3 10 . Punctul x0 pentru care se obţine valoarea maximă a lui ƒ pe I se numeşte punct de maxim pentru funcţia ƒ pe I.(fig. Punctul x0 de maxim sau x1 de minim se numeşte punct de extrem pentru funcţia ƒ pe I. (MARGINIREA UNEI FUNCTII).(fig. DEFINIŢIE. Semnificaţia geometrică a unei funcţii mărgintite este aceea că graficul funcţiei este cuprins între dreptele orizontale y = m. iar punctele de extrem sunt 0 şi respectiv –6. ∀ x∈A.VALORI EXTREME ALE UNEI FUNCŢII. I ⊆ A. M a. m ≤ M. Deci max ƒ = ƒ(-6)= x -6 -4 -1 0 1 2 = 8. Punctul x=-6 este punct de maxim ƒ(x) 8 3 -1 -5 0 1 pentru funcţie. Dacă există x0 ∈ I astfel încât ƒ(x) ≤ ƒ(x0).

O functie ƒ: A → B se numeste functie injectiva ( sau simplu injectie) daca orice element din B este imaginea prin ƒ a cel mult unui element din A. de unde rezultă că ƒ este injectivă. EXEMPLU. deci x1=x2. ƒ(x) = 3x este injectivă. se poate stabili daca functia este injective ducand prin fiecare punct al codomeniului o paralela la axa Ox. ∃ x ∈R a.ƒ(Y). O functie ƒ: A → B se numeste functie surjectiva ( sau simplu surjectie). x2 ∈R pentru care ƒ (x1)= ƒ (x2). Altfel spus. ƒ este injectiva ⇔ ⇒ ƒ(x1) ≠ ƒ(x2) FUNCTIA SURJECTIVA DEFINITIE. x2 ∈ A. ceea ce-I echivalent cu faptul ca pentru orice y ∈ b ecuatia ƒ (x) = y are cel putin o solutie x ∈ A. Aceasta ultima echivalenta va ƒ: A → B este cu injectiva ⇔ ⇒ x1 daca = x2 in fiecare element al codomeniului Pe diagrama sageti o functie este injective ƒ (x ) = ƒ (x ) 1 2 ajunge cel mult o sageata. OBSERVAŢIE. ƒ(x) = y ⇔ 3x= y ⇔ x= y/3. Graficul unei functii poate preciza daca functia este surjectiva. O functie ƒ: A → B nu este surjectiva daca exista y ∈ B astfel incat ∀ x ∈ A. x1 ≠ x2 pntru care ƒ(x1) = ƒ(x2). x2 ∈ A x1 = x2 ∀ fi x1. Avem achivalenţa 3x1=3x2. ceea ce-I echivalent cu faptul ca pentru orice y ∈ B ecuatia ƒ (x) = y are cel mult o solutie x ∈ A. deoarece ∀ y ∈R. Pe diagrama cu sageti o funtie este surjectiva daca la fiecare element din B ajunge cel putin o sageata.Y⊆ A EXEMPLU. Pentru a arata ca o functie ƒ: A → B nu este injective este sufficient sa aratam ca exista doua elemente x1. FUNCTIA BIJECTIVA 11 . adica ∀ x1. Fie x1.utilizata x2 ∈ A pentru a proba ca o functie este injective. functia ƒ este surjectiva ⇔ ∀y∈B. Să se arate că funcţia ƒ : R → R. functia ƒ este injective daca si numai daca doua elemente diferite oarecare din A au imagini diferite in B prin ƒ. Utilizand graficul unei functii. ƒ(x) = 3x este surjectivă.BIJECTIVITATE FUNCTIA INJECTIVA DEFINITIE. daca orice element din B este imaginea prin ƒ a cel putin unui element din A. ƒ este injectiva ⇔ ƒ(X – Y) = ƒ(X) . Funcţia ƒ : R →R. Altfel spus. Daca orice paralela la Ox dusa printr-un punct al codomeniului taie graficul in cel putin un punct. functia este injective. ƒ (x) ≠ y. ∃ x∈A astfel incat ƒ(x) = y. ∀X. adica Im ƒ = B. Din ultima echivalenta se deduce ca: ƒ: A → B este surjectiva ⇔ ƒ (A) =B. Daca aceasta taie graficul in cel mult un punct.î.

Fie A. O functie numerica data prin graficul sau este bijectiva daca orice paralela la axa Ox dusa printr-un punct al codomeniului taie graficul in exact un punct. ƒ(x) = 3x este bijectiva. Altfel spus functia ƒ: A → B este functie bijectiva ⇔∀ y ∈ B. Functia ƒ se numeste functie directa. DEFINITIE. Se numeste functie inversa a functiei ƒ. Simbolul ∃ ! Inseamna “exista si este unic”. O functie ƒ : A → B se numeste functie numerica sau functie reala de variabila reala. Se mai spune despre functia bijectiva ca este o corespondenta “one to one” (“unu la unu”). 12 . O functie ƒ care are inversa se spune ca este invesabila. B ⊆ R.) Schema de “functionare” a lui ƒ si ƒ-1 este redata mai jos. iar drept codomeniu. x∈A B∋y 5) Nu conteaza cum se noteaza argumentul lui ƒ-1 . iar ƒ-1 functie inversa (a lui ƒ). De aceea.DEFINITIE. (Se spune ca ƒ-1 actioneaza “invers” decat ƒ . 1) Sa remarcam ca functia ƒ-1: B → A exista daca ƒ: A → B este bijectiva. NOTAŢIE. INVERSABILITATE FUNCTIA INVERSA Daca ƒ: A → B este bijectiva. Pentru functia g utilizam notatia ƒ-1 (citim “f la minus unu”). O functie ƒ: A → B se numeste functie bijectiva ( sau simplu biejctie). Fie ƒ: A → B o functie bijectiva. daca este atat injective cat si surjectiva. OBSERVAŢII. domeniul de definitie al functiei directe. schimbam sensul sagetilor de pe diagrama cu sageti a lui ƒ. atunci ƒ-1 este bijectiva si avem (ƒ-1 ) -1 = ƒ. vom prefera pe x in locul lui y. Functia ƒ: R→ R . 3) Daca ƒ este bijectiva. OPERATII CU FUNCTII DEFINIŢIE. 2) Functia ƒ-1 are ca domeniu de definitie codomeniul functiei directe. atunci pentru orice element y ∈ B exista exact un element x din A astfel incat ƒ(x) = y. ∃ ! x ∈ A astfel incatƒ(x) = y. ceea ce inseamna ca x = ƒ-1 (y) (adica preimaginea elementului y este elementul x). EXEMPLU. functia g: B → A. Pe diagrama cu sageti o functie este bijectiva daca in fiecare element al codomeniului ajunge exact o sageata. care asociaza fiecarui element y din B elementul unic x din A astfel incat ƒ(x) = y. 4) Pentru a construi diagrama cu sageti a lui ƒ-1 .

∀ƒ. ∀ x ∈ A. ƒ : Z → R. ∀ƒ.g. R) (inmultirea functiilor este asociativa). se numeste produsul dintre functia ƒ si functia g. ( ƒ . ∀ƒ. ∀ x ∈ A. 13 . (αƒ ) (x) = αƒ (x). g : R → R.g)(x) = ƒ(x) – g(x) = 3x+1 –x – 3 = 4x – 2. R) multimea functiilor definite pe A cu valori in R. Atunci ƒ + g. g (x) ≠ 0 se numeste catul dintre functia ƒ si functia g. au loc proprietatile: (ƒ * g) * h = ƒ * (g * h). R). (ƒg)(x) = ƒ(x)g(x) = (3x + 1)(-3 + 1) = -3x2+8x+3. 3) exista functia 0 ∈ ℑ (A. PROPOZIŢIE. Fie ƒ. ∃ (-ƒ) ∈ ℑ (A. Inmultirea este distributiva in raport cu adunarea pe ℑ (A. ƒ * g = g * ƒ . unde –g = (-1) g. adica ƒ *(g+ h) =ƒg + ƒ h. R).g: A → R.atunci definim diferenta dintre functia ƒ si functia g ca fiind functia ƒ . ∀ƒ ∈ ℑ (A.g este suma ƒ + (g). 0(x) = 0. ƒg : R → R prin (ƒ + g )(x) = ƒ (x) + g(x) = 3x + 1 – x +3 = 2x + 4. PROPRIETATI ALE ADUNARII FUNCTIILOR Fie ℑ (A. exista functia 1 ∈ ℑ (A. Pentru operatia de adunare pe ℑ (A. OBSERVAŢII. R) (adunarea functiilor este asociativa). R) (adunarea functiilor este comutativa). g. 2) ƒ + g = g + ƒ . PROPRIETATI ALE INMULTIRII FUNCTIILOR TEOREMÃ . g. R). R) au loc proprietatile: 1) (ƒ +g) + h = ƒ + (g + h). g. diferenta ƒ . R). h ∈ ℑ (A. R). R) (1 se numeste functia unitate pe multimea A ). ca fiind functia αƒ : A → R. ∀ x ∈ A. R) astfel incat ƒ + (-ƒ) = (-ƒ) + ƒ = 0 ( orice functie ƒ are o opusa (-ƒ)). ∀ƒ ∈ ℑ (A. 1(x) = 1. ∀ x ∈ A. R) (0 se numeste functie nula si este element neutru pentru adunarea functiilor). g : A → R. Pentru operatia de inmultire pe ℑ (A. g ∈ ℑ (A.EXEMPLU. urmatoarea: Atunci are loc TEOREMÃ. ∀ƒ. R) (inmultirea functiilor este comutativa).g ) (x) = ƒ(x) – g (x). (ƒ . h ∈ ℑ (A. g ∈ ℑ (A. ∀ x ∈ A astfel incat ƒ * 1 = 1 * ƒ = ƒ. g(x) = -x +3. 3) Functia ƒ / g : A – { x  g (x) = 0 } → R definita prin (ƒ / g ) (x) = ƒ(x) / g (x). ƒ(x) = 3x+1. 1) Se defineste produdul dintre un numar real α si o functie ƒ : A → R. ∀ƒ. R). EXEMPLU. 1) Functia ƒ +g : A → R definita prin (ƒ +g) (x) = ƒ (x) + g (x). 2) Functia ƒ ∗ g : A → R definita prin (ƒ ∗ g ) (x) = ƒ (x) g (x). 2) Daca ƒ . se numeste suma dintre functia ƒ si functia g. ƒ(x) = 3x+1 DEFINIŢIE. ∀ x ∈ A astfel incat ƒ + 0 = 0 + ƒ = ƒ. 4) ∀ƒ ∈ ℑ (A. h ∈ ℑ (A. ∀ x ∈ A. De fapt . ƒ .

Asociativitatea ∀ ƒ. g nu poate fi definită decât dacă codomeniul lui ƒ coincide cu domeniul de definiţie a lui g. DEFINIŢIE. 1A : A → A. (goƒ )(x) = g(ƒ (x)). g . Se numeşte compusa funcţiei g cu funcţia ƒ (sau funcţia compusă din ƒ şi g). (Compunearea a două funcţii de aceiaşi monotonie este o funcţie crescătoare). Fie ƒ : A → B.î. atunci goƒ este bijectivă. g s. g : B → C. (Compunerea a două funcţii bijective este o funcţie bijectivă). 2) Dacă ƒ : A → B. 4) Dacă ƒ şi g au aceiaşi monotonie. 2) Dacă ƒ şi g sunt funcţii impare. g ∈ ℑ a. atunci goƒ este funcţie impară. B. două funcţi cu următoarea particularitate: codomeniul lui ƒ este egal cu domeniul lui g.n inversa lui ƒ dacă fog = 1B. 1) Funcţia compusă goƒ a două funcţii ƒ. ∀ ƒ ∈ ℑ avem ƒo1A = 1Aoƒ = ƒ. (Compunerea a două funcţii de monotonie diferită este o funcţie descrescătoare). h ∈ ℑ avem fo(goh) = (fog)oh 2. 1A(x) = x (funcţie identică) 4. b) ƒ-1(ƒ(x)) = x ∀x ∈ A -1 ƒ(ƒ (x)) = x ∀x ∈ B. atunci goƒ este o funcţie pară (Compunerea a două funcţii pare este o funcţie pară). atunci are sens fog şi gof.COMPUNEREA FUNCŢIILOR O altă operaţie care se poate efectua asupra a două funcţii este cea de compunere. c) ƒ inversabilă ⇔ ƒ injecţie TEOREMA. Compunerea a doua funcţii inversabile ƒ şi g este o funcţie inversabilă. 6) Dacă ƒ şi g sunt bijective. g : B → A. PROPRIETÃŢI ALE COMPUNERII FUNCŢIILOR. atunci goƒ este o funcţie pară. definită astfel: goƒ : A → C . Fie A. 1) Dacă ƒ. funcţia notată goƒ . (Compunearea a două funcţii impare este o funcţie impară). Cu ajutorul acestor funcţii se poate construi o altă funcţie h : A → C. Funcţia goƒ are domeniul lui ƒ (prima funcţie care acţionează în această compunere) şi codomeniul lui g (ultima care acţionează în compunere). considerată în această ordine. Elemente simetrizabile Nu toate funcţiile admit inverse! Funcţia inversă: ƒ : A → B. OBSERVAŢII. 5) Dacă ƒ şi g au monotonii diferite. În general însă gof ≠ fog.î. g : B → C. 1. C mulţimi nevide şi funcţiile ƒ : A → B. 3) Dacă ƒ si g au parităti diferite. ƒog ≠ goƒ 3. 14 . atunci goƒ este descrescătoare. Comutativitatea ∃ ƒ. Element neutru ∃ o funcţie 1A ∈ ℑ a. goƒ = 1A(notaţie: g = ƒ-1) Proprietăti: a) g = ƒ-1 ⇔ (goƒ)(x) = x (ƒog)(x) = x. ∀x ∈ A. g sunt funcţii pare. atunci goƒ este crescătoare. g : B → C. Funcţia h astfel definită se notează gο ƒ (citim “g compus cu ƒ”) şi reprezintă compunerea funcţiei g cu ƒ (în această ordine).

.. MONOTONIA FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI TEOREMÃ. 2... Funcţia de gradul întâi ƒ : R → R. Pentru funcţia de gradul întâi. Ecuaţia y = ax + b reprezintă o pantă a ≠ 0 (o dreapă obligă – neparalelă cu axa Ox sau cu axa Oy). iar semnul funcţiei este dat în tabelul de semn x ƒ(x) -∞ semn contrar lui a -b/a 0 acelaşi semn cu a ∞ Numărul x = -b/a este rădăcina ecuaţiei ataşate ax + b = 0. a ≠ 0 are zeroul x = -b/a. Dacă a ≠ 0. ƒ (x) = ax + b.FUNCŢIA DE GRADUL I ƒ : R→ R.- 15 . atunci ƒ se numeşte funcţie de gradul întâi de coeficienţi a. b ∈ R se numeşte funcţie afină.0 ++++++ . iar b... ƒ are semn contrar lui a.. ƒ(x) = ax +b . iar dincolo de rădăcină. f ( x ) ++++++0 ..  dacă x -∞ b a a>0 ∞  . ƒ(x) = ax + b. ƒ(x) = ax + b. a. adică pentru x < -b/a. b. 1. a<0 –funcţia este strict descrescătoare “↘”. Funcţia ƒ : R → R.. a.. b ∈ R DEFINIŢIE. SEMNUL FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI TEOREMÃ. termenul liber al funcţiei.. Dacă a ≠ 0 şi b = 0 atunci ƒ se numeşte funcţie liniară (ƒ(x) = ax)...  a>0 – funcţia este strict crescătoare”↗”. Spunem că până în rădăcină. Ecuaţia ax + b = 0 se numeşte ecuaţia ataşată funcţiei ƒ . Funcţia de gradul întâi ƒ : R → R.. dacă x a<0 -∞ b a ∞ f ( x ) . ƒ are semnul lui a. Semnul lui a precizează monotonia funcţiei de gradul întâi. adică pentru x > -b/a. ax se numeşte termenul de gradul întâi. a ≠ 0 este: 1) strict crescătoare daca a > 0 2) strict descrescătoare dacă a < 0 OBSERVAŢII.

f(x)= -2x + 1. )  a  b  dacă a>0 ⇒  f ( x ) = 0 . c) h : R → R. )  a  b  dacă a<0 ⇒  f ( x ) = 0 . b) g : R → R. EXEMPLU: a) f : R → R.∞ )  a  GRAFICUL FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI Graficul funcţiei de gradul întâi este o dreaptă oblică de ecuaţie y = ax + b. x ∈ ( . x ∈ ( . g(x)= 3x. x ∈ ( ∞ . h(x)= 3. x= . x y= -2x + 1 x y= 3x x y= 4 0 1 0 0 0 3 2 -3 1 3 1 3 16 . x= . a   b f ( x ) > 0 . b  f ( x < ) 0 . a   b f ( x < ) 0 . x ∈ ( ∞ .∞ )  a   b  f ( x ) > 0 . Pentru trasarea unei drepte sunt necesare două puncte care aparţin graficului.

dacă a = 0. a. g(x) = cx + d. c Graficul functiei ƒ : R → R. TEOREMÃ. a ≠ 0 este bijectivă. dacă a = 0. ÎNTÂI. Numărul a se numeste panta (coeficientul unghiular) al dreptei – graficul functiei de forma ƒ: R → R. 2) Inversa funcţiei ƒ este funcţia ƒ-1 : R → R. b = 0. a Fig. ƒ (x) = ax + b. (Compunerea a două funcţii de gradul întâi este o funcţie de gradul întâi). a≠ 0. • paralelă cu axa Ox. ƒ(x) = ax + b. b ∈ R. atunci goƒ :R→ R. • care trece prin originea O(0. dacă b = 0. 0). c ≠ 0. ƒ(x) = ax + b. 17 .Y Y Y X X X Fig. b Fig. b ∈ R este o dreaptă • care nu trece prin origine si nu este paralelă cu axa Ox dacă. BIJECTIVITATEA ŞI INVERSABILITATEA FUNCŢIEI DE GRADUL COMPUNEREA FUNCŢIILOR DE GRADUL ÎNTÂI. b≠ 0. b ≠ 0 sau axa Ox. ƒ-1(x) = (x-b)/a. 3) Dacă g : R → R. 1) Funcţia ƒ : R → R. a. (goƒ)(x) = acx + bc + d.

profil M1”. autor Mircea Ganga. 2000. Editura Mathpress “Matematică.Bibliografie: 1. manual pentru clasa a-X-a algebră. “Matematică. 18 . autor Mircea Ganga. Editura Mathpress 2001. profil M1. 2. manual pentru clasa a-IX-a. M2”.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->