Christo si Jeanne-Claude, impachetarea Reichstag

Christo Vladimirov Javacheff

este un artist emigrant de origine

bulgară care a atras atenţia prin caracterul insolit al operei sale, la limita dintre arhitectură şi decoraţie. Poate aţi văzut deja clădirile sau locurile devenite celebre prin acoperirea lor cu materiale de diferite culori ; precum Reichstagul din Berlin (primul parlament german), Pont Neuf din Paris, domul din Koln, coasta Little Bay din Sydney sau surprinzătoarele porţi textile din Central Park, New York. Termenul generic aplicat cu lejeritate este cel de arhitectură ambientală, câteodată chiar şi cel de instalaţie. un filtru vizual prin care forma este ferită de pericolul expunerii indecente sau prin care privitorul este avertizat, prin gestul datului la o parte de către un personaj din interiorul reprezentării, că i se permite pătrunderea într-un spaţiu plastic, de obicei cu toate atributele intimităţii. Iubirea însăşi a fost reprezentată prin acest motiv al filtrului cu textură moale, aşa cum este cazul lui Magritte, cu binecunoscutul său tablou în care chipurile se văd învelite complet cu material alb pentru a se accentua ideea de legătură spiritualizată prin negarea/ascunderea cărnii. Dacă totul obişnuia să aibă o semnificaţie, un mesaj, artistul Christo neagă orice implicaţie profundă a gestului său de a îmbrăca, de a împacheta creaţii arhitecturale impozante sau anumite peisaje. Acest mod de a valoriza ambientul prin acoperire (nu prin construire, prin creaţie arhitecturală propriu-zisă) impresionează mai puţin estetic şi mai mult prin anvergura proiectelor. De exemplu, proiectul Little Bay (1969) a necesitat o suprafaţă de acoperire cu fibră sintetică de 9,300 m2 şi o muncă de 17.000 de ore.

1

care dispar odată 2 . Christo însuşi. a cablurilor de susţinere din oţel şi a celor 200 de tone de ciment turnat pentru stâlpi.Valley Courtain a costat 400. conştient de avangardismul său discutabil. îşi afirmă curajul de a crea ceva atât de efemer ca peisajele sale.000 de dolari din cauza celor 14. Apoi.000m 2 de material.

La începutul secolului al XX .” Clădirea vechiului Reichstag. economice şi politice influenţează în mod indirect orice formă de artă. are loc o revoluţie în câmpul creaţiei estetice. artiştii au răspuns imediat.lea senzaţia de nelinişte intelectuală a secolului al XIX -lea s-a transformat în anxietate deplină.ce suprafaţa textilă este înlăturată sau demontată: “ I think it takes much greater courage to create thing s to be gone than to create things that will remain. deci temele ei pot avea o schemă internă de dezvoltare. Ar fi imposibil altfel. explorînd în operele lor implicaţiile unei lumi în care raţiunea. Ca urmare a unor experimente artistice acumulate în secolul precedent şi a unor schimbări de atitudine spirituală. astăzi este sediul parlamentului german. 3 . însă aceste teme nu au fost mai niciodată generate doar dinăuntrul lumii artistice. Este absolut normal ca toate aspectele contextuale să influenţeze sfera artistică şi să servească ca surse de inspiraţie. Problema este atunci când aceşti factori intervin în mod direct şi voit în sfera artistică. Lumea artei nu este izolată ermetic . Elementele sociale. Bundestag(sus). Lumea artistică modernă şi postmodernă face parte dintr-un cadru cultural mai larg. generat de secolul al XIX – lea tîrziu şi începutul secolului al XX -lea. demnitatea. optimismul şi frumuseţea păreau dispărute.

Falimentul comunismului. cât. Modelul teoretic al lui Marx era utopic.Construită în 1894 iar în 1933 a fost incendiată . în special după împușcarea. în cele din urmă. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste. Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al nouălea. prin iluzia că ar putea crea o societate mai dreaptă desfiinţând proprietatea privată. naziștii au fost cei care au declanșat incendiul. Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot. care a fost încheiată. distrus în totalitate. adică încălcând unul dintre drepturile fundamentale ale oamenilor. în cele din urmă. fapt ce a urmărit creșterea notorietății și puterii lui Hitler. Berlinezii l-au dărâmat. însă. atât prin schematism. în anul 1989. După câteva săptămâni. Căderea zidului Berlinului a avut o dublă semnificație: pe de o parte a marcat începutul procesului de reunificare a Germaniei. căderea acestei bariere fiind primul pas către reunificarea Germaniei. În momentul când a fost dat publicității. intens mediatizată de mass media occidentale. au traversat prin toate punctele de trecere. asociată cu declinul Uniunii Sovietice. în cele din urmă. considerându-se că fusese mâna comuniștilor. Zidul a fost. unindu-se. pe 3 octombrie 1990. mase uriașe de est-berlinezi s-au apropiat de zid și. de fapt. însă majoritatea istoricilor afirmă că . insistent afișat în lumea occidentală. care au dus. mai ales. la 9 noiembrie 1989. iar autoritățile comuniste est-germane au fost nevoite să permită libera trecere din răsăritul în vestul orașului. a câtorva evadați. Eşecul sistemului socialist vine. a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea frontierei est-germane. într-o atmosferă sărbătorească. Comunismul s-a dovedit un experiment istoric predestinat prăbuşirii. în mod oficial. la demonstrații de masă și căderea guvernului comunist. şi din contradicţia dintre modelul teoretic şi condiţiile concrete de punere în practică: în ţări 4 . un decret al oficialităților est-germane care permitea trecerea liberă a frontierei. iar pe de altă parte a reprezentat simbolul prabușirii dictaturilor comuniste din Europa. cu mulțimea din Berlinul Occidental. a facut să cadă și zidul Berlinului.

acesta a spus: „E ca si cind ar fi izbucnit pacea. In august 1971 i-am scris lui Christo si i-am facut sugestia de a impacheta cladirea Reichstag-ului. la adevărate drame umane. foste procesul tranziţie. Am avut de invins piedici politice de neimaginat. se poate concluziona că ieşirea din comunism este mult mai dificilă decât ieşirea din orice altă formă de dictatură. Abia in februarie 1994 am ajuns sa avem succes in Bundestag si in iunie 1995 proiectul a fost dus la bun sfirsit. în contextele socio-economice amintite. transformat problematica comunismului în temă predilectă aflată în dezbaterea publică. Dificultăţile comuniste. în întâmpinate de de statele au din estul Europei. Comunismul a dus la autoînstrăinare (Marx acuza capitalismul pentru aceasta). Schematismul cu o economie lui subdezvoltată. Folosesc inca termenul pe care l-am utilizat si atunci. Cinci milioane de oameni au venit la Berlin ca sa vada acest Reichstag infasurat sau camuflat. care.aflate în faze incipiente ale capitalismului. deci un numar mult mai mare decit adultii care cunosteau numele presedintelui de atunci al Germaniei. de pilda. si nu. de „impachetare“. Impresionat de amploarea evenimentului. de „camuflare“. a lăsat predominant pentru agrară. au dus la încălcări grave ale drepturilor omului. cu un proletariat restrâns şi nematurizat. Cullen 5 . Richard von Weizecker. Pe baza experienţei acestor state. Michael S. Efectele comunismului au fost atât de perverse şi profunde încât pentru regăsirea lumii normale vor mai plăti câteva generaţii. dar nimanui nu-i trece prin cap sa tina un discurs“. 96% din adultii germani au aflat despre acest eveniment. modelului Marx loc numeroase improvizaţii.

un oarecare fel de botez. Din zona artistică se păstrează o serie de trăsături. prin acoperirea Reichstagului cu pânza aceea argintie. -constructivism (Constructivismul era privit ca o nouă estetică.în parte ca reacție împotriva formalismului .Se plănuia . a unei anumite creații) 6 spontaneitatea comportamentului și dimensiunea . ultimă. Kazimir Malevici teoretiza "conștiința cosmică") -happeninguri (având ca scop anularea distanței dintre realitatea și creația artistică. procesul operei.diferite manifestări și lucrări artistice în care pe primul plan se situează ideea ("idea art"). considerate mai semnificative decât forma concretă. ca un efort de a-i uni pe intelectuali și pe muncitori. o renaștere după descoperirea de pânză . gratuitatea. posibilitatea controlului asupra evenimentului. încep să fie prezentate . spre valori metafizice asociate cu materiile sau structurile. iar de la realitate se împrumută accidentalul. cum ar fi convenționalitatea. banalității) -arta conceptuală (Sub această denumire. o purificare a spațiului . concepția. ca un efort de a armoniza arta cu producția industrială. de a șterge granițele dintre muncă și artă) ( Suprematismul tindea spre o totală abstracție geometrică. tendința spre semnificație. la mijlocul anilor '60 ai secolului al XX-lea.

7 . create de însusi materialul. care le permite germanilor să depașească trauma nazistă.recontextualizeaza clădirea și îi conferă o varietate de posibile asocieri : materialul devine un mediator ăntre concepțiile pre-existente și cele actuale. . aflate chiar în inima Berlinului și deopotrivă cu renașterea și recăpătarea unui nou sens. odată purificate și resemnificate.-land art ( integrarea lucrării în spațiul public) -Giotto . care se mișcă în bătaia vântului și schimbă forma clădirii prin unduirile materialului . Rodin (drapaje ) . Proiectele lui Christo și soției sale.folosirea materialului ca agent de transformare și revelare: -crează dislocare : acoperirea Reichstagului este asociată cu desprinderea și detașarea de vechiul sens al clădirii . Jean-Claude nu sunt finalizate decât în momentul dezinstalării lor și aducerea clădirilor la starea anterioară.

Dar nu poți transforma istoria în ceva ce nu a existat. ci este implicată profund în legitimarea unei direcţii politice sau a unei opţiuni strategice a societăţii. De acolo au emis legile rasiale. 8 . milioane de oameni vedeau în Reichstag o clădire a răului.Înainte de a se produce acest act artistic. În această viziune. cultura nu este independentă de spaţiul conflictelor de putere. din care nazismul instalat la putere a condus Germania. nu o poti face să dispară.

an I 9 .Margheoalei Madalina-Oana Master Interdisciplinar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful