P. 1
Teorii Semnificative Ale Invatarii

Teorii Semnificative Ale Invatarii

|Views: 2|Likes:
Published by Mia Maya

More info:

Published by: Mia Maya on Jul 08, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/08/2013

pdf

text

original

Prof. univ. dr.

ION NEGREȚ-DOBRIDOR

Teorii semnificative ale învatarii
( DOCUMENTAR)

Am arătat deja în preambulul acestui curs dificultățile pe care le întâmpină educatorii în ceea ce privește transpunerea în practica instruirii a legilor și legităților învățării dezvăluite și descrise de cercetătorii psihologi. Faptul că învățarea naturală – extrem de eficace și de prodigioasă - nu poate fi „adusă” ca atare în clasa de elevi nu înseamnă că rezultatele cercetărilor descriptive și teoriile învățării trebuie ignorate sau abadonate. De aceea trebuie examinate mai atent și găsite modalitățile de integrare armonioasă și eficientă în școală. Având în vedere că dezvoltarea psihică antrenează metamorfoze ale învățării de la o vârstă la alta complică și mai mult lucrurile. Elevii de gimnaziu traversează acea perioadă a dezvoltării intelectuale pe care Jean Piaget a denumit-o „construirea structurilor gândirii operatorii ”1. Este o perioadă esențială pentru preadolescenți și adolescenți care se desfășoară întrun regim afectiv și volitiv marcat de transformări radicale, importante dar și periculoase. În plan afectiv și moral elevii de gimnaziu elevii de gimnaziu își formează capacitățile de judecată morală heteronomă și autonomă 2 și traversează o gravă „criză de originalitate și identitate”3. Nu vom trata aici în detaliu dar nici nu vom ignora aspectele și caracteristicile dezvoltării afective ale elevilor de gimnaziu. Ne vom centra atenția prioritar asupra caracteristicilor cognitiv-intelectuale. Acest lucru este esențial întrucât numai astfel vom putea urma unul dintre principiile majore ale
1

Importanța practică a cercetărilor psihologice dedicate învățării și dezvoltării psihice pentru practica instruirii

Piaget, J. (1985). Equilibration of cognitive structures. University of Chicago Press; de asemenea: Construction of reality in the child, London: Routledge & Kegan Paul, 1954; (La représentation du monde chez l'enfant , Quadrige, Presses universitaires de France,2003 ); La naissance de l'intelligence chez l'Enfant , Delachaux et Niestlé, 1936 ; Classes, relations et nombres: essai sur les groupements de la logistique et sur la réversibilité de la pensée, Paris, J. Vrin, 1942 ; Essai sur les transformations des opérations logiques: les 256 opérations ternaires de la logique bivalente des propositions , Paris, PUF, 1952 ; L'équilibration des structures cognitives : problème central du développement,Paris, PUF, 1975 ; ș.a. 2 Piaget, Jean, Le jugement moral chez l'enfant, Bibliothèque philosophie contemporaine, Paris, PUF, (1ère édition : PUF, 1932). 3 Erik Erikson, Adolescence et crise, la quête de l'identité , Paris, Champs Flammarion, 1993 ; Michel Fize, Ne m'appelez plus jamais crise ! Parler de l'adolescence autrement , Erès, 2003 ; Collectif, La Crise d'adolescence. Débats des psychanalystes avec des anthropologues, des écrivains, des historiens, des logiciens, des psychiatres, des pédagogues, Paris, Denoël "Espace analytique", 1984 ; Françoise Rougeul, Comprendre la crise d'adolescence : Guide pratique à l'usage des parents , Eyrolles "Pratiques", 2009 ; Roseau, Nadine, La crise d'adolescence, qu'est-ce que c'est ?, in Plurielles.fr. e-TF1, 05 mars 2009.

1

gândirii pedagogice universale: respectarea particularităților de vârstă în instruirea școlară gimnazială. Pentru aceasta trebuie luate în considerare: • Cele mai semnificative teorii și rezultate ale cercetării psihologice dedicate învățării pentru instruirea gimnazială; • Semnificațiile și specificul formării gândirii operatorii concrete și al formării gândirii abstracte la vârsta cuprinsă între 10 -15 ani. o Ce sunt învățarea și teoriile învățării A. DEFINIRE Teoriile învățării sunt rezultate ale încercărilor dea lămuri „mecanismele”/ „tipurile”/„fenomenele” învățării la diverse viețuitoare, inclusiv la om. Am putea considera că nu interesează aici decât elucidarea mecanismelor mathetice existente la om în general și la elevul de gimnaziu în special. Dar multa dintre mecanismele pe care le întâlnim la animale se regăsesc și la om ca prelungiri ale „strategiilor” infraumane de supraviețuire. De aceea studiul lor este inevitabil și profitabil pentru elucidarea căilor de optimizare a instruirii în școală. Urmând o anumită manieră euristică tipică științelor experimentale ale naturii, toate marile curente și orientări din psihologia științifică s-au aplecat asupra învățării și au dezvăluit fenomene mathetice pe care le-au descris ca fenomene naturale, obiective. S-au dat numeroase definiții și accepțiuni acestui „fenomen natural”. Cea mai generală, propusă de psihologii behavioriști, este următoarea: „Învăţarea este procesul/fenomenul de dobândire a de noi cunoştinţe , comportamente , abilităţi , valori și preferinţe sau modificarea celor existente şi poate implica sintetizarea diferitelor tipuri de informaţii”.4 Învățarea umană a fost definită ca „parte a educaţiei , dezvoltare personala , instruire şcoalară sau formare profesională” . B. Tipuri de învățare școlară 0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. E-learning- învățarea cu ajutorul Internet-ului Memorarea (Rote-learning) -„învățatul papagalicesc, pe dinafară” Învățarea formală – învățarea școlară, instituționalizată, oficială Învățarea informală- învățarea din experiența de zi cu zi Învățarea non- formală- învățarea realizată în alte instituții decât școala ( presa, biserica, muzeul, cinematograful etc.) Învățarea tangențială – autoeducație obținută fortuit prin experiențe interesante sau importante Învățarea dialogică- învățare prin interacțiuni și comunicare interumană.

TEORII ALE ÎNVĂȚĂRII
o

Teorii asociaționiste

Teoriile asociaționiste au dominat începuturile nașterii psihologiei ca știință obiectivă. Întemeietorul ar putea fi considerat filosoful englez John Locke ( 1632-

4

Cf. Wikipedia.

2

1704 )5 dar el a avut predecesori semnificativi 6. pentru a nu fi descoperit. Lucrările sale privind comportamentele animalelor și asupra procesului de învățare au condus la teoria conexionismului și au ajutat la punerea bazelor psihologiei educaționale moderne.B. Conexionismul este forma sofisticată a asociaționismului dar cercetările lui Thorndike. Anglia. figura. Vom aminti doar pe „ultimul asociaționist”. care afirmă că răspunsurile care se finalizează cu o stare de satisfacție tind să se repete iar cele care se încheie cu o stare de insatisfacție tind să nu se mai repete iar. studiază mai întâi la Londra. Nu vom trece aici în revistă pleiada de psihologi asociaționiști din secolele XVIII și XIX.) ar fi subiective și numai calitățile primare (întinderea. „Legile învățării” formulate de Thorndike s-u dovedit a avea o valabilitate mai mare decât au crezut contemporanii și. Locke. După el. care va fi ridicat ceva mai târziu la rangul de Earl of Shaftesbury. Personalitatea sa a dominat psihologia americană din prima jumătate a secolului XX. el este numit mai întâi "Commissioner of appeals" iar apoi "Commissioner of trade and plantages". admițând. decât a crezut el însuși. mirosul etc. de la 1667 la 1675. Întors de la Cleve în Anglia. 3 . Locke a făcut totuși unele concesii idealismului. el a trebuit să-l urmeze pe Shaftesbury și când acesta a trebuit să se refugieze în Olanda în urma conflictului cu regele. Edwin Guthrie și J. manifestând o deosebită preferință pentru studiile exacte.) ar avea un caracter obiectiv. oficiul de medic precum și pe acela de educator. John Locke moare la Essex la 28 octombrie 1704. cunoaște un an mai târziu pe Lordul Anthony Ashley. poate. Watson l-au ignorat. pe care contemporanii săi Pavlov. gustul. Locke afirmă în această operă că toate cunoștințele provin din experiența senzorială. Conceptul central al acestui curent este acela de asociație de senzații. depășeau cu mult limitele de comprehensiune ale acestei înguste viziuni. În anul 1665 este secretar de legație la Cleve. alături de experiența internă. Întorcându-se în patrie. Locke nu înțelegea specificul calitativ al rațiunii în raport cu simțurile și rolul ei activ. 5 S-a născut la Wrington. unde trăiește luându-și diferite nume și schimbând orașele. apoi trece la Oxford. mișcarea etc. dar pentru scurtă vreme. ca un izvor de sine stătător al cunoașterii și formulând teoria calităților secundare. ulterior pot conduce la înlocuirea comportamentului mathetic natural într-un comportament opus de respingere a învățării. Opera celebră a lui J. 6 Locke a continuat linia empiric-materialistă a lui Francis Bacon și Thomas Hobbes. Dar a fost și contestat. se intitulează: An essay concerning human understanding (Eseu asupra intelectului omenesc). fiindu-i secretar și atunci când prietenul său a fost Lord Cancelar cât și atunci când a fost prim-ministru. „conexionistul” american Edward Lee Thorndike (1864-1879 ) 7 care este considerat. de la 1683 până la 1689. void of all characters ) (tabula rasa): În intelect nu există nimic fără să fi fost înainte în simțuri ( Nihil est in intelectus quod non prius fuerit in sensu) . Un exemplu este conceptul de „întărire” ( reinforcement ) itrodus de el în explicrea învățării experimentale. Împărtășind împreună cu acesta răspunderi politice. pe lângă Sir Walter Van. care a impus acest concept și a exercitat foarte mari influențe. după care calitățile secundare (culoarea. mintea omului este la naștere ca o foaie nescrisă ( white paper. 16891690. 7 Edward Lee Thorndike a fost un psiholog american care și-a petrecut întreaga carieră la Teachers College. Columbia University . Prietenia cu lordul Anthony Ashley a decis și peripețiile vieții lui John Locke. când se urcă pe tronul Angliei Wilhelm de Orania. în același timp și precursor al behaviorismului. medicină și filosofie. fundamentând orientarea senzualistă în teoria cunoașterii. Una dintre contribuţii ale lui Thorndike la psihologie a fost legea efectului . două luni. Combătând teoria idealistă a ideilor înnăscute. prezentate în termenii lui. cu care se împrietenește și în a cărui casă va îndeplini.

5. (Prepotency of Elements): Răspunsuri diferite la același mediu vor fi evocate de percepții diferite ale mediului care • • • 8 9 În original:„The most basic form of learning is trial and error learning”. Toate mamalienele învață în aceeași manieră. deși numai în mică măsură11.” 11 Este o formulare celebră: „ We learn by doing. el are o stare de iritare/insatisfcție. Învățarea este bazală nu conștientă9. Atunci când cineva este gata să reușescă să facă un lucru. b. although to a small extent only”. the strength of the connection is considerably increased whereas if followed by an annoying state of affairs.. • Law of effect ( Legea efectului ): Dacă răspunsul dintr-o conexiune este urmat de o stare satisfăcătoare a lucrurilor. Credea totuși că inteligența este unul și același „comportament” care poate fi definit în termeni de mai multe sau mai puține conexiuni între S și R de capacitate mai mare sau mai mică pentru a forma conexiuni. 4 . 10 „Interference with goal directed behavior causes frustration and causing someone to do something they do not want to do is also frustrating. We forget by not doing. 12 Răspunsuri multiple: Cel care învață încearcă răspunsuri multiple pentru a rezolva o problemă înainte de a fi de fapt rezolvată. atunci puterea de conexiune devine marginală și scăzută. Law of readiness ( Legea pregătirii): Interferența cu comportamentul direcționat de scop cauzează frustrație și determină pe oricine să facă ceva ce lui nu îi place și care este de asemenea frustrant 10. then the strength of the connection is marginally decreased”. Prepotența elementelor. Învățarea universală. dacă însă răspunsul urmat de o stare de lucruri enervantă.A doua mare contribuţie a fost respingerea ideii că omul este pur şi simplu doar un alt animal. Law of Exercise ( Legea exercițiului ): Noi învățăm făcând. a. „Learning is incremental not insightful ”.. Iată pe scurt ideile sale. puterea conexiunii crete considerabil întrucât. 12 „If the response in a connection is followed by a satisfying state of affairs. el face acest lucru cu satisfacție. a. care poate raționa. b. Atunci când cineva nu este gata să reușească să facă un lucru și este forțat să îl facă. Set or Attitude: Elevul începe o nouă sarcină de învățare cu ceea ce el posedă deja din experiențele de învățare anterioare și din cea prezentă. • Învățarea fundamentală: Forma fundamentală a învățării este învățarea prin încercare și eroare 8. Atunci când cineva este gata să reușească să facă un lucru și nu îl face. Noi uităm nefăcând. Legea nefolosirii( Law of disuse) : Conexiunile dintre un stimul şi un răspuns sunt slăbite în măsura în care nu sunt utilizate. c. Law of use( Legea folosirii): Conexiunile dintre un stimul şi un răspuns sunt întărite ca acestea sunt utilizate. • • • • Învățarea incrementală. Învățarea nu este mediată de idei. el are o stare de iritare/insatisfacție. Învățarea nemediată.

În limba română se folosește uneori și sinonimul comportamentism. extinzând teoria tropismelor de la plante la animale . fără a se recurge la mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne. o bucata de hrană. în special James și Dewey. (Associative Shifting ):Fie stimulul S asociat cu un răspuns R. Într-unul din studii. fr. ci în periferia organismului. Primele critici au venit din partea filozofilor. O altă țintă o reprezenta teoria lui Freud despre motivele inconștiente. Aceste critici făceau referire la fidelitatea și utilitatea metodei introspecției. a revoluționat știința psihologiei și a rămas curentul dominant pentru următorii 50 de ani. s-a trecut gradat de la cercetarea proceselor mentale invizibile. a văzut că 5 . care explicau comportamentul prin ideea că organismul este o mașină chimică pusă în mișcare de forțe externe. În încercarea unui demers metodologic mult mai științific și mai riguros. béhaviorisme) este un curent în psihologie. Apoi a măsurat timpul în care animalul învață și reușește să deschidă ușa cutiei pentru a ajunge la hrană. Dar la începutul anilor 1900. behaviour = comportament. care susțineau că nu este adevărat ceea ce corespunde realității. care au concluzionat că emoțiile nu au o sursă în centrii nervoși superiori. dacă stimulul Q este prezentat simultan cu stimulul S în mod repetat. În 1898 Thorndike a realizat o serie de experimente ce vizau modul de învățare al animalelor . acesta a pus o pisică într-o cușcă. Supunînd pisica aceleiași acțiuni de mai multe ori. prin cercetătorul american James și danezul Lange. ca: tehnica labirinturilor. • Mutația asociativă. iar în afara cuștii. atunci învăţarea este mai eficace decât în cazul în care relaţia este nenaturală. Al doilea atac al introspecționismului a venit din partea zoopsihologilor. tehnica reflexelor condiționate. • Răspunsul analogic: Problemele noi sunt rezolvate folosind soluții tehnice cu care s-u rezolvat probleme similare. adică în modificările ce au loc în organism. o Teorii behavioriste Behaviorismul (din engl. etc. cunoscută sub denumirea de behaviorism. un număr din ce în ce mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale conștiente și inconștiente de pînă atunci. behaviorism.acționează ca stimuli și răspunsuri. căci gândirea nu reflectă realitatea. Diferite percepții vor fi supuse prepotenței difeitelor elemente pentru diferite percepții. în care subiectul era rugat să descrie propriile sale procese mentale pe parcursul mai multor sarcini. Această abordare. Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat și psihologul americanEdward Lee Thorndike . Zoopsihologii recomandă metode obiective pentru studierea comportamentului. atunci stimulul Q va fi probabil asociat cu răspunsul R. ceea ce făcea inutilă preocuparea pentru subiectivitatea umană. Al treilea atac al introspecționismului a venit din partea psihologiei generale. Acum. au inițiat în America reacții critice la adresa psihologiei tradiționale. • Apartenența ( Belongingness): Dacă există o relaţie naturală între starea trebuințelor unui organism şi efectul cauzat de un răspuns. La începutul secolului XX o serie de psihologi. la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. nemulțumiți de lipsa caracterului practic și evolutiv al științei psihologice europene. care consideră drept obiect exclusiv al psihologiei comportamentul exterior. Precursori Psihologia fusese definită de William James ca "știință a vieții mentale". ci doar elaborează reguli sau instrumente care facilitează acțiunea practică a individului.

obiective. Simplitatea abordărilor și eleganța scrierilor au contribuit enorm la transmiterea și înțelegera acestor teorii. Mai mult. acesta va reacționa la al doilea stimul. conform căreia comportamentele urmate de o întărire pozitiva (recompensa) se vor repeta. Watson. Sunt însă două teorii șocante care au stârnit surprize în rândul „cercetătorilor onești”. Noua strategie propusă presupunea variația stimulului din mediu. Thorndike a propus o "lege". înlocuind conștiința cu comportamentul. chiar fobii. dacă primirea hranei ar fi fost asociată cu un clopoțel. Scopul teoretic al acestei științe este predicția și controlul comportamentului. scapă din ce în ce mai repede și mai ușor din cușcă. Argumentele decisive împotriva introspecționismului le-a formulat zoopsihologul John B. După măsurători repetate.aceasta repetă comportamentele care au dus la succes și. Guthrie) Americanul Edwin Ray Guthrie (1886-1959) a fost înainte de a deveni psiholog. The Psychology of Learning. În afara cercetătorilor deja citați merită scoase în evidență câteva personalități înoitoare ale acestei mari orientări. (2005). în care organismul asociază un stimul cu un altul. ci să formuleze legi ale comportamentului pentru a putea întemeia acțiunea omului în cadrul natural. înlăturând introspecția și folosind metode independente de subiectul cunoscător. John Broadus Watson a publicat lucrarea "Psychology as the Behaviorist Views It. Teoria învățării prin contiguitate (E. A fost considerat de mulți cercetători ca un geniu al psihologiei bazată pe observație și intuiție. contiguity Principiul de bază Guthrie pentru teoria lui a fost contiguitatea13. într-un mod similar cu reacția față de primul stimul. trebuie să își schimbe obiectul cunoașterii." Scopul acesteia nu era altceva decît o completă redefinire a psihologiei ca "ramură pur experimentală și obiectivă a științei naturale ". psihologia trebuie să își schimbe metoda. Stevenson SmithUniversity of Washington Guthrie și-a elaborat teoria împreună cu Stevenson Smith . În acest an. În 1906 psihologul rus Ivan Petrovici Pavlov. să nu se mulțumească doar cu descrieri și explicații asupra realității psihice.B. singurul care poate fi perceput și supus măsurării. Ca urmare a acestei asocieri. 2009 6 . Watson. filosof și matematician. Guthrie. susținea J. Contiguity Theory. În urma acestui experiment. Retrieved November 23. Apoi. care a susținut că. observarea reacției organismului la această schimbare. formulează unul dintre principiile celei mai importante ale învățării. "o combinaţie 13 E. atunci secreția salivei s-ar fi declanșat doar la simplul auz al acestui clopoțel. Acesta este o formă de baza a ceea ce în psihologie se numește condiționare clasică (sau pavloviană). Pavlov a descoperit că animalele salivau chiar la anticiparea primirii hranei. cel asociat. dacă psihologia vrea să devină știință. Acesta investigase procesele digestive la cîini. măsurînd cantitatea de saliva secretată în momentul în care acestora li se punea o bucată de hrană în gură. care a lucrat cu el la Universitatea din Washington (Smith & Guthrie. În al treilea rând. Behaviorismul tradițional Deși Thorndike și Pavlov sunt cei care au pus "în scenă" behaviorismul. A definit contiguitatea ca. Cercetările ulterioare au arătat că acest proces poate fi baza formarii unor preferințe sau a structurării unor temeri. în încercări succesive. abia în 1913 viziunea psihologiei behavioriste s-a clarificat. care cîștigase cu doi ani în urmă premiul Nobel. 1920). psihologia ar trebui să-și schimbe scopul. iar cele urmate de o întărire negativă ori fără întărire nu vor fi învățate și se "pierd". Renumele și l-a câștigat cu două mari teorii ale învățării: teoria învățării prin contiguitate (contiguity learning ) și teoria învățării printr-o singură încercare (one trial theory ). susține Watson.

Guthrie. George P. Diferenţele observate în procesul de învăţare nu sunt cauzate de diferite tipuri de învăţare. 18 7 . Houghton Mifflin Company. (2001).. 17 Vide: Theories of Learning in Educational Psychology. Guthrie credea că acest lucru ar putea fi indicat printr-un comportament stereotip. T. B. 2009 Ibidem. într-o singură situatie. Scopul experimentului a fost de a demonstra one trial theory. A studiat împreună cu George P. 14 15 Encyclopedia of Psychology. Horton Guthrie a încercat să își confirme teoriile prin experimente la fel de neobișnuite. practica nu face nimic perfect. în timp ce un actul este o sumă de de mişcări care alcătuiesc o deprindere (skill)17. În cazul în care pisica a evadat din caseta ar trebui să poată să-şi amintească ultimul lucru pe care l-a făcut-o pentru a putea efectua scape din nou (Thorne & Henley. ea apare numai pentru a îmbunătăţi repetiţiile 15. Au pus pisici în cutii cu puzzle-ului şi au observat comportamentele de evacuare și evadare ale pisicilor. El credea că există o diferenţă între mişcările şi acte. 2009. (2005). El a subliniat că deplasarea de producere a stimulilor este o senzaţie produsă de înseși mişcările ei în menţinerea secvențială a răspunsului. Guthrie. Teoria învățării printr-o singură încercare (one trial theory ) prevede teoria că. M.nu se schimbă și nici nu îmbunătățesc practica. 2005)18. Contiguity Theory. o persoană poate face o asociere completă. nu ca la două elemente separate. Guthrie a simţit că este vorba de „principiul totul sau nimic” care se produce în atari situații. După Guthrie perfecţiunea se realizează din prima încercare. Asocierile între stimul şi răspuns – consideră el . (2005). în primă instanţă. Retrieved November 23. & Henley.de stimuli care a însoţit o mişcare privind reapariţia ei tind să fie urmată de faptul că mişcarea" 14. 2008. Horton folosind și observând pisici în cutii labirintice („cats in the puzzle boxes”) . ci din cauza unor situaţii diferite16 . Thorne. Connections in the History and Systems of Psychology (3rd ed). Edwin Guthrie and “One Trial Leaning”. O mişcare este învăţată şi doar o mică parte a unui comportament.stimul. Guthrie sa referit la stimuli şi mişcări ca o combinaţie. Edwin Ray. Teoria prezice că persoana va răspunde la stimuli acelaşi mod în care a lucrat anterior. Guthrie simţit teoria sa se aplică în toate cazurile şi că există doar un singur tip de învăţare. 16 E. Retrieved November 23.

B. Skinner and the Technological Ideal of Science. with James G. Dewsbury.care a început studiul învățării la animale în anii 193020.adică orice stimul care duce la creşterea frecvenţei unui răspuns atunci când aceasta este retras (diferit de stimuli adversivi . Washington. Beyond Freedom and Dignity.. In W. (1996). F. The Technology of Teaching. B. 1953. with C. L. Schedules of Reinforcement. Teoria condiționării operante Cel mai puternic lider al behaviorismului a fost Burrhus Frederic Skinner19. (2002). Unul dintre aspectele distinctive ale teoriei lui Skinner este că a încercat să ofere explicaţii de comportament pentru o gamă largă de fenomene cognitive.). lovire unei mingi sau rezolvarea unei probleme de matematică. 1987ș.. La Thorndike pisica avea nevoie de mai multe încercări și erori pentru a evada. R. un psiholog american celebru și contradictoriu . 1971. Schimbările în comportament sunt rezultatul răspunsului unui individ la evenimente (stimuli) care au loc în mediul înconjurător. E. W. Caracteristica distinctivă a teoriei condiţionării operante în raport cu formele anterioare de teorii behavioriste (de exemplu. Woodward. cum ar fi. Teoria B. D.1 Pisicile captive ale lui Guthrie Ceea ce s-a și întâmplat. O mare atenţie a fost acordată listelor de întărire (de exemplu. 1968.. Evolving Perspectives on the History of Psychology . Acestea au raportat că. alte lucrări filosofice și beletristice cuprind concepția sa despre un viitor utopic al omenirii complet tehnologizat: Walden Two.F. Skinner se bazează pe ideea că învăţarea este o funcţie de schimbare în comportamentul deschis21. raportul faţă de intervalul dintre întăriri). Holland. Consolidarea este elementul-cheie în teoria lui Skinner SR. 8 . B. teoria instruirii și comportamentul verbal: Science and Human Behavior. De exemplu.C.a.. de exemplu. organismul poate emite răspunsuri în loc de un singur răspuns provocat numai din cauza la unui stimul extern. Smith.Figura Nr. Reflections on Behaviorism and Society. Hull ) este că. 1978. A. (Eds. Skinner a explicat motivaţia în termeni de deprivare şi de program de întărire. Upon Further Reflection.: American Psychological Association. D. Thorndike a crezut chiar că se poate evidenția o curbă de învăţare alcătuită prin trial-and-eror. definirea unui cuvânt. un unic procesevacuare. 1957. Teoria acoperă. Ar putea fi: recompensa verbală ( lauda ). The Analysis of Behavior: A Program for Self Instruction. un sentiment de implinire sau satisfactie crescută. F. 1948. de asemenea negativ reinforcer .. 20 The Behavior of Organisms: An Experimental Analysis. 1938 21 Opera sa cuprinde câteva scrieri fundamentale pentru teorie învățării. Guthrie şi Horton găsit numeroase dovezi semnificative pentru comportamentul stereotipic. D. Un „reinforcer”( întărire ) este ceva care întăreşte răspunsul dorit. Bethlehem. după Skinner. Thorndike . Ferster. Un răspuns produce o consecinţă. Skinner a împământenit termenul de "întărire" și a inventat un nou instrument de cercetare denumit "cutia lui Skinner" folosită pentru testarea 19 Smith. New York: Appleton-Century-Crofts Library of Congress. PA: Lehigh University Press. 1961.pedeapsa .ceea ce conduce la răspunsuri reduse). Atunci când un anumit model stimul-răspuns (SR) este întărit (recompensat). în fiecare studiu pisicile au recurs mereu la o asociaţie unică. Ceea ce cercetările lui Guthrie nu confirmau. Edward Thorndike Această concluzie este diferită de cele formulate de Edward Thorndike . precum şi efectele acestora asupra stabilirii și menținerii comportamentului. On Prediction and Control. individul este condiţionat să răspundă. L. Skinner and behaviorism in American culture. Pickren & D.

dacă acest lucru este urmat de mângâieri sau hrană). în care un animal primeşte hrana (recompensa) dacă apasă pe o pedală. iar un câine va aduce mingea. o operaţie (de apăsare. 9 . reuşita urmată de recompensă ducând la întărirea comportamentului care a produs-o. L. Este foarte cunoscută „cutia lui Skinner”. Thorndike (fenomenul învăţării are la bază comportamentul de încercare şi eroare. Punctele de pornire ale teoriei lui B. dintr-o varietate de răspunsuri posibile. Spre deosebire de psihologul rus. Skinner sunt reprezentate de condiţionarea clasică (reflexă) a lui I. altfel spus. Această perspectivă l-a făcut pe Skinner cel mai controversat psiholog al secolului XX. un proces ce poartă numele de condiționare operantă. cum autorul însuşi a numit-o. Figura Nr. de exemplu. stimuli din mediu. pe de o parte răspunde unor solicitări. Astfel. de prindere etc. Skinner susținea că principiile învățării explică nu doar comportamentul animalelor de laborator. Avînd la bază experimente realizate pe cobai și porumbei. 2 „Skinner’s box” Orice organism se află permanent în interacţiune cu mediul său înconjurător în sensul că. organismul selectează doar pe acelea care au consecinţe pozitive). În legătură cu aceste aspecte Skinner a introdus conceptele de „condiţionare operantă” şi de „întărire”. F. individul iniţiază comportamentul pentru a obţine efectul dorit. un comportament urmat de un stimul de întărire determină o probabilitate crescută ca acel comportament să se producă în viitor.) sunt asociate stimulului întăritor. Cu alte cuvinte. iar pe de alta. iar natura acestei consecinţe modifică tendinţa organismului de a repeta comportamentul în viitor (un copil va gânguri mai des. în condiţionarea operantă o mişcare. O altă concluzie era că aproape toate comportamentele sunt modelate de pattern-uri complexe de întăriri venite din partea mediului. dar în același timp și cel mai influent și mai marcant psiholog al secolului XX. legea efectului postulează că. Skinner admite caracterul activ al învăţării. Comportamentul performat de respectivul organism este urmat de o consecinţă.animalelor. P. Pavlov (condiţionarea fiind procesul de formare a unui reflex nou sau a unei legături temporare prin asocierea repetată a unui stimul necondiţionat cu un stimul indiferent) şi de învăţarea prin selecţionare şi asociere sub acţiunea legii efectului a lui E. dacă acest fapt este urmat de captarea atenţiei părinţilor. în concepţia skinneriană. el a identificat alte principii de bază ale învățării. ci și pe cel al oamenilor care asimilează sau își modică comportamentul. conform anchetelor publicate în American Psychologist. acţionează el însuşi asupra mediului.

Skinner a demonstrat că întărirea imediată este mai eficientă. implică descrierea experienței psihologice directe. în care se caută relații statistice între variabile dependente și independente. ca o mișcare de protest împotriva școlii asociaționiste și a școlii structurale. formulate ca o reacție împotriva orientării atomizate din teoriile ce i-au precedat. fără să restricționeze în nici un fel descrierea. cu o tradiție în cultura germană. cu atât va fi mai mică intensitatea răspunsului Influența behaviorismului în științele sociale Cu toate că științele sociale nu au fost influențate niciodată de behaviorismul clasic. Această metodă. Aşadar.(2004) 10 . legate de formarea opiniilor indivizilor în grup. behaviorismul respingea teoretizarea. G. În experimentele sale. sporeşte probabilitatea apariţiei unui răspuns operant: un zgomot puternic. status sociale etc). care avea în vedere reacții de tip stimul-răspuns. căldură sau frig excesiv etc. Metodologia behavioristă. o lumină foarte strălucitoare. G. Sub această denumire s-a făcut cunoscută marea școală de psihologie cu centrulla Berlin începând din anii 20-30 ai secolului trecut 22. introdus într-o situaţie. subliniază faptul că întregul este întotdeauna mai mare decât părțile din care este alcătuit și că atributele acestuia nu sînt deductibile din analiza părților. Emile Durkheim este cel mai influent sociolog pozitivist. Preceptele Gestaltismului ( G ). apă etc. favorizând o psihologie experimentală. Studiul corelează rate locale ale sinuciderii cu variabile sociale mai largi (religie. comparativ cu cea întârziată. sau „ a forma o entitate completă".) şi„întăritor negativ” (stimulul care. Termenul desemna. exemplificând metoda în studiul său despre sinucidere. considerată a marca nașterea Gestaltismului. În ea raporta rezultatele unui studiu 22 David Hothersall: History of Psychology. Un aspect deosebit de important în utilizarea întăririlor (pozitive sau negative) se referă la relaţia temporală existentă între răspuns şi întărirea răapunsului. îndepărtat dintr-o situaţie. cea care recomanda descompunerea realității și experienței în elemente atomizate. asemănător modului în care condiţionarea secundară consolidează procesul de condiţionare clasică). a dus la cercetări în psiho-sociologie. o Teorii gestaltiste Gestalt înseamnă în limba germană . În acest sens. a căutat să descrie calitățile formei.aşa cum lipsa întăririi duce la stingerea comportamentului. întăritorii primari. doar o școală de psihologie care a furnizat fundamentele studiului modern al percepției și care a fost preluat și de studiile filosofice și literare. întăritorii condiţionaţi consolidează condiţionarea operantă. Cu cât intervalul de timp dintre răspunsul operant şi întărire este mai mare. a constituit o încercare de a adăuga o dimensiune umanistă la ceea ce a fost considerat doar studiul științific al vieții mentale. cu variantele „întăritor pozitiv” (stimulul care. G. ajungînd pînă la studiile lui Goethe. fie au considerat că se situează în afara granițelor științei. pe care ceilalți psihologi fie le-au ignorat.). anumite aspecte izvorâte din sfera doctrinelor behavioriste au penetrat câmpul teoretic al acestora Așa cum a fost dezvoltat de Watson și Skinner. a debutat la sfârșitul secolului al XIX-lea în Austria și sudul Germaniei. sensului și valorii. propunea în locul atomizării metoda fenomenologică. iar pe de altă parte întăritorii condiţionaţi (orice stimul poate deveni întăritor condiţionat sau secundar. Psihologul Max Wertheimer23 a publicat în 1912 o lucrare 24. sporeşte probabilitatea producerii unui răspuns: hrană. luate separat. Psihologul american vorbeşte despre două tipuri de întăritori: pe de o parte. G. inițial. dacă este asociat în mod repetat cu un întăritor primar. în concepţia lui Skinner un întăritor nu este altceva decât un stimul care sporeşte probabilitatea producerii unui răspuns."esenţă sau formă”. chapter seven.

. Investigaţiile psihologice care se dezvoltau la începutul secolului 20. New York:Harper & Row Köhler. Wolfgang Köhler 25 și Kurt Koffka. Primele cercetări vizau aria percepției. The Task of Gestalt Psychology. lătratul etc .. reificarea. 2000. a tuturor aspectelor fizice şi psihice ale individului).). Erau însă chei care deschideau căi psihice mai profunde. W. Max Wertheimer and Gestalt Theory. 4th edition. • Emergența – Emergența este procesul de formare mintală a unui model complex prin reguli simple. (1938). Contrar acestei metodologii.experienţa conştientă trebuie luate în considerare la nivel global (prin luarea în considerare. Wolfgang. 2005. First published as Untersuchungen zur Lehre von der Gestalt II. ( Nu recunoaștem un câine analizând separat coada.Şcoala Gestaltistă a stabilit că necesar să fie efectuate experimente reale în contrast cu experimentele de laborator clasice. 4.o corelaţie există între experienţa conştientă şi activitatea cerebrală. Proprietățile principiilor de mai sus sunt : emergența. Principiul de izomorfismului psihofizic . deoarece natura minţii cere ca fiecare componentă să fie considerată ca parte a unui sistem de relaţii dinamice. de asemenea: Wertheimer. Pe baza principiilor de mai sus sunt definite următoarele principii metodologice: Analiza experimentală a fenomenului . şcoala de Gestalt practicat o serie de principii teoretice şi metodologice. in Psycologische Forschung. • Experimentul biotic . cei trei care vor forma nucleul școlii Gestaltiste în următoarele decenii. ) D. clarificată cu ajutorul unui fenomen al iluziei. ceea ce ar fi obişnuită pentru un subiect. A source book of Gestalt psychology (pp. Productive Thinking (Enlarged Ed. cu obiectivul de a reduce complexitatea întregului obiect. M. 301-350. aveau la bază metodologia ştiinţifică analitică tradiţională: obiectul de studiu era divizat într-un set de elemente care puteau fi analizate separat. în mod particular a organizării percepției vizuale. care a încercat să redefinească modul de abordare a cercetărilor psihologice. (1923). Michael Wertheimer. efectuat în Frankfurt. New Brunswick NJ: Transaction Publishers. London: Routledge & Kegan Paul. multistabilitatea și invarianța. Principiile teoretice sunt următoarele: • • Principiul Totalității . Princeton. Acest lucru a determinat apariția experimentării în situatii naturale care reproduce cu mai mare fidelitate . NJ: Princeton University Press. (1959). Fort Worth TX: Harcourt Brace. Translation published in Ellis. alături de alți doi colegi. 1972 25 11 . Laws of organization in perceptual forms .În conformitate cu ce priveşte Principiul Totalității orice cercetare psihologică ar trebui să ia ca punct de plecare un fenomenul în integralitatea lui şi nu să se axeze exclusiv pe calităţile lui senzoriale. M. urechile. 23 24 Wertheimer. 71-88).experimental. Brett King and Michael Wertheimer. A Brief History of Psychology. ci dintr-o dată. simultan.

4 Multistabilitatea Invarianța – Invarianța este proprietatea de perceptie prin care obiectele geometrice simple sunt recunoscute independent de rotaţie. ( Urmăriți mai jos Cubul lui Necker și Vasul lui Rubin ). coerentă. înaine și înapoi între două sau mai multe interpretări alternative. cu sens şi simplă. şi de scară. diferențele de iluminare şi caracteristici diferite ale componentelor Figura Nr. • Figura Nr. simetrică. precum si mai de mai multe modificări.• Reificarea –Reificarea procesul generative prin care experiența perceptivă conține mai multe informații despre elemente spațiale decât stimuli senzoriali pe care se bazează. Conform acestuia avem tendinţa de a ne ordona experienţa într-o manieră care este regulată. de traducere. Observați : Figura Nr. 3 Reificarea • Multistabilitatea – Multistabilitatea este tendința experiențelor perceptuale ambigue de a pendula instabil. 12 . 5 Invarianța Principiul fundamental al gestaltismului este considerat cel al Pregnanței (Präegnanz Prinzip ). cum ar fi deformările elastice.

(2000) Phi is not beta. • LEGEA SOARTEI COMUNE – Elementele care se mișcă în aceeași direcție sunt percepute ca unități sau colective. J. Pizlo.7 Legea similarității LEGEA PROXIMITĂȚII – Elementele apropiate spațial și temporal pot induce minții să perceapă o colectivitate sau o totalitate. vizuale și kinetice. M. R.. Fenomenul phi este o iluzie vizuală în care obiecte statice înfățișate în succesiune rapidă par că se mișcă prin • Steinman. 8 Legea proximității LEGEA SIMETRIEI – Imaginile simetrice sunt percepute comun în ciuda distanței. • LEGEA CONTINUITĂȚII – Mintea continuă modele auditive. care a furnizat un mare ajutor teoriei Gestaltiste . O iluzie perceptuală.Acest principiu generează cel puțin șase „legi ale pregnanței”: • LEGEA INCLUZIUNII: Experiența mintală se produce prin percepții (sinteză de senzații) și nu prin senzații izolate. • Figura Nr. & Pizlo. 40.6 Legea incluziunii LEGEA SIMILITUDINII – Mintea grupează elementele similare în entități și totalități. o iluzie a mișcării aparente. Vision Research. 26 13 . F. botezat astfel după ce a fost descris în 1912 de Wertheimer 26. and why Wertheimer's discovery launched the Gestalt revolution: a minireview. Z. a fost așa numitul fenomen phi. ( în figura de mai jos aveți tendința de a include liniile izolate în figuri geometrice cu sens) • Figura Nr. Figura Nr.

organizarea neuronală. și gîndirii. potrivit căreia este construită opera de artă. În studiile mai tîrzii acest principiu a fost formulat sub denumirea de legea Prägnanz: Deși s-a intenționat ca teoria G. Wertheimer a demonstrat faptul că G.transcenderea pragului la care fiecare poate fi perceput separat( același fenomen care stă la baza iluziei ce a produs filmele artistice). Köhler. Ce se întîmplă cînd aceste proprietăți ale figurilor intră în conflict. Koffka. teoria muzicii și critica literară. astfel. Cu toate că accentul pus pe cercetarea bunului G. statuează faptul că o configurație perceptuală particulară obținută dintr-o mulțime foarte mare de configurații potențiale. rezolvării de probleme. cel cunoscut sub numele de Prägnanz. O idee recurentă este cea potrivit căreia trăsătura operativă ce determină percepția noastră a formei este “structura”. Wertheimer. ca principiu de bază pentru felul în care noi înțelegem un tablou. Această noțiune a fost capturată într-o frază folosită adesea pentru a caracteriza G. și personalității de Kurt Lewin. și să demonstrezi că. inteligibile. regularitatea. ce nu e prezentă în stimuli luați separat ci depinde chiar de caracteristicile relaționale ale acestora. legea nu definește o configurație “bună” sau rea. din domeniul comportamentului politic sau a naturii adevărului. și unitatea. cea de-a doua prin eforturile formaliștilor ruși și a lingviștilor structuraliști din Praga și. a lui Rudolf Arnheim care explorează semnificația G. odată subsumate. O parte destul de importantă din valoarea estetică a fost lăsată pe dinafară de G. Patternul precede elementele sale componente și structura are proprietăți ce nu sînt moștenite de la acestea. poate în schimb zări ușor o linie punctată. au fost ulterior aplicate motivației.: "Întregul este mai mare decît suma părților. Sistemul nervos al observatorului și percepția acestuia nu înregistrează semnalele fizice unul după altul. este imposibil fie să subsumezi toate trăsăturile formale ale muzicii și literaturii ideii de G. psihologiei sociale. datele ei au fost deduse exclusiv din observații efectuate asupra percepției. continuitatea. Pentru că teoriile și oservațiile G. În estetică și teoria literară G. prima prin intermediul teoreticianului muzical austriacul Heinrich Schenker. apoi. efectul emoțional și valoarea estetică devin. Mai mult. și esteticii sau chiar a comportamentului economic. Tema cea mai importantă a acestei teorii este că stimularea este percepută în termeni organizați sau configuraționali. și urmașii lor au extins metoda G. dar care conține totuși părți diferențiate. 14 . ale organizării perceptuale. a avut un impact deosebit în secolul al XX-lea. e vizibilă în tratatul de estetică vizuală cum ar fi Arta și percepția vizuală (1954). între acestea figurînd simplitatea. Elaborările ulterioare ale noilor teorii s-au întins pe cîteva decenii. Principiul cel mai general. În mod convențional. Cineva care nu poate percepe puncte. Mai curînd. ne referim la ele sub denumirea de principii G. învățării. Efectul fenomenului phi era aparent inexplicabil pornind de la presupoziția mai veche că senzațiile experienței perceptuale sînt într-un raport de unu la unu cu stimuli fizici. Această idee a avut o influență considerabilă în două câmpuri de cercetare diferite. pot fi aplicate în cîmpul literaturii cu rezultate artificiale și deloc semnificative. Principiile G. în alte arii ale percepției. simetria. stabilitatea. Mișcarea percepută e o experiență în emergență. Tradiția G. Influența G. Din nefericire.. deși cîteva trăsături ale unei configurații bune sînt menționate. poate fi folosit pentru a clarifica anumite concepte din etică. nu putem spune că aceasta a vizat toate aspectele problemei. care au dat rezultate extraordinare cînd au fost aplicate muzicii și picturii. a continuat prin intermediul investigațiilor perceptuale efectuate în SUA de cercetători ca Rudolf Arnheim și Hans Wallach. va fi bună dacă toate condițiile vor fi bune. ca și experiența perceptulă prind viață imediat ca un cîmp integral. putem însă defini doar într-un mod empiric.să aibă aplicabilitate generală. formula ascunsă. astfel încît criticii formaliști și filosofii au început să caute în altă parte răspunsuri la întrebările lor..

aceasta fiind integrată în mod mai consistent propriilor idei. Camil Petrescu invoca G. în care ar fi dorit să recompună structura Revoluției Franceze. în vogă în universitățile americane începînd cu anii 70. o nouă metamorfoză. Aceasta este explicația dată de 15 . orice citește. dezvoltând și întărind vechile structuri de cunoștințe dacă acestea pot fi aplicate în structurile de mediu mai largi sau modificându-le pe cele vechi atunci când noile informații produc o stare de dezechilibru. Învățarea este văzută ca un proces activ și social de construire de sensuri și sisteme de sensuri pe baza stimulilor senzoriali și este influențată în mare măsură de limba de comunicare (citare necesară). Elevul nu mai este văzut ca un recipient care absoarbe informațiile în mod pasiv. și peste care se țese o rețea de relații semnificante. Împotriva acestor teorii s-a adus argumentul că analiza structurală n-a reușit în nici un caz să intre în contact cu sursa reală a unității artistice. Aceste teorii au suferit. simte sau atinge elevul este analizat din perspectiva constructelor mentale existente/cunoștințelor anterioare. Mediile constructiviste de comunicare se definesc prin următoarele caracteristici: 5. o Teorii constructiviste Ca teorie educațională. nu doar pentru pedanteria sa ci și pentru eșecul de a intra în contact cu opera de artă. În eseul său Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici publicat în volumul Teze și antiteze. adesea descries în mod tendențios drept coduri dar mai bine înțelese drept teme. au încercat să perceapă unitatea operelor literare în termenii unei dezvoltări similare a unităților literare.permite construirea în colaborare a cunoștințelor. încurajează reflecția critică asupra experienței. evită simplificarea excesivă și reprezintă complexitatea lumii vii. Nici intelectualii români n-au fost departe de asemenea cercetări.Paris. sau de a face o pledoarie. Schenker afirma in tratatul său de armonie muzicală Harmonielehre (190635) că forma muzicală poate fi înțeleasă ca fiind generată de “celule” muzicale. ca motor al redactării dramei sale Danton. însă efortul de a explica în propriile cuvinte o idee unei alte persoane. constructivismul este definit de principiile educației centrate pe elev și pune accentul pe procesele de interpretare a stimulilor care au loc în mintea elevului. în special Tzvetan Todorov și Roland Barthes. va conduce la o mai bună înțelegere a sarcinii didactice. Prin urmare. oferă reprezentări multiple ale realității. 9. fapt ce a presupus o documentare exhaustivă în Biblioteca Națională din Paris. pune accent pe solicitările autentice în contexte semnificative. Această unitate zace în interiorul experienței estetice în sine și nu poate fi înțeleasă drept o trăsătură structurală a operei de artă. repetate. ci prin semnificația personală pe care o acordă elevul stimulilor educaționali. 11.permite construirea cunoștințelor în funcție de conținut sau context. 8. incluzînd un background și un foreground al mișcării muzicale. Simpla citire nu este suficientă pentru a produce învățare. aude. Anumiți critici structuraliști. Construcționismul este o teorie care afirmă că învățarea devine mai eficace atunci când elevul construiește ceva cu scopul de a transmite celorlalți înțelesul pe care el l-a acordat unui lucru (prin simple afirmații sau compoziții mai elaborate). 10. ele au fost absorbite în curentul mai larg al criticii literare cunoscut sub titulatura teoriei reader’s response. la sfîrșitul secolului al XX-lea. cunoștințele nu sunt transmise prin simpla citire sau ascultare. 7. oferă medii de învățare naturale și bazate pe cazuri concrete. vede. Aceste unități sînt în mod succesiv variate and și transpuse în moduri care transformă opera într-o derivație logică a părților sale. Elevii își dezvoltă noi cunoștințe în mod activ prin interacțiunile cu mediul. de unități care sînt mărite. 6. Estetica structuralistă a primit critici severe.

PUF. Piaget A. Apostel. Logique et connaissance scientifique. PUF. Delachaux et Niestlé. pe măsura intervenţiei asupra mediului schemele cognitive se multiplică şi se modifică în mod continuu. Classes. 1957 . când era elev la școala latină de la Neuchâtel a scris o scurtă notă despre o vrabie albinoasă. Activitățile și produsele realizate în cadrul unui grup ca întreg ajuta la modelarea comportamentului membrilor în cadrul grupului. La construction du réel chez l'enfant. PUF. La vârsta de 11 ani. .Paris. Morf). 1950. Éditions de la Pléïade. la pensée psychologique et la pensée sociale. Participarea în astfel de grupuri generează situații de învățare continue. 1942 . 1923 . La psychologie de l'enfant . PUF . Les liaisons analytiques et synthétiques dans les comportements du sujet . Paris. Paris. Vrin. 1967 . 16 . Paris. Essai sur les transformations des opérations logiques: les 256 opérations ternaires de la logique bivalente des propositions . Introduction à l'épistémologie génétique. 2004 . scheme sau reţele de concepte la care individul face apel pentru a înţelege şi reacţiona faţă de experienţele pe care interacţiunea cu mediul i le procură. și al Rebeccăi Jackson.Bibliothèque philosophie contemporaine. Paris. Ulterior.2003 . La causalité physique chez l'enfant. (avec L. relations et nombres: essai sur les groupements de la logistique et sur la réversibilité de la pensée. 1975 etc. Prezentare generală Biolog şi psiholog elveţian (fondator al Centrului de Epistemologie Genetică de la Geneva. Paris.9 august 1896 – d. PUF. constând în peste șaizeci de cărți și câteva sute de articole. Teoria sa porneşte de la ideea conform căreia dezvoltarea cognitivă are loc prin procesul de construire şi dezvoltare a structurilor cognitive. a acelor „hărţi mintale”. Schemele pot fi asemuite unor „dosare” în care „depozităm” informaţie (idei. Introduction à l'épistémologie génétique. 1937 . La naissance de l'intelligence chez l'Enfant . fiind cel mai mare copil a lui Arthur Piaget .. Le jugement moral chez l'enfant. 1952 . Introduction à l'épistémologie génétique. cunoscut şi sub denumirea de Şcoala de la Geneva). F. 27 Jean Piaget (n. Quadrige. Alcan. PUF. Presses universitaires de France.16 septembrie 1980) a fost un probabil cel mai mare psiholog al secolului XX. Teoria psihogenezei cunoştinţelor şi operaţiilor intelectuale J. pornind de la reflexe înnăscute şi ajungând până la activităţi mintale foarte complexe. Jean Piaget 27 este recunoscut pentru elaborarea unui model deosebit de valoros al învăţării şi dezvoltării intelectuale a copilului. Biologie et connaissance. Mays. Paris . Encyclopédie de la Pléiade. devenit psihogenetician și epistemolog a desfășurat cercetări de psihologie a dezvoltării și a elaborat câteva zeci de cărți monumentale: Le Langage et la pensée chez l'enfant. Potrivit lui Piaget. 1950. Paris. Delachaux et Niestlé. Quadrige. Delachaux et Niestlé. PUF. Tome III: La pensée biologique. construind astfel în colaborare o cultură în miniatură de produse comune cu înțelesuri comune. PUF. schemele sunt acelepatt ernuri sau unităţi de acţiune. Constructivismul social este un curent care pune accent pe construirea de sensuri și semnificații de către membrii unor grupuri sociale. 1967. A. Tome II: La pensée physique . Născut la Neuchâtel (Elveția). . Tome I: La pensée mathématique .această teorie faptului că oamenii iau notițe în timpul unei prelegeri deși nu intenționează în mod expres să le recitească ulterior. idei pe care le construim pentru a da sens interacţiunii noastre cu lumea. Paris. 1927 . Paris . Paris. Jean Piaget et Bärbel Inhelder. profesor de literatură medievală la Universitate. A fost un geniu. La représentation du monde chez l'enfant. 1936 . 1950. interacţiunea cu mediul este o formă de dezvoltare a inteligenţei. pentru a ne adapta mediului înconjurător. Paris. W. L'équilibration des structures cognitives : problème central du développement . Aşadar. Această scurtă notă este considerată ca începutul unei strălucitoare cariere științifice. J.

Când copilul reuşeşte să înţeleagă că pot exista mai multe unghiuri de vedere (aparent opuse). ci faptul că. Perioada construirii gândirii (inteligenţei) senzorio-motorii (0. de ajustare a schemelor prin asimilare şi acomodare. (Neacşu.. I. Copilul a fost aşezat cu faţa la munţi. individul explorează şi interacţionează cu mediul său înconjurător şi tocmai aceste interacţiuni fizice devin acţiuni internalizate. Câteva dintre achiziţiile fundamentale ale acestui stadiu sunt capacitatea de a utiliza limbajul. altfel spus. ci acea incapacitate a copilului de a adopta punctul de vedere al altcuiva. chiar dacă nu sunt în câmpul nostru perceptiv). Asimilarea este vazută ca un proces de integrare de noi informaţii în schemele existente sau pur şi simplu ca un proces de aplicare a acestor scheme. În momentul în care aplicarea schemelor existente devine imposibilă. care. Copiii aflaţi la începutul stadiului preoperaţional nu au fost capabili să facă acest lucru. se spune că deţine abilitatea cognitivă de decentrare. 1990. gândurile sunt de fapt acţiuni interiorizate.2 ani) Este prima perioadă a dezvoltării cognitive în care copilul organizează şi interpretează informaţiile din mediu prin intermediul organelor de simţ. în schimb ei au ales fotografia în care era reprezentată vederea lor asupra munţilor. în final.Simon şi A. Ceea ce l-a intrigat pe Piaget nu au fost răspunsurile greşite ale copiilor. Binet în standardizarea primelor teste de inteligenţă. Piaget considera că ideile. începe totodată şi dezvoltarea schemei corporale şi. p. patternuri pentru a oferi răspunsuri anumitor situaţii. în acest stadiu. În această perioadă se dezvoltă coordonarea motorie. Perioada construirii gândirii preoperatorii (2. simpla credinţă că toţi oamenii văd lumea asemeni perspectivei copilului. 31). conduc la adaptare. „asimilarea şi acomodarea sunt cei doi poli ai interacţiunii organism-mediu a căror echilibrare este fundamentală pentru orice dezvoltare umană”. I s-a cerut apoi copilului să aleagă. tot acum. capacităţi şi asocieri legate de anumite seturi de operaţii asupra mediului). vederea pe care ar fi avut-o păpuşa asupra munţilor. copii de vârste similare făceau Perioadele dezvoltării intelectuale după Piaget. este incapacitatea copilului de a înţelege principiile de conservare. În teoria sa. Limitele se referă la incapacitatea de decentrare şi conservare. Prin conservare Piaget înţelegea capacitatea 17 . Egocentrismul* în opinia lui Piaget nu este egoism. precum şi procesele care stau la baza acestei evoluţii:∗ * Preocuparea lui Piaget pentru studiul dezvoltării intelectuale a copilului emerge din implicarea acestuia alături de T. copilul îşi dezvoltă percepţia permanenţei obiectului (capacitatea de a realiza că obiectele există în timp şi spaţiu. Un alt exemplu de centrare. Sarcina lui Piaget era aceeea de a adresa întrebări copiilor şi de a clasifica răspunsurile acestora ca fiind corecte sau greşite. iar păpuşa a fost plasată la marginea lor. Piaget a remarcat câteva limte în ceea ce priveşte gândirea logică. Acomodarea intervine în sensul modificării schemelor existente (devenite insuficiente) pentru a se potrivi cu noile informaţii. Cu toate acestea. capacitatea de imitaţie şi de angajare în jocuri simbolice.7 ani). se produce o stare mintală de instabilitate. Aşadar. Piaget a identificat atât stadiile de dezvoltare a gândirii şi inteligenţei. numită de Piaget dezechilibru. Această lipsă de echilibru este resimţită de individ ca neplăcută şi se remediază prin procesul psihic deechil ibrare. sau. provocări ale mediului. idei.amintiri. * Piaget a demonstrat egocentrismul copilului la această vârstă printr-un experiment în care a folosit trei munţi confecţionaţi din carton şi o păpuşă. dintr-o serie de fotografii. precum şi la deficienţe de viziune asupra lumii – egocentrismul. Dezvoltarea intelectuală este văzută ca o succesiune stadială a evoluţiei gândirii.

pe care îl înglobează în structura sa. să elaboreze raţionamente ipotetico-deductive. complexităţii faţă de cel anterior. Piaget a afirmat că indivizii de pretutindeni parcurg aceste patru stadii. interpretare a evenimentelor din universul 18 înconjurător în termenii schemelor cognitive preexistente. clasificări. trebuie să le lege de lumea reală. Tot acum. În experimentele sale. el credea totuşi că este vorba de un proces ereditar. Copiii din experimentele lui Piaget eşuau deoarece se aflau în incapacitatea de a efectua operaţii reversibile. gândirea copilului este asemănătoare cu cea a unui adult. în funcţie de calitatea stimulărilor procurate de mediu. Stadiul operaţiilor concrete (7. de asemenea. copilul are dificultăţi cu noţiunile abstracte pe care. Piaget a aşezat două şiruri de monede în faţa unui copil şi l-a întrebat dacă cele două şiruri erau identice. să utilizeze noţiuni abstracte în gândire. ca să le înţeleagă. în sensul în care este capabil să opereze cu logica abstractă. De asemenea.1. Cu toate acestea. În această perioadă se depăşesc neajunsurile celei anterioare. chiar dacă îşi modifică forma sau aspectul. Ca urmare. Când copilul a admis că erau la fel. că modalitatea în care copilul dă sens şi interpretează lumea din jurul său este foarte diferită de cea a unui adult. Asimilare – achiziţie de noi informaţii. Concepte-cheie ale teoriei piagetiene Adaptare – adecvare la condiţiile de mediu prin intermediul proceselor de asimilare şi acomodare. se evidenţiază faptul că dezvoltarea determină învăţarea. Delimitările de vârstă referitoare la stadii oferite de Piaget trebuie considerate ca fiind graniţe flexibile. În teoria sa. Într-unul din studiile asupra conservării. Piaget a ajuns la concluzia că gândirea copilului este calitativ diferită la vârste diferite şi. Acomodare – modificare a schemelor cognitive pentru a oferi un sens noilor experienţe din mediu. în aceeaşi ordine. lungime. Stadiul operaţiilor formale (11/12 – 14/15 ani). copilul este capabil să efectueze operaţii reversibile. dacă copilul nu ar fi pregătit din punct de vedere genetic pentru aceasta. concretă. Piaget a subliniat că fiecare individ parcurge în mod obligatoriu toate stadiile de dezvoltare. pentru că o anumită formă de gândire nu s-ar putea dezvolta. 3. Copilul răspundea că în şirul mai lung sunt mai multe monede. în sensul dobândirii de către copil a operaţiilor mintale. predispoziţia poate apărea mai devreme.12 ani).de a realiza că un obiect îşi păstrează aceleaşi proprietăţi. fiindu-le greu să vadă şi operaţia inversă. B. Piaget a întins un şir astfel încât să fie mult mai lung decât celălalt şi i-a adresat copilului aceeaşi întrebare. număr. cu alte cuvinte se centrau asupra unui aspect al problemei. În acest stadiu. „acomodarea face ca învăţarea să dobândească valenţe . preciza Piaget. Perioada construirii gândirii operatorii ( 7 -15/16 ani ) 3. respectiv mai târziu. volum sau suprafaţă. Piaget a aplicat conservarea unor concepte precum: materie. Deşi Piaget considera că dezvoltarea cognitivă are loc prin interacţiunea individului cu mediul.Totuşi. În concepţia piagetiană referitoare la relaţia între învăţare şi dezvoltare.2. în sensul că un copil poate să avanseze mai devreme sau mai târziu spre stadiul următor de dezvoltare. Esenţial este faptul că fiecare stadiu implică o modalitate superioară de gândire din punctul de vedere al calităţii şi greşeli similare.

Schemă cognitivă – reprezentare în plan mintal a unui set de percepţii. S. Decentrare – capacitate de a adopta şi alte sisteme de clasificare a lucrurilor din mediul înconjurător (capacitate de a realiza clasificări după mai multe criterii simultan). Conservare – conştientizare a faptului că obiecte sau seturi de obiecte rămân neschimbate. iar nivelul superior îl înglobează pe cel inferior. 19 . în care fiecare stadiu are o anumită structură. p. structură cognitivă. logicien et épistémologue suisse connu pour ses travaux en psychologie du développement et en épistémologie à travers ce qu'il a appelé l'épistémologie génétique.68). 2002. * Théorie générale Piaget reprend dans ses explications théoriques des concepts baldwiniens tels que l'adaptation par assimilation/accommodation et la réaction circulaire. cu rol de suport în dobândirea de noi experienţe. Dezvoltare – „calitate intrinsecă a stadiilor (…) progresul structurilor mintale. capacitate de imaginare a lucrurilor din punctul de vedere al altcuiva. Clasificare – capacitate de a grupa obiecte pe baza unor trăsături comune. ansamblu de elemente relaţionate între ele. chiar dacă îşi modifică aparenţa. Stadialitate – etapizare a dezvoltării gândirii şi inteligenţei.transformative” (Panţuru. 2002. biologiste.. S.68). idei şi/ sau acţiuni. B. văzând întregul univers ca pe o extensie a propriei sale existenţe. est un psychologue.. Perspectiva psihopedagogică pentru managementul instruirii în gimnaziu pe baza cercetărilor piagetiene ARHITECTONICA STADIALĂ PIAGETIANĂ A DEZVOLTĂRII PSIHICE Jean William Fritz Piaget.mort le 16 septembre 1980 à Genève). Egocentrism – incapacitate a copilului de a înţelege lumea exterioară lui. p. de esenţă cognitivă” (Panţuru. (9 août 1896 à Neuchâtel .

Elle est aussi une théorie constructiviste originale de la genèse de l'intelligence et des connaissances humaines qui permet à Piaget d'établir des liens étroits entre la problématique biologique de l'évolution et de l'adaptation des espèces et la problématique psychologique du développement de l'intelligence. alors que l'accommodation est un mécanisme consistant à modifier un schème existant afin de pouvoir intégrer un nouvel objet ou une nouvelle situation.) ou d'opérations (sérier. Piaget tente de modéliser le développement de l'intelligence sur la base de principes logiques.. Il réinvente le monde physique (constructivisme). mesurer. Ils se combinent dans une organisation de type moyen-but (ex. ou se modifient lorsqu'ils sont contredits par les faits (il nomme abstraction réfléchissante. pousser. Sa théorie est inspirée par la philosophie évolutionniste de Spencer et la philosophie de Kant. qui donne un sens aux objets en faisant émerger leurs propriétés et fonctions. si celle-ci s'appuie sur des schèmes acquis précédemment dans un contexte différent. appelés schèmes. A chaque fois que l'individu perçoit un objet (qui peut être physique ou une idée). Ces schèmes s'ancrent dans l'esprit. Elle se construit progressivement lorsque l'individu. La logique et les mathématiques sont le raisonnement. Le raisonnement est la forme optimale de l'adaptation biologique. plus nombreux et donc deviennent plus « mobiles ». entre en contact avec le monde. le râteau pour prendre un objet). L'enfant est un logicien en herbe. donc du cerveau.. Un schème est une entité abstraite qui est l'organisation d'une action (ex. Selon Piaget.Il s'appuie sur les travaux de Binet et les enrichit à la demande de Théodore Simon. Tout cela sont des conceptions physiques. chacun lui-même divisé en sous-stades. et en particulier l'enfant. Selon Piaget.) dont l'enfant dispose (dans le premier cas). Grâce à ces contacts répétés l'enfant développe des unités élémentaires de l'activité intellectuelle. tirer. Les différents stades de l'évolution individuelle Piaget divise le développement psychologique de l'enfant en plusieurs stades. ou qu'il acquiert et développe par son interaction avec le monde environnant. la succion). c'est-à-dire l'intégration de l'objet à un schéme psychologique préexistant échoue. Si cette assimilation. il essaie de l'assimiler. Principaux concepts Il est contre les concepts de l' innéisme. classer. conditionnant le suivant. Les schèmes se transforment en devenant plus généraux (succion d'autres objets). Piaget parle d'actions extériorisées et intériorisées. lorsque l'expérience les conforte. l'origine de la pensée humaine ne naît pas de la simple sensation. En d'autres termes l' assimilation est un mécanisme consistant à intégrer un nouvel objet ou une nouvelle situation à un ensemble d'objets ou à une situation pour lesquels il existe déjà un schème.. elle n'est pas non plus un élément inné. les schèmes sont un ensemble organisé de mouvements (sucer.. alors commence un processus d'accommodation. Les différents moments du développement sont : • Le stade de l'intelligence sensori-motrice (de la naissance à 2 ans) • Le stade de l'intelligence pré opératoire (de 2 à 6 ans) • Le stade des opérations concrètes ou de l'intelligence opératoire (de 6 à 10 ans) • Le stade des opérations formelles (de 10 à 16 ans) 20 . cette abstraction.

L’enfant a une réaction émotionnelle (pleurs. ainsi. L’enfant est capable de retrouver l’objet même si les déplacements sont invisibles. dépasser) • 4e stade (de 8 à 12 mois) : coordination intentionnelle des réactions circulaires secondaires et leur application aux situations nouvelles. cette conservation étant « solidaire de toute l'organisation spatio-temporelle de l'univers pratique. • 2e stade (de 1 à 4 mois) : les premières adaptations acquises et les réactions circulaires primaires. Par contre si on pose un linge dessus il ne le cherche pas sauf si c’est lui qui l’a mis dessous (ou s’il voit une partie de l’objet. ces constructions s'effectuent en s'appuyant exclusivement sur des perceptions et des mouvements. autrement dit. La fin de cette première période est marquée par l'accès à la fonction symbolique. Le stade de l'intelligence sensori-motrice Au début l'intelligence est essentiellement pratique. persévérant dans l’être lorsqu’elles n’affectent pas directement la perception » (cf Piaget. A ce stade.) à la disparition de l’objet mais n’entreprend aucune recherche. cris. l'enfant est centré sur son corps. • 3e stade (de 4 à 8 mois) : les réactions circulaires secondaires et les procédés destinés à faire durer les spectacles intéressants. Certains enfants peuvent commencer le passage du troisième au quatrième stade dès 10 ans alors que d'autres y parviendront vers 12 ans. Il acquiert la permanence pratique. S’ils sont invisibles (par exemple on met l’objet dans une main et on le met. il revient au jouet qu’il a laissé. 1937). La fonction symbolique est tenue pour 21 . que sa structuration causale ». qui fait sens pour lui. l’enfant recherche l’objet dans la main et ne cherche pas ailleurs. • 5e stade (de 12 à 18 mois) : réactions circulaires tertiaires et la découverte des moyens nouveaux par expérimentation active. Ce que Piaget entend par permanence c’est le fait qu’une personne accorde une existence aux choses « extérieures au moi.Les âges qui voient le passage d'un stade à l'autre sont indicatifs et basés sur une moyenne. L'enfant perçoit alors la conservation de l'objet. par une coordination sensori-motrice des actions sans intervention de la représentation ou de la pensée. Elle lui permet d'organiser le réel selon un ensemble de structures spatio-temporelles et causales. etc. L’enfant n’a aucune réaction suite à la disparition d’un objet. l'enfant ne possédant ni langage ni fonction symbolique. sans que l’enfant ne le voie. Comment le bébé se représente-t-il les objets qu’il ne voit plus ? Pour Jean Piaget l’enfant se rend compte de la permanence des objets par stades successifs : • 1er stade (de 0 à 1 mois) : l'enfant développe l'exercise des réflexes. L’enfant résout le problème du stade précédent tant que les déplacements de l’objet sont visibles. L'un des apprentissages essentiels au cours de cette période concerne la compréhension de la permanence de l'objet. il commet l’erreur dite du « stade IV » (ou erreur A non B) : lors du déplacement visible de l'objet il le recherche là où il l’a précédemment trouvé et non pas nécessairement là où il a disparu. L’enfant recherche systématiquement l’objet. Cependant sa représentation de l’objet n’est pas encore parfaite. le bébé est capable de se représenter des objets et situations non directement perceptibles à l'aide de signes (mots) ou de symboles (dessins). naturellement. • 6e stade (de 18 mois à 24 mois) : l'invention des moyens nouveaux par combinaison mentale des schèmes. Lorsqu'il acquiert la fonction symbolique. Elle se construit en fonction des sens et de la motricité de l'enfant. sous un coussin).

reste dépendante de la présence dans le champ de la perception des éléments sur lesquels porte la réflexion. l'enfant développe fortement ses capacités langagières. au sens où il peut affirmer une chose et son contraire immédiatement après sans que cela le gêne. la causalité morale. Il est aussi à noter que l'enfant à ce stade vit dans la contradiction. il réalisera correctement l'exercice. il est encore incapable de faire une opération et son inverse. Ce stade est marqué par l'acquisition de certaines notions (les âges sont donnés à titre indicatifs) : • Les conservations physiques : • Conservation de la quantité de la matière (7-8 ans) : un morceau de pâte à modeler contient la même quantité de pâte qu'il soit présenté en boule ou en galette. de ce qui est "l'adualisme" du premier stade sensori-moteur . Cette notion est liée également à un déséquilibre de l'assimilation et de l'accommodation. les arbres secouent leurs branches pour produire du vent). Le stade de l'intelligence préopératoire 2-6 ans Au début de cette période. Ces objets. L'égocentrisme est l'incapacité qu'a l'enfant de se décentrer et de coordonner son point de vue avec celui d'autrui. ainsi que la confusion du point de vue propre avec celui d'autrui. La permanence de l'objet est acquise car l'enfant peut se représenter l'existence d'un objet sans que celuici soit présent. ou dans un récipient plus évasé. L'artificialisme est le fait de penser que tout est créé par l'homme. Le stade des opérations concrètes ou de l'intelligence opératoire Pendant cette période. le finalisme. l'indissociation entre le corps propre et le milieu extérieur. marquée par la réversibilité de toute opération. • Classification (8 ans) • Sériation (8 ans) 22 . le dessin. l'enfant commence à être capable de classer ou de sérier des objets mais sans notion de réversibilité . c'est aussi durant cette période que se forme la notion de quantité. puis de la fonction symbolique. dite opératoire. L'égocentrisme constitue donc en quelque sorte l'équivalent. • Conservation de la quantité de volume (11-12 ans) : le volume d'un litre d'eau reste inchangé. • Conservation de la quantité de poids (8-9 ans) : un kilo de plume est aussi lourd qu'il soit présenté dans un sac ou dans plusieurs. Dans le cadre des opérations logiques. l'enfant assure sa maîtrise des notions de l'espace et du temps. le finalisme tend à expliquer le monde en donnant une raison à toute chose (ex. généralement acquis lors du stade précédent. Cette période est surtout marquée par diverses acquisitions.acquise lorsqu'on observe chez le bébé cinq types de conduites : l'imitation différée. qu'on le présente dans une bouteille. la causalité morale revient à considérer que les lois physiques sont semblables aux lois morales. En premier lieu. Au niveau psychologique ce stade est marqué par l'égocentrisme qui se marque par l'artificialisme. l'image mentale et le langage. c’est-à-dire. Il est capable peu à peu de dialoguer. le jeu symbolique. L'égocentrisme enfantin traduit l'indifférenciation du sujet et de l'objet. au niveau de la représentation. • Les conservations spatiales : • Conservation des quantités numériques (7 ans) : quand on place une rangée de jetons peu espacés et qu'on demande à l'enfant de prendre autant de jetons que l'exemple. sont alors plus assurés. cette intelligence. Par ailleurs.

Vers l’âge de 11 ans l’enfant ne peut plus se contenter d’une logique concrète. l’accès à la logique formelle est la dernière étape d’un processus qui débute dès la naissance. En effet.. Adaptation Pour Piaget. lui permettant ensuite de les utiliser à bon escient. d'autre part. mais par la suite il est capable d'imaginer des théories décontextualisées pour ensuite les appliquer au monde sensible. l'environnement et l'individu n'étant pas statiques. parce que c'est en imitant les plus grands que l'enfant gravera les différentes conduites dans un contexte approprié. 1968) qui est l'objet de son travail. L'adaptation est donc continue au cours de l'ontogenèse notamment par (ré)équilibrations successives des structures de l'intelligence (schèmes et opérations). Jusqu'à l'adolescence. Comme toute étape elle est le fruit d’une succession d’adaptations au réel. Au stade de l'intelligence formelle. c'est la capacité à combiner la Le stade des opérations formelles Cette période est celle de l'adolescence. D'abord.. Imitation L'imitation en psychologie du développement est une notion très importante. l'adolescent peut maintenant établir des hypothèses détachées du monde sensible. De plus. si son interaction avec le monde adulte est régulier et adéquat. Rendre compte de l'évolution de la connaissance à travers l'étude du développement de l'intelligence chez l'enfant implique une approche particulière de cet enfant : d'une part Piaget ne voit pas l'enfant comme objet d'étude mais comme un moyen rapide d'appréhender le développement et le fonctionnement de l'intelligence. Durant les cinq ans que dure ce stade les schèmes logiques vont se mettre en place et s’affirmer jusqu’à ce qu’ils soient totalement opérationnels vers l’âge de 16 ans. le bébé pourra attribuer tel faciès à tel état mental. Épistémologie génétique L'épistémologie génétique est un courant de l'épistémologie qui se fonde sur l'analyse du développement de la connaissance chez l'être humain. L'état d'équilibre permanent est impossible. elle permet aux nouveau-nés d'établir une similitude et donc un code social commun avec l'adulte. elle correspond à un des moyens qu'a le jeune enfant pour apprendre et communiquer. le sujet individuel ne l'intéresse pas mais c'est le sujet épistémique conçu comme l'ensemble des mécanismes communs à tous les sujets du même niveau (Piaget. c'est le réel qui est une forme du possible. Cette fonction est valable jusqu'à 18 mois environ. À partir de 11 ans et jusqu'à 16 ans l'individu va mettre en place les schèmes définitifs qu'il utilisera tout au long de sa vie. Cela signifie que pour l'enfant la base est le réel et qu'il échafaude des hypothèses à partir de celui-ci. > Communiquer. le possible est une forme du réel. Alors que l’enfant.alors) pour mieux appréhender le monde. parce que jusqu'à un certain âge (en moyenne jusqu'à 2 ans) l'enfant ne parle pas et ne peut donc 23 . des raisonnements hypothético-déductifs (du type si. l'intelligence n'est qu'une forme plus élaborée de l'adaptation biologique. ne pouvait raisonner que sur du concret. L'adaptation d'un individu à son environnement est le résultat d'un processus de transformation tendant vers l' équilibre. Dans la théorie piagétienne. > Apprendre.• Groupements multiplicatifs : classification et la sériation. Elle constitue ensuite une prémisse de la compréhension des états mentaux (perceptibles) d'autrui. il commence à ressentir le besoin d’établir des hypothèses. jusqu’alors.

. mais souple. Dès 1947. GA: Valdosta State University. la réaction circulaire correspond à l'acquisition des premières habitudes. 3/ de 4.. la répétition d'un cycle moteur visant à : • maintenir une sensation agréable : réaction circulaire primaire. tirer la langue ou ouvrir et fermer la bouche).html Jean Piaget (1896-1980) was one of the most influential researchers in the area of developmental psychology during the 20th century.6 mois : début d’une imitation sporadique et partielle (qui apparaît de temps à autre et ne reproduit pas forcément tout le modèle).. des variations dans l'action : réaction circulaire tertiaire. puis entre douze et dix-huit mois. Selon Piaget. et plus particulièrement à l'imitation simultanée. J. Piaget a appelé sa méthode "méthode critique" car l'entretien inter subjectif avec l'enfant a des visées expérimentales. entre 4 et 9 mois. Retrieved [date] from http://www. Estimations: 1/ de 0 à 1 mois : pas d’imitation 2/ de 1 à 4. & Hummel. A ce moment. sur les objets. Piaget originally trained in the areas of biology and philosophy and considered himself a " genetic 24 . l'intelligence est la capacité de plus en plus diversifiée et complexe à mettre en œuvre des moyens et procédures pour atteindre des buts. la réaction circulaire devient de plus en plus complexe.edpsycinteractive. PIAGET'S THEORY OF COGNITIVE DEVELOPMENT Citation: Huitt. chez le nourrisson. Piaget's theory of cognitive development. W.. un mouvement des bras).6 mois à 8-9 mois : imitation systématique. 5/ de 11-12 mois à 18 mois : début de l’imitation de nouveaux modèles par expérimentation active. Méthode clinico-expérimentale La méthode clinique correspond à une interrogation guidée.avoir recours qu'à l'imitation. pour interagir avec ses pairs. (2003). Valdosta. Ensuite. l'enfant commence à acquérir la coordination entre la vision et la préhension d'un objet. Ce phénomène apparait entre l'âge de 1 et 4 mois. pour mettre en évidence le niveau de raisonnement de l'enfant.org/topics/cogsys/piaget. Réaction circulaire Emprunté à James Mark Baldwin. limitée aux mouvements que l’enfant est capable de percevoir (par ex. ce concept désigne. néanmoins déjà réalisés (par ex. 6/ de 18 mois à 2 ans : imitation de modèles plus complexes et surtout apparition de l’imitation différée (en l’absence du modèle) Intelligence L'intelligence désigne une disposition à la reconstruction interne des acquisitions instables provoquées par l’environnement. ce qui n'a rien à voir avec la méthode clinique à proprement parler. 4/ de 8-9 mois à 11-12 mois : imitation de mouvements invisibles pour l’enfant. • explorer les conséquences. Elle est fondée sur des "situation-épreuves". Educational Psychology Interactive . • maintenir un spectacle intéressant impliquant des objets : réaction circulaire secondaire.

However." He believed that what distinguishes human beings from other animals is our ability to do "abstract symbolic reasoning. Vygotsky & Vygotsky. As a biologist. they are organized in a hierarchical manner (i. This adaptation is driven by a biological drive to obtain balance between schemes and the environment (equilibration). While working in Binet's IQ test lab in Paris. Both processes are used simultaneously and alternately throughout life. see Piaget. instead. & Voneche) and Vygotsky (e. Assimilation is the process of using or transforming the environment so that it can be placed in preexisting cognitive structures. 1966. 1990.g. Gruber..e. Piaget described two processes used by the individual in its attempt to adapt: assimilation and accomodation.epistemologist.g. Stages of Cognitive Development ." In other animals. Both of these processes are used thoughout life as the person increasingly adapts to the environment in a more complex manner. Sensorimotor stage (Infancy).g. This is somewhat similar to the distinctions made between Freud and Erikson in terms of the development of personality.. Piaget identified four stages in cognitive development: 1. 1980). An example of accomodation would be when the child needs to modify a sucking schema developed by sucking on a pacifier to one that would be successful for sucking on a bottle. 1997a. Vygotsky. He noticed that young children's answers were qualitatively different than older children which suggested to him that the younger ones were not dumber (a quantitative position since as they got older and had more experiences they would get smarter) but. Process of Cognitive Development. Physical development (mobility) allows the child to begin developing new intellectual abilities. Jerome Bruner (e. 1997b). Accomodation is the process of changing cognitive structures in order to accept something from the environment.) Behavior (adaptation to the environment) is controlled through mental organizations called schemes that the individual uses to represent the world and designate action. from general to specific). As schemes become increasingly more complex (i. There are two major aspects to his theory: the process of coming to know and the stages we move through as we gradually acquire this ability. Piaget hypothesized that infants are born with schemes operating at birth that he called "reflexes.g. who looked more to social interaction as the primary source of cognition and behavior. 1972." Piaget's views are often compared with those of Lev Vygotsky (1896-1934). 25 . 1974) and Ulrick Neisser (1967) form the basis of the constructivist theory of learning and instruction. Piaget was interested in how an organism adapts to its environment (Piaget described as intelligence. these reflexes are quickly replaced with constructed schemes. intelligence is demonstrated through motor activity without the use of symbols. Piaget became interested in how children think. As one's structures become more complex..e. Dewey. An example of assimilation would be when an infant uses a sucking schema that was developed by sucking on a small bottle when attempting to suck on a larger bottle. Knowledge of the world is limited (but developing) because its based on physical interactions / experiences. in human beings as the infant uses these reflexes to adapt to the environment." He was mainly interested in the biological influences on "how we come to know. responsible for more complex behaviors) they are termed structures. along with the work of John Dewey (e. Some symbollic (language) abilities are developed at the end of this stage. 1986. answered the questions differently than their older peers because they thought differently. Children acquire object permanence at about 7 months of age (memory).. The writings of Piaget (e.. these reflexes control behavior throughout life. In this period (which has 6 stages).

Stafford. working in groups to get experience seeing from another's perspective. Operational thinking develops (mental actions that are reversible). Egocentric thought diminishes. weight. 4.2. field trips. For example. intelligence is demonstrated through the logical use of symbols related to abstract concepts. but thinking is done in a nonlogical. Discovery learning and supporting the developing interests of the child are two primary instructional techniques. Concrete operational stage (Elementary and early adolescence). mass. 1976). others have not. provides part of the foundation for constructivist learning. While some of his ideas have been supported through more correlational and experimental methodologies. Pre-operational stage (Toddler and Early Childhood). nonreversable manner. intelligence is demonstrated through the use of symbols.. intelligence is demonstarted through logical and systematic manipulation of symbols related to concrete objects. Friot & Kellogg. Formal operational stage (Adolescence and adulthood). liquid. Early in the period there is a return to egocentric thought. Piaget believed that biological development drives the movement from one cognitive stage to the next. but NOT present material or information that is too far beyond the child's level. 26 . and memory and imagination are developed. language use matures. and concrete operations ( Renner. It is recommended that parents and teachers challenge the child's abilities. Data from cross-sectional studies of children in a variety of western cultures seem to support this assertion for the stages of sensorimotor. many people do not think formally during adulthood. as stated previously. In this period (which has two substages). Many pre-school and primary programs are modeled on Piaget's theory. which.g. Only 35% of high school graduates in industrialized countries obtain formal operations. preoperational. In this stage. length. area. In this stage (characterized by 7 types of conservation: number. Egocentric thinking predominates 3. volume). etc). McKinnon. Lawson. It is also recommended that teachers use a wide variety of concrete experiences to help the child learn (e. use of manipulatives. Piaget's research methods were based primarily on case studies [they were descriptive].

Bruner. • Bruner. Experience and education . J. but a special environment is required for most adolescents and adults to attain this stage. (1966). data from similar cross-sectional studies of adolescents do not support the assertion that all individuals will automatically move to the next cognitive stage as they biologically mature. New York: MacMillan Publishing Co. Langer. New York: Wiley & Sons. New York: Dover Publications. (1997b).However. Studies in cognitive growth : A collaboration at the Center for Cognitive Studies. How we think. Cambridge: Harvard University Press. Toward a theory of instruction . (1974). • Dewey. Kohlberg & Haan. 1977). For formal operations. it appears that maturation establishes the basis. • REFERENCES 27 . (1997a). • Dewey. J. J. J. Data from adolescent populations indicates only 30 to 35% of high school seniors attain the cognitive development stage of formal operations (Kuhn.

). S. & Haan. L. The child's conception of the world. & Vygotsky. New York: Littlefield Adams. The development of formal operations. Piaget. Neisser.. Piaget. Langer. Gruber. The psychology of the child. (Ed. (1977). J. J. J. Kohlberg. in logical and moral judgment. S. New York: Appleton-Century Crofts.• • • • • • • Kuhn. Genetic Psychology Monographs. (1972). Piaget. Boston: MIT Press..). (1967) Cognitive psychology. (1986). & Voneche. Mind in society : The development of higher psychological processes.. New York: Jason Aronson. Thought and language. J..). L. Vygotsky. (1990). D.. U. H. N. (1980). 97-188. Cambridge: Harvard University Press. Vygotsky. New York: Basic Books. 28 . J. The essential Piaget (100th Anniversary Ed. 95. J. (Ed. L.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->