1

1. Osmolaritatea mediului intra- şi extracelular: – 300 miliosmoli / l 2. pH intracelular: Este neutru şi are valoarea de 7, se pot înregistra valori normale extreme: 6-7,4 după tipul de celule. 3. pH extracelular: Este: 7,4 în plasma sângelui arterial; 7,35 în plasma sângelui venos; 7,4 în lichidul interstiţial; 4. Concentraţia de Na în mediul intra- şi extracelular: – mediu intracelular: 10-37 mEq / l; – lichid interstiţial: 136 mEq / l; – plasma sanguină: 140 ± 5 mEq / l; 5. Concentraţia de K în mediul intra- şi extracelular: – mediul intracelular: 150 mEq / l; – plasma sanguină: 3,5 ⇒ 5,6 mEq / l; 6. Concentraţia de Ca în mediul intra- şi extracelular: – mediul intracelular: 10-7 M; – plasma sanguină: 2,1-2,6 mEq / l; 7. Concentraţia de Mg în mediul intra- şi extracelular: – mediul intracelular: 2,6 mEq / l; – plasma sanguină: 1,5 ⇒ 2,5 mEq / l; 8. Concentraţia de Cl în mediul intra- şi extracelular: – mediul intracelular: 1-3 mEq / l; – lichid interstiţial: 117 mEq / l; – plasma sanguină: 90-110 mEq / l; 9. Concentraţia totală a proteinelor în plasma sanguină: – 6 ⇒ 8 gr / dl 10. Proteinograma (clasificarea proteinelor după masa moleculară şi concentraţiile lor plasmatice): – proteine totale 6-8 gr / dl ⇒ 100%; – albumine: 4,5-5,7 gr / dl ⇒ 55-70%; – globuline: 1,46-2,54 gr /dl ⇒ 30-45%; – fibrinogen: 0,2-0,4 gr / dl; Raport albumine globuline = 1,5 – 2,5 Fracţii globulinice (% din totalul proteinelor plasmatice) α1 ⇒ 3-7 %; α2 ⇒ 7-10 %; β ⇒ 9-17 %; γ ⇒ 12-20 %; 11. Hematocritul. Definiţie. Valori normale: Definiţie: – reprezintă raportul dintre valorile elementelor figurate şi celulare ale sângelui în care se găsesc. Valori normale:

BAREM

8 %).000-30.500. Valori normale:  adult: 4. 12-17 mm / 2h.000 – 6.000 / mm3 de sânge.500-2.000-8.000-4.200.  la femeie: 4-9 mm / 1h. Valori: 2-4 minute (prin tehnica Duke). 15.000 / mm3 de sânge. Timpul de sângerare.2  la bărbat: 46.  sugar: 9. 13. 2. Definiţie.  copil sub 10 ani = 12-17 g / dl.000 / mm3.  sarcină: 35 mm / 1h. Valori normale:  la bărbat = 4. Definiţie. Formula leucocitară: % agranulocite: limfocite: monocite: granulocite: neutrofilele eozinofilele bazofilele 25-35 % 4-8 % 60-70 % 1-4 % 0-1 % nr.500. Număr de leucocite în sânge.000. 7-15 mm / 2h. 16.000.000-10. VSH.5 ± 5 %.5 mm / 1h. Număr de hematii în sânge. mm3 de sânge 1. 24 h din amestec în proporţie de 4:1 sânge venos proaspăt recoltat prin puncţie venoasă şi lichid anticoagulant (citrat Na 3.000 / mm3.000 / mm3.91 x hematocrit venos.  copil sub 1 an = 10-15 g / dl. Valori normale: Definiţie: durata sângerării induse prin puncţie dermică cu ac Franckie.  la copil: 9-12 mm / 1h.800 300-400 20-80 17.400 240-600 3.  copil sub 6 ani: 4.000 / mm3 de sânge.  nou-născut = 18-27 g / dl. 14.000-15.000 – 5.  la femeie: 42 ± 5 %. Valori normale: Definiţie: Înălţimea coloanei de supernatant măsurată la 1.  la femeie = 12-16 g / dl.  nou-născut: 0. Valori:  la bărbat: 2-7 mm / 1h.  la femeie = 4.  nou-născut: 15.  la copil: 40 ± 5 %.000 – 4.000 / mm3. Hematocrit somatic = 0. Concentraţia hemoglobinei în sânge:  la bărbat = 14-18 g / dl.  la copil = 5.  la nou-născut: 56 ± 5 %. 12. .000.

La fiecare din acestea se adaugă o cantitate foarte mică de sânge proaspăt recoltat prin puncţie venoasă sau dermică. Reacţie intens pozitivă (+++): peste 80 de peteşii. Groasă de 1 cm diametru şi 75 cm lungime sau o sondă Einhorn de 0. subţire 0. Aciditatea sucului gastric: determinarea debitelor secretorii: • determinarea acidităţii sucului gastric: valori normale. apoi galben-portocaliu la pH = 3. 10 mm / Hg sub valoarea presiunii sistolice.2 şi reprezintă aciditatea totală. Valori normale: . Prezenţa în stomac a capătului distal al sondei permite aspirarea conţinutului gastric (cu seringa ataşată la capătul proximal al sondei). Numărul plachetelor sangvine. 2 şi 3).5 cm diametru şi 150 cm lungime. 21. Reacţie pozitivă (++): peste 20 peteşii. Reacţie slab pozitivă (+): 10-12 peteşii.1 N. 22. 20. Tehnica tubajului gastric: Se introduce în tubul digestiv o sondă (tub de cauciuc de construcţie specială).5 şi reprezintă aciditatea liberă şi apoi roz intens la pH = 8. Valori normale: 200. în prezenţa reactivului Topfller şi a fenolftaleinei. 23. 19. Se citeşte rezultatul ca mai sus. II şi III. Determinarea grupelor sanguine:  determinarea aglutinogenului (metoda Bet-Wimsen): o pe o lamă de sticlă se pun 3 picături de ser hemotest de la stânga la dreapta din grupele I. timp de 5 minute şi se numără peteşiile (pete tegumentare roşietice) apărute pe o suprafaţă circulară cu diametrul de 2 cm şi se stabileşte scorul.  determinarea aglutininei prin metoda Sinonin: o pe o lamă de sticlă se pun 3 picături din sângele de cercetat.000 / mm3. Faucher. Se neutralizează sucul gastric filtrat cu NaOH 0. Explorarea fragilităţii capilare prin metoda Rumpel-Leeds: Pin manşeta pneumatică se aplică pe antebraţ o presiune cu cca.5 cm diametru şi 150 cm lungime. Se introduce pe cale orală (sonda Faucher sau Einhorn) sau pe cale nazală (sonda Einhorn). sedimentul este roşu spre deosebire de menţinerea culorii roşietice iniţiale în absenţa aglutinogenului. Definiţie. Se omogenizează şi se observă cu ochiul liber după 2-3 minute: prezenţa aglutinogenului corespunzător aglutininei din serul hemotest determină aglutinarea. Timp de coagulare. o 8-12 minute: a doua eprubetă (aflată în repaus mecanic până la coagularea completă până la eprubeta 1). Schimbări de culoare în cursul titrării: iniţial roşu.  metoda Bazarov (pe lamă): 8-10 minute. 23.000-300.3 18. Prezenţa în duoden a capătului distal al sondei permite aspirarea conţinutului duodenal (cu seringa ataşată la capătul proximal al sondei). Variaţii normale: Definiţie: intervalul de timp dintre momentul recoltării sângelui venos şi cel al coagulării complete (dispariţia fluidităţii). Se adaugă la fiecare în ordine de la stângă la dreapta o cantitate foarte mică de suspensii de hematii – test (grupele 1. Variaţii normale:  prin tehnica Lee-White (în eprubetă): o 6-10 minute: prima eprubetă (testată de la început). Tehnica tubajului duodenal: Se introduce în tubul digestiv (pe cale orală sau nazală) o sondă (tub de cauciuc de construcţie specială): o sondă Einhorn.

gamba stângă – verde.5-3. 29.22 s 0.04-0. antebraţul stâng – galben. în spaţiul intercostal 4 V2: parasternal stânga. şi 2.1 s 31. • 25. antebraţul stâng – galben. 27.Cl. Se administrează pe sondă o substanţă colagogă (de exemplu: 20 ml sulfar de Mg 33%).12-0.3 mV . spaţiul intercostal 5 stâng V5: linia axilară anterioară. Amplasarea electrozilor în derivaţiile precordiale: V1: parasternal dreapta. spaţiul intercostal 5 stâng Pentru fiecare din cele şase derivaţii potenţialul electric de referinţă (0) se obţine prin cuplarea celor trei electrozi din triunghiul lui Einthoven (prin rezistenţe de 5 kohmi. Amplasarea electrozilor în derivaţiile unipolare ale membrelor: Electrozii de culegere (+): aVR – antebraţul drept aVL – antebraţul stâng aVF – gamba stângă Pentru fiecare din cele trei derivaţii potenţial electric de referinţă (0) se obţine prin cuplarea celorlalţi doi electrozi din triunghiul lui Einthoven (prin rezistenţe de 5 Kohmi). sunţire 0. Se recoltează:  bila A (coledocian) de culoare galben închis şi consistenţă vâscoasă. gamba stângă – verde. 30. Durata segmentului PQ: – 0.11 s. iar cel maximal 18 mEq/h. gamba stângă (+) DIII: antebraţul stâng (–).  se recoltează bila C hepatică de culoare galben-auriu. gamba dreaptă – negru (împământare).1-0.08-0.5 g/l HCl total = 40 U.5 cm diametru şi 150 cm lungime. 28. *Codul culorilor: antebraţul drept – roşu. Amplasarea electrozilor în deviaţiile standard: DI: antebraţul drept (–).Cl.  bila B veziculară de culoare galben-verzui. în spaţiul intercostal 4 V3: mijlocul distanţei dintre V2 şi V4 V4: linia medioclaviculară.Cl. antebraţul stâng (+) DII: antebraţul drept (–). Recoltarea secreţiei biliare prin tubaj duodenal: Se introduce în tubul digestiv pe cale orală sau nazală o sondă (tub de cauciuc de construcţie specială): sondă Einhorn. (unităţi clinice) şi 0. Prezenţa în duoden a capătului distal al sondei. gamba dreaptă – negru (împământare). spaţiul intercostal 5 stâng V6: linia medioaxilară.5 g/l debitul secreţiei gastrice în condiţii bazale şi de stimulare maximă: o debitul bazal este de 60 ml/h. borna centrală Wilson).4 HCl liber = 15 U. Durata şi amplitudinea undei P: – 0. AN II 26. gamba stângă (+) *Codul culorilor: antebraţul drept – roşu. iar cel maximal 250 ml/h.9-1 g/l ??? HCl combinat = 25 U. şi 1-2.Durata intervalului PQ: – 0. o debitul de acid bazal este 2 mEq/h.

şi cu timbru înfundat *durata: 0. puternic şi cu timbru suflant este produs de trecerea aerului prin glotă (inspir şi expir). 0.5 32.1-0. Măsurarea presiunii arteriale prin metoda ascultatorie: Se bazează pe explorarea cu ajutorul stetoscopului a zgomotelor determinate de vibraţia peretelui arterial (Korotkov) distal faţă de o compresiune: se aplică manşeta pneumatică a tensiometrului pe braţ şi stetoscopul la plica cotului.15-0. *Stetoscopul se plasează pe torace: . Murmurul vezicular: .1 s 33. presiunea corespunzătoare primului zgomot reprezintă valoarea presiunii maxime (sistolice).anterior – pe jumătatea superioară a sternului.08-0. 37. * Frecvenţă normală a ritmului sinusal este de 70/min. *caracteristici: scurt.2 s 34.6 mV 35. dacă frecvenţa este neregulată se calculează frecvenţa medie pentru 3-4 cicluri: * Frecvenţa cardiacă normală este de 70/min. lovit şi cu timbru clar *durata: 0. 42. 41.1 s *frevenţa: 100-150 Hz 39. înalt.Durata segmentului ST: – 0. Durata şi amplitudinea undei T: – 0. în dreapta pentru aortă şi în stânga pentru pulmonară. Determinarea frecvenţei cardaice pe ECG: Numărul de bătăi dintr-un minut se determină împărţind 60 la durata în secunde a ciclului cardiac (interval RR).07-0. *caracteristici: (pre)lung.04-0. se introduce aer în manşetă până la o presiunea mai mare decât valoare presupusă a maximei.25 s. grav. la 2 cm parasternal. puternic. presiunea corespunzătoare scaderii bruşe a inensităţii zgomotelor reprezintă valoarea presiunii minime (diastolice). se evacuează lent aerul introdus. cu intensitate maximă în spaţiul 2 intercostal. Determinarea ritmului cardiac: Rimul cardiac normal ese rimul sinusal. Durata complexului QRS: – 0. fiecare complex QRS este precedat de o singură undă P (pozitivă în cel puţin două derivaţii standard şi cu aspect normal). Zgomotul I: Zgomotul I se ascultă pe toată aria cardiacă.2-0. . cu intensitate maximă în spaţiul 5 intercostal stâng. 36.15 s *frecvenţa: 35-100 Hz 38.posterior – pe regiunea interscapulară (T1-T4). Zgomotul laringo-traheal: Acest zgomot respirator. pe linia medioclaviculară pentru mitrală şi la baza apendicelui xifoid pentru tricuspidă. Presiunea arterială: maximă: 120-140 mmHg minimă 60-90 mmHg maxima ≈ 100 + vârsta (întotdeauna mai mică de 160 mmHg) minima ≈ (maxima / 2) + p (unde p este 10-20 mmHg) 40. Zgomotul II: Zgomotul II se ascultă pe toată aria cardiacă.

3 în alimentaţia bogată în proteine.000. Concentraţia normală a creatininei în urina finală: – 0.5-1 g/l. 46.2-0.6-1.1 g/l. glucoză. 53. Determinarea VEMS: Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) se determină pe expirograma forţată (inspir maxim urmat de apnee inspiratorie şi expir maxim. 54. Urobilinogen: – normal. Densitate: – 1015-1022.5 în regim vegetarian. Concentraţia normală a ureii în plasma sanghină: – 0. cilindrii până în 5.3 mg/dl. 47. leucocite până în 1-2 milioane. Concentraţia normală a glucozei în plasma sanghină: – 0. ingestia de lichide. pentru urina din 24 ore.2-5. pH:  6.6 Acest zgomot respirator. 51. Sedimente: – rare leucocite.4 g/l.2-6. săruri biliare: – toate absente în mod normal. Concentraţia normală a acidului uric în plasma sanghină: – 2-5 mg/dl. pigmenţi biliari. Urina normală: Aspect (la emisie): – este galben pai (mai închisă dimineaţa) şi limpede. 45.  7-7.8-1. 48. cele de mai sus fiind la bărbaţi) Capacitatea inspiratorie (CI) = VC + VIR Capacitatea vitală (CV) = VC + VIR + VER Capacitatea funcţională reziduală (CFR) = VER + VR Capacitatea pulmonară totală (CPT) = CV + VR 44. sex. 50. corpi cetonici. slab şi cu timbru dulce aspirativ este produs de trecerea aerului prin comunicarea dintre bronhiole şi canalul alveolar. 43. Proba Addis: Valori normale: – examenul cantitativ al elementelor figurate şi cilindrilor din sedimentul urinar. Concentraţia normală a glucozei în urina finală: – 0 g/l . Componentele examenului sumar de urină: Aspectul: – normal. rare celule epiteliale. rare cristale. toate sub control voluntar).2-6.000. 52. 55. 49.8 Albumină.8 în alimentaţia mixtă. Valorile normale ale volumelor respiratorii (ml): 500 – volum curent (VC) 3000 – volum inspirator de rezervă (VIR) 1200 – volum expirator de rezervă (VER) 1200 – volum rezidual (VR) (femei  80% din valorile de mai sus. pH: – 6. *Stetoscopul se plasează sistematic pe toată suprafaţa toracică pentru a decela modificări patologice. Concentraţia normală a ureii în urina finală: – 15-35 g/l. Hematii până în 500. temperatura mediului.75-2 g/l.  5. Concentraţia normală a acidului uric în urina finală: – 0. Diureza: – (volumul urinar în 24h) este 900-1500 ml cu variaţii fiziologice legate de vârstă. Concentraţia normală a creatininei în plasma sanghină: – 0.

După 45 de minute.14 de sarcină şi cu un maxim în săptămâna 6. .3-5. 58. 59. Pentru explorarea subiectul este în decubit dorsal şi are coapsele uşor flectate pe abdomen (pentru relaxarea optimă a musculaturii abdominale).în urina finală: – 1. 63. mijlocie şi inferioară determină contracţia musculaturii peretelui abdominal.0-4. Pentru explorare examinatorul susţine braţul subiectului la nivelul plicii cotului iar braţul îl aduce uşor înapoi şi în afară. Reflexul rotulian (centrii nv. se recoltează urină din cloaca animalului şi se examinează la microscop direct fără colorare. Reflexul achilian: L5–S2 Percuţia tendonului achilian determină contracţia tricepsului sural cu flexia plantară a piciorului. căruia examinatorul îi susţine (cu mâna) membrul inferior la nivelul spaţiului popliteu.14-0.2-1. 66. 64. Reflexul cutanat abdominal: D9–D12 Excitarea uşoară cu un vârf bont a tegumentului abdominal în regiunea superioară. *Proba Valsalva: inspir profund urmat de o perioadă de apnee postinspiratorie şi determină bradicardie tranzitorie. Principiul metodei de radioimunodozare (RIA): Metoda RIA (radioimunodozare) se bazează pe competiţia dintre hormonul de dozat (nemarcat) şi hormonul marcat radioactiv. Concentraţia normală a Ca2+ în urina finală: – 0. Pentru explorare subiectul are antebraţul uşor flectat pe braţ. Pentru explorare subiectul se aşează cu genunchiul sprijinit de un scaun sa pe marginea patului. Metode de stimulare vagală: *Comprimarea sinusului carotidian (unilateral timp de 20s) determină scăderea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale (efect mai intens la subiecţii vagotonici). Proba Galli-Mainini: se injectează urină de femeie presupus gravidă (1-3 ml) la broscoi.2 mg/dl. prin musculatura coapsei în sacii limfatici dorsali. Reflexul bicipital: C5–C6 Percuţia tendonului distal al bicepsului brahial (prin intermediul degetului examinatorului) determină contracţia bicepsului cu flexia antebraţului pe braţ. 57. Reflexul cutanat plantar: L4–S2 Excitarea cu un vârf ascuţit a marginii externe a plantei dinspre călcâi spre degete determină flexia degetelor pe plantă. Reflexul tricipital: C7–D1 Percuţia tendonului tricepsului brahial la nivelul olecraniului determină contracţia tricepsului cu extensia antebraţului pe braţ. 61.20 mg/dl.5 mg/dl. 65. Concentraţia normală de PO43. în reacţie cu Ac specific. [eroare ≈ 20%] 62. 60.în plasma sanghină: – 3.7 56.5 mg/dl. Inversarea reflexului (extenisa halucelui şi abducţia celorlalte degete semnul Babinski) apare fiziologic la copiii sub 3 ani şi la adult în somnul profund. Medulari la care se închide reflexul): L2–L4 Percuţia tendonului rotulian determină contracţia cvadricepsului femural cu extensia gambei pe coapsă. Se poate examina la subiectul în poziţie şezând (picior peste picior) sau la subiectul în decubit dorsal. 68. Concentraţia normală de PO43. 67. iar patologic în leziuni ale căii piramidale. Concentraţia normală de Ca2+ în plasma sanghină: – 4. Diagnosticul precoce de sarcină: Diagnosticul precoce de sarcină se bazează pe evidenţierea creşeterii concentraţiei gonadotropinei corionice umane (HCG) în urina gravidei începând cu ziua 7.

• se calculează suma algebrică a undei R şi a undei Q/S separat pentru cele două derivaţii alese. • se stabileşte viteza de derulare a hârtiei (25 mm/sec sau 50 mm/sec). o cadranul II (+90±180o). 71. corespunde deviaţei axiale drepte. corespunde deviaţei axiale stângi. corespunde deviaţiei normale. • hiporeactivitate: creşteri mai mici de 20 mmHg ale presiunii arteriale. • hiperreactivitate: creşteri mai mari de 20 mmHg ale presiunii arteriale. o cadranul III (–90±180o). Determinarea acuităţii vizuale (AV): Se face cu ajutorul unui optotip standardizat pentru fiecare din ochi în parte începând cu cel cu vederea mai slabă. • se degresează pielea cu alcool la locul unde urmează a fi plasaţi electrozii. Subiectul este aşezat în condiţiile impuse de optotip de obicei (poziţie centrală în faţa optotipului) la distanţa de 5 m şi i se indică să citească semnele grafice din fiecare rând începând cu cele de dimensiuni mari. . se vor evita regiunile cu păr şi cele osoase. • se marchează valorile respective pe axele celor două derivaţii (după semn în jumătatea pozitivă sau negativă a axei). o cadranul IV (0–90o). • se umezeşte pânza cu care învelim electrozii cu soluţie de clorură sau bicarbonat de sodiu sau se foloseşte o pastă adezivă şi conductivă. Condiţii tehnice de înregistrare a EKG: • pacient în decubit dorsal relaxat fizic şi psihic. Determinarea axei electrice a inimii: • se aleg două derivaţii standard (cel mai uzual DI şi DIII) şi se desenează axele lor intersectate. corespunde deviaţei axiale extreme drepte. • se ridică perpendiculare din punctele respective. Explorarea reactivităţii vasculare – testul presor la rece: Se năsoară valorile presiunii arteriale înainte şi după ce se menţine mâna timp de 1 minut la rece (apă cu gheaţă): • normal: se constată că presiunea arterială creşte cu 10-20 mmHg. • se efectuează etalonarea sistemului de înregistrare ( rectangular de 1mv=10mm). 73. 70. • se plasează electrozii pe zone musculare şi se fixează cu benzi elastice sua faşă de tifon. • temperatura mediului ambiant de 20oC. Valoarea acuităţii se consideră cea corespunzătoare ultimului rând în care subiectul distinge corect majoritatea semnelor (maxim 20% greşeli) şi se exprimă după formula: AV = d/D unde: d – distanţa de citire a optotipului de către subiectul examinat D – distanţa de citire a optotipului de către un ochi emetrop În cazul imposibilităţii citirii de la distanţa impusă se apropie subiectul de optotip până reuşeşte să citească primul rând. acestea se intersectează formând un patrulater. 69. • pe diagonalka corespunzătoare a patrulaterului se reprezintă grafic vectorul cu originea la intersecţia axelor. • orientarea vectorului în: o cadranul I (0–90o). • se înscrie traseul electrocardiografic. • se trasează cercul trigonometric cu centrul al intersecţia axelor. Ochiul neexaminat fiind acoperit cu un opercul semitransparent. Dacă acestuia îi este imposibil – se cercetează capacitatea de a recunoaşte degetele mâinii şi în ultimă instanţă de a percepe lumina.8 *Probă de postură – trecerea din clinostatism în ortostatism şi determină creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale prin mecanism simpatic urmată de efect invers prin reacţie parasimpatică compensatorie.

9 74. are următoarele valori normale: • braţ 1/3 superioară – 4-20. Metoda oscilometrică: Metode oscilometrică permite determinarea valorilor presiunii arteriale (maximă. . infarct miocardic mai recent şase luni. Modificări patologice ale timpului de circulaţie: insuficienţă cardiacă. arterite obliterante (prelungirea timpului de circulaţia în teritoriul afectat). minimă şi medie). • factori care prelungesc timpul de circulaţie: vagotonia. Oscilometria este indicată pentru decelarea obstrucţiilor arteriale şi a anevrismelor arteriovenoase. Valorile normale ale presiunii arteriale medii: 85-100 Hg. indicele oscilometric (10). anxietatea. Ritmul paşilor este indicat de un metronom şi este menţinut constant. dispnee exagerată. • braţ 1/3 inferioară – 2-12. Diferenţe mai mari de 2 unităţi. Valori fiziologice: • factori care scurtează de circulaţie: efortul fizic. Valori normale: 8-16 secunde. În arteriopatie obliterantă se marchează timpul din momentul începerii probei până apar tulburări (dureri. • gambă 1/3 superioară – 3-10. 76. Ea constă în urcarea şi coborârea unui dispozitiv standardizat format din două trepte. Teste de efort – proba Master: Proba urmăreşte evidenţierea în condiţii de efort a unor alterări funcţionale inoperante în condiţii de repaus. sarcina. temperatura crescută a mediului ambiant. precum şi aprecierea elasticităţii peretelui arterial. • coapsă 1/3 medie – 4-16. În cardiopatia ischemică se confirmă electrocardigrafic diagnosticul şi se urmăreşte evoluţia bolii pe baza modificărilor EKG care apar la efort (după un interval de 2-8 minute). între punctele situate la acelaşi nivel pe cele două membre arată prezenţa leziunii dar nu şi întinderea ei. Contraindicaţiile probei – insuficienţă cardiacă. Proba se întrerupe când apare oboseală imensă. senzaţia de greutate) la nivelul membrului afectat (efort de claudicaţie). Amplitudinea maximă a vibraţiilor peretelui arterial. De interes pentru clinică este compararea valorii 10 între două regiuni simetrice. 75. anevrism arterio-venos (scurtarea timpului de circulaţie). timpul de circulaţie a sângelui în artere (metode de glucoză de calciu): Se notează intervalul de timp dintre momentul injectării în vena de la plica cotului a 5 ml de gluconat de calciu (soluţie de 20%) până la apariţia unei senzaţii intense de căldură la nivelul limbii şi faringelui. • antebraţ 1/3 inferioară – 1-10. dureri toracice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful