B.

Semnificaţiile arhitecturii
■ Funcţiune şi semnificaţie Orice formă artistică – deci şi forma arhitecturală, constituie materializarea unor intenţii auctoriale, mai explicite sau mai subtile. O fereastră, de exemplu, are în primul rând intenţia de a favoriza comunicarea vizuală între spaţii, apoi de a permite iluminarea şi ventilarea naturală a unui interior. În arhitectură, am numit aceste intenţii explicite funcţiuni şi am spus că soluţionarea lor este urmărită prin proiectare, când se stabilesc poziţia, forma şi dimensiunile ferestrei în acord cu aceste roluri ale ei. Privind însă diferite clădiri, din toate timpurile şi din toate lumile, vedem o infinitate de forme ale ferestrelor. Aceasta denotă faptul că la crearea lor au intrat în joc şi alte intenţii, în afara rezolvării funcţiunilor simple. Este vorba, desigur, despre opţiuni estetice. Astfel, întâlnim ferestre care privesc arogant spre stradă ori sugerează timid un interior enigmatic, unele care deschid spaţiul interior către lume, altele prin care lumea este invitată… ferestre care, deci, exprimă, sugerează, creează senzaţii sau impresii, îndeamnă la întrebări.

Ferestre arogante; ferestre calde; extrovertite; introvertite

Lumina care pătrunde prin ele - ea se poate revărsa crud şi indiscret sau se poate insinua difuz şi misterios, uneori face o incizie prin aer, pentru a ne dezvălui un detaliu, alteori se prelinge pe suprafeţe mângâindu-le relieful; lumina nordului apasă tern ca o obsesie, în Italia se joacă cu contrastele. Reflectoarele nocturne fac din case fantasmagorii fabuloase, scafele cu lumină colorată creează interioare senzuale, monumentale sau încărcate de aer misterios...

Interior la Amiens, la Ronchamp şi la crematoriul din Berlin – o clădire contemporană

Singapore) .Wright. 9. pe un fiord pe coasta de vest a Norvegiei Acoperişurile caselor: pe lângă faptul că închid un volum. alteori nu. în scenă au intrat ca actori principali receptorii ei . anii '90. Conotaţii neintenţionate şi aceleaşi conotaţii. Uneori ele au fost intenţionate din faza de proiect. protejând interiorul de variaţiile climei. semnificaţie şi interpretare Vorbim. receptorii ei. le interpretăm după ce obiectul arhitectural a fost realizat.Restaurant la Heatherland museum. altul îşi coboară poalele protector asupra faţadelor. Norway. 1908. Fantoft stavkirke sec. pe care noi. ■ Intenţie. casa Robie.L. cu un nou acoperiş de Jean Nouvel. iar semnificaţiile au devenit obiect de interpretare pentru critici şi pentru publicul cultivat. despre semnificaţii ale arhitecturii. în acest caz. unele taie în aer contururi decise. au fel de fel de atitudini: un acoperiş înţeapă norii ca o invocare.publicul. pe tema relaţiei cu natura (School of Art Design and Media de la Nanyang Technological University. altele se retrag neobservate etc. F. Bergen. uneori nici nu au fost conştientizate de către autor. opera din Lyon. dar intenţionate. Din momentul în care opera a devenit însă publică.

tuşă etc. Schema simplă a comunicării este: Cod comun Emiţător ------------------------------semn--------------------------------. 3. dintre forma acoperişului şi volumetria corpului de clădire etc. La şcoală am învăţat că în cazul unei propoziţii. funcţiile obiectului arhitectural pot fi numite denotaţii – adică acele înţelesuri de o natură oarecum tehnică. cu alte cuvinte cu relaţia dintre formă şi înţelesurile ei. completată cu emiterea de judecăţi de valoare se numeşte critică. gestul de interpretare a semnelor (prin semnificantul lor).referentul. implicit. sunetul muzical. sintactica se ocupă de relaţia dintre cuvinte care au un anumit rol în cadrul propoziţiei (subiect. Conotaţiile constituie atributul principal al limbajului artistic. complement .. fizice şi funcţionale. pe când semnificatul este noţiunea propriu zisă la care se referă acesta . codificate. numite semnificaţii. Critica judecă felul în care toate aceste elemente şi relaţii dintre ele susţin o compoziţie unitară. semantica. Ea se ocupă de relaţia dintre semnificantul şi semnificatul semnului. Ultimul lucru sine qua non pentru recepţionarea mesajului este cunoaşterea codului de comunicare de către cei doi – emiţător şi receptor. de fapt. În cazul unei picturi. originale. tabla pe care se scrie cu creta etc. iar când rezolvarea e optimă rezultă forma corectă. Semnele pot fi orale. interpretarea. În cazul obiectelor artistice. scrise.). ea ar studia relaţia dintre formatul tabloului. iconul desenat etc. precise şi intenţionate. formele pictate. Semnul purtător de mesaj este aşadar un binom alcătuit din componenta numită semnificant şi cea numită semnificat (referent). cu alte cuvinte relaţiile dintre elementele formei. sintactica. cântate etc. Sigur că orice critică include. Semnul este vehicolul principal al comunicării de orice fel.Receptor Canal de comunicare Semnul este purtător al unui mesaj. Semantica este capitolul cel mai interesant şi profund al semioticii. plurisemantice. şi o anumită analiză sintactică – adică a mijloacelor prin care ne sunt transmise mesajele . desenate.. predicat. pragmatica.). a căror rezolvare ţine de meşteşugul proiectării. culori. Denotaţia – sensul exact al termenilor – este un atribut al limbajului ştiinţific. cel rostit. Este ştiinţa semnelor. Există însă şi funcţii mai subtile ale arhitecturii..■ Conotaţie şi denotaţie Un obiect arhitectural are deci funcţiuni explicite. ■ Elemente de semiotică Ca şi estetica. El străbate un canal specific de comunicare: aerul care propagă undele sonore ale cuvântului rostit. semiotica este o ştiinţă de natură filozofică. dar şi al comunicării curente de informaţii. Semnificaţiile sunt înţelesurile obiectului arhitectural ca obiect artistic şi pot fi numite conotaţii – adică sensuri imprecise. Semiotica cuprinde trei capitole 1. univoce. În limbaj structuralist. 2. tipăriturile. care ţin de talent şi care conferă arhitecturii valoare. ea ar studia relaţia dintre lungime şi înălţime. Sintactica studiază relaţia dintre semnificanţii semnului. iar în cazul unei faţade. Este. relaţia dintre plin şi goluri. Semnificantul este vehiculul purtător de sens (cuvântul scris. explicite.

Aşa cum nu putem înţelege o poezie în limba chineză şi nici omul simplu nu poate recepţiona arhitectura deconstructivistă (ceea ce nu-l împidică să-i fie utilizator). tehnica etc. din cauza codului ei absolut nou în raport cu limbajul artistic utilizat mii de ani până atunci. conform tuturor criticilor de artă. de sensibilitatea şi nivelul cultural al receptorului. purtătoare de informaţii simple. În arhitectură. concertul. de condiţiile receptării etc. relaţiile semantice sunt tot relaţiile dintre o formă şi înţelesurile ei. o problematica intelectuală. În semnificant. Desigur. Astfel. în arhitectură – spaţiul. deci cu intenţii de durabilitate. El cere un efort (mai mare sau mai mic) de decodificare a mesajelor şi apoi de interpretare dezvoltată a multiplelor conotaţii. sunetele. noi căutăm semnificatul. rima etc. stări. este credinţa acelui popor în viaţa eternă. capabili să transmită mesaje publice subliminale şi aşa mai departe. Domnişoarele din Avignon. ritmul. Interpretarea derivă din funcţiunea ei de lăcaş funerar. pentru transmiterea de mesaje complexe. noi căutăm ansamblul de semnificaţii. ■ Semnificat şi semnificant în artă şi arhitectură Există semne simple. Semnificantul este tabloul. De ce nu şi politicienii şi mass media.. după caz. suprafeţele. Semnificatul este ansamblul de mesaje sugerat. piramida egipteană este un semn lăsat de o civilizaţie veche. . Semnificantul este piramida propriu-zisă din piatră. formele. armoniile etc. un obiect cu valenţe estetice creat de om – îi spunem obiect artistic . Într-o formă asamblată.Pragmatica se ocupă de modul în care poate fi utilizată ştinţa semnelor în viaţa reală. pe care noi îl interpretăm ca să aflăm cât mai multe despre acea civilizaţie. Depinde de nivelul intelectual al creaţiei. El este alcătuit din elementele de limbaj specific fiecărei arte: în pictură – culoarea. dar şi ansamble de semne. ea a devenit simbol al vieţii eterne şi al unor relaţii cu cosmosul. lumina etc. Semnificatul. la fel şi obiectul arhitectural. adică ceea ce interesează cel mai mult atunci critica de arhitectură. codul trebuie cunoscut de către receptor. Uşor de stilizat şi de reprodus grafic ca icon. De exemplu. transpusă într-o formă măreaţă. Arta modernă nu a fost niciodată pe deplin recepţionată de publicul mare. Obiectul artistic (opera) este un semn complex. Piramida lui Kefren. sunt mai uşor sau mai greu de surprins şi pretind sau nu specializare. Tot ceea ce permite arhitecturii să se numească artă. în poezie – cuvântul. menit să suscite emoţii. volumetria. comportamente. operă de artă modernă. în dans – mişcarea. din piatră. de exemplu.este un semn.. Picasso. clădirea. dar unul de mare complexitate. în muzică – sunetele. Aceste conotaţii sunt intenţionate sau neintenţionate de autor. Publicitatea şi signalistica sunt poate domeniile care profită cel mai mult de pe urma studiilor de pragmatică a semioticii.

printr-o anumit ă pe de asem conven ţ ii ale unei istorii prin care n-au trecut. la unele atribute ale lor: piatra ne sugerează răceala. Semnificaţiile construite sunt. în oraşul renascentist. nici a gestului respectiv. . Nu ştii convenţia – nu înţelegi semnificaţia semnului. în timp. o serie de aparenţe ne trimit imediat. De asemenea. datorită amplasamentului şi tratării sale. Semnificaţia convenţională se află. cele triunghiulare atenţionări. recunoaştem scaunul preşedintelui. De pildă. altarul bisericii se orientează spre est… Ierarhia tradiţională de origine europeană reflectată Conform canonului bizantin (o convenţie). Convenţionale devin însă cu timpul. Aici intervine pragmatica semiotică. funcţiile ierarhice într-o instituţie au căpătat. fiind forme care reprezintă înţelesuri cunoscute prin convenţie. unde lega mama o şfară cu motocei. simbolurile convenţionale au exclusiv semnificaţii culturale. ănare cu realitatea. în orice caz nu poate fi dedusă logic. În arhitectură. nici cel grafic. văzând mărul într-o fotografie (adică o imagine bidimensională) îi asociezi mental rotunjimea cunoscută. ţevile de gaze sunt vopsite galben peste tot în lume." etc. ordinea civică – valori comunitare supreme la un moment dat. casa moldovenească de la Muzeul Satului ne aminteşte de "vatra . Semnele de circulaţie rotunde semnifică interdicţii. introducând haosul vizual. s-a convenit ca în planurile de urbanism clădirile de comerţ să fie colorate roşu. la rândul lor. prin poziţie şi formă. iar primăria.. catedrala din oraşul medieval simboliza ordinea divină. tot aşa. De exemplu. menţionată anterior. pentru că aşa s-a convenit. cupola de peste naos. prin uz. urbanismul modernist a anulat toate aceste convenţii tradiţionale. prin intuiţie. pe când occidentul ţine să se reprezinte mai ales prin clădiri culturale şi sportive. simboluri convenţionale şi 2. pentru ca toţi oamenii să le recunoască... şi alte reprezentări. Semnul convenţional al creştinismului este crucea. vrem să reprezentăm prin catedrale. simptomatic e faptul că cele mai frumoase construcţii sunt băncile şi clădirile de birouri. auriul e asociat cu luxul şi eleganţa. palatul aristocratic este. ca fiind reşedinţa unui personaj cu poziţie superioară într-o societate.■ Semnificaţii empirice şi semnificaţii construite (simboluri) Semnificaţiile empirice sunt cele bazate pe intuiţie. Isus în tipul de scuan şi atitudinea specific american ă indic faţă ă con Pantocrator apare în bisericile ortodoxe pictat Formele iconice sunt cele care ţinutul semantic. cum ar fi cele ale rolurilor sociale. de două feluri: 1. uşor de identificat. poziţii şi tratament convenţional: birourile conducerii se află la etajul întâi. Astfel. forme iconice. se învaţă. steagurile naţiunilor sunt simboluri convenţionale etc.. Simbolurile convenţionale utilizează înţelesuri cunoscute prin convenţie. astăzi. oraşul contemporan se reprezintă prin edificii caracteristice epocii şi stării comunităţii locale: în România. deci implică o mică concentrare pentru a fi înţelese.

orice program. Le numim obiecte de reprezentare. Autorii lor îşi propun un grad mare de calitate estetică.. avem un număr mic de obiecte arhitecturale cu intenţii de reprezentativitate. avem arhitectura comună. ci problema este doar una de precădere. Şi ele pot fi obiecte arhitecturale de calitate dacă-şi servesc funcţiunile prin forme decente. situate pe un prim strat semantic. printr-o anumită asemănare cu realitatea.) Cei care se ocupă cu signalistica se străduiesc ca.o gumă de şters copy. În timp. Pe de o parte. construcţii obişnuite. . un circ este întotdeauna recunoscut prin forma sa. încărcate cu valoare istorică. materială (semnificant). În trecut. Le numim obiecte comune. Şi în arhitectură. practic. cu intenţia de a transmite un mesaj religios (semnificaţii). biserica trebuie să inspire faptul că este un lăcaş sacru… pentru că între funcţiune şi formă trebuie să existe o perfectă corespondenţă structurală. cu cât permit lectura unei infinităţi de alte semnificaţii estetice şi larg culturale. fără mari pretenţii de artisticitate. conform principiului sincerităţii formelor .Exemplul cel mai simplu îl constituie iconurile din toolbar (cut – o forfecuţă. Pe de altă parte. erase. între două tipuri de obiecte arhitecturale. formele iconice sunt cele care indică conţinutul semantic. Termenul Icon vine de la icoană – adică o reproducere grafică. Andrei Rubliov. putem opera o distincţie cu caracter aproximativ. de obicei bine finanţate şi comandate unor arhitecţi cu prestigiu. adecvate. a unei lumi abstracte (semnificat). Dincolo de aceste două tipuri de conexiuni. ele pot deveni obiecte culturale. ■ Obiect de reprezentare şi obiect comun În arhitectură. alcătuită din majoritatea obiectelor arhitecturale. Ele au valoare estetică. obiectul arhitectural sugerează în primul rând funcţia sa utilitară. Ca formă iconică. obiectele estetice erau – temple. biserici etc. universal inteligibile.o gară trebuie să arate ca o gară. de unicat şi le considerăm obiecte estetice. printr-o stilizare inteligentă a formei semnificatului. Sfânta Treime. să producă simboluri cât mai elocvente. Sigur că o graniţă fermă nu există între cele două tipuri de obiecte arhitecturale. paste etc. palate. azi ele pot acoperi. formele arhitecturale sunt cu atât mai reuşite.

De aceea şi semnificaţiile ei (estetico-religioase) erau receptate de toată lumea la fel. reuşeşte să sugereze cât mai multe semnificaţii. cariera nu li se opreşte aici. atunci când. Atunci toate semnificaţiile lor s-au concentrat întrun unic sens major. calitatea de simbol. Evident. . În mod special arhitectura contemporană se doreşte încărcată de multiple semnificaţii. dincolo de forma sa izbutită. De pildă. o parte din obiectele comune păstrate s-au încărcat cu semnificaţii istorice. Pentru unele – puţine. ele pot suscita interpretări diverse. presupune o interpretare publică generalizată. iar decodificarea şi interpretarea lor este azi o treabă din ce în ce mai specializată. piramida egipteană . Astfel. semnificaţiile lor intră în conştiinţa publică şi valoarea lor la început estetică ajunge să fie dublată de valoare culturală. se validează în timp. unele dintre ele puţin accesibile omului simplu. La rândul ei. Structurile high tech de azi se vor obiecte estetice semnificând performanţa tehnologică. Primele au căpătat semnificaţii şi valoare culturală în timp. Un obiect arhitectural se apropie de condiţia de obiect estetic. un ansamblu de case medievale este încărcat de semnificaţii culturale. catedrala medievală este un simbol al teologiei hegemonice. De aceea. De exemplu. ci ele pot căpăta caracter de simbol. simbol Semnificaţii estetice au. Creaţia individuală a unui arhitect cu personalitate artistică nu poate fi decât un obiect estetic. Semnificaţiile culturale ale unui obiect de arhitectură sunt acelea înţelese de întreaga comunitate. pentru că ele au mari aspiraţii estetice. de regulă.simbol al eternităţii. pe care ajung să-l reprezinte. obiect cu semnificaţii dintotdeauna culturale.■ Semnificaţie şi valoare estetică. au devenit cunoscute şi au intrat în patrimoniul de valori culturale. semnificaţie şi valoare culturală. pentru noi. fortificaţiile reprezintă defensiva civică în faţa berbariei. Dar pentru că ea reprezenta principala valoare publică a oraşului şi la ea participa întreaga comunitate. dar peste timp pot deveni ceea ce azi este pentru noi ansamblul de case medievale – o colecţie de obiecte culturale cu semnificaţii istorice. a evoluat în timp la statutul de simbol. O serie de obiecte comune şi un obiect estetic din arhitectura medievală (Notre Dame de Paris). Catedrala. Unele obiecte estetice capătă notorietate. catedrala medievală era la vremea ei un obiect de mare reprezentare şi plină de intenţii estetice. fiind deci automat dublate de semnificaţii culturale. obiectele de reprezentare. Simbol. situate pe diverse nivele de profunzime. aceste intenţii estetice erau ale tuturor.

sensibilitate şi efort intelectual. deocamdată – Muzeul holocaustului din Berlin. Destinul semnificaţiilor estetice parcurge deci – în cazuri fericite – calea către semnificaţiile culturale. devenind în rare cazuri chiar simboluri. ■ Simbol. la lui prin reproduceri iconuri (reproduceri un simbol alcultural Parisului. simbol al începutului erei tehnologiei. pentru ca noi să facem conexiuni adecvate între formă şi conotaţiile ei. în alte forme de simboluri. în conştiinţa publică. mai mult sau mai pu ţin nspirate. în timp. Un obiect estetic. Poate că această elocventă construcţie va intra. Simbolul poate fi. datorită unui cumul cultural. Receptăm imediat mesajele simple. pe de altă parte depinde de calitatea şi complexitatea semnului. Deci simbol la simbol. design. Imaginea sarândul puternic ă asimbolizat fost sursa multor grafice sau de stilizate ale formei desau ansamblu) i redifuzat parodiat. orice obiect arhitectural transmite prin forma sa mesaje. În concluzie. dar toate iconice. dar decodificăm uşor şi simbolurile culturale. Atunci. a intrat în conştiinţa publică şi a devenit o valoare culturală. Între timp a fost acreditat valoric unanim. ca simbol al destinului evreilor în secolul 20. vor fi ajuns semnificaţii culturale. pe care noi le receptăm mai mult sau mai puţin. mai mult mai puţin ş stilizate. de predispoziţia temperamentală sau ipostaza în care ne aflăm. în calitatea sa de obiect cultural şi/sau estetic.de nivelul nostru cultural-intelectual. stilizare şi simbolizare Tour Eiffel. Semnificaţiile contemporane ale artei pretind însă multă informaţie. a devenit prin extensie publică simplificatoare. Receptarea completă sau incompletă depinde pe de o parte de noi . semnificaţiile ei deocamdată încă enigmatice.Pavilionul lui Mies de la Barcelona a fost un obiect estetic înţeles la vremea lui de foarte puţină lume. . arhitect Daniel Libeskind.

Ar mai fi multe de comentat la acest capitol. Altminteri. de fapt. . pentru că. un corp izolat. elitist. era valoros pentru comunitatea antică datorită sensurilor lui spirituale. oricât este el de armonios. principii grupate în teorii. contradicţiile conduc la fenomenul numit kitsch. Valoarea. ar fi o formă sterilă. vom folosi materiale nobile. vom utiliza. care au o valabilitate o mai lungă sau mai scurtă. atunci când formele sale au semnificaţii active. cu o siluetă clară.■ Calitate arhitecturală şi valoare arhitecturală ■ Contradicţii şi unitate de sens ■ Kitsch. cu dimensiuni inutil de mari. de exemplu. fiind lipsită de semnificaţii active. populist. Nu ne vom ocupa acum de ele.cum este cazul decoraţiei aplicate. Partenonul. ▪ Toate elementele formei să fie subordonate semnificaţiei majore a obiectului arhitectural. Dar o copie construită azi după modelul Partenonului. atât de importante pentru vechii greci. cu intenţia de a conferi frumuseţe. iar execuţia va trebui să fie impecabilă. Dar merită efortul. menite să sugereze bogăţie şi prestigiu după tipare din epoca medievală. ci vom enunţa doar câteva condiţii ale valorii în estetica arhitecturii. Estetica arhitecturii studiază principiile presupuse a orienta arhitectura către valoare. muchii accentuate. evocatoare a acelei lumi. ▪ Arhitectura este valoroasă atunci când. iar pentru noi este valoros astăzi prin semnificaţia sa istorică. Un exemplu este locuinţa ţigănească unifamilială cu formă de palat. bogăţie semantică Calitatea arhitecturală se atinge atunci când formele răspund corespunzător unor funcţiuni corect identificate. pastişă. reproducere ■ Popular. după ce au fost rezolvate sarcinile utile. ▪ Un obiect este valoros. prin forme simple. rezolvă funcţiuni pragmatice şi simultan exprimă cât mai multe semnificaţii. nu e simplu deloc să înţelegi arhitectura. o nonvaloare. conotaţii evocatoare. De pildă. cu o compoziţie simetrică. în care sunt amestecate detalii istorice realizate cu materiale contemporane. model. în care materiale nobile slujesc unor funcţiuni prozaice cu iluzia valorii. dacă urmărim monumentalitatea. Nu trebuie să se găsească câte o formă pentru fiecare semnificaţie ce se doreşte transmisă . organizată de o dominantă. de regulă. amplasamente în perspectivă ascendentă. cu dimensiuni mari.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful