ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune DEPARTAMENTUL de Contabilitate, Analiză şi Informatică de Gestiune CURS CICLUL I LICENŢĂ

. FACULTATEA DE MARKETING ANUL I SERIA Aşi C CURSUL 9 Disciplina : BAZELE CONTABILITĂŢII Titular : Conf.univ.dr.Ştefan Iuliu GRIGORESCU

CURSUL 9 CONTURILE DE STOCURI ŞI PRODUCŢIE ÎN CURS DE EXECUŢIE Stocurile fac parte din activele circulante ale întreprinderii şi sunt necesare realizării operaţiunilor de exploatare. Constituirea de stocuri trebuie să asigure desfăşurarea ritmică a procesului de producţie şi desfacere. Dimensionarea optimă şi accelerarea vitezei lor de rotaţie influenţează volumul resurselor băneşti necesare finanţării, precum şi rezultatele financiare înregistrate. Conform reglementărilor în vigoare, stocurile reprezintă activele circulante deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normnale a activităţii, în curs de producţie în vederea vânzării sau sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii. În contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile sunt clasificate după mai multe criterii: forma fizică, destinaţie, faza ciclului de exploatare, locul de creare a gestiunilor. În cadrul stocurilor propriu-zise se cuprind: a) mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzuării sau produsele predate spre vânzare magazinului propriu; b) materiile prime, care participăă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată; c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără ase regăsi, de regulă, în produsul finit; d) materiale de natura obiectelor de inventar; e) produsele, respectiv:

1

- semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor; - produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor; - rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile; f) animalele şi păsările; g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar, pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte; h) producţia în curs de execuţie, care reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuzţie sau neterminate. 1. Organizarea contabilităţii stocurilor Modelul de contabilitate a stocurilor adoptat în România răspunde cerinţelor cuprinse în Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent. În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiile de intrare şi de ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric. Pe parcursul exerciţiului financiar, achiziţionările de materiale şi mărfuri din exteriorul întreprinderii se înregistrează la costul de achiziţie în debitul conturilor de stocuri în corespondenţă cu conturile de terţi dacă se înregistrează obligaţiile de plată, sau în corespondenţă cu conturile financiare dacă se utilizează instrument de plată imediată. Pe măsura ieşirilor se creditează conturile de stocuri. La sfârşitul exerciţiuluii financiar, ca urmare a înregistrărilor de intrări şi ieşiri de materiale, între inventarul scriptic reflectat de soldul conturilor de stocuri şi inventarul faptic efectuat, pot să apară unele diferenţe. Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii la finele perioadei . În acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinate pe baza inventarierii. Contabilitatea stocurilor de materiale şiş mărfuri trebuie să asigure egalitatea balanţieră:

2

Stocul final = stocul iniţial + intrări – ieşiri În cadrul inventarului intermitent, conturile de stocuri sunt folosite numai pentru urmărirea intermitentă a soldurilor. Ele sunt folosite la sfârşitul exerciţiului financiar, creditându-se cu soldurile iniţiale şi debitându-se cu soldurile finale, respectiv cu valoarea stocurilor stabilită la finele exerciţiului financiar pe bază de inventar. O problemă importantă a contabilităţii stocurilor şi producţiei în curs de execuţie o reprezintă evaluarea şi înregistrarea acestora la intrarea în patrimoniul întreprinderii. În scopul alinierii la standardele internaţionale, art. 7 din Legea contabilităţii arată că: „înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziţie, de producţie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau producţie, după caz”. În scopul evaluării elementelor patrimoniale se folosesc mai multe metode. Una dintre cerinţele organizării contabilităţii stocurilor şi a producţiei în curs o reprezintă menţinerea aceleiaşi metode de evaluare în tot cursul exerciţiului, precum şi de la un exerciţiu la altul. În cazul în care aceste metode sunt schimbate, este necesară precizarea unor informaţii în notele explicative privind motivul schimăbrii metodei şi efectele acestei schimbări asupra rezultatului exerciţiului. La intrarea în patrimoniu, stocurile sunt evaluate la costul istoric, care poate fi identificat prin costul de achiziţie, pentru stocurile cumpărate, costul de producţie pentru stocurile fabricate de întreprindere, valoarea de aport stabilită în urma evaluării pentru bunurile reprezentînd aport la capitalul social, respecti valoarea justă pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit. Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie. Costul de producţie se detemrină prin adăugarea la costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate a costurilor înregistrate de întreprindere, care sunt direct atribuite producerii acelui bun. Evaluarea activelor circulante materiale are loc la intrarea în patrimoniu, cu ocazia inventarierii, la închiderea exerciţiului financiar (evaluarea bilanţieră) şi la ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum. Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, prevăd neincluderea în costul stocurilor a pierderilor de materiale, manoperei sau altor costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, a cheltuielilor de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie, a regiilor (cheltuielilor generale sau de administraţie) care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi la locul final, precum şi a costurilor de desfacere. La ieşirea din patrimoniu, stocurile materiale se evaluează şi se înregistrează în contabilitate folosind metoda „costului mediu ponderat” (CMP), metoda „primei intrări – primei ieşiri” (fist in, first aut – FIFO) sau metoda „ultimei intrări – primei ieşiri” (last in, first aut – LIFO).

3

2. Contabilitatea stocurilor de materii şi materiale Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie se realizează prin costurile ce formează conţinutul clasei a 3-a, denumită „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”. În cadrul Planului de conturi general, din clasa a 3-a face parte grupa 30 „Stocuri de materii prime şi materiale”, cu următoarele conturi sintetice: contul 301 „Materii prime”, contul 302 „Materiale consumabile”, contul 308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie au funcţie contabilă de activ. Se debitează cu valoarea stocurilor intrate în gestiunea unităţii patrimoniale prin achiziţionarea de la furnizori, realizate din producţia proprie şi din alte russe. Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite din gestiunea unităţii patrimoniale prin consum, vânzare şi alte destinaţii. Soldul conturilor este debitor şi reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor în stoc sau în sold la sfârşitul exerciţiului financiar. Conţinutul şi funcţia contabilă a conturilor de stocuri se diferenţiază în raport de metoda inventarului (permanent sau intermitent) utilizat pentru evidenţa mişcării stocurilor. Astfel, în cazul folosirii metodei inventarului permanent, conturile de stocuri şi comezi în curs de execuţie se debitează cu intrările de valori materiale şi se creditează cu ieşirile de valor materiale. În cazul utilizării metodei inventarului intermitent, la încheierea exerfciţiului financiar, în debitul conturilor se înregistrează stocurile de la sfârşitul perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exerciţiului, în credit, stocurile de la începutul perioadei în categoria cheltuielilor, pentru perioada următoare de gestiune, în cazul amterialelor şi mărfurilor şi ca venituri, în cazul produselor şi producţiei în curs de fabricaţie. Pentru înregistrarea în contabilitate a aprovizionării şi consumului de materii prime şi materiale se folosec mai multe formule-cadru: 1. Achiziţionarea de la furnizori conform facturilor de materii prime şi materiale: % 301 Materii prime 302 Materiale consumabile 2. Achitarea furnizorilor: 401 Furnizori = % 512 Conturi curnete la bănci 531 Casa = 401 Furnizori

Materii prime, materiale date spre prelucrare sau în custodie la terţi:

4

351 = Materii şi materiale aflate la terţi

% 301 Materii prime 302 Materiale consumnabile

Consum de materii prime şi materiale consumabile: 601 = Cheltuieli cu materiile prime 602 = Cheltuieli cu materiale consumabile 3. Contabilitatea producţiei obţinute În urma transformării şi prelucrării materiilor prime şi materialelor în cadrul proceselor productive se obţin produsele care, ca obiect al contabilităţii stocurilor, cuprind produsele finite şi semifabricatele. În mod corespunător, grupa 34 „Produse” din planul de conturi general cuprinde conturile 345 „Produse finite” şi 341 „Semifabricate”. Prin natura lor, produsele finite sunt destinate vânzării. Însă nu întotdeauna produsele finite îşi găsesc imediat desfacerea. În condiţiile economice de piaţă, variaţiile preţurilor, uneori de amplitudini considerabile, comportă unele dificultăţi în ceea ce priveşte evaluarea producţiei finite, stocată sau realizată. Anumite particularităţi înregistrează şi organizarea evidenţei producţiei în curs de execuţie (producţie neterminată). Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu atrecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnologice sau necompeltate în întregime. De asemenea, în cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate. Pentru evidenţierea în contabilitate sunt folosite conturile 331 „Produse în curs de execuţie” şi 332 „Lucrări şi servicii în curs de execuţie” . Articole cadru de înregistrare: 1. Evidenţierea producţiei lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie la finele perioadei: 331 = Produse în curs de execuţie Sau 332 Lucrări şi servicii în curs de execuţie 711 Variaţia stocurilor 301 Materii prime 302 Materiale consumabile

5

2. Reluarea producţiei lucrărilor şi serviciilor neterminate la începutul perioadei următoare: 711 = % 331, 332

3. Obţinerea şi recepţia producţiei finite pe parcursul lunii: 345 Produse finite = 711 Variaţia stocurilor

4. Vânzarea către terţi a produselor: 411 Clienţi = % 701 la 707 Venituri din vânzări de produse, prestări de servicii, mărfuri

Concomitent, se înregistrează scoaterea din evidneţă a produselor finite vândute: 711 Variaţia stocurilor 4. Contabilitatea analitică a stocurilor Gestionarea corespunuzătoare a stocurilor şi reducerea imobilizărilor din stocuri necesită completarea contabilităţii sintetice cu cea analitică. Devine posibilă, astfel, urmărirea existenţei şi mişcării mijloacelor circulante materiale, nu numai global valoric, ci, în unele cazuri, şi pe fiecare fel de materiale în parte, pe locuri de depozitare, precum şi pe gestiuni. În funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale unităţii patrimoniale, în cazul folosirii metodei inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor se poate organiza după mai multe metode: a) metoda operativ-contabilă(pe solduri), care constă în ţinerea la locul de depozitare a evidenţei cantitative a bunurilor materiale pe feluir, iar în contabilitate, a evidenţei valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitate se asigură lunar, prine valuarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în registrul stocurilor. b) metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic), care constă în ţinerea evidenţei cantitative pe feluri şi bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidenţei cantitativ-valorice. Contabilitatea stocurilor se desfăşoară = 345 Produse finite

6

pe gestiuni, iar în cadrul acestora, pe feluri de bunuri. În scopul asigurării exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa de la locurile de depozhitare şi contabilitate, se face punctajul periodic dintre cantităţile înregistrate în fişele de depozit şi cele din fişele de cont analitică de la contabilitate. c) metoda global-valorică, care constă în ţinerea evidenţei global-valorice, atât la nivelul gestiunii, cât şi în contabilitate. O asemenea metodă este folosită, în principal, pentru evidenţa mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul, precum şi pentru alte bunuri. În acest caz, contorlul concordanţei înregistrăirlor din evidenţa grestiunii cu cea din contabilitate se face periodic. În vederea evidenţei analitice a materialelor, contul 302 „Materiale consumabile” se poate desfăşura pe următoarele conturi analitice: 3021 Materiale auxiliare; 3022 Combustibili; 3023 Materiale pentru ambalat; 3024 Piese de schimb; 3025 Seminţe şi materiale de plantat; 3026 Furaje; 3028 Alte materiale consumabile. Înregistrarea şi urmărirea în dinamică a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor se mai poate realiza şi cu ajutorul evidenţei tehnico-operative. Aceasta se ţine la magazie, zilnic, cu ajutorul fişelor de magazie – în care se înregistrează document cu document toate operaţiile de intrare-ieşire – şi lunar, stocurile din evidenţa magaziei trebuie confrutnate cu datele din evidenţa contabilă. Este necesară respectarea prevederilor legale referitoare la înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor legate de aprovizionarea şi vânzarea bunurilor materiale. Astfel, sunt interzise prin lege deţinerea de valori materiale şi băneşti, sub orice titlu, a oricăror drepturi şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţii patrimoniale fără înregistrarea lor în contabilitate. În acest scop este obligtorie recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în patrimoniul unităţii şi înregistrarea lor la locurile de depozitare; bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se înregistrează în conturi în afara bilanţului. În practică pot apărea uneori decalaje, pe de o parte, între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unităţii patrimoniale şi, pe de altă parte, între vânzarea şi livrarea bunurilor. În primul caz, bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite şi recepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare de patrimoniu, iar bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrare în gestiune, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare. În al doilea caz, bunurile se înregistrează ca ieşiri din patrimoniu, fără a mai fi considerate proprietatea unităţii.

7

Astfel, bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului, în timp ce bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaz+ă ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate. Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări, respectiv la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate. 5. Conturile de provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie Provizioanele pentru deprecierea stocurilor au menirea de a acoperi consecinţele unor riscuri conjuncturale apărute în exerciţiile financiare viitoare. Ele se constituie în perioada curentă în scopul acoperirii riscurilor viitoare. Potrivit metodoloigiei adoptate în ţara noastră pentru deprecierea stocurilor de mărfuri, materii prime şi materiale, obiecte de inventar, produse şi alte bunuri materiale, precum şi a producţiei în curs de execuţie, de regulă, la finele exerciţiului, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor. Evidenţa provizioanelor pentru deprecierea stocurilor se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 39 ”Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie”. Această grupă cuprinde conturile: 391 Ajustări pentru deprecierea materiilor prime; 392 Ajustări pentru deprecierea materialelor; 393 Ajustări pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie; 394 Ajustări pentru deprecierea produselor; 395 Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi; 396 Ajustări pentru deprecierea animalelor; 397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor; 398 Ajustări pentru deprecierea ambalajelor. Cu ajutorul conturilor din această grupă se ţine evidenţa constituirii, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar, a provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, producţie în curs de execuţie, produse, animale, mărfuri şi ambalaje, precum şi a suplimentării, diminuării sau anulării acestora potrivit legii. Conturile din această grupă sunt conturi de pasiv. Teme pentru dezbatere: Definirea şi conţinutul stocurilor. Caracteristicile organizării contabilităţii stocurilor. Contabilitatea analitică a stocurilor. APLICAŢIE: înregistrarea în contabilitate a următoarelor operaţiuni

8

achiziţionarea de la un furnizor de materii prime în valoare de 1.500 lei şi obiecte de inventar în valoare de 1.000 lei % = 301 Materii prime 303 Materiale de natura obiectelor de inventar 401 Furnizori 2.500 1.500 1.000

se dau în consum materii prime în valoare de 500 lei 601 = Cheltuieli cu materii prime CONTABILITATEA STOCURILOR Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale destinate fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după preluarea lor în procesul de producţie, fie a fi consumate la prima lor utilizare. 7.3.1. EVALUAREA STOCURILOR Reflectarea în etalon bănesc a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie presupune evaluarea acestora. Preţurile folosite la evaluarea activelor circulante înregistrate în contabilitate se numesc preţuri de înregistrare. PREŢURI DE ÎNREGISTRARE Materiile prime, materialele Se evaluează la costul de achiziţie, preţul consumabile, obiectele de standard sau preţul de facturare al inventar, ambalajele şi furnizorului. baracamentele achiziţionate Producţia în curs de execuţie, semifabricatele şi produsele finite, obiectele de Se evaluează la cost de producţie sau la inventar, ambalajele şi alte preţ standard. bunuri produse de către unitatea patrimonială Momentele evaluării Modalităţi de evaluare 301 Materii prime 500

1. La intrarea în patrimoniu Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate se face la valoarea de intrare sau valoare contabilă:

9

a) costul de achiziţie pentru cumpărate; b) costul de producţie pentru produse în unitatea patrimonială. 2. La inventariere 3. La exerciţiului închiderea

bunuri bunuri

la valoarea actuală sau de utilitate (valoare de inventar). Evaluarea se face la valoarea de intrare (contabilă) corectată cu rezultatele evaluării la inventariere.

Evaluarea se face folosind una dintre metodele: 4. La ieşirea din metoda “costului mediu ponderat”; patrimoniu sau darea în metoda “primei intrări-primei ieşiri” (FIFO); consum metoda “ultimei intrări-primei ieşiri” (LIFO); metoda costului standard (prestabilit). Pentru înregistrarea în contabilitate a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se folosesc conturile din clasa a 3-a. CLASA 3 - CONTURI DE STOCURI SI PRODUCTIE IN CURS DE EXECUTIE Grupa 30. STOCURI DE MATERII PRIME SI MATERIALE Grupa 33. PRODUCTIA IN CURS DE EXECUTIE Grupa 34. PRODUSE Grupa 35. STOCURI AFLATE LA TERTI Grupa 36. ANIMALE Grupa 37. MARFURI Grupa 38. AMBALAJE Grupa 39. AJUSTARI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR SI PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE Grupa 30 STOCURI DE MATERII PRIME SI MATERIALE 301. Materii prime (A) 302. Materiale consumabile 303. Materiale de natura obiectelor de inventar (A) 308. Diferente de pret la materii prime si materiale (A/P) 301 “Materii prime” - este un cont de active circulante, de activ. SE DEBITEAZĂ: Cu valoarea stocurilor de materii prime achiziţionate (401): 301 “Materii prime” = 401 ”Furnizori ”

10

Cu valoarea stocurilor de materii prime aduse ca aport:

301 “Materii prime”

=

456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul”

Cu valoarea stocurilor de materii prime primite cu titlu gratuit:

301 “Materii prime”

=

7412 ” Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi materiale consumabile”

SE CREDITEAZĂ: Cu valoarea stocurilor de materii prime ieşite din gestiune prin consum (601) sau constatate lipsă la inventar: Cu valoarea materiilor prime trecute la mărfuri spre a fi vândute (371): Cu valoarea prime donate: materiilor 601 “Cheltuieli cu materiile prime” 371 “Mărfuri” = = 301 “Materii prime” 301 “Materii prime” = 301 “Materii prime”

6582 ”Donaţii şi subvenţii acordate”

Soldul debitor reprezintă valoarea materiilor prime existente în stoc. 302 “Materiile consumabile” -este un cont de active circulante, cont de activ. Funcţionează identic cu contul 301. 308 “Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”- se utilizează în cazul în care evaluarea şi înregistrarea materiilor prime, materialelor consumabile şi materiale de natura obiectelor de inventar se face la preţuri prestabilite (standard) sau de facturare .Este un cont de activ, rectificativ al preţului de înregistrare al materiilor prime şi materialelor consumabile.

SE DEBITEAZĂ: Cu diferenţele de preţ aferente materiilor prime şi materialelor, în negru dacă preţurile prestabilite sunt mai mici decât costul de achiziţie, sau în roşu, dacă preţurile prestabilite sunt mai mari decât costul de achiziţie (evidenţa se ţine la preţ standard).

11

Cu cheltuielile de transport aferente stocurilor intrate în gestiune, în negru (evidenţa se şine la preţ de facturare). SE CREDITEAZĂ: Cu diferenţele de preţ aferente materiilor prime şi materialelor ieşite din gestiune, în negru sau în roşu, în funcţie de felul cum se ţine evidenţa. Soldul debitor reprezintă diferenţele de preţ aferente materiilor prime şi materialelor existente în stoc, în negru sau în roşu. 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” circulante, de activ. SE DEBITEAZĂ: Cu valoarea obiectelor de inventar achiziţionate (401): 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” 303 = “Materiale de natura obiectelor de inventar” SE CREDITEAZĂ: Cu valoarea obiectelor de inventar ieşite date în consum (603): 603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar” 371 “Mărfuri” = = 301 “Materiale de natura obiectelor de inventar” = = 401 ”Furnizori ” - cont de active

Cu valoarea obiectelor de inventar aduse ca aport:

456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul”

Cu valoarea obiectelor de inventar primite cu titlu gratuit:

7412 ”Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi materiale consumabile”

Cu valoarea obiectelor de inventar trecute la mărfuri spre a fi vândute (371): Cu valoarea prime donate: materiilor

301 “Materiale de natura obiectelor de inventar” = 301 “Materii prime”

6582 ”Donaţii şi subvenţii acordate”

12

Cu valoarea prime acţionarilor:

materiilor restituite

456 ”Decontări cu asociaţii privind capitalul”

=

301 “Materii prime”

Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar aflate în gestiune.

13

Grupa 34. PRODUSE 341. Semifabricate (A) 345. Produse finite (A) 346. Produse reziduale (A) Acestea sunt conturi de activ, cu funcţionare asemănătoare. SE DEBITEAZĂ: Cu preţul de înregistrare al Ex: semifabricatelor, respectiv al produselor finite şi/sau produselor reziduale intrate în gestiune (711): Cu preţul de înregistrare al Ex: semifabricatelor, respectiv al produselor finite şi/sau produselor reziduale ieşite din gestiune spre vânzare (711) sau alte destinaţii 345 “Produse finite” = 711 ”Variaţia stocurilor”

SE CREDITEAZĂ: 345 “Produse finite” = 711 ”Variaţia stocurilor”

Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare al semifabricatelor, produselor finite şi/sau produselor reziduale existente în stoc. În cazul în care pentru evaluarea şi înregistrarea produselor se utilizează preţurile prestabilite (standard), diferenţele dintre preţurile prestabilite şi costurile de producţie efective, calculate la sfârşitul lunii, se vor înregistra în contul 348 ”Diferenţe de preţ la produse”. Acesta este de activ, de rectificare a valorii de înregistrare a produselor. SE DEBITEAZĂ: Cu diferenţa în plus sau în minus dintre costul de producţie efectiv şi cel prestabilit al produselor obţinute, în roşu sau în negru, după caz (711): SE CREDITEAZĂ: Cu diferenţa în plus sau în minus aferentă produselor ieşite din gestiune, în roşu sau în negru, după caz. Soldul debitor reprezintă diferenţele de preţ aferente produselor existente în stoc. Grupa 35. STOCURI AFLATE LA TERTI 351. Materii si materiale aflate la terti (A) 354. Produse aflate la terti (A) 356. Animale aflate la terti (A)

14

357. Marfuri aflate la terti (A) 358. Ambalaje aflate la terti (A) La terţi se pot afla stocurile în următoarele situaţii: achitate şi lăsate în custodia furnizorilor, date spre prelucrare - recondiţionare la terţi, depozitate la terţi, predate terţilor spre vânzare în consignaţie, aflate în curs de aprovizionare (achitate, dar nesosite sau sosite şi nerecepţionate). Conturile din grupa 35 sunt conturi de activ şi funcţionează similar. SE DEBITEAZĂ: Ex: Cu preţul de înregistrare preţul de înregistrare a stocurilor aflate la terţi din diferite motive: 351 “Materii şi materiale aflate la terţi” = % 301 ”Materii prime” 302 ”Materiale consumabile” 303 ”Materiale de natura obiectelor de inventar”

SE CREDITEAZĂ: Ex: Cu preţul de înregistrare al stocurilor intrate în gestiune, aduse de la terţi sau celor în curs de aprovizionare sosite în unitate: % 301 ”Materii prime” 302 ”Materiale consumabile” 303 ”Materiale de natura obiectelor de inventar” = 351 “Materii şi materiale aflate la terţi”

Soldul debitor reprezintă valoarea stocurilor aflate în curs de aprovizionare sau trimise la terţi.

15

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful