Formarea competențelorimperativ al didacticii actuale

• Competența = capacitatea de a desfășura o activitate specifică la un anumit standart. .Ce este competenţa? • Competență = (ansamblu de) comportamente potențiale (afective. cognitive și psihomotorii) de care dispune un individ pentru a realiza o activitate.deprinderi. atitudini (exemplu: autonomie și responsabilitate) . • Structura competenței: .cunoștințe.

Pentru a măsura abilitatea de a face ceva este necesară definirea unor standarde clare și accesibile. Competența presupune o activitate. Competența reprezintă un output care pune în evidență ce poate face o persoană. Competența este măsura a ceea ce poate cineva la o anumită dată. c. b. deci trebuie să existe un context. d.180-181) . (pp. deci nu trebuie să descrie procesul de învățare prin care a trecut subiectul.• De aici decurg următoarele implicații: a. care să permită măsurarea și acreditarea performanței.

) • competenţe cross-curriculare (comunicare. ştiinţele sociale etc. luarea deciziilor.Tipuri de competenţe formate în şcoală • competenţe specifice unei discipline (matematică. istorie) • competenţe specifice unor grupuri omogene de discipline (stiinţele naturale. rezolvarea de probleme. gândire critică şi altele) .

• cultură tehnologică. care sunt: • utilizarea tehnologia informaţiei. • cunoaşterea limbilor străine.„Memorandumul pentru învăţarea de-a lungul vieţii” Comisia Europeană „Noile competenţe de bază pentru fiecare” solicitate de societatea cunoaşterii şi comunicării. • spirit antreprenorial • competenţe sociale interacţionale .

Competenţele se realizează pe „viu”. 2001.• „Competenţele sociale. .Siebert. şi doar prin experienţă” (H. personale şi metacognitive sunt mai complexe decât calificările obţinute în urma unor „antrenamente” respectate.p37). în contextele sociale şi profesionale.

a acelor competenţe-cheie a căror achiziţie este necesară pentru atingerea a trei obiective de bază la nivelul individului şi societăţii: împlinire şi dezvoltare personală pe parcursul întregii vieţi (capital cultural): competenţele-cheie trebuie să permită indivizilor să urmărească obiective proprii în viaţă. • . în „ansamblul structurat de competenţe de tip funcţional” vizate de curriculum. Identificarea.Proiectarea curriculumului românesc este centrată pe competenţe şi urmăreşte 1. dictate de interese şi aspiraţii personale şi de dorinţa de a continua să înveţe pe parcursul întregii vieţi.

.• cetăţenie activă şi incluziune (capital social): competenţele-cheie trebuie să permită fiecăruia să participe ca cetăţean activ în societate • inserţie profesională (capital uman): competenţele-cheie trebuie să permită fiecăruia şi tuturor persoanelor să obţină un loc de muncă adecvat.

Mihail.165) . având în vedere: • asigurarea educaţiei de bază pentru toţi • caracterul necesar şi benefic pentru fiecare individ şi pentru societate a ansamblului de competenţe cheie (Stoica.2. 2007. dezvoltarea competenţelor-cheie pentru toţi elevii la nivelul învăţământului obligatoriu. p.

ştiinţe şi tehnologii antreprenoriat competenţele interpersonale şi civice a învăţa să înveţi cultură generală .Domeniile de competenţe-cheie adoptate în curriclumul românesc sunt • • • • • • • • comunicare în limba maternă comunicarea în limbi străine tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC) alfabetizarea numerică şi competenţele de bază în matematică.

la nivel individual. .la nivelul societăţii. care să asigure satisfacţia şi recunoaşterea socială necesare. • Capitalul social . relaţională etc. Dezvoltarea potenţialului individual de-a lungul întregii vieţi conduce la împlinirea şi progresul personale.Cele trei tipuri de capital considerate fundamentale pentru dezvoltarea socială • Capitalul cultural . adecvat pe piaţa muncii. „Angajabilitatea” defineşte capacitatea de a obţine şi de a menţine un loc decent. Cetăţenia activă şi incluziunea socială asigură progresul social • Capitalul uman – la nivelul integrării. reuşita socială.