 Ce rost are naratologia?  Nu, cartea nu se citeşte ca un roman, nu, cu naratologia „nu -i de glumit”!

Eseul de tipologie narativă al lui Lintvelt e destinat în primul rând specialiştilor pentru care el reprezintă de mult un titlu de referinţă. Dar şi cititorul obişnuit – cititorul de romane – poate profita de efortul clasificator şi clarificator al autorului: va învăţa cum să abordeze un roman, cum să-1 citească mai bine şi să-1 priceapă cu adevărat. Şi, totuşi, această clasificare ce proliferează cu precizia tuturor amănuntelor ei nu are ceva halucinant, neverosimil, fantastic?

 (Mircea Martin, Studiu introductiv la Jaap Lintvelt, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă )  Ce este/face naratologia?  1. o ramură a structuralis mului, numită ș i teoria/știința narațiunii  prima menționare a termenului – Tzvetan Todorov, Gramatica Decameronului (1969)– „acest studiu aparține unei ș tiințe care nu există încă – să o numim naratologie, ș tiința narațiunii”  analizează ceea ce au în comun toate narațiunile existente ori doar posibile, dar ș i ceea ce le diferenț iază între ele – un sistem pertinent de reguli ce guvernează producerea ș i dezvoltarea narațiunii  2. delimitează un langue al narațiunii de parole-ul ei  3. accesează un fel de inconștient al narațiunii

 Fundamentele „formaliste” ale naratologiei  1. Modelul analitic oferit de Vladimir Propp, Morfologia basmului (1928), unde descoperă 31 de funcții (posibile acțiuni ale personajelor): 1. Absenţa, 2. Interdicţia, 3. Încălcarea, 4. Iscodirea, 5. Divulgarea, 6. Vicleşugul, 7. Complicitatea 8. Prejudicierea, 9. Mijlocirea, 10. Contraacţiunea incipientă, 11. Plecarea, 12. Prima funcţie a donatorului, 13. Reacţia eroului, 14. Înzestrarea, obţinerea uneltei năzdravane, 15. Deplasarea spaţială, călăuzirea, 16. Lupta, 17. Marcarea, însemnarea, 18. Victoria, 19. Remedierea, 20. Întoarcerea, 21. Urmărirea, goana, 22. Salvarea, 23. Sosirea incognito, 24. Pretenţii neîntemeiate, 25. Încercarea grea, 26. Soluţia, 27. Recunoaşterea, 28. Demascarea , 29. Transfigurarea, 30. Pedeapsa, 31. Căsătoria  Funcțiile = langue al basmului, combinarea lor (foarte variată) = parole al basmului

 Fundamentele „formaliste” ale narotologiei  2. Distinc ț ia fundamentală dintre fabulă ș i subiect  Fabula – ordinea cronologică a evenimentelor

discurs .)  Ex. aceleaș i evenimente narate: W. extratextual vs. telling. personaje. perspective. cum se povesteș te  De aici rezultă două naratologii: una „tematică” (analiză a conținuturilor narative. adică instanțele narative ș i raportul dintre ele. proiecția lor narativă. Străinul – pare o identitate deplină. unele „mute”. în termenii lui Wayne C. nu de identitate  Naratorul (aș a. de norme. în proză – critica regalismului ș i a feudalimului  b) A. autor implicit. narator  Relație de incluziune . focalizări. recit. implicaț iile narative ale tuturor componentelor ș i structurilor narative: narator. de reguli implicite. Booth. model  Exemplu pentru autor concret vs. Faulkner – Zgomotul și furia.zisă. de control. C. autor model  Cititorul abstract = implicit. Subiectul – reodonarea narativă a evenimentelor  Alte denumiri: story vs. ce se povesteș te vs. alter ego romanesc. temporalitatea. stil. M. viziuni. focalizarea etc.ul). histoire vs. de supradeterminare . de regie. real. Comedia umană – în viața reală – opinii politice conforme ideologiei centrale. Autor abstract vs.  Naratologia = instanțele textului narativ  1. a discursului narativ). intratextuală. „modernă” – axată pe a doua componentă. durată. setul de convenții.zisa „voce auctorială”)– funcție de reprezentare. istorie vs. autor/cititor abstract  Autorul/cititorul biografic. structurile textuale  Autorul abstract = al doilea eu. una „formală” (analiză a modului de reprezentare. V. Retorica romanului)  Naratologia propriu. discursul narativ (nu story. în maniera lui Propp). naratorul ≠ autor abstract (un fel de „polifonie” de voci. Llosa. după modelul opoziției antice dintre mimesis ș i diegesis (showing vs. Balzac. autor abstract  a) H. relativizarea disocierii: „orice om care nu plânge la înmormântarea mamei sale riscă să fie condamnat la moarte”  Naratologie = instanțele textului narativ  2. Conversația la Catedrala . de interpretare  Chiar dacă le îndeplineș te pe toate.: cele mai evidente – prozele cu mai mulț i naratori. plot. Autor/cititor concret vs. ritm etc. Petrescu – Patul lui Procust. Camus.

Cu cartea întoarsă. pe şezlong. nu le spune nimic.: povestirile în ramă. Spune imediat celorlalţi: Nu vreau să mă uit la televizor!… Citesc! nu vreau să fiu deranjat! Dacă nu te aud. pe balansoar. dacă ai un hamac. nu participă direct. unele dintre personaje devin naratari)  Ex. Viața și opiniunile lui Tristram Shandy. naratorul-martor (adeseori. căruia naratorul i se adresează explicit (uneori. În căutarea timpului pierdut  Naratologie = instanțele textului narativ  3. naratar  Cititorul abstract = corespondentul autorului abstract. Îndepărtează de tine orice alt gînd. Gentleman  M. romanele parodice. cel care recunoaș te ș i respectă/urmează toate „sugestiile” narative.te. Narator vs. Cititor abstract vs. Bunavestire. la care nu a participat direct. întins. Ex. toate normele/codurile/regulile implicite ale textului  Naratarul = cititorul fictiv. pe canapea. Proust. naratorul-„colportor” (adună informa ț ii. comice  L. ridică vocea: Citesc! Nu vreau să fiu deranjat! Poate că nu te -au auzit de atâta zgomot. Aşază . mai subtile. dincolo. vorbeşte mai tare. Sadoveanu. în poziţie yoga. M. relativizarea disocierii: M. bineînţeles. tot o structură textuală. un observator – Mateiu Caragiale – Craii de Curtea-Veche).te. Pe pat. culcat. distincția e evidentă. Poţi să stai şi cu capul în jos. Dacă într-o noapte de iarnă un călător)  v. Cărtărescu. N. ș i Mircea Nedelciu  Naratologie = instanțele textului narativ  4.te în poziţia cea mai comodă: aşezat. Mai bine închide uşa. televizorul funcţionează tot timpul. ghemuit. dacă nu vrei. Hanu Ancuței. Breban. Sterne. o subiectivitate/mai multe subiectivităț i nu fac o obiectivitate). fireşte. pe taburet. Concentrează. uș or de realizat.  Intersectările lor = confuzii/ambiguități  a)naratorul-pe rsonaj (în proza subiectivă. pe burtă. pe o parte. ficționalizat. sau în pat. necreditabil. Mendebilul  Narațiunea la persoana a II-a  Interludiu: Narațiunea la persoana a II-a  „Tocmai te pregăteşti să începi noul roman Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. Culcat pe spate. personaj  Adeseori. În hamac. dar sugerează că se implică afectiv – proza polițistă) .” ( Italo Calvino. un personaj secundar. să sperăm că te lasă în pace. strigă: Încep să citesc noul roman al lui Italo Calvino! Sau. În fotoliu. Relaxează.

. Moromeții)  Naratologie = perspectiva/viziunea/focalizarea  O disociere esențială: cine vorbe ște vs. poate implica ș i un tipar auctorial (ambele prezente în Străinul – al doilea implică un fel de „înstrăinare” de sine. Preda. viziune . focalizare zero  Naraţiunea la persoana I (homodiegetică. deș i narațiunea e la persoana I. naratorul este subiectiv. Eco. implicat. dilatare . Narațiunea homodiegetică: pe lângă tiparul actorial. Narațiunea heterodiegetică: pe lângă tiparul narativ auctorial ș i cel neutru. personajul.reflector. inversare. încetinire. alt exemplu: J. comprimare. cine vede  Ex. de privire exterioară. seminarul 3 – U. Swift. necreditabil. punct de vedere auctorial. Gumele)  Naratologie = perspectiva/viziunea/focalizarea  Nuanțările lui Genette  1. Flaubert. autodiegetică. limitează omnisciența – Henry James. Călătoriile lui Gulliver)  Naratologie = temporalitatea narativă  O disociere esențială: timpul „istoriei”/„fabulei” vs.: stilul indirect liber. ştie mai mult decât ştiu personajele (N>P). timpul discursului  v.. punct de vedere actorial. obiectiv. dar „vederea” este a personajului (G. naratorul este protagonist). ştie tot atât cât ştie şi personajul (N=P)..împreună cu”. viziunea . „vocea” este a naratorului. focalizare externă (Noul roman francez: Alain Robbe-Grillet. M. creditabil. omniprezent. viziune . alternare. Ambasadorii. Preda – Moromeții). accelerare. dindărăt ”. o anumită durată. Doamna Bovary)  3 tipuri de narațiuni:  Naraţiunea la persoana a III-a (heterodiegetică). o anumită ordine  Timpul din discurs = procedeele prin care ordinea/durata sunt configurate: înlăn ț uire. un moment anume. naratorul omniscient. comportamnetistă. naratorul ştie mai puţin decât personajele sale (N<P). îngheţare. narator-martor. focalizare internă  Narațiunea la persoana a III-a.dinafară”. personaj) – v. menite să o completeze – M. naratorul este martor. poate implica ș i un tipar narativ actorial (când centrul de orientare nu coincide cu naratorul. dar coincide cu un „actor”. Fecioarele despletite. punct de vedre neutru. b) personajul-reflector (cel ce mediază perspectiva naratorului obiectiv. Hortensia Papadat-Bengescu. Șase plimbări prin pădurea narativă  Timpul din istorie = timpul „trăit” de personaje. personajul-informator (cel care oferă micronarațiuni din afara narațiunii centrale. stilul indirect liber sau personajul-reflector  2.

Adameș teanu – Dimineață pierdută.  Ex. Ulise – Leopold Bloom – o zi. recuperarea etc. „cauzaliste”.: James Joyce. Metamorofoza . Ex. prefigurarea unui episod narativ ulterior  Ex. reamintirea.  4. elipsa – tot o formă de acronie . C. Gide – Falsificatorii de bani. fragmentată. Eliade. peste 100 de ani de evenimente  Naratologie = temporalitatea narativă  Timpul discursului atrage atenția naratologilor – câteva concepte:  1. reiterare sau o anticipare. prolepsa – flash-forward. Procesul. unui episod narativ lipsă  Ex. satul Macondo – ș apte generații. 16 iunie 1904  Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singurătate – familia Buendia. mai ales Proust. Rebreanu etc. ajustată sau îmbogăţită. A. mai ales romanele realist. a naraţiunii cadru. anticiparea. M. rememorarea. Kafka. eludarea unor episoade narative  Ex. Petrescu. punerea în abis – referire (meta)narativă explicită sau implicită la elementele producerii ei. în orice caz o oglindire. Maitreyi  2. Max Blecher  3.obiective. G. analepsa – flash-back. Balzac.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful