You are on page 1of 13

DFNTVP_Lucrări practice

Specii frunze fag

Factorii biotici vătămători ai frunzelor fagului

Nr. crt. 1 2 3 4 5

Denumirea speciei Orchestes (Rynchaenus) fagi L. Phyllaphis fagi L. Fagocyba cruenta Herrich-Schaeffer

Încrengătura

Clasa

Ordinul Coleoptera

Familia Curculionidae Aphididae

Hemiptera

Jassidae= Cicadellidae

6 7 8 9 10 11 12

Phyllonorycter maestingella Zll. Phyllocnistis unipunctella Steph. Diurnea fagella Denis et Arthropoda Schiffermüller Mikiola fagi Htg. Hartigiola annulipes Htg. Aceria nervisequa faginea Nal. Aceria nervisequa nervisequa Nal. Aceria stenaspis stenaspis Nal. Aceria stenaspis plicans Nal. Apiognomonia errabunda (Rob.) Höhn Eumycota f.c.Gloeosporium fagi (Desm.et Rob.) Westend

Insecta Lepidoptera

Lithocolletidae

Chimabachidae

Diptera

Cecidomyiidae

Arachnida

Acari

Eriophyidae

13

Pyrenomycetes

Sphaeriales

Diaporthaceae

1

cu contur neregulat şi spre vârful frunzei cu o formă conică. 2 . Evoluţia boli Infecţia are loc primăvara devreme. prin ascospori care infecteaza frunzele tinere. subîncregătura Ascomycotina.DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag Specii de ciuperci identificate Apiognomonia fagi Este o specie separată recent de Gnomonia veneta si de Apiognomonia errabunda cu care se aseamana foarte mult prin aspectul petelor de pe frunză. a unor pete la inceput clorotice. La atacurile puternice miceliul se extinde şi in lujer. Denumirea populară: pătarea brună a frunzelor de fag Forma conidiană este Gleosporium fagi (Desm. gâtul periteciilor străpunge epiderma şi asigură diseminarea ascosporilor. Atacul este localizat în partea inferioară a coroanei. ciuperca poate trece şi pe lujerii anuali (pe o lungime de pană la 30 cm). ordinul Sphaeriales. Periteciile se pot forma şi pe scoarta lujerilor uscaţi. pe frunze. Miceliul se dezvoltă în mezofilul frunzelor. ) Westend. produc deformări ale laminei şi uneori chiar ofilirea şi căderea timpurie a frunzelor. Conodiile provoacă răspandirea secundară (de vară) a bolii. în cuprinsul zonelor necrozate se formeaza fructificaţiile formei conidiene (acervulele). clasa Pyrenomycetes. care realizează infecţia primară. familia Diaporthaceae. începand din mai – iunie. iar iarna. In cazul infecţiilor puternice. pe frunzele uscate şi căzute.& Rob. apoi brune cu o margine evidenta. caz în care vârful acestora se poate usca în întregime. încrengătura Eumycota. Pagubele Necrozele reduc uneori substanţial suprafaţa de asimilare a frunzelor. Încadrarea sistematică Marcu (2005) incadrează specia în regnul Fungi. Simptomul prin care boala se manifestă este apariţia. se dezvoltă periteciile care iernează în miceliul de rezistenţă şi anume în strome. În primavara urmatoare. Primăvara. extinse în lungul nervurii principale.

c .diferite stadii de dezvoltare. d – detaliu vătămare (pete brune cu o margine evidentă mai închisă). e – intensificarea atacului 3 .DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag a b c d e Apiognomonia fagi: a.b.

familia Eriophyidae. a Aceria nervisequa faginea b a – aspectul vătării primăvara sub forma unor pete pâsloase albe aflate între nervurile secundare. la un atac foarte puternic Aceria nervisequa nervisequa Caracteristicile vătămării Atacul se localizează pe partea superioară a frunzelor. prin înţepare şi sugere. 4 . localizate între nervurile secundare. rotunde sau ovale. Aceria nervisequa faginea Caracteristicile vătămării Vătămările sunt urmarea modului de hrănire.DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag Specii de acarieni identificate Încadrarea sistematică Speciile face parte din încrengătura Arthropoda. Secreţiile inoculate în ţesuturi în timpul hrănirii stimulează hipertrofierea perilor epidermici şi ca urmare în zonele afectate apar pete caracteristice. când petele se brunifică. Se asociază frecvent cu Orchestes fagi. pe partea inferioară a frunzelor. La început petele sunt albicioase apoi treptat. ca nişte dungi cu aspect pâslos. ordinul Acari. către toamnã. de 5-9 mm lungime şi foarte înguste (1-2 mm). se brunifică şi frunzele cad prematur. în lungul nervurilor secundare. cu aspect pâslos. clasa Arachnida. b – aspectul vămării vară-toamna.

3.b – aspectul atacului vizibil prin răsucirea marginii frunzei spre interior 5 b . a marginii frunzelor de fag. Zona răsucită se poate extinde pe o porţiune sau pe întreaga margine a frunzei. a Aceria stenaspis stenaspis a.DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag Fig. Sunt afectate în special frunzele umbrite (atacul este localizat aproape în totalitate pe frunzele de la baza coroanelor).3 Aceria nervisequa nervisequa: aspectul atacului sub forma unor pete pâsloase aflate pe nervurile secundare Aceria stenaspis stenaspis Caracteristicile vătămării Atacul constă în răsucirea. rigizi şi ascuţiţi. spre partea superioară. zonă care apare îngroşată şi clorotică. În interior zona răsucită are aspect pâslos datorită perilor hipertrofiaţi care sunt scurţi.

Dezvoltarea are loc într-un ciclu anual cu patru generaţii. Primăvara (începutul lui mai) apar larvele tinere. Din acestea după 2-3 săptămâni apar femelele nearipate (Fundratrix). fiecare femela depune aproximativ 10-16 ouă. pe faţa inferioară a frunzelor de fag. în lungul nervurilor tinere. care trec pe partea inferioară a frunzelor. familia Aphididae. vizibil prin plierea frunzelor în lungul nervurilor secundare b Specii de insecte identificate Specii de Hemiptera Phyllaphis fagi Încadrarea sistematică Specia face parte din încrengătura Arthropoda. subordinul Sternorrhyncha.b – aspectul atacului. Cele aripate constituie populaţia din cea de-a doua generaţie. Insecta depune ouăle în solzii mugurilor. Denumirea populară: păduchele de frunză al fagului Biologie Păduchii lânoşi se dezvoltă în colonii. au aspect băşicos. Frunzele atacate rămân mici. în luna octombrie. suprafamilia Aphidoidea. la fagii bătrâni. clasa Insecta. dar şi pe lujerii tineri.DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag Aceria stenaspis plicans Caracteristicile vătămării Produce plierea frunzelor în lungul nervurilor secundare. care în vară migrează pe vârful 6 . Porţiunile respective devin îngroşate şi clorotioce şi în interior cu peri hipertrofiaţi. a Aceria stenaspis plicans: a. care pot fi cu sau fără aripi. ordinul Hemiptera (Rhynchota). Acestora le urmează mai multe generaţii partenogenetice (Virginipare). sunt închircite şi mai păroase.

7 . cu aspect de lână. a b c Phyllaphis fagi: d a – adultul (Hugard. dar fără aripi. b – răsucirea frunzei spre faţa inferioară. Vătămările sunt şi de ordin estetic datorită fumaginii care afectează frunzişul arborilor din parcuri şi grădini. d – aspectul coloniilor de păduchi pe dosul frunzelor de fag. 2007). Poate apărea aşa numitul „efect de coamă. Atacul diferă de la an la an în funcţie de condiţiile climatice. Păduchii sunt acoperiţi de fibre albe. care face frunzele lipicioase şi care permite dezvoltarea ciupercilor din genul Capnodium. care se hrănesc cu sevă din frunze.DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag arborilor maturi şi care dau naştere unor noi indivizi. Simptome Pe frunzele fagului se pot observa păduchii de culoare galben-pal. Phyllaphis fagi secretă o substanţă zaharoasă. sunt depuse ouăle şi ciclul de viaţă este complet. La atacuri puternice marginile frunzelor se răsucesc în jos. ceea ce duce la diminuarea creşteriilor. acoperiţi cu secreţii ceroase albe. c – prezenţa mai multor generaţi de păduchi. deoarece mai întâi cad frunzele din vârful lujerului datorită uscării acestuia. se îngălbenesc şi frunzele se acoperă de fumagine. Când se apropie toamna are loc împerecherea. Iernează în stadiul de ou. ce adăpostesc colonii dense. pufoase.

Typhlocyba douglasi (Alford. pe dosul frunzelor se întâlnesc toate stadiile prin suprapunerea generaţiilor. Typhlocybidae în care această specie este denumită Typhlocyba (=Fagocyba) cruenta sin. Cicadellidae). 1997.b – evoluţia atacului. familia Jassidae (sin. larve şi exuvii larvare de diferite dimensiuni) prin suprapunerea generaţiilor. clasa Insecta ordinului Hemiptera (insecte cu metamorfoză incompletă). Adulţii sar uşor sau zboară şi părăsesc frunzele la cea mai mică atingere a acestora. Brauns. iar atacul se extinde în decursul sezonului de vegetaţie. 1991). 1972) sau Jassidae sin. Biologie Este o insectă cu mai multe generaţii partenogenetice pe an. a b c Fig.7 Fagocyba cruenta a. Ca urmare. subordinul Homoptera. Ca urmare a modului de hrănire (prin înţepare şi sugere) în celulele epidermale pătrunde aer şi pe frunze apar pete albe izolate care la un atac 8 . d – larvăvăzută la binocular Caracteristicile vătămării Se întâlneşte în tot sezonul de vegetaţie pe dosul frunzelor în toate stadiile (ouă.DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag Fagocyba cruenta Încadrarea sistematică Este o mică cicadă care aparţine încrengăturii Arthropoda. 3. subfamilia Typhlocybinae (Schwenche.

9 d . Lithocolletis maestingella Zll. Denumirea populară: molia minieră a frunzelor de fag Denumiri sinonime: Phyllonorycter maestingella Müller. în mine. c – larvă. în primele vârste. în septembrie-octombrie). Specii de Lepidoptera Phyllonorycter maestingella Încadrarea sistematică Specia face parte din încrengătura Arthropoda. Morfologia şi biologia Adultul este un fluture de 4-5 mm lungime cu aripi galbene. la inceput verde apoi brună. b – mină între nervuri.DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag puternic se extind pe o mare parte din suprafaţa frunzei. Iernează pupele în coconi albi. Omida face o mină de formă ovală. respectiv. pătate şi cu franjuri. familia Lithocolletidae (Gracilariidae). iar de la distanţă frunzişul apare cenuşiu. sunt lichide. Ca urmare a mai multor generaţii atacul pe frunze se extinde în decursul sezonului de vegetaţie. iar după vârsta a patra sunt negre şi vizibile. Insectă bivoltină (zborul are loc în iulie şi. clasa Insecta. Atacul nu mai poate fi ignorat (prin urmările sale asupra creşterilor) având în vedere extinderea pe suprafaţa frunzei şi numărul mare de frunze atacate. ordinul Lepidoptera. d – pupă. Excrementele omizilor. situată între nervuri. a b c Phyllonorycter maestingella: a – fluture.

clasa Insecta. Caracteristicile vătămării Larvele produc vătămări între două frunze pe care le prind împreună cu fire de mătase ca pe un sandwich. suprafamilia Gelechioidea. primăvara devreme. din martie până în mai. Denumiri sinonime: Chimabacche fagella L. Larvele eclozează după circa 3 săptămâni. a b c d e 10 .DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag Diurnea fagella Încadrarea sistematică Specia face parte din încrengătura Arthropoda. pe muguri sau lujeri.). familia Chimabachidae. ordinul Lepidoptera. când femelele depun ouăle în grămezi (circa 100 buc. Biologie Zborul are loc.

f. d – detaliul picioarelor toracale ale omizii la binocular.DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag f Diurnea fagella: g a – masculul. e – pupa.g – aspectul atacului Phyllocnistis unipunctella a b c a-c – aspectul vătămării 11 . c – ouăle. b – femela.

DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag Specii de Diptera Mikiola fagi Încadrarea sistematică Specia face parte din încrengătura Arthropoda. familia Cecidomyiidae. Gala are la început o culoare verde-pal şi la maturitate devine roşie. iar ramurile. Zborul are loc primăvara devreme. Frunzele cu gale cad prematur. În interior se adăposteşte o larvă femelă. Larva iernează în interiorul galelor (pe sol). pătrund în muguri şi odată cu dezvoltarea frunzelor (sfârşitul lunii aprilie-începutul lunii mai) apar şi galele. clasa Insecta. dacă gala este groasă şi rotunjită sau o larvă masculă. Caracteristicile vătămării Gala se formează pe partea superioară a frunzei. în martie-aprilie. când femelele depun 200-300 de ouă pe mugurii încă nedeschişi. Larvele apar în aprilie. dacă gala este subţire şi conică. ordinul Diptera. a b 12 . când pe suprafaţa unei frunze se formeazã numeroase gale. de regulă în partea superioară a coroanei. sub greutatea galelor. subordinul Nematocera. devin pendente. ovoidală cu vârful ascuţit şi cu peretele gros. În ultimii ani produce înmulţiri în masa în special pe exemplarele tinere de fag. Este mică (lungă de 10 mm şi groasă de 5 mm). netedă. Oligotrophus fagi Denumirea populară: ţânţarul de gală al fagului Biologie Generaţia este de un an. Denumiri sinonime: Cecidomia hormomyia. iar galele se desprind de pe frunză. iar împuparea are loc în primăvara următoare.

la binocular. e – detaliu larvă. g – aspectul vătămării Hartigiola annulipes a b c a-d – aspectul vătămării şi evoluţia galelor 13 d . b.d – evoluţia galelor.c.DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag c d e f Mikiola fagi: a – începutul formării galelor.