 Pidalion Întru slava Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, Dumnezeu Prin corabia aceasta se închipuieşte soborniceasca Biserică

a lui Hristos, a cărei temelie, este credinţa cea ortodoxă în Sfânta Treime. Scândurile şi grinzile, sunt dogmele şi tradiţiile credinţei, catargul este Crucea, iar pânzele, sunt nădejdea şi dragostea. Cârmuitor este Domnul nostru Iisus Hristos, iar prorari şi marinari, sunt Apostolii şi urmaşii lor, şi toţi clericii, grămăticii, notarii, şi învăţătorii cei după vremi. Călătorii, sunt toţi ortodocşii creştini, iar marea, este viaţa aceasta. Vânturile sunt ispitele cele împotriva ei, iar suflarea cea lină şi zefirul, sunt suflările şi harurile Sfântului Duh. Cârma prin care corabia se îndreptează către limanul ceresc, este cartea aceasta a Sfintelor canoane. (Dumnezeiescul Hrisostom tom 6, foaia 429, stih 10, şi tom 7, foaia 502, stih 20; ediţia din Etoni) INTRODUCERE 7 INSCRIPŢIE ASUPRA STEMEI DOMNEŞTI MIHAIL GRIGORIU STURZA VOIEVOD DOMN AL ŢĂRII MOLDOVEI O Cruce şi o coroană, o stea o alurghidă1, Un bour, o cunună, ce stă pe o eghidă, Un sceptru, o spadă, şi un Sfânt patron, S-au dat Domnului nostru când s-a suit pe tron, Lui MIHAIL STURZA ca Prinţ şi Voievod, Să-i fie moştenire, de fericire rod. Întreaga stăpânire, şi a armelor putere, În mâna sa stau puse, şi a Moldovei vrere, Deci dar acestea toate, ale Providenţei sunt, Ce duce omenirea către un scop prea Sfânt. Lui dar se cuvine ca tot ce vom lucra, S-aducem să supunem spre a se închina, Primeşte bune DOAMNE acestea spre-nchinare, Primeşte această carte, sub ‘nalta apărare. manta de purpură 8 PIDALION CĂTRE CITITORI (PS Neofit Scriban) Începând de la cele mai mari trupuri, ale lumii văzute, şi încheind cu cele mai mici fiinţe şi trupuri microscopice, ale lumii nevăzute, nu aflăm că ar putea ele fiinţa, sau a se mişca, decât numai după oarecare legi.

1

Învoirea cea minunată a elementelor în mişcarea universală a firii, scopul şi armonia lor, de la sine arată pe Sfintele şi preaînţeleptele legi, ce li s-au pus de către Atotputernicul Ziditor. Deci, precum în rânduiala universului şi a firii, nu poate fi armonie fără existenţa unor legi, tot aşa şi în rânduiala morală, nici o societate şi nici un aşezământ nu se poate cârmui fără anumite legi, cu atât mai vârtos clerul, poporul, şi Bisericile creştineşti. Şi iarăşi, precum nici un domnitor înţelept, nu ocârmuieşte popoarele cu înlesnire şi fericire, fără ca mai întâi să le facă cunoscută voia sa, prin legile după care ele se vor ocârmui, cu atât mai vârtos societatea nu poate dăinui fără Biserică, care este sufletul cârmuirii şi al legilor, şi fără de care nici clerul nu poate fi sufletul unui popor. Deci, dacă clerul nu va şti calea pe care trebuie să meargă, spre a nu rătăci, şi a nu cădea în pierzare, apoi cum va arăta el turmei sale, calea ce duce la fericire şi mântuire? Pentru a le face cunoscute lor, aceste legi, nu este altă cale, decât a le publica în termenii cu care ele se pot înţelege mai bine. Biserica Moldovei, s-au mai bine zis Bisericile naţiei române, dimpotrivă au greşit, căci nu i-au fost împărtăşite în întregime prin graiuri ce sunt înţelese de fii turmei sale, culegerea de legi sau canoanele Bisericeşti, sau când i-a fost împărtăşit ceva, s-a făcut numai poate prin broşuri şi manuscrise, care din veac în veac se tălmăceau de către vreun prieten, şi fiu al ei adevărat. În sfârşit, în anul mântuirii 1652 s-a dat la lumină în Târgovişte, capitala Ţării Româneşti, Nomocanonul lui Alexie Aristin, tălmăcit de Daniil monahul panoneanul, îndreptat de ieromonahul Ignatie Petriţă, şi tipărit cu cheltuiala mitropolitului Ştefan, cu titlul „Îndreptarea Legii”, care mai bine se putea zice Dreptarolege sau Lege Dreptar. Acest Nomocanon2, precum este ştiut, este o prescurtare a canoanelor amestecate cu legi politice, iar nu o completă şi simplă culegere de canoane. Această carte, de la arătatul an 1652 până astăzi neavând noroc de a se retipări, a ajuns un lucru atât de rar, încât o episcopie sau o mitropolie se poate socoti foarte norocoasă, dacă i-a mai rămas vreun exemplar întreg! Pricinile neretipăririi pot fi de mai multe feluri, unele iertate iar altele neiertate, precum şi aceea de a nu fi cunoscute de tot clerul şi creştinii, deosebitele legiuiri ale Sfintei Biserici. Aceasta din urmă s-a întâmplat şi cu cartea de faţă, tocmai pe când era să vadă întâia oară lumina tiparului în greceşte, precum mărturiseşte fericitul patriarh Neofit, în scrisoarea sa din 1802, carte care, poate că şi la noi are acest fel de neprieteni, pe care cu o singură trăsătură socotesc îndeajuns a-i încredinţa despre adevăr: adică este Biserica învăţătoare şi propovăduitoarea luminii sau nu? Este ea un organism social sau nu, unde se aplică proorocescul
2

cuvânt: „Lumină sunt poruncile Tale pe pământ. Lumină cărărilor mele este legea Ta. Şi arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci” 3. Cum să înţelegem cuvântul Sfântului Pavel: „Că elinilor şi barbarilor, înţelepţilor şi neînţelepţilor datori sunt a şti legile” 4. Totuşi le voi răspunde şi cu acea mare zisă a Sfântului Grigorie Teologul: „Necuviincios lucru este Nomocanoane sunt mai multe, precum al patriarhului Fotie, al lui Vlastar, şi ale altora. Psalm 118;105,130 Romani 1,14 INTRODUCERE 9 ca legea romanilor nimănui nu-i este iertat a nu o şti, deşi ar fi ţăran şi cu totul neînvăţat, nefiind nici o lege care să ajute pe cei ce lucrează din neştiinţă. Iară învăţătorii mântuirii, cum se poate a nu şti principiile mântuirii, care sunt foarte simple şi neadânci pentru înţelegere?” 5 Afară de acestea şi Sfântul Chiril al Alexandriei zice: „Să auzim dar toţi câţi ne lenevim la citirea Scripturilor, câtă vătămare suferim şi câtă sărăcie, că nu putem începe vreo vieţuire cândva, cei ce nu ştim legile după care trebuie a vieţui” 6. Şi cu adevărat, cât ar fi de nepotrivit clerului care ar trebui să cârmuiască pe acei ce li s-au încredinţat spre a-i păstori la apa odihnei, şi a-i povăţui către mântuire şi Împărăţia lui Dumnezeu, ca legiuirile sau canoanele Bisericeşti a le fi cu totul neştiute! Ba încă ceea ce ar fi şi mai rău, când am voi să împiedicăm pe cei ce ar voi a le ştii, ascunzând lumina sub obroc. Preasfinţitul mitropolit Veniamin, simţind mai mult această necuviinţă, şi trebuinţa de a se publica în limba românească, adunarea tuturor canoanelor bisericeşti, cu obişnuita sa râvnă pentru înmulţirea cărţilor române, s-a apucat şi a tălmăcit această carte după exemplarele tipărite la anul 1800 în Lipsca, adunată de Sfântul Sinod al Constantinopolului, din tomurile ce se zic Sinodicale sau Pandecte (culegeri) ale canoanelor Bisericii răsăritului, tălmăcindu-le în limba nouă grecească, potrivit cu însemnările ce ne-au lăsat Ioan Zonara7, şi după dânsul Theodor Valsamon8 câte odată şi după Alexie Aristin9, iar de multe ori după anonimul traducător10, şi alţii11, care se 5 În cuvântul la marele Atanasie 6 La Matei, SIRA, capitolul 13, vers 52. 7 Ioan Zonara, a trăit în timpul lui Alexie Comnino la 1118 de la Hristos, fiind mare drugarios (comandantul unui corp de infanterie având între 1000 şi 3000 de oameni) mai întâi al Viglei, şi prim-secretar, pe urmă s-a făcut monah în monastirea Sfintei Glicheria, şi îndemnându-se de

3

oarecare precum însuşi zice în precuvântarea canoanelor, mai bine şi mai înţelepţeşte decât toţi le-a tălmăcit, deşi toate tălmăcirile acestea nu s-au păstrat. A scris Istoria Universală până în zilele lui Alexie Comnino, şi a tălmăcit Canoanele Învierii ale Octoihului Sfântului Damaschin. El este foarte lăudat nu numai de învăţaţii contemporani cu el, ci şi de mulţi alţii. 8 Theodor Valsamon, a trăit în zilele lui Manuil Comnino şi a patriarhului Mihail Anhialul, pe la sfârşitul veacului al XII-lea, urmat de Zonara şi de însuşi Alexie Aristin, fiind diacon al marii Biserici, şi nomofilax şi hartofilax şi cel dintâi al vlahernilor. Iar la anul 1203 împărăţind Isachie Anghel, şi fiind patriarh Gheorghe Xifilinie, a scris oarecare canoniceşti întrebări şi răspunsuri către Marcu al Alexandriei. După luarea Constantinopolului de către veneţieni, la 1204 s-a hirotonisit şi patriarh al Antiohiei. Acesta din îndemnarea lui Manuil Comnino şi a patriarhului Mihail încă diacon fiind, precum însuşi zice în precuvântarea Nomocanonului, adică a celor 14 titluri sau prescurtare a legilor împărăteşti a lui Fotie sau cu alte cuvinte Nomocanonul lui Fotie, a făcut subînsemnări canoanelor apostoleşti şi sinodiceşti şi altele. Şi a urmat mult lui Zonara, deşi altminteri stă departe de dânsul după părerea unora. Vezi la subînsemnarea precuvântării Pidalionului grec. 9 Alexie Aristin, a trăit tot în anii lui Manuil Comnino, mai în urmă puţin de Zonara, şi mai înainte de Valsamon, pe la anii 1166. Diacon şi nomofilax făcându-se al Bisericii mari, a făcut prescurtare tuturor Sfinţitelor canoane, care şi Nomocanon se numeşte, şi acesta este cel care s-a tipărit în româneşte, în Târgovişte la anii 1652, după un manuscris grec tălmăcit. Vezi în precuvântarea ce-i face mitropolitul Ştefan, şi în poarta (la începutul) lui.
4

10 Anonimul traducător, a fost altul decât Aristin, şi că, mai în urmă decât acela, mărturisesc însăşi cele zise de dânsul la canonul 75 apostolesc, care vorbeşte despre prescurtarea ce a făcut-o Aristin: Cel ce a prescurtat acest canon nu l-a înţeles bine, căci, la cel de-al 19-lea canon al Ancirei, despre acest Aristin vorbeşte însă că ar fi Simeon magistrul şi logofătul, care ne-a lăsat oarecare tălmăciri ale canoanelor. 11 Adică din Nomocanonul lui Matei Vlastar, care trăia pe la 1335 şi a urmat tălmăcirilor lui Zonara, iar mai cu seamă a lui Valsamon, dintr-a lui Iosif Egipteanul şi prezbiterul, ce a parafrasit (expus) şi tâlcuit canoanele arăbeşte, fiind pe la anul 1398. Din nomocanoanele lui Ioan al Antiohiei, şi ale lui Ioan scholasticul, ce a fost prezbiter Antiohiei, pe urmă apocrisiar în 10 PIDALION află în greco-latine. S-au adăugat la sfârşit şi alte canoane ale altor Părinţi, care nu sunt întărite de Sinod ecumenic, şi care nu au putere ca acelea lui Ioan Postnicul, a Sfântului Nichifor, şi a lui Nicolae patriarhul Constantinopolului, despre care vezi in biografiile lor, la începutul canoanelor lor, şi în subînsemnările de la precuvântarea Pidalionului grecesc. Lămurindu-le cu însemnări teologice, filologice, istorice şi părinteşti, ba încă le-au subînsemnat, şi cu legiuiri împărăteşti, ale lui Iustinian: Digeste12, Codice13, Institutele14, Nearalele15, care au fost mai potrivite, iar care se împotriveau lor s-au răsuflat (scos). Aşijderea a lui Ioan Chitrus, a lui Nichita şi a lui Petru diaconul şi hartofilaxul Bisericii celei mari, şi în sfârşit, au adăugat învăţătura despre nunţi, scoasă din cartea numită Iuris GrecoRoman (Juris GrecoRomanam), şi întărite spre a se publica în limba nouă. Dându-i ca titlu „Pidalion” sau cârmă, potrivit asemănării ce face Sfântul Ioan Hrisostom Bisericii lui Hristos cu corabia, precum se vede la începutul acestei cărţii, unde între altele se zice că, dumnezeieştile canoane sunt cârma corăbiei acesteia, adică a Bisericii. Eu, aflându-mă catehet exortator (care îndeamnă şi însufleţeşte) şi spiritual, pe lângă şcolile publice din mânăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, după o nedreaptă şi grozavă calomnie, am fost silit a veni la această Sfântă mănăstire, unde nu am încetat de la Sfintele învăţături, şi de a semăna grâul cuvântului lui Dumnezeu. Îndată însă după acest vifor al vieţii mele, am fost numit profesor public la şcoala din politiea (localitatea, târgul, aşezarea) Fălticenilor, cu îndatorire din partea
5

preafericitului mitropolit Veniamin, de-a îndrepta manuscrisul acestor Sfinte canoane şi a sta pe lângă tipografie, până la ieşirea lor de sub tipar, precum mai pe larg se arată în scrisoarea Înalt Preasfinţiei Sale cu numărul 110 din anul 1842 ianuarie 26, care se păstrează în hârtiile mele. Dar, având în vedere deosebitele împrejurări ale Înalt Preasfinţiei Sale, ale mănăstirii, şi însăşi ale mele, nu am putut înlesni darea ei la lumină, rămânând eu la Fălticeni cam 2 ani, apoi de acolo numit fiind egumen al mănăstirii Mogoşeşti din ţinutul Dorohoiului, poate că după vechea zicere: „Toată piedica spre mai bine” În sfârşit, în 12 august 1843, la cererea preacuviosului arhimandrit Kir Neonil stareţul de astăzi al acestei Sfinte mănăstiri, mi s-a poruncit de Prea Înălţatul Domn Stăpânitor, ca părăsind egumenia-mi, să mă aşez în această Sfântă mânăstire spre a preda ştiinţa religioasă şi limba elină, tinerilor părinţi, şi să îndreptez această Sfântă carte, aceasta fiind cea mai sigură ocazie pentru un atât de mult aşteptat, şi atât de mare lucru pentru creştini. Deci iată că, cu ajutorul lui Dumnezeu, cartea a ieşit de sub tipar. Eu m-am silit în tot chipul spre a-i da o sintaxă mai românească, însă numai pe cât m-a iertat sfinţenia lucrului, căci ştiut este că la asemenea cărţi, trebuie a jertfi eleganţa limbii, urmând scumpătăţii celei mai de aproape a înţelesului termenilor originalului, ba încă de Constantinopol, ale lui Anastasie al Antiohiei după Zonara (Dositheu Dodicavivlion foaia 514) şi după ce s-a izgonit patriarhul Eutihie, s-a făcut de Iustinian patriarhul Consatntinopolului. Şi ca Sfânt se serbează la 3 februarie (pe vechi!) care după Dosithei altul este de Ioan al Antiohiei, iar după alţii acesta şi este. 12 Digeste înseamnă orânduire, iar aici însemnează legile lui Iustinian, pe care leau adunat de pe la deosebite naţii în cincizeci de cărţi, şi le-au numit Digeste. Cine însă le-au maiprescurtat, şi care a fost pricina şi altele, vezi la subînsemnările Pidalionului grec, sau în precuvântarea ce o face mitropolitul Ştefan la Îndreptarea Legii, tipărită în Târgovişte la 1652. 13 Codică în greceşte înseamnă lege, luându-se apoi şi în înţeles de carte de lege, sau membrană, sau pergament. Aici se înţelege cartea de legi a lui Iustinian, împărţită în trei codice. 14 Instituta sau Institutele înseamnă introducere, iar aici însemnează propedia, sau înainte

6

învăţătură a legilor, care a făcut-o Iustinian, pentru mai lesnicioasa înţelegere a ştiinţei legilor. 15 Nearală înseamnă orânduirea nouă a oricărui împărat, iar aici înseamnă lege politică. INTRODUCERE 11 multe ori şi înseşi ale literei. Pentru aceea, am întrebuinţat multe cuvinte tehnice necunoscute poate tuturor, însă pe toate le-am făcut înţelese însemnându-le cu steluţă şi punându-le cuvânt înţeles sau şi pe cel propriu, la marginea aceluiaşi rând. Iar cea mai de aproape şi mai pătrunzătoare băgare de seamă, am avut de a o face înţeleasă şi lămurită şi de a fi întru toate, precum vorbele şi zisele, aşa şi ideea întocmai cu a originalului. Şi unde nevoia m-a silit am pus în paranteze, când în original erau fraze eliptice şi idiomuri (dialecte), cuvântul necesar spre a face înţeles textul. Mai vârtos când verbul era foarte depărtat în perioade de subiectul său. Am împlinit tâlcuirile şi trimiterile ce rămăseseră netălmăcite, precum şi multe însemnări lăsate, care se cer neapărat pentru lămurirea cuprinderii canoanelor. Din tâlcuiri, multe mai că n-ar fi trebuit în limba noastră, însă m-am temut a le lăsa ca unele ce şi ele au luat tărie Sinodicească. Şi că sunt mai vârtos ale vrednicului de aducere aminte Zonara. Toate mărturiile din Scriptură, s-au cercetat şi s-au pus întocmai versurile Sfântului Grigorie Teologul, şi ale Sfântului Amfilohie, cele atingătoare, care cărţi ale Sfintei Scripturi sunt primite, fiindcă au rămas netâlcuite, şi s-au adăugat scara (indexul) locurilor şi a materiilor mai însemnate, icoana şi desenul Bisericii de la începutul cărţii şi altele. Încât pot a mă măguli, că oricine poate să o citească cu însăşi încrederea ce o are în original. În sfârşit, fiindcă tălmăcirea Preasfinţitului mitropolit Veniamin a fost făcută în grabă, silit de nevoia ce vedea că o are Biserica şi neamul său, apoi la îndreptarea şi îndeplinirea ce am făcut, am avut în vedere nu numai originalul publicat la Atena, ci şi cel publicat la Sankt Petersburg, care este tălmăcit şi tipărit, cu o deplină luare aminte, şi lămurire. Pe lângă acestea trebuie să mărturisesc şi neobosita stăruinţă osteneală şi cheltuială, ce au jertfit preacuviosul arhimandrit şi stareţ Kir Neonil, care cu aprinsă râvnă se arată pentru luminarea clerului şi înmulţirea a tot felul de cărţi sfinte şi morale, fără de a cărui sprijin, împrejurările poate mă împiedicau a face şi atâta. Deci primiţi iubiţilor aceste puţine şi mici osteneli ce le aduc Bisericii şi naţiei, primiţi această carte, care este îndată şi cea întâi după Sfintele Scripturi. Şi care veţi binevoi a o citi şi a o avea, de veţi întâmpina vreo greşeală îndreptaţi-o cu duhul blândeţilor, căci afară de scurtimea timpului celui de nouă luni, în care sa tipărit un atât de mare lucru, şi deşi cu toate puterile, ca un om, m-am îngrijit a
7

nu se face greşeli. Totuşi este ştiut, că nimeni nu este fără de păcat, afară de unul Dumnezeu. Pe lângă care, cu toată supunerea şi cu cea mai adâncă umilinţă mă rog ca oricare în deosebite timpuri veţi binevoi a citi aceste puţine şi slabe trăsături ale condeiului meu, vă rog să ziceţi întru rugăciunile voastre măcar un mic cuvânt pentru mine ticălosul, şi pentru toţi acei ce s-au ostenit de la începutul tălmăcirii ei şi până la ieşirea de sub tipar. Mai vârtos aceia pe care milostivul Dumnezeu va binevoi ca să trăiţi şi atunci, pe când trupul meu şi al acelora vor fi cenuşă şi în mormânt întunecos! Nu uitaţi pe cei ce au trecut de la voi! Gândiţi la cele trecute şi la cele ce vă aşteaptă, că aşa şi viaţa voastră de faţă se va îndrepta potrivit veşnicului şi adevăratului nostru interes! Mai rugându-vă încă o dată ca să nu mă uitaţi în rugăciunile voastre, totodată cu tot sufletul şi inima mea, umilit rog pe preaînduratul Dumnezeu, ca să vă învrednicească acelor bunuri ale Sfântului Apostol Pavel: ,,Pe care ochiul nu le-a văzut şi la inima omului nu s-au suit” Aşişderea: „Şi tuturor celor ce voiesc a vieţui, cu dreptarul acesta, pace peste ei şi milă spre tot Israelul lui Dumnezeu” (Galateni 6,16) Protosinghel NEOFIT SCRIBAN În Sfânta Mânăstire a Neamţului. Anul 1844, Noiembrie, 10. 12 PIDALION (ÎPS Veniamin, Mitropolitul Moldovei) Preasfinţiţilor arhierei ai patriei, cucernicilor preoţi împodobiţi prin lucrarea Sfântului Duh cu veşmântul preoţiei Domnului, fraţi şi fii iubiţi întru Iisus Hristos: Iată cu ajutorul lui Dumnezeu, ieşita la lumină, în limba românească şi cartea de canoane intitulată „Pidalion”, adică „Cârma Bisericii”, în care după Hrisostom credincioşii stau ca într-o corabie mântuitoare de potopul păcatului, sub cârmuirea arhiereilor şi a clerului următori lui Iisus Hristos şi Apostolilor prin lumina învăţăturilor şi a canoanelor lăsate de Sfinţii Părinţi. Plutim către limanul fericirii juruit de rostul dumnezeiesc, celor ce fără prihană cugetă şi umblă în voia şi în legea Domnului. În aceasta se cuprind legiuirile dumnezeieştilor Apostoli, ale Sfintelor sinoade ecumenice şi locale şi ale osebiţilor Părinţi şi dascăli ai Ortodoxiei, şi sub titlul sus numit, au fost tipărite în elino-greceşte în Lipsca la anul 1800. Trebuinţa sau mai bine zis nevoia de o asemenea carte a fost pentru Biserică mare. Că precum vasul care înoată pe luciul oceanului, fără de organul (instrumentul) povăţuitor, de bună seamă s-ar face pradă la furia furtunilor şi la zbuciumările talazurilor turbate, azvârlindu-se departe de la calea sa, tot asemenea şi vasul Bisericii, al căruia întâi cârmaci a fost şi este Însuşi Mântuitorul ei Iisus Hristos, lipsită de legiuirile şi graiurile dogmatice şi morale ale învăţăturii
8

Sale preaînţelepte, s-ar fi făcut în loc de casă de rugăciune şi lăcaş Celui Prea Înalt, peşteră de furi. Şi dacă Iisus prin asemenea rostiri canonice cu care a insuflat pe următorii Săi, nu ar fi certat marea eresurilor şi valurile patimilor, încât să se facă linişte în Biserică, de bună seamă că oarecând vasul în care se aflau Apostolii înotând fără cârmă, şi bântuindu-se aproape de cufundare fiind, de multe ori cârmacii şi credincioşii ei s-au văzut nevoiţi a striga: „Doamne, mântuieşte-ne că pierim „ Iubiţilor mei în Hristos fraţi şi fii! Cunoscute vă sunt şi starea Bisericii patriei noastre pe care marele Arhiereu a binevoit a o încredinţa smereniei mele cu 50 de ani mai în urmă, şi acelea, câte, sprijinit de daru-I, am lucrat în via Sa, cu ţintire: parte a lumina clerul şi a-l rândui în faţa poporului, dorind să se învrednicească a zice cu conştiinţa nejignită: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor!”; parte a zidi şi a curăţi casa Domnului, pentru ca norul luminos al darului Său să nu apună de la Altarul tămâierii, de la care noul Israil trebuie a se adăpa prin învăţătura Evangheliei, cu apa cea vie, din care cel care bea numai însetoşează, şi îndreptat prin fapte bine primite, să-i fie şi jertfele aduse şi ascultate rugăciunile către cer, înălţate ziua şi noaptea în locul acesta; parte m-am îndeletnicit cu organizarea şi reforma dicasteriilor (tribunalelor) Bisericeşti, spre care scop dorind ca din Sion să iasă legea şi cuvântul Domnului din Ierusalim, am tradus în sfârşit şi această carte canonică, ca să nu se zică lipsiţi de ea, ca şi despre judecătorii legii Evangheliei: „Povăţuitori orbi”, nici pentru necazul sărmanilor şi suspinul mişeilor să se scoale Domnul şi să se pună nouă împotrivă întru mântuirea lor. Rânduind pe preacuvioşia sa protosinghelul Neofit Scriban spre a îndrepta greşelile ce s-ar fi întâmplat în manuscris, şi poftind pe preacuviosul arhimandrit şi stareţ al Sfintelor monastiri Neamţul şi Secul, Kir Neonil, spre a o tipări, cu cheltuiala sa în tipografia aceleiaşi Sfinte mănăstiri. Preasfinţiţilor arhierei şi cucernicilor preoţi! Primiţi-mi această umilită jertfă cu braţele bunei voinţe deschise, sub ochiul priveghetor al Mântuitorului, cunoscătorul inimilor şi preţuitorul lucrurilor după adevăr, că mulţi pot face mai mari şi mai multe întru prisosinţa cunoştinţelor. Iar eu, întru lipsa avuţiei ştiinţelor cu care sunt înzestrat, cu inimă doritoare aduc ca văduva fiilor, tot ceea ce pot întru încredinţare, că dacă fiecare din noi va face tot ceea ce poate spre binele Bisericii, patriei, omenirii, nu va pierii cetatea noastră. Deci, primind această cârmă canonică, şi povăţuindu-vă de legile ei, mergeţi spre lumina ce vine dinaintea strălucirii sale, ca să vă luminaţi mintea cu cunoştinţe veşnice. Căci cuvintele ei sunt curate ca argintul, prin foc ispitit INTRODUCERE 13
9

pământului, lămurit de şapte ori. Şi ca aceste canoane ce aduc la viaţă păzindu-se, şi să nu ne aducă moartea călcându-se, sfinţiţii judecători să fie nu numai cititori ci şi împlinitori graiurilor ei, căci nu din lege ne vom îndrepta ci din fapte, ca atunci să putem zice: „Fericiţi suntem Israile, că cele plăcute lui Dumnezeu am aflat”. Şi poporul cel ce pentru neştiinţa sa şedea întru întuneric, acum prin publicarea acestei cărţi păzite cu sfinţenie au văzut Lumină mare Al dragostei voastre de amândouă fericirile doritor şi duhovnicesc părinte, Veniamin Mitropolit al Moldovei. În Sfânta Mânăstire Slatina anul 1844. 14 PIDALION (Preafericitul Patriarh Neofit al Constantinopolului) COPIE ÎNTOCMAI TĂLMĂCITĂ DE PE TIPĂRITA COPIE A CĂRŢII PREASFINŢITULUI PATRIARH NEOFIT De vreme ce Hristos este Însuşi Adevărul, şi cela ce se împotriveşte adevărului se împotriveşte dar însuşi lui Hristos, pentru aceasta şi noi după datorie mărturisim tot adevărul cărţii acesteia, spre deplina încredinţare a cititorilor ei. În vremea patriarhiei noastre celei dintâi s-a adus la noi această retipărită canonicească carte (carte de canoane), prin preaînvăţatul Agapie Peloponisiul, cu socoteala spre a se cerceta, şi vrednic judecându-se, să se dea în tipar spre folosul de obşte al dreptcredincioşilor creştini. Deci am împărtăşit cele pentru cartea aceasta preasfinţiţilor arhierei, celor ce atunci se aflau pe lângă noi şi împreună cu noi şezători în Sinod, şi toţi împreună socotind, singur fericitul întru pomenire Proin Patriarh al Constantinopolului Gherasim, mitropolit Derkon, atunci aflându-se încă împreună cu el şi Meletie Proin Larisis, întru teoria cărţii s-au înduplecat, iară în tipar a se da s-a împotrivit, propunându-i că cele canoniceşti ale Bisericii nu se cuvin a se da în obşte prin limba proastă, ca nu cele ale Sfintelor canoane să se facă cunoscute poporului celui prost. Şi noi stându-le împotrivă le-am zis că de sunt acestea aşa, nu se cuvenea nici în limba elinească a se da din început Sfintele canoane, fiindcă în timpul acela cu acea limbă vorbeau şi însuşi lucrătorii cei de meşteşuguri groase şi norodul. Acestea zic împotrivă punându-le noi, deşert s-a arătat cuvântul acelora şi fără tărie. Şi iarăşi cu socotinţa noastră şi împreună cu socotinţa sfinţiţilor arhierei, sinodiceşte s-a hotărât a se teorisi (sistematiza) cartea. Pentru aceasta s-a şi încredinţat cuviosului şi preacuvântăreţului16 dascăl şi sfinţitului propovăduitor al marii Biserici a lui Hristos, lui Kir Dorothei, ca unui ştiutor de Sfinte canoane şi împodobit cu multă învăţătură şi faptă bună, care făcând teoria încredinţatei lui cărţi de-a dreptul ne-a înfăţişat-o, nimic adăugând întru dânsa, şi ne-a rugat să o trimitem şi la preaînţeleptul cuvântăreţ dascăl Kir Atanasie Pariul, aflându-se atunci în insula Chios, şi la preasfinţit proin al Corintului
10

Kir Macarie ce petrecea acolo; la care trimiţându-o noi am luat şi de la dânşii buna mărturie pentru carte. Aşa am rânduit, şi s-a trimis cartea la tălmăcitorii din Sfântul Munte, ca cu cheltuiala noastră să se prescrie şi să se îndrepteze. Care şi sa făcut cu scopul ca şi în tipar să o dăm iarăşi cu însăşi cheltuiala noastră. Însă întru acea vreme paretisindu-i17 de prostasia18 ecumenicului tron, ne-am lipsit de folositoare de suflet plată cea de acest fel. Pentru aceea şi preacuvioşii părinţi din Sfântul Munte din a lor sărăcie adunând după putinţă, şi mulţi alţii din cei petrecători în afara Sfântului Munte, au dat-o în tipar. Şi Teodorit conducătorul tipografiei, fiindcă a adăugat într-o carte ca aceasta fără cunoştinţa tălmăcitorilor şi a bărbaţilor vrednici de cuvânt care după bisericeasca poruncă au teorisit (sistematizat) cartea, adăugiri ale lui care au multă necuviinţă, pentru aceasta pe drept cuvânt adăugirile acestea s-au acoperit cu hârtie albă, ca nu cele adevărate cu neadevăratele adăugiri amestecându-se, evghenia19 cărţii să o vatăme, şi în loc de folos cititorilor, nu mică vătămare să le pricinuiască, şi trupească, şi sufletească. Pentru că în adăugirile acestea zice că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat sâmbăta. Ca să se facă plecări de genunchi şi în ziua duminicii, şi chiar în ziua Cincizecimii. Că sâmbăta are aceleaşi pronomii20 ca şi duminica pentru că şi ea este 16 Învăţat 17 Demisionându-i 18 Conducere, cancelarie, mai marii 19 Boierie, nobleţe 20 Prerogativă, privilegiu, drept, putere Ž° Vezi că pricinele însemnate aici de preafericitul patriarh, în această carte nici cum s-au pus. INTRODUCERE 15 închipuirea învierii. Că cu un chip viclean înnoieşte vechile sminteli ce au urmat în Sfântul Munte despre pomenirile morţilor, care cu darul lui Hristos au fost şi sunt încetate cu totul. De vreme ce Sfânta Biserică a lui Hristos mai înainte purtând grijă de obşteasca pace a mânăstirilor, prin trei scrisori sinodiceşti ale ei, cu înfricoşate blesteme au oprit a nu se porni cineva nici a zice nici a scrie despre acestea. Că prihăneşte pe toate tipicele Sfântului Munte, ca pe unele care nu ar grăi toate acelaşi lucru şi ar fi potrivnice, şi care sunt potrivnice sobornicescului şi obştescului tipic, şi sunt mai desvălitoare şi mai arătătoare decât locurile cele neluminat arătate ale sobornicescului tipic. Că curat se împotriveşte în adăugirile acestea canoanelor sfintelor sinoade ecumenice şi locale şi predaniilor Bisericii lui Hristos.
11

Şi că mai de pe urmă a cutezat preaîndrăzneţul a scrie într-o carte ca aceasta, întru cele ce pomenesc despre antihrist, un atât de înfricoşat şi cutezător cuvânt, încât neam îngrozit, nu numai a-l da în scris, ci nici măcar numele al numi, pentru primejduirea ce putea urma, şi pentru covârşirea necuviinţei. Însă aceste adăugiri se află în paginile următoare ale cărţii ce ne stă de faţă tipărită de el: 96, 104, 167, 183, 184, 203, 204, 212, 300, 380, 383, 399, 449, 502, 504, 533, 548 şi 54921. Şi dacă vreunul din cei ce au cumpărat din aceste canoniceşti cărţi de prin alte locuri ale pământului, şi ar voi a şterge arătatele neadevărate adăugiri, şi ar voi a-şi îndrepta cartea sa, găsească numele paginilor de mai sus întru care se află adăugirile. Că pentru acesta s-a şi făcut şi s-a întărit această mărturie prin patriarhiceasca noastră iscălitură, şi pentru întărirea cărţii şi pentru obştescul folos, şi fie darul lui Dumnezeu peste toţi cei ce citesc cu credinţă. 1802, August PROIN al CONSTANTINOPOLULUI PATRIARH NEOFIT Însemnează că aceste numere se află numai în prima ediţie greacă. 16 PIDALION PREDOSLOVIE LA EDIŢIA 2006 Aşa cum în sec XVII această carte era un lucru foarte rar, şi de prea mult folos duhovnicesc pentru naţia română, după cum ne mărturiseşte autorul lucrării din acea vreme, tot aşa şi în zilele noastre ea a devenit un lucru tot mai rar şi greu de găsit pentru cei ce vor să vieţuiască cât mai drept, şi după poruncile lui Hristos. Văzând mulţimea ereziilor şi învăţăturilor greşite din vremea de azi care încearcă pe toate căile, şi cu toate mijloacele, să denatureze „Adevărul Dumnezeiesc”, şi să tulbure „Biserica lui Hristos”, abătându-o de la calea cea dreaptă, şi îndemnaţi fiind de râvna şi dragostea propovăduirii dreptei credinţe, cu ajutorul lui Dumnezeu şi la îndemnul Părintelui Stareţ „Iustin” am transliterat această „Culegere de Canoane” din limba română cu caractere chirilice în limba română cu caractere latine, după exemplarul original tipărit la Mânăstirea Neamţ la anul 1844. Având în vedere importanţa lucrării, cât şi limba românească veche în care a fost scrisă, am ales calea reproducerii integrale, fără să operez modificări sau corecturi, dorind ca această carte să fie un document mărturie despre frumoasa şi duhovniceasca limbă românească care s-a pierdut. Las cititorului să facă diferenţa. Şi aşa cum în acea vreme cartea a avut mulţi neprieteni care au încercat să împiedice tipărirea ei, tot aşa şi acum, ea are mulţi neprieteni care încearcă să împiedice reeditarea şi tipărirea ei. Noi însă le răspundem cu aceleaşi cuvine ale autorului: „Adică este Biserica învăţătoare şi propovăduitoarea luminii sau nu? Este ea un organism social sau nu? Unde se aplică proorocescul cuvânt: Lumină
12

sunt poruncile Tale pe pământ. Lumină cărărilor mele este Legea Ta. Şi arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci”. Afară de acestea şi Sfântul Chiril al Alexandriei zice: „Să auzim dar toţi câţi ne lenevim la citirea Scripturilor câtă vătămare suferim şi câtă sărăcie, că nu putem începe vreo vieţuire cândva, cei ce nu ştim legile acelea după care trebuie a vieţui”. Şi cu adevărat, cât ar fi de nepotrivit clerului care ar trebui să cârmuiască pe acei ce li s-au încredinţat spre a-i păstori la apa odihnei, şi a-i povăţui către mântuire şi Împărăţia lui Dumnezeu, ca legiuirile sau canoanele Bisericeşti a le fi cu totul neştiute! Ba încă ceea ce ar fi şi mai rău, când am voi să împiedicăm pe cei ce ar voi a le ştii, ascunzând lumina sub obroc. Deci, cu ajutorul lui Dumnezeu această carte vede din nou lumina tiparului, într-o ediţie la care s-au adăugat imaginile existente în original şi un index, pentru a înlesni cititorului o mai bună căutare a canonanelor. Prin această culegere de canoane dorim să venim în întâmpinarea tuturor celor care caută cu adevărat, să ducă un mod de viaţă creştin, şi să practice o credinţă curată şi ortodoxă. 2006 Aprilie10 În sfânta Mânăstire Petru Vodă Teodosie monahul INTRODUCERE 17 Cheia citirii Pidalionului: I. MOŞUL GHEORGHE LAZĂR avea la Mănăstirea Neamţ trei monahi, ucenici ai lui din Transilvania, cu numele Veniamin, Pamvo şi cu Damaschin. Odată bătrânul a venit la ei să-i vadă… Iar ei, fiind tulburaţi, i-au spus: - Moş Gheorghe, noi plecăm din mănăstirea asta, că ne-am smintit! - Dar de ce, drăguţă? - Nu mai este mântuire aici! - Dar de ce, drăguţă? - Păi vin copii în Mănăstire, vin boierii la cazare, călugării se ocupă de argăţie iar nu călugărie, se vinde vin la mireni, nimeni nu dă sfat duhovnicesc, vin femei la închinare, unii au carne pe la chilii… toate canoanele se calcă! Atunci bătrânul a strigat tare de trei ori: - Nu fă tu, mă‼‼ Nu fă tu, mă‼‼ Nu fă tu, mă‼‼... şi a plecat. II. DESPRE DEZBINĂRI A. DESPRE DEZBINĂRI, ÎN GENERAL

13

Pentru că dumneavoastră v-aţi arătat smerenia întrebând, eu trebuie să vă răspund cu smerenie (adică nu de la mine ci mulţumind lui Dumnezeu pentru darurile primite de noi de la Sfinţii Părinţi). Este o ispită, veche de când căderea, de a nu merge pe calea împărătească, de mijloc ci a aborda lucrurile la extrem. Sfânta Biserică este un spital duhovnicesc în care ne regăsim noi bolnavii de tot felul de patimi şi numai respectând tratamentele Doctorului nostru Hristos, prin asistenţii săi preoţii şi Sfinţii Părinţi ne putem vindeca. Ori El le dă prin şi în Sfânta Sa Biserică. Nu este de mirare că şi în Sfânta Biserică ne regăsim ba într-un salon, ba în altul, ca fiind ori la o extremă sau alta. Fiind însă în curs de vindecare ni se pot schimba simptomele şi să trecem de la un salon la altul. Dar de vindecat ne vindecăm numai dacă urmăm regimul alimentar, doctoriile şi orarul spitalului duhovnicesc. Astăzi este o epidemie veche (îmi daţi voie să-i spun ciumă?) pe care numai Ortodoxia o poate vindeca: dezbinarea. Este cea mai grea boală pentru că te scoate din spital ca un mort şi deci nu mai ai nici o şansă de vindecare după cum spune Hristos: Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. Dezbinarea, ruperea de Sfânta Biserică, după cum spune Sfântul Vasile cel Mare, poate fi de trei feluri: erezie, schismă, parasinagogă. Canonul 1 al lui din Pidalionul de la Neamţ 1844: „Drept aceea pe unele le-au numit eresuri, iar pe altele schisme; şi pe altele parasinagoguri (nelegiuite adunări). Deci eresuri pe cei cu totul lepădaţi şi după însuşi credinţa sunt înstrăinaţi. Iar schisme, pe cei ce pentru oarecare cauze bisericeşti şi întrebări putincioase de a se vindeca, între cei despărţiţi. Iar parasinagoguri, pe adunările cele ce se fac de nesupuşii prezbiteri, sau episcopi, şi de neînvăţatele popoare. Precum, dacă vreunul fiind cercetat în vreo greşeală, s-a dezbinat de la slujbă (Liturghie), şi nu s-a supus canoanelor, ci luişi şi-a răzbunat proiestoşia şi slujirea, şi s-a dus împreună cu acesta, oarecare părăsind soborniceasca Biserică. Una ca aceasta este parasinagogă. Iar schisma, este a fi cu deosebire pentru pocăinţă de cum sunt cei în unire cu Biserica. Iar eresuri, precum al maniheilor, şi al valentinienilor, şi al marchioniştilor, şi al înşişi pepuzienilor acestora. Că dea dreptul deosebirea este pentru însăşi credinţa cea întru Dumnezeu.” 1. Eretici sunt aşadar cei dezbinaţi de Sfânta Biserică datorită (dogmelor) credinţei lor greşite. De exemplu: arienii (cei ce cred că Hristos este creatură, mulţi
14

neoprotestanţi de azi), monofiziţii (cei ce cred că firea omenească a lui Hristos s-a topit în firea dumnezeiască şi ca atare în Hristos este doar o fire, făcând astfel imposibilă mântuirea şi îndumnezeirea noastră în Hristos - deoarece ce nu este din noi în Hristos nu poate fi nici veşnic nici îndumnezeit – aceştia sunt armenii, copţii, iacobitenii şi toţi cei ce-şi zic „ortodocşi vechi orientali”), papiştii (cei ce cred că făptura poate fi infailibilă ca şi Dumnezeu) etc. 2. Schismaticii sunt cei ce din pricini de ritual (canoane) se dezbină de Sfânta Biserică. De exemplu că vor neapărat să serbeze cu treisprezece zile mai târziu sărbătorile ridicând calendarul la rang de dogmă (stiliştii), cei ce confundă misiunea sfântă a ierarhilor de a mărturisi ortodoxia cu eresul ecumenist (ideea că se pot mântui oamenii indiferent de credinţă) şi pleacă din Biserică din cauza aceasta (de exemplu cazul Nichita), cei ce confundă actele de identitate cu pecetea lui antihrist şi se dezbină de Biserică pentru aceasta etc. 3. Parasinagogile sunt cei ce urmează episcopii şi preoţii caterisiţi, care au aceeaşi credinţă, acelaşi ritual dar nu au ascultare de Sfânta Biserică, încăpăţinându-se să slujească deşi sunt opriţi de la aceasta. Toţi aceştia fac cel mai grav păcat, după cum spun Sfinţii Părinţi, dezbinarea de Sfânta Biserică şi se rup pe ei şi înșeală şi pe alţii să se rupă de singura lor şansă de mântuire Trupul lui Hristos: Ioan 15:5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Ioan 15:6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Că nu este o părere personală o spun toţi Sfinţii Părinţi, dar ca să înţelegeţi acest lucru mai pe scurt vi-l citez doar pe Sfântul Ciprian al Cartaginei, numit de Sfintele Sinoade Ecumenice „Părinte al Părinţilor”: „SFÂNTUL. CIPRIAN, DESPRE UNITATEA BISERICII ECUMENICE Pag 443- 444 XIV. Asemenea oameni, chiar dacă au fost ucişi în numele credinţei lor, nu-şi vor spăla nici cu sânge greşelile. Vina dezbinării e gravă, de neiertat, şi suferinţa n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. Nu intră în împărăţia cerurilor cel ce a părăsit Biserica, locţiitoare pe pămînt a împărăţiei cereşti. Hristos ne-a dat pacea, ne-a Învățat să fim uniţi şi solidari, ne-a recomandat să păstrăm neatinse şi necălcate legăturile dragostei şi ale înţelegerii; nu poate să se numească martir cel ce nu respectă dragostea frăţească. Aceasta ne învaţă şi ne asigură Apostolul Pavel zicînd: «Chiar dacă aş avea atâta credinţă, încît să pot muta munţii din loc, dar dragoste nu am, nimic nu sînt ; chiar dacă aş împărţi toată
15

averea mea săracilor, iar corpul meu l-aş da să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea e mărinimoasă şi binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se trufeşte, nu se înfurie, nu lucrează cu nebăgare de seamă, nu gândește răul, toate le iubeşte, toate le crede, toate le speră, toate le rabdă» 46. Dragostea niciodată nu va cădea, zice Pavel, căci ea va domni întotdeauna, prin unitatea fraternităţii şi solidarităţii va dura veşnic. Nu poate ajunge dezbinarea în împărăţia cerurilor, la răsplata lui Hristos care a zis : «Aceasta este porunca Mea : să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu pe voi» 47. Nu poate îndeplini această poruncă cel ce prin discordia perfidă a încălcat dragostea lui Hristos. Cine n-are dragoste nu-L are pe Dumnezeu. Apostolul Ioan spune : «Dumnezeu este dragoste şi cel ce rămîne în dragoste rămîne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămîne în el» 48. Nu pot rămîne cu Dumnezeu cei ce nu vor să fie uniţi în Biserica lui Dumnezeu. Chiar dacă vor arde pe rug sau vor fi daţi fiarelor sălbatice, aceea nu va fi coroana credinţei, ci pedeapsa trădării, şi nu sfârșitul glorios al celui cu virtute religioasă, ci moartea din disperare. Unul ca aceştia poate fi ucis, dar nu poate fi încoronat. Mărturiseşte că e creştin, ca şi diavolul care adesea minte că e Hristos, căci însuşi Domnul ne atrage luarea-aminte şi zice : «Mulţi vor veni în numele Meu spunând : Eu sînt Hristos, şi pe mulţi vor înşela» 49. După cum el nu e Hristos, chiar dacă înșeală cu numele, la fel nu poate fi creştin cine nu rămîne în Evanghelia lui Hristos şi a adevăratei credinţe. . XV. Căci a profeţi, a scoate demonii, a face multe acte de virtute pe pămînt este lucru mare şi admirabil, dar nu dobândește împărăţia cerească cel ce înfăptuieşte toate acestea, dacă nu merge respectând drumul drept al adevăratei credinţe. Vesteşte Domnul şi zice : «Mulţi îmi vor spune în ziua aceea : Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profeţit, nu în numele Tău am scos demonii, nu în numele Tău am săvârșit mari fapte de virtute ? Atunci Eu le voi răspunde : Niciodată nu v-am cunoscut, fugiţi din fata Mea cei ce aţi înfăptuit nedreptatea»” Aşadar vedeţi că ereticii pot face şi minuni (având harul chemător sau extern al Duhului Sfânt) sau false minuni (lucrând cu demonii) dar nu se pot mântui deoarece, fiind în dezbinare nu au harul intern sau mântuitor. Nu vă miraţi aşadar de performanţele unor oameni care nu sunt în Sfânta Biserică de a muri pentru un ideal. Nu ştiţi oare şi de comunişti şi de mahomedani care au râvnă rătăcită şi se duc chiar şi la moarte pentru ideile lor, fiind împuterniciţi de chiar dracii cărora le slujesc?

16

Duhurile necurate sunt numite măscăricii lui Dumnezeu, ele nu fac nimic original ci doar copiază pe Dumnezeu dar trag slava faptelor către ele. Foarte mult îşi doreşte Satana să aibă falşii lui mucenici pentru a atrage pe câţi mai mulţi spre el. Pravila lui Nicodim Sachelarie ne învaţă însă că: 1686. „- Râvna este puterea sufletească în continuă desfăşurare pentru realizarea faptelor bune, pentru un ideal. Râvna cea bună porneşte din credinţă şi devotament faţă de poruncile lui Dumnezeu, "în sârguință fiţi fără preget, fiţi plini de râvnă cu duhul, slujiţi Domnului, bucuraţi-vă în nădejde, fiţi răbdători în necazuri, stăruiţi în rugăciune" (Rom. 12,11-12). Râvna rătăcită stăpânește pe omul care se călăuzeşte de idei bune, dar le înţelege greşit şi le aplică rău, înșelându-se de poftele încăpățânării şi ale slavei deşarte, aşa cum au făcut toţi ereticii, dintre care unii chiar şi-au vărsat sângele spre pierzarea lor şi bucuria diavolului (Rom. 1,18; 2, 8; I Tim. 1, 20; II Tim. 3,1-8). Rătăcirea se strecoară mai mult acolo unde este o disproporţie între lumina raţională a adevăratelor dogme şi între râvna împlinirii unor intenţii bune, călăuzite de un sentimentalism needucat şi năvalnic, alimentat de rătăciri tăinuite ale imaginaţiei mintale. Leacul râvnei păcătoase este ascultarea de legea Domnului păstrată de biserică şi supunerea canonică sub oblăduirea ierarhiei canonice, că "Nimeni nu poate să aibă pe Dumnezeu de Tată, dacă n-are Biserica de mamă" (Sf. Ciprian -D. unitatea Bis. 4).” Nu înseamnă că deoarece comunismul apără ateismul, mahomedanismul apără pe Mahomed ar fi mai rele decât papismul, monofizismul care susţin că slujesc lui Hristos. Cu cât o minciună este mai apropiată de adevăr este mai periculoasă deoarece nu poate fi sesizată şi amăgeşte mai uşor şi pe mai mulţi. Tot în aceeaşi pravilă suntem învăţaţi aşa: 2044. „Ocultismul sau esoterismul este falsa ştiinţă cultivată de minţile înfierbântate, prin care ocultiştii spun că posedă un simţ superior celor obişnuite, şi prin care ei ajung să cunoască rădăcinile adevărurilor. în realitate, nu este decît o înşelăciune a diavolului, care a înşelat pe oameni sub diferite forme ale idolatriei, spiritismului şi altor practici, pornind de la anumite realităţi fizice şi psihice, pentru ca pe temeiul unui adevăr parţial, să ducă la o rătăcire şi mai mare a minciunii înşelătoare. Ocultismul se manifestă parţial sub alte nume, osândite de biserică. Orice nume ar purta el, trebuieşte demascat şi osândit, fiindcă orice fel de rătăcire cu cît conţine mai mult adevăr în ea, cu atît este mai periculoasă" (V. Dogmele).” Desigur că nu trebuie să ne crispăm în a vedea locurile în care este sfinţenie de la Dumnezeu sau Maica Lui sau Sfântul Mina sau orice alt Sfânt din Ţara Sfântă sau Egipt doar pentru că sunt azi administrate de păgâni sau eretici. Nu se spurcă
17

ortodocşii de la eretici decât în două situaţii fie că îi consideră sfinţi (cum fac ecumeniştii) fie că îi alungă cu ură sau groază (cum fac zeloţii). Îi putem primi, le putem arăta dragoste, putem merge la ei. Dar, Doamne fereşte! să nu luăm în deşert Ortodoxia zicând că poate cineva să se mântuiască fără Ea sau că ar putea fi vreun sfânt neortodox. Atitudinea cu discernământ a Avvei Macarie ne este de mare folos: „Se spunea despre Avva Macarie egipteanul că a urcat odată de la Sketis la muntele Nitriei; şi când s-a apropiat de loc, îi spuse ucenicului său: ia-o puţin înainte. Şi când a luat-o el înainte, s-a întâlnit cu un popă al grecilor (păgâni), (care alerga ducând cu el un lemn) iar fratele i-a strigat: ai, diavole, unde fugi? Acela s-a întors, l-a bătut bine, şi l-a lăsat aproape mort. Ceva mai departe, i-a ieşit în cale, alergând, avvei Macarie, care i-a zis: sănătate, sănătate, truditorule! El s-a minunat, venind la el, şi îi zise: – Ce bine ai văzut la mine, de m-ai agrăit? – Că te-am văzut trudindu-te şi nu ştii că în zadar te osteneşti. – Şi pe mine m-au răscolit bineţele tale, şi mi-am dat seama că eşti de partea lui Dumnezeu. Alt călugăr rău m-a întâlnit şi m-a înjurat; eu i-am dat o bătaie soră cu moartea. Bătrânul pricepu că era ucenicul lui. Iar popa îi cuprinse picioarele, spunându-i: nu te las dacă nu mă faci monah. Şi s-au dus până unde era călugărul şi l-au luat în spate de l-au dus la biserica muntelui. Când l-au văzut părinţii pe popa păgân, au fost uluiţi; apoi l-au făcut monah. Şi mulţi dintre păgâni s-au creştinat din pricina lui. Iar Avva Macarie a zis: vorba rea îi face răi şi pe cei buni, dar vorba bună şi pe cei răi îi face buni.” Nici să urâm sau să dispreţuim (nici măcar în sinea noastră ascunsă) pe eretici cum a făcut ucenicul zelot, dar nici să ne înşelăm sau să îi înşelăm pe eretici că s-ar putea mântui fără Ortodoxie, ci arătându-le dragoste, cu iscusinţă să îi atragem la mântuire, adică la Singur Ortodoxia. Noi avem şi putem să le dăm cu dragoste sfinţenie dar de la ei nu avem ce lua după cum ne arată tot pravila lui Nicodim Sachelarie: 35. -..."Fiindcă monahii (M-rii Sinai) întreabă dacă se cade a se da panaghia (pâinea binecuvântată) la masă, închinătorilor armeni *notă adică monofiziţi ca şi copţii aşa zişii creştini din Egipt care nu ţin de Patriarhia Ortodoxă de Răsărit din Alexandria], noi zicem să le daţi lor şi anafora, căci sînt creştini şi pentru aceasta vin de se închină la locurile sfinte din îndepărtări. Pentru noi, deşi sînt schismatici şi, din pricina unor învăţături greşite, sînt eterodocşi, dar sînt creştini cu credinţa şi cer cu evlavie sfinţire de la noi, pe care trebuie să le-o dăm . "Căci" a nu da cele sfinte câinilor" se înţelege despre cei fără credinţă, cum sînt iudeii, mahomedanii
18

şi maniheii şi alţii, care se făţărnicesc a fi creştini, fără a fi cu adevărat creştini, de aceea şi urmează: "ca nu cândva, întorcându-se, să calce în picioare cele sfinte şi să ne rupă şi pe noi, căci sînt porci, iar cei ce caută cele sfinte cu credinţă şi le primesc cu evlavie, nu sînt de soiul porcilor". Ascultaţi şi pe Domnul, care zice: "Cel ce nu este împotriva noastră, cu noi este; şi pre cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară". Taina cea mare a împărtăşirii să nu le-o daţi; Iar, dacă vreunul s-ar îmbolnăvi şi ar voi să rămână în mânăstire şi s-ar lepăda de învăţătura lor, mărturisind credinţa ortodoxă, să fie învrednicit şi de Sfânta împărtăşanie. Aceasta este credinţa Bisericii soborniceşti... "Voi să nu luaţi sfinţire de la ei, pentru că sînt eterodocşi..."- Scris. Patr. Ghenadie II, ( + 1456). B. SUNT MUCENICI, MUCENICII ERETICILOR? SE POT MÂNTUI? Răspunsul Sfinţilor Părinţi este: NU‼! Aşadar, în final, vă doresc multe pelerinaje cu bucurie, mi-aş dori să „pelerinez” cu dumneavoastră sau măcar să vă cunosc. Dar vă rog din toată inima şi cu toată dragostea nu mai consideraţi mucenici pe copţi, chiar dacă au fost omorâţi de mahomedani, ca să nu-L mâhniţi pe Duhul Adevărului, Mângâietorul şi să nu vă faceţi vinovată Sfintelor Canoane recunoscute de Întreaga Sfântă Biserică: Pidalion Neamţ 1844 „CANONUL 45 Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, numai să se afurisească. Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească. [Apostolic, can. 65; Sinod 3,can. 2, 4; Laodiceea, can. 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timotei, can. 9] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte, că oricare episcop, sau prezbiter, sau diacon numai împreună s-ar ruga, dar nu şi împreună ar liturghisi, cu ereticii, să se afurisească. Că cel ce împreună se roagă cu afurisiţii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreună a se afurisi şi el, după canonul 10 al acestoraşi Apostoli. Iar de au iertat ereticilor acestora să lucreze vreo slujire, ca şi clerici, să se caterisească. Fiindcă oricare cleric va şi liturghisi (împreună liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca aceştia sunt şi ereticii, după canonul 2 şi 4 al soborului 3) împreună se cateriseşte şi el, după al 11-lea al Apostolilor. Că se cuvine pe eretici să-i urâm şi să ne întoarcem feţele despre ei, dar nu cândva şi să ne rugăm împreună cu ei, sau să iertăm lor a lucra vreo slujire bisericească, ori ca nişte clerici, ori ca nişte ierei. Din Sfintele Canoane ale sinodului de la Laodiceea CANONUL 9

19

şi despărţindu-se de Dumnezeu. şi vor mărturisi că au greşit. iar pocăinduse. 20. porunceşte canonul acesta. Tii. TÂLCUIRE Canonul 9 al acestuiaşi sinod. Fiindcă au mers amăgindu-se. ori pentru a căuta tămăduire de la aceştia în bolile lor. şi mărturisindu-se că au greşit. iar acesta anatematiseşte pe cei ce merg la dânsele. ci nici cei ai Bisericii. Cor. până când se vor pocăi. că mulţi şi din eretici în vremea goanei şi a idolatriei. deosebit şi de canoane s-au certat. ori pentru vindecare. până la moarte au suferit. cînd credinciosul este oprit de la împărtăşire sau de la alte slujbe pentru o vreme. Iar câţi vor voi a o face aceasta. să se facă achinoniţi (neîmpărtăşiţi) până la o vreme.Afurisirea sau excomunicarea este excluderea credinciosului din comunitatea Bisericii. Drept aceea şi după deosebita plecarea sufletului lor. Deci cei ce se vor duce la dânşii fie anatema. b) cînd un credincios devine un necredincios public şi se iau măsuri administrative publice contra lui. şi a se duce la pseudomartirii (mincinoşi mucenici) ereticilor. în care mucenici ai ereticilor sunt îngropaţi. numai cât afurisește pe cei ce merg la mormintele minciuno-mucenicilor ereticilor. 20 . I Tim. se cuvine a merge la aceştia. şi plecarea lor. zic. ori pentru rugăciune. de vor fi credincioşi. să se afurisească pe o vreme. 5. io). Că aceştia sunt străini de Dumnezeu. să meargă la cimitirele (țintirimele) ereticilor. 45] TÂLCUIRE Nu numai ereticii nu se cade a intra în Bisericile Dreptslăvitorilor. sau dus la minciuno-mucenicii aceia. Vezi şi pe cel 45 apostolesc. Ea este de două feluri: a) duhovnicească-internă. pe care mucenici i-au numit cei de o socoteală cu dânşii. pentru rugăciune.17. 18. adică mirenii cei credincioşi.Să nu fie iertat a merge cei ai Bisericii. unde oarecare numiţi ai lor sau îngropat. pentru că au nădăjduit. cu tot sufletul. [Apostolic. ori la lăcaşurile. can.” Şi atenţie!!! După Pravila lui Nicodim Sachelarie: „AFURISIREA 11. după Valsamon. Numai cel ce se îndreaptă. adică. înlăturându-l din obştea creştină. 2-5. fiindcă au lăsat pe adevăraţii mucenicii lui Hristos.3. la cimitirele. sau pentru ca să-i cinstească. să se primească. . CANONUL 34 Tot creştinul nu se cade a părăsi pe martirii lui Hristos. 2. cînd se face vinovat de păcate contra credinţei sau a moralei (Matei. Dar nicidecum ortodocşi creştini. Vezi şi pe cel 45 apostolesc. oarecare ajutor la boalele lor de la dânşii. ori la cele ce se zic martirii ale tuturor ereticilor. sau pentru a se vindeca. sau la însuşi cei ce merg către mai înainte zişii eretici. Ci unii ca aceştia.

1-9. Deut. 17.32. 3. "se afieroseşte acela diavolului şi mai mult să n-aibă parte de mântuire şi să se facă înstrăinat de Hristos" Pidal. pag. VII.1-10. 2-12. Const. (Exod. Ap. 6-10). Rom. 8. Ap. care a suferit 2 prigoane. 2(Const. II.Anatema este cea mai grea pedeapsă pe care o poate da Biserica. 21. a face multe acte de virtute pe pămînt este lucru mare şi admirabil. Ceea ce este pedeapsa cu moartea în legile de stat. dar nu dobândește împărăţia cerească cel ce înfăptuieşte toate 21 . cînd cel vinovat s-a îndreptat.1-22. 34). Să vedem aşadar ce ne spune Sfântul Ciprian al Cartaginei.care are dreptul s-o şi ridice. a scoate demonii. 2. În a doua prigoană el s-a jertfit pentru Hristos ca Sfânt Sfinţit Mucenic. 269” C. 16. (îi Cor.este reprimit. morale şi de cult şi prin aceasta.1-3. ei duc la rătăcire şi pierzare de suflet pe cei neştiutori. Ea se dă contra celor ce dispreţuiesc şi atacă adevărurile dogmatice. 2-15. Afurisirea publică o face numai arhiereul .18. N. Clericul. apoi au rămas mărturisitorii (confesorii cum îi numeşte el) care semeţindu-se îl bârfeau pe el şi pe alţii că au fost fricoşi şi astfel dezbinau Biserica. Gal. ANATEMA . se dă anatemei. Să dăm aşadar acest antidot minunat din cartea pomenită mai sus (Din „Apologeţi de limbă latină” PSB 3. iar cînd stăruie în erezie şi în răutăţi. devenind periculoşi societăţii bisericeşti. fiind la fel de vinovaţi ca şi ereticii. 13. 9. apoi se afuriseşte temporar sau definitiv. afurisenie şi predare a celui anatemisit pe mîna satanei. că ierarhia este masonică. mai întîi se cateriseşte şi. ecumenistă. 5. nici nu se pot mântui. Căci a profeţi. 3. Anatema cuprinde blestem. de care ascultă şi ale cărui fapte şi misiune o împlineşte. că noul calendar este blestemat etc. devenind mort sufleteşte şi vrăjmaş lui Dumnezeu. Prin anatemisire. f. 445-451): „XV. este anatemisirea în legile Bisericii. I Cor. dacă este cazul. 20. 20.şi mai ales sinodul . A îngăduit Dumnezeu aceasta pentru a scrie acea carte minunată „Despre unitatea Bisericii” care a ferit Sfânta Biserică de multe prăpastii de-a lungul timpului iar azi ne fereşte şi pe noi de mărturisitorii din temniţele comuniste care vor să dezbine Biserica prin tot felul de idei greşite: că cipurile sunt pecetea lui Antihrist. În prima s-a ascuns pentru a sluji Biserica prigonită ca un arhiereu minunat cum era. ŞI ACUM UN SUBIECT DELICAT: POT MĂRTURISITORII DIN TEMNIŢELE COMUNISTE SĂ GREŞEASCĂ SAU SUNT INFAILIBILI CÂND ATACĂ IERARHIA BISERICII? Răspunsul Sfinţilor Părinţi este clar: cad mai uşor în păcate şi dacă atacă ierarhia Bisericii făcând dezbinare.47-50). Mat. fără să se pocăiască. 28. 8-9. Lev.

iar a doua este asemenea acesteia : să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. mânia prăbuşeşte 53. aşa se opun şi aceştia adevărului . trădători. distruge credinţa. nelegiuirea depravează. începuse mai dinainte. Este nevoie de justiţie pentru ca să-L poată merita cineva pe Dumnezeu ca judecător învăţăturilor şi sfaturilor Acestuia trebuie să I ne supunem. Nu vor asculta de cuvântul părinţilor. fără suflet. stăpânit de nebunia discordiei. pângărește jurămîntul ? XVI. Se împlinesc cele ce au fost prezise şi. fără credinţă. a început să se răspândească şi să ameninţe otrava nimicitoare a stricăciunii eretice şi a schismelor . Dar păstrează unitatea şi păzeşte dragostea cel ce. pînă la sfârșitul lumii este nevoie de Duhul Sfânt. denunţători. vor veni vremuri grele. acestea se arată prin punerea la încercare a oamenilor şi a timpurilor. Totuşi. oare nu în numele Tău am profeţit. pentru ca meritele noastre să primească răsplata. nebunia creşte. Dintre aceştia sînt cei ce se strecoară prin casele altora şi iau cu ei femeiuştile pline de păcate şi stăpânite de felurite pofte.acestea. lacomi. tulbură pacea. în aceste două precepte a cuprins pe toţi profeţii şi toată legea. pizma aprinde. dezbinarea înrăieşte. ci mai degrabă să ne întărească credinţa în adevărul lucrurilor 22 . fiind de formă religioşi. nelegiuiţi. zice : «Domnul Dumnezeul tău este singur Domnul» şi «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toate puterile tale. pofta orbeşte. dar acum a crescut primejdia dezastruoasă a aceluiaşi rău. Aceasta este prima poruncă. A poruncit prin învăţătura sa unitatea şi dragostea. nestăpâniți. arătând Evangheliei pe scurt calea speranţei şi a credinţei noastre. dar tăgăduind virtutea. cum a fost şi a acelora» 52. de aceea. nu în numele Tău am scos demonii. desparte Biserica. îngâmfați. mândria îngâmfează. întotdeauna învățând şi neajungând niciodată la ştiinţa adevărului. Din ce în ce mai mult prin lucrarea duşmanului rătăcirea se răspândește. apropiindu-se sfârșitul lumii. obraznici. lui Moise. care ne vorbeşte şi ne atrage atenţia prin Apostol: «în zilele din urmă. răi. dacă nu merge respectând drumul drept al adevăratei credinţe. fugiţi din fata Mea cei ce aţi înfăptuit nedreptatea» 80. nu în numele Tău am săvârșit mari fapte de virtute ? Atunci Eu le voi răspunde : Niciodată nu v-am cunoscut. dar nu vor ajunge departe. oamenii vor fi iubitori de sine. hulitori. pe noi să nu ne mişte. Vesteşte Domnul şi zice : «Mulţi îmi vor spune în ziua aceea : Doamne. vor fi nerecunoscători. neiubitori de bine. împrăştie dragostea. XVII. Domnul. prea credincioşi fraţi. mândri. iubind mai mult plăcerile decît pe Dumnezeu. căci nepriceperea lor va fi cunoscută tuturor. bârfitori. Şi cum lannes şi Iambres s-au opus. să nu ne tulbure perfidia nemăsurată şi dezlănţuită a celor mulţi. Doamne. în aceste două porunci stau toată legea şi profeţii»51. Acest rău.

După cum unii au început să fie aşa. pe care nu-l încuviinţase Domnul. Trebuie îndepărtat un astfel de om. s-a îmbolnăvit de lepră din cauză că a supărat pe Domnul. trădător al credinţei. fiindcă şi acestea au fost prezise. trebuie ocolit oricine s-a despărţit de Biserică. dispreţuind pe episcopi şi părăsind pe preoţii lui Dumnezeu. frate duşman. serv îndărătnic. însă. cel ce se desparte de societatea elevului său şi de mulţime ? El poartă armele contra Bisericii. i-a lovit mânia lui Dumnezeu. Dar şi orbul şi conducătorul orbului vor cădea împreună în prăpastie» 57. care au încercat cu voinţă omenească să dărâme rânduirea lui Dumnezeu 58. să facă altă rugăciune. Core. ajungându-l pedeapsa divină. cu cuvinte neîngăduite. călcător al religiei. tot aşa ceilalţi fraţi să se ferească de astfel de lucruri. La fel şi regele Ozia. ci şi pe ceilalţi 250 de complici şi participanţi la aceeaşi nebunie. precum este scris : «Împrejmuiește-ți cu gard urechile tale şi n-asculta limba celui rău» 55.prevestite. XIX. să facă un sacrificiu cu de la sine putere. îndrăzneşte să-şi clădească alt altar. Este stricat un astfel de om şi prin păcatele lui se condamnă el însuşi. luptă împotriva aşezămintelor lui Dumnezeu. precum ne învaţă Domnul şi spune : «Voi. păziţi-vă . împotrivitor jertfei lui Hristos. îndată au fost pedepsiţi pentru încercările lor : legăturile pământului s-au rupt. din cauza îndrăznelii lui este lovit de pedeapsa dumnezeiască. aducând un vas cu tămâie şi vrând. care fuseseră făptaşii nedreptăţii. fiu nelegiuit. Datan şi Abiron. contra legii lui Dumnezeu. deşi i se împotrivea preotul Azaria. arătând şi învățând că toţi cei ce s-au împotrivit lui Dumnezeu au fost nişte nemernici. Şi fiii lui Aaron. fiindcă n-a voit să cedeze şi să se supună rânduielii. fiindcă acestea au fost prezise mai dinainte. fiindcă au pus pe altar un foc străin. un foc trimis de Domnul ca grabnică pedeapsă i-a mistuit. fiindu-i atinsă tocmai acea parte a corpului unde sînt însemnaţi cei ce-I merită pe Dumnezeu 59. care au încercat să răpească lui Moise şi preotului Aaron dreptul de a sacrifica. Ne învaţă Domnul şi ne sfătuieşte să fugim de asemenea oameni : «Orbi sînt — zice el — conducătorii orbilor. Astfel. în faţa Domnului care i-a pedepsit 60. vă rog. iată toate v-am prezis vouă» 54. uniţi în aceeaşi îndrăzneală. de astfel de oameni şi îndepărtaţi din preajma urechilor voastre convorbiri primejdioase şi aducătoare de moarte. Oare este cu Hristos cel ce se împotriveşte preoţilor lui Hristos. Duşman al altarului. XVIII. Dar nu numai pe ei. Feriţi-vă. au fost nimiciţi pe dată. şi de asemenea : «Vorbele urâte strică sufletele bune» 56. 23 . o adâncă prăpastie s-a deschis sub picioarele lor şi i-a înghiţit de vii. să pângărească adevărul jertfei Domnului prin sacrificii mincinoase şi nu ştie că cel ce se împotriveşte ordinei lui Dumnezeu.

nu e chiar termenul care constituie priponii înălţimii. ca să nu primească altul coroana ta» 63. Ce a fost înainte de sfârșit este treaptă care duce la înălţimea mântuirii. Cel ce cît timp a umblat pe căile Domnului. Poţi fi confesor dar cu atît mai mult trebuie să stea cu Evanghelia Domnului cel ce a dobândit prin 24 . dacă a fost ucis în afara Bisericii. după ce a părăsit calea Domnului. aceia luptă împotriva Bisericii. XX. calcă legământul faţă de Dumnezeu. Mărturisirea credinţei în prigoană este început de glorie. fiindcă duşmanul este şi mai mult provocat. precum s-a scris : «Cine va răbda pînă la sfârșit. XXI. răpeşte oile de la păstor. că unii dintre confesori ajung la aceste abateri. atâta timp a păstrat harul pe care-l dobândise de la Domnul. Oricât de mare ar fi un astfel de confesor nu este mai înţelept decît Solomon şi nici iubit de Dumnezeu. desparte pe fii de mamă. decît fiindcă. pierzându-se justiţia. plânge şi se căleşte. dar schismaticul. dispreţuind tradiţia lui Dumnezeu. curselor şi atacurilor lumeşti. se roagă lui Dumnezeu şi obţin iertare. inventate de oameni. cel ce a încercat să facă o erezie sau o schismă a amăgit pe mulţi. Aceştia vin la biserică şi se roagă în ea . prea iubiţi fraţi. Unul este pagubă a unui singur suflet. Această crimă este mai gravă decît cea săvârșită de unii apostaţi. căindu-se de greşelile lor. primejdiilor. Căci Domnul n-ar ameninţa că poate să ia înapoi coroana dreptăţii. a pierdut şi harul Domnului. pe care le regretăm şi de care ne îndurerăm văzându-le la câțiva. De aceea este scris : «Păstrează ceea ce ai. celălalt păcătuieşte zilnic. poate primi cele promise ale împărăţiei divine. Altfel. celălalt primejdia multora. apostatul. care totuşi. dar nu chiar un merit pentru coroană şi nu încheie lauda. acela se va mântui» 63. nu poate ajunge la răsplata Bisericii 62. Cineva este duhovnic. Pe aceştia îi mustră Domnul şi-i ceartă în Evanghelia Sa zicînd : «Călcaţi porunca lui Dumnezeu ca să stabiliţi tradiţia voastră» 61. târându-i după sine în greşeală. Aceştia poate au greşit de nevoie. ci este începutul demnităţii. cît timp el trăieşte încă în lume. Apostatul şi-a produs numai sieşi vătămare. Unul înţelege că a greşit. introduc învăţături străine. aceia de bunăvoie se ţin de greşeală. In sfârșit. dar după confesiune pericolul este mai mare. Să nu se mire cineva. sau să-I apere punându-l într-o permanentă siguranţă împotriva ispitelor. că de aceea şi alţii fac greşeli atît de mari şi atît de grave. n-am fi văzut la confesori înşelăciuni. Mărturisirea credinţei în prigoană nu face pe cineva imun faţă de înşelăciunile diavolului. îngâmfat în păcatul său şi complăcându-se în delictele sale. acelaşi.celălalt. este necesar să se piardă şi coroana 64. blestemăţii şi adulter. Apostatul a păcătuit o singură dată. primind martiriul.Pe aceştia îi imită de bună seamă şi-i urmează cei ce.

cum poate iubi înălţarea El. şi. să fie modest în învăţătura şi faptele lui. Nimeni să nu piară sub înrâurirea confesorului. dacă au căzut din credinţă unii dintre ei. supărătoare. cea mai mare şi mai bună. puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu Tatăl 68. totuşi luda după aceea L-a trădat pe Domnul. pentru că au ieşit biruitori în lupta cu diavolul. în sfârșit. dacă. nu poate să pretindă că prin confesiune i se cuvine răsplata gloriei. Greşeala schismaticilor nu se iartă fiindcă nu revin asupra ei j apostaţii (care sau lepădat de credinţă ca să scape cu viaţă). cel ce se numeşte mărturisitor al lui Hristos să imite pe Hristos pe care-L mărturiseşte. Poate fi confesor. 25 . dar să fio umilit şi la locul lui. Căci şi Domnul l-a ales pe Iuda printre Apostoli. oi sînt demni de laudă pentru păzirea păcii lui Hristos. şi dacă El a fost ridicat de Tatăl. Evanghelie gloria de ta Domnul. căci Dumnezeu este adevărat şi tot omul este mincinos» 72.62.. şi cui i se acordă mai multă demnitate i se pretinde supunere 66. s-au îndepărtat de orice atingere cu crima . dacă trădătorul Iuda s-a desfăcut de unirea cu ei. nu a fost micşorată pe dată sfinţenia şi demnitatea confesorilor dacă unii şi-au călcat credinţa 71 . dacă şi-a îndeplinit confesiunea printr-o rea convorbire. care ne-a recomandat prin legea Sa umilinţa şi care a primit El însuşi cel mai strălucit nume ca răsplată a umilinţei ?69. să nu arunce după cuvinte de laudă venin de şarpe contra fraţilor şi contra preoţilor lui Dumnezeu. Limba care a mărturisit numele lui Hristos să nu fie vorbitoare de rău. dacă nu întinează după aceea măreţia şi demnitatea lui Hristos.. oare infidelitatea lor a zădărnicit credinţa lui Dumnezeu ? Departe de aşa ceva . dacă şi-a pătat viaţa prin ticăloşie. dacă revin şi primesc martiriul sînt Iertaţi. pătrunşi de razele pure şi strălucitoare ale Domnului. a schimbat credinţa dinţii cu necredinţa de după aceea. luminaţi de lumina Evangheliei. Nu părăsesc pacea Bisericii cei ce-şi amintesc că în Biserică au dobândit harul lui Dumnezeu de care au fost demni şi dobândesc o mai mare laudă a credinţei lor prin însuşi acest fapt că. dacă va fi vinovată şi demnă de dispreţ. i se cere mult. cînd prin însuşi acest fapt merită mai mare pedeapsă 70. obrăznicia. fiindcă pe pămînt S-a umilit în Cuvântul. La fel şi aici. Cui i se dă mult. Poate fi confesor al lui Hristos. după ce a fost făcut confesor părăsind înţelegerea şi spărgându-i unitatea. respingând perfidia celor ce au fost uniţi cu ei prin confesiunea comună. Dar tăria Apostolilor în credinţă n-a scăzut. Dealtfel. O parte dintre confesori. perfidia. XXII. să nu fie auzită iscând neînţelegeri şi procese. nimeni să nu înveţe din purtările confesorului nedreptatea. Căci dacă zice Hristos : «Cine se înalţă se va umili şi cine st» umileşte se va înălţa» 67. stă în puterea credinţei sale şi în Adevărul legii şi al învăţăturii Domnului. Fericitul Apostol vorbeşte într-o epistolă a sa zicînd : «Ce.

vreo părtăşie cu ei» 74. iar dacă v-am speriat să mă iertaţi deoarece am încercat cu dragoste şi din dragoste să vă arăt o greşeală (păcat făcut din neştiinţă) ca să nu devină vină (păcat cu ştiinţa). clacă se poate. Doresc. pornind cu aceştia pe drumurile greşelii şi ale crimei. nici corpul. Că spune Sfântul Marcu Ascetul: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranţă îi dau smerenia. din cauza naivităţii voastre sau amăgiţi de viclenia şi şiretenia înşelătorului. Nu poate nici unitatea exista despărţită. mergeţi pe drumul cel drept al împărăţiei cereşti. Unul este Dumnezeu. Noi când încălcăm Sfintele Canoane suntem vinovaţi lor dar până nu se pronunţă duhovnicul nu suntem şi pedepsiţi cu certarea lor. păstrând blândeţea. întoarceţi-vă de pe calea rătăcirilor. căci de aceea vine mânia Domnului asupra fiilor nesupuşi. totuşi voi ceilalţi. Sfintele Canoane nu sunt sperietori rigide ci nespusa îmbrăţişare a Bisericii pentru noi ca să ne arate de ce trebuie să ne ferim ca să nu-L supărăm pe Dumnezeu. Dacă totuşi sfatul cel sănătos n-a putut întoarce pe calea mântuirii pe câțiva conducători de schisme şi autori de dezbinări. Oricine trebuie să stea departe. formând prin înţelegere un singur corp unit şi puternic. oare rămân în nebunia lor oarbă şi îndărătnică. una e credinţa şi poporul este unul. unul Hristos. Aceasta este vocea Apostolului care vă cheamă : «Vă cerem în numele Domnului Iisus Hristos să vă despărţiţi de toţi fraţii care umblă fără rânduială şi nu după tradiţia pe care au primit-o de la noi» 73. Şi iarăşi zice : «Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe deşarte .XXIII. pentru ca nu cumva să se împrietenească cineva cu cei ce umblă strâmb şi. ba mai mult. şi totodată vă sfătuiesc şi vă îndemn că. una este Biserica. Cine a ieşit din sânul Bisericii nu poate trăi sau respira şi îşi pierde însăşi raţiunea mântuirii. căzuţi în greşeală. cu măruntaiele scoase şi împrăştiate. blândeţea şi dragostea" PS Această scrisoare am trimis-o unei doamne convinse că oamenii copţi omorâţi de mahomedani în noaptea de anul nou erau Sfinţi Mucenici şi se închina 26 . care este unul. Tare mult mă bucur când oamenii nu au idei preconcepute şi doresc cu sinceritate adevărul. nu poate exista descompus sau tăiat în bucăţi. nimeni dintre fraţi să nu se piardă şi mama bucuroasă să strângă la pieptul său un singur trup al poporului unit. rătăcindu-se de calea adevărată. prea iubiţi fraţi. să săvârșească şi el fapte la fel de vinovate. Să n-aveţi aşadar. să fugă de cei vinovaţi. Dumnezeu vede că azi oamenii nu mai au lămurită credinţa şi aşa că nu o să vă certe dacă vă întoarceţi de la greşeală şi vă spovediţi. eliberaţivă din lanţurile înşelăciunii.” Eu sper că nu v-am speriat.

au fost sfărâmate. Iar apărătorii sfintelor icoane au fost întemnițați. Fiul şi Sfântul Duh. în pofida tuturor prigonirilor și suferințelor la care au fost supuși. a fost reașezată în temeiurile ei închinarea la sfintele icoane. afirmând că firea omenească a fost întru totul absorbită de firea dumnezeiască. Iată de ce. deoarece este duh care nu poate fi văzut. Prigonitorii icoanelor nu acceptau adevărul că Mântuitorul Iisus este în același timp Dumnezeu și Om. în timpul persecuțiilor împăratului Leon al III-lea Isaurul și urmașilor săi (730-787 – prima perioadă iconoclastă și 813-843 – a doua perioadă iconoclastă). a fost rânduită astfel cu 1169 de ani în urmă când. prăznuită de atunci și până astăzi în prima Duminică din Postul Mare. Ei pretindeau că Dumnezeu nu poate fi zugrăvit. batjocorite și arse în piețele publice. Sărbătoarea de astăzi. schingiuiți. Iisus i-a zis: De 27 . uciși ori arși de vii.fotografiilor lor ca unor Sfinte Icoane. Duminica Ortodoxiei. adică Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul. care este temelia cinstirii sfintelor icoane. Iubiţi credincioşi şi credincioase. PENTRU CINE ARE IMPRESIA CĂ IERARHII NOŞTRI SUNT ECUMENIŞTI am ataşat Pastorala la Duminica Ortodoxiei în care toţi ierarhii sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române semnează (toţi la o laltă şi fiecare în parte) textul în care se spune foarte clar că toţi ereticii sunt anatema. cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române. este încununarea luptelor și jertfelor creștinilor pentru apărarea sfintelor icoane. Cazul a fost făcut public în „Lumea Credinţei” D. iar de la noi arhiereşti binecuvântări! Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi. în ziua de 11 martie 843. apărătorii icoanelor nu au contenit să arate tuturor adevărul cuprins în Sfânta Evanghelie după Ioan în care se spune: „Filip I-a zis [lui Iisus]: Doamne. pătimind astfel pentru dreapta credință. milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl. În perioada respectivă mii de icoane au fost smulse cu furie nu numai de pe pereții bisericilor. Har. trecută în calendar cu numele de Duminica Ortodoxiei. Ce dovadă mai mare pentru Ortodoxia lor? Numai să fi orb şi să nu vezi! Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei [2012] † Preaiubitului cler. ci și din casele dreptmăritorilor creștini. Ortodoxia învață însă că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut văzut prin chipul Său uman. arată-ne nouă pe Tatăl și ne este de ajuns. fiind urmată în rătăcirea lor şi de o Maică fără de discernământ.

iar rostul icoanei este acela de a înduhovnici pe om și de a sfinți materia. Coloseni 1. atunci chipul văzut al Fiului poate fi pictat în icoană. Grigorie de Nyssa. 1998). cf.. Ioan Damaschin. p. că [. 28 . Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14.. 1990.] noi creștinii. Prin urmare.] Cinstea adusă icoanei trece la cel zugrăvit pe ea (Sf. De-a lungul veacurilor Părinții Bisericii ne-au învățat că. p. Icoana devine sfântă atât prin sfințenia chipului pictat pe ea. Episcopiei Romanului. pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. Prin urmare. 15). arătând că noi cădem și ne închinăm nu materialului din care sunt făcute icoanele. Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat și astfel L-au putut vedea ucenicii Săi. Predici la Duminicile de peste an. devenite obligatorii pentru viața noastră creștină. după al Cărui chip a fost făcut primul om (cf. ci la aceea ce se închipuiește prin ele. Ed. Teologia icoanei. cu sufletul și cu gândul nostru sărutăm pe Hristos și pe Sfinții Lui (Leonte de Neapole. întrucât întreaga Sfânta Treime S-a arătat oamenilor. prin cinstirea icoanei. 26). noi nu ne închinăm materiei din ea. Ilie Cleopa. Ed. Facerea 1. precum și primul mucenic Ștefan. Ilie Cleopa. 8-9). sărutând cu buzele trupești chipul lui Hristos. Arhim. cât și prin sfințirea pe care preotul o săvârșește cu harul Duhului Sfânt. al apostolului sau mucenicului.atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut. adică Sfinții Apostoli.. PG XXXII. având chip sau față de om. mult bine făcând (Sf. 1994. Dumnezeu Cel Nevăzut S-a făcut văzut prin Fiul Său. ca pe oameni să-i ridice la viața dumnezeiască. Vasile cel Mare. Sfinții Părinți vorbesc despre sfintele icoane cu multă evlavie. pentru că S-a arătat oamenilor în chip vizibil și le-a vorbit prin cuvinte înțelese de ei: icoana devine chip al lui Dumnezeu. Trei tratate contra iconoclaştilor. Acest adevăr este tălmăcit în cuvinte simple de către Părintele Cleopa Ilie.. Bucureşti. 319). 18. Ed. Astfel. 146C). Bucureşti. potrivit mărturiilor Sfintei Evanghelii. În acest sens.. Despre Sfântul Duh. Iar dacă Fiul Cel ce S-a făcut Om este chipul sau icoana văzută a Tatălui ceresc (cf. În acest sens. Anastasia. că [. 45. Leonid Uspensky. iar [. 323-324). icoana are ca temei principal Întruparea Fiului lui Dumnezeu. adică la puterea Duhului Sfânt (Sf. Glasul Tatălui se face auzit la Botezul Fiului ca și la Schimbarea la față.] pictura tăcută grăiește de pe ziduri. 50). ci persoanei pe care ea o înfățișează. adică lemnului sau vopselei. Predici la Duminicile de peste an. p. care ne spune că Dumnezeu poate fi pictat în icoane. hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic din anul 787. 1990. în icoana lui Hristos vedem pe Dumnezeu – Omul. mărturisesc coborârea Fiului lui Dumnezeu printre oameni.. cf. Care S-a făcut Om. Episcopiei Romanului. iar Duhul Sfânt a fost văzut în chipul limbilor de foc la Pogorârea Sa peste ucenici (Arhim.

p. Prin urmare. vol. p. au numit-o Duminica Ortodoxiei. Ed. în icoana lui Hristos recunoaștem chemarea oamenilor la sfințenie. Fiul sau Cuvântul lui Dumnezeu era împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. sărbătoarea dreptei credințe în întregul ei. Anastasia. Acest moment este descris într-un mod inspirat și de părintele Dumitru Stăniloae. De aceea se citește în Duminica Ortodoxiei lista tuturor ereticilor și se rostește anatema asupra lor(Părintele Dumitru Stăniloae.cit). acest verb. adică unită cu Dumnezeu prin har. în Filocalia românească. dacă trupul poate deveni locaș al Duhului. Icoana lui Iisus Hristos ne înfățișează prezența văzută a lui Dumnezeu Cel nevăzut. sărbătoarea biruinței adevărului revelat împotriva schimonoselilor mincinoase ale omului. II. 29 . „A doua sută a capetelor gnostice”. purtând trup material. la asemănarea cu Dumnezeu – Făcătorul cerului și al pământului. Sfântul Maxim Mărturisitorul zice că. 2005. Hristos a îndumnezeit materia trupului Său. la crearea omului. pentru a-i dărui omului harul înfierii și al îndumnezeirii. Care la facerea omului a zis: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră” (Facerea 1. cei ce am crezut în El și ne-am îmbrăcat în El în duh. Creatorul spune să facem om după chipul și asemănarea Noastră. arătarea trupului nestricăcios al Dumnezeului nestricăcios.51). prin așezarea temeiurilor adevărate ale existenței umane. așa și noi. Când Patriarhul Metodie al Constantinopolului și Împărăteasa Teodora au hotărât să aleagă cea dintâi Duminică din postul Sfintelor Paști ca zi de sărbătoare a dreptmăritorilor creștini biruitori asupra batjocoritorilor de icoane. În acest sens. Prin aceasta. odihna ei sărbătorească după victoria asupra haosului spiritual. Prin urmare.pot fi pictate icoane materiale ale Aceluia Care S-a făcut Om. Dumnezeu ne-a arătat că materia poate fi sfințită și transfigurată. 26). adică ceea ce este vizibil din Persoana Sa divino-umană. când afirmă că: Duminica Ortodoxiei e ziua a șaptea a Bisericii. putem fi prin voia liberă fără de păcat în El” (Sf. cap. omul a fost creat după chipul Preasfintei Treimi. ca praznic al Bisericii și cunună a biruinței credinței adevărate asupra ereziilor. „precum Hristos era după fire om fără de păcat. ne arată că. deodată cu vindecarea acestuia de păcat și de moarte. tot astfel. făcând-o purtătoare de Duh. Bucureşti. Pe de altă parte. O teologie a icoanei. Or. 239-240). op. folosit la plural. Arhim. Iubiți credincioși și credincioase. Maxim Mărturisitorul. în fiecare an. iar Fiul lui Dumnezeu Se face Om. și lemnul sau culoarea icoanei poate fi purtătoare de har al Sfântului Duh (Cf. Duminica Ortodoxiei este astfel. 84. având trup și suflet. Ilie Cleopa.

La théologie de l’icône. biruind patimile și sfințind omul întreg. rațiunea însăși de a fi a icoanei este aceea de a arăta lumii pemoștenitorii nestrică-ciunii. 30 . 53). Sfântul Apostol Pavel ne spune în Epistola întâi către Corinteni: „Se seamănă (trupul) întru stricăciune. 1982. Sfinții pictați în icoane sunt pentru noi dascăli și prieteni ajutători. înviază întru slavă. Paris. se seamănă întru slăbiciune. în cursul vieții lor pământești. Luând aminte la cele de până acum și meditând la înțelesul duhovnicesc al sfintelor icoane.. Uspensky.147). le cuprinde nu numai sufletul. adică pe moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu. arată că „forța care învie sfinții după moarte este Duhul Sfânt. Dreptmăritori creștini. icoanele sfinților ne arată că dobândirea sfințeniei este posibilă în orice timp și în orice loc. dobândirea sfințeniei prin conlucrarea omului cu harul Duhului Sfânt este scopul vieții creștine.. vorbind despre sfinți și icoane. pentru că atunci când vedem chipul lor și auzim ce se spune despre viața lor învățăm mult despre credința lor vie și ne întărim în credința noastră.] și după cum am purtat chipul celui pământesc. să purtăm și chipul Celui ceresc. *…+ Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune și acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire” (1 Corinteni 15. 49. La rândul său. Care.În icoana unui om sfânt este zugrăvit trupul său înduhovnicit care devine nestricăcios. înviază întru nestricăciune. p.. Prin câte necazuri. pe care ei o caută și o pregustă încă din timpul vieții lor pământești. dacă nu acela de a face trupul matur și apt de a primi nestricăciunea?” (Adv. Se seamănă întru necinste. În acest sens. Așadar. deoarece trupul sfântului participă în arvună la starea trupului duhovnicesc pe care îl va primi omul la învierea drepților. Căci – se întreabă el – care ar putea fi rodul vizibil al Duhului invizibil. Icoana prezintă chipul omului în care locuiește harul lui Dumnezeu. pomenirea vieții sfântului din istorie și arvuna vieții sfântului din Împărăția cerurilor. 42-44. [. înviază trup duhovnicesc. icoana ne prezintă. îndeosebi în această Duminică a Ortodoxiei. dacă omul iubește pe Dumnezeu și caută sfințenia Lui. se seamănă trup firesc. suflet și trup. De aceea spunem că icoana transmite nu chipul de zi cu zi și banal al omului. în același timp. încercări și ispite n-au trecut ei și. V 12. asemenea trupului slăvit al lui Hristos. Așadar. ne bucurăm că asupra ereziilor a biruit dreapta credință. ci și trupul. Sfântul Irineu de Lyon atrage atenția asupra faptului că „rodul lucrării Duhului Sfânt în om este mântuirea trupului. Teologul ortodox Leonid Uspensky. ci chipul slăvit și veșnic” (L. Haer. Dascăli. înviază întru putere. care ne cheamă la sfințenie. De fapt. 4). adică iubirea lui Dumnezeu pentru oameni arătată în Iisus Hristos.

Prin urmare. ne adresăm frățiilor voastre astăzi. trebuie să-i cinstim permanent. De aceea. Credința în Dumnezeu și iubirea de aproapele reprezintă cele două vâsle care ajută sufletul nostru să înainteze pe luciul apelor vieții duhovnicești și spre suferințele oamenilor care se zbat în nevoi. atunci trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile și binefacerile Sale. cel care a rânduit ca Duminica Ortodoxiei să fie ziua în care se face colecta pentru completarea Fondului Central Misionar. orfani. urcând până la transformarea tuturor în rudenii spirituale. depășim ceea ce în mod obișnuit acordăm numai fraților. tot astfel se va purta și Dumnezeu cu noi – spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. bătrâni. văduve. la colecta pentru Fondul Central Misionar. tălmăcind Evanghelia Înfricoșătoarei Judecăți. Prin milostenie ne dovedim toți un trup. semenilor noștri aflați în lipsuri sau în suferințe. tot așa ne putem tainic întâlni cu Hristos când ajutăm pe semenii noștri care au nevoie de ajutorul nostru (cf. copii abandonați. Nu poate exista cu adevărat credință vie fără iubire milostivă și iubire milostivă fără credință vie – spunea vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina. rugându-vă și îndemnându-vă să contribuiți. ne încurajăm și noi când trecem prin încercări și necazuri. fiecare după puterea și inima sa. După cum ne întâlnim cu Hristos când ne rugăm cu credință și evlavie în fața icoanei Sale. în comuniune. De aceea – zice el – caută mila lui Dumnezeu prin milostenia față de săraci. căci fără milostenie nu poți intra în Împărăția cerurilor. au rămas credincioși lui Hristos! Văzând pilda și chipul luminos al sfinților.totuși. atât de folositoare semenilor noștri care își pun nădejdea în dragostea și ajutorul nostru. se cuvine să iubim prin fapte bune și chipul Său tainic prezent în fiecare om. trebuie să fim cu multă luare aminte la necazurile semenilor noștri. Întrucât Îl iubim pe Dumnezeu în rugăciune. Criza spirituală și criza economică de astăzi reprezintă pietre de încercare și durere pentru foarte mulți semeni ai noștri. Cu aceste gânduri ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Ei se roagă pentru noi și împreună cu noi pentru mântuirea noastră. să ne ajutăm unii pe alții astfel încât să devenim unii pentru alții icoane vii ale iubirii jertfelnice a lui Hristos. familii destrămate care caută sprijin și își pun nădejdea în Biserică. Dacă recunoaștem că viața și sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu. al celor ce 31 . vecinilor. dăruind și noi. Matei 25. rudelor. Dar sfinții nu sunt numai modele pentru noi. la trebuințele lor. Vedem din ce în ce mai mulți săraci. din prisosul ori puținul nostru. 35-36). după cum cerem la fiecare Sfântă Liturghie zicând: pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. nu doar când avem nevoie de ajutorul lor. ci sunt și rugători pentru noi. fond destinat lucrării misionare a Bisericii și ajutorării celor aflați în lipsuri și suferințe. ne simțim în unitate. Așa cum ne purtăm noi cu aproapele.

Vă mulțumim tuturor pentru dărnicia arătată în fiecare an. Când oferiți un ban din prisosul ori puținul dumneavoastră. Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române † Teofan Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei † Laurenţiu Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului † Andrei Arhiepiscopul Vadului. și ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvânteze: Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin! (2 Corinteni 13. Europei Centrale şi de Nord 32 . Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei. 13). trebuie să le împărtășim și altora. vă dorim mult spor în urcușul duhovnicesc al Postului Sfintelor Paști.ne bucurăm de darurile și binefacerile lui Dumnezeu. Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. să aveți în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice: „Dumnezeu iubește pe cel care dă cu bunăvoie” (2 Corinteni 9. Crişanei şi Maramureşului † Irineu Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei † Nicolae Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului † Petru Arhiepiscopul Chişinăului. Albei. Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului. Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor † Serafim Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei. însă. pe care. Mitropolitul Munteniei și Dobrogei. 7). † Daniel Arhiepiscopul Bucureștilor.

† Iosif Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale † Nifon Mitropolit onorific. Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal † Teodosie Arhiepiscopul Tomisului † Pimen Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor † Irineu Arhiepiscopul Alba Iuliei † Gherasim Arhiepiscopul Râmnicului † Epifanie Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei † Eftimie Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului † Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului † Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos † Timotei Arhiepiscopul Aradului † Nicolae Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi † Justinian Arhiepiscop onorific. Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului † Ioan Arhiepiscop onorific. Episcopul Covasnei şi Harghitei † Corneliu Episcopul Huşilor † Lucian Episcopul Caransebeşului † Sofronie 33 .

Episcopul Ortodox Român al Oradiei † Nicodim Episcopul Severinului şi Strehaiei † Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor † Galaction Episcopul Alexandriei şi Teleormanului † Ambrozie Episcopul Giurgiului † Sebastian Episcopul Slatinei şi Romanaţilor † Visarion Episcopul Tulcii † Petroniu Episcopul Sălajului † Gurie Episcopul Devei şi Hunedoarei † Daniil Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix † Siluan Episcopul Ortodox Român din Ungaria † Siluan Episcopul Ortodox Român al Italiei † Timotei Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei † Macarie Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord † Mihail Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande † Ciprian Câmpineanul Episcop-vicar patriarhal † Varlaam Ploieşteanul Episcop-vicar patriarhal † Varsanufie Prahoveanul 34 .

Practic ne arată Sfinţii Părinţi că fie de eşti eretic. Feleacului şi Clujului † Paisie Lugojeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei † Emilian Lovişteanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului † Ioachim Băcăuanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului † Sofian Braşoveanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei. SUNT ANATEMA! Textul de la Sfântul Ciprian şi Sfântul Vasile cel Mare este adăugat pentru a arăta că nici dacă suferim mucenicie de la comunişti sau păgâni nu suntem scutiţi de înşelare ci dimpotrivă suntem mai expuşi ispitelor ceea ce explică de ce mulţi mărturisitori de atunci (ca şi cei renumiţi de acum) dezbinau Biserica şi nu se puteau mântui dacă nu se căiau (cum nici cei de acum nu o să poată dacă nu se căiesc). Austriei şi Luxemburgului † Marc Nemţeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale † Ioan Casian de Vicina Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi † Iustin Sigheteanul Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului † Ignatie Mureşeanul Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei E. TOŢI CEI CE BÂRFESC IERARHIA BISERICEASCĂ SUNT CĂLCĂTORI AI SFINTELOR CANOANE.Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor † Calinic Botoşăneanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor † Andrei Făgărăşeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului † Vasile Someşeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului. schismatic sau 35 .

dinlăuntru sau din afară. ci regulilor monahale. sau a-l cleveti. că unul ca acela este despărţit de Sfânta Treime şi se va trimite la un loc cu Iuda. dacă nu se întorc la iubirea Bisericească după cum citim şi în Molitfelnic: „Al soborului al 4-lea Omului mirean nu se cade a ocărî.Ştefan Nuţescu/Adrian Tănăsescu-Vlas Editura Evanghelismos. Ieri am primit lunga ta scrisoare şi potrivit datoriei dragostei încep să răspund pe larg la ea în ciuda multelor mele preocupări. Pag. pe care o atribui nu uitării. alcătuire după ediţiile de la 1834 şi 1896 de Monahul Teodosie Neghiniţă) pag. Nu te abate nici la dreapta. şi-‚i exprimi mulţumirea şi recunoştinţa pentru tot folosul duhovnicesc pe care l-ai primit de la mine atât timp cât ai fost în lume. Bucură-te şi întăreşte-te în harul Mântuitorului Hristos. În continuare. descriind pe larg. bârfind ierarhia. La începutul scrisorii Sfinţiei Tale te îndreptăţeşti pentru tăcerea de până azi. 2006) „Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite. diortosire. Efrem Provata . Bucureşti. ţine piciorul tău departe de rău. şi care nu se pot mântui în veac!. aşijderea şi cel ce necinsteşte pre mai marele său. în culori sumbre. a bate sau a defăima pre preot. Deci şi ecumeniștii şi zeloţii fac acelaşi păcat. peripeţiile din ultima vreme ale Ortodoxiei şi exprimându-ţi zbuciumul 36 . electronică Apologeticum. Iar de va îndrăzni mireanul a face aceasta. de ar fi şi adevărate cele zise asupra lui. CELE DOUĂ EXTREME ECUMENISMUL ŞI STILISMUL Arhim. 26-27) POMENIREA PATRIARHULUI ATENAGORA (tratat epistolar) Atena 19 iunie 1969 Cuviosului monah Nicodim din obştea Ierom. că scris este: pre mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.” (Pilde 4. să se dea anatemei şi să se lepede de la biserică.” Molitfelnic (Transliterare. nici la stânga. nici nepăsării. mai vicleană. 564 III. sau a-l mustra în faţă. 2006. 35-56 (ed.Sfântul Munte Athos Prea iubite în Domnul Părinte Nicodime.parasinagogă sau dezbini Biserica dinlăuntru chiar mărturisitor fiind. nu te poţi mântui şi practic eşti vinovat de acelaşi păcat dar cu o altă haină. Epifanie Teodoropulos Traducere din limba greacă de Ieroschim. „Extra Ecclesia nula salus” (= în afară de Biserică nu este mântuire) îi cuprinde nu numai pe toţi ereticii dar şi pe toţi cei ce dezbină Biserica.

De altfel.. Aceluia Se cuvine slava şi mulţumirea şi cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. noi ne vom schimba... Mai jos mă întrebi dacă este drept să primiţi pomenirea arhiereilor ce ţin calendarul vechi. Iubite Părinte Nicodim. dacă-ţi va spune că părerea că „toţi s-au abătut 35 netrebnici s-au făcut.. ceri. şi supune-te lui.. Şi acum să venim la subiectul principal: Îmi scrii: „Cel puţin Sfinţia Voastră.pentru mersul lucrurilor Bisericii noastre. Iar dacă conştiinţa Sfinţiei Tale îţi va răspunde negativ. ascultă: Înainte de a vă gândi pe ce episcop să pomeniţi. (notă: Omit exagerările dragostei tale). În orice caz. care se amărăsc profund de acrobaţiile şi de faptele 37 .. şi mai ales începătorilor. nu este afară de unul (eu şi încă câţiva)” constituie mândria şi nesăbuinţa cea mai de pe urmă. nu este cel ce face bine. legăturile cu lumea. nu neglijaţi subiectul acesta. aceasta nu înseamnă nimic.... Dacă numele meu nu apare în paginile revistelor. Făceţi-vă luntre şi punte. N-am împlinit niciodată aşa cum trebuie porunca Domnului. ca să vezi concepţiile mele cu privire la acest subiect. atunci caută un oarecare episcop ce are succesiune apostolică şi păstrează adevărul. care au întărite în ei tradiţiile Părinţilor. iubite părinte Nicodime: Niciodată nu m-am gândit că m-ai uitat. Acela a făcut să crească. ascultă. Aşadar. să nu rămâneţi nelucrător. trebuie ca în conştiinţa Sfinţiilor Voastre fiecare să răspundeţi la întrebarea: „Cred că întreaga Biserică Ortodoxă Universală a fost înghiţită de înşelare şi numai eu şi câţiva puţini am rămas păstrând adevărul?” Dacă la întrebarea aceasta conştiinţa Sfinţiei Tale îţi va răspunde afirmativ. publicat mai demult în „Trei Ierarhi”. părerea mea despre calea pe care trebuie să mergeţi. ştiu că aceasta se datorează regulilor monahale. Este cu putinţă ca cineva să se nevoiască nu numai prin arme publicistice. Cuvioase Părinte Epifanie. care nu îngăduie mai ales călugărilor. dacă te va înştiinţa că întreaga armată a episcopilor şi preoţilor evlavioşi din Biserica Ortodoxă Universală care păstrează adevărul şi iubesc credinţa neschimbată. Dumnezeu ştie că n-am rămas deloc nelucrător şi în acest subiect. Aşadar. şi de aceea nu este favorabilă această împărtăşire. îţi trimit unul dintre articolele mele. dacă am semănat ceva sau am udat. Sfinţia Voastră care sunteţi înzestrat cu. şi mă întrebi despre gruparea fostului mitropolit al Florinei. în numele obştei sfinte în care petreci. Despre mulţumirile Sfinţiei Tale ce să spun? Niciodată nu m-am făcut vrednic de ele. Să nu credeţi vreodată că ar fi posibil să se schimbe latinii cei îngâmfaţi. ci şi prin scrisori şi prin comentarii şi prin prezentări personale şi prin multe alte moduri..” Fratele meu Nicodim. Gruparea lui Matei o excluzi („mateiţii nici nu intră în discuţie” scrii). Cât priveşte faptul că nu ai scris...

atunci să-i urmăm pe aceia. sub nici un chip nu este de acord cu faptele lui îndrăzneţe şi lipsite de orice scrupule. dar nu se manifestă.. Ceilalţi.desigur. alte acţiuni. cel puţin public. Crezi că Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a rămas totdeauna nepăsător şi pasiv faţă de patriarh sau de Iacov al Americii? Desigur. Poate voi fi întrebat: „Ai spus că episcopii care nu sunt de acord cu Atenagora îl suportă „până la o vreme”.. Repet: Sau credem că există Biserică care are o întreagă oaste de episcopi şi preoţi credincioşi. căutând la pacea Bisericii şi nădăjduind că faptele îndrăzneţe nu vor ajunge până la extrem.. atunci. alţii mare şi alţii şi mai mare) privesc la acţiunile lui. Scriind acestea. răbdând „până la o vreme”. care cunosc bine şi persoanele şi lucrurile. în cazul 38 . răbdând şi noi „până la o vreme”. Iar dacă îi considerăm trădători. cel care timp de mulţi ani s-a împotrivit cu tărie lui Atenagora. să le lăsăm lor alegerea clipei. Fratele meu. în general. un lucru rău făcut. Nu uita că chiar şi pururea pomenitul arhiepiscop Hrisostom. ci simplu constat şi explic. Trupul Ierarhiei Bisericii Greciei şi.. atunci să-i renegăm şi să hotărâm singuri şi vremea revoluţiei şi orice altă problemă. Ei sunt episcopi. dar îi suferă -folosind iconomia . sau credem că Biserica o constituim numai noi cu încă câţiva. mustrătoare şi dojenitoare. NU! Adevărul este că Biserica Greciei. Părinte Nicodime! Şi aceasta o spun eu. Nu trebuie să subapreciem faptul că deşi manifestările de politeţe şi amabilitate se bucură de publicitate şi.îndrăzneţe ale unor întâi-stătători ai Bisericii. i-a dat prea mare atenţie lui Atenagora . Da. însă de bine. ar fi fost drept să se dea publicităţii reacţiile lui. dacă credem că sunt ortodocşi (iar eu cred aceasta cu fermitate).. de rău. este clevetirea cea mai de pe urmă cele spuse de unii despre Biserica Greciei că „îl urmează pe Atenagora”. numaidecât se fac cunoscute.. Dar dacă nu vom putea argumenta astfel de lucru fără să cădem în cursa cumplitei calomnii. întreabă prin epistolă pe episcopii Bisericii Greciei dacă sunt de acelaşi cuget cu patriarhul şi vei fi înştiinţat de aceasta. eşti dator să nu-ţi desparţi căile tale de ale lor. nu s-a dat în lături să cânte cu căldură laude la adresa lui în timpul vizitei aceluia în Grecia. din delicateţe exagerată faţă de întâistătătorul Ortodoxiei. iubite Părinte Nicodime. se obişnuieşte de veacuri ca legăturile dintre „cei mari” să se facă cu multă delicateţe. Vremea războaielor şi a revoluţiilor nu o fixează militarii. clerul ei cuprinde în sânurile lui stânci de Ortodoxie. atunci. Cu toate acestea. rămân necunoscute din motive de politeţe rău înţelese. Cred că în toată Biserica Greciei nu există mai mult de şase-şapte episcopi filoatenagorei. mai mult de şaizeci de episcopi. nu aprob şi nu încuviinţez aceste moduri de a proceda. cu neplăcere (unii mică.. dacă astfel îţi va răspunde conştiinţa. ci ofiţerii. Ce înseamnă aceasta „până la o vreme? Până când vor suporta?” -Iubite.pe aceştia..

Iubite Părinte Nicodime. un erou adevărat al Ortodoxiei?. Dar o oarecare persoană poate spune: „Mie îmi place scumpătatea. care nu ar fi şovăit.” Dacă unul ca acesta va spune cele de mai sus.îi vom spune cu toţii acestuia. cap. Pentru 39 . Oare noi nu putem pune în lucrare scumpătatea şi să-l renegăm?” . dar nici la a doua. Să luăm aminte. cum este cu putinţă ca persoana X sau Y să pună în lucrare scumpătatea în problema aceasta fără să se considere SUPERbiserică? Este cu putinţă ca cineva să pună în lucrare totdeauna scumpătatea. nu numai că nu voi veni la a treia căsătorie. făcând iconomie. viteaz şi cu evlavia.. din pricina cuvintelor de laudă de mai sus. ci merge mai departe şi spune: „Mie îmi place scumpătatea şi nu iconomia. atunci ce se va întâmpla? Biserica va arunca imediat trăsnetul afurisirii în capul lui. Pentru aceasta.. să arunce defăimarea de trădător în obrazul acestui bărbat sfinţit! Ar fi numit trădător pe cine? Pe acela pe care adevărul lucrurilor l-a arătat o fortăreaţă tare a Credinţei. Şi cu toate acestea Biserica . 89. Frate Nicodime.”93 Poate voi fi întrebat: „Episcopii buni şi credincioşi pun în lucrare iconomia şi-l suferă pe Patriarh. deşi am rămas văduv de foarte tânăr. să stăm cu frică. nici în 1053. ci cu veacuri întregi mai înainte se învăţau acestea în Apus. de ar fi trăit atunci oarecare SUPERzeloţi şi SUPERortodocşi contemporani! Existau de altfel şi atunci unii asemenea acestora.. să facem ceea ce noi judecăm că trebuie din moment ce noi suntem Biserica. adică acela pentru care Biserica pune în lucrare iconomia.al doilea.” „Bravo!” . cel viteaz la minte.. De aceea nu recunosc ca membri ai Bisericii pe cei cu a treia căsătorie şi nici nu mă rog pentru ei. Să nu se uite că primatele Papei şi Filioque nu a apărut nici în 1054.”92 O. Mă voi explica prin două-trei exemple: Biserica. Adu-ţi aminte totdeauna de cuvântul Scripturii: „Nu fi drept prea mult. dar numai faţă de el însuşi. Dar dacă acesta nu se mulţumeşte numai cu aceasta. 36 mărturisirea credinţei noastre sfinte întru smerenie să o aducem”.folosind iconomia . ca 92 „Despre mistagogia Sfântului Duh”..a suportat şi pe Papa şi inovaţiile lui. ci chiar a scris în anul 885 despre Papa Ioan al VIII-lea care murise cu trei ani mai înainte: „Aşadar acest Ioan al nostru. În primul caz suntem datori să urmăm Bisericii. primeşte căsătoria a treia. ca nu cumva să-ţi ieşi din minte.. „să stăm bine. nici în 1052. atunci când a fost renegată Roma. Părinte Nicodime! Însuşi marele Fotie nu numai că a îngăduit mult timp să-l pomenească în Diptice pe rău credinciosul papă. nici înţelept de prisosit. Acest arhiereu binecuvântat al Romei. dar niciodată pentru alţii. Da. aceasta ar însemna curat protestantism! Atunci când Biserica pune în lucrare iconomia.

Al doilea exemplu: Sfintele Canoane hotărăsc. eu hotărăsc. sub pedeapsa caterisirii. ca diaconii să fie hirotoniţi după al 25-lea an al vârstei lor. a refuzat 93 Eccl. ce se va întâmpla? Biserica mă va caterisi imediat.„Cine eşti dumneata.ce vechii donatişti au fost lepădaţi de Biserică ca schismatici? Exact din pricina aceasta. 7. îmi va spune. au hotărât. chemat puţin după aceea să fie şi el hirotonit episcop. Acestea. am rămas diacon până la împlinirea vârstei de treizeci de ani. novaţienii interziceau împărtăşirea bisericească celor ce păcătuiseră greu. Un oarecare cleric căsătorit din Serbia. să hirotonească întru episcopi doi-trei preoţi căsătoriţi dintre cei mai buni. ci scumpătatea. am fost hirotonit diacon la douăzeci şi şase de ani şi. De pildă Biserica primea fără botez pe cei veniţi dintre eretici din moment ce au fost botezaţi în numele Sfintei Treimi. îngăduitoare faţă de firea omenească. Dacă însă nu mă mulţumesc cu aceasta. Fapte asemănătoare practicau şi novaţienii. Dreptul şi obligaţia tuturor membrilor Bisericii este să ţină Canoanele în mod neclintit şi să nu se hirotonească mai înainte de vârsta rânduită. îngrijindu-se de viitorul Bisericii lor. ci continuă împărtăşirea bisericească cu ea. în timp ce donatiştii îi botezau din nou. iubite Părinte Nicodime. în ciuda presiunilor pe care episcopul care m-a hirotonit le-a făcut ca să primesc preoţia după puţin timp.” Dacă voi zice şi voi face astfel. Eu mânuiesc şi scumpătatea şi iconomia. Dar aceştia. fiind înţelegătoare faţă de nevoia stringentă a Bisericii Serbiei. Aceştia puneau în lucrare scumpătatea acolo unde Biserica punea în lucrare iconomia. domnule”. care sunt drepte şi juste. Nu este cu putinţă ca Biserica să îngăduie răzvrătire şi anarhie în sânurile ei. De aceea voi înceta să Vă pomenesc şi Vă lepăd deoarece hirotoniţi diaconi şi preoţi nu după scumpătate. mi le-ar fi spus Biserica? Al treilea exemplu: Să presupunem că Biserica Serbiei are mare lipsă de clerici necăsătoriţi. Din această pricină au rămas numai şase-şapte episcopi şi aceştia bătrâni. Şi ca o consecinţă a acestui fapt episcopiile vacante nu se completează. 40 . Celelalte Biserici Ortodoxe au suportat cu greu hotărârea aceasta. iar preoţii după al 30-lea an. n-au afurisit-o. Din pricina aceasta trăsnetul afurisirii a căzut foarte greu în capul aprins al acelora. . însă. Şi pe bună dreptate. ci mă întorc spre episcopul meu şi-i spun: „Mie nu-mi place iconomia. În timp ce Biserica. supunându-se iconomiei bisericeşti. adică înainte de vârsta canonică. Eu. Tu vei rândui ceea ce trebuie să fac eu? Desigur ai dreptul să-ţi exprimi protestul pentru hotărârea X sau Y pe care am luat-o. de pildă. 16. „care lepezi pe cei pe care eu îi recunosc? Cine eşti tu? Eşti autoritate mai înaltă decât mine? Eşti super-sinod? Eşti superbiserică? Eu judec. Am procedat bine şi în chip vrednic de laudă. ci după iconomie. dar nu ai nici un drept să lepezi pe cei ce îi recunosc. Eu am autoritatea şi nu tu”. ierta şi păcatele grele.

că credem în existenţa Bisericii Ortodoxe Soborniceşti în lume.37 aceasta. atunci cele de mai sus se răstoarnă cu desăvârşire. ci va merge mai departe şi va întrerupe orice împărtăşire cu episcopii hirotoniţi dintre cei căsătoriţi. imitând atâtea alte Biserici Ortodoxe. oare nu s-au pus pe ei înşişi în afara Bisericii Ortodoxe Universale? Care Biserică Ortodoxă locală din cele care ţin calendarul vechi a avut vreodată legături canonice (schimburi de Scrisori de pace. ci să rămână în ea. Aceasta desigur sub condiţiile . dar sunt datori să imite celelalte Biserici Ortodoxe şi în aceasta. pe care nu numai Biserica Serbiei îi recunoaşte. nici de două ori. ascult-o: Dumnezeu cunoaşte cât de simpatici îmi sunt fraţii care ţin calendarul vechi. fratele meu.. aşadar. „Oricâte vom lega pe pământ vor fi legate şi în cer. Cei care ţin calendarul vechi. ce va păţi? Va fi caterisit imediat şi toată Biserica va recunoaşte caterisirea lui ca valabilă şi dreaptă. Celelalte. Dragostea faţă de ei şi simpatia mea mi-au arătat-o nu odată. Până la punctul acesta. deşi au păstrat calendarul vechi. ci şi toate celelalte Biserici Ortodoxe îi primesc. Dar în ciuda acestei dragoste şi simpatii. departe este de mine gândul luciferic că Biserica a rămas numai în mine. Desigur. Bine! Dar Bisericile acestea. ci de multe ori. Fratele meu Nicodime. Astfel s-au declarat pe ei înşişi SUPERbiserică. cu care toate Bisericile Ortodoxe n-au încetat.. dacă va face aceasta. Dar dacă nu se va opri aici. au lepădat nu unul sau doi episcopi. De ce cei care ţin calendarul vechi au făcut altfel? Şi făcând aceasta.. care pomeneşte pe arhiereii Grupării sus-zise. nici pentru o clipă să aibă legături canonice. aceasta este eclesiologia ortodoxă. nu este cu putinţă să consider dreaptă din punct de vedere bisericesc înaintarea Sfinţiilor Voastre înspre acea grupare. ci o întreagă Biserică locală (cea a Greciei). se poate să-şi păstreze calendarul vechi. deoarece doreşte să se ţină pe sine în cadrul scumpătăţii şi nu într-al iconomiei. şi oricâte vom dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer”..repet din nou .în tot cazul. nici un reproş. sunt curate protestantisme. Cei care ţin calendarul vechi din prima clipă n-au încetat să folosească exemplul celorlalte Biserici Ortodoxe ca argument pentru păstrarea vechiului calendar. Iar dacă credem că toţi sau aproape toţi episcopii Bisericii au devenit trădători ticăloşi. Fratele meu. împreună-liturghisiri. adică a se ridica persoane (clerici sau laici) şi a afurisi episcopi pe care-i primeşte Biserica Ortodoxă Universală. deoarece vrei părerea fostului tău duhovnic. cu toate că ei nu pomenesc aproape deloc despre aceasta. au avut şi au legături canonice depline cu Biserica Greciei. Mă întrebi dacă este drept ca obştea Sfinţiilor Voastre să treacă în Gruparea fostului mitropolit al Florinei. Atunci Biserica vom fi noi şi tot ceea ce facem este autoritar şi valabil. adică să nu lepede Biserica Greciei. . pomenirea 41 .

). Desigur. iubiţii stilişti nu ştiu ce spun. Aşadar.în Diptice etc.) cu Gruparea celor care ţin calendarul vechi din Grecia? Cea a Ierusalimului? Cea a Antiohiei? Cea a Rusiei? Cea a Serbiei? Cea a Bulgariei94? Nici una! Toate Bisericile au avut dintru început legături numai cu Biserica Greciei. Toate Bisericile au devenit schismatice (cea a Greciei prin schimbarea calendarului şi celelalte prin împărtăşirea cu ea) şi singura Biserică ortodoxă rămasă suntem noi. Stiliştii au strigat şi strigă şi acum. Dacă Biserica Greciei. a devenit automat (adică fără excluderea făcută de celelalte Biserici) schismatică. deoarece acestea au împărtăşire cu o Biserică schismatică. menţionaţi mai sus. ca singură Biserică ortodoxă. Stiliştii ar fi consecvenţi faţă de ei înşişi dacă ar spune: Nu aşteptăm nici un 94 Care pe atunci ţinea calendarul vechi (n. ci panschismatic. Aşadar şi cei doi arhierei. 38 sinod şi nu primim nici o rezolvare de la el. care Sinod panortodox va rezolva problema calendaristică. au fost lipsiţi de har. au fost în „schismă”. este cu putinţă să se ridice păcatul schismei din celelalte Biserici. atât în particular cât şi în memorii oficiale că subiectul calendarului trebuie prezentat unui viitor Sinod panortodox. le impune legea consecvenţei! Merg mai departe: Precum ştii. din moment ce toate Bisericile ortodoxe au devenit schismatice prin împărtăşirea lor cu Biserica schismatică a Greciei? Dacă vreodată se va întruni un astfel de sinod. rom.. Adică atunci când celelalte Biserici locale se vor pocăi pentru schismă. ca singură Biserică Ortodoxă. din 13/26 martie 1950). Stiliştii au declarat că Tainele noastre ale celor care ţinem calendarul nou. adică în Biserica Greciei. atunci schismatice sunt toate Bisericile ortodoxe locale. adică timp de unsprezece ani întregi de la schimbarea calendarului. Numai prin noi. nu sunt valabile deoarece sunt lipsite de har din pricina „schismei” şi de aceea se impune remiruirea celor proveniţi de la cei care ţin calendarul nou (vezi despre asta în Enciclica oficială a fostului mitropolit al Florinei şi a celorlalţi arhierei. vor veni la noi. preoţia stiliştilor provine de la foştii arhierei Hrisostom al Florinei şi Gherman al Dimitriadei. Dar în cazul de faţă. deoarece au fost în schismă până în 1935. iar pe cei care ţin calendarul vechi din Grecia i-a văzut simplu ca pe nişte fii nedisciplinaţi ai acestei Biserici şi de aceea nici n-au avut vreodată legături oficiale cu ei. în ciuda schimbării calendarului. vor cere iertare de la noi şi noi prin Hotărâre Canonică (cum s-a făcut totdeauna în istoria Bisericii) vom da iertare şi vom propovădui ridicarea schismei şi restabilirea lor ca mădulare sănătoase ale Trupului Bisericii Ortodoxe. atunci când 42 . Stiliştii nu au împărtăşire cu Biserica Greciei tocmai ca să nu devină şi ei schismatici. Acestea. Aceştia însă până în 1935. iubite Părinte Nicodime.. nici n-au înfierat judecăţile Bisericii noastre făcute pentru răzvrătirile şi caterisirile clericilor care ţin calendarul vechi. red. nu va fi panortodox.

şi de aceea caterisirea lor este absolut valabilă şi este cu putinţă să se ridice numai de un Sinod de episcopi ortodocşi. A CATERISIT pe cei doi arhierei mai sus zişi. au fost caterisiţi de episcopi ortodocşi şi nu eretici. (Subliniez iarăşi că vorbesc ipotetic). doi. în cele din urmă Biserica Greciei a căzut în erezie. Suntem de acord. Hotărârile de astăzi ale Bisericii Greciei. să fie lipsiţi de el deoarece nu s-a făcut o restabilire a lor printr-o Hotărâre Sinodală oficială. Adu-ţi aminte de acestea şi fii atent la cele care urmează: Să presupunem că astăzi Biserica Greciei. fiind deja eretică (desigur vorbesc prin presupunere). nici prin preoţi. Adică acum un an. dacă arhiereii sus-zişi au fost lipsiţi de har până în 1935. 43 . Dacă un Sinod de episcopi canonici cateriseşte un episcop sau un preot şi după zece sau douăzeci ani episcopii aceştia (care au caterisit) cad în erezie. Dar a devenit astăzi. Fie şi ieri. deoarece stiliştii au lepădat Biserica Greciei din 1924 ca fiind schismatică. a devenit eretică. atunci când s-au lipit de stilişti. Prin urmare hotărârea aceasta a ei făcută mai demult pentru noi este autentică şi valabilă. prin care hotărâre sinodală le-au fost ridicate consecinţele schismei şi au fost primiţi ca episcopi ortodocşi canonici? Care Sinod (deoarece astfel se obişnuieşte în Biserică) i-a restabilit? Nu cumva asociaţiile laice? Prin urmare. nici prin diaconi.un cleric schismatic sau eretic se întoarce la Ortodoxie. Aşadar atunci cu treizeci şi cinci de ani mai înainte Biserica Greciei. Suntem de acord? Cu cât mai mult nu a fost cu treizeci şi cinci de ani mai înainte. (Pentru stilişti nu sunt caterisiţi desigur nici aceştia. caterisirea episcopului sau a preotului cea făcută cu atâţia ani mai înainte se ridică oare de la sine şi se restabilesc iarăşi în acelaşi grad numai pentru motivul că vechii episcopi care i-au caterisit atunci au devenit eretici? Desigur că nu! Deoarece atunci când au fost caterisiţi. printr-o hotărâre simplă a Sinodului. Însă cu cinci ani mai înainte sau cu zece nu a fost eretică. Aşadar. Acestea şi numai acestea le cunoaşte Biserica ortodoxă. Totdeauna Sinodul este cel care hotărăşte restabilirea ereticilor şi schismaticilor. treizeci ani mai înainte. lucrurile stau altfel. au continuat şi după 1935. precum şi hotărârile lor. Aşadar atunci când Hrisostom şi Gherman sau lipit de stilişti. Ele se ridică numai prin hotărârea Sinodului. trei. care până ieri sau alaltăieri recunoşteam Biserica Greciei şi aveam împărtăşire cu ea. Consecinţele ereziei şi a schismei nu se ridică automat nici prin monahi. de multe ori este primit fără hirotonie. ortodoxă fiind. Da. precum şi pe toţi cei hirotoniţi de ei. Dar lucrul acesta se face prin Sinod. Pentru noi însă. Cei caterisiţi de ea cu mulţi ani înainte. Pentru noi hotărârile ei de până atunci sunt valabile). Dar sunt şi „prea sunt” caterisiţi de Biserica Greciei cei caterisiţi cu douăzeci. nici prin asociaţii laice. care are împărtăşire cu patriarhul Atenagora. nu sunt valabile şi cei caterisiţi de ea nu sunt caterisiţi.

Aşa cum vei vedea el conţine următoarele: SERAFIM. chiar dacă s-a făcut fără cunoştinţa propriului nostru Sinod arhiepiscopal. în continuare hirotonia lor (în episcop) s-a făcut canonic? Nu. am înaintat în faptă la hirotonia în episcop de Talandiak a Prea Cuviosului arhimandrit Acachie. Dar în afară de aceasta. † Serafim Arhiepiscop de Chicago şi Detroit. Hirotonia s-a săvârşit în 9/22 decembrie 1960 în oraşul Detroit în cadrul limitelor eparhiei mele şi rog să fie considerată ca legală. Aşadar 39 întreb. ca de obicei. să cercetăm dacă hirotonia acestora în episcopi s-a făcut în mod corect şi din punctul de vedere al celorlalte condiţii canonice. Să vedem aşadar cum stau lucrurile cu hirotonia lui Acachie. oare. ci cu totul dimpotrivă! După cum ştii episcopii de azi ai Grupării fostului mitropolit al Florinei provin de la Acachie. sau că niciunul dintre ei nu a fost hirotonit de un episcop caterisit. repet.nu se restabilesc automat. iconomia bisericească) de un sinod canonic de episcopi hirotonia lor în diaconi şi preoţi şi după aceea să fie recomandaţi şi hirotoniţi episcopi. Trebuia mai întâi să fie recunoscută (aplicând. iubite Părinte Nicodime: Care sinod a revizuit hotărârile despre episcopii caterisiţi cu mulţi ani mai înainte de Biserica Greciei. ARHIEPISCOP DE CHICAGO ŞI DETROIT Adeverinţă Prin prezenta adeveresc că eu.pe care te rog să mi-l trimiţi înapoi . deoarece ei înşişi au fost hirotoniţi diaconi şi preoţi de episcopi caterisiţi. Este nevoie de un sinod de episcopi ortodocşi ca el să revizuiască hotărârile făcute împotriva lor sau să primească hotărârile lor şi mai ales hirotoniile altora făcute de ei. Dar.a „actului de hirotonie” a lui Acachie care să dea Dumnezeu să se publice. Pentru validarea acesteia s-a pus semnătura noastră şi ştampila eparhială. care sunt în Gruparea stiliştilor şi nu au împărtăşire cu Biserica Greciei? Niciunul! Şi chiar dacă hirotonia în episcopi a arhiereilor de astăzi (spun de astăzi. împreună cu încă un alt episcop canonic al Bisericii noastre Ruse din străinătate. sau a recunoscut hirotonia diaconilor şi preoţilor făcută de ei. deoarece Acachie care a murit a fost hirotonit ca diacon şi preot nu de un caterisit) a Grupării fostului mitropolit al Florinei s-ar fi făcut de episcopi canonici. Adică: Să presupunem că aceştia au fost recunoscuţi de un sinod canonic înainte de promovarea lor în episcopi. hirotonia lor în episcopi nu este valabilă. Îţi trimit un fascicul în fotocopie . Dar nefăcându-se aceasta. Din citirea acestui act va fi cu putinţă să se observe următoarele: a) Nu menţionează deloc cine a fost celălalt episcop cu care cel ce semnează 44 . ea tot nu ar fi fost valabilă.

40 Bisericii locale sau. Canonul 19 al Sinodului din Antiohia hotărăşte că pentru hirotonia episcopului trebuie să fie prezenţi sau toţi arhiereii 95 In. Dacă ar fi fost într-adevăr episcop canonic. Iar Canonul 58 al aceluiaşi Sinod prescrie: „Se va respecta forma (rânduiala) cea veche ca hirotonia episcopilor să nu se facă cu mai puţin de trei episcopi. dacă aceasta nu se poate. Canonul l apostolic spune că „Episcopul să se hirotonească de doi sau trei episcopi”.. de ce această tăinuire? Adevărul nu se teme de lumină. Iar întărirea celor ce se fac revine mitropolitului în fiecare eparhie”. dar să participe la alegeri prin scrisori şi cei care nu sunt de faţă. Şi într-adevăr Canonul 4 al Sinodului I ecumenic spune: „Se cuvine ca episcopul să fie ales de către toţi episcopii din Eparhie. Şi continuă: „Iar dacă s-ar face în alt chip decât cele hotărâte. 3. De ce? Este un lucru vădit că semnatarul a avut un motiv să-l ascundă pe celălalt episcop.“ c) Cel care a hirotonit nu se ruşinează să mărturisească că hirotonia s-a săvârşit fără 45 .„Serafim. dar foarte de devreme Biserica a reformat Canonul eliminând primul termen („de doi”) şi l-a stabilit pe al doilea („de trei”). hirotonia să nu poată nimic (să nu fie valabilă)”. Domnul a propovăduit că lumina este urâtă de „oricine face rele” şi numai unul ca acesta „nu vine la lumină”95 b) Spune că Acachie a fost hirotonit de doi episcopi. 20.. arhiepiscop de Chicago şi Detroit” a procedat la săvârşirea hirotoniei. trebuie să se adune cel puţin TREI episcopi. (Alt subiect este hirotonia aceluia din punct de vedere dogmatic). Prezenţa a cel puţin trei episcopi o cere şi Canonul 13 din Cartagina. Tăcere desăvârşită. „se cuvine ca cei mai mulţi să fie de faţă”. iar dacă este cu neputinţă una ca aceasta. Dar hirotonia unui episcop de către doi episcopi este anticanonică. şi numai atunci să se facă hirotonia.

cât şi pe membrii lui. Şi cu toate acestea el mai spune că hirotonia trebuie să fie considerată „legală”!!! Dar să audă ce hotărăsc Sfintele Canoane în privinţa aceasta: Canonul 34 apostolic spune: „Episcopii fiecărui neam se cuvine a cunoaşte pe primul (primul înseamnă Preşedintele Sinodului.“ Canonul 28 al Sinodului IV ecumenic porunceşte ca: „.“ Canonul 19 din Antiohia legiferează: „Episcopul să nu se hirotonească fără sinod şi prezenţa aceluia care este în mitropolia eparhiei”.. “ Serafim însă a nesocotit atât pe preşedintele Sinodului din care face parte. arhiepiscopul sau mitropolitul) dintre dânşii şi a-l socoti întâistătător şi nimic să nu facă fără cunoştinţa aceluia. d) Precum vezi actul este semnat „Serafim.fiecare mitropolit din cei mai sus amintiţi. Canonul 12 al Sinodului din Laodiceea legiferează ca episcopii „să se aşeze în treapta bisericească cu judecata mitropoliţilor şi a episcopilor celor dimprejur” şi nu la judecata şi hotărârea numai a doi episcopi din Sinod care acţionează pe furiş. adică. să intervină în treburile Bisericii Greciei. În sfârşit Canonul 13 din Cartagina rânduieşte că hirotonia episcopului nu este posibil să se săvârşească decât la „porunca celui mai mare” şi nicidecum în desăvârşita neştiinţă!!! a Preşedintelui Sinodului. Sfântul Sinod a hotărât a nu fi episcop unul ca acesta. de la care trebuia să ia învoire potrivit Canonului 4 al Sinodului l ecumenic. patriarhul....” Canonul 23 al aceluiaşi sinod rânduieşte ca alegerea şi hirotonia episcopului „să nu se facă în alt chip.. sau episcop de America. Acest canon legiferează clar: „Iar întărirea celor care se fac revine mitropolitului din fiecare eparhie. după Sfintele Canoane..cunoştinţa Sinodului de care aparţine. Dar episcopii Americii sau ai Rusiei nu au nici un drept. “ Canonul 6 al Sinodului l ecumenic spune: „Peste tot să fie cunoscut că episcopul care s-ar face (hirotoni) fără socotinţa mitropolitului său (adică a Preşedintelui Sinodului). decât cu Sinod şi prin cercetarea episcopilor”. episcop de Detroit”. împreună cu episcopii eparhiei să hirotonească pe episcopii eparhiei după cum învaţă Sfintele Canoane. Să presupunem însă că Acachie a fost hirotonit nu de 46 . adică a preşedintelui Sinodului. Şi continuă: „Acesta TREBUIE SĂ FIE DE FAŢĂ NEAPĂRAT.

. Sfântului Sinod al Bisericii Greciei i se interzice să hirotonească episcop sau un alt cleric pentru Biserica Ciprului sau a Cretei. Canonul 28 al Sinodului IV ecumenic rânduieşte: „. pentru hirotonia 47 .fiecare mitropolit din cei mai sus amintiţi împreună cu episcopii eparhiei să hirotonească pe episcopii eparhiei”.doi episcopi (dintre care unul este necunoscut). Iar episcopii nechemaţi pentru conducere să nu năvălească la hirotonie sau la oarecare ranguri bisericeşti. nici să le tulbure. În acest caz hirotonia lui ar fi fost canonică? Nu! Şi aceasta pentru că Sfintele Canoane interzic cu desăvârşire hirotoniile clericilor dintr-o altă eparhie. Canonul 13 al Sinodului din Antiohia interzice oricărui episcop hirotonia în afara episcopiei sale. . Arhiepiscopului Atenei i se interzice sub pedeapsa caterisirii să hirotonească clerici pentru Pireu sau Niceea (afară numai dacă este rugat de episcopii locali care nu pot săvârşi taina .. faptul că episcopul Antiohiei hirotoneşte pe episcopii Ciprului. De pildă. “ Iar dacă săvârşeşte o astfel de hirotonie: „să se caterisească şi el şi cel hirotonit”. nici în satul care nu este în partea sa. Canonul 2 al Sinodului II ecumenic porunceşte: „Episcopii să nu-şi întindă stăpânirea peste bisericile din afara jurisdicţiei lor. caterisit socotindu-se de acum înainte de Sfântul Sinod”... porunceşte „să fie fără tărie cele lucrate.” Canonul 8 al Sinodului III ecumenic socoate „un lucru afară de legiuirile bisericeşti şi izvodit afară de canoanele Sfinţilor Apostoli şi care îngrădeşte libertatea tuturor”. condus de Preşedintele lui. iar în caz contrar. iar el să-şi ia pedeapsa cuvenită pentru aceste nereguli. Bulgariei etc. ci de întreg Sinodul de care aparţine Serafim. cu atât mai mult pentru Biserica Serbiei.să zicem că pe temei de boală). Canonul 35 Apostolic legiuieşte: „Episcopul să nu îndrăznească a face hirotonii afară de hotarele sale. Sinodul fiecărei eparhii îşi va conduce afacerile bisericeşti. Şi legiuieşte: „Aceasta se va păstra şi la celelalte biserici de pretutindeni”. Canonul 22 al aceluiaşi Sinod cuprinde următoarele: „Episcopul să nu intre în cetate străină nesupusă lui. Canonul porunceşte desfiinţarea acestei 41 practici nepotrivite şi legiuieşte ca episcopii Ciprului să nu fie hirotoniţi de alţi episcopi ci de către cei ai Bisericii Ciprului.. chiar şi vecină de ar fi ea. în cetăţile şi satele care nu sunt supuse lui.

patriarhul de atunci al Alexandriei. Vezi aşadar. Să nu aşeze presviteri sau diaconi în locuri supuse altui episcop. Lucru fericit ar fi să existe întotdeauna păstori la care ascultarea să se facă numai „cu bucurie”. încotro vom merge? Pe cine să pomenim? Fratele meu. nu vom fi de acord. nu înţelegem desigur .departe de aceasta . iubite părinte Nicodime. În anul 1934. Iar când spun supunere. Adică este valabil şi pentru păstoriţi. Nu! Ci înţeleg să nu ne desprindem de ei.). în ce cerc vicios au intrat iubiţii stilişti? într-acolo vrei să mergi? . care l¬a hirotonit pe Acachie. la 22 noiembrie.. să nu rupem legătura cu ei.Dar atunci ce trebuie să facem? mă vei întreba.cuiva. fără voia aceluia. câtă mulţime de canoane au călcat fără milă? În urma acestui lucru cum este cu putinţă să mai conceapă cineva alipirea de ceata stiliştilor? Să mai spunem ceva: Dacă astăzi întreg sinodul (condus de Filaret)96 de care ţine Serafim. iubite părinte Nicodime. fratele meu. vom protesta şi ne vom opune. apare pentru stilişti o mare problemă canonică: Sinodul lui Filaret a avut legături canonice foarte strânse cu patriarhul ecumenic şi cu episcopii lui din America (Iacov etc. au nevoie de restabilire printr-un sinod de episcopi ortodocşi. atunci să ne supunem „suspinând”. Dacă însă Biserica nu-i cateriseşte pe unii ca aceştia. cuvântul Sfântului Apostol Pavel despre cei mai mari „. Dacă există cazuri când păstorul suspină pentru turma pe care o păstoreşte. Aşadar.ca să facă aceasta (pastoraţia) cu bucurie şi nu suspinând”97 este valabil şi invers. în ce ciclu sufocant de antinomii şi contradicţii.să încuviinţăm orice acţiune a lor şi să cugetăm în toate aşa cum cugetă şi ei. Dar care sinod îl va restabili pe Filaret şi pe episcopii de sub ascultarea lui şi va ridica de la ei consecinţele schismei? Vezi. şi episcopii lui Filaret au devenit schismatici deoarece au împărtăşire cu episcopii schismatici de pe stilul nou. Ţinând cont de aceasta. Meletie Metaxakis. hirotonia să fie fără tărie. Iar de ar îndrăzni cineva una ca aceasta. Să nu ne grăbim. iar el să fie certat de Sinod”. va recunoaşte pe episcopii de pe stilul vechi. a chemat în Catedrala Ortodoxă patriarhală a Sfântului Nicolae din Cairo „clerici şi mireni din zece biserici (confesiuni) diferite pentru rugăciunea comună făcută pentru al treilea mare pas -după primul şi al doilea săvârşiţi în acelaşi mod în Biserica Anglicană şi respectiv Armeană -care să ducă la dorita 48 . atunci noi nu trebuie să-i lepădăm şi să încetăm să¬i pomenim. după cum spun cei de pe stilul vechi! Prin urmare şi cei care nu s-au împărtăşit niciodată cu „schis¬maticii” de pe stilul nou au nevoie de curăţire. tot aşa există şi cazuri în care turma suspină pentru păstorul care o păstoreşte. Dar când acest lucru nu este posibil. Subiectele acestea se referă la viaţa veşnică şi au trebuinţă de multă chibzuinţă..

Dacă atunci unii clerici şi mireni. ca să vezi că aceste cutezanţe ale patriarhului au. Bine faci. la înmormântarea mitropolitului Hrisant al Smirnei. Rezultatul a fost că au trecut de atunci patruzeci de ani.. a silit pe episcopii României să prâznuiască Pastele împreună cu papistaşii. înfricoşeazăte. din păcate. cu toate că lucrul acesta pricinuia sminteală creştinilor ortodocşi. 17. Apoi s-a cântat «Lumină lină».. în timp ce acea iniţiativă a Patriarhului nu a dus la nici o unire. înviforând cumplit Biserica României.. Dar acestea. în loc să-şi exprime cu putere protestul faţă de patriarh. După doxologia cântată de corul seminariştilor. editată în Cairo.) patriarhului. 97 Evr.în timp ce schisma. ar fi purces la gesturi extreme şi s-ar fi despărţit de el. După citirea din amvon a Evangheliei şi a pericopei potrivită împrejurării. au slujit arhiepiscopul Armeniei şi un preot anglican. s-ar fi perpetuat. Vezi astăzi diferite manifestări antiortodoxe: sau acţiunea (rugăciuni împreună cu ereticii etc. multe „precedente”. Pe la începutul secolului al XVIII-lea în Arta se dădeau Sfintele Taine şi apusenilor de către clericii ortodocşi. 49 . care ar fi tulburat conştiinţe şi ar fi dus la afurisiri şi caterisiri reciproce. Cei mai mulţi episcopi s-au supus. nu se fac doar astăzi. schisma însă ar fi existat până astăzi şi ar fi zguduit Biserica Alexandriei. Ca să te informezi voi cita un număr de cazuri. după care corul anglican a cântat o cântare ce cuprindea laudele. căci şi eu mă întărât şi mă tulbur pentru neruşinata încălcare a Sfintelor Canoane. În anul 1869. sau a lui Iacov al Americii şi te întărâţi. diaconul grec a rostit ectenia.unire. fratele meu. Patriarhul. iar cu trecerea vremii se va uita cu desăvârşire. 17. Miron Cristea. care ar fi fost câştigul Bisericii? Numai unul: s-ar fi creat schismă în sânurile Bisericii Alexandriei. rom. ajutat de primministrul tării. aşadar şi. 42 Au trecut de atunci treizeci şi noua de ani şi nici o „unire” nu s-a săvârşit. Din fericire.). noiembrie-decembrie 1934. red. îndrăzneala patriarhului a avut un sfârşit neînsemnat şi a fost uitată . pag. 13.. iubite părinte Nicodime. Patriarhul României. nu a avut loc schismă. vai! şi mai demult. Foarte puţini nu s-au supus şi au prăznuit Pastele ortodox.. s-a făcut o rugăciune comună în arabă. Cu patruzeci de ani în urmă99. ci se făceau.”98 96 Este vorba de Biserica Rusă din Diaspora (n. nu a îndrăznit să mai stăruie. rostită de un arhiereu copt la început şi continuată de un protestant egiptean. dacă s-ar fi făcut.. văzând împotrivirea. 98 Revista „Hristopolitia”. Ascultă.

îmbrăcat în toate veşmintele arhiereşti. aflându-se la Londra ca reprezentant al Patriarhiei ecumenice la Congresul de la Lambeth a participat la slujba ce s-a săvârşit într-o biserică anglicană. a Sfintei împărtăşanii. printr-o enciclică oficială a sa (pe care. Acelaşi episcop a participat la o vecernie a anglicanilor purtând mantie şi stând în strana arhierească. mitropolitul Filaret al Didimotihului. Cununiei şi Sfintei Liturghii pentru armeni. Editura Deisis. în Portsmouth s-a săvârşit Liturghia comună de către preoţi ortodocşi şi anglicani. mai târziu a fost nevoit să şi-o retragă datorită protestelor). să primească Taina Botezului. În anul 1917 a săvârşit acelaşi lucru (adică a participat la o vecernie a anglicanilor) mitropolitul ortodox Alexandru al Rodostolului din America. În anul 1910 episcopul ortodox sirian Rafail din America a îngăduit ortodocşilor. protestanţi. În anul 1919. Integrala publicisticii religioase. a Mărturisirii şi a Căsătoriei de la clericii episcopali. la mare nevoie. întâi-stătătorii Bisericilor Ortodoxe din America au participat la slujbe săvârşite de clerici anglicani cu prilejul „Adunării generale a Bisericilor anglicane din America”. În anul 1898 patriarhul Gherasim al Ierusalimului a îngăduit creştinilor ortodocşi sirieni din Melbourne să primească Sfânta împărtăşanie de la clerici anglicani. se îngăduie împărtăşire în Taine şi cu armenii. 2003. Pe la 1910 episcopul ortodox rus Inochentie al Alaskăi Americane a făcut o înţelegere cu episcopul Bisericii Episcopale americane ROW. 50 . prin care preoţii lor să dea reciproc Tainele credincioşilor de ambe confesiuni. Pentru amănunte a se vedea Nae Ioneascu. 43 În anul 1920. 672 pagini. Teologia. 99 Adică în 1929. În anul 1879 Sfântul Sinod al Patriarhiei de Constantinopol a hotărât că. În anul 1918. În acelaşi an. În anul 1907. Acelaşi mitropolit a participat activ la hirotonia unui cleric anglican din Pennsylvania. (Nota Apologeticum). adică săvârşirea de către un preot ortodox a Tainelor Botezului. arhiepiscopul Antim al Ciprului şi mitropolitul Meletie al Atenei au participat în repetate rânduri la slujbele anglicanilor în Biserica Sfântului Pavel din Londra. patriarhul Damian al Ierusalimului a fost de faţă la liturghia săvârşită în biserica anglicană din Ierusalim şi a citit evanghelia în greceşte.În anul 1875 arhiepiscopul ortodox al Patrei a săvârşit împreună cu un cleric anglican de acolo Taina Botezului. adică ortodocşii episcopalilor. iar episcopalii ortodocşilor. Sibiu.

Ştii. deoarece nu au fost afurisiţi îndrăzneţii. deoarece cu mult înainte Biserica Greciei. a participat purtând mantie şi cârjă la o Vecernie săvârşită în abatia Westminster. locţiitorul a îmbrăcat pe episcopul străin cu mantie şi omofor şi l-a chemat să împartă anafura. mitropolitul Gherman al Seleuciei. locţiitorul patriarhului ecumenic. Aş putea să mai scriu încă multe cazuri.. mitropolitul Nicolae al Cezareii. acum al Tiatirelor a fost trimis ca reprezentant al Patriarhiei ecumenice la alt congres. care nu trebuiau să existe. dacă prin aceştia Biserica s-a murdărit de erezie. precum şi celelalte Biserici. episcopul „Bisericii Episcopale Americane”. locţiitorul patriarhului ecumenic şi Sfântul Sinod al Patriarhiei au primit la Constantinopol pe Jacob Darlington. Dacă un cleric ar şovăi astăzi să pomenească pe episcopii ce s-au împărtăşit cu patriarhul Atenagora. sobornicească şi apostolească!!! Aşadar. unde a fost ales între cei patru vicepreşedinţi ai „Comisiei Executive”. care atunci erau uniţi cu noi şi toţi împreună am pomenit pe episcopii care au fost pricinuitorii acţiunilor antiortodoxe mai sus zise. în calitate de reprezentant al ei. În anul 1922 Gherman. din pricina fricii să nu devină eretic. oare. punerea unui semn de o absolută egalitate între Ortodoxie şi înşelare. arhiepiscopul de Canterbury a participat la slujba înmormântării. Toate acestea s¬au petrecut înainte de 1924. din ce an Biserica Ortodoxă are legături.Tot în 1920 Mitropolitul Dorotei al Prussei100. adică în Biserica cea una sfântă.” Cu alte cuvinte i-a considerat pe eterodocşi ca şi cum s-ar afla şi ar lucra înlăuntrul Viei Domnului. Atunci a fost trimis pentru prima dată de Patriarhia ecumenică. lucru care s-a şi făcut. Săvârşind Sfânta Liturghie în Catedrala patriarhală. se murdărise prin împărtăşirea cu cei mai sus zişi. arhiepiscopul Tiatirelor. reprezentantul patriarhiei ecumenice la Londra. citind Evanghelia.. Depărtarea stiliştilor de Biserica Greciei în 1924 nu i-a folosit deloc. dar mă mărginesc la acestea. care a fost ales şi membru al „Comisiei Centrale” al Consiliului. În anul 1921 săvârşindu-se în Londra înmormântarea mitropolitului Dorotei al Prusiei. nefăcând excepţie nici cei de pe stilul vechi. Mai târziu în 1922. cu aşa numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor”? Din 1920. În anul 1919 locţiitorul tronului ecumenic vacant. adică înainte de schimbarea calendarului. cum de nu se întreabă 51 . acelaşi Gherman. primind vizita unor membri ai unei comisii a Mişcării „Credinţă şi Ordine” a spus în cuvântul său că „Biserica Constantinopolului vrea să trimită la timp reprezentantul ei la Conferinţa fixată întinzând astfel mână de ajutor lucrătorilor în acelaşi ogor şi în aceeaşi vie a Domnului. atunci suntem cu toţii murdăriţi. la Congresul întrunit la Battenberg. Aşadar.

care a cugetat şi a propovăduit aceleaşi idei ca şi Atenagora? Aşadar. sau. cine nu ştie că şi sfinţi ai Bisericii noastre au căzut în erezii din simplitate. arhiepiscopi. (Nota Apologeticum). Binecuvântate sunt gurile care protestează împotriva acţiunilor anti-ortodoxe ale patriarhului şi binecuvântate sunt scrierile care înfierează acrobaţiile lui în materie de credinţă.. dar fiindcă au avut intenţie bună. Nicolae al Cezareii. Orice împotrivire care nu duce la schismă este justificată. sunt foarte vinovaţi faţă de Biserică pentru grosolanele încălcări ale 100 În alte lucrări este tradus Brusa. Dar noi... De multe ori oamenii au osândit nevinovaţi şi au dezvinovăţit vinovaţi. Chiar şi. Luptă continuă şi neîncetată împotriva patriarhului. (Şi nu numai în Biserică). NU! Poate voi fi întrebat: Oare pentru Dumnezeu Atenagora este patriarh ortodox? Oare Dumnezeu este constrâns de hotărârile oamenilor? Dumnezeu aşteaptă hotărârea Sinodului ca să-l considere pe Atenagora căzut din credinţa ortodoxă? Iubite părinte Nicodime. iubiţii stilişti. când a pomenit pe episcopii ce s-au împărtăşit cu Nicolae al Cezareii. mitropolitl episcopi etc. să primim o astfel de hulă. 101 Vezi Sfântul Vasilie cel Mare. fratele meu. care clerici sunt recunoscuţi şi care sunt lepădaţi de Dumnezeu. Cred că patriarhul Atenagora şi mai sus pomeniţii patriarhi. repet. fără excepţie. iubite părinte Nicodim.dacă nu cumva este deja eretic din 1919. Epistola 92. sau cine s-a făcut sfetnicul Lui?”102 Chiar şi în privinţa ereziei. au fost povăţuiţi de Dumnezeu şi s-au dezmeticit? Cine suntem noi ca să ne însuşim judecata Bisericii? Oare credem că am ajuns la măsura să cunoaştem judecata lui Dumnezeu? Nu este de mii de ori mai sigur şi mai plin de 52 .. fără îndoială că Dumnezeu nu poate fi constrâns de hotărârile oamenilor. iubitule. cu toate că El a spus că „nici porţile iadului nu o vor birui”? Să nu fie. 44 Sfintelor Canoane. Cu toţii. Nu încape nici o îndoială că Dumnezeu a şters din Cartea Sa persoane pe care oamenii niciodată nu le-au condamnat şi nu a şters persoane pe care oamenii le-au condamnat. Oare „a pierit judecata de pe pământ”101? Oare s-a scufundat în adâncurile ereziei adevărata Biserică a lui Hristos. nu suntem heruvimi sau serafimi. Deoarece şi ei până în 1924 au pomenit pe episcopii care s-au împărtăşit cu locţiitorul Tronului ecumenic. mai concret. Spunând acestea nu intenţionez să justific acrobaţiile patriarhului. DA! Schismă însă. ca să putem cerceta Arhivele cerului şi vedea care oameni sunt scrişi şi care şterşi. Departe de mine un astfel de gând.. Care dintre noi va putea spune cu desăvârşită certitudine şi siguranţă că aceasta sau aceasta a hotărât Dumnezeu pentru cutare sau cutare preot sau episcop? „Cine a cunoscut mintea Domnului. aşadar suntem cu toţii eretici..

. Cine îi va putea reproşa părintelui Justin Popovici că propovăduieşte o Ortodoxie diluată? Astăzi sunt foarte puţini în întreaga lume cei care au un astfel de simt ortodox ascuţit şi o trăire ortodoxă atât de profundă. Aşadar.Iuda . adevărate podoabe ale Bisericii Ortodoxe!. clerici teologi. Încă şi trei ucenici de ai lui. Şi cu toate acestea acest mare bărbat nu sa gândit să se rupă de Biserica Sârbă. ci până şi sinoade ecumenice! Dumnezeu să aibă milă de noi toţi! Cât de diferit cugetă şi făptuiesc alte persoane.. Acela este integru şi are preoţie. clerici înţelepţi şi încercaţi. atunci vei mărturisi că poate nicăieri nu ai mai văzut astfel de pagini antipapale. Părintele Justin strigă că trei sunt stadiile căderii omenirii: „Adam . Ce importantă are dacă a fost caterisit de Sinod? Hotărârile oamenilor nu-L obligă pe Dumnezeu.Papa”. căci le-a jertfit pe toate. şi mai ales mirenii.. Cartea aceasta mărturiseşte despre lucrul acesta. picior fiind? De ce îndrăzneşti a conduce oşti. este înşelarea cea mai de pe urmă părerea că noi suntem cunoscători siguri ai voii lui Dumnezeu. deşi ea se împărtăşeşte cu patriarhul Atenagora. este şi acesta un trădător al Ortodoxiei. să luăm aminte să nu ne bată Dumnezeu! 102 Is. se potrivesc cuvintele dumnezeiescului Grigorie. Ce însemnătate are dacă nu a fost caterisit de Sinod? Să ne depărtăm de acesta!. iar acum trăieşte în liniştea pustnicească a unei mănăstiri. profunzime de spirit şi originalitate. 45 53 . a primit binecuvântarea stareţului său ca să fie hirotonit în Grecia. care a venit aici ca laic cu câteva luni mai în urmă. Ia pildă de chibzuinţă pe un teolog ortodox renumit şi mărturisitor contemporan.. 13. unii mireni s-au făcut pe sine nu numai păstori. care se află în Grecia la porunca sa. care îşi închipuia că va ajunge asemenea lui Dumnezeu. fiind pus între ostaşi?” Cu toate acestea. aşadar. S-ar putea spune că se teme să nu-şi piardă poziţia şi funcţiile? Dar nimic nu mai are acest mărturisitor al credinţei. Vai şi de mii de ori vai de Biserică atunci când oamenii. pomenesc fără teamă pe episcopii Bisericii Greciei. dar care sunt vădite înşelăciuni ale Luceafărului celui mândru. Să mergem.smerenie faptul de a ne supune hotărârilor Bisericii? Fratele meu. comuniştii atei l-au destituit. Fiind profesor de Dogmatică la Universitatea din Belgrad. la el!” La aceste lucruri. fără îndoială bine intenţionate. care le repetă Canonul 64 al Sinodului V-VI ecumenic: „De ce te faci pe tine pastor. Chiar unul dintre ei. oaie fiind? De ce te faci cap. de vreme ce rămâne în Biserica care s-a împărtăşit cu patriarhul Atenagora? Frate Nicodime. pe arhimandritul sârb Justin Popovici. Ai citit ultima lui carte editată: „Omul şi Dumnezeul-Om”? Dacă da. scrise cu atâta putere. 40. propovăduiesc astfel de răzmerite: „Acesta este caterisit de Dumnezeu.

se va termina cu isteria unionistă şi aiurelile filopapale. deşi.poate va urma după el un om înţelept. Sfintele Canoane spun „să se caterisească” despre clericii care nu-şi săvârşesc în întregime îndatoririle. ci a aşteptat condamnarea lui de către Sinod. nu face nici o greşeală pentru care să fie supus pedepsei. Iubite părinte Nicodime. Cu atât mai mult nu spune să se lipească de episcopii împotriva cărora se ridică pline de asprime Sfintele Canoane. adică. să se lipească de primul episcop pe care îl va afla. trăim într-o vreme de înfricoşătoare zăpăceală. Şi b) fie că rânduieşte obligativitate. Aşadar. ci numai îţi dă un drept. de ce pretinzi să continuăm a-l pomeni pe patriarh şi să nu ne alipim de Gruparea fostului episcop al Florinei? Răspunsul meu ţinteşte două aspecte: a) Canonul este facultativ. Citeşte canonul cu atenţie şi vei vedea că el nu legiferează obligativitate. nu obligatoriu. nici nu vorbeşte despre pedepsirea unora ca aceştia şi nici măcar nu îi mustră. continuă să-l pomenească. spune canonul. fără să îmbrăţişeze învăţăturile episcopului. sigur este că acest Canon nicăieri nu spune că cel care a încetat să-l pomenească pe episcopul său. Atunci. Dacă însă un oarecare alt cleric nu face aceasta. Acest canon spune numai că clericii care s-au despărţit de un astfel de episcop nu sunt sub pedeapsă. probabil că îmi veţi obiecta: Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol nu vorbeşte oare despre încetarea pomenirii episcopului care propovăduieşte în public o învăţătură eretică? Conştiinţa voastră vă spune . El nu pretinde de la clerici ca să înceteze pomenirea episcopului ce învaţă lucruri eretice înainte de condamnarea acestuia. nici la stânga.bine sau rău . ci să aştepte cu conştiinţă liniştită judecata Sinodului.. Acesta şi numai acesta este înţelesul corect al canonului. 54 .că toate pe care le-a spus şi le-a făcut patriarhul până astăzi constituie erezie. unul ca acesta nu cade sub osânda canonului. de obicei. Dacă un cleric. niciodată nu a fost pedepsit vreun cleric sau certat prin cuvânt că nu s-a grăbit să se rupă pentru aceasta de episcopul eretic. ci mai degrabă este vrednic de laudă.Iubite părinte Nicodime. Atenţie să nu cădem nici la dreapta. Suntem chemaţi să mergem pe frânghie.. Şi că aceasta este adevărat o arată şi faptul că deşi în decursul istoriei Bisericii au fost caterisiţi nenumăraţi episcopi pentru erezie. aşteptând „hotărârea sinodală” şi osândirea lui. ci dă două alternative. Aproape toate schismele în Biserică au fost pricinuite de încrederea în sine şi de graba nesocotită. nicăieri nu spune că clericii sunt obligaţi să se despartă de un astfel de episcop înainte de osândirea lui.cine ştie? . Clericul care nu pomeneşte pe episcopul său trebuie să se oprească aici şi să nu pomenească pe altul.. fie numai dă un drept.. Mâine patriarhul va pleca din lumea aceasta şi . Atenţie să nu fim atraşi de mulţimea curenţilor. Dacă. se va rupe de un astfel de episcop „înainte de hotărârea sinodală”.

căci odată deschis. Nu asculta 55 . până la ucideri. n-au ezitat deloc să le încalce. curentul va scăpa de sub controlul nostru şi va inunda totul nestăpânit. Dacă ar fi fost dispuşi să primească „iconomia”. totuşi atunci când apărarea ei (a „bisericii”) a cerut încălcarea Sfintelor Canoane. au încălcat o mulţime de Sfinte 46 Canoane. Să se observe numai acest paradox: deşi stiliştii şi-au fondat „biserica” numai din dorinţa de a respecta Sfintele Canoane. Să se păstreze „Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi” fie chiar şi prin jertfirea scumpătăţii Sfintelor Canoane! Dar toate acestea cum le justifică iubiţii stilişti? Foarte simplu: prin nenorocita „iconomie”. fragmentări. Se aştepta de la ei respectarea cu multă evlavie a Sfintelor Canoane. Închei revenind la câteva din poziţiile mele din început. deoarece este foarte necesar.. Priveşte la iubiţii stilişti! Uniţi au fost numai atunci când s-au despărţit de Biserică. care deja s-a lungit foarte mult.. ci ar fi putut rămâne în ea folosind mult mai puţină „iconomie”. fratele meu. Crezi că este uşor să ţinem piept curentului până la sfârşit? Este bine să nu deschidem stăvilarul. deoarece „schimbarea calendarului a venit în contradicţie cu Sfintele Canoane”. Astăzi în câte grupări nu sunt împărţiţi? Poate în mai mult de şapte-opt. nu ar fi existat motiv să plece din Biserica Greciei. De multe ori în istorie necuviinţele au ajuns până la profanări.însă. Au ieşit din Biserica Greciei şi au fondat „Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi”. au plecat ca să nu jertfească puţin şi au fost nevoiţi după aceea să jertfească mult. Însă trebuie să isprăvesc cuvântul. înfricoşează-te şi te cutremură de salturile care te scot în afara Bisericii. am creat schismă. până la încăierări. Cu toate acestea. va fi considerat trădător şi va fi renegat pentru totdeauna mai mult de către incitatorii la dezbinare. împărţiri. Atunci când aprindem fanatismul mulţimii este de ajuns o singură scânteie pentru crearea şi menţinerea schismelor . pe atât de greu se repară. Citeşte istoria Bisericii şi te vei cutremura. nemiloase războaie lăuntrice.. Dar ei au plecat din Biserica Greciei sub stindardul „scumpătăţii”. De aici se pricinuiesc schisme înlăuntrul schismelor. Aşadar. dezbinări. Şi deşi toţi cugetă aceleaşi. O. mai ales într-o astfel de măsură în care o fac ei acum. fiecare grupare îi vede pe ceilalţi ca pe nişte trădători ai „Luptei”. cu toate că această „biserică” a fost fondată ca un mijloc (mijloc de păzire cu acrivie a Sfintelor Canoane) a sfârşit prin a ajunge un scop. dar foarte curând s-au împărţit. Dar ei. Dacă va îndrăzni cineva din începătorii schismelor să recomande cumpătare şi împăcare. (Adu-ţi aminte câte am scris că au fost încălcate numai prin hirotonia lui Acachie). cum vom cicatriza rănile Bisericii? Pe cât de uşor se creează schisma. pentru a-şi menţine „Biserica”..după aceea este cu neputinţă să mai punem rânduială.

dacă va purcede la „uniri”. nici oficială. ai toate legăturile mele cu Prea Fericitul Arhiepiscop al Atenei. nu trebuie să se socoată că părerea mea este influenţată de factori sentimentali. Dacă la acestea se mai adaugă cinci-şase epistole având diferite teme.clevetirile unora care spun că Biserica Greciei este de acord cu patriarhul Aţenagora. Iubite părinte Nicodim. De altfel. Adică se împărtăşea. iar tăcerea ei faţă de potrivnicii lui au explicat-o ca. eretic fiind acesta”103. în afară de foarte puţini. Din tăcerea Bisericii Greciei faţă de aceste situaţii nu putem trage concluzia că ea este de acord cu aceia sau cu acţiunile patriarhului. care ar fi fost de 56 . din iconomie. al Elefteropolei. Aşa stând lucrurile. Aşadar. precum şi notabilele ziare religioase cum ar fi: „Lupta bisericească”. nu sunt de acelaşi cuget cu patriarhul Atenagora. Dacă patriarhul va merge înainte. „Mântuitorul”. dintre care cele mai multe nu au durat mai mult de câteva minute. atunci vei vedea ce poziţie vor avea episcopii Bisericii Greciei. nici neoficială. precum susţin unii „viteji apărători ai Credinţei”. nu sunt filocatolici. care astăzi tac şi suportă nu din frică. cu Prea Fericitul Arhiepiscop al Atenei nu am nici o legătură deosebită. cum ar fi al Pireului. trei-patru episcopi. pe care i le-am trimis din proprie iniţiativă. Tăcerea nu înseamnă numai acord sau dezacord. „Trei Ierarhi” şi altele. nu sunt unionişti. NU! Nu uita că Sfântul Chiril al Alexandriei. de multe ori au ameninţat că vor face acţiuni publice violente împotriva cutezanţelor patriarhului. crede-mă că voi vorbi nepărtinitor. Nu trage concluzii despre Biserica Greciei din tăcerea ei. cuprindeau şi atacuri grave la persoană? Cum de au explicat unii tăcerea Bisericii Greciei faţă de acţiunile patriarhului ca aprobare. nici din pricina unei conştiinţe ortodoxe tocite. deşi au existat cazuri când aceste acţiuni. mai energici din fire.de aici şi amabilităţile lui faţă de patriarh. dezaprobare??? Ce fel de logică este aceasta? Consideri că arhiepiscopul Ieronim al Atenei are aceeaşi cugetare cu cea a patriarhului Atenagora.. izvorâte din râvnă exagerată. ci înseamnă şi suferire. iubite părinte Nicodime. De altfel. Arhiepiscopul Atenei. al Florinei şi încă unul. cu toată nobleţea şi fineţea purtărilor sale . ci numai pentru că se îngrijesc de pacea Bisericii şi se gândesc cu frică la evoluţiile şi consecinţele schismelor. Episcopii Bisericii Greciei. cu cei care aveau în diptice un episcop eretic. însă legături deosebite şi strânse niciodată nu au existat între noi.. Când a tras la judecată Biserica Greciei pe clericii potrivnici patriarhului sau ai lui Iacov al Americii pentru acţiunile împotriva lor. „Presa Orto¬doxă”. Nu neg faptul că arhiepiscopul căuta cu ochi binevoitori spre smerenia mea şi se gândea să mă înalte . care îl aveau în diptice pe Teodor al Mopsuestiei.bineînţeles că am refuzat cuviincios din pricina sănătăţii mele şubrezite -. De la alegerea sa până astăzi nu am avut cu el mai mult de cinci sau şase întâlniri. marele apărător al Credinţei Ortodoxe „iconomisea a nu se rupe de cei din Răsărit.

care a sfâşiat haina cea necusută şi care pe atâţia dintre cei care îl cunosc pe Dumnezeu i-a abătut de la adevăr. Dacă nu este superconservator. Ce trebuia să spună mai mult Arhiepiscopul? După cum vezi. a răspuns sinodal că Bisericii Greciei îi este cu neputinţă să încalce chiar şi o iotă din hotărârile Sinodului I ecumenic. căutând a stăpâni peste turma lui Hristos sau peste ceilalţi. nedreptăţind pe oameni (nu numai pe Arhiepiscop.dorit să nu fie vreodată exprimate -. aceasta se datorează faptului că Arhiepiscopul Atenei nu numai că nu l-a încurajat. aşa cum dorea. Anul trecut când a primit scrisoarea pascală de la Papa. Niciodată nu a subestimat noţiunea de „dogmă”. Ai citit „Scrisoarea Praznicală” oficială a lui Ieronim trimisă patriarhului Atenagora la Crăciunul trecut? Dacă da. plecându-i să urmeze căile rătăcirii şi pierzării”105. Răspunsul său. ci a pus şi „frână”. 47 foarte reţinut în aceste subiecte. dar nu şovăie să propovăduiască că îi socoate pe eterodocşi îndepărtaţi de diavolul de la adevăr şi umblători pe calea înşelării şi pierzării!!! Oare aceste cugetări şi declaraţii sunt nişte trădări? Însă cei care susţin acestea ar trebui să se teamă ca nu cumva. iarăşi întrebat fiind despre sărbătorirea Paştelui de către un activist creştin de frunte. Altădată. atunci ai citit şi acestea: „Dumnezeu să ne învrednicească pe Noi şi pe toţi cei ai Săi să cugetăm la fel unii faţă de alţii şi să nu fim iubitori de întâietate. este totuşi 103 Migne 99. nu conţine decât câteva cuvinte politicoase104. opinie cum nici cel mai fanatic stilist nu ar fi putut-o formula mai aspru. îngrijindu-ne pentru unirea tuturor celor ce cheamă numele Lui. se roagă omul pentru unire. La întronizarea Sa a spus foarte puţine despre legăturile noastre cu confesiunile neortodoxe. ci întru smerenia lui Hristos să ne punem sufletul pentru oi. incolor. Arhiepiscopul Atenei şi-a exprimat public opinia sa despre neortodocşi. pe care umblă nu doar 57 . ci şi pe ceilalţi episcopi ai Bisericii) atât de cumplit şi lovindu-i fără milă în cele mai sfinte ale lor -deoarece nu există nimic mai sfânt decât credinţa ortodoxă -. niciodată nu a pus dragostea mai presus de adevărul Credinţei. În timpul discuţiilor ţinute acum doi ani la Constantinopol între el şi patriarh. Am încă motive să cred că dacă până astăzi patriarhul nu a îndrăznit să facă şi alte compromisuri mai mari. ca astfel să fie strivit şarpele cel din adânc. cea legată la recunoaşterea căsătoriilor făcute de papistaşi etc.). inodor şi fără gust din punct de vedere religios (nici vorbă despre aiurelile unioniste ale patriarhului). iar drept concluzie a menţionat despre „stăruinţa în credinţa şi învăţătura ortodoxă”. nu a şovăit să se opună cu hotărâre la unele propuneri ale patriarhului (de pildă. 1085. să se afle şi ei mergând pe calea pierzării. În sfârşit. a răspuns într-un mod cu adevărat artistic.

11 august 1969 Iubitul meu Părinte Nicodim. că Tainele săvârşite de el nu sunt valabile etc. Atenţie doar să nu mai faceţi încă un pas! 2. Patriarhul Atenagora şi Iacov al Americii şi încă câţiva s-au dovedit a fi nişte cosmopoliţi şi discipoli ai sinistrului sincretism. Aceasta nu este lucrarea persoanelor. De vreme ce acum v-aţi oprit aici şi continuaţi „să vă împărtăşiţi cu Biserica mamă oficială şi cu toate Bisericile Ortodoxe”. bucură-te în Domnul totdeauna. precum îmi scrii. 3. la care aţi ajuns. ci a Sinodului. nu puteţi fi acuzaţi de protestantism. Stiliştii sunt responsabili nu pentru că au păstrat calendarul vechi. 104 Vezi revista „Ekklisia (Biserica)” din 15 mai 1968. Slobozitorul şi Mântuitorul de obşte al tuturor. este limita cea din urmă îngăduită de Sfintele Canoane. s-au dovedit a nu avea nici o legătură lăuntrică şi adâncă cu nestricata şi neprihănita Ortodoxie. Dar ceilalţi? Dau dovadă de astfel de cugetări? De ce caracterizăm . foaia din l ianuarie 1966. Deoarece v-aţi oprit aici şi nu purcedeţi la lepădarea patriarhului (aşa cum au făcut alţii). ci şi cei care nedreptăţesc. Să luăm aminte ca mărturisirea Sfintei noastre Credinţe cu smerenie să o aducem”. adică la a declara că el este căzut. pe care ţi-l trimit şi ţie şi care cred că îţi va lămuri multe nedumeriri. Canonul 15 al Sinodului VI ecumenic îngăduie persoanelor încetarea pomenirii înainte de „hotărârea sinodală”. lipsit de har.nu voi. Nu există nici un motiv să părăsiţi calendarul vechi.. ci pentru că au proclamat Biserica Greciei drept schismatică şi au rupt legătura canonică cu ea. deoarece în felul acesta veţi ajunge la schismă. să stăm cu frică. Despre calendarul vechi am scris mai demult un articol destul de lung. numai dacă îmi vei face cunoscute nelămuririle tale. Încetarea pomenirii patriarhului. Dacă ar fi ţinut calendarul 58 . repet: „Să stăm bine. nici eu. Cu dragoste în Hristos Iisus. caterisit. 4. Iar cele pe care nu ţi le va putea lămuri articolul. însă nu încredinţea¬ză unor indivizi judecarea şi osândirea episcopilor eretici. bucuros o voi face într-o nouă scrisoare. înseamnă că deocamdată staţi pe pământul tare al Bisericii. Atena.atât de uşor pe ceilalţi drept trădători? Frate Nicodime.ereticii. Cu multă bucurie am primit scrisoarea la care răspund următoarele: 1. Nu mergeţi mai departe (adică să primiţi a pomeni pe alţi episcopi). 48 TRATAT EPISTOLAR (Continuare) I. ale cărei binecuvântări le doresc. Fie ca Domnul să povăţuiască Sfânta Voastră obşte. 105 „Ekklisia”. ci alţii oarecare .

. Altfel vom minţi înaintea lui Dumnezeu spunând nu numai „drept învăţând”. „întreg”. adică la data de 14 a primei luni. Vezi. după care spune: „Ori de câte ori un oarecare israelit nu poate prăznui Paştele la data fixată. ci chiar grav bolnav şi la pat.. sănătos. verset 6 şi următoarele). nu vom putea prăznui. nu o realitate...pe care dăruieşte-l sfintelor Tale biserici în pace. După o vreme s-a înfăţişat lui Moise un grup de bărbaţi. ar fi fost într-o desăvârşită rânduială canonică. iar atunci când se va serba Paştile. Rostim o rugăciune.. Aşadar ne rugăm. 59 . Aş vrea să mai clarific şi sensul cuvintelor „drept învăţând cuvântul adevărului”. Invocând rugăciunile tuturor.. să înveţe drept cuvântul adevărului. „cinstit” şi „sănătos” şi că drept învaţă adevărul. ci 49 chiar evident necinstit. „îndelungat în zile” şi „drept învăţând” arată o dorinţă. pe Arhiepiscopul nostru. Nu. care i-au spus: „Noi vom fi necuraţi mai multe zile. părinte Nicodime! Numai un lucru îţi spun: Pastele iudeilor a fost de la Dumnezeu şi a fost rânduit până la ultimul amănunt. ci şi „cinstit” şi „sănătos”. căci se poate ca uneori episcopul să nu fie „cinstit”.vechi şi nu ar fi rupt împărtăşirea cu Biserica Greciei. „cinstit”. rămân al vostru rugător către Domnul. nu spunem la modul afirmativ că Episcopul este „întreg”. „sănătos”. câtă libertate exista în Vechiul Testament. Oare ne vom lipsi de prăznuire? Oare nu vom aduce daruri Domnului?” Atunci Moise îl întreabă pe Dumnezeu despre aceasta. Ci îl rugăm pe Domnul să-i dăruiască episcopului cinste. Sunt iarăşi gata să ofer smeritul meu ajutor şi pentru lămurirea oricărui alt subiect.”. 9. adică la patrusprezece ale primei luni. cap. din pricina necurătiei sau absenţei într-o călătorie îndepărtată. sau se poate să nu fie sănătos. („. (Vezi acestea în Cartea Numerilor. Doamne. părinte Nicodim. nu certificăm. deoarece văd o oarecare confuzie în scrisoarea ta. Ei bine. nu oferim certitudini.”). Cu smerită dragoste în Domnul Iisus Hristos. să-l prăznuiască la patrusprezece ale celei de a doua luni”. Adică spunând: „întâi pomeneşte. Calendarele nu mântuiesc. cinstit etc. atunci când stăpâneau litera legii şi formele prăznuirilor? Mai este nevoie de comentarii? 5. sănătate.

şi aceasta este falsificare a credinţei. Atena. Dar ce este falsificarea Credinţei? Încălcarea dogmelor? Desigur. dar când lucrurile au ajuns la culme şi nişte persoane distinse. Dar atunci ce au făcut? Au transformat în dogme de credinţă. de pildă cineva vrea să transforme în dogmă de credinţă.folosind iconomia .„NU! cârteau eustatienii. Domnul nostru. având conştiinţa speriată. urmând să revin dacă Cuvioşia Ta va vrea şi alte lămuriri. prin 60 . Îţi răspund oarecum pe scurt. dar aceasta nu schimbă deloc lucrurile. Aşadar. . a venit timpul să se spună adevărul fără ocolişuri şi fără rezerve. Cel care nu se depărtează de căsătorie şi de mâncarea de carne nu se va mântui!” Ce s-a întâmplat atunci? Biserica. înfricoşaţi de ecumenişm. Am întârziat să-ţi răspund din pricina mulţimii preocupărilor mele. 22 iulie 1971 Cuviosului monah Nicodim din obştea ieromonahului Efrem de la Provata.II. Până astăzi am evitat . Să nu crezi că sunt nedrept sau exagerat. un lucru secundar. Nu s-au atins de nici o dogmă. Voi dovedi că afirmaţia mea este absolut adevărată. au trecut la stilişti nu au făcut altceva decât să fugă de o erezie şi să cadă în alta. dar nu numai aceasta. Desigur. bucură-te întotdeauna în Hristos Iisus. A trecut mai mult de o lună de când am primit scrisoarea ta. sunt dator să-ţi spun un adevăr amar. au trecut din nefericire la stilişti. Mai întâi. părinte Nicodim. căzând astfel victime unei propagande neruşinate împotriva Bisericii. Adică necăsătorirea şi abţinerea de la consumul de carne. Ce este erezia. în condiţie absolut obligatorie pentru mântuire.să-mi exprim această poziţie sau o formulam acoperit. în condiţii absolut necesare pentru mântuire. toţi cei care. Te rog să mă ierţi. nu sunt dogme de credinţă”. iubite părinte Nicodim? Falsificarea Credinţei. Dacă. Ce au făcut aceştia? Sau atins de dogmele Credinţei? De care? Oare de cea a Sfintei Treimi? Oare de cea a celor două firi ale Domnului? Oare de cea despre îngeri? Oare de cea despre diavolul? Nu. Sfântul Munte. atunci unul ca acesta devine automat eretic. Falsificare a credinţei este şi transformarea în dogme de credinţă a unor lucruri care de fapt nu sunt aşa. dar nu sunt condiţii de mântuire. Prea iubite părinte Nicodime. unii ca aceştia nu îşi dau seama că au căzut în erezie. chiar bun de ar fi el. Biserica spunea: „Aceste lucruri sunt bune şi sfinte şi plăcute lui Dumnezeu şi vrednice de recomandat. Vrei un exemplu? Iată: renumiţii eustatieni. lucruri secundare. iubite părinte Nicodim. care ţi se va părea ciudat şi te va surprinde.

fie şi indirect.Crezi că este o dogmă de credinţă calendarul şi că cei de pe stilul nou sunt lipsiţi de har şi au trebuinţă de miruire. prin urmare. Rău.şi mai ales conducerea lor .. „Ruptura uniformităţii calendaristice (când.. foarte rău că s-a făcut schimbarea calendarului.Sinodul din Gangra. împărtăşirea cu ecumeniştii eretici.Nu! Dar s-au împărtăşit cu patriarhul ecumenist. nu vreau să am împărtăşire cu persoane care s-au împărtăşit cu ecumeniştii eretici.De ce ai plecat din Biserica Greacă? l-am întrebat eu. a făcut (auzi şi te înfricoşează!) ca Tainele ei să nu fie valabile şi. în condiţii de 50 mântuire. constituie o înfricoşătoare erezie şi hulă împotriva Sfântului Duh. Aşadar. a cunoscut Biserica o desăvârşită uniformitate calendaristică?) a lipsit Biserica de har. i-a proclamat pe aceştia eretici şi a rostit împotriva lor un şir de anateme. Acest argument groaznic. ca şi cei care se întorc din erezie? . Să ţină stiliştii vechiul calendar.. . . cei de pe stilul nou sunt lipsiţi de har. 61 .care susţin aceste poziţii eretice? Ascultă un dialog pe care l-am avut mai demult cu un tânăr distins care a trecut la stilişti: .Toţi episcopii Greciei sunt ecumenişti? . Nu neg faptul că există stilişti ce nu primesc aceste hule. părinte Nicodime. .. Transformă nenorociţii în dogme de credinţă. dar să păstreze şi împărtăşirea cu Biserica. însă. adică în afara mântuirii”. Atunci nu va exista nici o primejdie. elemente. „piardă harul şi mântuirea”. „Nu!” strigă stiliştii. ci am trecut la ei numai şi numai să evit. Dar de la acest punct până la punctul de a vedea calendarele ca dogme de credinţă şi să legăm de ele validitatea Tainelor şi dobândirea mântuirii distanta este abisală. Bună şi sfântă este. dar ea nu este o dogmă de credinţă.Doamne fereşte! Eu nu cred deloc în aceste prostii ale stiliştilor. Desigur.Ca să nu mă împărtăşesc cu ecumeniştii eretici. calendaristice. frate Nicodime. nu este o condiţie de mântuire. nimeni nu consideră un lucru bun existenţa a două calendare în cadrul Bisericii Ortodoxe Soborniceşti. dar care este câştigul de vreme ce există alţii . au ajuns să se rupă de Biserică ca să nu. uniformitatea calendaristică (care de fapt nu a existat niciodată în toată Biserica). Aceştia. oare.

deoarece se află în Biserica Greacă care se împărtăşeşte cu patriarhul. însă primeşti direct împărtăşirea cu persoane care propovăduiesc o altă erezie. Că mântuirea depinde de calendar!!! Care este câştigul tău? Dar să nu crezi că ai evitat împărtăşirea indirectă cu ecumeniştii. mai ales în Licourisi din Attica şi vei vedea autobuze întregi din care coboară creştini ce ţin calendarul nou. . . recomandându-le să vină cuviincios îmbrăcaţi. dar refuzi împărtăşirea cu ei. Astfel nu primeşti nici indirect împărtăşirea cu ecumeniştii. Adică confuzie şi ciudăţenie. victimă nenorocită a propagandiştilor abili: stiliştii strigă de le plesnesc plămânii că singură rugăciunea noastră făcută împreună cu patriarhul şi cu ceilalţi de un gând cu el ne face pe noi de o teapă cu aceia.Vezi în ce contradicţie ai intrat? Recunoşti că cei mai mulţi dintre episcopii Greciei sunt ortodocşi. Cunosc chiar câteva cazuri de preoţi stilişti care primesc fără condiţii la Taina Spovedaniei şi chiar a Sfintei împărtăşanii pe cei de pe stilul nou. pe episcopii Greciei care s-au împărtăşit cu patriarhul? -… . Adică se oferă Tainele unor 51 persoane care în alte momente sunt caracterizate de mai marii stiliştilor ca fiind departe de adevăr şi de mântuire. fie şi din iconomie. . Dacă există aceasta. în răstimpuri. apeluri la „închinătorii” care doresc să vină la ei la Sfânta Liturghie. (Am auzit că cei ce ţin calendarul nou sunt mult mai mulţi decât stiliştii în duminici la Sfânta Liturghie).. Măcar dacă ar fi fost cel puţin consecvenţi faţă de această poziţie a lor. deoarece s-au împărtăşit cu patriarhul. la câteva sihăstrii ale stiliştilor. . Revista pe care o scoate această sihăstrie face.Însă te împărtăşeşti cu cei care le cred pe acestea. cum ai caracterizat-o tu..Dar ce să fac? Sunt nevoit să-i suport pe ei din iconomie.Ascultă. deşi nici ei nu cred cele pe care le propovăduiesc. nimic altceva nu se mai cercetează. pentru a participa acolo la Sfânta Liturghie. iubitule. 62 .Dar eu nu cred în aceste lucruri.Cum se poate aceasta? . ci ea este o hulă foarte grea şi o erezie.. Dar de unde consec¬venţă?. cât şi femeile şi copiii. cei care ţin calendarul nou sunt bine primiţi în biserică şi la rugăciune. .Dar de ce nu i-ai suportat. Mergi. însă nu spune să nu vină cei ce ţin calendarul nou. Nu! Ci singurul lucru pe care îl subliniază şi la care se rezumă este evitarea îmbrăcăminţii necuviincioase.Dar nu ai evitat deloc împărtăşirea cu cealaltă erezie. atât bărbaţii. Argumentul stiliştilor că schimbarea calendarului a lipsit Biserica de har nu este numai simplu o prostie. Existând aceasta.

deoarece s-a făcut împotriva canoanelor. Nu trebuia să-i recunoască pe stilişti. Biserica Serbiei va respinge pretenţia acestuia. Deci. Iar dacă Biserica Serbiei va primi cumva cererea acestui cleric şi-l va judeca. Iar aceştia ar fi putut urma vechiul calendar. atunci nu trebuia să intervină în ea. de pildă. care într-adevăr nu sunt ecumenişti. ce ai câştigat? Astfel nu numai că nu ai evitat împărtăşirea indirectă cu ecumeniştii. Pentru mine. nu poate Sinodul altei Biserici locale să-l îndreptăţească. în Biserica Serbiei şi cere să fie judecat de ea. Numai căderea unei Biserici în erezie dă dreptul episcopilor din afara ei să intervină. face acest Sinod vinovat din punct de vedere canonic. 2. care se vede că a căzut victimă sfaturilor rele. dar care propovăduiesc o altă erezie. ci. 3. această hotărâre nu este valabilă şi pricinuieşte vinovăţii canonice. hotărârea Sinodului lui Filaret nu numai că nu are nici o autoritate. aşa cum face şi Filaret. declarând că ea este incompetentă. Timpul însă va arăta. Dacă un Sinod ortodox osândeşte pe cineva. iubite părinte Nicodim. Adică: dacă un cleric din Biserica Greciei este condamnat de aceasta şi pleacă în altă Biserică. ci să hirotonească dintru început preoţi (sau şi episcopi) pentru plinătatea Bisericii Greciei. 4. atunci a doua hotărâre nu este valabilă. Dacă se va întâmpla aşa ceva. care ne rugăm şi ne împărtăşim cu patriarhul.Aşadar. Situaţia actuală a Bisericii (rugăciunile împreună cu cei de alte confesiuni şi altele) nu îndreptăţeşte intervenţia din afară în problemele ei. fiind o intervenţie anticanonică în problemele interne ale altei Biserici. ca să tragi anumite concluzii. ci ar fi primit la împărtăşire şi credincioşi care urmează noul calendar. de vreme ce aceia care cugetă asemenea fie se roagă şi se împărtăşesc cu noi. te împărtăşeşti şi tu indirect cu patriarhul. A ajuns la urechile mele informaţia că după ce i-a cunoscut bine pe stiliştii din Grecia s-a pocăit pentru cele pe care le-a făcut. precum am spus (că mântuirea depinde de calendare). ci ai trecut şi la împărtăşirea DIRECTĂ cu persoane care propovăduiesc o altă erezie. 63 . Acestea le-am discutat atunci cu tânărul acela. Cred că vom vedea evoluţii neaşteptate. iar acum le-am scris. care cred că Biserica Greciei este orice în afară de eretică. Dar iată câteva răspunsuri scurte la întrebările tale: 1. competenţa pentru rezolvarea problemei lui având-o numai Biserica Greciei. Recunoaşterea stiliştilor din Grecia a fost o mare gafă a lui Filaret. şi nu ar fi propovăduit cugetarea eretică de mai sus. Dacă Filaret a crezut că Biserica Greciei a căzut în erezie.

8. Dacă cineva este foarte simplu şi nu pricepe anumite lucruri şi nu stăruie în poziţiile sale greşite din îngâmfare. să ceară să i se facă dreptate. nu este cu putinţă ca cineva să fie „şi cu unii. Din nefericire. nu i-a socotit pe unii ca aceştia nevrednici de bunăvoinţa Sa. Dar Dumnezeu. 6. În nici un caz nu se îngăduie intervenţia unei Biserici Ortodoxe în problemele interne ale alteia. iar mai târziu se va pocăi pentru ele. îi îngăduie pe unii aşa cum sunt. Se înţelege că altfel se petrec lucrurile atunci când o Biserică Ortodoxă locală cere unei biserici sau mai multora ajutorul lor pentru rezolvarea unei probleme interne ale ei.Dacă greşelile acestui cleric nu sunt opritoare de la preoţie. Toate acestea se săvârşesc astfel atunci când este vorba. Şi dumnezeiescul 64 . Intervenţia unilaterală a unei Biserici locale în treburile interne ale alteia este nejustificată. dar săvârşite necanonic. 5. ci din simplitate. Sfântul Grigorie. lucrul acesta este obişnuit la stilişti. episcopul Hyssei. Se poate. prezentându-şi situaţia sa şi plângându-se. unul ca acesta este cu putinţă să aibă mult har. atunci singura care îl poate reabilita este tot Biserica Greciei. ci despre o ajutorare frăţească. Dacă celelalte Biserici găsesc drepte plângerile lui. Fără îndoială. Numai Sinodul ecumenic. Dacă este cleric. Au existat cazuri când şi oameni înţelepţi ai Bisericii au căzut în înşelare. Referitor la Taine. căutând la inimă şi nu la faţă. nu eretice. Atunci nu va fi vorba de o intervenţie samavolnică. a cărei hotărâre va fi obligatorie pentru toate. ca autoritate supremă.. ca un cleric al unei Biserici locale (sau chiar întâistăţătorul ei) care crede că a fost osândit de Biserica Sa pe nedrept şi împotriva Sfintelor Canoane. de pildă. pot ajunge până la convocarea Marelui Sinod. Schimbarea deasă a grupărilor dovedeşte în chip evident nestatornicia. 7. nu a fost fără greşeli dogmatice. Alta este situaţia atunci când. să scape la alte Biserici Ortodoxe locale unde. încăpăţânare etc. poate interveni în problemele interne ale unei Biserici Ortodoxe locale. Depinde de sensul pe 52 care îl dăm cuvântului „lipsit de validitate”. şi totuşi este sfânt şi Părinte al Bisericii. va cere de la episcop restabilirea sa printr-o procedură canonică. alteori la cele existente. cu nădejdea că îi va trage în cele din urmă la calea cea dreaptă. şi cu alţii”. folosind iconomia. Un stilist care se întoarce poate fi primit printr-o simplă spovedanie la duhovnic. expresia „lipsit de validitate” se referă uneori la Tainele cu desăvârşire inexistente. Judecăţile lui Dumnezeu sunt neajunse. despre Biserici Ortodoxe. bineînţeles.

atunci se schimbă lucrurile . fără să vrea. pentru care pricină a dat. teologhisind despre Fiul. multe argumente arienilor. De aceea. care îl socoteau de-al lor. Dacă însă cineva se roagă (sau. (Lucru valabil şi în privinţa schismaticilor). Unul ca acesta este un cumplit călcător al Sfintelor Canoane. să dezaprobe învăţăturile străine. Poate că nici nu este cu putinţă lucrul acesta. nu s-a exprimat cu exactitate dogmatică. Cei mai mulţi dintre clericii stilişti doresc libertate nelimitată şi niciodată nu vor consimţi să-şi pună grumazul în jug. să nu-ţi închipui vreodată că stiliştii se vor mai supune cu toţii Bisericii. aşa cum scrii. Şi este eretic deoarece 65 .). căci îmi va spune că se va duce la ceilalţi” (adică la altă grupare). Din nefericire.). afară numai de unele excepţii. atunci se schimbă lucrurile. Vor afla o mie şi una de „argumente” ca să-şi justifice stăruinţa lor în răzvrătire (vor spune. Din aceasta se poate vedea ce dispoziţie de disciplină canonică există la clericii stilişti. administrativ. Marele Atanasie a fost nevoit să scrie o întreagă lucrare despre Sfântul Dionisie pentru a-i dezvinovăţi expresiile dogmatice stângace. Un oarecare conducător al stiliştilor îmi spunea cu ani în urmă: „Nu îndrăznesc să opresc nici zece zile de la slujire pe un cleric de al meu. Cunosc bine mulţi clerici ai stiliştilor. Fără îndoială ortodocşii nu trebuie să se roage. că episcopii sunt masoni şi altele ca acestea). altfel spus. 11. nu este un lucru uşor revenirea la vechiul calendar în Biserica Greciei.însă există oare „zeloţi” care se împărtăşesc cu Biserica noastră? 10. Este posibil să creadă ortodox. în acest caz este eretic. 12. Dar şi dacă ar fi. ci propovăduieşte învăţături eretice. moral etc... de pildă. şi nu devine automat eretic. Dacă alţii îşi pot asuma cu uşurinţă astfel de responsabilităţi înfricoşătoare (adică să considere eretică o Biserică locală). atunci să meargă înainte.Dionisie al Alexandriei. Poziţiile „Tratatului epistolar” sunt valabile numai dacă Biserica noastră este ortodoxă şi nu eretică. Dacă însă nu se opreşte aici. Cuvântul „sănătos” este foarte cuprinzător. altfel spus nu trebuie să aibă împărtăşire religioasă cu ereticii (papistaşii. protestanţii etc. Nu este cu putinţă să cerem Bisericii să fie „sănătoasă” cu desăvârşire (canonic.. vrednic de pedepse bisericeşti. Dar oare lucrul acesta este cu putinţă? Este de ajuns ca Biserica să fie ortodoxă şi nu eretică. Eu sunt foarte departe de a considera eretică Biserica Greciei. Putem avea legături cu stiliştii. are împărtăşire) cu ereticii este numai călcător al Sfintelor Canoane. dar nu eretic. deoarece ea este formată din oameni nedesăvârşiţi şi păcătoşi.. 9. însă nu este îngăduit să primim Tainele de la ei. cum am spus. Ar fi de dorit să fie sănătoasă în toate. dar să nu considere ceva rău legăturile religioase cu eterodocşii. Dacă ei au împărtăşire cu Biserica.

chiar dacă nu are nici o împărtăşire cu alţi eretici. Nu se îngăduie.propovăduieşte învăţături eretice. O altă problemă: cei care încetează pomenirea patriarhului cum se vor purta cu cei care au împărtăşire cu el? Cei care se împărtăşesc cu patriarhul sunt de două feluri: a) cei care cugetă asemenea ca el (cum este Iacov al Americii. b) Să protestăm împotriva lui şi să ne luptăm. Săvârşeşte Tainele. Aceasta însă este ultimul pas la care poate înainta cineva dacă vrea să nu se afle în schismă şi răzvrătire. Suntem datori să distingem bine două situaţii: Altceva este cel care cugetă şi învaţă ortodox. Adică poate înceta pomenirea. folosind acest drept. Un astfel de caz este şi cel al patriarhului. Este trebuinţă de mare atenţie aici. încetează pomenirea. nu trebuie să se poarte la fel. nici n-a ieşit din ea.) şi b) cei care nu sunt de acord cu el (cum sunt aproape toţi episcopii Bisericii Greciei). este încă transmitător al harului. evitarea împărtăşirii cu unii ca aceştia. bine face. Sfintele Canoane dau dreptul încetării pomenirii unui episcop sau patriarhului care propovăduieşte învăţături eretice. judecata Sinodului. ortodocşi fiind. din iconomie. are dreptul să înceteze a-l pomeni. dacă cineva. cu conştiinţa liniştită. în continuare. Dacă însă conştiinţa cuiva nu suferă să-i pomenească numele. Adică avem dreptul. şi 66 . însă nu suntem obligaţi să facem aceasta. dar. iar faţă de ceilalţi. să încetăm pomenirea aceluia. Cu cel de al doilea nici un ortodox nu trebuie să aibă vreo împărtăşire. Meliton al Calcedonului etc. dar nu a ieşit din Biserică şi nu s-a rupt de ea. îl suportă pe primul şi se împărtăşeşte cu el. dar nu va pomeni un alt episcop (numai dacă crede că toată Biserica noastră a căzut în erezie). Faţă de primii se va comporta la fel ca faţă de patriarh. A rămas în Biserică şi lucrează în ea. Ereticii sunt de două feluri: cei pe care Biserica i-a osândit şi i-a tăiat de la Trupul ei şi cei care nu au fost osândiţi încă de Biserică şi nu au ieşit de bună voie din ea. îngăduit de Sfintele Canoane. potrivit cu canonul 15 al Sinodului VI ecumenic. Prin urmare. aşa cum am scris în „Tratatul epistolar”. De asemenea: una este cel care propovăduieşte învăţături eretice. Adică nu trebuie să ajungă până la încetarea pomenirii acestora. chiar dacă aceştia se împărtăşesc cu patriarhul sau cu ceilalţi. după Sfintele Canoane. şi alta cel care a ieşit de bunăvoie din ea (şi şi-a fondat propria „biserică” ori s-a alipit de alta eretică sau schismatică) sau s-a rupt de Biserică după judecarea şi condamnarea sa. însă nu dau dreptul încetării pomenirii acelora care. dar nu a 53 fost osândit până astăzi de Biserică şi nici el nu a renegat Biserica. Patriarhul Atenagora a propovăduit lucruri eretice. Împărtăşirea cu primul (până la condamnarea acestuia) este lăsată de Sfintele Canoane la libera judecată a fiecărui credincios ortodox. ci va aştepta. îl suferă pe unul ca acesta. Atunci noi ce trebuie să facem? a) Să ne rugăm pentru dezmeticirea şi pocăinţa lui.

cumpănind anumiţi factori. Părerile contrare sunt prostii stiliste. precum am spus. ci să aştepte „hotărârea sinodală”. mai mult decât atât. Mavros). Nu. care îl pomeneşte pe patriarh? Nu ne molipsim de la el împărtăşindu-ne indirect cu cel care propovăduieşte învăţături eretice?” Dar încetarea pomenirii înainte de „hotărârea sinodală” şi condamnare.. cu toate declaraţiile lor de factură teoretică. Şi aceasta înainte de a fi osândit de Sinodul IV ecumenic. nu are scopul de a evita molipsirea cu erezia propovăduită. ce vin în contradicţie izbitoare şi tragică 67 . 5. susţin cele cu totul contrare (vezi cartea lui T. de pildă. Aşadar. mă vei întreba: „Care este câştigul nostru din evitarea pomenirii patriarhului. Dar atunci şi aceştia. cu atât mai mult nu se molipseşte prin pomenirea acestora şi nici prin împărtăşirea cu persoanele care din iconomie îi suferă pe aceia şi îi pomenesc. De ce? Deoarece. Şi Sfântul Anatolie a fost hirotonit episcop (şi încă patriarh al Constantinopolului) de către Dioscor. patriarhul Alexandriei. În acest caz se pot aplica. conducător al unei facţiuni ariene). nici cele pentru care dau adeverire”107. de la cei care au împărtăşire cu cei care îl pomenesc. care era arian declarat (şi. „neînţelegând nici cele ce grăiesc. Stiliştii. Încetarea pomenirii pentru erezie înainte de „hotărârea sinodală” are alt scop. iar cel ce nu pomeneşte să nu osândească pe cel ce pomeneşte”106. care propovăduiau învăţături eretice. nici. dacă nu s-a molipsit hirotonia săvârşită de episcopi. dar încă se afla în Biserică. Sfântul Chiril al Ierusalimului nu s-a molipsit. şi ei. 14. ea dă o ieşire pentru cei care se smintesc. fratele meu! Dacă ar fi avut acest scop. sunt molipsiţi. ci erau în Biserică. care era monofizit şi mare apărător al ereziarhului Eutihie.nu trebuie să fie mustrat pentru aceasta de ceilalţi. modificate oarecum. înainte de „hotărârea sinodală”. ci ar fi legiferat clar obligaţia încetării pomenirii sub ameninţarea de pedepse grele.. cu atât mai mult. astfel încât Biserica să se grăbească spre soluţionarea problemei. judecă că nu trebuie să folosească acest drept canonic. din pricina ereziei. dar care nu erau condamnaţi încă de sinod. atunci Canoanele nu ar fi dat dreptul încetării pomenirii. Ea constituie energicul şi ultimul protest al conştiinţei ortodoxe. Atunci când se creează o tulburare. molipsim. 54 episcop de la mitropolitul Acachie al Cezareii. Rom. nici acesta nu este vrednic de dojana şi cu atât mai mult de neîmpărtăşire. Atunci. de vreme ce avem împărtăşire cu episcopul Driinupolei. nici de la cei care îl pomenesc pe patriarh (de vreme ce încă nu a fost încă osândit soborniceşte). cu toate că a primit hirotonia întru 106 Cf. Nu există primejdia să ne. Dacă un altul. cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Cel ce pomeneşte să nu dispreţuiască pe cel ce nu pomeneşte. sărmanii.

atât pe patriarh. împărţiri şi răni în Trupul Bisericii? Dacă cineva care merge la stilişti se întoarce şi se roagă iarăşi cu cei ce se împărtăşesc cu patriarhul. Aceasta este calea Ortodoxiei nealterate. întru umilinţă să cerem luminare de la Domnul ca să păşim cum trebuie în vremurile care vor veni. frate. Acestea sunt lucruri care arată consecvenţă morală? Sunt lucruri canonice? Sunt lucruri cinstite? S-ar putea spune că fac aceasta din iconomie. Ei însă iau parte fără teamă şi şovăire la slujbe. în cele din urmă. din iconomie. întru postire. Să ne temem şi să fugim de amândouă! Să nu ne abatem nici la dreapta. duce în cele din urmă la înfricoşătoare hulă şi erezie. Astăzi situaţia Bisericii Ortodoxe este foarte dureroasă. se roagă şi se împărtăşesc împreună cu mulţi dintre cei care ţin calendarul nou. Poate. Le-am scris „cu multă durere şi strângere de inimă”. Bucură-te. Iar soarta celor mai mulţi stilişti aceasta este: susţinerea cu multă râvnă a poziţiilor ereticilor. care au împărtăşire cu patriarhul ecumenic) şi stilismul grecesc. „Din afară lupte. Să călătorim pe calea de mijloc şi împărătească. Dacă însă va merge la stilişti va suporta două. nici la stânga. Să luăm aminte! Întru smerenie. întru rugăciune. şi iarăşi zic. o erezie: ecumenismul. nu va îngădui Dumnezeu să trecem prin mari încercări. Rugaţi-vă toţi cu stăruinţă şi pentru nevrednicia mea. dinăuntru temeri. Dar atunci de ce să creeze schisme. acestea ţi le-am scris ţie şi obştei tale celei sfinţite şi iubitoare de Dumnezeu. care are împărtăşire cu patriarhul. ar fi trebuit să nu primească nici un membru al Bisericii Greciei în bisericile lor (cu atât mai mult la spovedanie şi împărtăşire) mai înainte ca acesta să declare că pleacă din Biserica Greciei şi merge la ei să se pocăiască. Acesta este unul din motivele pentru care mă tem şi mă cutremur de răzvrătiri şi schisme. pe care îl urmează atâtea Biserici Ortodoxe. Adică ecumenismul (de vreme ce stiliştii se roagă cu cei ce ţin calendarul nou. care. care propovăduieşte erezia potrivit căreia calendarul este condiţie de mântuire.cu crezul lor.”109 68 . primesc de fapt la împărtăşire şi rugăciune persoane din Biserica Greciei. Pericolul este îndoit pentru Biserică: dintr-o parte ecumenismul manevrat de satana. pentru că mă aflu în focul multor războaie. Prea iubite părinte Nicodim. iar dintr-alta fanatismul pierzător de suflete. Atunci? Dacă ar fi vrut să fie consecvenţi. din iconomie. cât şi pe cei ce cugetă asemenea cu el? Astfel va suporta. care şi pe acrivie ştie să o păstreze şi pe iconomie să o arate. Sunt cuprins de multe întristări. întunecând adevărul. bucură-te! Bucură-te în întristări şi în suferinţe! Iisus „S¬a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră”108. Spun „stilism grecesc” deoarece nu intenţionez să condamn calendarul vechi. de ce să nu rămână în Biserica Greciei. suportând. ci exagerările eretice la care au ajuns stiliştii greci din nesăbuinţă.

in Acatistier] Fiindcă am vorbit despre mişcarea ecumenică. pentru a ne izbăvi de această boală a sufletului. Cele două extreme: Ecumenismul şi stilismul. tămăduieşte patimile sufletelor şi trupurilor noastre şi ne învaţă cum să ne păzim de smintelile ereticilor care şi azi hulesc Biserica. când mustră. să nu strice chipul cel dat de Domnul” (Regulile mici. Intr-un loc sfântul pune următoarea întrebare: „Din ce roade se cuvine să se probeze cel care mustră cu milă pe fratele care greşeşte?” Şi răspunde: „Mai întâi din cele cu totul deosebite ale compasiunii. 7. împreună toate mădularele suferă». şi că «cine se sminteşte şi eu să nu ard?» şi apoi dacă pentru tot păcatul de asemenea se zdrobeşte. 5. după cele spuse de către Apostol că: «de suferă un mădular. şi pentru toţi cei care greşesc şi pentru cei care-i greşesc lui şi pentru cei care greşesc altuia. Iar tu. prin învăţătura ta. de asemenea se mâhneşte şi plânge. rămân al Sfinţiilor Voastre frate în Hristos Iisus. ştiind că este necesară şi aceasta câteodată. Pag. IV. l. şi. ale tuturor. Sfântul Vasile cel Mare a scris multe pagini analizând care este mustrarea cea corectă. Capitolul 10: 10. 182). 108 Rom. 55 107 I Tim. am putea spune câteva cuvinte acum şi despre ceea ce s-ar putea numi „anti-ecumenismul greşit”. mult discernământ şi iubire de oameni. dar şi că trebuie făcută cu mult. Domnul nostru. ca unindu-ne prin dragoste. şi mai ales cuvântul „Despre râvna sufletească şi cea duhovnicească” al Sfantului Ignatie Briancianinov. [Parintele Paisie Olaru. de folos este a se citi şi cartea . (Parintele Serafim Rose) „Doctorule şi învăţătorule. să te lăudăm pe tine aşa: Bucură-te Ioane Gură de Aur. Părinte. Icosul al 5-lea din Acatistul Sfantului Ioan Gura de Aur. prealuminate învăţător a toată lumea “. să-i întorci la dreptmăritoarea credinţă.Gata întotdeauna pentru orice slujire şi invocând rugăciunile Voastre. Râvna sufletească şi râvna duhovnicescă: „Trebuie să fim osârduitori şi fermi în Ortodoxia noastră. 109 II Cor. 69 . ZEUL TOLERANŢEI ŞI ZELUL INTOLERANŢEI „ZEUL TOLERANŢEI" ŞI DESCREŞTINAREA CREŞTINISMULUI EDITURA CHRISTIANA Bucureşti 2009. 25. O bună descriere a acestuia a făcut ieromonahul Damaschin în cartea ce relatează viaţa Fericitului Părinte Serafim Rose. Acum am vrea doar să adăugăm câteva gânduri pentru a explica în ce constă această nouă ispită. 4. De asemenea. fără a fi fanatici”. 7. în capitolul cu titlul Supercorectitudinea.

Dar cel care urăşte pe cel căzut în păcat (fie el erezie sau alt păcat).O altă mărturie despre delicateţea de care trebuie să dea dovadă creştinul aflam la Sfântul Ioan Scărarul: „De voieşti să scoţi ţandăra din ochiul altuia. să nu o scoti pe aceasta cu o bârnă. de ce s-ar simţi ameninţaţi de necredincioşi. cearta. enervat sau clătinat de necredinţa sau greşita învăţătură altora. sau de ce i-ar invidia? Când un budist intâlneşte un hedonist occidental nici prin gând nu-i trece să-l condamne. Boala noastră constă în faptul că mulţi dintre cei ce combatem ecumenismul (sau alte devieri de la adevăr). luptând împotriva celuilalt păcătos (the sinful other). adanca indiferenţă faţă de felul de viaţă al necredincioşilor [la creştini e mila faţă de n. ei de fapt luptă împotriva propriei ispite. care e chipul lui Dumnezeu. Dar nu şi lovi” (Scara Raiului. cu adevărat fundamentalişti? Există o trasatura care îi distinge în mod limpede pe toţi fundamentaliştii autentici. 2). compătimirea şi blândeţea faţă de cei care încă nu au ajuns la cunoaşterea adevărului. zice. de nesiguranţă în credinţa sa. intrigaţi şi fascinaţi de viaţa păcătoasă a necredincioşilor – se poate chiar simţi cum. 191). Cel care are certitudinea trăirii întru Adevăr. dă dovadă de nematurizare duhovnicească. va avea ca rod al harului. El. de la budistii tibetani până la amişii din SUA: absenţa resentimentelor şi a invidiei. Bârna este cuvântul greu sau purtările urâte. el doar observă cum căutarea fericirii de către hedonist îi este dăunătoare. De multe ori. Un aşa-numit ‘fundamentalist’ creştin sau musulman este o ruşine pentru adevăratul fundamentalism” [Slavoj Zizek] Omul care se enervează când vede împotrivirea celui de altă credinţă. o facem dintr-o râvnă trupească sau sufleteasca. Sfantul Isaac Sirul ne arată că 70 . fie ei creştini sau musulmani.]. Aşadar exista un contrast foarte mare faţă de teroriştii pseudofundamentalişi care sunt extrem de deranjaţi. ci cu o pensă. Spune Sfântul Vasile cel Mare că cel blând este „cel neclătinat în toate judecăţile ce se fac cu sârguinţă spre buna plăcere a lui Dumnezeu” (Regulile mici.n. nu va fi niciodată iritat. şi va încerca cu multă dragoste şi înţelepciune să lucreze pentru mântuirea lui. căci un creştin sănătos întotdeauna va avea milă de fratele său. Iar pensa este învăţătura blândă şi mustrarea îndelung răbdătoare. «Mustră. 4. La concluzii asemănătoare a ajuns şi un celebru filozof al zilelor noastre care spunea într-un articol despre toleranţă: „Sunt oare teroriştii fundamentalisti. putem spune că este la fel de vinovat ca şi acela. Fiindcă aceştia cred cu adevărat că şi-au găsit calea către Adevăr. fiind neclintit în credinţa sa. Treapta VIII). mângâie» (II Tim. sub masca aşa-zisei râvne pentru adevăr şi nedespătimiţi fiind ajungem să-i urâm pe cei care nu mărturisesc credinţa ortodoxă.

Acest lucru îl constata şi un celebru scriitor israelian. căci astfel nu am mai avea un vrăjmaş pe care să-l clevetim şi astfel să ne hrănim părerea de sine şi să ne lăudăm înaintea celorlalţi. toţi ne facem păcate. atunci unde este asemănarea mea cu Cel „ce voieşte ca toţi oamenii să se 71 . o fac cu durere şi dragoste sau ca un clevetitor şi din slavă deşartă pentru a creşte în ochii celorlalţi? Dacă nu fac aşa. ci şi dreapta vieţuire: „o persoană ortodoxă este aceea care mărturiseşte adevărata credinţă şi care trăieşte în conformitate cu ea” [Sfantul Ioan Maximovici. Aproape că nici n-am vrea să se îndrepte. să zicem. mustram şi certăm şi nicăieri nu se vede dragostea faţă de cel mustrat sau dorinţa de îndreptare a lui. pe conducătorii ţării. fanatismul se ia foarte uşor. pătimaşe. 2. fiindca ele se judeca duhovniceste" (I Cor. cruciaţi antijihad”. cât şi în cazul „războinicilor” pro-toleranţă. E de-ajuns să citiţi un ziar sau să vă uitaţi la ştirile de la televizor ca să vedeţi cât de uşor devin oamenii fanatici ai antifanatismului. antifundamentalişti habotnici. Creştinismul nu înseamnă doar dreapta-credinţă. ascultarea de duhovnic şi despătimirea. Amos Oz. După cum am mai arătat. numai că s-a schimbat obiectul urii noastre. suntem în aceeaşi horă „încinsă” de diavol: pe unii ne amăgeşte cu compromisurile de la dreapta credinţă şi pe alţii cu ura împotriva celor care le fac sau cu clevetirea lor şi astfel. sau creştinismul meu constă in a afla cât de răi sunt alţii? Când vorbesc împotriva unuia şi a altuia. Şi după cum spunea un monah. caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga. Cum să lecuieşti un fanatic: „Aveţi mare grijă. E uşor să vă infectaţi de fanatism chiar şi când încercaţi să-l înfrângeţi sau să-i ţineţi piept. care uneori dau dovadă de o intolerabilă intoleranţă faţă de cei intoleranţi. în lucrarea sa. Este o râvnă lumească. Dacă omul lumesc îi vorbeşte de rau. Pe scurt. Este acelaşi lucru. adică se manifestă cu aceleaşi caracteristici ca la orice om sufletesc [despre care stim: "Omul sufletesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu. mai uşor ca orice virus. ce ar mai rămâne din creştinismul nostru? Sunt eu oare concentrat mai mult pe plângerea păcatelor mele şi spre dobândirea virtuţilor şi a smereniei. 14)]. Dar ne întrebăm: dacă mâine se vor întoarce toţi la Ortodoxie şi la viaţă sfântă. Această constatare psihologică despre o boală gravă a omului ce nu şi-a tămăduit încă puterile sufleteşti este adevărată atât în cazul fanatismului anti-eretic. Ne numim crestini!]. noi ne vorbim de rău ierarhii Bisericii. ci este glasul firii căzute.„începutul înţelepciunii celei după Dumnezeu este liniştea şi blândeţea. ele sunt pecetea unui suflet mare şi puternic. râvna sufletească este o râvnă care nu are drept temelie poruncile Domnului. care gândeşte sănătos şi este în stare să poarte slăbiciunile oamenilor”.

dar nu pe cei ce l-au 72 . iar cui te loveşte peste obrazul drept. 12.] In hora fanatismului intră toţi cei pătimaşi. mă plimbam cu cineva care ura evreii. „Intr-o zi. trad. Domnul nostru Iisus Hristos. 38). in Filocalia. un creştin. 5. Făcătorul de minuni. [Ilie Ecdicul. p. eşti plin de atâta ură? N-ai ajuns ucenic al Domnului nostru care a zis: Iartă-i că nu ştiu ce fac? Cum poţi să iei dreptatea în mâinile tale? Putem urî faptul în sine. 2. bine-facerea şi bunăpurtarea”. Bucuresti. totuşi în ambele cazuri se poate cădea într-o extremă a urii. întoarce-i şi pe celălalt (Mt. Iar un scriitor filocalic spunea la rândul său că „făra smerită cugetare adevărul este orb. pentru a se rezema în ea când se osteneşte pentru ceva. D. Staniloae. 4. ne-a adus singura învăţătură cu adevărat vrednică de a purta numele dumnezeiască. Şi i-am spus: «Tu. care zicea „dinte pentru dinte” şi ne-a dat poruncă noua să oprim la noi răul. ci să le evaporăm cu căldura iubirii vrăjmaşilor si a dorului pentru mântuirea celui căzut. Dar Cineva ne-a învăţat „o cale care le întrece pe toate” (I Cor. A răspuns: «Pentru că sunt Antihrişti». 46 din "Culegere din sentintele inteleptilor".mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. chipul celui ce are râvnă întru cunoştinţă. 45). ca de-o călăuză. Iată cât de frumos descrie Sfântul Nectarie. vol. In duhul acestui cuvânt dumnezeiesc şi Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc ne purtăm ca un „burete” faţă de ocări şi clevetiri. Eu însă vă spun vouă: Nu vă impotriviţi celui rău. aceea a iubirii vrăjmaşilor. dar nu află decât întăritura ţinerii de minte a răului“. Fiul lui Dumnezeu. iudeii răstigneau în numele legii lor. Să le absorbim în noi şi să nu le dăm drumul mai departe. blândeţea. 4) şi care „face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni” (Mt. câindu-mă că l-am vorbit de rău! Deşi nu sunt acelaşi lucru erezia şi păcatul. îngăduinţa faţă de slujitorii şi închinătorii altui dumnezeu. de Pr. Starea noastră sufletească atunci când vedem fapte necuviincioase ar trebui să fie una de împreună-pătimire cu cel bolnav. când se va întoarce şi se va pocăi. catolicii ardeau în numele „învăţăturii” lor. Domnul Iisus Hristos a spus STOP legii celei vechi a firii căzute. 1994. De aceea se foloseşte de împotrivire. Comuniştii torturau în numele ateismului lor. Harisma. indiferent în numele cărei credinţe urăsc pe cei diferiţi. 5. de rugăciune smerită pentru el şi cu gândul că acela. iar unii ortodocşi urăsc sub chipul râvnei pentru credinţă. Ed. L-am întrebat: «De ce?». cap. să nu-l răspândim răspunzând la rău tot cu rău: „Aţi auzit s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte». mă va întrece pe mine cu mult în râvnă şi peste câţiva ani îi voi săruta sfintele moaşte. Insuşirile acestuia sunt: „iubirea fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru aproapele său. 31). 309.

iubirea multora se va răci” (Matei 24. unii monahi 73 . toată pacea ta cu Dumnezeu este pierduta. în acord cu vechea ordine canonica. Când elevii Sfântului Nectarie păcătuiau. Această cale antinomică şi dumnezeiască. aceşti oameni au continuat să necăjească Biserica chiar şi după ce furtuna trecuse. iconoclaştii care se pocăiau erau primiţi cu dragoste înapoi în sânul Bisericii.El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. nu mai puţin important de subliniat este discernământul său duhovnicesc de care a dat dovadă în ce priveşte primirea iconoclaştilor înapoi în Biserică. Şi aşa ura din zilele noastre creşte din ce în ce mai mult. Cei care creeau divizare erau zeloţii stricti care aveau obiecţii faţă de felul în care erau reprimiţi in Biserică iconoclaştii. Datorită stricteţei exagerate a unora şi laxismului extrem al altora. Când comuniştii îi schingiuiau în închisorile de la Piteşti. Totuşi. Sub pretextul luptei împotriva ereziei. dar a şi dat prilej unor laici. Iată cum descrie Fericitul Părinte Justin Popovici situaţia de atunci: „Lupta cu erezia iconoclastă nu a dus numai la căderea multora. Petre Ţuţea şi ceilalţi creştini de acolo au postit cu post negru şi astfel a luat sfârşit Fenomenul Piteşti. monahi şi preoţi. izvorâtă din sfinţii ce au ştiut să poarte greşelile fraţilor lor: „El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. … Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa” (Isaia 53). În cadrul acestui grup se aflau călugări extrem de stricţi care acţionau în mod intenţionat necumpătat şi refuzau ascultarea faţă de episcopii lor. Din această pricină. O situaţie asemănătoare celei din zilele noastre a existat şi în vremea Sfântului Patriarh Fotie al Constantinopolului. rod al harului dumnezeiesc. cauzând multă tulburare. şi-a arătat roadele în mii şi mii de cazuri de prigonitori. Sinodul I-II din 861 a adoptat 17 canoane al căror scop era să împace pe toţi cei care căzuseră. El nu mai poate sălăşlui întru tine”.făcut!» Pentru că în momentul care ai ură pentru cineva în inima ta. deveniţi mieluşei în faţa uriaşei iubiri. [Maica Gavrilia] La păcatele celorlalţi. 12). Sfântul se pedepsea pe sine cu post pentru îndreptarea lor. după profetia Domnului care a spus că „din pricina înmulţirii fărădelegii. au început să apară divizări între grupuri ce deveneau străine unul de altul. să dea naştere unor discuţii şi să împrăştie confuzie şi dezordine în viaţa bisericească. .. a iubirii celor ce ne prigonesc şi a jertfirii pentru cei ce păcătuiesc. Deşi acesta este mai mult cunoscut prin atitudinea sa fermă în apărarea dreptei credinţe apostolice.. creştinii răspund cu de Dumnezeu inspirate fapte. In timpul Patriarhului Metodie (843-847). aşa încât cu atât mai mult trebuie să luptăm spre sporirea dragostei din inimile noastre şi să o răspândim cât mai mult în lumea ce are nevoie mai mult ca oricând de ea.

trebuie să ne arătăm osârduitori şi fermi în credinţa noastră fără a fi fanatici (subl. acuzau pe Sfântul Metodie pentru toleranţa (îngăduinţa sa) şi chiar au rupt comuniunea cu el. După cum spunea şi Sfântul Fotie: «Erau certuri şi diferenţe între toţi. mi-aş pierde întreaga pace a minţii şi mi-aş pune mereu problema ruperii comuniunii. Despre aceştia ne avertiza şi Sfântul Apostol Iuda: „Aceştia sunt cei ce fac dezbinări.stricţi. In ce mă priveşte. asemenea oameni sunt obişnuiţi să se divizeze tot timpul între ei şi să creeze fără încetare noi biserici. tu nu te supune”. n. prin coroana virtuţilor . unii cu ceilalţi. care nu au Duhul” (v. Acest echilibru. (subl. desprinşi de toate grijile şi politicile. au existat în fiecare perioadă din istoria Bisericii grupări rigoriste care au rupt comuniunea cu alte Biserici pentru chestiuni secundare.dreapta socoteală. monahi şi laici pe calea cea strâmtă între fanatism şi relativism. Cu mult discernământ descrie Părintele Serafim Rose această stare: „«Stricteţea» lor îi sileşte să se implice aşa de tare în politica bisericească încât problemele duhovniceşti devin cu totul secundare. Şi. Dar. cei care dorim să rămânem în adevărata tradiţie a Ortodoxiei. 19) 74 . n.. chiar şi ale Bisericii. “… Considerăm că această atitudine de falsă râvnă pentru Ortodoxie este cauzată de „mentalitatea stilistă” care a existat de la început pe lângă Biserică. fiind măcar puţin mai nelumeşti. hrănindu-ne cu hrana cea de dincolo de lume pe care Biserica ne-o dă atât de îmbelşugat“. luminează pe ierarhi. ştiu că dacă ar trebui să mă aşez şi să mă gândesc ce nuanţă de «zelotism» este cea «corectă» astăzi. dar să nu punem carul înaintea boilor. a felului cum li se va părea acest lucru altora. [Placide Deseille] Chiar dacă Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „dacă preotul are o credinţă stricată. a «ce vor crede grecii» (şi care greci?) şi «ce va crede mitropolitul?». trebuie să ne străduim să păstrăm mireasma Ortodoxiei. oameni sufleteşti. „Neîndoielnic. nu este cu putinţă să fii cu totul detaşat de asemenea probleme.) [. şi toţi tindeau să rupă comuniunea cu ceilalţi»”. totuşi. Dacă citim scrierile acestui Sfânt vom observa echilibrul desăvârşit pe care îl realiza între intolerarea ereziei şi lupta asiduă pentru păstrarea unităţii creştinilor. aşa cum arăta istoricul Socrate. dovedind astfel că la ei spiritul partizan depăşeşte iubirea pentru unitatea Bisericii”.. prezent în Sfânta Biserică Ortodoxă nu este decât rodul harului Duhului Sfânt prezent aici şi care. In vremea noastră mai ales.] Noi. a Sfinţilor Părinţi şi a minunaţilor sfinţi din vechime şi din vremurile moderne care au trăit într-o lume mai înaltă. şi această poruncă trebuie aplicată cu multă sfătuire şi discernământ. mai presus de orice.) şi fără a îndrăzni să-i învăţăm pe episcopii noştri ce trebuie să facă. Şi nu aş mai avea timp sau înclinare să primesc insuflarea pustiei. chiar înger din cer de ar fi.

al Ortodoxiei. iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica mărturiseşte pentru folosul şi unirea a toată Biserica“. mărturiseşte pentru folosul sufletului său. 75 . ce altceva puteau fi decât copiii rătăciţi ai Tatălui şi Dumnezeului său şi «în putinţă» fraţii săi întru Hristos. nici a le încălca sub acoperirea deosebirilor dogmatice. Dacă le dai un obiect comun de ură imediat se solidarizează. că se cuvine a pătimi cineva orice rău ar fi numai sa nu dezbine Biserica. în epistola către Navat Episcopul. scria Sfântul în Teologia Pastorală: «Episcopul este dator a rămâne veşnic în principiile morale ale Sfintei Evanghelii şi a nu ieşi niciodată din ele. În comentariul la canonul 31 Apostolic se spune: „Zice însă Dumnezeiescul Hrisostom (Omilia 11 către Efeseni). Iată cum gândea. prin care noi. având „mintea lui Hristos“. ce ar suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica. despre lupta de a păstra cât de mult posibil unitatea Bisericii. Toţi sfinţii care l-au avut pe Hristos în inima lor plângeau pentru eretici. dacă clevetim pe cineva că e rău. dintr-o dată noi ne vedem mai buni şi îl facem şi pe cel care ne ascultă să se solidarizeze cu noi în vorbirea de rău a altora şi astfel suntem toţi fericiţi de cât de buni suntem şi cât de răi sunt alţii! Până şi psihologii şi-au dat seama de existenţa aceastei boli a sufletului. de Psihologie. carte de căpătâi a Ortodoxiei. că a zis un om Sfânt. 384). Este vorba de subţirele şi nebăgatul în seamă păcat al slavei deşarte. ca unele ce se referă numai la credinţă. fiindcă toate le suferă şi toate le rabdă. că nici sângele muceniciei nu poate spăla păcatul despărţirii Bisericii. numind-o „iluzie grupală” în care poate apărea „narcisismul grupal” şi unde „pulsiunile distructive sunt proiectate asupra unei victime ispăşitoare sau asupra unui grup exterior” (Dicţ. la orele de teologie pastorală. Dar calea Domnului Iisus Hristos nu este aceasta! Să vedem ce spun Sfinţii despre acest fel de râvnă datorită căreia sunt clevetiţi şi judecaţi mereu alţii. şi că este mai slăvită mucenicie. ereticii. Iubirea este dăruită dogmei. Fiindcă în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor. Scrie însuşi Dionisie al Alexandriei mărturisitorul. p. decât mucenicia ce ar răbda-o pentru a nu sluji idolilor. Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina: „In ochii săi. Acestea. Solidaritatea întru clevetire este un păcat în care cădem prea uşor. zice-se. voind a-i elibera din mreaja intoleranţei ce chinuie sufletele necurate în numele. Să zicem că sunt câţiva oameni dezbinaţi. căci dogma nu se războieşte cu dragostea.Să vedem acum ce spune Pidalionul. lasă liberă şi neatinsă iubirea. Duhul iubirii pentru eretici l-a predat sfântul părinte elevilor săi de la Rizarios. Şi a dezbina cineva Biserica este un rău la fel de cumplit ca a cădea în erezie. Iată ce lucruri neobişnuite pentru cei ce n-au gustat din iubirea lui Hristos. De ce se cade atât de uşor în acest păcat? Pentru că este o cale foarte simplă de a creşte în ochii altora şi ai noştri.

îi urăşte pe toti cei ce au altă religie sau altă credinţă. se lasă purtat de zelul orbesc de a birui în toate. O corectitudine dogmatică fără o corectitudine duhovnicească nu înseamnă Ortodoxie. fac concesii dogmatice. Fierbând în zelul său. o carte intreaga impotriva greselilor in care a cazut romano-catolicismul] ale marelui Sfânt făcător de minuni.. şi lumină. spre folosul şi învăţătura creştinilor 76 . faptuieşte cele potrivnice poruncilor legii şi voii dumnezeieşti. Se împotriveşte pătimaş la duhul adevărat al legii dumnezeieşti. închipuindu-şi că lucrează pentru slava lui Dumnezeu. Aceasta ne-o arată şi Sfântul Ioan de Kronstadt care le îmbina în chip dumnezeiesc pe ambele. toate le face din râvnă mincinoasă şi este lipsit de dragoste.[. nu e cu putinţă să nu iubească.. şi amarul. Făptuieşate răul ca să se întâmple ceea ce crede el a fi binele. fiindcă dintru acelaşi izvor nu curg şi dulcele. stăruie fara judecată să-şi apere propriile-i păreri şi credinţe. unii anti-ecumenişti. este şi adevăr. de vrajbă si de plăcerea de a aduce pretutindeni şi oricând tulburare. Deşi în multe locuri. dar fără cunoştinţă. In sfârşit. fiind cu desăvârşire neputincios să urască. care. Cel ce are râvnă. aceasta pentru că preaplinul iubirii izgoneşte ura». Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor. iar râvna cea mincinoasă şi slava plină de rătăcire sunt vădite şi alungate de lumină şi de iubire. sub masca râvnei pentru dreapta credinţă. rătăceşte în gândurile şi lucrările sale. Cineva poate atrage prin iubire la credinţa sa chiar şi o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greşită a dogmelor. dar fără cunoştinţă. Se roaga la Dumnezeu să arunce foc din cer. de altfel.Iubirea creştină este neschimbată. dorea să fie anatema pentru ei. calcă legea iubirii pentru aproapele. Căci acolo unde este dragoste. este un om aducător de pieire»“. Râvna lui e ca focul ce distruge şi nimiceşte. de ambiţie. Nectarie. Observăm că aceste cuvinte despre dragostea faţă de eretici [Sfantul a scris. Chestiunile legate de credinţă nu trebuie să micşoreze iubirea. fac concesii duhovniceşti. din nefericire.] «Cel ce are râvnă. pentru aceea că nici credinţa şchioapă a ereticilor nu poate schimba dragostea îndreptată asupra lor. Episcopul care nu-i iubeşte pe eretici şi nu lucrează şi pentru ei. Prăpădul merge înaintea lui. de dorinţa de a învinge cu orice preţ. ca să-i înghită pe toţi cei ce nu-i împărtăşesc principiile şi convingerile. Invăţătorii urii sunt ucenicii celui rău. din dragoste chiar şi pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos. iar pustiirea îi vine pe urmă. care este episcopul. nutrind faţă de ei pizmă şi mânie nestinsă. sunt foarte diferite de „dialogul iubirii” practicat de unii creştini adepţi ai ecumenismului. Niciodată nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Dacă aceşti crestini. sub masca iubirii de eretici. Invăţătorul iubirii.

bătrânii sfetnici ai lui Solomon. Acest bun. dar trebuie să mai facem o nuanţare pentru e evita orice fel de 77 . că noi toţi ne împărtăşim de aceeaşi natură. De-a lungul lucrării am accentuat faptul că Adevărul deplin se află numai în Biserica Ortodoxă. şi deci şi pentru eretici. zici tu. care s-au rătăcit de la credinţă. acesta încercând cu toate mijloacele posibile sa pervertească şi să ucidă în inimile oamenilor acesta dumnezeiască şi negrăită taina a dragostei. 4) zice: „Nu te teme să te rogi pentru elini. l-au sfătuit pe regele Roboam astfel: „Daca tu vei fi slugă astăzi poporului acestuia şi-i vei sluji. dacă Domnul doreşte. noul Gură de aur al Serbiei. “ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului”. apoi trebuie a ne ruga pentru toţi oamenii. fiindcă aceasta n-o voieşte. ci teme-te de a blestema. vine de acolo. de altfel. luteranii. 2. cunoscând că asprimea nu foloseşte spre îndreptarea oamenilor.el dădea pe faţă cu multă fermitate greşelile şi ereziile neortodocşilor. de ce mai este nevoie de rugăciuni din partea mea?» Apoi aceasta contribuie foarte mult în a-i atrage pe ei spre dragostea către tine. 8). «Dar dacă El voieşte aceasta. Ma rog şi pentru venirea la credinţa adevărată şi a tuturor popoarelor. precum şi a schismaticilor noştri”. Iar daca trebuie a ne ruga pentru elini. si apoi şi pe tine nu te lasă să te sălbăticeşti. fiindcă aceasta şi El o voieşte. mulţumind Domnului. este şi cea mai prigonită virtute de către diavol. ca nu cumva să-i considere pe aceia de duşmani. Iubirea. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuind cuvântul Sfântului Pavel care spune despre Dumnezeu că „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. … Şi să vină la cunoştinţa adevărului. Fiindcă anticipând. 7). într-un cuvânt toate acestea sunt de ajuns pentru a-i atrage la credinţă. el a zis lui Timotei ca să poruncească unora de a nu învăţa în alt chip. când stau în faţa atotmântuitoarei şi înfricoşatei jertfe. fiind însuşi numele lui Dumnezeu (7 Ioan 4. Conglăsuind cu marele său înaintaş. de la care în esenţă au apostaziat: catolicii.12. pomenesc şi marile comunităţi care se numesc creştine. şi Dumnezeu laudă şi aprobă bunăvoinţa şi dragostea cea către alţii. Cărui adevar? A adevărului din credinţă. şi din această cauză să se încurce cu ei în lupte. zice. Sfântul Nicolae Velimirovici spunea că „prima regulă a misionarismului este că trebuie sa te rogi lui Dumnezeu pentru toţi cei căzuţi din credinţă”. dacă le vei face gustul lor şi le vei vorbi cu blândeţe. atunci ei îţi vor fi robi în toate zilele” (III Regi. anglicanii etc. Apoi. ce spune el? Care voieşte. totuşi iata că ură nu avea: „In rugăciunile mele de supunere şi ascultare către Domnul. iar nicidecum a-i prigoni. La fel.

şi mult mai important este că aceste amăgiri ale celui rău şi ale firii noastre căzute sunt atât de omniprezente şi de perfide. căci astfel este calea Adevărului.. iudaism şi creştinism este clar că cele două căi prin care creştinul şi evreul încearcă să cunoască pe Dumnezeu sunt mai diferite decât încearcă să ne facă să credem „romantismul” ecumenic. (…) Despre legătura de nedespărţit ce există între dreapta credinţă şi viaţa duhovnicească vorbeşte şi Părintele Sofronie.extreme. ne explică cum că „părintele Serafim nu a căzut nici in fundamentalism. Cei care declară că toate religiile duc la Dumnezeu subestimează sau nu cred deloc în inteligenţa şi imaginaţia extraordinară a diavolului. spre care trebuie să tindem: „Ortodoxia nu este doar o tradiţie ca oricare alta. de neocolit ne este a primi punctul de vedere că Adevărata Biserică va fi adevărată si în una şi în cealaltă. Apoi este citată o scrisoare scrisă de Pr. Părintele Damaschin Christensen. Fundamentalismul religios (a crede că traditiile din afara celei proprii sunt cu totul greşite) este satisfăcător intelectual pentru minţile înguste. dar nici în sincretism. numaidecât va greşi şi în cealaltă”. dar Adevărul deplin se află numai în Creştinism. şi că greşind în una. atât cele moştenite din trecut când oamenii erau mai aproape de Dumnezeu. morală. de ex. este Adevărul lui Dumnezeu aici şi acum – ea ne dăruieşte contact imediat cu Dumnezeu. cum nici o altă tradiţie nu poate. pe când sincretismul religios (a crede că toate tradiţiile sunt egale) este satisfăcător pentru minţile largi. Părintele Serafim a urmat o cale care nu era deloc satisfăcătoare intelectual. care este descoperirea lui Dumnezeu omenirii. De aceea. atrăgându-ne atenţia că orice mică schimbare în dreapta credinţă duce la rătăciri în viaţa duhovnicească: „Cel ce rătaceste în dogmatică neapărat va rătăci şi în viaţa lăuntrică. încât nimeni nu ar putea scăpa de ele dacă iubitorul Dumnezeu descoperit prin Creştinism nu ar fi aproape să ne izbăvească de ele”. vorbind despre gândirea duhovniceasca a Părintelui Serafim Rose. cât şi cele descoperite de oameni dăruiţi cu multă bogăţie a minţii. Sunt multe adevăruri în celelalte tradiţii. Aici vedem miraculosul echilibru al unei minţi sănătoase. După cum scria chiar Părintele: «Când am devenit creştin mi-am răstignit de bunăvoie mintea şi toate crucile pe care le-am purtat au fost un izvor de bucurie pentru mine. ce ne transmite o înţelepciune spirituală din trecut. Sfântul Nicolae Velimirovici spunea că 78 . Voi da doar un exemplu: există învăţături despre înşelare în alte tradiţii. dar nici una nu este atât de profund rafinata precum cele învăţate de Sfinţii Părinţi. Serafim unui „căutător”. N-am pierdut nimic şi am câştigat totul»”. Deşi unele cărţi încearcă deja să găsească surse pentru un dialog ecumenic chiar la nivelul misticilor diverselor religii.

In ce credinţă mai face Dumnezeu minuni ca în cea ortodoxă? In ce credinţă se mai învrednicesc oamenii de nestricăciune şi de buna mireasmă a trupurilor după moarte?…” In acelaşi duh ne învaţă şi Sfântul Siluan. Acest arhimandrit îl stima mult pe stareţ şi a venit în diverse rânduri să vorbească cu el cu ocazia şederii sale la Sfântul Munte. păcătoşenia lor. au slujbe şi biserici. Altul este care mărturiseşte despre Mine” (Ioan 5. fals. «Da. dar învăţătura lor despre ea e greşită». La fel şi Sfântul Ignatie Briancianinov ne avertizează că starea lumii este mult gravă şi mai tragică decât crede „romantismul” atot-tolerant: „îngerii căzuţi sunt risipiţi în marea lor majoritate pe întinsul întregii genuni transparente pe care o vedem deasupra noastră. caută să găseasca în el înrudirea cu ei. cred ei în Iisus Hristos. cred». «Da. dacă nu are pe prima ei pagină imaginea ori chipul diavolului. ei îl înclină şi-l învaţă pe om la păcat prin toate mijloacele. Stareţul a ascultat. «Ii cinstesc pe sfinţii? » «Da. şi nu vă veţi mântui dacă nu vă veţi căi». ca să-l prăvălească în iadul pregătit diavolului şi îngerilor lui”. ci numai o estetică mincinoasă pentru suflet”. a strigat gesticulând şi mişcându-se din tot trupul: «Le spun aşa: Credinţa voastră e desfrânare. ce lipsă de viaţă!» 79 . Arhimandritul. dar dacă aţi putea vedea ce sunt slujbele lor faţă de ale noastre. El dă târcoale omului şi în vremea vieţii acesteia şi după despărţirea sufletului de trup. pentru că „dacă mărturisesc Eu despre Mine însumi. 31). dar drept nu este cel care se laudă. mărturia Mea nu este adevărată. Ei tulbură şi răscoală neîncetat societăţile umane şi pe fiecare om în parte. o cinstesc. ca este adevăratul Dumnezeu?». De aceea zice Sfântul Ioan de Kronstadt: „Toţi îşi laudă credinţa ca fiind dreapta. Iată ce povesteşte ucenicul sau: „Am luat la cunoştinţă de o conversaţie între stareţ şi un arhimandrit care isi desfăşura activitatea misionară printre neortodocşi. demonii îl opresc.„morala. nu există crimă sau nelegiuire pe care să n-o fi instigat ei şi la care să nu fie părtaşi. dar ce sfinţi mai pot fi la ei de când s-au despărţit de Biserica? » «Au slujbe în bisericile lor. Când sufletul creştinului. ce raceala. Totul la voi este deformat. părinte arhimandrit. şi l-a întrebat: «Şi spuneţi-mi. «Şi o cinstesc pe Maica Domnului? ». pentru că asa spun toţi oamenii despre credinţa lor. citesc cuvântul lui Dumnezeu?» «Da. Mergeti la moaştele sfinţilor şi vedeţi a cui credinţă este dreaptă. nu este morală. îi cinstesc. ci cel pe care îl laudă Dumnezeu – iar credinţa noastră este proslăvită neîncetat de Dumnezeu Insuşi prin sfinţii Lui. părăsindu-şi lăcaşul pământesc. Nu creştinul declară despre credinţa lui că este cea adevărată. care era încă tânăr şi lipsit de experienţă. Stareţul l-a întrebat cum anume predica. începe să se înalte prin întinderea văzduhului către patria de sus. ci însuşi Domnul Atotţiitorul mărturiseste pentru ea.

. ne vom mântui prin mila lui Dumnezeu. El nu începe prin a condamna idolatria grecilor. că fac bine mergând la biserică pentru slujbe. Sfântul Siluan nu făcea decât să grăiască cu acelaşi glas al Duhului care spunea prin dumnezeiescul Pavel şi prin gura cea de aur a Sfântului Ioan: «Certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă» (II Tim. încercând să dea un alt curs energiei sufleteşti a acelor oameni. stareţul Siluan i-a răspuns: «Ei bine! Spune-mi.«Părinte arhimandrit. Cu blândeţe. (…). nu aduc nici un folos.. sufletul poporului nu vă va asculta şi nici un bine nu va ieşi de aici». vei putea fi în pace?» «Ce să fac? E vina lor». in toate vă văd că sunteţi evlavioşi (Fapte 17.] Imi amintesc de o conversaţie pe care a avut-o cu un pustnic. Acelaşi lucru îl face şi în Areopagul Atenei. 2. [. cât şi pentru cel ce o ascultă. zice. Această metodă a aplicat-o mai întâi. dacă ajungi în rai şi de acolo poţi vedea cum arde cineva in focul iadului. de aceea. a răspuns celălalt.. ci chiar îi lauda pentru evlavia pe care o au faţă de aceşti idoli. Sfântul Apostol Pavel: „Pavel îşi începe mai toate epistolele sale cu un cuvânt de laudă. Atunci Domnul se va bucura în ei şi. Dar dacă îi veţi osândi. atât de frumos. Cei mai mulţi cred că dacă încep a apăra cu înverşunare o dogma de credinţă. Acesta din urmă i-a spus cu vădită satisfacţie: «Dumnezeu îi va pedepsi pe toţi ateii. rugându-se acasă. Dumnezeu este iubire.] Cunoaşte mediul din care provine ascultătorul şi nu lovi ceea ce este valoros în ochii lui. Vizibil chinuit. de aceea orice predică trebuie să purceadă şi ea din iubire. stareţul a răspuns: «Iubirea nu poate îndura acest lucru… Trebuie să ne rugăm pentru toţi oamenii»”. trebuie să-şi îndrepteze această greşeală. şi totul va fi bine... pătimesc mărturisitori. căci nu este cu putinţă ca acela care are trebuinţă a învăţa să înveţe şi să cunoască într-adevăr ceva. Jignirile pe care le aducem celuilalt. cu toţii. Nu este adevărat. citind cuvântul lui Dumnezeu şi celelalte. deşi acest păcat este mai mare decât homosexualitatea. care vor arde în focul cel veşnic». sufletul lor ştie că fac bine crezând in Iisus Hristos. te rog. dar că în cutare sau cutare punct sunt în greşeală şi. cu asprime şi cu ceartă. 25). zicându-le: Bărbaţi atenieni. cu faţa îndurerată. atrăgându-şi în felul acesta dispreţul ascultătorului. Dacă le veţi spune că credinţa lor este desfrânare nu vă vor asculta… Spuneţi oamenilor că fac bine crezând în Dumnezeu. Apostolul nu laudă închinarea la idoli propriu-zisă. şi atunci va fi mântuitoare atât pentru cel ce predică. ci pornirea firească a inimii spre cinstire. Atunci. 80 . că fac bine cinstind pe Maica lui Dumnezeu şi pe sfinţi. chemându-i în rugaciunile lor. 22). nesocotindu-i credinţa sau viziunea lui despre viaţă. cinstind pe Maica lui Dumnezeu şi pe sfinţi. [. Nimeni nu va sta cu plăcere şi mulţumire în faţa unuia care-l batjocoreşte şi se poartă cu obrăznicie. Mai ales cel ce-i învaţă pe alţii trebuie a face astfel. aşa..

precum Sfântul Inochentie din Aleutine. 2002. despre care Prea Sfinţitul Kallistos Ware spunea ca „era gata totdeauna să recunoască elementele pozitive acceptabile creştinismului care se găseau în obiceiurile şi viziunea despre lume ale aleuţilor sau yakutilor“. a diavolului care se preface în înger de lumină. a zis ucenicului său: mergi puţin mai înainte! Şi mergând el mai înainte. dezvăluită de Sfântul Pavel. care îndeamnă la ură faţă de cei de alte credinţe. prin duhul tolerant. Chiar dacă în lucrarea noastră am folosit un ton mai aspru faţă de învataturile greşite. Dar. Marineasa. ajuns patriarh al Moscovei. i-a dat bătăi şi l-a lăsat aproape mort. Şi luând lemnul alerga. Numai împlinind în viaţa noastră cuvântul Domnului şi al sfinţilor care ne învaţă adevărata atitudine faţă de cei căzuţi din neştiinţă în erezie ne putem indepărta de atitudinile lumeşti. Timisoara. p. după cum procedau şi Sfinţii Părinţi. Şi pentru că. „lupii. a venit la el şi i-a zis: ce bunătate ai văzut la mine de m-ai heretisit aşa? I-a răspuns lui bătrânul: te-am văzut ostenindu-te şi nu ştii că în zadar te osteneşti. după vechea tactică. când nu văd toiag în mâna păstorului. ostenitorule! Şi minunându-se. îl chema zicând: demone! demone! Unde alergi? Şi intorcânduse acela. l-a întâmpinat avva Macarie alergând şi i-a zis: mântuieşte-te. De amintit în acest sens este şi istorisirea aceea din Pateric despre intoleranţa firii căzute şi adevărata toleranţă creştină: „Spuneau unii despre ava Macarie egipteanul că se suia odată din Schit la muntele Nitriei. Şi strigându-l fratele. ce îşi au izvorul în firea căzută netămăduita si neiubitoare. neuitând (ca în ecumenism) să arătăm fratelui.Sfântul Teofan Zăvorâtul îi numeşte pe aceştia scandalagii şi îi îndeamnă să-şi păstreze curajul mărturisirii pentru situaţii în care Dumnezeu într-adevăr le va cere să-L mărturisească. rapesc oile fără de nici o frică şi le mănâncă” (Invăţătură la Sfântul Părintele nostru Nicolae). căci în vremurile noastre. Savatie Bastovoi. Şi dacă s-a apropiat de locul acela. Şi mergând puţin mai înainte. I-a zis şi el lui: şi eu pentru 81 . cu duhul blândeţii. în relaţiile cu oamenii. 29. 31]. greseala dogmatică sau duhovnicească în care l-a atras vrăjmaşul mântuirii noastre. mântuieşte-te. s-a întâlnit cu un slujitor de al elinilor. se tinde spre o împletire din ce mai vicleană a celor două. trebuie să ne purtăm după cum ne sfătuiesc aceşti dumnezeieşti sfinţi şi prieteni ai lui Dumnezeu. Aceasta a fost şi atitudinea sfinţilor. "In cautarea aproapelui pierdut". după cum spunea Sfântul Antim Ivireanul. Zice Sfântul ca adevărata mărturisire este atunci când ai de ales între a-L mărturisi pe Hristos cu preţul vieţii sau a muri cu preţul lepădării de Hristos” [Ierod. de orice credinţă ar fi ei. Ed. am făcut-o pentru a despărţi în mod limpede adevărul de minciuna. adică pornind de la ceea ce ne uneste dar.

Scrieri duhovniceşti. sau ziariştilor. zicea avva Macarie: cu cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi şi cu cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni“ (Ava Macarie. s-au uimit. care zice că „după roadele lor îi veţi cunoaşte“. Filocalia XI) Aceasta deoarece cei necredincioşi sau eretici au cumva din fire sădit în inimă cuvântul Domnului. Ba unul ca acesta împotrivindu-se în chip paşnic. Conglăsuind minunat cu sfinţii pomeniţi mai sus. cred că tuturor celor ce ne pornim împotriva (clevetim) ecumeniştilor. cu lacrimi şi post pentru întoarcerea la dreapta credinţă şi pentru mântuirea acestora? 82 . sau conducătorilor ţării sau împotriva oricărui om ce a fost amăgit. Căpetenia păcii şi a liniştii. Deci. este normal „să nu asculte de glasul străinului” (Ioan 10. ne este folositor să ne punem următoarea întrebare: Mă rog eu mereu din toată inima. Răspunsul 59. şi Sfântul Varsanufie cel Mare. Dar alt călugăr întâmpinându-mă. zicea: nu te voi lăsa de nu mă vei face călugăr! Atunci a venit deasupra unde era călugărul şi l-au ţinut pe dânsul şi l-au dus la biserica muntelui. Şi l-au făcut călugăr şi mulţi dintre elini s-au făcut pentru dânsul creştini. după cum spunea Sfântul Siluan. Şi dacă văd la noi roade de ură şi nu cele fireşti. sau romanocatolicilor. în vreun fel sau altul. Filocalia I). sectanţilor. Şi ţinându-se slujitorul de picioarele lui. Iar dumnezeiescul părinte îi răspunde descriindu-i trăsăturile unui adevărat mărturisitor al dreptei credinţe „Cel credincios chiar dacă grăieşte către eretici sau necredincioşi. Şi văzând pe slujitor cu dânsul. Un părinte i-a spus marelui Bătrân „că mişcase un cuvânt către cineva despre credinţă şi nu fusese in stare de această dispută şi de aceea se tulburase din pricina împotrivirii”.(Sfinţii Varsanufie şi Ioan. criteriul adevăratului om duhovnicesc este iubirea de vrăjmaşi. din secolul VI ne călăuzeşte să urmăm aceeaşi cale. iar cel ce se luptă cu cei dintâi e rănit de cei de-al doilea"(Sfântul Marcu Ascetul „Despre legea duhovnicească”. m-a ocărât şi eu i-am dat bătaie de moarte. sau evreilor. poate aduce la cunoştinţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos mulţi eretici şi credincioşi”. Având în vedere că. Cap. de diavol. sau se împotriveşte lor. sau masonilor. cu iubire. Şi a cunoscut bătrânul că ucenicul lui este.heretisirea ta m-am umilit şi am cunoscut că din partea lui Dumnezeu eşti. 45. nu se tulbură în veac. Căci are înăuntru pe Hristos. de iubire. 37). ci de dragostea pe care toţi ştiu că ar trebui să o aibă orice om. (…)” „Cel ce se roagă pentru oamenii ce-I nedreptăţesc îi înspăimântă pe draci. 5).

şi ale Sfinţilor Părinţi celor din parte care se cuprind în cartea aceasta. pe care îl întrebuinţează meşterii spre a îndrepta lemnele sau pietrele. ori patriarh. Din aceasta însă. Precum aceasta se arată din câteva canoane ale celorlalte sinoade. Pentru că. Se osebesc şi de poruncitoarele trimiteri. înlăuntrul sau în afară. că pentru a înţelege cineva mai lesne canoanele acestea. adică acele 20 de canoane ale lui. Se osebesc canoanele de decreturi. canoane se numesc şi pietricelele ori bilele (ce se întrebuinţează la balotaţie) spre alegeri: şi hotărârile atât cele ale Apostolilor cât şi cele ale sinoadelor ecumenice. unde se zice că s-au citit acele 20 de hotărâri ale sinodului din Niceea. adică canonisirea lor care o ar socoti. cuprind chiar pe singure dogmele credinţei. de legi. Că aceste canoane se osebesc de hotărâri. şi a faptei bune22. leapădă cu adevărat de la cei sfinţiţi cu preoţia. 22 Însemnează însă. le tocmesc. şi ale celor locale. CE ESTE CANONUL? Canonul. ori de particularnic (local) sinod sau rânduit. căci canoanele sinoadelor chiar nu cuprind dogmele credinţei (decât rareori). Se cuvine a şti cineva căci. şi mai ales din cel al 5-lea al sinodului din Cartagina şi din practicalele lui. de decreturi. fără patimă să rânduiască cuvenita şi potrivita certare. după tăcere dau voie arhiereului celui de loc. după Zonara (în tâlcuirea epistolei 39 a marelui Atanasie) chiar cu adevărat este un lemn. căci legi chiar se numesc cele politiceşti şi din afară ale împăraţilor. precum învaţă Gratian în împărţirea în 3 a canoanelor. Se osebesc canoanele de legi. pentru aşezarea Bisericii. Iar hotărârile sinoadelor. ce lucrează ei. iară canoanele sunt dinlăuntru şi Bisericeşti. şi canoanele le numesc hotărâri. şi acestea ca atâţia coţi drepţi şi netezi. ori de vre-un papă. precum mai jos vom spune osebit. toată nerânduiala şi strâmbarea moravurilor.PROLEGOMENA ÎNDEOBŞTE DESPRE SFINŢITELE CANOANE. după metaforă. Că punând cotul acesta asupra celor ce se lucrează de ei. precum zice 83 . spre a nimăruia (nimănuia) sfătuire sau răspuns. se cuvine a şti aceste 14 preţuiri sau cinstiri. ci pe buna rânduială. şi de la clerici. Iară decretul este acela ce patriarhul cu sinodul său hotărăşte. şi îndreptare Bisericii. Măcar că unii ori cu abuz (rea întrebuinţare). Şi pricinuiesc lor toată buna rânduială. ce de obşte se socotesc la toate canoanele: 1. şi a stării creştineşti. căci acestea se rânduiesc. obşteşte numit cot. canoanele câte nu cuprind arătat certare acelora ce le calcă. şi le fac drepte. ori de ecumenic s-au hotărât. şi de poruncitoarele trimiteri. 2. şi de la cei lumeşti. ori şi împreună cu sinodul lor spre dogmaticeasca sfătuire (Dositei foaia 600 din Dodicavivlion). ori s-au adeverit. şi mai tari decât legile. de sunt acelea strâmbe.

ale celor locale anume. ori canonisirile Pustnicului Ioan. Că cel ce face după canoanele acestea. că cei ce nu le păzesc se supun sub înfricoşate certări ori canonisiri”. are neprimejduire. nu are stăpânire. iar altele mai în puţină. că unul şi acelaşi păcat. Se cuvine a şti fieştecine. 18 PIDALION Cum că de către toţi se cuvine a se păzi dumnezeieştile canoane nestrămutate. „S-a socotit de către Sfântul Sinod acesta: să rămână şi de acum adeverite şi întărite spre vindecarea sufletelor şi spre tămăduirea patimilor. 3. să se vindece” (canonul al 2-lea al sinodului 6). cuvântul lui este vrednic de crezare după cel al 6-lea a lui Grigorie de Nissa. [Apostolii în sfârşitul (epilogul) cuvântării canoanelor. „Episcopilor. ori că se apucă să răstoarne. Vezi certările.Valsamon în tâlcuirea canonului 45 al sinodului 6. Fiindcă după mai multă. şi întărire a Bisericii. aşa mai mult. „Bucurându-ne pentru acestea. unele canoane îl ceartă mai în îndelungată vreme. acestea s-au rânduit vouă pentru canoane de către noi. Şi nimănui nu-i a fi iertat a le schimba. 5. şi cele ale Părinţilor în parte anume. iar nesupunându-vă vă veţi munci şi luptă unii cu alţii necurmată veţi avea. nici este vrednică de crezare”. şi de sinodul episcopilor. 84 .] „Am judecat cu dreptate căci canoane cele de Sfinţii Părinţi aşezate până acum. ci de obştime. ori mai puţină pocăinţă a celor ce au păcătuit. anume ale Sfinţilor Apostoli 85. se rânduieşte şi iertarea lor (despre care vezi şi subînsemnarea canonului 12 al sinodului 1). precum zice canonul 47 al marelui Vasilie: „Să se adune la un loc cei mai mulţi episcopi. 4. după însuşi cel 47 al marelui Vasilie. o întărim pe aşezarea acestora întreagă şi neclătită a acelor aşezate de către trâmbiţele Sfântului Duh. vă veţi mântui şi pace veţi avea. canoanele cele primite şi întărite de către Sfinţii Părinţi cei mai înainte de noi. ori mai puţin. şi ale ecumenicelor 7 sinoade după nume. şi predanisite nouă. împreună cu canoanele lui cele nepomenite în celelalte canoane. şi aşa să se aşeze canonul”. Voi însă rămânând într-însele. în fiecare sinod să stăpânească”(canonul 1 al sinodului 4)”. Se cuvine a şti. şi a surpa canoanele cele mai-nainte arătate. zicând: „La noi aşezarea canoanelor de un episcop. să primească certare şi prin acela în care greşeşte. că după capul 4 al titlului 1 al lui Fotie. Cum că cel ce vorbeşte din canoane sinodiceşti. Iar de s-ar prinde cineva că a chenotomisit (a izvodit din nou) vreun canon din cele zise. vinovat va fi după canonul cel de acel fel precum acela hotărăşte. sau mai puţină creştere. şi după mai multă. 6.” „. plata neascultării cea cuvenită luând-o”. precum când află cineva dobânzi multe şi îmbrăţişare. primind la piept dumnezeieştile canoane. şi cel al 6-lea al lui Grigorie de Nissa. canoanele nu se aşează de un episcop.

nici canon. 13. adică obiceiul nu le adeveresc după legiuitori. se cuvine să ia precum am zis. Cum că canoanele ecumenicelor sinoade. Şi mai ales au putere de canoane ecumenice. şi ale celor 7 sinoade ecumenice. 14. iarăşi canoanele stăpânesc. mai multă tărie au decât cele ale celor localnice. şi nu pentru cele ce urmează mai rar. ţinând rânduială de canon şi de lege. şi vezi tâlcuirea canonului 15 al sinodului al 6-lea şi din scripturile Părinţilor celor din parte. ci încă şi cele localnice. mai multă tărie au decât cele ale Părinţilor celor din parte. Iar pe cei ce acelea îi anatematisesc. şi ale celor de pe alocuri adunate. ori şi din desluşirea dreptului cuvânt să se judece. Cum că cel ce calcă canon sinodicesc. ori din vre-un obiceiu rău şi de obşte a zice. Precum se vede în canonul 1 al celui al patrulea. 8. şi de al şaselea. Pentru că de ecumenice sinoade. cât şi cele alcătuite de oarecari sfinţi. şi de al şaptelea. Iar sinodiceşti canoane sunt şi se numesc. certarea care rânduieşte canonul cel călcat de el. Şi vezi subînsemnarea canonului 1 al sinodului din Sardica. canonisirile cele mai multe ce se rânduiesc de canoane fiind de a treia persoană poruncitoare care nu este de faţă. şi pe ale Sfinţilor Părinţilor noştri. Şi mai ales decât cele neîntărite de vreun sinod ecumenic. şi al şaptelea. Şi vezi subînsemnarea canonului al 3-lea apostolesc. Vezi subînsemnarea canonului 46 şi canonul 13 al sinodului 1. şi vezi tâlcuirea apostolescului canon 68. zic. şi pe lângă acestea şi cele de oarecari sfinţi în deosebi scrise. şi citeşte zicerea preasfinţiului Fotie despre aceasta. Cum că. de al patrulea.adică de întru tot lăudaţii Apostoli. nici lege. şi în cel al 2-lea al cinşeaselea sinod. şi nu pentru cei particularnici. Cum că toate cele rare şi iconomicos şi de nevoie urmate. Şi pentru cele ce se întâmplă mai de multe ori. negreşit au trebuinţă de a doua persoană ce este de faţă (care este Sinodul) pentru ca să se lucreze. după cel al 2-lea al sinodului al 6-lea. 12. 9. 85 . atât cele localnice sinoade. 10. Însă şi iconomia aceasta şi nevoia trecând. Cum că ceea ce canoanele nu scriu arătat. nu numai cele aşezate de ecumenicele sinoade. şi s-au întărit. aceea din cele scrise în asemenea canoane se cuvine a se judeca şi a se încheia. Cum că. stăpâneşte bunul obicei. care cu drept cuvânt şi în mulţi ani au fost cercat. s-au cercetat. nici vremea. canoanele şi legile s-au pus pentru cei îndeobşte. sau lege în scris. şi pildă a Bisericii nu sunt. Cum că unde nu este canon. şi noi 7. 11. iar cele al celor localnice. Cum că toate cele rău judecate şi închipuite. şi care nu se împotriveşte vreunui canon în scris sau lege. toate cele ce afară de canon s-au făcut lege sau canon.

sinodul a zis: împotriva canoanelor. care şi pe Sfânta Biserică o sprijinesc.” „Legiuim dar ca rânduială de legi să aibă Bisericeştile canoane. primesc pe sfintele şapte sinoade ecumenice ca pe Sfânta Evanghelie. al 2-lea) „ şi „Leon Înţeleptul. înfricoşat cuvânt. aceste canoane ale celor 7 sinoade să se ţină. adică de cel în Niceea. Că dogmele mai înainte ziselor Sfinte sinoade. să rămână nelucrătoare. ca pe dumnezeieştile Scripturi le primim. Vezi iubitule. şi noi aşişderea îi supunem. cel după Constantin Porfirogenetul. şi după moarte a se anatematisi. ori în canoane ar păcătui (al 5-lea sinod ecumenic în trimiterea către Iustinian. titlul 3. 2). ori adeverite. La Fotie.” „S-a hotărât de Sfinţii Părinţi a se întrebuinţa. (titlul 1. ci să stăpânească canoanele prin toate 86 . şi pe toată credinţa petrec împodobind-o şi o povăţuiesc către dumnezeiasca evlavie.INTRODUCERE 19 îi anatematisim.1) zice. cap.2 din Basilicale. şi canoanele ca pe legi le păzim (cartea a 5-a. lucrările cele de oarecare în toate eparhiile spre vătămarea canoanelor. ca dumnezeieştile Scripturi.” „. ca nu după împărăteştile cărţi ori după pragmaticile forme (şi aşa se numesc cărţile împărăteşti) să urmeze preacuvioşii episcopi. după Valsamon). cele aşezate de Sfintele cele şapte sinoade ori adeverite (prin ziceri adeverite se arată canoanele sinoadelor locale şi ale părinţilor celor din parte. Cei ce pun în defăimare Sfintele şi dumnezeieştile canoane ale Sfinţilor Părinţilor noştri. sunt mai tari decât legile împărăteşti În praxa (cartea) a patra a sinodului al 4-lea se scrie: „Prea slăviţii boieri au zis: măritului stăpânitor al lumii (adică lui Marchian împăratul) i-au plăcut. cele de către Sfintele patru sinoade aşezate. cap. adică Tomul Unirii). cap. fie anatema. cei ce ori în credinţă. cele adeverite de sinoadele ecumenice. nici o lucrare să poată.” 20 PIDALION Cum că dumnezeieştile canoane. foaia 977 din tomul al 2lea al Sinodicalelor. Şi pe cei ce îi dau certării. cap. Şi iarăşi: îi rugăm ca fără zicerea împotrivă. pe cei ce îi caterisesc.” „Rânduirea a treia a titlului al 2-lea din Nearale voieşte ca. (sinodul din Constantinopol. ci după canoanele cele legiuite de Sfinţii Părinţi. (ori să stăpânească) şi dogmele lor. foaia 392 al tomului al 2-lea). titlul 3. şi noi îi caterisim iară pe cei ce îi afurisesc şi noi afurisim. canoanele Părinţilor să se ţie. la Fotie titlul 1. şi de cel în Constantinopol şi de cel dintâi din Efes şi de cel din Calcedon (nearaua 131 a lui Iustinian). (canonul 1 al sinodului 7)” „Deci legiuim ca Bisericeştile canoane să ţină rânduiala de legi. (în cartea a 5-a din Basilicale.

nimeni nu este dator a-l mincionoşii pentru lenevirea sa. cap. vei zice însă. (cap. sunt datori a le primi de nu cumva se împotrivesc canoanelor (cap. iar altele. se primesc ca dumnezeieştile Scripturi.” Şi iarăşi: „Nici toţi împăraţii.” „). a tomului 6. Ci a mărturisi cu adevărat neputinţa sa. (canonul 48 al celui de-al treilea sinod ecumenic). tipărit la Veneţia ) A Sfântului Maxim „Mulţi suntem cei ce zicem. când acelea se împotrivesc acestora şi mai ales cele în parte şi locale”. 5. Că zice Vlastar: „Din nearaua 131 a lui Iustinian ai putea cunoaşte. când se întâmplă a se trece acelea cu vederea. numai de împăraţi s-au primit. În jumătate ai ţinut. (cuvântul 6 la Andriante. rândul 12. pe sineţi te-ai osândit. ori s-au aşezat. puţini însă cei ce fac. despre pocăinţă. şi pentru aceasta nu au tărie mai multă decât dumnezeieştile Scripturi. de multe ori nu se ostenesc cu conglăsuire la legi. foaia 785. şi de Sfinţii Părinţi aşezate şi întărite. a celor pentru dragoste. adică canoanele cele de împăraţi. Iar legile. ca să nu ne facem vinovaţi împreună cu călcarea poruncilor. că tipicele cele făcute de ctitori în monastiri. la Fotie titlul 1. (cap 85 a celei de-a doua sută. nu am ştiut. legile cele iubitoare de buna cinstire de Dumnezeu: „Unele adică împreună ajutorându-le. 2) „ „Că acelea cu adevărat. dar însă se osândeşte (Hristostom cuvântul 57 la cel de la Matei). din Filocalie) CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 87 . Că cel ce se osândeşte pe sine pentru că nu a ţinut. Pragmaticile forme cele ce se împotrivesc canoanelor sunt fără tărie.)” „Zice însă Vlastar că mare ajutor dau dumnezeieştilor canoane.toţi acestea le zicem. „Iară de va produce cineva vreo formă împotriva celor hotărâte acum. se sârguieşte spre a ţine. (Valsamon în scolie la cap. Dar însă cuvântul lui Dumnezeu. Toate lucrările să se surpe. (cartea 1. şi decât tipicele sunt mai puternice. şi în toate celelalte eparhii hotărârile canoanelor să stăpânească. căci şi vameşul legea dinafară plineşte. canoanele să stăpânească după hotărârea Sfântului Sinod.16. şi plinindu-le. ( În cuvântul 4. s-a socotit de tot Sfântul şi ecumenicul sinod să fie fără tărie. nici decât canoanele. iar nu a ascunde adevărul lui Dumnezeu. al doilea de mai sus a lui Fotie)” „Nu-mi spune legile cele din afară. „. şi de nu vei ţine. titlul al doilea. şi de reaua tălmăcire a cuvântului lui Dumnezeu. litera l)” Suprascriere la Sfintele canoane a Sfântului Ioan Hristostom „Am auzit şi am ţinut Nu ai ţinut. litera k)” „Că dumnezeieştile canoane.

şi într-o zi hotărâtă la un loc şi un timp. şi câţi aveau ţarini şi case ori altceva. schimbând numărul.6). Iar adunarea. amândoi fără de rânduială cuprind adunările acestea ale Apostolilor. cum că Petru a botezat pe păgânul Cornelie şi pe ce cei împreună cu dânsul. adică de nu pot a se mântui credincioşii cei ce nu se taie împrejur după legea lui Moisi.CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 21 PROLEGOMENA DESPRE CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI Feluri de sinoade. cuvânt cu c uvânt le-a luat de la Dositei. 2 24 Dositei patriarhul Ierusalimului în cartea numită Dodicavivlion le numeşte pe acestea (foaia14 până la 18). precum Silvestru marele eclesiarh scrie în cartea a şasea capitolul 6. a răspuns către latini: noi adunare a Apostolilor numim şi nu un sinod. au căzut sorţii pe Matia (Fapte: 1). A patra. măcar că adunarea aceasta nu se înţelege arătat din povestirea faptelor.28) şi celelalte (iată alegerea şi hotărârea).7).22). precum aceasta o zice oarecare ce se pogorâse din Iudeea la Antiohia. după 22 PIDALION 1 23 Am zis mai vârtos adunări. (cearta) şi prigonirea pentru care trebuia Sinodul: „Şi sau adunat Apostolii şi prezbiterii” (Fapte: 15. A şasea adunare a Apostolilor s-a făcut în anul 56. când Apostolii şi prezbiterii s-au adunat ca să cerceteze toate acestea. şi drept ca un preaînţelept a răspuns: că sinod cu adevărat este strângerea bărbaţilor celor aleşi ai Bisericii.2). când inima şi sufletul celor ce crezuseră era una. ori 59. după oarecare242. A treia. din feluri de eparhii şi de clime ale pământului. zicând: că se cade a-i tăia împrejur pe ei” (Fapte: 15. când s-a ales cei şapte diaconi ca să slujească meselor (Fapte: 6. Şi s-a făcut adunarea acesta în al 17-lea an după înălţarea Mântuitorului. când punându-se înainte Iosif şi Matia. Cea dintâi adică în anul 33. Pentru acesta noi urmând mai vârtos rânduiala capetelor faptelor Apostolilor. într -o oarecare cetate. în locul lui Iuda vânzătorul. Însă. 88 . se priceau (contraziceau) cu Petru. A cincea. este împreună înfăţişarea cea a însuşi a acestora. după număr. pentru că Sfântul Marcu al Efesului la sinodul cel ce a fost la Florenţa. Iată pricirea. sau 34 de la Hristos pentru alegerea Apostolului. chiar Sinod şi adunare a Apostolilor se cade a o numi. le vindeau şi aduceau câştigurile la picioarele Apostolilor. în mai bună rânduială le -am aşternut. „Şi s-au părut Sfântului Duh şi nouă” (Fapte: 15. foaia 1015 a tomosului al 2 -lea al adunării sinoadelor. fiindcă cuprinde şi numele şi însuşirile caracteristice ale sinoadelor: „Că s-au sculat oarecare din cei din eresul fariseilor. ori mai bine a zice pildă şi prototip (original) al sinoadelor de după acestea. sau mai bine a zice adunări s-au făcut231 de Sfinţii Apostoli. Iar a doua. Asemenea şi Spiridon arhimandritul. Iată sinodul şi adunarea anume ce se zice: „Şi multă întrebare făcându-se” (Fapte: 15. ca să-i chivernisească pe cei ce nu aveau. Milias. Pe care aceasta. Iată şi cea întâia cercetare pentru ea: „Atunci s-au părut apostolilor şi prezbiterilor împreună şi întregii adunări” (Fapte: 15.5). când după ce au auzit Apostolii şi fraţii cei din tăierea împrejur.

şi poate şi oarecare din apuseni (am zis însă poate). de al 8-lea al Sinodului I şi al II-lea. Iar oarecare. zic apusenii să se fi făcut în anul 44. ca şi din însăşi singură privirea (teoria) mulţimii a tot întrarmării. la care au alcătuit şi Simbolul Credinţei (pentru care vezi subînsemarea întâi a canonului 1 al sinodului al 6-lea).18). Cel de-al 17-lea şi al 18-lea. ori fără mijlocire după Petru. Cel de-al 26-lea. şi care le adeverează cu singur numele. poate cineva a zice cum că i-au rânduit pe aceştia în timpul adunării lor celei zise prea mare şi vrednică de cuvânt. Dar fiindcă mulţi eretici. Cel de-al 22-lea şi al 23-lea. adică după Petru. Noi cu multă sârguinţă ne-am silit a le îngrădi cu mii de zăvoare. să se teamă de dreptate fiecare luptător.ce a intrat Pavel la Iacov fratele Domnului „Au venit la dânsul toţi prezbiterii” (Fapte: 21. căci după mărturia lui Antonie Forestul iezuitul. precum aceasta o arată epistola lui Pavel către Filipeni. care să fi dat nouă canoane precum însemnează oarecare părinţi apuseni (pentru care vezi subînsemnările canonului 85 apostolic). Ci şi Gheorghe Susgduri. precum pomeneşte epistola purtătorului de cuvânt Ignatie către Tralisieni care zice: „Anegclitos şi Climent lui Petru (slujind) fiind episcop al Romei. Încă şi însuşi Climent acesta. Şi cele ce din cuvânt în cuvânt se adeveresc. îşi deschid gurile împotriva lor zicând: ori toate. ori unele nu sunt canoane aşezate ale Sfinţilor Apostoli. care simbol se zice a Sfinţilor Apostoli. nici o scumpătăţită ştiinţă pentru acesta nu ne-a predat vechimea. de al 3-lea al Sinodului al VI-lea. Încă şi altele. Pentru că Sfântul Meletie. şi după Linos. au dat prin Climent dumnezeieştii Apostoli pe aceste 85 canoane ale lor. ori după Anaclitos. şi după Clitos. întru pregătirea cea pentru Sinodul lor cel ecumenic ce s-a adunat în Trident. prea cu adevărat o va mărturisi împreună fiecare înţelept dintr -o singură simplă citire). în canonul 85 apostolesc îşi scrie numele său. dintre care cea prea mare şi vrednică de cuvânt adunare. 3 25 Am zis după socotinţă şi nu cu adevărat. când Apostolii erau să se despartă unul de altul. ori al patrulea”. care canoane ale sinoadelor adeveresc din cuvânt în cuvânt pe apostoleştile canoane acestea.3). ori Anegclitos. Iar Sfântul Climent. vor ca să se fi făcut şi altă adunare a Apostolilor în Antiohia. cu porunca lui Petru şi a lui Pavel (iar cum că acelaşi cuvânt al Apostolilor rânduiri celor de Climent scrise. Acestea aşa zicându-se. când voiau ei să se despartă. Climent a scris apostoleştile canoane. După socotinţă253 însă. la care adunare. a fost nu numai ucenic şi următor al Apostolului Petru. şi cu ceilalţi împreună lucrători ai mei” (Filipeni: 4. se află şi în apostoleştile canoane. Ci şi ucenic a lui Pavel. sunt acestea: Cel al 5-lea apostolesc de al 13-lea al Sinodului al VI-lea. mustrându-se la novelele lor iscodiri de canoanele acestea. şi să se samene ei spre propovăduirea Evangheliei. O zic mai arătat: Ne-am silit să aflăm. 89 . (în cuvântul pentru azime) aducând spre mărturie apostolescul canon cel pentru azime zice că. au întărit pe toate aceste 85 la număr. la rugăminţile lui Petru şi a lui Pavel zice că: uninduse în Antiohia Petru şi Pavel au făcut apostoleştile canoane acestea. şi cu toate săgeţile celor puternici după cântare. care zice: „Şi împreună cu Climent. apostoleşti. de al 6-lea al Sinodului al VI-lea.

În precuvântarea adunării canoanelor. va fi dacă luarea aminte a Sfintelor canoane se păzeşte. al 13-lea şi 16-lea apostoleşti. Cel al 34-lea şi cel al 35-lea. Şi le adevereşte pe acestea şi Ioan Damaschin. 4 iar de alţii cap. Alexie Aristin. Iar cele cu singure numele. purtându-se ei împotriva lui Irineu episcopul Tirului (vezi foia 610 din Dodecabiblonul lui Dosithei). Las a zice că. 18 despre Ortodoxie) sunt 85”. de al 24-lea al Sinodului din Antiohia. cap. de al 15-lea al Sinodului I. Fotie. din practicalele Sinodului al VII-lea. şi cele 25 de canoane ale sinodului celui din Antiohia. pe care o trimite către Alexandru al Constantinopolului. „. şi Sfinţii Părinţi o au păzit şi o au învăţat”. Toate acestea 85 apostoleşti se adeveresc de canonul al 2-lea al sinodului al 6-lea şi al sinodului al 7-lea. Cel al 14-lea şi al 15-lea apostoleşti. Canoane ale Sfinţilor Apostoli sunt. de al 25-lea al Sinodului din Antiohia. de al 5-lea al Sinodului al VII-lea. (Teodorit cartea I. Cel de-al 73-lea. sunt acestea: CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 23 Cel al 12-lea. de al 55-lea al Sinodului al VI-lea. de al 3-lea al Sinodului al VII-lea. cap. zicând: „Canoanele Sfinţilor Apostoli prin Climent (în cartea a patra. Cel de-al 29-lea. au dat prin Climent 85 de canoane”. Cel de-al 40-lea. adeverindu-le pe acestea zic: „Şi acesta credem că. zice şi Ioan Antiohianul în titlul 50 şi Ioan cel din scolastici arhiepiscopul Constantinopolei. pe care Apostolii le-au dat. Iosif egipteanul. Cel de-al 30-lea. cap. despre care vezi după cel din cetatea Sardichiei. Cel de-al 53-lea. adică de Sinodul local din Constantinopol. Le adeveresc pe acestea şi tâlcuitorii canoanelor: Zonara. de al 18-lea al Sinodului al III-lea.Cel de-al 27-lea. ieromonahul Matei Vlastar. încă şi nearalele 6 şi 137 lui Iustinian. de al 9-lea al Sinodului I şi II-lea. ci şi de epistola ce o trimite marele Constantin către Eusebie al Cesareei (Eusebie la viaţa lui Constantin cartea a 3-a. de al 10-lea al Sinodului I şi al II-lea. Cel de-al 64-lea. Cel de-al 34-lea. nu numai că 90 . cei ce cu dreptate se laudă şi sunt închinaţi şi însuşi văzători au fost şi slujitori ai dumnezeiescului Cuvânt. apostoleşti. zic Valsamon. 3 al Istoriei Bisericeşti ). de al 9-lea al Sinodului din Antiohia. Cel de-al 38-lea. Cel al 74-lea de Sinodiceştile însemnări cele făcute în Constantinopol pentru Agapie şi Bagadie. Simion magistrul şi logofătul. Pomeneşte de ele şi Teodosie şi Valentian în Sacra. aşa zice: „Sfinţii Ucenici şi Apostoli ai Domnului. 59 şi 60 şi de către alţii 61). din Epistola lui Alexandru al Alexandriei. de al 12-lea al Sinodului al VII-lea. Cel de-al 41-lea.

Laodiceea. cum că canoanele cele atâtea şi atâtea. stih 12). atât a celor sinodale. după legiuirea canonului acestuia au hirotonit pe Iacov fratele Domnului aceşti trei Apostoli Petru. şi atâţia Părinţi din parte.7). precum zice Solomon (Ecleziast stih 4). ajunge un singur episcop. şi nu decât acela mai mare. şi Domnul nostru Iisus Hristos. stih 25). l-a hirotonit pe el Domnul. precum şi Dositei mărturiseşte în cartea pentru cei ce au patriarhisit în Ierusalim. 91 . can. Ci poate că Domnul adică l -a ales pe el episcop al Ierusalimului (hirotonia cea după Hrisostom. adică mai mari sunt cei doi decât cel unul. doi sau trei pe cel unul hirotonesc. de dumnezeieştile şi Sfintele Scripturi a lui Dumnezeu. Dovadă că sunt adevărate apostoleştile canoane. Iar al doilea şi după dar. Constantinopol. de asemenea tagmă şi de asemenea treaptă fiind. Şi dimpotrivă. celui ce pe toate le priveşte şi le cercetează. precum zice Petru verhovnicul Apostolilor pentru dânsul: „Că eraţi ca nişte oi rătăcite. Anevoie este cu adevărat. Dar pentru ce episcopul se hirotoneşte de trei sau de doi episcopi. can. şi iarăşi: „Iar certarea Ta a păzit pe duhul meu” (cap. ca unul ce este mai mare şi mai covârşitor cu treapta decât acela. cap. stih 29). Sardica. iar prezbiterul şi ceilalţi clerici de unul numai? De crezut este cum că acesta este pricina cea dinlăuntrul. 24 PIDALION [Sinod 1. mai întâi adică chiar li se dă. atâtea locale. Iar la a episcopului. sau de trei264. 12.2. can.10. can. Antiohia. având înaintea lor pe acestea apostoleşti. Ci v-aţi întors acum la Păstorul şi Păzitorul sufletelor voastre”(epistola întâi. cum că din sineşi şi după întâmplare s-au conglăsuit cu ele atâtea sinoade ecumenice.conglăsuiesc după noimă cu cele apostoleşti. Iacob şi Ioan. cât şi a Părinţilor celor din parte. 1] TÂLCUIRE Zicerea „episcop”. can. 19. şi măcar că dumnezeiescul Hrisostom zice că. ci şi întregi ziceri din ele cuprind semănate printr-însele”. Sinod 7. şi agonisita averilor lui de la Cercetătorul” (adică de la Dumnezeu) (cap 20. Că de vreme ce după Apostolul „Cel mai mic de cel mai mare se blagosloveşte” (Evrei: 7. şi nu mai mic fiind. CANOANELE CELE 85 ALE SFINŢILOR ŞI ÎNTRU TOT LĂUDAŢILOR APOSTOLI. este cuvânt al Apostolului Petru. iar mai bine a zice cu neputinţă să creadă cineva. glasul acesta să dă 4 26 Anaclit episcopul Romei zice că: canonul acesta întâiul. precum mărturiseşte Iov zicând: „Aceasta este partea omului necredincios de la Domnul. nu ajunge un singur episcop ca de unul ce este de asemenea treaptă. este şi conglăsuirea şi potrivirea cea după noimă (conţinut) a celorlalte canoane. can. 4. ca pe atâtea pilde originale şi temelii prea întemeiate (fundamentele). Deci ca cel mai mare pe cel mai mic să blagoslovească. cu totul prea lesne este să creadă cineva. şi mult mai de aproape. 3. după imitaţie (urmare sau pilduire) s-au conglăsuit cu ele. iar aceşti trei Apostoli după înălţarea Domnului prin dumnezeiasca sfinţită săvârşire l -au hirotonit pe el. şi că. ÎN LIMBA NOASTRĂ TÂLCUITE CANONUL 1 Episcopul să se hirotonească de doi episcopi. 6. care osebit pentru preoţie s au zis la hirotonia prezbiterului (adică a preotului) mai mic fiind. Fiindcă negreşit mai buni. şi asupra acestora s-au mai zidit. în loc de alegere luându -se). care se vede în fiecare canon apostolesc în această carte.

cum că avea purtare de grijă pentru tot cortul (Numeri: 4. când fără împiedicare mulţimile adunându-se. Iar hirotonie în ziua de astăzi se numeşte. pândar te-am dat pe tine casei lui Israil” (cap. trimiţându-se aceştia de Dânsul. precum s-a scris: „S-a mâniat Moisi pe cei mai mari ai oştii. măcar că la urmă pe acesta soborul cel în Laodiceea. pe arhierei precum zice Zonara. Pentru aceasta au şi rânduit de trei. în episcopi. Şi către Iezechia zice Dumnezeu: „Fiul omului. care se făcea cu întinderea mâinilor norodului. întru al cincilea canon al său l-a stricat. I către Corinteni: „Cercetând cu duhul.18). Şi mai ales după obiceiul Bisericii care din vechi stăpânea. precum au rânduit vouă fericiţii Apostoli”. Asemenea şi toţi ceilalţi precum adeveresc Părinţii.celor de Dumnezeu aleşi. precum mărturiseşte Sfântul Epifanie că zicând: „Cei întâi Pertu şi Pavel însuşi Apostolii. şi de a scoate pe draci o aveau ei (Matei: 10. zicând că: „Nu se cade hirotoniile sau alegerile a se face. hirotonea adică alegea prin întinderea mâinilor. Pentru aceea şi purtătorul de Dumnezeu Ignatie scriind către credincioşii cei ce erau în Trallesa porunceşte: „Cinstiţi şi pe episcopul vostru ca pe Hristos. şi toată stăpânirea de a lega şi dezlega luând ei şi toate darurile Sfântului Duh în ziua Cincizecimii. „măcar pe oricare voievod de oşti aţi hirotoni” (cuv: 1 asupra lui Filip). nu numai numele cel apostolesc îl aveau. punând întru CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 25 92 . au fost şi episcopi”. Iar zicerea hirotoniei se face de la aceasta: „întind mâinile”. pe cei peste mii. cât şi luători aminte a lucrurilor şi ocârmuirilor celor din afară şi politiceşti. precum zice Sfântul Climent episcopul. cea prin rugăciuni şi prin chemarea Sfântului Duh. cum că a aşezat purtători de grijă în casa Domnului: „Şi a pus preotul luători aminte în casa Domnului”. Nici unul din Apostoli s-a hotărât. ci cu adevărat şi pe însuşi cel episcopesc. după zicerea lui Demostene. din însăşi lucrurile. atât luătorii aminte şi păzitorii ocârmuirilor şi a locurilor celor din lăuntru şi bisericeşti. la epist. şi pe cei peste sute”. ci pe singura stăpânire de a vindeca toată boala. hirotonie se numeşte şi hotărârea şi alegerea a vreunui dregător. Ci şi ei prin sate şi prin cetăţi propovăduind. aşează părţile propovăduirii lor. Iar după învierea din morţi şi înălţarea Mântuitorului nostru. precum este scris pentru cel mai sus Eleazar. în fiinţa de faţă a celor ce se învaţă credinţa”. 3 stih 12).14). şi pentru arhiereul Iodae. care singur este episcopul sufletelor noastre. (Numeri: 31. precum zice pentru Eleazar Însuşi Dumnezeu: „episcop (cercetător) Eleazar fiul lui Aaron preotul” (Numeri: 4. ori s-a numit episcop. şi are două însemnări: fiindcă.16). Marcu: 3). Şi în scurt să zic. şi diaconi ai celor ce urma să creadă. când vieţuia Domnul pe pământ. Şi aceasta adică pentru zicerea episcop. făcându-se sfinţita săvârşire a arhiereului. episcopi se numesc în Scriptura cea veche. precum El s-a trimis de Tatăl în toată lumea. sau de doi episcopi să se hirotonească episcopii cei din cetăţi.(IV Împăraţi: 11.16).

şi alţi doi episcopi. cel mai puţin trebuie să-l hirotonească trei. Precum Sidirie s-a hirotonit episcop Palebiskei. Şi să vede că. că cel ce se va hirotoni de un episcop să se caterisească dimpreună cu cel ce l-a hirotonit. Iar rânduielile apostolilor (cartea a 8-a. chipul cuvântului este pe dos. Aşa rânduielile Apostolilor fără formăluire pe însuşi canonul acesta lau aşezat zicând: „Iar episcopul poruncim a se hirotoni de trei episcopi. Că cel mai curat. şi cu alegerea acestora se va hirotoni de unul. de ar fi zis aşa: episcopul să se hirotonească de trei episcopi. nu de trei ci de un episcop de Filon. după canonul al 6-lea al celui din Sardica. SIMFONIE [unire de glasuri] Întru un glas cu canonul acesta. ori (mai puţin) de doi. ori episcop) să se hirotonească de doi episcopi ori de trei27. Şi adeverind pe acest apostolesc cel al 58-lea al soborului din Cartagina. 27) poruncesc. că. asemenea şi pe însuşi mitropolitul înşişi aceşti apropiaţi cu locul trebuie a-l alege şi a-l hirotoni. ori altă oarecare pricină nu pot mulţi a se aduna. atunci trebuie mitropolitul să se împreună aleagă şi să-l hirotonească pe el cu episcopii apropiatei străinei eparhii. ori însă cel mai puţin de doi” 28. ori mulţi (după al 13-lea al celui din Cartagina) să se adune şi să hirotonească pe episcopul.aceeaşi vreme şi mâinile sale pe capul celui ce se hirotoneşte. după Sinesie. nici prin scrisori nu va împreună alege pe cel ce urmează a se hirotoni arhiereu. Pe însăşi aceasta zice şi canonul cel întâi al soborului local din Constantinopol. după hotărârea aceea apostolească: „Mâinile în grabă pe nici unul să pui”. 27 Iar episcopii cei ce se hirotonesc trebuie a fi trecuţi cu vârsta. Iar dacă după întâmplare va rămâne într-o eparhie un singur episcop care chemându-se de mitropolitul. afară numai dacă după nevoie de prigoană. Deci porunceşte canonul acesta. zice: forma cea veche se va păzi. cap. mitropolitul adică. nici nu va merge. şi ceilalţi să se facă împreună hotărâtori la hirotonia lui prin scrisorile lor. şi multe alte canoane legiuiesc: „Că trebuie cu adevărat ori toţi episcopii eparhiei (după al 4-lea al soborului 1 şi al 3-lea al soborului 7 şi al 19-lea al celui din Antiohia). adică numai puţin de 50 de ani afară numai dacă în vreo mică eparhie nu se află cineva trecut cu vârsta după rânduielile 93 . ca nu mai puţini29 de trei episcopi să fie de ajuns la hirotonia episcopului. ori arhiepiscop. Dar fiindcă aceasta este anevoie. Încă şi al 12-lea al celui din Laodiceea rânduieşte cum că cu judecata episcopilor celor de primprejur trebuie a se aşeza episcopii la stăpânirea bisericească. şi mai ales ar fi fost. Şi este lucrul acesta tuturor prea cunoscut. pentru că nu puteau episcopii a se înfăţişa în vremurile acelea. tot arhiereul (ori mitropolit de ar fi.

24. şi ceilalţi clerici să se hirotonească de un episcop 30. 70. 19. 30. pentru că este ca maica cetăţii sale. Iar cum că obicei prea folositor a urma în Biserica lui Dumnezeu. 26. şi după epistola 52 a Sfântului Ciprian. anagnost. 89. în care era şi nevoia prigoanei.1. nu împotrivindu-se canonului apostolesc. can. can. Sinod 1. [Apostolic. Gangra.] TÂLCUIRE 94 . ci pentru că în vremurile acelea era mai multă mulţimea episcopilor decât în vremurile Apostolilor. 28 Iar episcopul se hotărăşte de împăraţii Leon şi Constantin aşa: „episcopul este luător aminte şi purtător de grijă al tuturor sufletelor celor ce se adună în Bisericile eparhiei sale. Sinod 7. can. cartea a doua cap. diacon. 33. pe care este dator a o hrăni duhovniceşte cu învăţăturile şi cu viaţa şi cu Sfinte năravurile sale. vezi la subînsemnarea canonului 51 apostolesc. 11. Laodiceea. can. şi psalt (cântăreţ) şi monah.cele apostoleşti. cei ce urmau a se hirotoni episcopi. Iar însuşirea episcopului este cu cei smeriţi adică a se împreună smeri. can. foaia 92 a cărţii. Vezi şi la canonul 58 cel apostolesc. Ori şi peste treizeci de ani după nearaua 137 a lui Iustinian. 26 PIDALION CANONUL 2 Prezbiterul (preotul) şi diaconul. can. Iar mitropolit pentru aceasta se numeşte episcopul. Vasilie cel Mare. şi cu veniturile eparhiei sale”. a se face întâi monahi apoi a se face episcopi. 6. 26. iar pe cei ce se mândresc a-i defăima Şi mai întâi a se primejdui pentru turmă şi pe strâmtorarea acelora a sa chinuire a o face (în pravilele împăraţilor 8. 29 Poate pentru aceasta au zis nu mai puţini de trei. can. după Gavriil al Filadelfiei (în cuvântul pentru preoţie). 51. a 2-a a lui Ghiur). având putere săvârşitoare peste prezbiter. Trurlan.

după canonul 2 al soborului IV. ori păsări. ecdichii (arătătorii dreptăţii). [Apostolic. şi după canoanele 24 şi 30 ale Laodiceei. iar iconomii. ipodiaconi adică. să se pecetluiască adică să se hirotesească după Zonara. clerici se numesc mai vârtos cei ce au boierie şi cinuri bisericeşti. ori struguri la vremea cuviincioasă. ori în loc de vin. zice că. se zic chiar să se hirotonească. iar anagnoştii se pecetluiesc (se blagoslovesc). 31 Însemnează că măcar deşi episcopii. zice că: „Şi monahii clerici se numesc”. s-a scris: „din vin dregând (paharul adică) şi din apă”. 32. şi după epistolia marelui Vasile cea către horepiscopii cei de sub dânsul. de la clerul (sau sorţul) ce au aruncat Apostolii pentru Matia. va aduce alte oarecare la Jertfelnic: ori miere. Pentru aceasta şi dumnezeieştii Apostoli în canonul acesta rânduiesc. prezbiterii şi diaconii se hirotonesc. can. 68 şi 70 apostoleşti. băuturi meşteşugite. cum că oricare episcop ori preot călcând rânduirea ce Domnul a rânduit pentru jertfa aceasta 30 Cleric prost (inferiori) şi de obşte se numesc toţi aceia care au punere de mână ieraticească şi bisericească de la episcopul şi de la cei de aici ai rânduielii bisericeşti. episcopii. şi cei de aici. ori legume afară de rânduire. Iar Simeon al Tesalonicului. Sinod 6. iar ipodiaconii se hirotesesc. can. Pentru care şi nearaua 123 a lui Iustinian zice aşa: „Iar prezbiterii şi diaconii şi ipodiaconii şi anagnoştii şi psalţii pe care toţi clerici îi numim. ori oarecare vite. tâlcuind la canonul 51 al marelui Vasilie. şi după nomiconul lui Fotie titlul I. şi tămâie la vremea aducerii înainte. Iar în ziua de astăzi. a rânduit lor să nu săvârşească cu nici un alt fel fără numai cu pâine şi cu vin amestecat cu apă. Cu toate acestea 95 . însuşi El întâi făcând aceasta la cina cea de taină. iar anagnoştii şi psalţii. Afară de mănunchi de grâu nou. cap 31. după canoanele 26. Iar Valsamon. diaconii. Şi s-au numit clerici după Hrisant (Sintagmation foaia a 20-a). can. 4. 28. CANONUL 3 Dacă vreun episcop ori prezbiter afară de rânduiala Domnului cea pentru jertfă. decât untdelemn la candelă. 95. prosmonarii (străjuitorii) să se pună înainte. 8] TÂLCUIRE Când Domnul nostru Iisus Hristos a predanisit Apostolilor taina dumnezeieştii Sfintei lucrări. şi cei asemenea lor (că hirotesia este mai de obşte decât hirotonia). Cartagina. să se caterisească. până la anagnost şi psalt (cântăreţ) şi catehet şi portar. fratele Domnului.Canonul acesta rânduieşte că: fiecare preot şi diacon şi ceilalţi clerici. şi ipodiaconii. precum în liturghia Sfântului Iacob. Dar să nu fie iertat a se aduce altceva în Altar. să se hirotonească numai de un episcop 31. ori lapte. 57. 44. can. Theofil. anagnoşti şi psalţi. Iar chiar clerici se numesc toţi cei ce afară de Altar au hirotesie. prezbiterii. atât cei sfinţiţi cât şi lumenii. care şi canonici se zic după al 6-lea al Antiohiei şi după alte canoane”.

veţi aduce mănunchiuri pârga secerişului vostru la preot şi struguri” (Leviticon: 23. ori legume. şi îşi vor pune mâinile lor pe leviţi”. şi cel de aici al 4-lea rânduieşte că. „Veniţi de mâncaţi pâinea Mea. băuturi meşteşugite. ca nişte întâi arătate. şi întâi arătate roduri în vremea cuviincioasă. ori miere (de pildă). CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 27 nesângeroasă. vezi la sfârşitul cărţii. nici o deosebire nu face. cel amestecat cu apă. Şi înseamnă cum că unirea vinului şi a apei în potir. ori bere ori altceva asemenea.14). Şi acesta încă însemneaz-o. celelalte poame să nu se aducă la Jertfelnic. nu se lucrează în ziua de astăzi. după Hrisostom (în cuvântul întâi către Filipeni. ori în loc de vin. ori lapte. foaia a 5a. Vezi (Ravvenul Samuil. Drept aceea rău fac oarecare făcând a doua unire în vremea heruviceştii cântări. şi punând vin şi apă în Potir. şi tămâie la vremea ce se săvârşeşte dumnezeiasca Liturghie. Iar că prezbiterii. ca strugurii 5 34 Mai arătat decât toţi proorocii şi mai desluşit a proorocit pe acestea trei feluri de creştinească jertfă Solom on zicând. 20). care mărturie iscălită fiind de preoţii cei mai aleşi. ci la toţi clericii zice numele hirotoniei. se vede că are loc de alegere. când se vor coace 33. Drept aceea nu este iertat a aduce cineva alt ceva în Sfântul Altar. Şi vezi subînsemnarea canonului 32 al soborului al 6 lea. Însă nu ca o nesângeroasă jertfă a trupului şi sângelui Domnului. prezbiter şi diacon se numeşte (ca unul ce cuprinde lucrările acestora) şi dimpotrivă prezbiterii episcopi se numesc. nu fie! Ci ca o pârgă. Iar cel 28 al soborului 6 porunceşte. decât numai pâine şi vin amestecat cu apă 345. ci la casa episcopului. şi al 7-lea a lui Teofil şi Chiril al Alexandriei tâlcuind la capitolul 8 al numerilor. şi de clerici. cu toate că hotărârea aceasta. ca din partea ipostaticii înţelepciuni a lui Dumnezeu. Şi de acum înainte (să) înceteze (despre) această nerânduială. Iară în loc de care am dres. Ci aduce-se la Altar. până ce nu veţi aduce voi darurile Dumnezeului vostru. (precum evreii le aduceau lui Dumnezeu: „Că spice noi zice. Şi iarăşi.canonul acesta. prăjite (coapte) nu veţi mânca. odată se face la dumnezeiasca Liturghie. în capul al nouălea a pildelor. zice pentru cei ce se cheamă la sfinţita lucrarea lui Hristos hotărăsc noroadele. la punerea înainte numai la început adică. afară de untdelemn pentru luminare. ori va aduce păsări ori niscaiva vite. pentru altă pricină pune. mănunchiuri de spice noi de grâu. ar aduce pe Sfânta Masă alte oarecare feluri. Că niciodată 96 . 10. adică toată băutura cea beţivă. Iar cel al 44-lea al soborului din Cartagina rânduieşte altceva. a nu se aduce la Sfintele Taine. ca să nu cadă sub canon şi sub certare. arăbeasca tălmăcire are. SIMFONIE Întru un glas cu canonul acesta. Iar forma mărturiei care se dă celor ce vor să se hirotonească preoţi şi diaconi. Şi beţi vinul carele am dres vouă”. Că apa cea caldă care în vremea împărtăşirii singură la urmă se pune. arătat este din canonul al 3-lea al soborului al VII-lea. şi diaconii se alegeau precum episcopii. unul ca acesta să se caterisească 32. precum rachiul ce se face din feluri de roduri. alcătuire de aur cap. tomul 4) cum că episcopul. zisa aceea: „Şi vei aduce pe leviţi înaintea Domnului.

şi să se aducă înlăuntru în Altar. ori a uita preotul. De cei sfinţi. şi de se va dovedi că a făcut acesta atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie. precum zice Valsamon. ori afurisire. şi a se blagoslovi de preoţi. şi nu vreo altă întru altă vreme se face a doua unire fără numai când se întâmplă a se vărsa Sfintele. adică a soborului. nelucrând de sineşi. ori afurisirea. Învinovăţiţi însă sunt. fiindcă nu zic că îndată acum cu lucrul se află caterisit oricare episcop sau preot care va primi botezul ereticilor. adică a sta de faţă la judecată. aici spre caterisire. la care spre a se da porunca aceasta de nevoie trebuie a fi a doua persoană. după sfârşitul dumnezeieştii Liturghii. 97 . Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi. ori anatematisiţi. 33 Pentru această pricină. o tâlcuiesc mai bine. acestea după meşteşugul gramaticii a treia persoană care nu este de faţă. prihănitoare limbă este aceea ce nebuneşte pe acest fel de cuvinte le bârfeşte. Drept aceea tare greşesc cei fără minte care zic cum că în vremurile acestea toţi cei sfinţiţi care în afară de canoane s-au hirotonit. pentru ce numai spicele grâului şi strugurii să se învrednicească de atâta cinste. ori anatematisire. învinovăţit însă spre bătaie. Însuşi dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sineşi cu al 46-lea canon al lor. este nesăvârşită. ci a se caterisi poruncind. preoţii aceştia şi mirenii. aduceau struguri la patriarhul.32 Trebuie să ştim că certările ce le poruncesc canoanele acestea: să caterisească. ori să afurisească. când calcă canoanele. nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi. Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor. acela ce a greşit împăratului a rămas nebătut. şi vezi la acelaşi subînsemnare a canonului al 32-lea al soborului al 6-lea. Iar în ziua de azi. ori să anatematisească pe mireni. sunt cu lucrarea caterisiţi. Şi ar putea cineva a se nedumeri. aceasta poruncim. dacă sluga cea poruncită nu va lucra porunca împăratului. precum se vede la praznicul adormirii Preasfintei de Dumnezeu Născătoare. să se afurisească. este a se aduce struguri la praznicul schimbării la faţă a Mântuitorului. anatematisirea mirenilor. iar acolo spre dumezeiasca osândă. obiceiul cel ce în multe locuri se ţine. fără mijlocire şi mai înainte de judecată. în Altarul Bisericii celei din Vlaherna. neînţelegând că porunca canoanelor fără de punerea în lucrare a persoanei a doua. şi să se anatematisească. Precum şi când un împărat va porunci slugii sale să bată pe un altul care i-a greşit.

ca pe unii ce aduc vin numai. Theofil. Iar cel 57 al aceluiaşi. şi prezbiterilor. Vezi tâlcuirea canon 3 apostolesc. 32. pentru acestea rânduind în rândurile lor cartea 2 cap 27 zic. Iar canonul 44 a soborului din Cartagina. (afară de spicele de grâu. anume opreşte a se aduce la Jertfelnic lapte. când sunt întâi arătate. Şi arătat este. poamele şi protofanisima (adică cele ce întâi se arată). şi de unt de lemn. şi Filon iudeul. că. şi de tămâie) să nu se aducă în Sfântul Altar. şi de struguri. iar la cei din 98 . 59. opreşte şi a se aduce la Jertfelnic cărnuri fripte. că se trimit la episcop şi la preoţi. şi nu la Jertfelnic. şi zeciuielile grâului. Iar cel 99 al aceluiaşi. ci le vor împărţi şi diaconilor. cum că episcopul şi prezbiterii. Sinod 6. şi a celorlalte seminţe. Şi cum că noile mănunchiuri nu sunt legume precum a tâlcuit Valsamon. vrednică mulţumire se înalţă lui Dumnezeu printr-înşii. Iară cel 32 al aceluiaşi mustră pe armeni. pentru prunci. can. can. Ca cei ce trimit acestea. Pe mănunchiuri. can. şi celorlalţi clerici ca şi ei să se împărtăşească356. 8] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte. trebuie a se blagoslovi de preot cu osebită rugăciune şi blagoslovenie de cea a tainelor. CANONUL 4 Celelalte poame toate la casă trimită-se pârgă episcopului. 28 PIDALION ce se aduc în Sfântul Altar. şi miere. pentru că din acestea se face pâinea şi vinul care se prefac în trupul şi sângele Domnului. 3. a vinului. Iar cel al 8 al lui Theofil rânduieşte ce să se facă. ca noi luând cu blagoslovenie din mâinile preoţilor.roadă? Poate pentru acesta. Iar pe preoţii cei ce nu fac aşa. se arată din însuşi canonul acesta care pe legume arătat le-a oprit. [Apostolic. Cartagina. câte vor rămâne din aducerile înainte şi din ape. căci le-au dăruit nişte bunătăţi ca acestea. că toate celelalte poame. Şi este arătat că episcopul şi preoţii nu se vor îndulci de ele singuri. că prin buna întocmirea vremilor iconomiceşte cele spre îndestularea vieţii noastre. ci să se trimită la casa episcopului şi a preoţilor. 28. Adică la cei afară de Altar câte o parte. şi Teodorit spice noi le-a tâlcuit la tâlcuirea celei leviticeşti. le vor împărţi diaconilor şi celorlalţi clerici. 44. 57. ci unesc strugurii aceştia cu trupul şi sângele Domnului. 6 35 Mai curat înşişi Apostolii. anume zice: Să se aducă pârga de struguri şi de grâu. să mulţumim lui Dumnezeu. Măcar că acestea se aduceau mai înainte după zisul canon 44 al soborului din Cartagina. can. caterisirii îi supune. şi unt de lemnului. şi nu amestecat cu apă. ca ei să le împartă la clerici.

Şi să nu vă lipsiţi pe unul de altul. 6.32).27). să se afurisească. Dar vezi şi cartea a patra a aceloraşi rânduiri cap. a oprit aceasta foarte.5. Gangra. Iar Sfântul şi a toată lumea soborul 6. mai în urmă şi prin canon a întărit obiceiul acesta. pe femeia sa să nu o lepede cu pricinuire de evlavie. 10. să se caterisească de preoţie şi de istov. iar mai rămânând să se caterisească. Cartagina. Vezi şi subînsemnarea canonului al 8 al lui Theofil. să nu se oprească pentru nuntă de a lua preoţia. Nu stricând pe acest apostolesc (că nu rânduieşte ca preoţii cei ce au femei să le lepede. 13. adică să le despartă în silă şi fără învoirea lor. ori ipodiaconii. Fiindcă cu aceasta ce face să vede că necinsteşte nunta. şi pentru neprihănirea arhiereştii vrednicii. can. Ca să te înveţi de la care trebuie a primi clericii acest fel de daruri şi coşurile. nu căuta dezlegare. şi fiind aceştia mai înainte de a se sfinţi însuraţi. care este împotriva apostolescului canon. câte două părţi. Iară din vremea soborului 1 se vede s -au luat obiceiul a nu se însura sfinţiţi. sau preotul. să se hirotonească episcopi. I Coloseni: 4). Fiindcă şi Moise. după ce s -a învrednicit prorocescului dar. can. precum au zis Domnul: „Cela ce şi-ar lăsa pe femeia sa. şi mai ales arhiereii. (tomul 2. care după Apostolul este cinstită. ori diaconii. o face pe ea să preacurvească” (Matei: 5. până ce se va îndupleca ca iarăşi să o ia în casa sa. după canonul 48 al aceluiaşi). Iar de o va despărţi.CANONUL 5 Episcopul sau prezbiterul sau diaconul. aşa cei ce le aveau pe ele preoţii. Iar de o va lepăda. precum aceasta se arată din cuvintele ce au pus înainte Sfântul Pafnutie mărturisitorul şi episcopul unei cetăţi a Tivaidelor de sus la soborul 1. ci înainte purtând grijă zice pentru mântuirea şi mai multa sporire creştinilor. adică fără de învoiala aceleia pentru pricinuire şi chip de evlavie. să nu îşi lepede femeia. pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte să nu despartă episcopul pe femeia sa. Iar de va rămâne întru pizma sa şi nu va voi a o primi. care de însuşi Apostolul s-au CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 29 numit nespurcate (Evrei: 13. şi că socoteşte patul şi împreunarea necurate. ci cu amândoura învoire şi cu mulţumire despărţindu-se femeile. şi de la care să nu le primească. cu femeie nu s-a împreunat după Sfântul Epifanie. opresc aceasta în canonul acesta şi zic: episcopul. Iar Domnul la Evanghelie. 48. 4. sau diaconul. 9. Nici să fie datori când se lăuntru Altarului. ca să rămână statornice şi nedespărţite căsătoriile celor sfinţiţi. însă câţi voiau şi nu de nevoie. [Sinod 6. fără numai din învoire. Las a zice că şi la această despărţire mijloceşte preacurvie. 7 36 Înseamnă că în vremurile vechi era iertat a avea episcopii femei. SIMFONIE Aşa şi soborul al 6-lea în canonul 13 rânduieşte. 33] TÂLCUIRE Legea cea veche adică ierta celor căsătoriţi a-şi despărţi pe femeile sale când voia. ca să vă zăboviţi cu postul şi cu rugăciunea” 367 (I Corinteni: 7. să se afurisească. adică să nu o despartă cu sila. Dar şi apostolul a zis: „Legatu-te-ai cu femeie. rânduind în al 12 -lea canon al său de nevoie singuri episcopii să nu aibă femei. şi fără de nici o binecuvântată pricină. cartea 3 alegerea 87) 99 . 7. precum vom zice în următoarea subînsemnare a aceluiaşi canon adeveritor al obiceiului acestuia încă nu era. 4. De unde şi Apostolii urmând rânduirii Domnului. afară de cuvânt de curvie. can.

şi mulţi alţii au fost fii de preoţi. 15. Citeşte şi canoanele însemnate la margine unite cu acesta. Zonara şi Valsamon. episcopii nu se cade a primi purtări de grijă. canon 4. că socoteala aceea. Iar deşi canonul al 4-lea şi al 33 al soborului din Cartagina zic că episcopii şi preoţii şi diaconii şi ipodiaconii să fie întreg înţelepţi. că după ce se vor face preoţi să se despartă de femeile lor. Şi lui Tit: „De este cineva neprihănit. 83. ci ce zice Scriptura şi soboarele cele de toată lumea. 100 . can. precum zice Augustin. Dar poate că cu sfătuitor chip o zice acesta. 1. nu cu silnic. cartea a 3-a a celor împărăteşti. 7. 14. şi nu voieşte a le lepăda de la sine. sau diaconul. cap. măcar de o voiau oarecare ci au zis că nunta preoţilor este întreagă înţelepciune. şi milostenii pentru ruda lor cea moartă. Cartagina. să se caterisească. şi socoteala obştească a Părinţilor. este socoteală a ereticilor. a fost fiu al preotului Felix. Afară numai dacă epitropia aceasta este ca să se împartă pomene. cu care se uneşte la socoteală şi Inochentie şi Dialogul: se cade a zice cum că nouă nu ne pasă ce au zis sau ce au socotit oarecare Părinţi. dar tâlcuitorii canoanelor. după a 13. tâlcuind canoanele cele de mai sus: să se depărteze numai la vremea efimeririi lor (a săptămânii. afară de episcopi şi vezi acolo. şi să se depărteze de femeile lor după hotarele lor. can. Sinod 4. Că socotinţa unora nu se întăreşte dogmă în Biserică. şi a se face epitropi. Sinod 1-2. Căci a împiedica nunta preoţilor. can. iar de nu să se caterisească. 3.hirotonesc a mărturisi. şi să păzească mintea lor slobodă de fieştece tulburare şi zarvă lumească. 23 „Pafnutie mărturisitorul la întâiul sobor în Niceea nu a lăsat să se oprească nunta preoţilor. 18] 30 PIDALION TÂLCUIRE Nu este iertat celor preoţiţi (ori sfinţiţi) a se împletici pe sineşi în lucruri lumeşti. să nu primească asuprăşi purtări de grijă lumeşti. numai la unii se urma şi nu la toţi. după neara 68 a înţeleptului Leon. şi trebuie a se lăsa fieştecare în voia sa după predania cea veche a Bisericii. Că mai ales şi pildele mărturisesc. şi nu totdeauna.378 CANONUL 6 Episcopul sau prezbiterul sau diaconul. Drept aceea şi canonul acesta rânduieşte. că Felix episcopul Romei. can. ca episcopul. Sinod 7. titlu 1. şi soborul cel din Gangra anatematiseşte pe cei ce nu se împărtăşesc de preot însurat. ci să se îndeletnicească la dumnezeiasca slujbă a făgăduinţei lor. diaconii să fie bărbaţi a unei femei. precum un nelegiuit obicei ca acesta a stăpânit la Roma. papa Agapit fiu al prezbiterului Gordian. Iar cartea cea pravilicească a lui Fotie titlu 8 zice că. pe bărbatul unei femei nu -l primeşte Biserica spre preoţie de nu se va înfrâna despre dânsa. 11. care opresc pe clerici de la lumeştile purtări de grijă. sau preotul. ci rămâne întru ele. Iar de le primeşte acestea. 81. bărbat al unei femei”. fiu al lui Valerie episcop. lumeşti purtări de grijă să nu ia asuprăşi. eres. şi mai ales soborul al 6-lea în canonul 13. după obişnuinţa limbii noastre). can. Că scrie şi Pavel lui Timotei. Zice încă şi Sozomen cartea 1. şi mai ales a maniheilor. [Apostolic. 40 şi 46. şi mărturiseşte acelaşi Epifanie la acelaşi loc. Papa Ghelasie. 8 37 Fiindcă latinii aduc înainte pe dumnezeiescul Epifanie care în alegerea 50 zice. nici ai însuşi rudeniilor lor.

al soborului din Antiohia. Că nu se cade a se face întru aceeaşi zi cu legiuita pască a iudeilor.) 3. 1. nici ceva necuviincios. can. ci după cea întru lună plină a lui martie. şi în Sfintele Evanghelii tipărite. Drept aceea ca să se păzească câte patru rânduielile acestea de o potrivă în toată lumea. Iar din această puţină călcare. Dar precum zice Valsamon. Deci pe amănunţita cunoştinţă a pascaliei aceasta. au primit rânduiala pe care ei au 101 . Că pasca trebuie a se face totdeauna după izmeria primăverii. 60. atâta numai zicem la această subînsemnare. zice Matei Vlastar. şi să nu aibă trebuinţă în fiecare an de astronomi. să se caterisească. care prisosesc din nerânduiala aceasta adăugându-se. au aşezat şi au dat Sfântul şi de toată lumea soborul 1. [Apostolic. Dar însemnează că. 11. ori diacon. Laodiceea. 81. şi Paşti săvârşeşte. Ca să nu se facă chiar şi nehotărât după izmerie. au întocmit de Dumnezeu înţelepţiţii Părinţi dreptarul cel pentru Paşti. vestiţi moartea Domnului. 4. 71. şi întru această zi Sfintele Paşti. cum că patru oarecare de nevoie se caută pentru pasca noastră: 1. anomalia) nu se păzeşte a patra rânduire totdeauna. Iar aceste două zile. 37. Fiind că după acestaşi Vlastar. şi să prăznuiască creştinii întru această vreme. 38. şi pândire a zilelor.CANONUL 7 Dacă vreun episcop ori prezbiter. ci câte o dată se calcă. şi în alte cărţi multe. 70. şi în cea viitoare facem Paştile. Cartagina. în care duminica aceea noi prăznuim Stâlpările. şi de soboare. Sinod 6 can. Pentru aceasta şi dumnezeiescul Hrisostom. îndreptare prea aleasă şi care nu se putea a se face mai bine. Dar se află şi acum şi la Matei Vlastar. se află în practicalele aceluia. 117] TÂLCUIRE38 38 Pentru aflarea Paştilor. şi paharul acesta. care se va întâmpla după izmerie. cinstind Biserica pretutindenea învoirea şi unirea. can. 2. (în cuvântul către cei ce postesc la Paştile cele dintâi) zice: scumpătatea timpului. Sfânta zi a Paştilor mai-nainte de primăvăreasca isimerie cu iudeii o va săvârşi. ori primejdie sufletească nu urmează. can. Biserica lui Hristos nu ştie. can. după canonul 1. şi nu din canon). după 300 de ani. Ci fiindcă la soborul 1 sau adunat Părinţii şi au rânduit când să se facă Paştile. nici o abatere din blagocestie. Fiindcă de câte ori mâncăm pâinea aceasta de viaţă făcătoare. pentru nerânduiala mişcării lunii (în greceşte. Antiohia. cu două zile după întâia plină lună. urmează a se face legiuita Pască în zi de duminică. noi lăsând a o învăţa deosebit şi chiar pascaliocuvântătorii noştri. trec uneori peste duminica a I-a care se întâmplă după luna plină a lui martie. (care amândouă acestea ce hotărăsc de acest al 7 -lea apostolesc canon. Ca să se facă în întâia duminică ce se va întâmpla după lună plină (iar aceste două din predanie le avem. care în canoanele soborului 1 nu se află.

precum se vede în cartea numită „Tomos agapis”. Acestea aşa mai înainte fiind cunoscute. şi din dezbinarea cea din soborniceasca Biserică. pentru că din nou au izvodit pascalia lor şi calendarul. Şi vezi iubitule. iar alta în timpul toamnei. se face în luna martie. Şi acum în vremurile noastre. şi ocărând Biserica. şi latinii mai mult să cinstească învoirea şi unirea Bisericii decât pe pândirea vremilor (adică pe a ismeriei. Deci echinocţiul de primăvară. Şi să zic echinocţii (isimerii). ci acelui gândit şi fără stele ce este neschimbăcios după astronomi. cum dumnezeiescul Hrisostom numeşte schismatici pe latini. o noapte şi o zi se pogoară în 300 de ani şi ceva puţin mai mulţi.făcut. socotindu-i pe aceştia ca pe nişte fără de minte. noaptea cu ziua. care o au legiuit aceasta după dumnezeiasca luminare. Iar a dezbina cineva Biserica. şi dimpotrivă. cap 17). era în 21 martie. Nu acelei în stele şi simţite. negreşit nu s-ar fi pricinuit atâta mare vină. după acest Sfânt. ci în vremea Sfinţilor Apostoli. de cât pentru singură unirea şi Paşti. nu pentru că nu este aceasta după ismeria dreaptă. se face în luna septembrie. Că zice întru acelaşi cuvânt: a posti cineva şi a face Paştile în această vreme. şi să nu necinstească pe acei 318 de Dumnezeu purtători Părinţi. Şi să prăznuiască Paştile cu noi. pentru nepotrivirea a însăşi mişcării soarelui de la apusuri către răsărituri. ori şi 10 a lui martie (că după astronomii vechi. care s-au pogorât acum la 11 martie. se face în 11. din CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 31 Două echinocţii face soarele în an. Ptolemeu şi alţii. canonul acesta apostolesc rânduieşte. o noapte şi o zi se pogoară în 134 de ani. precum fac latinii. amărunta paza aceasta a vremii. Iar echinocţiul de primăvară (cea primăvăreasca isimerie). când soarele intră în prima miră (lună plină) a zodiei ce se cheamă cumpănă (balanţă). ori în aceeaşi după 21 a lui martie să zicem precum facem noi. iar după cei mai noi. Deci trebuia după Hrisostom. şi a se împotrivi cu 102 . Pentru că şi noi vedem că ismeria au rămas cu adevărat 11 zile înapoi. era în 22 a lui martie după rânduiala aceloraşi Apostoli (cartea 5. Iar în timpul primului sobor a toată lumea. care este o vinovăţie neiertată. fiind în vremea soborului 1 la 21 martie). fiindcă atunci întocmai este ziua cu noaptea. Şi echinocţiul de toamnă (tomnateca isimerie). nu se face totdeauna întru una şi aceeaşi zi. aceasta nu este vinovăţie. (zice după urmare Hrisostom) de ar fi şi greşit Biserica. adică una în timpul primăverii. când soarele intră în prima miră (lună plină) a zodiei ce se cheamă berbec. foaia 540). nu acelui simţit şi în stele. ci pentru că aceştia s-au deosebit de noi. ori după alţii în 23. cât de mare rău s-a pricinuit din osândirea aceasta. pe maica noastră a tuturor. acelui ce este schimbăcios. ci acelei fără de stele şi gândite. după Sevastos şi alţii. Fiindcă zice „nu poartă grijă Dumnezeu şi Biserica pentru acest fel de pândire a vremilor şi a zilelor. Că. ori după 11 a lui martie.

32 PIDALION căci care episcop ori prezbiter ori diacon ar prăznui Sfintele Paşti mai înainte de echinocţiu de primăvară. a calendarului nostru. Aceasta nu este vre-un basm ci adevărat lucru. decât rânduiala Paştilor şi calendarul latinilor. o prăznuiau înainte de echinocţiu. s-au prefăcut în piatră uşoară numită chisira. s-a umplut de apă în 22 a lui martie la Paşti noaptea. şi mărturisit de istoricii vechi şi noi. Cinstind mai mult pre învoirea şi unirea Bisericii. De care să umple un câmp lat. că mult sau pogorât ismeria. unde o au găsit soborul 1. şi de prihană vrednic. (iar oasele aceste omeneşti mai înainte vestesc învierea morţilor ce va să fie. precum aceasta înseamnă în epistolia împăratului 103 . după Vlastar. adeveritoare calendarului nostru. păzeau să prăznuiască după echinocţiu paştile. după cum arată canonul acesta.prigonire şi a face împerechieri şi desperechieri. şi de pururi pomenitul Nectarie patriarhul Ierusalimului. şi are multă muncă şi pedeapsă. Şi cum că mai mult place lui Dumnezeu rânduiala Paştilor. şi după urmare de două ori întru acelaşi an prăznuiau Paştile. până iarăşi la joia cea mare. care nu pricinuieşte. Iar cei mai ţărănoşi. vedea cu adevărat şi ei. şi a deosebii pre sineşi pururea de obştescul soborul Bisericii. precum le-au văzut şi proorocul Iezechia). adică. Vezi pe Dositei cartea pentru patriarhii Ierusalimului care povesteşte de o minune ce s-au făcut la Veligrad. ori mai înainte de iudei. amărunţimea aceasta pricinuieşte latinilor două necuviinţe mari. aceasta este păcat neiertat. este văzut din minunile ce au arătat şi arată până acum pentru aceasta. şi ceilalţi Părinţi. care în Hronograful arăbesc îl povesteşte în foaia 266 şi cu ochii săi l-au văzut. pe care o au văzut un Paisie patriarh al Ierusalimului adică. în fiecare an lucrează Dumnezeu o minune ca aceasta: Adică în seara joii celei mari a noastre (nu a latinilor) pământul varsă moaşte şi oase vechi de oameni. să se caterisească (fiindcă iudeii cei mai înţelepţi. că Pashasin scria către papa Leon (precum s-a arătat în epistola 63 a lui Leon). cum că prăznuind oarecând Paştile răsăriteneşti adică în 22 a lui martie. unde sunt piramidele cele două mari. nici vătămare la blagocestie. un aluat ce s-a plămădit de o latină în ziua proorocului Ilie. nici la aflarea Paştilor noastre vreo tulburare. care s-au făcut după cel întâi. Dar scrie şi pomenitul Coresie. decât pre amărunţimea ismeriei. iar apusenii în 25 a lui martie. şi în scurt a zice. şi atunci să ascund şi nicidecum se văd. şi surpătoare calendarului latin. împreună cu paştile iudeilor. precum a rânduit Moise aceasta). iar mai ales de Gheorghie Coresie Hiotul. a prăznui ei Paştile. care este împotriva apostolescului canonului acestuia. care stau până în joia Înălţării. ori cu iudeii. Dar însă n-a voit a o strămuta din 21 martie. că nici înţelepţii ce erau. Că şi în părţile Iliupolei cei din Egipet (Egipt). Iar mai ales că. precum din cele ce zice mai jos se vede. Că trebuie să ştie ei că şi soboarele cele de toată lumea. un izvor de apă fiind uscat mai înainte. adică şi nu la Paştile latinilor.

iar de o vom prăznui după echinocţiu. aceluia ce odată a murit. facem de două ori Paştile întru acelaşi an. ca nu de două ori în an a unei pătimiri să faceţi pomenire. sau oricare din catalogul preoţesc. ori darurile sărbătorilor lor şi azimele a le primi. Iar canonul 11 al soborului 6 opreşte încă şi de a chema vreun creştin pe iudei spre lecuire. şi de va fi bine cuvântată. Dar când să se săvârşească aceasta? După echinocţiu şi după paştile legii vechi. şi apoi Învierea Domnului s-a făcut. spuie pricina. Pentru aceea şi însuşi Apostolii în aşezământurile lor (cartea 5. ori a se scălda cu dânşii. ci odată în an. şi prin urmare o moarte a lui Hristos vestim. şi unde să se scrie. atunci întâi iudeii paştile lor au prăznuit. capitolul al 10-lea şi al 9-lea cum zic alţii. aibă iertare. Fiindcă şi după însuşi adevărul lucrurilor. adică moartea Domnului şi învierea. ca şi cum nu sănătos o a adus40. Şi cateriseşte pe cei hirotesiţi canonul 1 al soborului din Antiohia pe care nu păzesc hotarul cel pentru Paşti a întâiului sobor. ca înainte să fie închipuirea. ca să nu o prăznuim în altă zi a săptămânii precum prăznuiesc iudeii. întâi. şi apoi să urmeze ceea ce se închipuia. în oricare zi se întâmplă 14 a lunii. aducerea înainte făcându-se. ca pentru Paşti39. SIMFONIE Şi cum că cu iudeii nu se cade a împreună prăznui.Constantin. cu toată sârguinţa. şi apostolescul canon 70 ci şi 37 şi 38 al celui din Laodiceea rânduieşte. ci o săvârşesc cu iudeii. ce se află în cartea 1 a istoriei lui Teodorit. precum şi aceasta în acelaşi loc Apostolii o zic. nici untdelemn a aduce în sinagoga lor. nu se va împărtăşi. Şi iarăşi după paştile iudeilor. 39 Că marele Constantin cel întocmai cu Apostolii. pe lângă alte bunătăţi ce a făcut a adaos şi 104 . Ci nici se cade a ne ruga împreună cu ei. Iar canonul 60 şi 81 şi 117 a celui din Cartagina rânduieşte pentru zilele Paştilor când să se afle. cap 17) acestea zic: „Se cade voi fraţilor zilele Paştilor cu scumpătate a le face. şi după urmare de două ori însemnăm moartea Fiului lui Dumnezeu. noi nu prăznuim întru aceeaşi Paşti ci în viitoarea duminică. ca să nu prăznuim împreună cu iudeii. căci echinocţiul fiind măsură despărţitoare a unui an deplin dacă înaintea echinocţiului vom prăznui. şi la ceilalţi să se spună. Că pentru aceasta şi câteodată când se întâmplă a fi legiuitele paşti (ale iudeilor) în zi de duminică. după apostolescul canon 65. adică junghierea Mielului. al cărui chip şi aducerea aminte aduc Paştile care pe tot anul acum noi le prăznuim. după apostolescul canon 71. ci totdeauna duminică. ca unul ce s-a făcut pricinuitor de vătămare norodului. după echinocţiu. şi prepus a făcut întru el asupra celui ce o a adus. numai un Paşti facem în an. după schimbarea echinocţiului. CANONUL 8 Dacă vreun episcop ori prezbiter ori diacon.” Încă şi alta. Iar de nu o va spune să se afurisească.

să spună pricina. can. 3. creştinii câţi intră în Biserică când se săvârşeşte dumnezeiasca Liturghie. can. [Sinod 6. pentru că dă prilej să prepue (presupună) norodul. Fiindcă se face pricină de vătămare norodului. ca cum nu sănătos o a adus.aceasta. Şi Zonara zice aşa: „De la toţi canonul acesta 105 .13] TÂLCUIRE Amândoi tâlcuitorii sfinţitelor canoane. 10] TÂLCUIRE Canonul acesta va. can. 1. şi pentru aceasta n-a voit a se împărtăşi de la el. şi la Sfânta Împărtăşire. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 33 [Ancira. în care minunat aligoriseşte pe cele ale Paştilor vechi în Hristos. să fie înainte gătiţi şi vrednici a se împărtăşi cu dumnezeieştile Taine când se face aducerea înainte. Iar de nu voieşte să o spună. ca unii ce fac nerânduială în Biserică trebuie să se afurisească. aceştia trebuie să se afurisească. precum scrie Policarp al Smirnei către Victor al Romei după Eusebie cartea 5 cap 13. Timotei. can. tâlcuind apostolescul canonul acesta. cu un glas zic cum că. Zonara şi Valsamon. şi de va fi dreaptă şi binecuvântată să ia iertare. Vezi şi cuvintele lui Hrisostom cele pentru Paşti. pentru care nu s-a împărtăşit41. CANONUL 9 Toţi credincioşii cei ce intră în Biserică şi aud Scripturile. iar cei din Asia urmând lui Ioan Evanghelistul. Iar dacă cineva din ei nu se va împărtăşi fiind de faţă la dumnezeiasca Liturghie. să se afurisească. Apusenii urmând obiceiul bătrânilor celor mai înainte de ei. Antiohia. 2. şi celorlalţi Apostoli. Petru. can. ca toţi şi mai ales cei hirotonisiţi. şi că se fac multe soboare în osebite părţi şi că apusenilor li se stă împotrivă pentru aceasta despre cei din Asia. că preotul ce a liturghisit este nevrednic. 40 Întru alte tipărituri nu se află aceasta.2. Că nu au suferit fericitul să vadă pentru praznicul acesta despărţită Biserica lui Hristos. adică sfinţita slujbă a trupului Domnului. dar nu îngăduiesc la rugăciune. şi aud dumnezeieştile Scripturi dar nu aşteaptă până în sfârşit nici se împărtăşesc. fiindcă pricinuiesc nerânduială în Biserică. să roage pe întâiul sobor a toată lumea să rânduiască ca să se prăznuiască Sfintele Paşti în toată lumea întru una şi aceeaşi zi. 66.

să stea împreună cu credincioşii. câţi nu puteţi a vă ruga ieşiţi. câţi sunteţi în pocăinţă (chemaţi) ieşiţi. Pentru ce auzind pe diacon că zice.cere. 42 Neprecurmare (neîncetat) de la dumnezeiasca Împărtăşire învaţă canonul acesta. Deci pe această părută împotrivire o dezleagă şi o învoieşte canonul acesta al optulea. „Că zice (în voroava 3 către Efeseni) nu eşti vrednic a te împărtăşi? Nu eşti dar vrednic nici împreună a te ruga cu cei vrednici de a se împărtăşi”. Sfânta Jertfă săvârşindu-se până la sfârşit să îngăduiască la rugăciune. încă să nu se împărtăşească. ori să fi vărsat. că afuriseşte pe cei ce intră în Biserică. Iar deşi 106 .” Iar Valsamon: „rânduirea canonului acestuia prea iute este. Auzi pe diacon că strigă. Căci apostolescul canon 9. sunt în pocăinţă. şi nu ieşi? Iar canoane ale soboarelor şi ale Părinţilor la multe părţi orânduiesc dimpotrivă. poruncind celui ce împreună se roagă cu credincioşii şi nu se împărtăşeşte să spună pricina de care se opreşte şi nu se împărtăşeşte. nici se împărtăşesc” 42. şi să se roage împreună în vremea Liturghiei mulţi din cei ce se pocăiesc. Şi Hrisostom zice să iasă afară din Biserică. 41 Din canonul acesta se dezleagă păruta împotrivire ce se naşte întru următorul apostolesc canon al 9-lea. rânduieşte să se afurisească toţi creştinii aceia care intră la Liturghie şi aud Scripturile şi nu se împărtăşesc. Câţi nu se împărtăşesc. Că şi mirenilor atunci ades a se împărtăşi li se cere. şi să nu se roage împreună cu credincioşii. Pentru că. cu troposul acesta şi împreună se roagă până în sfârşit. şi între Hrisostom. şi la Sfânta Împărtăşire. Că poate i se fi întâmplat ceva omenesc adică. şi între celelalte canoane a soboarelor şi ale Părinţilor. ori apă să fi băut. cei ce nu sunt gătiţi a se împărtăşi. ori altceva să fi pătimit. şi nu aşteaptă până la sfârşit. şi tu stai cu obrăznicie. şi nici se împărtăşeşte nici se afuriseşte.

Căci cum ar fi voit dumnezeieştii Apostoli să legiuiască lucru ce nu era cu putinţă a se păzi? Apoi canonul nu zice în fiecare zi. nu însă în toate zilele ci numai duminica (deşi în alte prescrieri este. când se săvârşeşte dumnezeiasca Liturghie.” Că dacă acela iartă pe cel ce se învredniceşte a se împărtăşi. îndesirea împărtăşirii se socoteşte. care se obişnuiau în vremurile de atunci. acestea acum în vremurile noastre sunt 34 PIDALION SIMFONIE Întru un glas cu canonul acesta rânduieşte şi cel al 2-lea al soborului din Antiohia zicând: „Toţi cei ce intră Biserică în vremea dumnezeieştii Liturghii. dar se întorc (asemenea să zicem să feresc ca şi cum pentru evlavie şi smerenie. Ci încă şi din canonul 3 al Sfântului Timotei. şi să se împărtăşească de dumnezeieştile Taine. Iar celor ce rău tâlcuiesc canonul şi zic că afuriseşte pe cei ce nu aşteaptă la Liturghie. numai la vremi). Pentru aceasta şi multe obiceiuri bune ce le pomenesc dumnezeieştile canoane. aceştia zic să se afurisească. Şi adevereşte pe socoteala lor aceasta şi dumnezeiescul Iustin zicând în a doua apologie (sau 107 . următor este că cei ce nu se îndrăcesc să iartă a se împărtăşi încă mai des. Iar oarecarii vor că pentru aceasta acesta Timotei în canonul 3 rânduieşte ca sâmbăta şi duminica prin învoire să nu se împreune bărbaţii cu femeile. până ce se vor împărtăşi cei vrednici. după tâlcuirea preabunului tâlcuitor Zonara) de dumnezeiasca Cuminecătură după vreo oarecare nerânduială. Fiindcă în vremea aceea numai în zilele acestea precum am zis. le astupă gura Mateu Vlastar la slova alfa cap 25 zicând: „Eu socotesc că. să se zăbovească cu psalmi şi cu laude. şi aud Sfintele Scripturi. întocmai se sârguiau şi să vieţuiască drept. Pe îndesirea împărtăşirii o adevereşte şi canonul 66 al soborului 6 poruncind creştinilor în toată săptămâna cea luminată. la canonul al 8-lea apostolesc. iată că i se astupă gura de canonul acesta. că este cu neputinţă a se împărtăşi creştinii în fiecare zi.zice Valsamon. ca adică să se împărtăşească. pentru că afuriseşte pe cei ce fug şi nu se împărtăşesc. şi nevrând mărturiseşte cum că este prea iute. Ci pe cei ce nu îngăduiesc la Sfânta Împărtăşire. se săvârşea dumnezeiasca Liturghie. creştinii cei vechi precum se sârguiau să creadă drept.

43 Şi marele Grigorie al Tesalonicului legiuieşte în decalogul cel după Hristos că.dezvinovăţire): „Că în ziua soarelui. Pentru care vezi la subînsemnarea canonului 13 al soborului 6. se adună toţi creştinii la Biserici [care pentru aceasta şi Kiriaca (domneşti) se numea]” şi să împărtăşea cu dumnezeieştile Taine. şi mai ales că duminicile nu sunt de faţă la Taine. o adeverează de la apus dumnezeiescul Ambrozie zicând aşa: „Vedem pe mulţi fraţi că se adună mai cu lenevire la Biserică. şi a postului după putere.” Iar de la Asia. mai ales după mai osebit chip dumnezeiescul Hrisostom o cere de la creştini. creştinii să se cuminece în toată duminica. în casă de s-ar împreună ruga. Dar vezi şi pe marele Vasilie în epistolia către Kesaria Patrikia. acesta să se afurisească. în cuvântul cel la fericitul Filogonie. În voroava întâi către Efeseni. a mărturisirii. oare nu vede arătat. ca să îndemne pe creştini să se împărtăşească întru aceeaşi vreme. Şi cum că dea pururea creştinii se cade a îndesi la dumnezeiasca Împărtăşire. încât nici să credem că vreodinioară creştinii au fost ajuns la atâta faptă bună. zice că. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 35 CANONUL 10 Dacă cineva cu cel scos de la împărtăşire (achinonitos) măcar. şi cu vrednicie. şi în voroava 5 a epistolei 1 către Timotei. La atâta ne-au adus răzvrătita şi lenevicioasa viaţă care o vieţuim. ca să se împărtăşească ades la fiecare Liturghie”. 108 .. în cuvântul 8. în cuvântul către cei ce se lipsesc de dumnezeieştile adunări. zice pentru pâinea cea de taină: „Dumnezeu a dat nouă pâinea aceasta pentru toate zilele. creştinii cei mai evlavioşi să se mărturisească în toată luna. ci pe cât este cu putinţă şi mai curând să se împărtăşească şi în fiecare duminică de este chip. şi în cuvântul 1 pentru Botez43.. în voroava 28 a celei 1 către Corinteni. adică duminica.” Şi iarăşi acestaşi prihănind pe cei ce nu des se împărtăşesc. şi în cuvântul pentru post în care vezi cât se nevoieşte. şi în cuvântul cel către cei ce Paştile cele întâi le postesc. şi noi o facem numai de o dată în an. câţi adică sunt vrednici? într-alt fel şi deosebite. şi către Evrei în cuvântul 18 la fapte. şi ades. Iar dacă aceasta este arătat că şi să se împărtăşească în fiecare lună. şi în voroava 17 a celei către Evrei. Ci şi cel ce va lua aminte rugăciunile a toatei dumnezeieştii Liturghii. Asemenea zice şi Simeon al Tesalonicului că să nu lase creştinii să treacă 40 de zile. Şi vezi înainte cuvântarea tâlcuirii epistolei către Romani. şi mai ales bătrânii şi bolnavii (cap 360) ci şi ortodoxa mărturisire. cum că toate acestea privesc spre a se împărtăşi creştinii cei ce se adună la Liturghie. a împlinirii canonului. şi în fiecare mare praznic (Filocalie faţa 951). şi cât ritoriseşte (predică) limba aceea frumoasă. însă să se împărtăşească cu cuviincioasă înainte gătire a zdrobirii inimii.

are trei însemnări. care nici se împărtăşesc nici din Biserică ies. să se afurisească asemenea cu acela de la Biserică şi de la rugăciunea cea cu creştinii. să se caterisească şi el asemenea cu acela (care aceasta este şi mai dreaptă). Antiohia. ori arată pe cel ce nici se împărtăşeşte nici stă împreună şi rugându-se cu credincioşii în Biserică ci se afuriseşte (să deosebeşte) de dânşii. CANONUL 11 Dacă cineva cleric fiind. 2. sau despărţit) cunoscându-l şi ştiindu-l în acest fel. ci şi a îndrăznit după caterisis să lucreze ceva din ale clirosului (clericului) ori şi de s-a caterisit adică pentru păcate de clericatul său. Dacă zicerea se roagă împreună însemnează chiar după zicerea sa. şi fiecare neîmpărtăşit adică osebit de credincioşii cei din Biserică. can. Dacă adică acesta împreună sar ruga. unul ca acesta. can. şi dintre cei ce se pocăiesc cei ce stau împreună. fiecare cleric ce se va face de cliros achinonitos (cleric neîmpărtăşit). şi ceilalţi după urmare. ori diaconul de diaconii cei împreună cu el. să se caterisească şi el. 9] TÂLCUIRE Numele achinonitos (ne împărtăşit). priveşte spre necinstea şi defăimarea celui ce l-a despărţit şi îl cleveteşte pe el. ca cei ce se catihisesc (adică. ori hirotonisit de va fi ori mirean. can. toată noima canonului este aceasta: Oricare cleric împreună va liturghisi în ştiinţă cu cleric caterisit. iarăşi căzând întru aceleaşi păcate. cu caterisit cleric împreună s-ar ruga. Precum sunt clericii cei ce s-au caterisit. Cartagina. s-a despărţit 109 .[Apostolic. ori în cele din urmă arată că. Cartagina. Antiohia. 10] TÂLCUIRE În două chipuri se poate a se tâlcui canonul acesta. 28. dar fiecare de taine neîmpărtăşit. 11. can. a se împreună ruga. înţelegerea canonului este aceasta: Oricare cleric s-ar împreună ruga în ştiinţă cu clericul acela ce nu numai s-a caterisit. preotul de preoţii cei împreună cu el. iar după caterisis. Iar canonul acesta. se va lua în loc de. Căci ori arată pe cel ce stă împreună în Biserică şi se roagă împreună cu ceilalţi creştini dar nu se împărtăşeşte cu dumnezeieştile Taine. împreună va liturghisi. nu este neîmpărtăşit şi de adunarea credincioşilor. [Apostolic. episcopul să zicem de episcopii cei împreună cu el. şi iese afară din Biserică şi de la rugăciune. ne împărtăşit înţelege după a doua însemnare pentru care şi zice: oricine s-ar ruga împreună cu acela ce pentru păcate s-a osebit (s-a afurisit) de la adunare şi de la rugăciunea credincioşilor. can. ca şi cum cu nedreptate l-a despărţit (afurisit). Pentru că această împreună împărtăşire de rugăciune pe care o face cu cel afurisit (osebit. este întru aceeaşi vreme şi tainelor neîmpărtăşit. can. 12. 4. măcar şi de nu s-ar împreună ruga în Biserică ci în casă. se învaţă credinţa) precum am zis.

Antiohia. Pentru aceea şi acest. şi rămân în eparhia. din care una se numea ipaticească pentru că arăta în vremea căruia ipat. Cartagina. Sinod 6. 41. Laodiceea. 32. ducându-se în altă cetate se va primi fără de scrisori recomenduitoare. 9. Drept aceea hotărăşte aşa: dacă cleric ori mirean se vor face neprimiţi de arhiereul lor (mireanul poate pentru că s-a prihănit de el pentru vreo greşeală. 42. 33. can. 8. can. fără să aibă scrisorile arhiereului lor recomenduitoare şi de credinţă şi de viaţă şi de hirotonie. 11. iar clericul pentru că cere să se hirotonisească. 7. adică neprimit.încă şi de adunarea şi de rugăciunea credincioşilor. Iar acesta. 7. Că cel afurisit adică se desparte de la Biserică şi de la rugăciunea credincioşilor. 11 se vede că pomenesc pentru cei ce s-au afurisit şi sau caterisit. iar cel neprimit pentru multe chipuri. Sinod 4. iar mai ales de prihănirea lor45. [Apostolic. să se afurisească şi cel ce l-a primit şi cel ce s-a primit. şi în care zi s-a hirotonisit. iar cealaltă se numea slobozitoare şi pacinică. can. de arhiereu nu se primeşte. numai pentru cel neprimit arată aici. 6. unul ca acesta zic să se caterisească. după canonul 97 al soborului din Cartagina. 117] 36 PIDALION TÂLCUIRE Altul este cel afurisit. pentru care nu l-a primit la hirotonie). 11. Deci canonul acesta pe amândoi pomenindu-i împreună. Două adică acei ce erau neprihăniţi la cinste. ci parte de cuvânt deosebitor. apoi se vor duce la alt oraş şi sar primi de arhiereul de acolo. CANONUL 12 Dacă vreun cleric ori mirean afurisit. 8. să se afurisească 44 Canonul apostolesc 10. 17. adică nu este tălmăcitor numelui afurisit. pentru cei ce s-au afurisit şi în altă eparhie s au dus. care arăta că aceştia au slobozire şi nu se opresc a lucra cele 110 . în care s-au afurisit. can. asemenea cu acela. 13. Sardica. can. 45 Trei scrisori era obicei a lua clericii ce mergeau de la un loc la altul. şi altul cel neprimit. care osebeşte pe cel afurisit de cel neprimit44. 97. can. iscălită de arhiereu ca să se vadă rânduiala celor ce mai înainte s-au hirotonisit şi a celor mai pe urmă. şi arhiereul cercetând cele pentru el a aflat oarecare îndoieli.

care se numea recomenduitoare şi canonicească. după 41 al celui din Laodiceea şi 8 din Antiohia. nu avea trebuinţă să ia şi ipaticească ori recomenduitoare. unde s-ar duce după canonul 1 şi 8 al Antiohiei. ca să umble pentru milostenie. Şi nu cu nebăgare de seamă să se împărtăşească cu cei ce cu adevărat sunt preoţi. toate lucrurile Bisericii vor cădea. şi cu cei ce se zic pe sineşi preoţi. însă s-au dezvinovăţit. Pentru că nu este fără primejdie necercetata împărtăşire. Însă însemnează căci carte slobozitoare luau şi episcopii. şi mai ales 11 al soborului 4 şi după acest 12 apostolesc canon. ci şi săracii lua scrisori pacinice (paşnice). şi chiverniseală ca nişte săraci. Iar dacă cei ce s-au dus la alt loc vor cere numai hrană. Iar cel ce lua recomenduitoare ori ipaticească.” Şi precum se luptă şi mult cercetează de sunt cu adevărat pravoslavnici şi credincioşi. şi 17 al celui 6 şi 13 al celui din Cartagina. Şi să trimitea de episcop şi scrisori către 111 .ale clirosului la locul acela. Drept aceea şi dumnezeiescul Hrisostom (în voroava 11 a epistoliei către Evrei. aşa trebuie a cerceta de sunt cu adevărat hirotonisiţi preoţi. după 11 al soborului 4. Dar lua pe lângă acestea şi a treia scrisoare clericii aceia care s-au prihănit adică la cinstea lor. nevoie era să ia pe lângă acestea slobozitoare. pentru că recomanda şi dezvinovăţea faima (ipolipsul) lor cel ce se prihănise. dacă să zic pe sineşi clerici şi preoţi. şi cel ce lua carte slobozitoare şi pacinică. de la mitropolitul lor ducându-se de la locul lor. şi către Efeseni) zice: „Trebuie arhiereii să cerceteze pe clericii şi preoţii străini care merg în eparhia lor. şi primirea lor. după canonul 31 din Cartagina. nefiind. cele de acest fel să nu aibă a le cerceta arhiereul. Căci dacă aşa cu neluare aminte toţi întocmai se vor primi.

şi sinodiceşti adică se ziceau scrisorile care le trimite fiecare din patriarhi la ceilalţi patriarhi. ca să nu se amăgească pravoslavnicii. Pentru că după ce armenii au schimbat felul Botezului zicând: în Numele Tatălui al celui mai mare. ori căci spunând minciuni au amăgit pe episcopul şi i-a primit. s-au rânduit să se scrie cartea cea recomenduitoare întru acest chip: T. Acela adică. căci afară de canoane. erau recomenduitoare şi credinţei. răsturnându-l zic ei: Slavă Tatălui. după al 11-lea canon al soborului din Antiohia. trebuie să aibă scrisori şi de la toţi episcopii eparhiei. Şi după pricină se pecetluia scrisoarea cu amin. că se numesc pacinice epistolii (în partea 3 epigrafi 2 a scurtării canoanelor). şi ei căci cu acest fel de chip s-au primit de el.împăratul. Iar episcopii cei ce se duc către împăratul. împrumutatnice. CANONUL 13 112 . Slavă Tatălui. şi prezbiterii. iar mai ales de la mitropolitul. şi pentru izbăvirea osândiţilor. Fiul. şi către boierii palatului îndemnătoare pentru ajutorul sărmanilor şi săracilor. Înseamnă pe lângă acestea că se obişnuia a se trimite de la cei de curând hirotonisiţi. după mărturia lui Chedrino. Iar scrisorile acestea către împăratul. şi pe. şi după urmare fiindcă mulţi să făţărniceau că sunt pravoslavnici. şi clericii. după al 7. fără de scrisori i-a primit pe ei. Tatăl. mărturisind dreptslăvitoare credinţă. şi către cei de curând hirotonisiţi Patriarhi trei feluri de scrisori. prin Fiul. zice Armenopul. şi Sfântului Duh. adică. soborniceşti. întru Sfântul Duh. iar aceştia ori căci nau avut purtare de grijă să ia scrisori recomenduitoare de cinstea lor.S.F. care se numeau. Sfântul Duh. 8 şi 9-lea din Sardica. şi al Duhului al celui mai de jos. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 37 şi arhiereul care i-a primit aşa. Dar am zis mai sus că scrisorile cele recomenduitoare.D. şi înscăuetnice. şi Fiului. şi al Fiului al celui mai mic.

Antiohia. Iar împrumutatnice erau scrisorile acelea care cereau pe patriarhi să împreună voiască prin răspuns la hirotonia patriarhului acelui. 57] TÂLCUIRE Alta este sărire şi păşire. când pentru mare nevoie şi întărire a blagocestiei (eusebiei) de mulţi episcopi rugat fiind arhiereul. şi după înţelegere. [Sinod 1. 116] TÂLCUIRE Canonul acesta este unit cu canonul 12. Şi înscăuetnice se zice. can. can. vezi la sfârşitul cărţii. şi după alcătuire şi grăire. şi pentru ascunderea aceasta s-ar primi de arhiereul locului aceluia. prelungească-se asupra lui afurisirea46 fiindcă a minţit. 16. Cartagina. iar mergând într-alt loc vor ascunde şi nu vor mărturisi cum că sunt afurisiţi. pentru că sinodiceşte se scria. fără numai de va fi vreo binecuvântată pricină care îl sileşte pe el a face aceasta. şi aceasta încă nu de sineşi. când cu lăcomie de mai multă avere şi cu de sineşi voie pornindu-se arhiereul. iar acesta vorbeşte de clericul şi mireanul cel afurisit. scrisorile acelea care se făceau la începutul provivasirii (suirii) patriarhului în scaunul cel patriarhicesc. 12. bună cinstire de Dumnezeu). cele ce se numesc acum sirharitica (heretisitoare). [Apostolic. ca ceva mai mult folos să poată a face celor de acolo sub cuvânt de blagocestie (evsevie. spre mai mult duhovnicesc folos al eparhioţilor acelei eparhii (şi aceasta încă poate la o vreme. Cartagina. 2. zicând aşa: Dacă vreun cleric ori mirean vor fi afurisiţi de arhiereul lor. după socotinţa soborniceştii Biserici aşa numindu-se. şi au amăgit pe Biserica şi arhiereul locului aceluia. asupra unora ca aceştia să se adauge mai mult afurisirea. măcar deşi de cei mai mulţi de s-ar sili. CANONUL 14 Episcopului să nu-i fie slobod lăsându-şi nemernicia (eparichia) sa. şi a amăgit pe Biserica lui Dumnezeu. can. 113 . şi cu rugăminte prea mare. Fiindcă acela adică precum am zis. Sardica. 15 4. care şi se osândeşte. a vorbit de clericul şi mireanul cel neprimit. va lăsa eparhia sa (de nu cumva neavând eparhie petrece fără lucrare) şi va răpi alta fără cuvânt.Iar de ar fi afurisit. 5. 1. can. care nu ştia afurisirea lor. Precum am zice. can. Iar mutare este. can. 21. Vezi pe Dositei la foaia 469 a cărţii numită Dodecavivlion. fiindcă au spus minciuni. şi alta este mutare şi trecere47 şi sărire adică este. Iar pe forma recomenduitoarei şi a slobozitoarei scrisori. de la o eparhie la alta. care şi se iartă după oarecare iconomii48. după 1 şi al 2-lea canon al celui din Sardica. ci cu chemarea multor episcopi. 1. va trece de la o eparhie la alta. şi sub canoniceşti certări cade. şi nu întru toată viaţa sa). la alta a sări.

când se va muta vreun arhiereu înţelept şi îmbunătăţit (având însă eparhie) la mai mare ori şi mai la mică eparhie.46 În altele se află. 114 . ci cu judecata şi alegerea multor episcopi. Adică. Iar trecerea este când vreun arhiereu stă fără lucrare (pentru că. iar cea de aici nu se află. însă acolo împărtăşească-se. pentru canonul acesta. Însă. Citeşte şi canoanele cele unite la socoteală. Dar însemnează şi Armenopul arătat (partea 1 epigrafi 4 a scurtării 38 PIDALION Pentru aceea şi canonul acesta rânduieşte cum că. acesta poruncim de aceea să nu mai liturghisească. chemându-l episcopul lui să se întoarcă. Mai ales dacă. precum zice Valsamon. Ci atunci să treacă la altă eparhie mai mică ori mai mare ori văduvitoare. 47 Iar la Valsamon şi la Vlastar se deosebeşte mutarea. nu este iertat episcopul a lăsa eparhia sa. Precum Grigorie Teologul s-a mutat de la Sazimi la Constantinopol. şi aceasta să nu o facă de la sineşi adică cu a sa pornire. Că mutare este adică. când este vreo binecuvântată şi dreaptă pricină ce îl sileşte la aceasta. faţa 220. şi desăvârşit mutându-se va petrece întru alta fără de socotinţa episcopului său. şi trecerea. părăsind (eparhia) nemernicia sa la alta se va duce. şi pentru al 16-lea al celui din Antiohia. când poate să pricinuiască creştinilor eparhiei aceleia mai mult câştig sufletesc şi folos duhovnicesc. CANONUL 15 Dacă vreun prezbiter ori diacon sau oricare din catalogul clericilor. pentru întărirea blagocestiei ce se primejduieşte. poate s-a stăpânit eparhia sa de păgâni) va trece la altă văduvită eparhie cu socotinţă obştească a soborului pentru înţelepciunea lui şi îmbunătăţirea. şi poftire49. cu blagocestivul (milostivul) cuvântul învăţăturii sale decât altcineva. la margine însemnate. că până acolo se sfârşeşte canonul acesta. 48 Vezi pe pururea pomenitul patriarhul Dositei cartea 3 pentru cei ce au patriarhisit în Ierusalim. şi cu mare rugăminte. şi cu lăcomie şi de sineşi fără nici o binecuvântată pricină şi a sări la alta măcar şi de alţii de ar fi silit a face aceasta. nu a ascultat rămânând întru nerânduiala sa ca un mirean. Dar amândouă acestea se iartă să se facă.

can. este numai la o vreme. să rămână argos (liber) de vrednicia arhierească cel ce a lăsat turma sa. 15. 98] TÂLCUIRE Canonul al 6-lea al soborului 4 porunceşte să nu se hirotonească preot ori diacon ori altul oarecare cleric aşa chiar şi nehotărât la fiecare Biserică. pentru aceasta zice. Răspunsul acesta zic este pierzător. Fiindcă cele ce s-au făcut după vremi cu iconomie. la Antiohia. care din canonul acesta se arată. şi alţii. de la Sevastia la Verria. amândouă fiind vrednice de ură. Şi marele Eustatie. 15. can. Pentru aceea şi Areta al Chesariei zice: „Mutările pentru lăcomie şi cu pofta de slava deşartă se lucrează. se cădea celui ce mică i s-au încredinţat a rămâne întru cea ce i s-a încredinţat şi a nu defăima pe ceea lui încredinţată şi a trece la ceea ce nu i sa încredinţat. până când se vor întoarce la a lor eparhie. can. can. 23. ca pe cea de la Dumnezeu dată să o defăimeze. 17. de la Verria cea din Siria. Sinod 6. 5. Şi papa Damas scria către paulini: „noi pe cei ce trec de la o eparhie la alta până atunci străini de împărtăşirea noastră îi avem. iar pe slava deşartă a oamenilor să o iubească. lege a Bisericii nu se fac. iar alta ca o boală satanicească. can. 18. şi după nevoie.” Vezi şi cartea 7 a lui Socrat cap 36: 115 . lăsându-şi episcopiile şi mitropoliile ce aveau mai înainte. rânduieşte apostolescul canonul acesta să nu lase Biserica sa cea rânduită. poate a se muta la altă episcopie cu sfatul mitropolitului şi a celorlalţi episcopi. Şi de vreme ce (zice Dositei în cartea 3 numită Decavivlios faţa 221) iconomia aceasta la mulţi s-a făcut şi mai vârtos în vremurile de acum pricină de răutate. Precum Meletie. şi de socotiţi cu adevărat întocmai şi asemenea cinstea episcopilor şi nu din mărimea cetăţilor judecaţi pe episcopi. de la Flaviada (care era sub Anavarzia) la Ierusalim. 63. 49 Precum preasfinţitul Proclu de la Kizic. până ce va muri acela ce s-a hirotonisit pentru eparhia lui. Drept aceea şi sinodicescul răspuns ce l-a dat Manuil Patriarhul Constantinopolului la anul 1250 cum că episcopul după ce a făcut paretisis de episcopia sa. ci hotărât la Biserică de oraş ori de sat ori la mănăstire. 2. 16. apoi la Antiohia. şi nu pe totdeauna. Sinod 4.” Dar zice şi Teodorit: (cuvânt 5 cap 10) „Dacă episcopul va trece de la un loc la altul. Antiohia. Cartagina. Sardica. şi ca unul ce se împotriveşte canoanelor este de lepădat. can. Sinod 7. şi Teologul Grigorie de la Sasimi. una ca o slujire de idoli. 10. 16. can. când se face mutare este afară de cuvânt şi afară de lege. Ci şi Iulie al Romei scria către evseviani. 15. şi mulţi alţii cu acest fel de iconomicesc şi de nevoie chip. şi se va hirotonisi în locul său alt episcop. pentru folosul norodului.[Sinod 1. Şi Alexanndru. 17. Deci care dintru dânşii cu chip ca acesta se va hirotonisi. s-au mutat la scaunul cel a toată lumea al Constantinopolului. 20. şi iarăşi să se întoarcă la eparhia sa. canoanelor) cum că trecerea aceasta a episcopului.

Antiohia. adică de la mai mare eparhie la mai mică. după canonul 64 al acestuiaşi sinod. 12] TÂLCUIRE Păcatele câte le-ar face omul înaintea botezului. can. poruncim să nu lucreze la Biserica aceea nici o slujire de ale preoţiei ori a clericiei. Însă ca un mirean roagă-se împreună cu creştinii Bisericii aceleia. Citeşte şi canoanele cele unite însemnate la margine. Pentru aceasta şi apostolescul canonul acesta. ci ar defăima oprirea aceasta şi i-ar primi pe ei ca pe nişte clerici lucrând ale clirosului50 lor. can. Vasilie. Fiindcă credem cum că. 3. i le spală toate Sfântul Botez. pe cel ce a luat două episcopii. [Sinod 6. Nu însă şi câte ar face şi după ce se va boteza. nu pot a-l opri de preoţie şi de cliros (cler). şi mai ales de l-a chemat înapoi episcopul său ca să se întoarcă. Cartagina. şi împărtăşească-se împreună cu dânşii. 7. sau orice din catalogul cel ieraticesc. Pentru că se face învăţător de nerânduială. Dar a zis şi oare care legiuitor că. ori a avut posadnică (ţiitoare). Iar de o ar face aceasta. can. Citeşte şi canoanele cele la margine însemnate. iar celorlalţi episcopi niciodată li se dă o voie ca aceasta. să se afurisească ca un învăţător de nerânduială. fără de socotinţa şi slobozitoarea scrisoare a episcopului său. ori diacon. de două ori se va însura (dar se însoară de două ori nu numai cel ce va lua cu nuntă a doua femeie. ori prezbiter. cu toate că ştie cum că ei sunt opriţi după canoane de arhiereul lor. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 39 şi să meargă la alta a unei străini eparhii.însemnează căci pentru iconomie. şi pogorâre de episcopi s-a făcut. can. după grăire şi după noimă zice: iar dacă episcopul întru a cărui eparhie se află clericii aceştia străini. can. şi de sminteli. ci şi cel ce cu sfinţită cuvântare se 116 . întru nimic socotind arghia (oprirea) cea hotărâtă asupra lor îi va primi pe ei ca pe nişte clerici. adică un episcop ca acesta zic să se afurisească. 3. [Sinod 6. 64] TÂLCUIRE Singur episcopul Calcedonului are voie din învechită obişnuire a lua ori de unde ar voi (şi negreşit că de la episcopii cei supuşi lui) clerici. nu poate a fi episcop. iar el rămânând în nerânduiala sa şi întru pizma sa nu a făcut ascultare a se întoarce. şi a-i împreună număra în Bisericile eparhiei sale. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte cum că. atârnat fiind de canonul cel mai de sus. 18. 63. CANONUL 17 Cel ce cu două nunţi s-a împleticit după Botez. Că Ioann codonatul de la scaunul Alexandriei s-a mutat la Tiron. CANONUL 16 Iar dacă episcopul la care ei se află. cel ce după Sfântul Botez. de a doua nuntă îl numim.

ceea ce se face după legi. pentru aceasta de două nunţi se socoteşte şi cel ce numai s-a logodit cu a doua femeie. nu poate să se facă episcop. Cu cât mai vârtos aceasta este oprită despre preoţii Evangheliei: „Că iată mai mare decât Altarul este aici”. încă acela fiind viu. încât după amănunţimea Bisericii. şi când bărbatul este de 15 ani. sau orice din catalogul ieraticesc. can.va logodi cu a doua femeie. Logodna zic care se face cu chipul acesta. ori măcar având ea nume prihănit: „Că muierea curvă zice. ori diacon. sau prezbiter. Ci şi sobornicescul tom legiuieşte cu singure acesteaşi pricini să se dezlege logodna. ori cel ce a luat pe cea cu altul logodită. şi după patriarhul Constantinopolului Ioan Xifilin. Iar celelalte logodne. ori slujnică ori din cele de la teatre. cu care se dezleagă şi nunta. Că Sfânt este Domnul Dumnezeul său” (Matei: 12. sau diacon. ori lepădată. oricât de puţin a se împreună număra în catalogul. ori preot. Drept aceea soborul ca pe o nuntă împlinită a socotit pe logodnă. cu acestaşi chip nu iartă a se însoţi nici rudeniile celor după lege logodiţi. şi muierea lepădată de bărbatul ei. adică cu obişnuitele sfinţite rugăciuni şi cu obişnuita la cei ce se logodesc sărutare. fiindcă şi legea cea politicească precum nu iartă a se însoţi rudeniile celor însoţiţi când au împiedicare după obişnuitele trepte. [Sinod 6. sau va lua cu nuntă pe cea logodită cu altul)51 sau are muiere ţiitoare. ori în treapta cea ieraticească. nu se osebeşte de nunta cea desăvârşit. după hotărârea împăratului Nichifor Votaniat. 27] TÂLCUIRE Dacă preoţii iudeilor erau opriţi a-şi lua femeie curvă ori izgonită de bărbatul ei (Levitic: 12. ori diacon.52 nu 51 Logodna ce se face după închipuirea împăratului Alexie Comnino. Vasilie. Iar alta şi pentru că canonul 98 al soborului 6 cu vina preacurviei osândeşte pe cel ce ar lua femeia pe cea cu altul logodită. nu poate a fi episcop. şi spurcată nu îşi vor lua. sau cât de puţin să se numere împreună în tagma ieraticească. şi după însemnarea patriarhului Nicolae. iar femeia de 13 după legiuirea cea mai nouă a împăratului Leon celui înţelept. logodna în rânduială de nuntă se socoteşte. Deci fiindcă după dovezile acestea. Iar preacurvia arătat este că se zice către femeia măritată.5). 3. CANONUL 18 Cel ce va lua văduvă. 26. ori curvă. cel ce va lua femeie văduvă ori izgonită de bărbatul ei. 117 . ori pe una din muierile cele ce se află la comedii şi la teatre. care numai cu cuvinte se fac şi goale arvune. şi după soborul cel cu dânsul care a întărit pe hotărârea lui Nichifor.7. ori roabă. şi se făţărnicesc în multe feţe. ori preot.23). can. Pentru aceasta şi apostolescul canonul acesta rânduieşte că. ori curvă. nici 40 PIDALION poate a se face arhiereu.

hotărând că oricine va lua femeie pe două surori logodne sunt nici se numesc. iar cei sfinţiţi (ierosiţi) din toate părţile trebuie a fi neprihăniţi. nu trebuie preoţie a primi în Biserică nici proaducerile lui şi Liturghiile. 52 Posadnică (ori ţiitoare) după patriarhul Fotie. se arată la mulţi că o are femeie a sa. precum zice fericitul Pavel. 5] TÂLCUIRE Dintre nunţi. Dar însemnează că măcar de şi posadnica aceasta se ierta de legile cele dinafară. can. Posadnică este aceea ce vieţuieşte împreună cu bărbat după lege. fără a se blagoslovi cu nuntă. ori ipodiaconii. să se oprească de preoţie la puţină vreme.” Dar se deosebeşte curva de posadnică. toate nunţile acestea pot a se numi nelegiuite (precum soborul al 6-lea în canonul 3 de obşte nelegiuite numeşte pe nunţile cele cuprinse în canoanele 17 şi 18 ale Apostolilor). Iar de nu face mărturia aceasta. Neocezareea. altele se zic necuvioase. ori după hirotonie au căzut în nuntă fără de lege. însă de legile Bisericii noastre nu se iartă creştinilor nicidecum să aibă acest fel de muieri. ori nepoată de soră. fiindcă prin faptă ocăreşte şi necinsteşte legile şi canoanele Bisericii. Dar cu obştesc nume. care au luat văduvă. iar posadnica cu unul. nici unt de lemn. nici proaducere. călugăriţă. nici tămâie. nu poate fi cleric. Apoi iarăşi să-şi primească treptele preoţiei sale. Teofil. precum când va lua cineva femeie pe cea afierosită lui Dumnezeu. precum este când cineva va lua muiere pe cea căreia tatăl său din pruncie i-a fost epitrop. Ori şi într-alt chip. can. Iar acest canon numai pentru nunţile necuvioase vorbeşte. diaconii. este femeie cinstită cu care cela ce împreună locuieşte făcând arătată mărturie pentru împreună locuirea aceasta. CANONUL 19 Cela ce două surori a ţinut.2). 118 . 2. înverşunare lucrează cu dânsa. 3. aşa asupra acestora soborniceştile canoane pot a-şi arăta lucrarea lor ( şi vezi pentru logodirea mai pe larg la cap 11 a învăţăturii celei pentru însoţire). câte se fac cu rudenii ori cu eretici. nici a se blagoslovi prin cununie cu dânsa. drept aceea şi canonul 31al Sfântului Nichifor zice: „Că de are cineva o posadnică ca aceasta şi nu voieşte a o lăsa. [Sinod 6. Şi altele osândite. 47.” Şi Petru hartofilaxul şi diaconul Bisericii mari în al 5-lea răspuns al său zice: „Că nu se cuvine a primi cineva de la casa celui ce are femeie necununată cu lege. 23. nici lumânări. can. can. aceştia despărţindu-se de muierile lor. Iar canonul 3 al soborului 6 zice: „că presviterii. şi neprinşi (I Timotei: 3. Iar altele fără de lege. căci aceasta păcătuieşte cu mulţi. iară la mai mare treaptă să nu sporească măcar că soborul al 6-lea atunci cu pogorământ a iconomisit pe unii ca aceştia. Vasilie. 26.Fiindcă toate muierile acestea sunt clevetite ori prihănite. de atunci însă şi în urmă a hotărât acestaşi sobor: să stăpânească iarăşi apostolescul canonul acesta. şi să se certe cu canon.

trebuie cu domnească stăpânire să se despartă. can. nu trebuie clerici a da pe sineşi chezaş. ori dă pe altul chezaş pentru sine. vei da vrăşmaşului mâna ta. Că de nu vei avea de unde vei plăti. [Sinod 4. muierea aceea care va lua doi fraţi. Şi mai ales la chezăşuirile cele de acest fel urmează şi alte multe ispite în care ei nu trebuie de voie a se arunca pe sineşi. vor lua aşternutul cel de sub coastele tale. Iar acest canon după întâia însemnare luându-se a da cineva chezăşii. Că marele Vasilie pomenind de cei ce iau două surori în canonul 78 şi 87 al său. Fiindcă după chipul acesta. CANONUL 20 Clericul ce dă chezăşii. 22. zice: Ori care cleric ar da pe sineşi chezaş pentru altul. să se caterisească. Iar canonul 27 al marelui Vasilie hotărăşte. Iar al 5-lea canon a lui Teofil zice. pentru aceasta zice. rânduieşte să se scoată afară de la împărtăşirea dumnezeieştilor Taine. Pentru că fiecare necuvioasă nuntă.CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 41 ori va lua pe nepoata cea mare a sa. adică la pricini de vămeşii şi de biruri şi la pricini de bani. Iar de nu vor voi a se despărţi unii ca aceştia. Pe însuşi canonul acesta al marelui Vasilie îl pomeneşte anume soborul 6 în canonul 26 al său. să se caterisească. nu poate a se face cleric. dacă aceea a murit. „Că de vei lua (zice parimiastul) în chezăşie pe prietenul tău. Iar canonul 2 al soborului din Neocezareea. că cela ce înainte de Botez a luat pe nepoata sa. ori el o a lăsat mai înainte de a se împreuna cu ea trupeşte. 30] TÂLCUIRE Două însemnări are a da cineva chezăşii. să se depărteze de dumnezeieştile Taine. Pentru că ori dă cineva pe sineşi chezaş pentru altul. că presbiterul carele în neştiinţă va cădea în nuntă nelegiuită adică care se rudeşte. îi canoniseşte 7 ani. nu da pe sineţi în chezăşuire ruşinându-te” (Pilde: 6.26). ci şi îl supune certărilor. nu numai împiedică pe cineva a nu se face cleric. şi după Botez s-a hirotonisit diacon. Iar cei ce se împreunează cu două surori sau nepoata lor (precum apostolescul acesta canon porunceşte). şi aşa să aibă cinstea şederii. şi nici să împărtăşească pe cineva. adăugând soborul că mai întâi să se despartă nelegiuita nuntă. porunceşte să li se taie nasurile şi să se bată şi ei şi muierile cele ce cu dânşii împreună s-au stricat. nu se cateriseşte. şi nici în ascuns nici în arătare să blagoslovească pe cineva. Iar legea cea politicească cartea 60 titlul 37 porunceşte că toate necuvioasele nunţi să se despartă şi să se certe. să aibă numai cinstea şederii iar de celelalte lucrări ale preoţiei să se depărteze. Pentru că deşi 119 .10. făcuta chezăşuire în cele mai de multe ori la omeneştile cuviinţe să obişnuieşte. ori din sânge ori din cuscrie este. Pentru câştigurile şi lucrurile lumeşti precum am zis. şi în scurt a zice la interesurile neguţătoreşti de care lumeşti şi mireneşti lucruri clericii trebuie să fie slobozi.

fără de boaşă şi fără părţile cele născătoare de copii. Fiindcă el nu s-a făcut pricinuitor 120 . ori în vreme de goană li sau tăiat de gonaci mădularele cele născătoare de copii al bărbaţilor ori de s-a născut aşa din pântecele maicii sale. în hadâmbi în sfărâmaţi şi în scopiţi.suntem porunciţi a ne pune sufletul nostru pentru dragostea fratelui nostru. Fiindcă cel apostolicesc după altă însemnare a luat pe a da chezăşuiri. Iar scopiţii sunt aceia care şi-au lepădat părţile născătoare de copii. care s-au născut aşa din pântecele maicii lor (precum a fost Dorotei. iar cel al soborului 4 după alta. au cerut în canonul 30 al său ca să dea episcopii Egiptului chezaşi pe alţii pentru sineşi. ca unul ce a plinit evangheliceasca şi dumnezeiasca poruncă. şi le-au făcut netrebnice spre facerea de copii cu strânsul acela. CANONUL 21 Famenul. ci şi pe însuşi sufletul lor. 8] TÂLCUIRE În trei se despart famenii. că zice: „Izbăviţi pe cel ce se nedreptăţeşte. scoate-i şi a răscumpăra pe cei ce se ucid nu te scumpi” (Isaia: 10. ori cu cuţit sau cu alt meşteşug şi unealtă. să se facă episcop. can. Sinod 1. pentru care a zis Domnul: „Sunt fameni. Precum de pildă: dacă un cleric întâmpinând pe unul ce cu nedreptate se trage ca să se pună în închisoare. [Apostolic. 22.11). a nu da cineva pe sineşi chezaş pentru altul precum s-a zis. dacă din bântuirea oamenilor s-a făcut ori în goană s-a lipsit de cele ale bărbaţilor. cum mărturiseşte Eusebie în Bisericeasca Istorie cartea 7. Şi pe cei ce-i trag spre moarte. unul ca acesta zic cleric. cap 32). şi ar da pe sineşi chezaş pentru fratele. dar este vrednic pentru preoţie. facă-se episcop.17. zice acest canon că dacă cineva s-a făcut famen din răutatea şi vătămarea oamenilor. Acestea aşa fiind cunoscute.” (Matei: 19. prezbiterul Bisericii celei din Antiohia. 24. ori de s-a născut aşa şi este vrednic. fiindcă nu are pe nimenea să dea chezaş pentru sineşi către judecătorul iar fi milă de reaua întâmplare a lui. nu numai chezaşi trebuie a da pe sineşi clericii. acest 42 PIDALION apostolicesc adică şi acel al soborului 4 şi nu se împotrivesc între ele. 2 . can. can. Pilde: 24. Sinod 2. şi cu chipul acesta se unesc canoanele. Iar pentru folosul fraţilor şi după scopul bunei plăceri a lui Dumnezeu. nu însă la omeneştile cuviinţe după marele Vasilie. iar ecumenicul sinod 4 după a doua însemnare luând aceasta a da chezăşuiri.12) iar sfărâmaţii sunt aceia ale cărora născătoare de copii părţi le-au sfărâmat şi le-au strâns părinţii lor când erau prunci. 23. nu numai nu se cateriseşte ci şi se laudă de Dumnezeu şi de oameni. Şi hadâmbii adică sunt aceia ce s-au născut din pântecele maicii lor. 1. că nu se vor duce din Constantinopol până ce se va hirotonisi arhiepiscopul Alexandriei. Şi acesta adică pentru întâia însemnare.

[Apostolic. acesta să rămână în cler. iar mirean fiind să nu se facă cleric. ori de către barbari. Pentru care trebuie mai ales să se miluiască şi nu să se urască şi să se pedepsească. că de sine ucigaş al luişi este şi vrăjmaş al zidirii lui Dumnezeu. can. ori ar pune pe altul şi l-ar scopi.” rău şi cu greşeală a tâlcuit zicerea. Sinod 1 şi 2. să înceteze de a lucra cele ale clericiei sale. să se caterisească. prietenia însă a unora ca aceştia ne împiedică CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 43 ucigaş luişi. punându-l înainte. 23. ori însuşi cu mâna sa ori va pune pe altul. nu se înţeleg după slovă. Pentru aceea şi zic ei. ori cu mâinile sale. iar acesta pentru cei scopiţi de voie zicând: oricare s-ar scopi pe sineşi cu voia sa sănătos fiind. scoate-l pe el. 24. iar el lepădându-le pe ele se preface pe sineşi întru o străină şi de mirare fire. iar care sănătos fiind s-a scopit pe sineşi acesta cleric fiind. Sinod 1. să nu se facă cleric. „Dacă mâna ta ori piciorul tău cel drept te smintesc taie-le pe ele. nu se osândesc. Iar canonul cel 1 al soborului 1 zice: Că orice cleric pentru boală de se va scopi de către doftori. şi oricare mirean va face aceasta să se afurisească. de avem rudenii ori prieteni atâta de mult apropiaţi şi iubiţi nouă precum sunt mădularele trupului nostru. ci se tâlcuiesc tropologhiceşte. Adică.53 Fiindcă el însuşi este 53 Fiindcă oarecare eretici cu rea socoteală şi mai ales ualisienii auzind pe Domnul zicând: „De te sminteşte ochiul tău cel drept. supuşi sunt şi ei certării apostolescului canonului acestuia. nici iarăşi femeie 121 . precum dumnezeiescul Epifanie pomeneşte de ereticii cei de acest fel. 8] TÂLCUIRE Cel mai sus zis canon hotărăşte pentru cei scopiţi cu sila.” asemenea şi. can. Pentru că nici bărbat este căci nu poate să lucreze cele ale bărbaţilor şi să nască om asemenea lui. care îl îndeamnă spre păcat. Fiindcă cuvintele Domnului cele mai sus zise. can. Pentru scopire încă rânduiesc şi canoanele următoare. precum sunt şi vrăjmaşi ai făpturii lui Dumnezeu. 1. 23 şi 24 ale Apostolilor. zice: Oricare cleric va scopi pe altcineva. Iar dacă preoţi ori mireni vor scopi pe cei ce au oarecare patimă.unei scopiri ca aceasta. Pentru că Dumnezeu l-a făcut pe el bărbat cu toate născătoarele de copii mădulare. Deci pentru aceasta câţi ca aceştia se vor afla care să-şi ciunteze mădularele trupului lor sănătoşi fiind. să nu se facă cleric. Iar al 8-lea canon al soborului 1 şi 2 pe însuşi acest canon al celui 1 Sobor. CANONUL 22 Cela ce şi-a tăiat mădularele sale. 22. 21. cum că trebuie cineva a ciunti şi a tăia mădularele acelea. şi vrăşmaş al făpturii lui Dumnezeu. ci ori de la fire ori de la oameni răi a pătimit răul cel de acest fel. Iar mirean fiind să se facă cleric.

CANONUL 25 Episcopul. can. poruncesc legile să se facă slobod. şi cum ar zice cineva este un mijloc între bărbaţi şi între femei. 21. 122 . can. ori diaconul. şi de adunarea creştinilor în Biserică trei ani. Neocezareea. 4. adică să se scopească şi el de alt om. Căci vrăşmaş al vieţii sale este. 35. 44. Fotie cap 14 a titlului întâi. ori pe sineşi ori pe alţii. Pentru că cu scopirea aceasta se face vrăşmaş vieţii sale. can. întru curvie. cu aceeaşi pătimire. ori în călcare de jurământ. Ori care episcop. Vasilie. ori în furtişag. să se caterisească şi să nu se afurisească. can. să se afurisească trei ani. 8. can. 1. 8] TÂLCUIRE Iar de va fi mirean cel ce s-ar ciunti şi s-ar scopi pe sineşi sănătos fiind. 9. ori preot. [Apostolic. 17. Cartagina. 8] TÂLCUIRE Şi aceste canon asemenea cu cel mai de sus pentru scopire pomeneşte. Şi nu numai dumnezeieştile canoane. prinzându-se. can. Iar acesta zice că. can. şi nevinuiţi. dacă cineva cleric fiind mai înainte apoi s-ar scopi pe sineşi sănătos fiind. ori diacon s-ar prinde. CANONUL 24 Mireanul pe sineşi ciuntindu-se. cu izgonire. 1. CANONUL 23 Dacă oarecare cleric fiind pe sineşi se va ciunti.căci nu poate a pătimi cele ale femeilor. ci şi legile cele politiceşti pedepsesc pe cei ce vor scopi. pentru aceasta şi acest canon rânduieşte aşa. adică s-ar dovedi că a făcut curvie ori călcare de jurământ. sau furtişag (după canonul 28 al Postnicului. Acela însă porunceşte să nu se facă cleric oricare mirean fiind s-ar scopi pe sineşi. Că zice Scriptura: „Nu vei izbândi de două ori pentru aceeaşi. ori pe altul ar pune de l-ar scopi. porunceşte acest canon să se deosebească de la dumnezeieştile Taine. 70] TÂLCUIRE Toţi cei preoţiţi şi clerici trebuie a fi curaţi. can. 32. ori prezbiterul. can. Că ucigaş al luişi este. 21. Sinod 1. Sinod 6. 24. 22. [Sinod 1. Sinod 1 şi 2. adică a se în greca şi a naşte ca femeile. caterisească-se. Sinod 1 şi 2. ori pe altul ar pune şi l-ar scopi. can. [Apostolic. 21. cu feluri pedepse adică cu răpirea averilor sale. 23. să se caterisească fiindcă este ucigaş luişi. 22. 1. can. 51. Sinod 1. Şi dacă vreun rob s-ar scopi de către stăpân fiind sănătos ori bolnav. Ci oarecum este o a treia grozăvie. 2.” Asemenea şi ceilalţi clerici. Vezi şi tâlcuirea celui al 21-lea apostolesc.

55 Şi altul încă.de la dragostea lui Dumnezeu şi de la mântuirea sufletului nostru precum dumnezeiescul Hrisostom. ca cei ce se catehisesc după canoanele 3. adică în preacurvie ori în furare de cele sfinţite). dar să nu se afurisească. Dar în canonul acesta se cuprind două lucruri vrednice de luare aminte: unul adică preoţiţii şi clericii. precum tâlcuieşte Hrisostom şi Teofilact) cei ce răzvrătesc pe voi. ci izgonirea. după canonul 29 şi 30 al Apostolilor. Că aşa blestemă pe nesupuşii Galateni: „O de s-ar tăia de tot (de s-ar scopi. Aceasta zic prea bine se învoieşte cu acest apostolesc. 51 ale marelui Vasilie. şi femei întru bărbaţi. până când ar găsi de cuviinţă arhiereul lor ori duhovnicul lor. Pentru că sunt şi alte păcate în care câţi preoţiţi şi clericii se vor prinde. a tot pierzător. adăugând cum că nici întru mărturie este vrednic de crezare. Şi însemnează că pe scopiţi. nebărbat. sholiasind capul 25. tăierea mâinii. Teofilact.” (Galateni: 5. şi altele asemenea). atunci şi de la Biserică desăvârşit se afuriseau ca cei ce se catehiseau. ori cu stăpânirea boierilor. şi alţi părinţi tâlcuiesc zicerea cea de acest fel. SIMFONIE 123 . şi de la Biserică şi de la rugăciunea creştinilor. se caterisesc şi se afurisesc împreună. se caterisesc numai şi nu se afurisesc. şi câţi clerici s-ar prinde întru zisele aceleaşi păcate. vinovat blestemului judecă pe cel ce s-ar scopi pe sineşi. nu se împărtăşesc însă cu preacuratele Taine ca nişte nevrednici fiind şi sub canon. şi alte multe. măcar şi de s-ar înţelege că zice pentru preotul cel ce de două sau de trei ori a curvit.54 să se caterisească de preoţie. Întocmai cu cei preoţiţi se caterisesc de clerul lor dar nu se afurisesc. ori altă moarte. Pentru aceea şi canonul 1 al soborului din Neocezareea rânduind că. sau a preacurvit. Iar marele Vasilie (în epistolia către Simplikia) pe neamul scopiţilor îl numeşte necinstit.12) 44 PIDALION adică care aduce asupră-i pedeapsă de moarte. orbirea. adică de la adunarea şi rugăciunea creştinilor celor ce intră în Biserică. Şi însemnează că cei preoţiţi şi clericii. de fier osândit. că cei ce s-au prins nu în toate ci întru singure păcatele acestea care le pomeneşte acest canon. Pentru că zice dumnezeiasca Scriptură. ca mirenii ce se pocăiesc. precum tâlcuieşte Valsamon. Iar dumnezeiescul apostol. Epifanie. iar pedeapsa de moarte nu este tăierea capului. nu vei pedepsi de două ori pentru unul şi acelaşi păcat. măcar că nu se afurisesc de la împărtăşire. al titlului 9 al nomocanonului lui Fotie. iar dacă şi după caterisire iarăşi cădeau întru aceleaşi ori în alte păcate. Precum sunt cei ce cu bani s-au hirotonisit. preoţiţi adică şi clericii (iar de s-ar prinde şi în altele asemenea acestora. Teologul Grigorie adică îi numeşte bărbaţi întru femei. preotul de va curvi ori va preacurvi se afuriseşte de la Biserică. 32. ce pentru păcatele mai sus însemnate se cateriseau adică dar nu se afuriseau.

nu se preoţesc. ori alt păcat oprit despre cei credincioşi a făcut. Căci depărtarea de dumnezeiasca Împărtăşire. nu numai că sunt caterisitoare de preoţie. dar însă nu se zice că se pedepsesc îndoit. se cateriseşte după canonul 10 al soborului 1 şi 2. Iar canonul 21 al soborului 6 zice: clericii cei de istov caterisiţi pentru canoniceşti vinovăţii. apoi dar. nu numai că se goneau din Biserica credincioşilor cu cei ce se catehiseau. ci tot odată sunt şi împiedicătoare de preoţie. şi nu pentru că nu se împărtăşesc. şi mirenii urma a se pedepsi îndoit. iar păcatele ce le pomeneşte acest canon sunt oprite.Ci şi canonul 8 al acestuiaş din Neocezareea sobor zice că. precum zice Vasilie canon 3). nu li se socotea pedeapsă. Dar ce zic acestea? Învaţă-se cel ce aceasta pune înainte. învaţă-se că nu se pedepsesc îndoit fiindcă împreună cu caterisirea nu se şi afurisesc de la Biserică după acest canon (şi aceasta pentru că nu li se mai dă lor clericia şi preoţia. şi de vreme ce vinovăţia (catosiosiei – furări de afierosiri) este asemenea cu a furării de cele sfinţite. că de vreme ce furarea de cele sfinţite are rudenie cu furtişagul şi decât ea mai grea. dacă de 54 Dar însemnează pe lângă acestea. dar nu se cade. pentru aceasta şi episcopul ori preotul ori diaconul care s-ar prinde în furare de cele sfinţite. ci se cade şi prin zdrobirea trupului. Căci de ar fi aşa. ci nici se împărtăşeau. cum că nu numai a se depărta se cade clericii caterisiţi de împărtăşire. şi cei ce mai înainte de preoţie întru acestea s-au vădit. Dar însemnează şi aceasta. clericii cei caterisiţi îndoit se pedepsesc dacă nu se vor împărtăşi. se cateriseşte preotul care vieţuieşte împreună cu muierea sa ceea ce a preacurvit. 55 Iar de ar zice cineva că. Căci când ei păcătuiau de moarte. că de vreme ce cel apostolesc 61 canon opreşte a nu se preoţi cel ce mai-nainte de hirotonie se va vădi că a curvit ori a preacurvit. şi prin toată robia a 124 .

să-şi tundă părul capului după chipul clericilor. Drept 125 . can. unul ca acesta să se caterisească şi să se pună în rânduială de citeţ (anagnost). au voie a-şi lua femeie (prin cununie). să-şi ţie părul ca mirenii. se caterisesc de la treapta lor după canonul 6 al soborului 6. se va caterisi. acesta să se certe. după canonul 2 al lui Vasilie. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 45 bunăvoie se vor pocăi. iarăşi va mai cădea de două şi de trei ori întru aceeaşi patimă. iar de se va vădi că a păcătuit ceva mai mult decât sărutare. adică pe cei ce îi ştiu că s-au jurat. Canonul 4 al soborului 6 cateriseşte pe episcopul. ori alte împiedicătoare păcate au făcut. şi să păşească înainte şi la mai mare treaptă. şi să se canonisească cu alte certări. că nu numai cei ce după hirotonie au curvit. şi aşa să ierurghisească. ci întru ascuns să se pocăiască pentru jurământul ce a făcut. can. 33. Fiindcă singură depărtarea împărtăşirii. dacă după hirotonie le vor mărturisi acestea. şi ipodiaconii. Iar de a căzut după hirotonie. Iar Ioan Postnicul zice că. apoi să se hirotonească. şi după ce se vor face clerici fără de păcătuire. şi diaconii. Însemnează încă. Cartagina. Iar citeţii şi cântăreţii şi clericii cei mai josiţi au voie a se căsători. ori prezbiterul va păcătui cu femeie până la sărutare. şi după nuntă să se hirotonisească. 69] TÂLCUIRE Prezbiterii. can. vrând să se însoare. Iar canonul 17 al marelui Vasilie zice că. va înceta de preoţie la o vreme după Zonara. întocmai se caterisesc şi ei. după canonul 9 al soborul 1 pe care citeşte-l. 14. pentru care a pierdut preoţia. iar dacă după hirotonie s-ar însoţi cu femeie. nu este destul a-i vindeca de patimi. sau diaconul ce se va împreuna cu muiere afierosită lui Dumnezeu. dacă cineva mai-nainte de a se preoţi (sau de a se hirotoni) a căzut în păcatul malahiei (care şi curvie îndeosebi se zice de unii din sfinţi). 6. ori se vor vădi. ori au preacurvit. Sinod 6. [Sinod 4. can. Iar dacă după cunoştinţa păcatului. iar cu dumnezeieştile Taine se va învrednici a se împărtăşi împreună cu ceilalţi preoţi şi diaconi. 19.se depărta şi de îndulcirile. sau prezbiterul. mai-nainte de a se hirotonisi. Iar de nu se vor părăsi de păcat cu voia lor. Vasilie. nu trebuie să ierurghisească ca să nu smintească. prezbiterii care s-au jurat să nu lucreze cele al preoţiei (din oarecare nevoie şi primejdie) a arătat adică. CANONUL 26 Dintru cei ce au intrat în cleros neînsuraţi. adică cu călugăriţă. să rămână argos (liber) un an. Iar canonul 70 al acestuiaşi rânduieşte: Dacă diaconul. ci şi cei ce mai înainte de hirotonie. poruncim numai anagnoştii (citeţii) şi psalţii.

aceea acest canon. n-a ridicat mâna sa să-i bată. şi voieşte adică ca cu lovire de acest fel se fac să se teamă de el ceilalţi. 83. vezi canonul 33 şi 75 al soborului 6. şi el prihănindu-se şi ocărându-se. sau diaconul. Şi mai ales de episcopi. 22] TÂLCUIRE Învăţând Domnul pe ucenicii săi dumnezeieştile Sale porunci. poruncim să se caterisească. Deci dacă de toţi creştinii trebuie a se păzi porunca aceasta. 9. să înceteze de slujba sa. Iar una din 56 Iar pentru hirotesirea şi epanghelma anagnoştilor. 76. [Sinod 1 şi 2. 62. can. apoi să se primească. Cartagina. să fie siliţi ori a se însoţi prin nuntă. 100. Iar canonul 6 al soborului al 6-lea anume pune înainte pe acest canon. iar la mai înaltă treaptă însă să nu se suie. după canonul 14 al soborului 4 de toată lumea. nu ocărârea. 57. Iar după ce se vor însoţi să nu fie siliţi a se înfrâna mai mult de ce este rânduit. can. ori preoţiţi). Că nicăieri Domnul ne-a învăţat aceasta. celui ce ne-ar lovi peste cel drept. nu ocăra nici prihănea. Matei: 5. Iar mai ales cu totul dimpotrivă cu pilda sa ne-a învăţat. 5. şi nu cu de altă credinţă. în vremea patimii. Şi pătimind pe Cruce.3). ocărându-se. ori preot.37. ori să mărturisească înfrânare adică a păzi feciorie. nu îngrozea că îi va pedepsi. ca să întoarcem obrazul nostru cel stâng. pătimind. 106. Epistola 1 Petru. Iar de ar fura nunta fără de logodnă. nu bătea. 46 PIDALION poruncile lui este. ci ruga pe 126 . sau prezbiterul. poruncim să caterisească unul ca acesta. 107. să fie argos (liber) un an. Pentru că bătându-se de ostaşi. tuturor (creştinilor) le zic” (Marcu: 13. după canonul 33 al acestuiaşi. ori diacon loveşte pe creştinii ce îi greşesc ori pe necredincioşii ce ar nedreptăţi pe alţii. Ci dimpotrivă. can. nu îngrozea. şi după ce s-au făcut clerici însă cu femeie credincioasă. zicea: „Cele ce zic vouă ucenicilor mei. Pentru aceasta şi canonul acesta. Iar canonul 69 al marelui Vasilie zice că citeţul de va cădea cu logodnica sa mai-nainte de a se cununa. can. Antiohia. şi psalţilor. zice: Oricare episcop. cu mult mai vârtos de cei ierosiţi (adică sfinţiţi. el bătut fiind. pentru care scria dumnezeiescul Pavel către Timotei: „Cum că episcopul se cade a nu fi bătăuş” (I Timotei: 3.56 CANONUL 27 Episcopul. porunceşte unii ca aceştia să se însoţească cu femeie. Pentru că Domnul întru nici o parte a Evangheliei ne-a învăţat să facem aceasta. ce va bate pe credincioşii care ar păcătui ori pe necredincioşii ce ar fi nedreptăţit ori prin unele ca acestea ar voi a-i înfricoşa. Iar canonul 9 al celui din Cartagina rânduieşte: cum că citeţii când vor ajunge la vârsta de 14 ani. 2. 99. şi de iudei.39).

20) Pe însuşi acest canon şi canonul 9 al soborului 1 şi 2 pomenindu-l. la mai mare bisericească judecătorie. ar îndrăzni a se atinge de Liturghia (slujba) cea oarecând încredinţată lui. caterisit după dreptate pentru vinovăţii arătate. mustrând însă pe cei ce păcătuiesc şi nedreptăţesc. pe care împotriva lui Atanasie îl puneau înainte arienii. can. Ai căruia Domn următori se cade a fi cei ierosiţi. după canonul 109 şi 140 al Cartaginei. zice: Cum că nu numai se caterisesc ierosiţii acei ce vor lovi însuşi cu mâna lor. 12. precum nu drept zice Valsamon la tâlcuirea canonul 12 al Antiohiei. (I Timotei: 5. nu face osebire între cel drept şi nedrept. este neadevărat canonul acela. ori preot. are loc de aceea de dezvinovăţire. cu dreptate s-au cu nedreptate caterisit. Sardica. că aceste fel de canon. Precum zice Pavel. can.Tatăl său ca să-i ierte. şi de mitropolitul) nu mai pot a face apelaţie. ca şi ceilalţi să se teamă. ori bătându-i şi toiegindu-i. că dacă vreun episcop. ori diacon. can. nici poate a mai întinde judecata sa la mai mare judecătorie. adică a se cerceta judecata lor. uneori cu învăţătura şi sfătuirea. ori prezbiter. acela ce cu orice chip s-ar mulţumi şi ar tăcea când se făcea hotărârea judecăţii sale. Nici a patriarhului hotărâre. apoi ajutorul apelaţiei nu se dă la fiecare ce s-ar osândi. Nici a clericului aceluia ce se va duce de la nemernicia şi Biserica sa. după canoanele 4 şi 15 al Antiohiei. dar nu şi izbândind cu urgie şi cu mânie pentru necinstea să zicem ori pentru greşeala ce le-a făcut unii ca aceştia. Fiindcă unora ca aceştia nu li se mai dă loc de dezvinovăţire. 14. iar alteori şi cu bisericeştile certări. care zice aşa: „Oricare episcop. 15. va alerga la împăratul.57 episcopul de sobor. ori prezbiter. Că este arătat. 4. Nici aceluia ce lăsând pe soborul cel mai mare. dacă el de sineşi ar lua iarăşi Biserica sa mai-nainte de a se face sobor. Iar de este aceasta adevărată precum şi este. nici toate pricinile pot a se apelarisi la mai înalt judeţ. caterisirea ceea ce s-a făcut după sfătuirea episcopului său. Pentru că nici hotărârea aleşilor judecători nu se ridică la altă judecătorie. iar împotriva lui Hrisostom îl puneau înainte Teofil al Alexandriei. [Antiohia. ori diacon s-ar caterisi după dreptate şi după lege pentru vinovăţii arătate şi dovedite. CANONUL 28 Dacă vreun episcop. ori nădejde de întoarcere la starea lor de alt sobor. lui nu i se mai dă loc de dezvinovăţire la alt sobor”. ci şi acei ce vor pune pe alţii să bată. Deci din acestea zice să încheie cum că. acesta de istov taie-se de la Biserică. după canonul 12 al acestuiaşi. şi înţelepţindu-i. ci întocmai pe 127 . Vasilie. 88] TÂLCUIRE Acest canon rânduieşte. după canonul 3 al Antiohiei. 57 Clericii cei după dreptate pentru vinovăţii arătate caterisiţi de sobor întreg (adică de toţi episcopii din acea eparhie.

Drept aceea acest canon. şi 128 . sunt fără putere şi cu totul fără fiinţă. că şi prin toţi cei necaterisiţi lucrează. ori de sunt cu totul fără putere. şi neînfiinţate. şi poate a se asemăna. Drept aceea şi lucrările cele de dânsul îndrăznite nu trebuie a le mai îndoi. ca un meşter. şi diaconul. Drept aceea. prin toţi însă şi prin însuşi cei nevrednici lucrează. şi deshirotoniţi. şi alte sfinţite săvârşiri. nu zice. de ar fi îndrăznit a întrebuinţa Liturghia cea dată lor oarecând58 58 Dar s-ar nedumeri cineva. ca şi cum nu s-ar fi făcut cu totul mai înainte. precum zic oarecare. şi mai-nainte de sobor s-a întors la Biserica sa. „răspundem. fiindcă s-a făcut de arieni. de au oare putere şi fiinţă. şi celelalte ce ar fi îndrăznit cei ce cu dreptate. şi ca cum nici cum s-ar fi făcut şi pentru aceasta de trebuie a se face din început de preoţi necaterisiţi? Se vede că după oarecare. ca şi cum ar fi înfiinţate. Sfinţirea Apei. dacă Hirotonia. nu aibă de aici loc de dezvinovăţire. sunt fără putere. a celei către Tesaloniceni 1 şi după 8 a celei către Corinteni 1): „Că darul nu pe toţi hirotoniseşte. cum că trebuie de al doilea a se face. Iar al Sardichiei cu mai amară numai şi mai grele cuvinte înţelepţind pe unul ca acesta. şi nu zice drept. şi nu de la sineşi s-a lipsit de a lucra. fiindcă acesta zice că. Căci de ar fi aşa. care nu voieşte să se pedepsească dreptul ca păgânul (Facere: 18). şi să se mai hirotonească de al doilea. şi pentru aceasta este trebuinţă a se face din început. ce le-ar face afară de enorie vreun episcop. după canon 13 al Antiohiei. ori de episcopul lor. dar nu şi prin cei caterisiţi. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 47 iar preotul. şi nu pot să apuce. a căruia şi mâinile de sineşi s-a zgârcit. s-a stricat de soborul din Sardica. Ci însă. cela ce cu dreptate s-a caterisit. după canonul 56 al Cartaginei cel ce opreşte hirotonisirile cele de al doilea. şi din afară de la sobor. trebuie acest caterisit.amândoi osândeşte în aceeaşi pedeapsă şi osândă. Şi pentru aceasta se împotriveşte dumnezeieştii Scripturi. şi nu ar fi. şi dinlăuntru de sineşi pentru nevrednicia sa. şi apoi după o legiuită caterisire ca aceasta. ori de soborul lor. numai din afară. şi uneltele meşteşugului său i le-au luat. a pierdut lucrarea preoţiei. şi pentru arătate vinuiri de sobor s-au caterisit. Iar cel ce cu nedreptate s-a caterisit. a celui cu dreptul şi după lege caterisit sunt fără putere şi fără fiinţă? Iar de ar zice cineva că după dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2-a a epistoliei a 2-a către Timotei şi 11. Deci avea puterea preoţiei (deşi pe lucrare nu o avea din pricina caterisirii). acesta nu s-a hirotonisit de al doilea. când se desvinovăţea. Se împotriveşte încă şi canonului 14 al Sardichiei. Botezul. cel ce cu nedreptate s-a caterisit. Că cela ce cu dreptate s-a caterisit. că să nu afle loc de dezvinovăţire la alt sobor. cu cât mai mult lucrurile cele îndrăznite. dacă hirotoniile.” Am zis pentru lucrurile cele îndrăznite a celui cu dreptate şi pentru arătate păcate caterisit. Căci.

şi nu se pune în lucrare şi în faptă. Sfinte lucruri. Fiindcă nici acesta de faţă apostolesc. şi nu li se mai dă lor clerul şi preoţia. nici după ce i se vor da uneltele. se cuvine a se înţelege şi a se lua precum soborul 4 le-a înţeles şi le-a primit. Şi de va da vreunuia preoţia. să fie şi ei caterisiţi să nu se hirotonească de al doilea.mâinile. nu pe ale celor neadevărate. Iar cel ce cu nedreptate s-a caterisit se aseamănă cu meşterul. după cel 46 apostolesc. ci numai pentru necinstea şi ocara celui ce a hirotonisit. cât şi pentru lipsa uneltelor. de mine se socotesc acestea zise a fi cu îndoială. şi lucrul lui este cu adevărat lucru. şi ale hirotoniilor asemenea. de ajuns are pe osânda caterisirii. şi lucrul cel de dânsele făcut. de şi-ar mişca. se socotesc ca cum nu ar fi. ca şi cele de către eretici. acela nu este preot. nici cel 4 al celui din Antiohia. şi nu precum cei mai de sus le-au înţeles 48 PIDALION 129 . Iar cel ce este ciunt. în zadar le mişcă. care sunt cele de cei cu dreptate caterisiţi făcute. că diaconul cel odată caterisit. nu are tărie hirotonia celui hirotonisit nehotărâtor nu ca una ce nu ar fi şi nu s-ar fi făcut nici pentru că ar fi neînfiinţate şi ca cum nu ar fi Taine cele ce se vor lucra de dânsul. care din amândouă. Iar Manuil Malaxos notarul (la tălmăcirea canonului ce au făcut la anul 1565 la cap 30) patriarhului Constantinopolului a poruncit câţi s-au hirotonisit de arhierei caterisiţi. atât pentru ciunţia lor. căci canonul opreşte îndoirile Botezului şi ale hirotoniilor. Şi Teodor Studitul zice. adică cel cu dreptate caterisit. cutezându-se de către cei ce cu dreptul sunt caterisiţi. se socotesc ca cum s-ar fi făcut şi de mireni. şi nu pentru alta. ci cu adevărul nu este. care mâinile îşi are sănătoase. Acestea aşa zicându-se. pe îndoirile botezurilor celor adevărate. Şi în scurt toţi clericii cei ce au păcătuit păcatul cel de moarte din treapta lor se pogoară zice în canon 32 al său. Şi marele Vasilie însă în canonul 3 zice. pentru că văd pe cel 6 al soborului 4 ecumenic că zice că. Pentru aceea şi când i se vor da iarăşi. ci este lumesc (mirean) ca şi mai-nainte. Iar mai ales şi mai cu deosebire. Iar dacă nu li se mai dă. apoi şi cele neîntărite care rânduieşte canonul 13 al celui din Antiohia. să zicem. de au ştiut caterisirea lor. sau ca cum ar fi. că preotul caterisit nici un lucru ieraticesc face. nici mai-nainte de a i să da. poate a le apuca. în locul cărora ei s-au aruncat. Iar de nu a ştiut. să se hirotonisească de al doilea de arhierei necaterisiţi. învaţă-se că opreşte cu adevărat. şi ce să zic hotărâtor. poate a le apuca şi meşteşugul a-şi lucra. Şi fiindcă cele asemenea din cele asemenea se cuvine a se încheia şi a se judeca. se pare adică a fi. şi dar al Sfântului Duh nu are pentru că s-a luat de la el. Iar de ar zice cineva că nu trebuie a se poftori hirotoniile şi botezurile celui cu dreptul caterisit. arătat că şi sfinţitele lucrări care le-ar face. zic ceva pentru acestea. nu ştiu. şi a face cu ele vreo ispravă. ci ca una ce rămâne nelucrătoare. nu are însă şi uneltele meşteşugului.

şi desăvârşit taie-se şi de la împărtăşire. CANONUL 29 Dacă vreun episcop prin bani ar apuca vrednicia aceasta. Şi precum Iuda vânzătorul a vândut pe Fiul lui Dumnezeu. precum s-a despărţit şi Simon vrăjitorul de mine Petru. decât a se despărţi desăvârşit şi de Biserică. Iar întru acest de faţă canon. 19. afurisească-se desăvârşit de la Biserică. can. bârfea cum că Duhul cel Sfânt este rob şi zidire a lui Dumnezeu Tatăl.(Liturghie aicea înţelege şi pe arhieria episcopului. 90. decât a vinde cineva şi a cumpăra darul Duhului Sfânt. sau diacon. Pentru aceasta şi dumnezeiescul Tarasie scriind către Adrian papa Romei. Una adică pentru îndrăzneala cea peste măsură şi obrăznicia lor. 9] TÂLCUIRE În canonul cel 25 al lor au zis dumnezeieştii Apostoli. cel ce este cu neputinţă a se vinde şi a se cumpăra. unii ca aceştia zic. şi să se despartă desăvârşit de la Biserică şi de la rugăciunea credincioşilor. dacă după cel al 5-lea al soborului 1 cel ce este scos din adunare. pe Grigorie cel ce era numai oprit de el. Căci mai greu păcat şi mai rău nu se poate afla. sau diaconu. îl înfricoşează cum că-l va osândi cu anatema. că nu vei izbândi de două ori împreună. ar îndrăzni a lucra cele ale soartei sale. dovedeşte că cei ce hirotonisesc cu bani sunt mai păgâni decât pnevmatomahul Machidonie (luptătorul de Duhul Sfânt). can. să se caterisească şi el şi cel ce l-a hirotonisit. iar cei ce hirotonisesc cu bani se vede că rob al lor fac pe Duhul Sfânt. 22. mai-nainte de altă sobornicească judecată trebuie a se înţelepţi cu amare şi aspre cuvinte. Sinod 6. 5. vânzându-l ca pe rob celor ce le dau bani. 23. după caterisis. cu îndoită pedeapsă pedepsesc pe cei ce se hirotonisesc cu bani. nici acestea poate a întrebuinţa ceva ieraticesc lucru mai-nainte de sobornicească certare. cu cât mai vârtos nu poate a lucra ceva de ale preoţiei. altă canonicească pedeapsă nu rămâne. sau prezbiter. aşijderea şi cei ce se hirotonisesc ca pe un rob pe el îl cumpără de la cei ce îl vând. şi după caterisis va îndrăzni a lucra vreo lucrare preoţească. 2. Sinod 7. pentru covârşirea răutăţii zicând aşa: Ori care episcop. 1. şi aceasta cu dreptate. can. ca Simon vrăjitorul de mine Petru. Epist. Vasilie. [Sinod 4. iar alta că la cei ierosiţi. de va îndrăzni a lucra ceva mai-nainte de îndreptarea sa. sau prezbiterul. şi pe ieria preotului şi diaconului). can. nu după dreptate ci după oarecare micşorare de suflet şi prigonire a episcopului său. aşa şi ei prin arginţi 130 . cel cu dreptate pentru vederate păcate caterisit? Şi dacă marele Vasilie. să se caterisească şi cel ce s-a hirotonisit şi cel ce l-a hirotonisit. Căci dacă după canonul 14 al soborului din Sardica cel ce nu se cateriseşte cu dreptate. fiindcă acela adică. lui Ghenadie şi a lui Tarasie. can. 4. Naum. va lua vrednicia ierosinei cu bani. cum nu se cuvine desăvârşit a se rupe din Biserică cel cu dreptate şi pentru arătate păcate caterisit.

că simonia este pricina. can. asemenea cu cel de mai sus îndoit pedepseşte pe unul şi acelaşi păcat. că este mai CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 49 CANONUL 30 Dacă vreun episcop. şi afurisească. printr-înşii ar câştiga vreo Biserică. şi câţi să vor uni cu dânsul. să se caterisească din soarta lor. fiindcă a socotit că nu este deplinit botezul cel făcut de iereu caterisit. Ci şi Iosif Vrienie în epistolia cea către Nikita zice. nici o vină ştiind asupra episcopului întru buna credinţă şi întru dreptate. că sunt Sfinte şi deplinite cele îndrăznite de către cei caterisiţi. aducând ajutător pe Nicolae Cabasila. şi prin mijlocirea lor ar lua vreo episcopie. Însă şi aceasta o mărturiseşte şi înţeleptul Evghenie Vulgarul în cercetările cele criticale ale gramaticii lui Neofit. [Sinod 4. să se caterisească împreună şi să se despartă de Biserică. can. Laodiceea. zicând: Oricare episcop ar întrebuinţa stăpânitori lumeşti. a făcut pogorământ şi a iertat a se împărtăşi înlăuntru în Altar. 131 . Însă întru aceeaşi epistolie a lui Tarasie. Că este tiran. veri diaconi. Vezi însă şi în tomul 2 al Practicalelor sinoadelor foaia 993 că s-au adunat întreg sobor în Constantinopol în zilele împăratului Ioann Comnino.vând pe Duhul Sfânt. asemenea şi clericii câţi s-ar împărtăşi cu dânsul. 13] TÂLCUIRE Şi canonul acesta. pentru că a botezat de al doilea pe cel botezat de un iereu caterisit pentru vinovăţii arătate. pentru care au căzut creştinii în primejdiile barbarilor celor fără de Dumnezeu. că simoniacii sunt cei mai mari decât toţi ereticii (foaia 323 a tomului dragostei) şi Ghenadie Sholarul zice. 3. câţi au dat bani lui Antonin episcopului şi sau hirotonisit. veri ipodiaconi. 5. Şi toţi părtaşii lui acestea. iar cei lumeşti să se afurisească. ca un iubitor de începătorie. can. lumeşti stăpânitori întrebuinţând. aşijderea încă şi ceilalţi clerici. Care sobor prihăneşte pe Leontie. caterisească-se. CANONUL 31 Dacă vreun prezbiter. Sinod 7. şi a treia rugăminte a episcopului. defăimând pe episcopul său. caterisească-se. va aduna îndeosebi. şi să se afurisească (adică să se despartă de la Biserică). sau veri citeţii. 2. veri prezbiteri. sau mitropolie. şi Jertfelnic altul ar înfiinţa. se vede că dumnezeiescul Hrisostom împreună soborul de lângă el. 59 Iar papa Grigorie scriind către Riga Carol zice. ori arhiereii cei ce l-au hirotonisit pe el. şi a doua. toţi zic. şi al patriarhului Mihail Oxitul în anul 1143.59 şi le-au luat. Acestea însă facă-se după una.

acelea cu dogme păgâneşti le câştigă. 62] TÂLCUIRE Rânduiala ţine şi pe cele cereşti. Iar mijlocitorul. 5. fiindcă arătat se împotrivesc apostoleştilor şi soborniceştilor şi părinteştilor canoane. Sinod 6. 60 Iar patriarhiceştile stavropighii ale monastirilor şi Bisericilor care în osebite mitropolii. şi diaconii. iar mai ales între cei bisericeşti. ucigaş de Hristos să află. atât cei de dau. şi hotărârile rânduielii sale a nu le trece. şi trei de la prezbiter. adică a nu se hirotonisi cineva cu dare de bani. singuri se osândesc pe sineşi după dumnezeieştile Scripturi. Iar banii care se vor da la hirotonie să se dea Bisericii. pretutindeni a se păzi ca una ce ţine şi păzeşte pe toate. şi sfinţitele canoane. şi pe cele pământeşti. can. iar mitropoliţii. şi fără să cunoască că greşeşte el arătat sau întru buna credinţă. 15) Pentru acestea toate dar trebuie a se strica atât hrisovul împăratului Isachie Comnino ce rânduieşte. Vezi faţa 18 la începutul cărţii. Cartagina. 34. 15. încă şi cei ce intră mijlocitori în dările acestea. sau întru dreptate adică. zice însuşi şi Hrisostom. că se cade a lua arhiereul cel ce hirotoniseşte de la iereii cei hirotonisiţi şapte galbeni unul de la citeţ. 31. Iar Isidor Pilusiotul zice: „Deci tot oricare vinde ieria ca şi Caiafa. ce se află în cartea 3 din Vasilecale cu titlul 1 cap 9 legiuieşte să se păzească mai mult decât toate porunca aceasta. 14. 18. şi arhiepiscopii. cât şi cei ce iau. Antiohia. can. can. iar episcopii mitropolitului lor. după Teologul Grigorie. 13. sau nedrept. Că cele ce în lucrări a încredinţa nu poate. fără să-l cunoască pe el că arătat este sau eretic. Iar legile politiceşti care se împotrivesc canoanelor sunt fără de tărie. că împăraţii de multe ori nu cu folos pun legile (voroava 6 la oborârea chipurilor împărăteşti) las a zice. sau apărătorul unor hirotonii ca acestea porunceşte să dea Bisericii aceleia îndoit decât a dat cei ce s-au hirotonisit celor ce i-au hirotonisit.” (Epistolia 300. şi eres de articolul cel întâi al Credinţei (foaia 207 a aceluiaşi tom). trei de la diacon. can. can. ar aduna îndeosebi pe creştini.60 ar liturghisi într-însa mare decât toate păcatele. Gangra. can. Sinod 1 şi 2. şi zidind altă Biserică. 10. Pentru aceasta şi apostolescul canonul acesta rânduieşte aşa: Oricare prezbiter ar defăima pe episcopul său. nici cei ce zidesc pe 132 . 6. caterisindu-se de ierie şi de cinstea soartei. acestea nu sunt alte Jerfelnice. cât şi soborniceştile hotărâri ale patriarhilor Mihail şi Nicolae care întăresc pe hrisovul cel mai sus. iar de se va face aceasta. şi păgânătate prea grea. că nearaoa 123 a lui Iustinian. şi clericii toţi să se supună episcopului lor. Deci se cuvine buna rânduială. sau eparhiei aceleia ai căreia purtare de grijă a vrut să cumpere. Ci prezbiterii. şi episcopii se zidesc. care sunt datori a cunoaşte fiecare măsurile sale. 11. sau pe alte oarecare lucruri şi chipuri. că iarăşi şi însăşi politiceştile legi surpă pe zisul hrisov.[Sinod 4. patriarhului lor.

se cuvine a se pomeni numele patriarhului. Pentru aceasta. ca un tiran cu silă şi tiraniceşte. sau să oprească nunţile locuitorilor din ele. şi toţi mitropoliţii. Drept aceea din cuvintele acestea se adună (adică se înţelege). şi iarăşi (foaia 237) patriarhiceştii exarhii nu se cuvine să stăpânească satele patriarhiceştilor mănăstiri. să se caterisească şi ei întocmai. ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc. Ci şi clericii ceilalţi câţi se vor uni cu dânsul la o nesupunere ca aceasta. să ierte. Şi aşa asupra acestei patriarhiceşti Cruci s-au zidit.61 unul ca acesta ca un iubitor de începătorie să se caterisească. după cuprinderea acestor sfinţite canoane. Fiindcă pricina aicea este despre stavropighie. că în singure mănăstirile acelea. sau pe norodul cel ce este într-însele. să se afurisească. sau casele de rugăciune câte cu patriarhicească Cruce nu sau întemeiat. Acestea însă să se facă. şi în scurt să-şi aibă într-însele ori ce alt pronomion episcopesc. nu numai că certărilor celor mai de sus nu se supun. Că de vreme ce toate mitropoliile şi arhiepiscopiile s-au împărţit patriarhilor. întru a cărora temele s-a pus patriarhicescul stavropighion. se canoniceştile sale venituri. au dreptate patriarhii şi eparhiile mitropoliilor şi al arhiepiscopiilor cele împărţite lor să dea stavropighii. fără de voia şi socoteala episcopului său. şi să se pomenească numele lor într-însele. nici sfinţitele slujbe. sau în Bisericile acele ortodoxe sau în casele de rugăciune. aceştia fiind de loc să fie întru toate supuşi arhiereului locului. şi ei vor stărui în pizma lor. subînsemnăm cuvântul cel deplinit şi desluşit pentru dânsele. Că în unele ca acestea arhiereul cel de loc nici o împărtăşire are. iar cei lumeşti. să se lase de o pornire ca aceasta. Că singhelul cel ce este într-însul al patriarhului Ghermano rânduieşte aşa. după canonul 6 şi 7 al soborului 1 şi cel 2 şi 3 ale soborului al 2-lea pomenesc la sfinţitele slujbe numele acelora. acestea. după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor. Fiindcă. şi nu s-au zidit fiindcă acestea de episcopul locului se stăpânesc. Iar câţi se despart de episcopul lor mai-nainte de sinodiceasca cercetare. mai-nainte de a se zidi ele sau şi în urmă după ce s-au zidit. adică în care s-a înfipt Crucea trimisă de patriarhul. Iar de vor fi străini să se supună patriarhicescului exarh. după Valsamon. cum că nu se cuvine a se face supun certărilor apostolescului canonului acestuia. unii ca aceia.50 PIDALION osebit. precum curat se vede în foaia 235 şi 236 a grecomanescului Ghiur. El trebuie să hirotonisească într-însele. caută să răşluiască cuvenita stăpânire a episcopului său. pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală şi eres. după ce episcopul va îndemna cu dulceaţă şi cu blândeţe de trei ori pe cei ce s-au despărţit de el. nici de la întărirea 133 . şi arhiepiscopii supuşi fiind ocârmuirii patriarhilor. Iar câţi oameni au locuit în locul patriarhiceştilor stavropighii.

sau casele de rugă. clericii cei ce sunt neprimiţi şi afurisiţi de către însuşi episcopii lor. să fie supuşi arhiereului locului. 1. după porunca episcopului şi prezbiterului face stavropighii. 6. Fiindcă în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor. de însuşi 134 . 14. Şi din acestea. nici de la judecata sufleteştilor greşeli încât nici însuşi cele canoniceşti poate a le cere de la cei ce sunt într-însele. care în mănăstirile cele de aceste fel se numesc patriarhiceşti. can. ci nici de altul ce ar fi din aceeaşi eparhie. ca să nu se calce canoanele. sau Bisericile. şi se supun patriarhicescului exarh. că nici sângele muceniciei poate a spăla păcatul osebirii şi a despărţirii Bisericii. sau diacon. s-ar afurisi de episcopul său. 5. măcar că-şi lăsau casă de rugăciune. sau casele de rugăciune. Antiohia. acesta nu este iertat a se primi. ce ar suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica. iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica mărturiseşte pentru folosul. şi mitropolie. can. şi a se dezlega de afurisire. după ce s-au zidit. nu se cuvine a se primi de alţi episcopi. [Apostolic. cu oarecare adăugire zicând: oricare prezbiter. însăşi aceasta o rânduiesc. Şi vezi şi canonul 4 al soborului a toată lumea 4 că. şi a lua de la dânsele patriarhiceşti stavropighii mănăstirile. ca mănăstirile şi monahii. şi pronomion dat patriarhilor. El se cuvine a întări pe egumenul cel dintr-însele. ci mai-nainte de zidire. Scrie însuşi Dionisie al Alexandriei mărturisitorul în epistolia cea către Navat episcopul. 141] TÂLCUIRE Şi întru al 12-lea şi al 13-lea din canoane ale lor a zis dumnezeieştii Apostoli că. care rânduiesc. Şi întru acestea se cuvine a se pomeni numele lui. Iar unde din început nu s-au pus temelie Crucea patriarhicească. măcar metoc de ar fi. şi unirea a toată Biserica. Fără numai dacă din întâmplare sar săvârşi episcopul cel ce l-a afurisit. can. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 51 CANONUL 32 Dacă vreun prezbiter. Sinod 1. can.igumenului. Cartagina. Ci să se primească şi să se dezlege de afurisire numai. căci toţi cei sfinţiţi. sau Bisericile. şi că este mai slăvită mucenicie. Şi a dezbina cineva Biserica este răul cel mai cumplit. 37. decât a cădea în eres. can. acesta să nu se poată a se primi de altul. ci numai de cel ce l-a afurisit pe el. nu numai de episcop de altă eparhie. câteva numai după cinstirea. 12. decât mucenicia ce o ar răbda pentru a nu sluji idolilor. că se cuvine a pătimi cineva orişice rău ar fi numai a nu dezbina Biserica. a le cerceta şi a le judeca pe ele. Sardica. de episcop se afuriseşte. Şi întru aceasta însă asemenea. sau diacon. mărturiseşte pentru folosul sufletului său. dar nu şi toate mănăstirile cele ce urmează a se zidi. Sofia. can. 61 Zice însă dumnezeiescul Hrisostom (în a 11 voroavă către Efeseni) cum că a zis un om Sfânt. acolo arhiereul locului stăpâneşte măcar moşie mănăstirească. 11. 13.

pentru că mainainte mărturisind păcatele sale la dânsul. ce l-au afurisit. sau patriarhul cel ce s-a făcut moştean după moartea celui ce a afurisit. Însă din canonul acesta se încheie că şi părinţii cei duhovniceşti nu se cade a dezlega certările celorlalţi de o tagmă cu dânşii Părinţi duhovniceşti. mainainte de a se judeca. 63 Pentru aceasta şi dumnezeiescul Hrisostom fiindcă se învinovăţea. Şi aceasta să se facă. în câtă vreme şi el nu se va împărtăşi cu cel de dânsul afurisit pentru o pricină ca aceasta. şi a se chema la bisericeasca judecătorie.episcopul acela. în urmă au tăgăduit. Că unul dumnezeiesc este. sau patriarhul cel ce l-au afurisit. De vreme ce canoanele acestea din potrivă rânduiesc. şi să nu îndrăznească a scăpa de afurisire. ci nu o a băgat în seamă. nici ca de cât înfăţişat la judecată. mai-nainte de a lua iertare prezbiterul. (Metafrastul în viaţa lui Hrisostom) precum şi cel 74 apostolesc rânduieşte. trebuie să stea aşa afurisiţi. că cei afurisiţi fără dreptate de episcopul nu au nevoie a păzi acest fel de afurisire. că nu a păzit afurisirea ce o a glăsuit asupra sa soborul cel de pe lângă Teofil. despre 135 . s-a dezvinovăţit zicând: Că. de nu vor fi ele afară din canoane. Însă două lucruri trebuie a însemna cineva la acest apostolicesc canon. şi nu altul. Afară numai. Însemnează însă. şi cu totul fără cuvânt. nici prihănirile pârâşilor săi le-au auzit. sau mitropolitul. care şi citeşte-l.62 afară numai de s-ar osândi. să-i dezlege de legătură. mainainte de altă sobornicească cercetare. şi după 62 Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea canonului 32 celui din Cartagina rânduind oarecum. Iar după cartea legii lui Fotie titlul şi capul 9. că toţi cei ce se vor afurisi de episcopul lor. Căci atunci poate şi episcopul. Unul adică. sau diaconul. după canonul 14 al Sardichiei şi cel 37 al Cartaginei. dacă episcopul ar afurisi pe cineva. de să va întâmpla a muri episcopul sau mitropolitul. sau cu dreptate sau cu nedreptate. că trei feluri de afurisiri sunt.63 Şi alta încă. Nici vreme cât de puţin i s-a dat pentru a se dezvinovăţi. pentru ca să se păzească episcopul a nu prihăni pe nimenea fără a putea să dovedească catigoria (prihana). se cuvine şi ceilalţi episcopi a nu se împărtăşi cu cel ce l-a afurisit. până se va face bisericeasca cercetare despre aceasta. că după canonul 121 al Cartaginei.

şi blestem. 52 PIDALION scoliastul Valsamon. în câtă vreme va socoti acela că este destulă. Cât şi cel al 7-lea al lui Nicolae zice că. şi apoi s-ar fi dus. afurisirea adică aceasta să se dezlege de ierul cel mai mare. şi care se face afară de canoane. şi neiertare. Drept aceea atât în tomul 1 al practicalelor soboarelor la foaia 11 se scrie că încă trăind cel ce a afurisit. sau prezbiterul ar afurisi pe cineva (adică l-ar despărţi) ori de împărtăşirea dumnezeieştilor Taine după Valsamon şi Vlastar. dacă episcopul. ceea ce se face după canoane. sau de împreună adunarea cu clericii cei de o ceată cu dânşii. care cuprinde despărţire de Treimea cea PreaSfântă şi de o fiinţă. Despre care vezi prolegomena soborului din Gangra. afurisirea se dezleagă de sobor. din Sfânta Sofia. şi nedezlegare. Iar alta binecuvântată şi canonicească. Deci afurisirea aceea ce se făcea de cei vechi. sau caterisiţi sau anatematisiţi.care pentru Pavel s-a zis. legătura cea fără cuvânt care o ar fi făcut un egumen ce s-a săvârşit din viaţă. Pentru acestea cuvintele acestea ca unele ce nu sunt canoniceşti. ci vine a fi asemenea cu anatema. Iar afurisirea cea ce acum se face. nu se cade a se scrie în cărţile de blestem. pentru ca să rămână în egumenie. asupra altuia. cei ce sunt aşa de papa Romei. ceea ce asupra celuilalt cu nedreptate a lucrat. de nu s-ar face cu dreptate. nu are asemănare cu afurisirea celor vechi. sau de Biserică. Şi a treia cea fără cuvânt. cuprinde despărţire sau de taine. să se afurisească de către mai marele său. precum am zis în tâlcuirea celui al 10-lea apostolesc. până şi după moarte. iar episcopul sau prezbiterul cel ce a afurisit. că a fost afierosit (adică ales) din pântecele maicii sale de Dumnezeu spre buna vestire (Romani: 11). Tu însă vezi rogu-te că se conglăsuieşte cu acest apostolesc şi canonul 1 al soborului. fără de vreo canonicească şi binecuvântată pricină. Aceasta însă să se facă pentru ca să pătimească cu dreptate acela. şi de rugăciunea ce cu cei credincioşi. şi de rugăciunea cea în Biserică. sau şi de starea cea împreună cu cei credincioşi. această 136 . rânduind să fie şi de patriarhul Constantinopolului afurisiţi.

nu se cuvine a se primi de alţi episcopi. sau ale mitropolitului său. se dezleagă.legătură. Iar de nu. Ci ca cum ei. cele trebuincioase şi de nevoie. recomenduitoare. iarăşi cercetează-se de sunt ortodocşi au ba. şi de buna viaţă.64 Vezi şi tâlcuirea celui al 12 apostolesc. şi trimiteţi să se ducă de la voi. [Apostolic. după cuvântul Domnului. Cartagina. sau diaconul ale episcopului. Iar dacă cercetându-se se vor afla că sunt propovăduitori ai Ortodoxiei. greşeala aceasta nu a ştiut. Antiohia. Căci multe necuviinţe urmează de la nişte 64 Iar câţi cu nedreptate se vor afurisi. şi vă vor ocărî. slujitoreşte urmează pornirilor celor fără cuvânt. 41. atunci să se primească la împărtăşire (însă să nu se ierte şi a se împreună număra la vreo Biserică din cele de acolo şi a lucra ale preoţiei fără a avea pe lângă cărţile cele recomenduitoare. sau prezbiter. pe cei judecaţi de Dumnezeu. Căci poate să fi greşind ei întru credinţă: şi cel ce a dat lor cărţile cele recomenduitoare. sau prezbiteri. acestea zice Dionisie Ariopag la cap 7 a bisericeştii ierarhii: „Aşa au şi ierarhii afurisitoarele puteri. can. cercetează-se. sau diacon. şi pentru aceasta cel legat. 14. 12. şi vor lepăda numele vostru ca un rău. iar mai ales de neprihănitul său nume.22). la împărtăşire pe ei să nu-i primiţi. can. can. şi de vor fi propovăduitori ai bunei credinţe. can. Iar de se vor afla rău credincioşi şi eretici să nu vă cuminecaţi cu dânşii. ori şi pentru porunca lui Hristos. şi aducându-le încă acestea. de arhiereu. fiindcă sunt vrednici de fericire. şi arătătoare că au voie a lucra oriunde ar merge slujba preoţiei. zicând: Nici un străin episcop. Că multe se fac după amăgire. Sinod 6. pentru numele lui Dumnezeu. CANONUL 33 Nici unul din străini episcopi. Laodiceea. şi vă vor despărţi pe voi. Aceştia se cade a se bucura. Dar deşi vor aduce cu sineşi recomendaţii ca acestea. can. ca nişte arătători ai dumnezeieştilor drepturi. fără a aduce scrisori. 11. nu că doar pe înţeleapta dumnezeiasca începătorie ca să zicem aşa. este fără tărie. după canonul 17 al soborului 6). după dreptate afurisindu-i. 97] TÂLCUIRE În canonul 12 al lor rânduiesc Sfinţii Apostoli a nu se primi nici un cleric străin de alt episcop fără a avea scrisori sistaticale (adică recomenduitoare). 8.” Şi iarăşi: 137 . episcopul adică ale mitropolitului său. iar prezbiterul. cu chip prorocitor mişcându-i Duhul începătorul săvârşirilor. 13. sau diaconi fără sistatica (sau recomendaţie) să se primească. pentru Fiul Omului” (Luca: 6. 31. Sinod 4. zic. cu oarecare adăugire. ci daţi lor. can. cele spre trebuinţă lor dându-li-se. şi de credinţa. Iar pentru cei ce afurisesc fără cuvânt şi după patimă. Şi în canonul acesta încă însuşi aceasta o rânduiesc. ce zice: „Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii. primească-se. 7. încă şi carte slobozitoare. adică ori pentru credinţă ori pentru predaniile Bisericii. şi ai bunei cinstiri. zice.

Sinod 4. care este întâi între dânşii65 adică pe mitropolitul. Iar ei singure acelea fiecare a face câte se cuvin episcopiei sale şi satelor celor de sub dânsa. şi nu propune lucrarea sa sănătoasă. ce covârşindu-se pe acestea. nu are cuvenita sa cinste. 8. şi nu pentru voia sa. nu se cuvine a face vreo acest fel de lucrare obştească singur şi îndeosebi. şi împreună cu el să se sfătuiască pentru obşteştile lucruri cele de acest fel. Şi să-l socotească pe el. Sinod 6. Sinod 2. sunt întrebările cele despre dogme. şi fără de socoteala lui nici o lucrare de prisos să facă: care nu se cuvine adică (necuvenită). 36. Antiohia. can. dacă afară de socotinţa lui Dumnezeu va afurisi ierarhul. Precum. stările şi hirotoniile arhiereilor. 39. 9] TÂLCUIRE Precum când capul boleşte. can. Însă precum episcopii nu pot a lucra vreo obştească lucrare fără socotinţa mitropolitului lor. şi ceea ce s-ar arăta a fi mai bine pentru acestea. acestea este dator a le aduce. Sinod 3. Cu un chip ca acesta. ca şi cap al lor. 2. iconomiile şi îndreptările greşealelor celor obşteşti. Vezi şi sub însemnarea canonului 12 al Sfinţilor Apostoli. aşa asemenea şi mitropolitul. Iar unul fireşte care din episcopi. can. can. 3. Ci să se adune la mitropolitul. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte: ca toţi episcopii ai fiecărei eparhii trebuie a cunoaşte pe acela. şi când cela ce ţine rânduială de cap în Biserică.66 138 . sau şi se fac desăvârşit netrebnice. şi altele asemenea.„Deci dumnezeieştii ierarhi aşa se cuvine a întrebuinţa şi afurisirile. obşteşte să se hotărască. 28. dumnezeiasca judecată nu-i urmează lui. şi celelalte mădulare ale trupului rău se află. acelea numai să le facă îndeosebi. can. că aşa va fi o unire şi se va slăvi Dumnezeu prin Domnul întru Sfântul Duh: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Căci după dumnezeiasca judecată. câte se cuvin în hotarele episcopiei sale. priveşte la starea cea de obşte a toatei eparhiei. fără de socoteala mitropolitului. 6. fără de socotinţa tuturor episcopilor săi. 7. în ce chip i-ar mişca pe ei dumnezeiasca începătorie cea săvârşitoare”. CANONUL 34 Episcopii fiecărui neam (naţie) se cuvine a şti (a cunoaşte) pe cel întâi întru dânşii şi al socoti pe el ca de cap. în parohia episcopilor lor. şi nimic ceva de prisos a face. şi tot celălalt trup al Bisericii negreşit se va mişca fără rânduială. Dar nici acela fără de socoteala tuturor să facă ceva. şi toate ierarhiceştile puteri. can. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 53 străini ca aceştia din amăgirea. şi în satele care sunt supuse episcopiei sale. [Sinod 1. de pildă. Şi acestea tâlcuindu-le dumnezeiescul Maxim zice. pentru că nu se face pentru ei cuviincioasa cercetare.

şi a legiuit dragostea zicând: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că ai Mei ucenici sunteţi. şi dragoste şi între episcopi. Adică. şi Domnul nostru Iisus Hristos. Iar după cel 46 al acestuiaşi se numeşte episcop al scaunului întâi. şi între clerici şi între cei lumeni. care a arătat oamenilor numele Părintelui Său. La diptihă (pomelnic) să se pomenească numele patriarhului. iar cel întâi între mitropoliţi se numeşte. Pentru aceasta şi acest canon apostolesc nu se înţelege mai mult pentru episcopi către mitropolitul. prin Fiul său. decât pentru mitropoliţi către patriarhul. Fiul. aşa este şi patriarhul întâi şi cap al mitropoliţilor.35) Şi se va slăvi întru Sfântul Duh.Căci cu chipul acesta va fi unire. ci întocmai pentru amândouă părţile asemenea. episcop al mitropoliei. Şi fiindcă. din unirea aceasta. sau iereu vârfelnic nu se zice. de veţi avea dragoste întru voi”. că de va sluji mitropolitul în episcopia episcopului său. şi Sfântul Duh. sau exarh al ocârmuirii. iar de obşte după cele mai multe canoane. după 65 Însemnează că cel întâi al episcopilor. Iar din unirea şi dragostea aceasta va slăvi Dumnezeu şi Tatăl. după canon 46 din Cartagina. Şi vezi subînsemanarea 2 a canonului 6 al soborului 1. Tatăl. şi exarh al eparhiei. după canoanele 9. acestaşi are şi patriarhul către mitropoliţi. cuvântul şi rânduiala ce are mitropolitul către episcopi. (Ioan: 13. trebuie a o face aceasta cu socotinţa şi voia episcopului său. şi precum mitropolitul este întâi şi cap al episcopilor. 17 ale soborului 4 şi 6 ale celui de al doilea sau patriarh. se va slăvi Sfânta Treime. 66 Pentru aceasta şi Ioan Chitru zice. iar după cel 34 şi altele ale celui din Cartagina: protevon se zice. se zice după canonul 6 al Sardichiei. se numeşte mitropolit. şi mitropoliţi. care prin darul Său ne-a unit pe noi întru o duhovnicească împreunare. Iar exarh al iereilor. şi nu al episcopului. Fiind cu necuviinţă cel mai mare a pomeni numele celui mai mic: (la Armenopol în perilipsul canoanelor supra scris 4) 54 PIDALION 139 .

Antiohia. şi de cel al 12-lea la soborului 4. can. şi aceia pe care i-au hirotonisit. sau altă bisericească slujbă să lucreze în oraşele şi satele acelea. Ci atunci numai. ce o a iubit pe ea însăşi îndeosebi. Aceasta adică. şi ar primi nunta. fără de socotinţa arhiereului locului i-a hirotonisit. că cel ce va 9 68 Ar putea întreba cineva dacă clericii cei hirotonisiţi de arhiereul cel de peste hotar. Sardica. 11. numai de va primi arhiereul locului. sau altceva arhiereticesc). şi pentru că. Iar de se va vădi că au făcut aceasta. strică şi cade totodată şi din feciorie. Şi de vreme ce pot iarăşi a -şi lua soarta treptei. can. are voie a lucra cele de acest fel. să se caterisească şi el. 22.689 Pentru că cu chipul acesta se văd a fi întru unul şi acelaşi loc totodată doi episcopi. şi aceia pe care i-a hirotonisit. ca să vadă faptele voastre cele bune. Pentru că era slobod lui mai -nainte a se însura. can. Deci nu pentru clericie a iubit pe feciorie. după canoane. sau doi mitropoliţi. nu se mai face a doua cununie (drept aceea şi marele Vasilie în canonul 22 voieşte ca cu singură voia născătorilor să aibă tărie şi întărire căsătoria cea de acest fel răpită). în cetăţile şi satele cele ce nu sunt supuse lui. Cu un chip ca acesta şi hirotonia celor hirotonisiţi de arhiereul cel de peste hotar. însă este arătat că cel ce va mărturisi că va păzi feciorie şi nu se va însura dacă hirotonisindu -se de arhiereu de peste hotar se va caterisi. caterisindu-se pot iarăşi a-şi lua treapta soartei. 3. 20. care stăpânesc oraşele şi satele acelea. 12] TÂLCUIRE Şi canonul acesta pentru unirea şi buna rânduială a episcopilor şi a mitropoliţilor sau rânduit. ca nişte caterisiţi. precum zic oarecare. Fiindcă nu poate a pune de pricină. nu pentru al loruşi păcat din soarta lor s -au scos. fără socotinţa celor ce ţin cetăţile. şi să slăvească pe Tatăl vostru cel ce este în Ceruri”. din care au căzut. Sinod 3. Şi pentru aceasta căzând din soartă. Pentru aceasta şi soborul 6 în al 20-lea canon al său rânduieşte. aceasta o mai iau. Iar de s-ar vădi că au făcut aceasta de sineşi fără de socotinţa şi voia arhiereilor. zicând: episcopul nu se cade a îndrăzni afară de hotarele episcopiei sale să facă hirotonii. precum pricina caterisirii unora ca acestora s-a născut din nevrerea socotinţei arhiereului locului. sau cu singură înduplicarea şi plinirea a lui? Poate cu singură înduplecarea lui. can. 140 . de-ar afla arhiereul în urmă şi născătorii femeii. şi oprit de canonul 8 al soborului întâi. Şi aceasta. 13. Căci. şi fără ştirea arhiereului şi a născătorilor (părinţilor) ei. ar pune pe vreun preot şi i-ar cununa. oare cu a doua hirotonie. pentru aceasta şi a o strica nu poate. ce zice: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor. sau satele acelea. precum unul de ar răpi o femeie. sau nu pot? Se vede că pot. când nici au ştiut că cel ce l -a hirotonisit. ca şi pentru căderea din clericie să urască pe feciorie. Ci pentru pricina celui ce i-a hirotonisit pe ei afară de hotar. can. fără de socotinţa arhiereului locului.16) CANONUL 35 Episcopul să nu îndrăznească a face hirotonii afară din hotarele sale.evanghelicescul glas. are tărie şi putere. aşa şi întărirea hirotoniei lor se naşte din voinţa şi socotinţa arhiereului lor. că pricina soartei a făcut mărturisirea fecioriei. să se caterisească şi el care peste hotar a hirotonisit. 8. şi apoi a se face cleric. când va fi poftit de arhiereul locurilor acelora. 2. şi a săvârşi hirotonii. Fiindcă nu pentru vinovăţii canoniceşti.67 (Matei: 5. ca cum ar fi fost chiar a sa hirotonie. Sinod 6. care lucru este afară de lege. pentru că este oprit a se face al doilea hirotonisiri. a arhiereului locului. Şi mai ales. [Sinod 2. ce nu sunt supuse lui (ci nici mitropolitul are voie să meargă în enoriile episcopilor lui. nu poate în urmă a s e însura pentru că s-a scos din soarta sa.

ca unul ce a iubit slava şi s-a înălţat). şi nu doi. Iar de nu este cu voia aceluia. întru aceeaşi episcopie. Şi dacă episcopul cel ce învaţă peste hotar este nevrednic de episcopie. doi şi mulţi prezbiteri nu este oprit a fi întru aceeaşi episcopie. pentru ca să rămână iarăşi un episcop întru episcopie. pentru aceasta nici se cateriseşte de preoţie (deşi Zonara şi Valsamon zic. adică al episcopului Alexandriei. şi lucrare a episcopului locului (pentru că cu chipul acesta. şi altele altul. fără de voia arhiereului locului. amândoi episcopii se socotesc ca un episcop). a fi adică.) CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 55 lucreze numai cele ale prezbiterului. şi nu au iscălit îndată în epistolia lui Leon. Iar de este vrednic de prezbiterie. celui 29 adică al soborului al 4-lea şi cel 20 al celui al 6-lea a propus pe cel 8 al soborului 1. de vreme ce. Dar nu a păcătuit în vrednicia prezbiterului. pentru care şi se cateriseşte din aceasta. care acela a îndrăznit a o face. cu voia şi slobozenia episcopului celui de loc. nevrednic trebuie a fi şi de prezbiterie. (praxis 4 a soborului 4. pentru ce să nu fie de episcopie? Deci arătat este că pentru aceasta îl pogoară pe acesta în treapta prezbiteriei. să înceteze de lucrarea arhierească. unele voind altul. ci petrece ca un lumean (adică ca un mirean) până ce se află întru acel loc străin. nici aceasta poate a o lucra. făcând a fi doi episcopi întru aceeaşi episcopie. zicem aşa: episcopul care săvârşeşte arhieraticeasca slujbă în străină eparhie după voia episcopului locului. Însă pentru ca să încheiem totul canonului acestui apostolesc. şi să 67 Pentru aceasta şi episcopii Egiptului înfăţişându-se la soborul 4 au urmat apostolescului acestuia canon. Vezi şi canon 30 a aceluiaşi sobor. nu au voie a face vreo lucrare. Şi de este aceasta aşa precum şi 141 . că cel ce învaţă în public fără de socotinţa episcopului locului.merge în episcopie străină şi va învăţa în public de la sineşi. zicând: Că fără de socotinţa celui întâi între ei. după canoane. Însă şi slujba prezbiterului trebuie a o lucra episcopul cel de peste hotar. ca cum având două osebite puteri şi lucrări). spre dezlegarea părutei împotriviri a canoanelor. după canonul 29 al soborului 4. totodată doi episcopi. pentru ce să pogoare pe episcopul la treapta prezbiterului? De vreme ce pogorârea aceasta este furare de cele Sfinte. Drept aceea şi sfinţitul Fotie (titlul 9 cap 11). Căci de nu ar fi fost acesta pravăţul acestui sobor. Poate nu pentru alte pravăţ decât pentru a nu se face această nerânduială. Că au păcătuit aşa fără mijlocire întru vrednicia episcopească. pentru aceasta se pogoară în treapta prezbiterului. nu săvârşeşte cu puterea şi lucrarea arhieriei sale (căci cu chipul acesta ar fi doi episcopi întru o episcopie. Ci cu episcopeasca putere. pentru ca să se smerească.

can. Tot aceasta rânduieşte şi canonul acesta zicând: Cel ce se va hirotonisi prin dumnezeiasca ierosăvârşire a rugăciunilor. cel ce a lucra ceva arhieresc fără de voia episcopului locului. Iar al doilea. can. nu l-ar primi. Ancira. Căci ai unui norod acest fel de nesupus nu s-au făcut învăţători. şi nu 69 Pentru aceasta şi dumnezeiescul Hrisostom în voroava a 3-a către Coloseni zice. ca unul ce de peste hotar fiind a lucrat. şi cercetează-se între dânşii dogmele bunei cinstiri de Dumnezeu. odată adică. Şi întru ceea ce te-ai chemat întru aceasta şi rămâi. can. (cei după Sfintele Paşti).69 Încă şi din cea străină a episcopului locului. până ce va primi să meargă. de vreme ce nu au povăţuit cu învăţătura. afurisească-se. iar clirosul cetăţii afurisească-se. Iar dacă mergând acolo nu ar fi primit. iar clericii eparhiei cei ce nu l-au primit pe el. nu din a sa socoteală. el adică fie episcop. avem şi vrednicia şederii întâi şi scutirea. şi diacon unei enorii (parohii).70 CANONUL 37 De două ori pe an facă-se Sinod al episcopilor. care neavând.17. 56 PIDALION pentru vreo rea socoteală. pentru nesupunerea şi răutatea sa. CANONUL 36 Dacă vreunul hirotonindu-se episcop. Corinteni: 7. se cateriseşte. în douăsprezece zile ale lunii lui octombrie. episcop unei eparhii. sau prezbiter. până ce avem proedria (întâia şedere). deşi suntem nevrednici. zice dumnezeiescul Apostol. şi din episcopeasca sa putere. Iar de ar merge episcopul la eparhia sa. [Sinod 6. până ce ne aflăm în scaunul acesta al Constantinopolului. ci din răutatea norodului. şi slujirea cea cuvenită episcopului. 37.este. în a patra săptămână a Cincizecimii.24). şi cu buna lor pildă. acesta trebuie să fie afurisit. nu ar primi slujba. 18. pe care putea a o avea cu voia şi slobozeniea aceluia: Dar o a furat şi o a însuşit luişi. până ce ar primi. şi diaconul. Asemenea şi prezbiterul. 17. şi purtarea de grijă a norodului ce i s-au încredinţat. şi întâmplătoarele bisericeştile împotrivă ziceri dezleagă-se. ci s-ar împotrivi şi nu ar merge la Biserica ce i s-a sortit lui. iar norodul eparhiei. pe nesupusul norod cel de acest fel. şi pricină vrednică de prihană a episcopului. şi purtarea de grijă a norodului ce s-a încredinţat lui. unul ca acesta să se afurisească. el fie episcop adică împărtăşească-se de vrednicia. TÂLCUIRE 142 . apoi nu primeşte această dumnezeiască slujbă. 18] TÂLCUIRE Supuneţi-vă şi ascultaţi pe mai marii voştri (Evrei: 13. Antiohia.

spre a se face aceste adică de două ori în an. să afurisesc şi cad sub canoniceşti certări. adunare de arhierei. în 12 ale lunii lui octombrie.Pentru nedumeririle cele despre dogme. Iar celălalt să se facă. şi în scurt a zice. vezi la prolegomena soborului ce s-a făcut în vremea lui Ciprian. adică nu numai ei învăţaţi. spre a se aduna mai-nainte de Sfântul marele Post. sau mutat pentru folos de canonul al 5-lea al soborului 1 a toată lumea. Căci. Iar după al 8-lea al celui al 6-lea şi al 6-lea al celui al 7-lea şi al 26-lea şi 60 şi 104 a Cartaginiei. cu mitropolitul al fiecărei eparhii. Şi un sobor. şi numărul localnicilor acestora soboare. 71 Însemnează. Căci o vreme a unuia din aceste două soboare. pentru canoniceştile întrebări. ci şi în destui a învăţa şi a înţelepţi pe alţii. adică sau pentru că s-au afurisit de dânsul. şi aşa să se proaducă de dânşii cu curăţenie şi fără de patimă darul postului către Dumnezeu. şi lumenii între dânşii. după pomenitul al 5-lea canon al soborului 1 şi după al 19-lea la celui al 4-lea şi al 20-lea al Antiohiei s-a păzit neschimbat. 143 . este după Vlastar. ce are fiecare. ca de două ori în an să se facă local localnic Sinod de episcopi. ca să cerceteze între sineşi îndoielile ce urmează în dogmele bunei cinstiri. sau pentru a se da hotărâre 70 Însemnează din canonul acesta cum se cuvine a fi clericii. sau pentru că altă pedeapsă bisericească a luat de la dânsul cu nedreptate. să se facă în a patra săptămână după Sfintele Paşti. Iar sinod chiar. iată cum. Pentru ca să se ridice din mijloc cu judecata soborului. măcar de şi ei nu s-au făcut pricinuitori răului. Iar numărul acestor localnice soboare. însă fiindcă n-au povăţuit bine pe norodul lor. vezi prolegomena sinodului 1. toată prigonirea şi patima ce ar avea clericii. ce se face. asemenea şi ce osebire are de cel sătesc.71 Iar ce deosebire are localnicul sinod de cel a toată lumea. şi ca să dezlege fiecare împotrivă zicere bisericească ce s-ar întâmpla a avea cineva către arhiereul său. şi către arhiereul lor. după alt chip s-au iconomisit de soboarele cele mai din urmă. şi pentru împotrivă zicerile cele bisericeşti. poruncesc dumnezeieştii Apostoli în canonul acesta. că şi vremea.

CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 57 pentru buna cinstire de Dumnezeu (şi pentru buna rânduială a Bisericii). să se certe cu prea mari pedepse. ca episcopii să meargă la soborul aceasta pentru ca să înveţe. că în vremea soborului să se cerceteze însuşi persoane prin locţiitorii cei ce sunt de faţă în Soborul fieştecărei eparhii. 85 din Cartagina. Şi cum că nu se împotriveşte acestui apostolesc canon cel. zice. Iar dacă unii nu vor arăta celui mai întâi adică mitropolitului. spre a se face odată în an sobor. împiedicarea. cu armele blagocestiei. să se facă la 21 August. să se facă soboare de mitropoliţi. după canon. 104 din care vezi la tâlcuirea aceluia. iar lângă patriarhi. Porunceşte însă canonul 40 al celui din Laodiceea. că lângă mitropoliţi. Ci şi această dată s-au rânduit de canon 81 al soborului din Cartagina. şi la singură eparhia lor să se împărtăşească. sau pentru a se surpa vreo vătămare ce se făcuse. şi să se înveţe cele cuviincioase. 84. Iar cel 61 al acestuiaşi sobor zice. ca stăpânitorii cei ce nu vor sili pe arhierei să facă soboarele acestea sau care nu vor arăta împăratului (neurmarea lor). pentru care nu au putut a se înfăţoşa la sobor. să se facă soboare de episcopi. pentru greutăţile călătoriei. Iar oricare stăpânitor ar opri a nu se face soborul acesta. să se afurisească după canonul 6 al soborului 7. să se facă neîmpărtăşiţi de către ceilalţi. să se certe frăţeşte. nu s-ar afla de faţă la soboarele acestea. şi pentru întâmplări care oprea. sau câţi episcopi sănătoşi fiind şi slobozi de neapărată purtare de grijă. Şi iarăşi la acestaşi titlu şi cap. Şi câţi mitropoliţi s-ar lenevi la aceasta. iar Fotie (titlu 130 şi cap 8) rânduieşte.Şi după 20 şi 21 capul al întâiului titlu a cărţii a 3-a din Vasilicale sau împuţinat. sau urma a se face a bunei cinstiri de Dumnezeu (şi a faptei bune). CANONUL 38 144 .

6. can. can. fără de socotinţa episcopului nimic să săvârşească. sau rudelor sale a dărui cele ale lui Dumnezeu. 50] TÂLCUIRE Apostolescul canonul acesta rânduieşte. Sinod 1 şi 2. can. 34. can. după canonul 6. să vândă cele ale Bisericii.72 a afierosi lui Dumnezeu pe fecioare. episcopul aibă purtare de grijă şi ocârmuiască-le pe ele. Însă miluiască-i pe ei din roduri şi din producturile cele ce în fiecare an se adună din lucrurile Bisericii. prin slobozenia aceasta şi cartea arhierească (Entaltirion). Că având aceştia înlăuntru în ierosini putere cuprinse. cu mult mai vârtos se cuvine a i se încredinţa lucrurile Bisericii. nu pot să lucreze nici o slujire ieraticească. fiindu-i Dumnezeu cercetător. Însă deşi are purtare de grijă şi chivernisirea lor. 14. Antiohia. cât şi din acelea. 11. (acestea însă spre pildă este. cărora toată lumea nu le este vrednică. dar nu are şi voie a şi le însuşi luişi şi să zică că este al său vreun lucru din acestea. ca episcopul să aibă purtare de grijă pentru toate lucrurile Bisericii. CANONUL 39 Prezbiterii. can. 57. 7. Că el este căruia i s-au încredinţat norodul Domnului.A tuturor bisericeştilor lucruri. de a lega şi a dezlega păcatele. Sinod 4. Iar de ar fi săraci. ori a odoarelor şi a celor mişcătoare. şi diaconii fără de socoteală şi voia episcopului lor. 41. can. sau să dăruiască rudelor sale lucrurile cele afierosite lui Dumnezeu. [Apostolic. iar lucrarea lor a o săvârşi nu pot fără de socotinţa arhiereului. 7. 8. după 72 Pentru aceea şi prezbiterii. can. dar nu sub pricinuirea acestora. 26. prin scrisoare şi dare de voie iau de la arhiereu stăpânire de a lega şi a dezlega. [Sinod 7. şi nu ca pe rude. 25. Însă să nu-i fie lui cu putinţă a reşlui ceva din ele. a nu spovedi. Teofil. adică. can. Cartagina. şi de la care să se ceară cuvântul cel pentru sufletele lor. 12. nici ierta pe cei ce se pocăiesc. 7. precum dă şi celorlalţi săraci. ori a moşiilor şi a celor nemişcătoare câştiguri. atât din acelea ce se cuvin arhieraticeştii vrednicii a episcopului. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte. şi să le chivernisească cu frică şi cu luare aminte. socotind că. 8 al soborului din Cartagina. are pe Dumnezeu privitor şi cercetător la chivernisirea acestora. 15. deie-le ca unor săraci. 41. 1. Laodiceea. Sinod 7. can. 24. Ancira. 41. mai iau şi lucrarea acestui 145 . Adică miluiască-i pe ei chiar ca pe nişte săraci. can. Iar dacă rudele lui acestea sunt săraci. atât cei neînsuraţi cât şi cei însuraţi. că prezbiterii. iar nu din pricina lor să aibă voie a vinde vreun lucru din acestea. can. şi diaconii. a cărora putere o au ei. 7. dă-le şi lor cele spre trebuinţă. can. prin taina hirotoniei. Cartagina. can. Chiril. 2] TÂLCUIRE Dacă episcopului i se încredinţează sufletele oamenilor. Gangra.

sau monahi. pe ale sale cărora va voi. ale episcopiei. ori cele ce i-au venit moştenire. [Sinod 4. că duhovnicii câţi vor lua odată voia şi alegerea 58 PIDALION canonul 6 al acestuiaşi. sin. după Tarasie. 22. Că hirotesia (adică punerea mâinilor) aceasta este împătăşire de blagoslovenie. 6. atât după cei ce zic că cu putere se cuprinde în ierosini a lega şi a dezlega. şi arătate cele chiriaceşti. nici episcopul sau rudele lui. şi de la dânsul mai cu deosebire. sau rudenii sau casă. Însă să le lase la 146 . când va fi având muiere. Din care unul se vede a fi şi Simeon al Tesalonicului. şi ei pot a o lucra. şi porunca episcopilor şi după nevoie. şi lucrurilor lumii) ori cele ce a câştigat mai-nainte de a se face episcop. Atât. pentru neştiinţa lucrurilor episcopului. că se cuvine a fi arătate. Iar după dare de voie. şi copii. ci singuri episcopii. rânduiesc în canonul lor acesta. care lucru este mai bun şi mai sigur. Antiohia. trebuie a fi arătate lucrurile episcopului. 35. zice.duhovnicesc lucru. ci încă şi prin hirotesie fac pe duhovniceştii Părinţi. Cartagina. 89] TÂLCUIRE Dumnezeieştii Apostoli nici un lucru cinstind mai mult decât pe dreptate. can. Zice însă canonul 30 al lui Ioan Chitru. şi cu orice fel de chip va voi. Şi nu cu pricinuire de bisericeşti lucruri se cade cele ale episcopului. Însă mulţi arhierei nu numai prin scrisoare şi prin o singură voie. cât şi după cei ce zic cele din potrivă. cât şi lucrurile Bisericii. sau ale mitropoliei. „că prin punerea mâinilor Apostolilor zice: Se dă Duhul cel Sfânt” (nu are trimitere). să se jefuiască. când va muri. şi nici o necuviinţă naşte. 30. can. şi moartea lui cu ocări să se îmbrace. el care este mort lumii. Ca să aibă stăpânire episcopul săvârşindu-se. din darul rudelor sale. atât lucrurile ce are episcopul ale sale (de s-ar cuveni câtuşi de cât să aibă ale sale. să lase lucrurile sale73 la aceia care va voi. ca. Că drept este înaintea lui Dumnezeu. Sau şi să cadă în vorbe oamenii lui. Şi cu drept cuvânt este a se face. a le lăsa. şi cum va voi. i s-au încredinţat norodul lui Domnului. şi după soborul 7 (şi vezi subînsemnarea canonului 8 al 1) şi de darul duhovnicesc după Faptele Apostolilor. cu îndatorire are a i se cere de la Dumnezeu seamă pentru sufletele turmei sale. zic. can 24. 40.) Fiindcă. şi înaintea oamenilor. can. că episcopului chiar şi mai cu deosebire. A nu hirotesi şi atunci anagnost. nici Biserica să sufere vreo pagubă. Pentru care sfârşit? Pentru ca să aibă episcopul stăpânire. că zice (răspunsul 11) că prezbiterii nu au împreună cu hirotonia şi puterea de a lega şi a dezlega. şi altele asemenea. CANONUL 40 Fie arătate însuşitele lucruri ale episcopului (dacă însă ar avea ale sale). cu pricinuirea Bisericii. ca de la un păstor.

care va lăsa moştenitori luişi elini. şi nu la ereticeşti. şi după izvodul acesta să-şi facă testament (adică diată)75 la de la arhiereu ca să mărturisească. care se întâmplă uneori să aibă muiere (şi vezi canon 5 apostolesc) şi copii. 74 Fiindcă canonul 89 din Cartagina. să se lipsească de lucrurile cele ce se cuvin lor. şi înaintea lui Dumnezeu. nici a spovedi nu se cuvine. măcar şi rudenii ale lor de ar fi aceştia. 75 Închipuirea testamentului vezi-o la sfârşitul cărţii. şi slugi sărace. Şi vezi mai pe larg subînsemnarea canonul 102 al soborului 6. numai este trebuinţă a o mai lua şi de la moştenitorul aceluia.74 ca să nu se piardă pentru pricina lucrurilor Bisericii. dar şi canonul 4 al acestuiaşi opreşte pe episcopi şi pe clerici de a dărui lucrurile lor la eretici. sau rudele lui. rânduieşte ca şi după moartea sa să se anatematisească episcopul. în loc de a se ferici. fiind amestecate cu lucrurile Bisericii. să se hulească pomenirea mortului episcop.feţe drept slăvitoare. Că cel ce odată s-a născut. pentru că după canonul 40 al Cartaginei dacă episcopii. şi din pricina tuturor acestora. fără numai de vor cădea în vreun păcat. lucrurile episcopului. fiindcă drept este. şi de epanghelma duhovnicească. nici episcopul. Nici este drept ca. şi înaintea oamenilor. 147 . afară de canoane fac. Iar câţi nu o lucrează pentru oarecare opritoare a lor păcate. se cade să le lase Bisericii căreia îi slujesc (ci şi din lucrurile ce le vor câştiga. ci mestecate cu cele ale Bisericii. sau nemişcătoare. Căci după alt chip pot aceştia a se lipsi de darul duhovniceştii slujbe. şi clericii mainainte fiind săraci. sau eretici. nici Biserica a se păgubi de lucrurile sale de către rudele sau poate de către îndatorii episcopului. pentru a osebi lucrurile lui de cele ale Bisericii. sau rudenii. şi să le lase unde va voi. Şi câţi o fac aceasta. nefiind osebite lucrurile lui. în urmă au câştigat în episcopie sau în cliros lucruri mişcătoare. Deci pentru ca să lipsească toate gâlcevile acestea. se cuvine episcopul a avea izvod curat de toate lucrurile sale. din darul cuiva. trebuie să afierosească Bisericii lor ceea ce bine vor voi). Drept aceia după canonul acesta duhovnicii trebuie să aibă ierosinea lor lucrătoare. Că atunci se caterisesc şi de ierosini. sau din clironomia rudească. şi în multe vorbe şi judeţuri. nu poate de două ori a se naşte. rudele şi moştenitorii episcopului să cadă în ispite. 73 Am zis că cele ce au câştigat mai-nainte de a se face episcop să fie arătate.

adică. Sinod 7. nici el. şi episcopul trebuie să primească din lucrurile Bisericii cheltuielile. can. 26. şi celor ce au trebuinţă prin prezbiteri şi diaconi să li se dea cu frica lui Dumnezeu şi cu toată evlavia.CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 59 moartea sa. atât pentru trebuinţele sale cele de nevoie (de nu are ale sale adică. De vreme ce se cuvine bine a se îngriji. trebuie a se ocârmui după stăpânirea lui. can. Pentru că şi legea lui Dumnezeu porunceşte de la Altar să se hrănească. încât după a lui stăpânire toate să se ocârmuiască. şi săraci. CANONUL 41 Poruncim ca episcopul să aibă stăpânire peste lucrurile Bisericii. precum şi parimiastul (paremistul) mai-nainte a zis. 2] TÂLCUIRE Şi canonul acesta asemenea cu cel al 38-lea dă episcopului toată stăpânirea asupra bisericeştilor lucruri. 25. 12. rânduirea 3 a titlului 2 din Nearale. zicând: Poruncim ca episcopul să aibă stăpânire peste lucrurile Bisericii. apoi cu cât mai mult trebuie de a porunci pentru bani. şi fără a avea moştenitori legiuiţi. prin prezbiteri şi diaconi. ci şi înaintea oamenilor. ar muri fără a face testament de lucrurile sale. după legiuirea lui Fotie. şi să lase precum am zis. Că legea lui Dumnezeu a rânduit. şi cu toată evlavia.13) Fiindcă nici ostaşul cândva se lipseşte de simbria sa. Iar dacă şi episcopul sau şi oricare alt cleric. can. lucrurile acestora. ca cum că singur el le mănâncă. că toţi banii şi lucrurile Bisericii. can. dacă încredinţăm lui sufletele cele scumpe ale oamenilor. purtând arme asupra potrivnicilor. nu numai înaintea lui Dumnezeu. şi a se împărţi la cei scăpătaţi. adică. şi Apostolul Pavel în urmă. nu trebuie a le porunci. 24. Sinod 4. şi neprihănit întru toate. Să se împărtăşească însă şi el din cele trebuincioase (de ar avea trebuinţă) la trebuinţele sale cele de nevoie. ci este sărac). cu frica lui Dumnezeu. ca nici într-un chip ei să fie lipsiţi. Căci. însă zice. că dacă sufletele cele scumpe ale oamenilor lui i s-au încredinţat. Încât.( I Corinteni: 9. mai presus de tot prepusul. Chiril. averea sa la cei ce va voi (însă cei ce vor moşteni pe episcop. şi la ale fraţilor celor din străini. ca cei ce stau înaintea Altarului (Jertfelnicului) de la Jertfelnic să se hrănească. după nici un chip. Antiohia. 11. cât şi pentru trebuinţele tuturor fraţilor celor străini care ar veni la dânsul. şi să se păzească pe sineşi fără poticnire înaintea tuturor. Teofil. cărora toată lumea nu este vrednică. nici străinii să se lipsească de cele de nevoie. sau şi diaconiţă. can. din jertfele cel ce se proaduc la Jertfelnic. le moşteneşte Biserica aceea la care ei au fost hirotonisiţi. can. 38. se cuvine a plăti şi datorie de va avea). [Apostolic. şi prihana.76 Şi pentru ce să se ocârmuiască acestea. titlul 10 cap 5. iereii cei ce stau înaintea 148 . 10. mult ne-am lipsi. şi rău le iconomiseşte. şi să se împartă prin aceştia? Pentru ca să se păzească pe sineşi episcopul.

24. în a sa a doua apolighie (răspundere) pentru creştini. 9. alte mădulări adică se proaduceau la Jertfelnic precum rărunchii cei doi cu prapurul. Cartagina. cum că arhiereii se cuvine a cheltui din venitul Bisericii numai în trebuinţele lor cele de nevoie. 22. seul care era asupra pântecelui. sau pentru altă pricină. precum porunceşte fericitul Pavel lui Tit şi lui Timotei să fie arhierei. sau diaconul. can. 69] TÂLCUIRE Cei ierosiţi se cuvine a fi înainte tuturor pildă vie şi închipuire a toată buna rânduială. can. 43.8). fiecare după bună voinţa sa. 60 PIDALION străini. şi văduvelor. 77 Că după Teodorit.2. adică în tavle (jocurile de noroc. ori înceteze. Dar de vreme ce unii dintr-înşii se abat din calea cea dreaptă a faptei bune. ceea ce voieşte dă. petreceri. 55. sau cu beţii. şi alte jocuri). CANONUL 42 Episcopul. din vitele cele ce se jertfeau (afară numai de arderile de tot). care tâlcuieşte: stih 6. şi urechile maiului. zice acestea: „Cei avuţi şi voind. Şi acesta împarte şi orfanilor. (I Timotei: 3. Tit: 1. şi iubitor de săraci. şi nu în cele de prisos. şi celor ce sunt în legături. şi a faptei bune. adică nu merge la război. 149 . că şi canonul zice.” Şi ceea ce se adună se învistiereşte la proestos (stătătorul înainte).77 Şi nici un ostaş cândva ridică arme asupra vrăşmaşilor. cu a sa cheltuială. 50. Sinod 7. Sinod 6. 7 al cap 3 al cărţii celei leviticeşti. can. Şi cum că se cuvine a fi iubitor de 76 Pentru aceasta şi Iustin Filosoful şi mucenicul. Vezi însă. cu tavle zăbovindu-se. Iar celelalte cărnuri se dădeau preoţilor pentru ca să le mănânce (foaia 971 a tomului 1 al celor opt cărţi). 54. şi străinilor celor ce sunt nemerniciţi. şi celor lipsiţi pentru boală. ori caterisească-se. şi în scurt tuturor celor ce sunt în nevoie li se face purtător de grijă. şi asupra coapselor. can. [Apostolic. 47. şi desfătări. şi se îndeletnicesc la jucarea cu sorţi. Laodiceea. şi îndemnarea către toată facerea de bine. can. sau prezbiterul.Jertfelnicului şi jertfesc.

can. sau diacon se îndeletniceşte întru aceste necinstite lucruri. Vasilie. Ci oricâtă dobândă ar lua vreun împrumutător. cu totul. ca nu cumva vrând să păzim legea omenească. face cele asemenea. şi camătă de pe tot lucrul. şi camătă de pe mâncări. Laodiceea. 9. Cartagina. ori înceteze. 14] TÂLCUIRE De a împrumuta cineva argintul său cu dobândă. 17. Aşijderea şi mireanul. sau cântăreţ. este oprit şi de legea cea veche. ca o necuviincioasă a vieţii lor. Iar deşi sholion al titlului 2 al capului 1 al legiuirii lui Fotie zice. Şi David lăudând pe cel drept. ori neîncetând să se afurisească. să călcăm Legea lui Dumnezeu. zicând: „Argintul său nu l-a dat în camătă” (Psalm: 14. ca oricare episcop. sau în cărţi. [Apostolic. a nu avea cineva voie. pe lângă celelalte ale lui fapte bune. care opreşte canonul de mai sus 42. Sinod 6. Laodiceea. 5. ori înceteze ori afurisească-se. 4. că nearaoa 131 a lui Iustinian. sau prezbiterul. şi pe aceasta o adaugă. 50. cu mult mai vârtos este acum oprită la noi creştinii.78 Că zice: „că mai mare decât Biserica este aici” (Matei: 78 Pentru aceasta şi nearaoa lui Leon porunceşte. [Sinod 1 can. 55. să lipsească desăvârşit din petrecerea creştinilor o faptă ca aceasta. sau citeţ. Pentru aceasta blândeţea noastră porunceşte. sau să înceteze despre ele. 10. CANONUL 44 Episcopul. şi în bancheturi. sau să înceteze despre ele. sau să se caterisească de ierosini. can. ori caterisească-se. 54. can. adică care şi joacă în tavle. Că zice Dumnezeu în a doua lege (cap 23) nu vei cămătări fratelui tău argintul cu camătă. noi însă am judecat cu dreptul. CANONUL 43 Ipodiaconul. sau prezbiter. şi dacă aceasta a fost oprită la iudei. can. 44. 69] TÂLCUIRE Şi canonul acesta rânduieşte. ce este 150 . Aşijderea şi mirenii cei ce se zăbovesc întru acesteaşi. nici întru o pricină a lua dobândă. sau cântăreţul.încă şi în beţii şi în bancheturi. camătă cerând de la cei ce se îndatoresc de la el. can. 6. pentru aceasta apostolescul canonul acesta rânduieşte. ca oricare ipodiacon. sau să înceteze de la nişte astfel de fapte de necinste. can. sau altele asemenea. şi se zăboveşte în beţii. 24. cele asemenea făcând. Cartagina. sau să se osebească din adunarea celor credincioşi. sau citeţul. şi oprită de dumnezeieştile legi. can. şi cruzimea împrumutătorilor. can.6). să se socotească în capetele datoriei (Armenopol cartea 3 titlul 7). deşi împăraţii cei mai-nainte de noi au primit dobânda pentru împietrirea inimii. Sinod 6. sau diaconul. că. 47.

cei răstigniţi lumii. 32. dar nu şi împreună ar liturghisi. 6. ca şi clerici. sau prezbiterul. CANONUL 45 Episcopul. 9. 95. ori ca nişte ierei. 65. Sinod 6. 34. împrumutând banii săi.can. sau diaconul. ca unor clerici a lucra ceva. can. sau prezbiter. 20. 47. Că dacă de toţi creştinii este oprit a se face acest lucru. [Apostolic. cere de la datornicii săi dobândă. numai să se afurisească. can. adică afurisire. ereticesc botez primind. can. sau diacon numai împreună s-ar ruga. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul? [Apostolic. sau diacon. ca oricare episcop. 1. după al 11-lea al Apostolilor. CANONUL 46 Episcopul. 68. sau jertfă. şi de orfani nevârstnici). cu statornică făgăduinţă. 47. 9] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte. Sinod 2. can. asemenea de aici să cuvine şi monahului să-şi primească potrivitele lor certări. să se caterisească. să se caterisească. şi vrednica de osândire călcare de legea aceasta. poruncim în vreme de CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 61 12. Pentru aceasta dar şi apostolescul canonul acesta rânduieşte. Fiindcă oricare cleric va şi liturghisi (împreună liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca aceştia sunt şi ereticii. can. 4. după canonul 10 al acestoraşi Apostoli. ori ca nişte clerici. 15. care se cuvine a fi chip şi pildă a tot binele? Şi mai ales nevoitorii. spre chivernisiri şi hrane de săraci. Timotei. can. este lucru nepilduit întru adevăr. Cartagina. Laodiceea. Pustnic şi cămătarnic. după canonul 2 şi 4 al soborului 3) împreună se cateriseşte şi el. cu ereticii. sau să înceteze de la acest rău câştig sau să se caterisească. şi neîmpărtăşire. şi neprimit la auzul omenesc. cu mult mai vârtos despre cei ierosiţi. can. can. dar spre bine cinstitoare pricini (adică spre sloboziri de robiri întâmplându-se. 37. împreună cu ereticii rugându-se. Iar de au iertat ereticilor acestora să lucreze vreo slujire. sau prezbiter. să se afurisească.6). 1. 7.în cartea a 5-a titlul 3 cap 9 hotărăşte. a se caterisi poruncim. 2] 151 . că de acum înainte se vor depărta de arătata. 33. că oricare episcop. că. sau să iertăm lor a lucra vreo slujire bisericească. Vasilie. spre zidiri de Sfinte Biserici. Iar de au dat lor voie. Sinod 3. Că se cuvine pe eretici să-i urâm şi să ne întoarcem feţele despre ei. de va lăsa cineva prin testamentul său. sau prezbiterul. Că cel ce împreună se roagă cu afurisiţii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreună a se afurisi şi el. 6. dar nu cândva şi să ne rugăm împreună cu ei. şi despre clerici. 2. şi postnicii.

din rătăcirea lor. Dovedindu-o aceasta. şi cu toată legiuita creştere de la vremea. care ei ale lor împrumutează. Aceasta nici ca decât trebuie să tulbure pe cel ce citeşte. şi Evangheliei.20). Iar mai vârtos însuşi ereticii se cuvine a se mustra şi a se înţelepţi de către episcopi şi prezbiteri. a fi ori creştini. trestie de sineşi sfărâmată. şi slujirile lor a le urî. ce s-au adunat în Calcedon. sau prezbiter. care a murit cel ce o a lăsat. sau pentru alte lucruri.35). că. că cei de eretici botezaţi sau hirotonisiţi. unul ca acesta. oricare episcop. dacă noi creştinii avem poruncă evanghelicească când împrumutăm. Drept aceea nu se reazeme cămătarnicii şi lingătorii de dobânzi pe cuvintele acestea ale lui Valsamon. Iar dacă epitropii şi iconomii testamentului mortului. titlul 9 cap 27.şase luni după ce s-ar arăta testamentul cel de acest fel. ar prelungi vremea peste acelea şase luni. şi prelungesc vremea dării lor.15). urmând apostolescului acestuia canon care leapădă botezul ereticilor de obşte. şi din alte multe scripturilnice ziceri. să se dea dăruirea aceasta şi pomana la feţele cărora s-au lăsat. şi al schismaticilor împreună. zic. şi Fotie însuşi aceasta zice. (12. Ci precum este cu totul arătat din însăşi cuvintele nearalei. pentru sufleteasca lor mântuire. şi tot soborul cel dimprejurul său. doar cumva vor înţelege şi se vor întoarce. încă şi apostolescului canon 68 celui ce zice. dobândă înţelege.6) sau mai bine a zice. pentru cele sufleteşti ce le lasă cei ce mor la feţe nevoiaşe. nu pentru bani. şi nimic îi ajută. că se cuvine să mulţumim patriarhului Fotie. Căci. iar mai ales din acea apostolească: „Un Domn. şi nu vor da pomana aceasta. Dacă nearaoa aceasta. canoanelor acestora. că trebuie să ceară. au aşezat canon prin care leapădă botezul ereticilor. 79 Pentru aceasta şi Sfântul Ieromartirul Chiprian care a stătut episcop al Calcedonului. pentru că bine a tâlcuit. că aceste cu adevărat toiag de trestie. un 152 . cum vom fi iertaţi. ar primi ca de drept şi adevărat botezul ereticilor79 sau jertfa ceea ce se proaduce de dânşii. să nu nădăjduim că vom lua nici însăşi capetele: „împrumutaţi nimica nădăjduind” (Matei: 6. este cu neputinţă. ori clerici. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte. rânduieşte aşa. după proorocul Iezechil. fii ca cum ai pierdut” (Sirah: 8. să o dea de aici înainte cu dobândă. Iar sholiastul Valsamon zice. Şi Sirah zice: „de vei împrumuta. Urmând ei zic. şi dumnezeieştii legi. iar iconimiile morţilor le ţin ca să le mănânce ei. ci mai vârtos la pământ îi aruncă. că se cuvine episcopii şi clericii să ceară dobândă. o credinţă. Pentru că Fotie va adică să ceară clericii dobânzi. dacă luăm şi dobânzi? 62 PIDALION TÂLCUIRE Dreptslăvitorii creştini se cuvine a se feri de eretici. cel de optzeci şi patru de episcopi. şi îi oboară în prăpastia cea de suflet pierzătoare (Matei: 12. Pentru că aceasta este faptă potrivnică Sfintelor canoane.

şi Firmilian cel ce a stătut exarh al soborului celui din Iconia (pe care marele Vasilie în întâiul său canon. Care este prea cu necuviinţă. că socoteala aceasta. botezul ereticilor: adică al celor cu totul despărţiţi de Biserică. şi despărţindu-se numai aveau în sineşi darului Duhului Sfânt.Botez” (Efeseni: 4). şi înfrânaţi. ne este nouă şi proaspătă a lor. Într-un glas cu Sfântul Chiprian şi cu soborul cel de lângă el. sau despărţit la început de Biserică. dar cine. şi al schismaticilor. de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în Biserica cea sobornicească ci s-au rupt dintrînsa prin eres? Iar de este adevărat botezul ereticilor şi al schismaticilor. fiindcă schismaticii cei ce se numesc curaţi zic. şi spre sfinţenia Botezului. ci două. îl numeşte al său. ca de mireni botezându-se. Şi după urmare cei ce se botezau de dânşii. precum Pavel strigă. zice acestea. Adaugă însă ei şi aceasta. cum poate fi adevărat botezul ereticilor. şi de sac purtători. să fie primit botezul schismaticilor. canonul acestui sobor şi sfântul a toată lumea al 6-lea sobor (cu canonul al doilea) l-au pecetluit. Să uneşte la această socoteală şi marele Vasilie. care Botezuri sunt primite. sau a hirotonisi. că botezul schismaticilor. paragraf 4) de nevoie fiind la această pricină. ci veche. fiindcă darea acestuia se tăiase. măcar de ar fi ajuns şi la vârful săvârşirii şi al înţelepciunii. ca pe unul ce era episcop al Chesariei). s-au părut bine cuvântată pricină celor din început cu totul a se lepăda. Că scriind către Sfântul Chiprian. care se află în cartea cea pentru cei ce au patriarhisit în Ierusalim (cartea 1. pe ale cărui canoane aşijderea le-a pecetluit cel al 6-lea sobor a toată lumea (în canonul 2) că adăugând în întâiul său canon a zice. apoi nu este un Botez. şi care după însăşi credinţă sunt osebiţi de cei drept slăvitori. dar însă fiindcă s-au socotit de cuviinţă de către oarecare părinţi ai Asiei. Şi de unde mai-nainte era canon de localnic şi particularnic sobor. nici dar duhovnicesc aveau. şi unul este Botezul cel adevărat. Însă însemnează. în două le împarte pe acestea. şi alţii. de a nu primi botezul ereticilor. poate a se întări. şi este adevărat şi cel al drept slăvitoarei şi al soborniceştii Biserici. Că dacă. Iar botezul schismaticilor. şi Firmilian al nostru. strică şi leapădă botezul ereticilor. pentru oarecare iconomie a multora. sau socotit adică a fi de cuviinţă de către soborul cel de lângă Chiprian. Pentru aceea ca nişte mireni făcându-se. şi a crede. cap 16. şi care neprimite. acum este canon de a toată lumea sobor. şi de cei mai dinainte ai lor cercată. fie primit. zic ei. şi a cărora osebire priveşte dea dreptul la credinţa cea întru Dumnezeu. au poruncit să se boteze cu adevăratul Botez al Bisericii cei soborniceşti. ca unul ce de acesta s-a pecetluit. că singură suprachemarea celor trei nume ale Sfintei Treimi. să se lepede şi acesta. este destulă spre iertarea păcatelor. şi acela ce botează? Citeşte toată epistolia acestuia. de nu este adică drept slăvitori. nici stăpânire de a boteza. şi idroparastaţii (adică cei ce săvârşesc Liturghia numai cu apă). care în întâiul său canon îl primeşte marele 153 . una este soborniceasca Biserică. zicând: Că.

şi zic numirile Sfintei Treimi la Botez. şi al Fiului. mai mult se spurcă cu păgânătatea. şi către buna cinstire. cu sfinţii cei mai-nainte zişi. zicând. Iar în canonul al 20 al său hotărâtor zice. zic numai numele Sfintei Treimi. să te înece în apa botezului. ci cel ce zice şi cheamă numele. zice în cuvântul cel la Sfântul Botez. şi a te face mort. şi pe ale acestuia cuvinte le-a pecetluit soborul al 6-lea că zice. pe acesta îl numesc Fiu. care se catehiseau. precum este şi la Romani. şi înfrânatici. şi al Fiului. sau şi către macedonieni întinzându-se. Pentru aceasta dar şi Mântuitorul nu a poruncit Apostolilor să boteze chiar numai. acela dă şi pe adevăratul Botez. şi de sac purtători. pierzând în puţinele slăviri ale celui de o fiinţă şi de asemenea fiinţă mântuirea ta. Iar de şchiopătezi încă. fiindcă tăgăduiesc pe întocmai fiinţa cea dintr-însul. că este Botez. Drept aceea urmează. pe toţi îi botezăm. pentru că le lipseau săvârşitul. dar cu adevărul nici un ajutor are către credinţă. nici credinţa o au sănătoasă. şi pe altul din nou plăsmuindu-l cu nălucirea lor zidit din cele ce nu au fost. şi zadarnic? Şi se vede adică după mască. Că nu cel ce zice Doamne. şi a Duhului. cum dar Botezul cel ce se dă de dânşii. Încât nici darul Botezului să-l aibă. ci mai întâi le-a zis să înveţe pe cei ce vor să se boteze. tăgăduiesc însă şi pe adevăratul Fiu. de dumnezeirea Tatălui. nu este cu totul nefolositor. că pe eretici nu-i primeşte Biserica. şi nefolositor au şi pe Botezul cel dat de dânşii. şi nu primeşti deplinirea dumnezeirii Fiului şi a Duhului. fiindcă sunt mai necinstitori de Dumnezeu decât ceilalţi eretici. a Botezului zic. Iar de este la voi oprit Botezul al doilea. Dar şi Teologul Grigorie întru un glas. măcar de şi citesc cele scrise. fără a-i boteza. noi cu un cuvânt. pe cei curaţi. întru al treilea cuvânt asupra arienilor: „Arienii se primejduiesc şi întru însăşi plinirea tainei. în vreme ce se cuvine a doua oară a te naşte prin Botez. pentru ca să se facă credinţa dreaptă din învăţătură.Vasilie. dar fiindcă nu le cugetă acestea drept. nici pe nădejdea care se naşte prin Botez. Drept aceea dacă pe botezul schismaticilor îl strică marele Vasilie. iar arienii nu zic Tată adevărat. şi care are şi credinţă dreaptă. caută pe altul să te boteze. Pentru aceasta şi multe alte eresuri. decât se izbăveşte de ea. Aceastaşi socotinţă o are şi marele Atanasie. că cel ce se stropeşte de dânşii. în cel 47 al său îl leapădă. către arieni. fiind lipsiţi de buna cinstire. Căci. pentru oarecare iconomie. şi aşa să-i boteze în numele Tatălui. fiindcă eu nu am voie a despărţi dumnezeirea Fiului. Deci şi cei ce cugetă cele al arienilor. De vreme ce pe oricare din cele trei ipostasuri o ai pogorî din vrednicia 154 . sau mai bine zice. şi cu dreaptă credinţă să se adauge săvârşirea botezului. şi al Sfântului Duh. de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine să boteze pe eretici. cuvântul nostru însă să aibă putere de a strica adică pe botezul acestora. dar. însă amăgesc pe cei ce iau Botez de la dânşii. dacă deplinirea prin Botez se CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 63 dă în numele Tatălui.

Iar marele Grigorie vrând a arăta puterile şi sălbăticia arienilor. nu a lepădat botezul tuturor ereticilor. temându-se de împărăteştile şi dregătoreştile puteri. este trebuinţă a şti cineva mai-nainte. încă şi cel al 6 a toată lumea sobor în canonul 95 al său. după apostoleştile canoanele acestea şi după soborul cel de lângă Sfântul Ciprian. şi răul mai rău să se facă. Deci Sfinţii Apostoli în canoanele lor cel mai-nainte zice.5). iar al altora nu? Pentru ca să se facă dar lesne de înţeles dezlegarea nedumeririi acesteia. Iar cum că. şi al altora.dumnezeirii pe toată Sfânta Treime o pogorî din aceasta. Iar soboarele acestea două de toată lumea. Că marele Vasilie. au întrebuinţat iconomia. Şi se botează cu trupul. iar cu sufletul nu se luminează. Drept aceea. şi cu cuvinte goale.” Ci şi Sfântul Leon în epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic dă sfinţenie prin Taine. şi asupra creştinilor. Vasilie zic.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc. că două feluri de chivernisire. zice: „Botezul celor rău cinstitori de Dumnezeu. se aflau şi la senat. care atunci era Finix singur înfiinţat al Ortodoxiei. acestea nu le zicem de la sine-ne. mărturii sunt la aceasta la aceşti doi mari Părinţi. precum am zis. şi macedonienilor. au întrebuinţat iconomia. au iconomisit lucrul aşa. şi Grigorie. Iar pe al evnomianilor. mai ales în vremea soborului al 2-lea arienii şi macedonenii erau în putere. în al 2-lea canon al său. şi pe sineţi te lipseşti de deplinirea cea prin Botez. şi să-i îndepărteze mai cu lesnire. Pentru că. se numeşte iconomie şi pogorământ. cu dreptate s-ar nedumeri cineva. şi îngrijindu-se ca nu cumva să năvălească. se păzesc în Biserica lui Hristos. şi alta pentru ca să nu se întâmple mai mult să-i sălbăticească asupra Bisericii. şi pe lângă stăpânitori. uneori cu unul alteori cu altul. nu l-au primit. în însuşi recomenduitorul cuvânt ce îl face către cei 155 . şi după toţi ceilalţi mari de Dumnezeu înţelepţiţi Părinţi mai sus pomeniţi. şi botezul arienilor şi al macedonenilor l-au primit. ci aveau şi mari puteri lângă împăraţi. însuşi acest al 6-lea a toată lumea sobor. şi toţi pomeniţii Sfinţi. Zice încă şi dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea la început. ale luptătorilor Duhului. şi până la destulă vreme nu nume arătat Dumnezeu pe Duhul cel Sfânt. şi de îndreptare. asupra Bisericii Chesariei. au întrebuinţat scumpătatea. Un fel se numeşte scumpătatea. Cu care chivernisesc mântuirea sufletelor iconomii Sfântului Duh. iar celălalt. l-a pecetluit. şi pentru aceasta desăvârşit leapădă botezul ereticilor. Şi s-au pogorât a primi botezul lor. întâi pentru ca să-i tragă la dreapta slăvire. ale cărora conscripturi. şi al altora încă. ci al altor eretici le-au primit botezul. nu sfinţeşte.” Acestea aşa zicându-se. şi nu numai că erau mulţi întru mulţime. dumnezeieştii Părinţi aceia iconomisindu-şi cuvintele lor cu judecată (Psalm 111. că au Botez dar nu luminare. pentru ce sfântul a toată lumea sobor al 2-lea şi al 7-lea canon al său. era Cuvântul) „Nu te amăgească pe tine o ascultătorule adunările ereticilor.

căci. şi evnomianii.PIDALION 150 episcopi ai acestui 2 a toată lumea sobor. şi soborului al 2-lea de toată lumea. şi arienii. mai întâi însuşi cuvintele canonului al 7 al soborului 2. şi slujitor precum se vede în cuvântul al 2-lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie. zicându-L pe El că este al treilea cu firea după Tatăl. şi aşa nu se vede vreo împotrivă zicere. sunt întocmai după eresuri. Că pentru ce alta. au lăsat să înţelegem noi.” Întocmai este spre păgânătate. zicându-L pe El zidire a Tatălui. cu firile. şi cuvântul acesta al iconomiei este pricina cea mai întâi şi domnitoare. precum se vede aceasta în cuvântul al 3-lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie). şi cel al 2 a toată lumea au întrebuinţat iconomia. pentru care a făcut aşa. şi al altora nu. de vreme ce de o potrivă. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au stătut şi a doua pricină. Au zis însă şi mai sus marele Vasilie. şi să zică. şi sobor de toată lumea asupra lor s-a făcut. pentru care soboarele acestea. care în canonul 1 şi în cel 47 desăvârşit strică botezul ereticilor? Au doară nu citea aceste canoane lui Vasilie? Sau pentru ce să nu facă osebire. cu soborul al 6-lea ne s-ar fi împotrivit şi luişi. ereticii aceia al căror botez le-au primit soboarele acestea. Şi cum că aceasta a stătut pricina. afară numai de cel 1 şi 47? Arătat este dar. zice. şi materia Botezului ortodocşilor. Unde arată. sau împotrivire între dânşii. iar el. că marele Vasilie întrebuinţează scumpătatea. şi mai puternici decât creştinii. adică a afundărilor şi a ieşirilor din apă. Şi asemenea că Macedonie hulea asupra dumnezeirii Duhului. şi savelianeşte a împreuna. care nici după însemnarea noastră cruţându-ne. cea întâi adică cu faţa. Iar ereticii aceia. păzeau neschimbat felul. adică chipul felului. iar pe al arienilor şi al macedonenilor l-au primit. primind el botezul oarecăror eretici. că. al cărora botez nu lau primit. şi cu toate că drept slăvirea s-a înfăţişat. Botezul celor curaţi (adică al navatianilor) pe care l-au primit şi al 2-lea şi al 6-lea sobor (l-au primit pentru iconomia celor mulţi) căci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei. şi canoanele lui Vasilie pecetluindu-se (adică întărindu-se). şi al savelianilor nu l-au primit. iar cea a doua. sau întrebuinţarea materiei. că. precum zice Teologul Grigorie. Iar aceasta este. botezul altor eretici l-a primit. botezul evnomianilor. Şi iarăşi. martori vrednici de credinţă sunt. şi macedonenii sunt cu totul cumpliţi eretici? (fiindcă Evnomie asemenea ca Arie hulea asupra dumnezeirii a Unuia Născut Fiului Tatălui. pentru dânşii acestea: „Cu adevărat fiare cumplite au căzut asupra Bisericii. că răul în amândouă este de-o potrivă. au schimbat săvârşirea Botezului şi o au stricat. însă ei încă erau grei şi sălbatici asupra dreptei slăviri. măcar deşi se află 156 . să zicem aşa. Şi savelianii. şi arieneşte a despărţi. chemarea. şi arianii. ci neruşinându-se a fi decât vremea mai puternici”. că şi cu toate că împăratul era drept slăvitor. şi se botezau după forma soborniceştii Biserici. că pecetluieşte pe toate celelalte canoane ale lui.

precum însăşi cuvintele ce le are canonul arată anume: „Că pe evnomiani. Şi cum că dimpotrivă. fără a schimba nici felul chemărilor nici materia apei (că măcar deşi arianul Ualie a pus lege ca botezul să se facă întru o afundare. negreşit nu ar fi stătut împotriva apostoleştilor canoane. bagă elinismu? Pentru ce dar cei ce sunt deopotrivă după eresuri. Tâlcuitorii canoanelor o zic aceasta. care până acum o am făcut aici. Că citind canonul al 7-lea al soborului 2 acestea zice anume: „Nu se botează dar de al doilea aceştia. ce se face pentru botezul latinilor. Şi măcar de au schimbat arianii şi chemările Botezului după Chedrino. Dar nu au făcut schimbarea aceasta înaintea soborului al 2-lea ci în urmă. ca şi dreptslăvitorii. nu s-au primit deopotrivă de către sobor? Arătat este. ci şi pentru iconomie. pentru gâlceava cea mare. sau norocindu-se. mai ales este şi prea de nevoie. canoanele acelor două soboare. adică să nu primim botezul ereticilor. în trei afundări. ci întocmai ca şi creştinii. nu este aici de prisos. sau Valsamon. iar mai ales pentru ziua de astăzi. de obşte adică pentru toată vremea. se botezau ereticii aceia. după sfinţitul Fotie. ci a rămas nelucrătoare la arieni. şi în trei chemări ale Sfintei Treimi. ci şi între noi. precum acestaşi Dositei zice). că Tatăl. nici s-a întărit. şi Fiul.în cele potrivnice. şi al Sfântului Duh celui şi mai mic. învăţa. şi macedonieni se botezau fără schimbare. martor este şi Zonara tâlcuitorului canoanelor. Iar cum că se boteza după chipul Botezului Bisericii ereticii aceia al cărora Botez soborul l-a primit. precum zice Dositei la Dodecavivlion foaia 86 însă legea aceasta nu s-a ascultat. zice. numai într-o afundare se botezau. şi toţi ceilalţi eretici a se boteza Sfinţii Părinţi au legiuit. nu numai între noi şi latini. întru cele ce pomeneşte botezul ereticilor. zicând în numele Tatălui celui mai mare. şi prigonirea cea multă. Deci pentru că CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 65 ereticii aceea păzeau chipul apostolescului Botez. Şi nu numai pentru aceasta. căci despre Sfântul Botez la nimic se osebesc de noi. nici Zonara. şi între cei de o cugetare cu latinii. şi în trei scoateri. care întru o afundare se botează şi cel precum şi savelianii chipul materiei botezului. precum am zis. nu drept nici după chipul dreptslăvitoarei Biserici. şi al Fiului celui mai mic. şi după acestaşi Dositei. i-au primit ca botezaţi. iar cea a lui Arie. Toată teoria. se botează”. sau Anonimul (cel nenumit). Iar evnomianii schimbând chipul materiei Botezului. Fiindcă nici pomenire de aceasta cât de puţin canonul nu face. Că ori nu s-au norocit de dumnezeiescul Botez. al cărora botez nu l-au primit. care poruncesc dimpotrivă. adică pe cele trei chemări stricându-le. Deci urmând celor zise fiindcă locul apostolescului canon o 157 . martor este iarăşi acestaşi Zonara zicând: „Aceştia dar. s-au norocit de el”. nu după forma Botezului Bisericii. că arienii. Şi socoteala lui Savelie introduce iudaismul. Că de le-ar fi lipsit iconomia. şi Duhul sunt o faţă. sau Aristin.

întâi pentru că sunt eretici. este arătată dovadă. pentru ca să nu se facă fiară mai sălbatică asupra Bisericii. şi ar fi robit. Deci şi cei mai-nainte de noi asemenea au iconomisit. iată atâtea veacuri despre dânşii. Nu este primit după cuvântul amărunţimei. nu mai au cu sineşi pe darul Sfântului Duh. şi au primit botezul latinilor. că latinii sunt prea vechi eretici. că avem atâta ură şi atât întoarcere. adică precum şi pe arieni. Deci mărturisit fiind. nici după cuvântul iconomiei. Ajungă însă câte despre dânşii Sfântul Marcu al Efesului (în adunarea 25 cea în Florenţia) de faţă a zis aşa: Noi pentru nimic alta ne-am dezbinat de latini. Drept aceea de nevoie era. Latinii cei maidinainte mai întâi stricând apostolescul Botez. în puţin. Pentru că cu iconomia aceasta şi mai blânzi sau făcut aceia către cei dreptslăvitori. pentru că nu păzesc cele trei afundări la cel ce se botează. fiindcă era mulţime prea multă. pentru aceasta nici se cuvine măcar a ne uni cu dânşii. ori prea puţini au rămas. Însă în destulă ştiinţă poate să ia şi din cărticica înţeleptului Miniat cea numită piatra smintelii. pentru că mireni făcându-se ei. că de nu s-ar fi făcut iconomia aceasta. iar împărăţia noastră îşi da duhul. Şi pentru aceasta. Încă şi marele eclesiarh Silvestru zicea (cart 9 cap 5): „Osebirea latinilor. şi aşa o au avut cei mai-nainte de noi. şi puternici întru lucrările cele din afară. Dar de ar pofti cineva a înţelege şi din cărţi eresurile lor. decât pentru că sunt. cu prea înţeleptele lor surpări. mai întâi îndată din aceasta sunt nebotezaţi. acest fel de 158 . nici o trebuinţă este acum să arătăm vreo dovadă. papa. şi mai ales au întărire de la Sfântul a toată lumea al 6-lea sobor. Aceasta este o dovadă. este eres. Şi cum că latinii sunt eretici. ci şi eretici. ar fi ridicat neamurile cele apuseneşti asupra celor răsăriteneşti. şi atâţia s-au întors la buna cinstire. sau pe macedonienii cei luptători de Duh. şi ar fi ucis. Că însuşi aceasta. cât sunt mari. mai ales după chipul cel al doilea. fiindcă au luat. Şi au nimerit pravăţul acesta şi nădejdea. acestea le va afla toate. fiindcă au pus asupra noastră dumnezeiască pronie. ori desăvârşit au lipsit. Al doilea latinii sunt nebotezaţi. zicem că botezul latinilor este minciunonumit botez. în cărţile preasfântului patriarh al Ierusalimului Chir Dositei biciul papistaşilor. Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face. cu pravăţul şi cu nădejdea întoarcerii acelora şi a cunoştinţei. încât. şi cărora nu li se poate zice împotrivă. precum din început au primit de la Sfinţii Apostoli dreptslăvitoarea Biserică. prin care dreptslăvitorii ierei săvârşesc Tainele. Pentru că papismosul atunci era îndricul său. nu numai shismatici. după marele Vasilie de mai sus şi după Chiprian şi Firmilian sfinţiţii cei mai-nainte de el. şi canoanele marelui Vasilie. şi ale Ieromartirului Ciprian. care este atât de mare şi ne împotrivă zisă. căci ca pe nişte eretici îi urâm. sau pe savelieni.cere. şi toate puterile împăraţilor Europei le avea în mâinile sale. nici după cuvântul amărunţimei este primit. fiindcă s-au rupt din dreptslăvitoarea Biserică. şi alte nenumărate răutăţi le-ar fi făcut.

1. 35. ung cu acela pe copil. Ca unul ce-şi bate joc de Crucea. 68. can. Acum zic. Cel ce pofteşte. 8. şi nu este veşnică şi nehotărâtă.păzitori care şi însăşi trufaşilor acelora desăvârşit le-au smerit sprânceana. împlântândul în apă. să se caterisească. 46. cetească cartea prea mult 66 PIDALION poruncim ca să se caterisească. spre deplinirea Botezului. zice Teologul Grigorie în lauda cea către Atanasie: „Nici (socoteala) cea străină primindu-o. cetească. de nu îl va boteza. după apostoleasca predanisire. sau prezbiter. can. precum au vestit nouă de acolo întorcându-se la noi oarecine. Pentru aceasta şi Teofilact al Bulgariei zice: „cel ce face ceva după iconomie. Cu adevărat întrebuinţau turnare. Pentru aceasta apostolescul canonul acesta rânduieşte. can. Că cei ce binevoiesc (adică se învoiesc) la slujbele acelora. oricare episcop. cât şi de dumnezeieştii Apostoli. Pentru aceste trei afundări. de-l va boteza din început. can. ce mai trebuie iconomie? Că iconomia are măsuri şi hotare. Aşa zic şi eu. sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu. 95. sau cel puţin nu au osârdie spre a-i scoate pe dânşii din cacodoxia lor. nu chiar ca un lucru bun. Cartagina. şi aşa îl botează. nebotezaţi sunt latinii. Sinod 6. că puţin bumbac (care fieştecine poate şti câtă apă au ridicat bumbacul) zice. [Apostolic. 20. întru a cărora închipuire se face Botezul. Sinod 2 can. sau şi ei au aceleaşi socoteli ale acelora. CANONUL 47 Episcopul. Iar între alte locuri. de trei ori aruncă puţine picături de apă pe fruntea pruncului. nici pe a noastră stricându-o. Fiindcă una au stătut şi Crucea şi moartea Domnului. face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme (tâlcuirea la cap 5 stih 11 către Galateni). 1. pentru că nu fac cele trei afundări şi scoateri. can. 47] TÂLCUIRE Un Botez este predanisit nouă dreptslăvitorilor creştini atât de Domnul nostru. Fiindcă ce conglăsuire are Hristos cu diavolul? Sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios? Căci cei ce primesc cele de către eretici. că. 84. când nimic asupra noastră poate turbarea papismosului. care cu adevărat ar fi rea iconomie. şi Sfinţii Părinţi. sau prezbiterul pe cel ce are Botez după adevăr. adică puţină apă pe creştetul copilului turnând. cum pot a-i mustra pe ei ca să lepede eresul lor cel cacodox şi rătăcit. şi nu osebeşte pe ierei de către minciunoierei. nu zicem. cât sunt de nevoie şi de neapărate. 57. ar boteza de al doilea din 159 . Deci. În destul am iconomisit. Vasilie. şi de moartea Domnului. 7. ci după toată nevoia. Care încă şi acum pe la oarecare locuri se lucrează. Calcedon. Iar cei mai mulţi cu o legătură de peri de porc.

când printr-însa. şi noi călcăm scumpătatea sfinţitelor canoane. că în urmă pentru mare iconomie au întrebuinţat chipul mirului. ar fi vrut cu dinadinsul să strice apostoleştile şi soborniceştile canoanele acestea. la stăpânirea acestui apostolesc canon. Ci precum se vede. că cu Mir îi primeau. Că au iconomisit soborul al 2-lea precum am zis. de nu ar fi făcut mai-nainte Apă Sfântă. zice dumnezeiescul Hrisostom. şi a primit botezul arianilor. arătat este. care arată în ce chip să-i primim. socotească ce au să răspundă. adică ca pe unii ce nu aveau Botez Sfânt şi apostolesc (dodecavivlion a lui Dositei foaia 8.învăţatului. şi cu aceasta încă. şi precum de cuviinţă este a crede. încă şi la a celui după acesta adică al 47-lea! Ştiu ce propun nenumiţii apărători ai latinescului minciunobotez. şi al macedonienilor. răsăritenii îi botezau. şi ca nişte eretici botez nu pot da. deci când latinii. Pentru că de nu ar fi aceasta. şi primim minciunobotezul ereticilor. cum că sunt adică nelucrătoare dumnezeieştile numele acelea din gura ereticilor scoţându-se. unde mai-nainte ar fi liturghisit apusean. apoi. fiindcă nu folosea slăbiciunii cei mai de pe urmă a neamului nostru. ar propune cele trei chemări ale Sfintei Treimi. dintru aceasta este arătat.” Că a iconomisi se cuvine unde nu se face călcare de lege. Că propun că obişnuia Biserica noastră a-i primi cu ungerea Sfântului Mir pe cei ce din latini se întorceau. zic. Iar cum că cu iconomie s-au făcut închipuirea aceea. şi pe lângă aceasta. că şi baborniţile fac minuni. fiindcă descântă cu dumnezeieştile nume. Precum o mărturiseşte aceasta localnicul sobor cel din Laterano Romei. rea iconomie este aceasta. 24). câtă trebuinţă de acum cere. Deci. Şi apoi zice. Ci şi noi la apostolescul canonul al 50-lea vom zice. spre curăţire. şi de la marele Atanasie. cei ce primesc stropirea latinilor. nici pe latini putem ai întoarce. că dreptslăvitoarea şi apostoleasca Biserică. fiindcă atunci surpaseră şi stricaseră toate cele 160 . nu trebuie a se face că au uitat cele ce au auzit mai sus de la Sfinţitul Firmilian. Deci. Care s-a făcut la anul de la Hristos 1215 că zice acesta în canonul 4 că răsăritenii nu liturghiseau. având şi pilda pravăţului său. că până atunci răsăritenii botezau pe apusenii cei ce se întorceau. ce mai sus le-am însemnat. Că pentru ce cu Mir dacă nu ereau eretici? Deci eretici fiind mărturisiţi. au răsturnat şi apostolescul Botezul acelor trei afundări. nu este de crezut. să aţâţe mai mult mânia papismosului. pentru că au pierdut darul cel începător desăvârşirii. când până atunci. Iar dacă oarecare dintre însuşi latinii şi dintre cei ce cugetă latineşte. acolo. negreşit ar trebui să credem. eretici sunt. că răsăritenii al doilea boteza pe apusenii cei ce veneau la Biserica răsăritului. Cum că ajunge că mărturiseşti. după mărturia a însuşi vrăjmaşilor. Şi că se află şi oarecare rânduială tipărită. că oarecare mare iconomie au vrut să întrebuinţeze pentru latini Biserica. şi preaînţeleptului Evstratie Arghentios. Şi către acestea chiar şi cu dreptate răspundem acestea. pe acel mare şi Sfânt al doilea de toată lumea sobor.

Care lucru. care fiind mai-nainte botezaţi după dreapta credinţă. un Botez” (Efeseni: 4. 10. a doua oară răstignind loruşi pe Fiul lui Dumnezeu”. de bună voie păcătuind noi. Şi cât după aceştia a doua oară răstignesc pe Fiul lui Dumnezeu cu a doua botezare. Drept aceea. pentru că. şi după aceasta iarăşi s-au întors la dreptslăvitoarea credinţă. luând prilejul mărturisirii acesteia de la Pavel care zice. şi multă latinească mânie era pentru acestea. pe care moarte mai mult nu-l stăpâneşte. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 67 început şi de iznoavă.5).80 Aşijderea şi oricare episcop. Iar canonul 19 al soborului 1 zicând de iznoavă să se boteze cei ce s-au făcut pavliani. zice Pavel. Adică Crucea. şi al Apostolilor. „Un Domn. după Hrisostom) iarăşi prin pocăinţă a se înnoi. apoi venind la dreapta slăvire.26) că cu o jertfă. cum că se cuvine a se boteza a doua oară aceia. cu neputinţă este cei ce odată s-au luminat. şi după ce au trecut iconomia trebuie să-şi aibă locul lor amărunţimea şi apostoleştile canoane. numai rămâne jertfă pentru păcate. sau prezbiter nu ar boteza cu Botezul 80 Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea canonului 19 al soborului 1 sau şi alţii asemenea cugetători cu Valsamon. două botezuri băgă în soborniceasca Biserică: Care în Simbolul Credinţei un Botez mărturiseşte. şi de obşte în eres. nu zice pentru dreptslăvitorii cei mai-nainte botezaţi. care lucru este prea păgânesc. şi de dânşii spurcaţi.6. precum se botează dreptslăvitorii creştini. a doua oară răstigneşte şi pilduieşte pe Fiul lui Dumnezeu. pe cel ce cu adevărat sau botezat după aşezământul Domnului. „Că. şi. şi pe cel 19 al soborului 1 ce zice: că cei ce s-au făcut pavliani când vor năzui la soborniceasca Biserică se cade de iznoavă a se boteza. adică. că este cu neputinţă. după acestaşi Pavel. ci pe cei ce din naştere sunt eretici. Drept aceea şi nu zice de al doilea să-i botezăm. ca pe un desăvârşit nebotezat. zice. zice. Nu zic aceştia drept pentru trei pricini: 1. şi al dumnezeieştilor Părinţi. (pavlianiţi numeşte pe cei ce din naştere au eresul lui Pavel Samosateului). după dumnezeiescul Hrisostom (voroava 20 către Evrei 6. unul ca acesta să se caterisească. Că apostolescul canonul acesta. 2. fără de schimbare. o credinţă. De vreme ce cu acest al doilea de nou Botez. s-au făcut apoi eretici. şi nu pe cei ce în urmă s-au făcut aşa (deşi ceva de acest fel se vede că însemnează zicerea pavlianicesc) fiindcă 161 . şi răstignire şi moartea Lui o îndoiesc. apoi au căzut (adică în iudaism. cu acest de al doilea Botez care ei îl vor.rău făcute în Florenţa. ca pe unii ce mainainte au fost botezaţi. ci să-i botezăm (că de nu va boteza zice) ca pe unii ce niciodată ar fi fost botezaţi după dreapta slăvire. Aducând spre mărturie pe apostolescul canonul acesta. Şi îndoieşte moartea Domnului.14. şi Botezul închipuitorul Crucii. pe care spre mărturia socotelii lor îl aduc. a îndeplinit întru veşnicie pe cei ce se sfinţesc.

precum vom vedea în tâlcuirea aceluia. şi moartea Domnului. şi cu trupul şi sângele Domnului „Că sângele 68 PIDALION soborniceştii şi dreptslăvitoarei Biserici pe cel spurcat. dar şi Zonara. Pentru aceasta şi canonul 35 al soborului din Cartagina nu iartă a se boteza de al doilea clericii cei caterisiţi pentru vinovăţii. să facă atâţia ani ascultând (din afară de Biserică rugile) şi atâţia ani căzând (înaintea uşilor Bisericii şi cerând iertare de la cei ce ieşeau din Biserică în vremea ce ar fi fost cu putinţă să-i boteze a doua oară. după acest apostolicesc canon 47 şi după cel 57 al Cartaginei deşi de eretici s-au spurcat. pavlianişti. Ce deopotrivă pe amândoi ca pe nişte adevăraţi îi primeşte. şi nu pe cel în urmă făcut. nu că doar era adevărat Botez acela. adică de eretici. după înţelegerea aceasta tâlcuieşte canonul. Precum şi marele Vasilie în canonul 47 această zicere o au întrebuinţat a anavaptismosului. Precum şi Pavel Apostolul a zis dumnezei şi domni pe dumnezeii elinilor. Şi pe lângă acestea. şi pe dânşii să-i curăţească de lepădare.soborul 6 în canonul 95 al lui. ci o a întrebuinţat nu chiar. Că darurile lui Dumnezeu sunt necăite. pe cei ce s-au făcut pavliani o au schimbat întru zicerea. care nu este. care nume arată mai mult eresul cel din naştere. şi rânduiala curăţitoarelor rugăciuni al patriarhului Metodie. sau că se leapădă de credinţă. ci precum aceea îi numeau (I Corinteni: 8). a doua oară Botez. Fiindcă batjocoreşte Crucea. care arată că. ne este iertat a boteza cineva a doua oară pe cel cu adevărat botezat. pe care Biserica le citeşte asupra celor ce s-au lepădat de credinţă. Şi al 3-lea că: „De ar fi fost iertat a se boteza iarăşi creştinii cei ce se fac eretici. Că nici urâtul botez al ereticilor face creştini 162 . iar deşi canonul acesta a întrebuinţat zicerea lui Anavantizo. asemenea adică cu donatişti. şi în sfârşit cu pecetea Sfântului Mir. ci precum ereticii aceia îl numeau. aducându-şi aminte de însuşi canonul acesta al soborului 1 la zicerea. şi pentru aceasta îl primeşte pe el. Precum şi însuşi Valsamon acesta. că cei ce s-au lepădat de credinţă în vremea goanei. să se caterisească. pentru ce însuşi soborul 1 în canonul 11 şi 12 al său rânduieşte. din mincinoşii iereii ereticilor. Ci se curăţeşte cineva de spurcăciunea eresului. şi aşa iarăşi să se ridice la treapta ierosirii. Nu că doar erau adevăraţi dumnezei. fiindcă nu osebeşte pe adevăraţii iereii dreptslăvitorilor. şi aşa. că spurcatul şi pângăritul botezul ereticilor. şi după canonul rânduit de duhovnicescul părinte. şi montanisti. Iar după cuviincioasa cercare. Fiindcă rămâne Botezul cel dintâi. este în închipuirea Crucii şi a morţii Domnului. rău şi cu greşeală socotind. adică pe cel botezat de către necinstitorii de Dumnezeu. Pomenind adică Botezul nostru către botezul ereticului Pavel. şi îl are asemenea cu Botezul dreptslăvitorilor. ci cu rea întrebuinţare. cu anatematisirea aceluiaşi eres cu pocăinţă vrednică de cuvânt. şi soborul să scape de atâtea osteneli şi griji ale sufleteştii îndreptării acestora?” Pentru acestea dar pricini.

pentru pruncul cel în primejdie botezat nu de iereu. împreună sădiţi ne-am făcut. după Hrisostom. Fiindcă la botezul lor. vă veţi boteza” (Matei: 20. că adică de va trăi. Adăugăm însă aicea că dacă lumeanul poate a-i boteza în vreme de primejdie. Pe lângă aceştia şi aceia ce sar fi botezat de om lumesc în vreme de primejdie. nici alţii martori se află adeverind. Fiindcă şi Dionisie al Alexandriei pe un iudeu botezat de un mirean în vreme de boală ce îngrozea moartea. că nebotezaţi sunt. până ce se va sfârşi”! (Luca: 12. l-a botezat pe el din început după ce s-a însănătoşit.81 lui Hristos zice. Însă însemnează că. Asemenea se cade a se boteza şi cei ce ar fi botezaţi de ne ierosit.adevăraţi pe cei ce întru dânsul se botează. ne curăţeşte pe noi de tot păcatul” (I Ioan: 1. pentru nevrâsnicia lor.7). cu asemănarea morţii Lui. şi a-i împărtăşi (şi vezi subîsemnarea canonului 58 al soborului 6) este însă socotinţă unora. Şi iarăşi „Cu Botez am a mă boteza. nu este lege în Biserică. şi prezbiterii au voie a boteza. că după al 80-lea al Cartaginei 84 al soborului 6 se cade a se boteza şi copii aceia care nici însuşi ştiu de s-au botezat. Precum se istoriseşte în tomul 11 foaia 188 al Vizantidei. întru moartea lui ne-am botezat. aceştia murind să nu se pomenească.3) şi. nici hirotonia lor face adevăraţi ierei pe cei ce se hirotonisesc de dânşii.50) CANONUL 48 Dacă vreun mirean pe a sa muiere lepădându-o pe alta va lua. ci pentru ca să nu se facă trupurilor lor bolnăvicioase sau puturoase. Dar şi Crucea Botez s-a numit de către Domnul. după al 17 al celui 1 şi al 2-lea. Vezi şi subînsemnarea celui 24 al Postnicului. să se boteze de iereu. Şi împreună cu dânsul dar ne-am îngropat prin Botez întru moarte” (Romani: 6. După 1 canon al lui Vasilie. nu cu socoteala binecinstitoare. şi după întâmplare. cu care Eu mă Botez. întru închipuirea Crucii şi a morţii Domnului se face Sfântul Botez. se cade a se pomeni de vor muri împreună cu cei dreptslăvitori ca unii ce sunt întru nădejde de a dobândi dumnezeiasca milă. Se cade însă să adăugăm şi aceasta într-această subînsemnare. Fiindcă după apostolescul acest 47 singuri episcopii. care zice: „Botezul. şi cum mă strâmtorez. că pruncii de mireni în primejdii botezaţi. Iar copiii agarenilor care se botează cu Botezul nostru. 163 . formăluit însă cu minciună. Acestuiaşi zice şi Valsamon şi Vlastar. că s-au botezat. de nu ar muri ci ar trăi după aceasta.23). să se afurisească. şi nu lumenii.22. că este iereu. de ar voi să vină la credinţa noastră. soborniceşte sa hotărât în vremea patriarhului Luca a se boteza al doilea. Că zice Pavel: „Câţi în Hristos ne-am botezat. după apostolescul canon 68. precum am zis. poate după urmare şi a-i mirui. Că ceea ce se face în vreme de primejdie. pe cei de către lumeni botezaţi îi botezăm. ce zice. sau pe cea de altul lepădată. Iar cei nu în primejdii botezaţi de mireni şi neierosit ci făţărnicit iereu. nu au fost unită credinţa păgânilor născătorilor lor.

iar partea cea mai slabă. iar muierea să nu se despartă de bărbatul său măcar de l-ar găsi curvind. Iar de s-ar despărţi pentru cuvântul curviei sau al precurviei. ce a încăput în Biserică din romaniceasca şi politiceasca lege. Că întocmai Domnul şi pentru bărbat. Fiindcă însuşi ei legiuitorii ai politiceştii legi acesteia.10. sau la muiere numai. iar bărbatul având muierea sa. fără să adauge afară de cuvânt de curvie. Iar Dumnezeu nu a legiuit aşa. Acest obicei. o înviere. şi el nerăbdând s-ar însura cu a doua muiere. şi pentru muiere a zis: „Oricare ş-ar lăsa pe muierea sa. aflându-o curvind. Un pământ sunt amândoi. adică pe maică femeie neputincioasă fiind o au lăsat fără purtarea de grijă. şi muierea lui cea a doua nu se osândeşte de preacurvă. ne legiuind a fi fiii şi acesteia supuşi. nici muierea pe bărbatul său. Întocmai şi din bărbat şi din femeie ne-am născut. Cum dar tu legiuitor bărbat ceri întreagă înţelepciune de 164 . Fiindcă botezul lor minţeşte numele său. de va curvi cu alte muieri.16 Ieşire: 10. nu laud obiceiul. când a sfârşit Iisus cuvintele acestea): „Pe cei mai mulţi şi de obşte mireni oameni îi văd greşit înţelegând pentru întreaga înţelepciune. Ci a lăsat aceasta să o înţelegem noi cu neosebire la amândoi. şi va lua pea altuia. care este poruncă întâia întru făgăduinţe. II Lege: 5. iar bărbatului îi dă voie să curvească? Şi muierea de va vicleni patul bărbatului. bărbatului adică îi dă stăpânire a se despărţi de muierea sa. pentru că s-a însurat a doua oară. cu moarte să se omoare.11). Marcu: 7. Iar obiceiul Bisericii. ci că îi botezăm. ci zice: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe maica ta. nu-l primeşte Teologul Grigorie că zice (în cuvântul cel la zicerea Evangheliei. Şi cu totul nu este botez. şi ocara o a pedepsit. Căci pentru care pricină legea aceasta pe muiere o pedepseşte. Şi blagoslovenia tatălui întăreşte casele fiilor. ci o singură „goală stropire. iar blestemul maicii dezrădăcinează temeliile. şi ascultarea o a cinstit. ca să-ţi fie ţie bine” (Matei: 15. preacurveşte” (Marcu: 10. se judecă de preacurvă. Vedeţi potrivire de legiuiri? Unul este făcătorul şi al bărbatului şi al muierii. de va curvi. O Lege amândoura. bărbaţi au fost cei ce au făcut legea aceasta. sau la bărbat numai. şi pentru aceasta numai împotriva femeilor au legiuit.4. Şi cu o datorie sunt datori fii către amândoi născătorii. este nevinovat”? Eu nu primesc legiuirea aceasta. sau preacurvind. şi hotărârea Domnului întocmai vrea ca nici bărbatul să-şi despartă pe muierea sa. muierea cea dintâi ce s-a despărţit de el.” 81 Scumpătatea adică. iar bărbatul CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 69 este vrednic de iertare. taţilor adică au legiuit a fi fiii supuşi. Deopotrivă şi către tatăl şi către maică. are păcatul despărţirii acesteia. sau preacurvind. Şi legea ce o au despre aceasta o văd nepotrivită.Însemnează însă că pe latini nu-i zică că a doua oară îi botezăm.12) şi cel ce grăieşte rău asupra tatălui său sau asupra maicii sale.

amândoi un trup. zice Domnul. ci pentru că muierea ta este legată cu bărbat (cu tine adică). Iar Pavel şi bărbatului îi legiuieşte întreaga înţelepciune. ci Dumnezeu. şi Hrisostom. când va lăsa muierea pe bărbatul său. asemenea preacurvie este şi curvia ta aceasta. preacurvie este. măcar şi cel ce a curvit cu dânsa nu are muiere.la femeie. măcar şi cu bărbat slobod de ar curvi? Negreşit pentru că este preacurvie. Deci şi tu. să ştii că Hristos pe amândoi i-a mântuit cu pătimirile sale. Cel ce va lăsa. s-a făcut trup pentru bărbat. Cu care chip? „Taina aceasta. prin necinstea ce face muierii sale. Că preacurvie este nu numai a preacurvi cu altul muierea cea măritată. atât întru alte părţi. dar şi pentru femeie. păcătuieşte cu muiere slobodă? Cu adevărat fiecăruia este arătat. şi de Biserică” (Efeseni: 5. adică păcatul bărbaţilor cu alta.32). au nu preacurveşte cu mult mai vârtos cel ce având muierea sa. pe muierea sa fără cuvânt de curvie. Pe amândoi i-a amăgit şarpele. bine este şi bărbatul a nu necinsti Biserica lui Hristos. şi tu nu o păzeşti? Cum ceri ceea ce nu dai? Cum având trup asemenea cu al femeii. de nu legile romanilor. fiindcă eşti legat cu muierea când vei curvi cu muiere slobodă. Şi de este aceasta aşa. dar cel ce păcătuieşte este legat cu muiere.32. şi ai nedreptăţit pe însuşi trupul tău. 19. zice. şi nici femeia s-a aflat mai neputincioasă întru a se amăgi. şi trupul cel unul dar trebuie să aibă asemănare. Zice însă şi în canonul său 35 că. ci şi aceasta a păcătui cu muiere nemăritată. Şi nu numai Grigorie. Fiindcă şi aceasta. Pentru că. a păcătuit Eva? Dar a păcătuit şi Adam. A murit pentru bărbat. cât şi întru a douăsprezecea hotărâre a iticalelor sale. şi aceasta întocmai este preacurvie. nu legiuieşti asemenea? Iar de socoteşti relele cele din vremea călcării de poruncă.7). nici bărbatul mai tare spre a nu se amăgi. când îşi vând cinstea lor la alţii. mare este. Pentru că precum noi bărbaţi pedepsim pe muierile noastre. zice. Bine este femeia a se ruşina de Hristos. preacurveşte (Matei: 5. Iar de socoteşti bunătăţile cele din a doua facere. Vor fi zice. ci şi bărbatul cel însurat preacurvind cu alta. prin ruşinarea care arată către bărbatul său. Şi cel ce ia pe cea lăsată. curvind cu alta. să ne păzim de păcatul acesta. curvind cu altele. care surpă porunca cea predanisită de Dumnezeu. dar şi femeia cu moartea Lui se mântuieşte. iar eu zic de Hristos. Ia aminte cu deamăruntul la aceasta ce-ţi zic: nu este preacurvie aceasta numai a păcătui bărbaţii cei însuraţi cu străină muiere măritată. se 165 . Că pentru ce tu pedepseşti pe muierea ta. aşa şi pe noi ne pedepsesc. ci şi însuşi Vasilie nu suferă a urma obiceiul acesta. Şi pentru aceasta ai călcat legea. Asemenea însă şi Hrisostom însăşi aceasta o mărturiseşte întru a cincea voroavă a cei 1 către Tesaloniceni: Rogu-mă. când vindem cinstea muierilor noastre. deşi muierea aceea cu care ar păcătui nu este legată cu bărbat. Poate socoteşti că a cinstit pe bărbat pentru că s-a născut din sămânţa lui David? Ci şi din Fecioară născându-se a cinstit pe femeie. o face pe ea să preacurvească.

urmând Însuşi Stăpânului a toate Dumnezeu. unele femei mănâncă otravă şi se omoară. şi va făgădui de aici înainte să-i păzească cinstea. să nu-l taie de la sine. şi după ce a curvit (însă cu făgăduinţă a nu mai greşi) pentru două pricini. care însuşi va primi iarăşi pe muierea sa. ci chiar şi după întâiul cuvânt pentru râvna. adică al preacurviei. a primit a o face mireasă a Sa.34) şi nu va cruţa în ziua judecăţii. se dă voie a se dezlega nunta pentru râvnirea muierii lui celei legiuite. care şi preacurvă fiind mai-nainte firea omenească. Ci şi nearaoa 117 a lui Iustinian ce este în cartea 28 a Vasilicalelor titlul 7 rânduieşte. ori în casa sa. altele îşi pierd minţile. şi împreună locuieşte cu ea. zic adică către muierea sa. şi păcătuieşte cu dânsa. măcar deşi Domnul a iertat a se despărţi bărbaţii de muierile lor pentru cuvântul curviei. nu este silit bărbatul. ca una ce s-a făcut pricină răului. Cu asemenea chip (ca să nu zic şi mai mult) plină de râvnă este şi mânia. Şi precum însuşire este a unui bărbat înţelept că rănindu-se vreun mădular. şi pentru uciderea ce poate urma din râvna aceasta. precum mânia bărbatului este plină de râvnă pentru muierea lui care a preacurvit. decât curvia. Nu va schimba vrajba cu nici o plată de izbăvire. Iar pricină binecuvântată de despărţire PIDALION între bărbat şi între muiere alta vreuna nu este. iar muierea de canon de certare. Din care râvnirea aceasta.cuvine să cercetăm pentru ce pricină l-a lăsat. şi pentru amestecarea şi stricarea neamurilor care urmează din această preacurvie. altele alte preanecuvioase fac. arhiereii însă nu se cuvine a le da voie de a se şi însoţi ei cu alte feţe. Pentru că şi Domnul n-a iertat a se despărţi aşa prost pentru singură preacurvia. care urmează din o preacurvie ca aceasta. şi a o mântui prin pocăinţă şi prin unirea cea cu Sine. şi curvind cu idolii. spre a o avea pe preacurvă muierea sa. până ce partea cea vinovată se va căi. adică inima muierii întru bărbatul său care curveşte. Drept aceea după zisa lui Zonara în tâlcuirea canonului 9 şi 21 ale marelui Vasilie. şi de se va vedea că muierea fără cuvânt şi fără pricină l-a lăsat. pentru că. Precum pilde ca acestea urmează în toate zilele mai în fiecare cetate şi ostrov şi sat. ori în cetatea ce se află. şi el nu voieşte a se depărta. şi aşa iarăşi să se unească. nici se va dezlega mânia lui pentru multe daruri. prin întrupeasca iconomie. ci să se 166 . că de are bărbatul altă muiere. precum zice Teologul Grigorie. Mai întâi pentru dragostea şi milostivirea ce arată către trupul său. iar muierea lui cea legiuită i-ar zice depărteză-te de aceia. dacă nu voieşte. ci de va voi. Ci să-i lase aşa osebiţi în îndelungată vreme. altele se aruncă în prăpastie. sau preacurvia bărbatului şi a muierii. Însă însemnează că. şi va cădea smerindu-se către partea nevinovată. bărbatul să fie vrednic de iertare. Şi ce zic fără a greşi! Lăudat şi preaînţelept este bărbatul acela. fără a greşi o are pe ea. Iar după al doilea cuvânt. precum zice Solomon (Pilde: 6.

silească a-l vindeca. preacurveşte.16). şi din pricina păcatelor lor mai dinainte a urmat (şi cercetează-şi fiecare fiinţa sa. o face pe ea să preacurvească (Matei: 5. 20. can. se încheie din nearaua 38 a lui Leon. pentru că necurăţia cea de acest fel urmată între bărbat şi între muiere. Că în loc de cântările şi lumeştile nunţii a doua. Cartagina. 19. femeia s-a legat cu lege şi celelalte). Iar de zice Parimiastul „Bărbatul ce-şi ţine pe muiere preacurvă este fără de minte şi necredincios” (Pilde: 18. bărbate. măcar şi curvie de ar urma. can. ci dacă urându-o o vei depărta. se înţelege asemenea şi pentru femeie. Iar câte lucruri are CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 71 [Sinod 6.23). să ia zestrea ei. pentru nădejdea mântuirii amândoura. „Că ce ştii. nu este chip. de vei mântui pe femeie. şi ce ştii femeie. Că porunceşte aceasta. partea cea nevinovată de mare nevoie poate a doua oară a se căsători. după Hrisostom (cuvânt la zicere. Cu cât mai vârtos se cuvine împreună a locui. Ancira. şi va găsi cuvântul nostru adevărat). şi nu a blândeţii şi a bunătăţii legii celei bune a Evangheliei. precum legile împărăteşti poruncesc. Iar a nu se căsători a doua oară partea ce a preacurvit dintre amândouă.7). adică muierea. 35. că greşind mădularul său. a se uni de aici înainte bărbatul şi femeia. şi să fie silită şi nevrând a se călugări. 113.32. Ce zic? Şi pagubă din averile sale se cade să sufere partea aceea. nici vreo meşteşugire. şi s-a făcut pricinuitoare acestei despărţiri. can. după depărtarea lui Dumnezeu. zice Domnul Atotţiitorul” (Maleahi: 2. can. 77] TÂLCUIRE Fiindcă şi Domnul a poruncit în Evanghelie. aşa de înţelept bărbat însuşire este. Iar dacă până în sfârşit. şi altminteri. cu bărbatul necredincios. de vreme ce nu-i desparte nici păgânătatea cea mai rea decât toate păcatele? Şi acestea ce am zis pentru bărbat. se cade mai mult a se tângui şi a plânge pentru păcatul său. şi în întunericul întristării. Şi oricare va lua pe cea lăsată. fără cuvânt de curvie. Că dacă Apostolul zice bărbatul credincios se cuvine a locui împreună cu necredincioasa femeie. Şi al doilea. că bărbatul muierii celei ce a preacurvit. Iar mai vârtos şi însuşi Scriptura cea veche. că oricare îşi va lăsa muierea sa. 87. de-ţi vei mântui bărbatul?” (I Corinteni: 7. să nu o despartă. 9. Drept aceea amândouă părţile se cuvine a suferi unul pe altul. care sa făcut pricină despărţirii.16).15. şi nu a se despărţi. cu gura proorocului Maleahi zice „Pe femeia tinereţii tale să nu o lepezi. 21. femeia credincioasă. Pentru aceasta şi dumnezeieştii Apostoli urmând 167 . şi a nu se despărţi unul de altul. şi a văduvei celei vii a se afla că. Vasilie. dar nu cândva şi partea aceea ce a curvit. iar pe preacurva să se bage în mănăstire. păgânătatea va acoperi gândurile tale. pe care Dumnezeu i-a împreunat ea i-a despărţit. Zicerea aceasta este a asprimii şi a nemilostivirii legii celei vechi. ci mai vârtos să se silească a o îndrepta prin pocăinţă şi întoarcere.

Pe lângă toate acesta însă se cuvine a se şti de toţi. Aceasta şi marele Vasilie sfătuind îndeamnă să se milostivească bărbatul dacă se va pocăi şi se va îndrepta muierea sa.rânduirii Domnului. dacă bărbatul muierii celei ce pentru preacurvie se păzeşte în mănăstire. să le ia născătorii şi rudele sale. Iar mai cu deosebire şi mai mult decât toţi bărbatul ei. Şi se porneşte pâra cea pentru preacurvie în curgere de cinci ani. frate. Iar cum că este iertat aşi lua bărbatul iarăşi pe muierea sa ce a preacurvit. după ce a preacurvit. şi vezi despre aceasta canonul al 4-lea al Sfântului Grigorie Nissa) şi va lua pe alta slobodă de nuntă. mai-nainte de a o lua iar. adică de preacurvie (că evanghelistul în loc de preacurvie aici. să se afurisească. unchi de pe tată. trebuie a se înţelege şi pentru muierea aceea. va muri în vremea a doi ani. sunt martori. după Valsamon) rânduieşte că. şi nu în mai mulţi (Armenopul cartea 1 titlul 3). mărturisind ei în frica lui Dumnezeu. fără cuvânt de curvie. ca pe un mădular al său. după ce se va despărţi de muierea sa fără de cuvânt de curvie. şi a locui împreună cu ea are toată stăpânirea şi voia. pentru îndelungata lui înstrăinare. despre o parte Armenpolul (cartea a 6-ea titlul 2) iar despre altă parte sfinţitul Fotie (cap 2 titlul 1) zicând: nearaoa 134 a lui Iustinian (pusă în cartea 28 a Vasilicalelor. sau pe surori. Iar oricare bărbat. fără a se teme cât de puţin de vreo primejdie pentru aceasta. Iar nearaoa 117 a lui Iustinian porunceşte că. măcar de ar fi luat-o altul. şi să o ia iarăşi. Însemnează însă. ci numai cinci feţe rânduite. că nu poate fieştecine a porni pâră pentru preacurvie. zic întru acest canon al lor: oricare mirean îşi va despărţi muierea sa fără cuvânt de curvie. a vieţui împreună cu muierea sa ce ar fi păcătuit. va lua pe altă muiere despărţită fiind şi aceea de bărbatul său. poate bărbatul a lua iarăşi pe muierea sa ce a preacurvit în vremea a doi ani. şi s-a osândit a se băga în mănăstire pentru preacurvie. Sau de nu va fi având copii. mai multe decât zestrea sa. Adică tată. adică de preacurvie. Pentru aceasta prea rău fac cei ce omoară. şi unchi de pe maică. de va voi ostaşul să-şi ia iarăşi pe femeia sa. aşijderea să se afurisească. sau pe femeile lor. şi acestea să fie prea de aproape ale muierii. şi pe fete şi pe rudenii. altcineva nu se iartă a porni acest fel de pâră. că legile politiceşti şi împărăteşti niciodată iartă bărbaţilor a-şi omorî muierile. ea să se călugărească (şi să nu se căsătorească a doua oară adică). Dar şi canonul 93 al soborului 6 iartă. Acestea însă ce le-am zis pentru bărbat. sau muiere. de va voi. Însă până nu se dezleagă nunta. şi dacă. ce-şi va lăsa pe bărbatul său. Asemenea şi canonul 8 al celui din Neocezareea se vede că iartă pe preotul. şi va lua pe altul. să le împartă copiii săi şi mănăstirea sa. că. prin cinci martori. decât singur bărbatul muierii. fără cuvânt de curvie. însă să se caterisească. pentru că au curvit sau au 168 . curvie a înţeles. o a văzut făţiş preacurvind. şi fără a se vătăma nunta de făcutul păcat de despărţire. chiar de le-ar şi prinde preacurvind.

dar Hrisostom (în acelaşi) împotrivindu-se lor zice. sau din cuscrie. le-au zis: „Mergând învăţaţi pe toate neamurile. Şi când stăpânul lor (adică de sunt robi) n-ar voi a se învoi la nunta lor. că nu are a ne judeca Dumnezeu după legile acestea. să se caterisească (Matei: 28. şi în Fiul. când o faţă este drept slăvitoare. precum aceasta o zice şi apostolul Pavel în cea 1 către Corinteni cap. „O singură pricină binecuvântată despărţire este cea rânduită de legi. Deci apostolescul acesta canon rânduieşte. hulind pe Sfânta Treime. Iar Biserica celor drepslăvitori. cât şi bărbatul pe femeie. nu se cuvine a se despărţi bărbatul de femeie. Deci fiindcă din toate acestea ce am zis se înţelege că. ci în trei fără de început. Când sunt rudenii din sânge. după Teologul Grigorie. în Numele Tatălui. că dacă bărbatul şi muierea se vor despărţi fără de curvie. măcar deşi se îndrăceşte. se despart încă după dreptul cuvânt. Şi atât femeia se cade a suferi pe bărbat. şi să se unească.19). şi în Sfântul Duh. după cel 54 al aceluiaşi. sau prezbiter după rânduirea Domnului nu ar boteza în Tatăl. sau altceva de-i face. ori să se împace. pentru aceasta este de nevoie a suferi o parte pe alta. sau femeia de bărbat. să se caterisească. Fiindcă oarecare eretici. CANONUL 49 Dacă vreun episcop. şi se vor căsători al doilea ca nişte preacurvari se cuvine a se canonisi şapte ani cu neîmpărtăşirea. măcar de o bate. şi în trei mângâietori. după canonul 4 al lui Timotei. după împăraţii Leon şi Constantin. Iar forma cărţii de despărţire vezi-o la sfârşitul cărţii. 72 PIDALION despărţindu-se fără pricină binecuvântată. ori trebuie să rămână văduvind. 41 şi 42 ale marelui Vasilie. că oricare episcop. după Hrisostom (în cuvântul la zicerea: muierea s-a legat cu lege şi celelalte) măcar deşi legile împărăteşti şi cele dinafară.preacurvit. după canonul 72 al soborului 6”. TÂLCUIRE Când a trimis Domnul pe ucenicii Săi la propovăduirea Evangheliei. iar cealaltă ereticească. pentru multe pricini iartă a se despărţi bărbatul de muiere şi muierea de bărbat. şi în trei firi. 7 stih 11. şi al Sfântului Duh”. când o parte vrăjmăşuieşte viaţa celeilalte (titlul 13 din alegerea legilor). după canonul 87 al soborului 6. cu un chip ca aceasta se boteza. şi al Fiului. sau în trei mângâietori. sau prezbiter nu va boteza cu chipul acesta. un fără de început au luat a zice 169 . botezându-i pe ei. canon 20 al celui din Ancira şi 77 şi 37 al marelui Vasilie. măcar de o ocăreşte. ci după legile cele ce însuşi le-a legiuit despre nuntă. Citeşte şi canonul 113 al celui din Cartagina care hotărăşte. măcar de cheltuieşte zestrea ei. sau din Botez după cel 53 al aceluiaşi. măcar alte metehne de ar pătimi. şi neputinţă de ar avea. după porunca aceasta a Domnului. după cel 40. ci în trei fără de început sau în trei firi.

şi cu ce rânduială. că moartea lui Iisus Hristos a stătut un mijloc de nevoie pentru mântuirea a tot neamului omenesc. şi pentru a se lucra de aici înainte totdeauna mântuirea oamenilor prin moartea Acestuia. Măcar deşi Fiul fără de început se zice după hronicescul început. Că această însuşire a singur Tatălui este. şi începătorul mântuirii noastre Domnul. precum am zis. şi pentru împăcarea omului cu Dumnezeu. fiindcă numai lor le este iertat a boteza. şi la toată sfinţita lucrare şi sfinţenia Bisericii noastre. botezându-i pe ei în Numele Tatălui. Însemnează însă că toate canoanele Apostolilor care pomenesc despre Botez. sau prezbiter nu va săvârşi trei afundări ale unei Taine. Apă Sfinţită. închipuirea stăpâneştii morţi.10). ca de nevoie şi neapărat la toată CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 73 taina să se facă închipuirea morţii Lui. dar nu şi după cauză şi după firescul început. care nume să zicem. şi chemarea a câtetrele ipostasurile cele mai presus de dumnezei. 7] TÂLCUIRE Trei sunt prea de nevoie. De vreme ce. şi al Sfântului Duh” (Matei: 28. ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său” (Romani: 5. pentru că este fără de cauză şi nenăscut. ci o afundare. să se caterisească. numai de episcop şi prezbiteri fac pomenire. Pentru că fără de aceasta cu neputinţă era a se împăca omul cu Dumnezeu. şi cu adevărat cu totul neapărate la taina Sfântului Botez. CANONUL 50 Dacă vreun episcop. Şi aceasta însemnându-o Pavel zicea: „Vrăjmaşi fiind noi. [Sinod 2. Am 170 . Drept aceea şi pentru a se lucra totdeauna pomenirea negrăitei acesteia faceri de bine a lui Dumnezeu către om. şi al Fiului. Aşişderea şi Duhul cel Sfânt. atât însuşi Cel ce cu trupul a suferit moartea aceasta. ci ar fi fost de nevoie să rămână în veacuri vrăjmaş al lui neîmpăcat. „Ci mergând. Dar după mai deosebitul tip. pe Duhul cel Sfânt pentru purcederea Sa cea mai presus de cuvânt din singur Tatăl. sunt de nevoie82 după cele ce chiar se zic 82 Dogmă căreia nu i se poate zice împotrivă a dreptslăvitoarei noastre credinţe este.19). precum teologhiseşte Teologul Grigorie. şi toţi purtătorii de Dumnezeu Părinţi au rânduit. şi altor oarecărora clerici. Şi un Fiu pentru negrăita naştere. la taina botezului se lucrează.pe Tatăl. În canonul 49 cel mai de sus dumnezeieştii Apostoli despre cele trei chemări au poruncit şi au învăţat. prin cele trei afundări ce întru dânsa se săvârşesc. Că nu a zis Domnul întru moartea Mea botezaţi. care se dă întru moartea Domnului. cât şi dumnezeieştii Săi Ucenici. Iar întru acest al 50-lea rânduiesc după urmare despre cele trei afundări şi scoateri din apă. Şi un Mângâietor. învăţaţi pe toate neamurile. can. nu şi diaconilor. afundare în apă şi scoaterea întreită.

zicând: „Împreună ne-am îngropat cu El prin Botez” Şi iarăşi ceea ce este mitra la prunc.” Şi iarăşi (în voroava 40 la cea I către Corinteni) şi a ne boteza şi a ne afunda. şi a îngropării celui pururea vecuitor. şi ieşirii de acolo. că acolo şi Sfântul Dionisie Areopagitul învăţătorul tainelor contemporanul (cel de o vreme) cu Sfinţii Apostoli cu obişnuita sa preaslăvită grăire acestea le teologhiseşte. ca într-un mormânt aflându-se capetele noastre în apă. pe simboliceasca învăţătură ce tainic îl povăţuieşte.” Dar ce aduc spre mărturie pe Părinţii noştri cei vechi către întărirea neapărării afundărilor celor întru Botez? Citească cela ce voieşte pe înţeleptul bărbat Corderie Teologul latinilor. prin cele trei afundări. Şi aiurea. Căci. împreună sădiţi ne-am făcut cu asemănarea morţii Lui (Hristos adică). Pentru aceasta şi mormânt pe Botez îl numeşte Pavel. însuşi omul întru sineşi lucrează pe moartea Domnului. Şi Ioan Damaschin. A Sfântului Chiril Ierusalimleanului. şi viaţă. aşadar împreună ne-am îngropat cu dânsul prin Botez întru moarte” (Romani: 6. de a se face Botezul ori în trei 171 . în cuvintele cele catehisitoare. întru moartea lui ne-am botezat. Deci pentru ca să se facă întru noi asemănarea morţii lui Hristos. A Sfântului Grigorie Nissa în cel catehiticesc. ierarhul îl botează împreună cu cele trei afundări şi scoateri. Că în apă se plăsmuieşte şi se închipuieşte. care slăveşte că ar fi lucru adiafor. aceea este credinciosului apa. ca cu cele trei afundări în apă. apoi iarăşi a ieşi din apă. A lui Hrisostom (în voroava 24 la Ioan) unde zice: „Care este cuvântul botezului? Dumnezeieştii închipuiri se săvârşesc întru El. iar alminteri este cu neputinţă. Botezul însemnează pe cele trei zile ale îngropării Domnului. mormânt. glăsuind asupra celui ce se botează pe întreitul ipostas al dumnezeieştii fericiri. dinafară de om se face închipuirea stăpâneştii morţi. şi afundându-se jos se ascunde tot de odată. şi cu canoanele Apostolilor. Şi iarăşi.zis după deosebitul tip. şi a îngropării Sale celei de trei zile. Apoi iarăşi ieşind noi. şi înviere. şi predanisirea Părinţilor cea despre nevoia cea neapărată a afundărilor. cum surpă pe socoteala cea rea a lui Toma Achinatul. A Sfântului Atanasie celui mult pătimitor la tâlcuirea apostoleştii ziceri. şi împreună se îngroapă cu Iisus în apa botezului. cel nou se ridică iarăşi. fiindcă la toate celelalte. Adică însuşi cel ce se botează cu închipuire moare. osebit într-acea de tot acoperire ce prin apă s-a luat spre închipuirea morţii. şi-l va vedea pe el în cuvântul lui cel despre Botez. Deci are cel ce cu sfinţenie se botează. Şi martor la aceasta este însuşi Apostolul Pavel zicând: „Câţi în Hristos ne-am botezat. Iar la Sfântul Botez. şi omorâre. pe domneasca începătoare moarte a îngropării celei de trei zile şi de trei nopţi a lui Hristos dătătorului de viaţă să o urmeze. omul cel vechi se îngroapă. Şi ascultă cât este conglăsuită cu dumnezeiasca Scriptură. Şi toate acestea împreună se fac.4). de nevoie se cuvine să se facă cele trei afundări. de trei ori pe (catehumeni) adică. Este închipuirea pogorârii lui în iad.

Drept aceea şi în Biserica Sfântului Marcu din Veneţia şi până astăzi se află o colimvitră ca aceasta spre ruşinarea papiştilor. şi se scăldau cei ce se botezau. că Botezul nu se săvârşeşte prin singure chemările cele ale Sfintei Treimi. Iar de se împotrivesc latinii zicând. când ne-a trimis la propovăduire. singur prin sineşi poate a dovedi nevoia afundărilor. Şi cum hotărăşte a se păzi cu neschimbare cele trei afundări în trei ieşiri. pentru a se închipui prin ele moartea cea de trei zile şi de trei nopţi şi îngroparea. temându-se. să se caterisească (vezi apostolescul aceasta canon ce profeticeşte surpă pe Evnomie. că este lipsită şi de tot darul. fără de multe alte dovezi. şi întăritoare ale adevăratului şi dreptslăvitorului Botez. şi a Învierii Domnului. şi al Sfântului Duh”. Fiindcă nu a zis Domnul nouă Apostolilor Săi. arătat este şi mărturisit. şi sfinţenia. care sar face ca şi când întru moartea Domnului. adică din cele trei afundări. ci are trebuinţă neapărat de închipuirea morţii. şi a 74 PIDALION de nevoie. învaţă-se. nu numai nu se săvârşeşte Botezul. Apoi dar stropirea apusenilor lipsită fiind de afundări şi de scoateri. Căci dacă. Deci din toate aceste zise ce încheiere urmează? Aceasta adică: De vreme ce cele trei afundări şi ieşirile sunt de nevoie întru Botez. şi să-şi statornicească înlăuntru în Biserici. şi lăsarea păcatelor. întru moartea Mea botezaţi. sau prezbiter întru o taină a Botezului. Încă şi papa Pelaghie întru un glas cu acesta hotărăşte: Că. Se află scrisă şi în lexiconul franţiscului Pivatu. Nu. şi învierea Mântuitorului. şi împăcarea cu Dumnezeu. care el întâi a născocit pe o afundare în Botez. să-şi pricinuiască loruşi ocară au poruncit să-şi facă colimvitre din marmură. sau vaptismata. şi lăsarea păcatelor. pentru ca să poată într-însele cu lesnire afunda pruncii botezându-se. după rânduiala botezului al răsăriteneştii noastre Biserici. un fiecare 172 . ori nu. şi vaptisma adică Botez se numeşte. botezându-i pe ei în Numele Tatălui. cu care se dă de la Dumnezeu oamenilor mântuirea. că Sfântul Oton prin trei afundări boteza. dar poate şi alţi eretici o făceau aceasta în vremea Sfinţilor Apostoli).afundări. şi al Fiului. Şi fără de acestea. neapărat trebuie ca cele trei afundări la Sfântul Botez. vaptizo va să zică afund. Iar dacă de acestea. Dar să vedem şi ce anume rânduiesc Apostolii: Oricare episcop. ci o singură afundare numai. însă. mai înalte fiind decât faţa pământului ca un cot. prin urmare este lipsită şi de închipuirea morţii celei de trei zile şi de trei nopţi şi a îngropării. zice ca nu cumva latinii stricând apostoleştile legiuiri cele rânduite asupra botezului. că stropirea lor prin cele trei chemări ale Sfintei Treimi este dătătoare de sfinţenie şi de dar. şi nu de la altceva. Dar şi însuşi numele colimvitrilor (adică scăldătorilor) întru care se botezau. şi la fiecare afundare. nu va săvârşi trei afundări. din cele trei pogorâri în apă. ci nea zis: „Mergând învăţaţi toate neamurile. Adică botezaţii pe ei în trei afundări şi scoateri. ci cu totul nici poate a se numi Botez.

Însemnează însă. Pentru aceasta se cuvine. 86] TÂLCUIRE De vreme ce toate sunt curate celor curaţi cu ştiinţa. can. Gangra. Pentru aceasta şi dumnezeieştii apostoli în canonul lor îngropării. ori se răstoarnă şi se varsă Sfânta Apă.14). că. şi învierea Mântuitorului totodată se închipuieşte. can. 14. şi de vin. 14. can. de vreme ce mustrăm pe apuseni că au stricat apostolescul Botez. Las a zice. şi a întrupeştii iconomii a lui Dumnezeu Cuvântului. nu pentru nevoinţă ci pentru urâciune s-ar depărta.nume al Sfintei Treimi să-l ziceţi. precum zicem că botezul apusenilor este ereticesc şi neprimit. apoi se cade şi noi dreptslăvitorii să luăm aminte bine la al nostru. a teologiei zic. că sunt bune foarte. ca şi chipul morţii (Lui) să se închipuiască şi cu predanisirea cunoştinţei de Dumnezeu să ne luminăm la suflet cei ce ne botezăm. nici moartea de trei zile şi trei nopţi a Mântuitorului cu înţelegere se arată. ci hulind ar cleveti pe făptură. şi toată zidirea lui Dumnezeu este bună. Ancira. prin acestea Botezul nostru ţine împreună întru sine pe cele mai întâi două dogme ale dreptslăvitoarei credinţei noastre. şi nimic este de lepădat primindu-se cu mulţumire. sau prezbiter sau diacon sau oricare din catalogul cel ieraticesc de nuntă. I Timotei: 4. aşa se cade şi noi dreptslăvitorii să luăm aminte bine la al nostru a nu se face în ligheanuri şi în covăţele întru care abia se afundă parte din picioarele copiilor ce se botează. 1. CANONUL 51 Dacă vreun episcop. nici taina şi cunoştinţa de Dumnezeu a Sfintei Treimi cu deplinire se descoperă. ori îndreptează-se. a nu se face în ligheanuri şi în scafe. Drept aceea şi botezul cel de acest fel. Că nici singură credinţa cea în Treime mântuieşte pe cel ce se botează. precum osebit zice Pavel: Şi nici una este spurcată. Că zice Marele Vasilie: În trei afundări. [Apostolic. şi aşa prin amândouă întru aceasta în mântuire şi în fericire. 50. 21. Pentru aceasta. sau necurată după a sa fire şi estime (Tit: 1. că de multe ori sunt crăpate şi scafele acelea. şi credinţa cea întru Sfânta Treime luminat se vesteşte.4. Şi după urmare. şi îngroparea. Romani: 14. este prea păgânesc şi prea rău slăvitor. 13. şi moartea cea de trei zile şi trei nopţi. Iar cu acele trei afundări şi scoateri. ci împreună cu dânsa de nevoie este şi credinţa cea întru moartea lui Hristos. pentru cele ce s-au zis. de 173 . a Treimii celei de viaţă făcătoare. în care abia să se afunde o părticică din picioarele pruncilor ce se botează. Căci cu o afundare şi scoatere. şi de la Biserică leapădă-se. 9. şi a Învierii Domnului. ca unul ce este pustiu şi de teologie şi de întrupeasca iconomie.15. Taina Botezului se săvârşeşte. aşişderea şi mireanul. Vasilie. can. ori caterisească-se. uitând. şi că bărbat şi femeie a făcut Dumnezeu pe om. Sinod 6. şi de cărnuri. şi în trei chemări. can.

Pentru aceasta şi Chedrino prihănea pe episcopul lui Constantin Copronim. şi strigăm dând ştire. nu eu) şi câţi dezleagă afară de cuviinţă fac. Nicidecum (că această însuşire este a elinilor. fiindcă pricinuiesc mare sminteală creştinilor celor proşti şi tuturor încă. vezi şi subînsemnarea apostolescului canon 80. că Biserica pe cei mai mulţi din cei ce urmează a se face episcopi mai întâi făcându-i monahi aşa îi aşează episcopi. şi înfrânarea trupului. uitând că toate câte a făcut Dumnezeu sunt bune foarte (Facere: 1). pentru aceasta nici îndrăzneau a le junghia precum zice Plutarh. zic a stăpânit. şi că Dumnezeu a făcut pe om bărbat şi femeie. sau prezbiter. şi engratiştilor. acest prea folositor obicei. şi Simeon al Tesalonicului (cap 266) zice. a nu se face episcopi mai-nainte de a se face monahi (care se adeverează din cuvintele ce au zis mitropolitul Cheasariei. Iar ei să ia aminte de datoriile loruşi. în soborul ce s-a făcut în vremea patriarhului Fotie. Am zis că episcopii şi prezbiterii şi diaconii cei ce nu erau monahi.83 ci pentru că se îngreţăluieşte de acestea. ci pentru înfrânare precum zice canonul acesta. sau al clericilor. şi a iereilor) noi însă.vreme ce mustrăm pe latini să păzim pe al nostru Botez neprimejduit şi neprihănit. facem lucrul pândarului. că aveau voie a se înfrâna despre carne sau a o mânca. urmează cu înţelegere dreaptă şi prea adevărată. zicând aşa: „Şi la răsărit dacă cineva nu se face monah. şi diaconi. după Epifanie. nu pentru nevoinţa. şi cel al Calcedonului către ţiitorul locului a lui papa Ioan. şi episcopi. care nefiind monahi. că oricare episcop. După ce obiceiul acesta. că din monah s-a făcut încununat adică cleric şi mânca carne. nici aceştia se cuvine a mânca carne (zice pururea pomenitul Dositei al Ierusalimului în Dodecavivlion foaia 779 adică. Şi iarăşi în vremea arhieriei acestuia (lui Fotie adică) mulţi monahi s-au ales şi clerici. din voia lor nu mâncau carne. şi în vremea de atunci şi acum. cât şi din cel 14 al soborului din Ancira. Şi după aceasta precum şi pentru toate celelalte purtare de grijă şi datorie stă asupra păstorilor sufletelor (adică a arhiereilor. şi de mâncarea cărnii. şi prezbiteri.” Iar dacă arhiereii 174 . şi arhiereul către arhierei. că oarecare. sau diacon. şi pentru nevoinţa trupului. şi de obşte a maniheilor. episcop sau patriarh nu se face. şi a marchianiştilor. şi a bogomililor după Valsamon. s-ar depărta de nuntă. după Vasilie. nu pentru îngreţoşare sau pentru altă oarecare ereticească rea socoteală. patriarhul către patriarhi. şi de băutura vinului. ca unii ce au a da şi cuvânt. sau măcar de ar fi catalogul iereilor. Iar după ce s-au obişnuit în Biserica lui Hristos. care slăveau că dobitoacele cele necuvântătoare au suflet cuvântător. şi cu chipul acesta huleşte şi 83 Atât din canonul acest apostolesc. nici mănâncă. adică pe patriarhul lui. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 75 acesta obşteşte hotărăsc.

povesteşte încă şi dumnezeiescul Hrisostom (în întâiul cuvânt către Teodor cel căzut) cu un monah în pustietăţi aflându-se. Iar împăratul Nichifor Votaniat făcându-se monah. şi mai hrănitoare. întrebat fiind de oarecine. arătat este şi din mărturia ce am zis mai sus: Căci Copronim a fost cu 150 ani mai-nainte de Teofana. iar de sar fi făcut monah. Iar mâncarea cărnii prea îngrăşătoare fiind mai mult decât toate mâncările. voroava 14 la 1 către Timotei foaia 307). pentru căci calcă acest prea vechi obicei al monahilor. fecioria şi înfrânarea şi smerirea trupului. iar pentru celelalte puţină grijă am” (Meletie al Atenei în Bisericeasca Istorie tom al 2 foaia 414). Şi aiurea acestaşi. aceasta adevereşte. iar împăratul foarte iubindu-l îl oprea.după arhiereul şi patriarhul acesta Dositei. Şi dacă monahii după marele Vasilie se cuvine a întrebuinţa nu dieta cea grasă. ci pe cea puţin hrănitoare. istoriseşte şi Nichifor Grigoras în romana istorie că. cu cât mai vârtos monahii? Care pentru trei pricini mai ales se cuvine a se părăsi de mâncarea cărnii: Întâi pentru că scoposul şi sfârşitul monahiceştii făgăduinţe este întreaga înţelepciune. şi ridică război de necuviincioase pofte împotriva sufletului. după ce a pierdut împărăţia. povestind obiceiurile mănăstirilor de atunci zice: Acolo toate sunt curate de jumări (adică de putoarea fripturii de carne) şi de sângiuri (tomul 4. femeia lui Ioan Glicheul s-a făcut monahie. Iar cum că obiceiul cel ca acesta este prea vechi şi folositor. adică se împotriveşte scoposului şi sfârşitului acesteia. cum dar ar fi cu cuviinţă să mănânce carne. aceasta nu i-ar fi mai fost legiuită şi lăudată fapta. zic pe depărtarea de mâncarea cărnii. de suferă cu mărime de suflet monahiceasca viaţă? A PIDALION răspuns aşa: „Singură depărtarea de mâncarea cărnii mă amărăşte. iar de nu ar merge (pentru necuviincioasa şi oprita cererea lui adică) îl îngrozea că se va pogorî singur în târg. şi cere ca şi bărbatul ei să se facă monah. era de nevoie a mânca carne după sfatul doftorilor. după urmare se împotriveşte întregii înţelepciuni şi fecioriei. 175 . Vezi şi la Everghetinos: foaia 425. şi mai îndulcitoare? Al doilea nu se cuvine monahii a mânca carne. şi mai-nainte de anii împărătesei Teofanei. ruga pe cel ce şade împreună cu el să meargă să-i aducă carne ca să mănânce. (cuvântul 1 din cele mai de pe urmă pentru cei ce sfinţenie se liniştesc). fiindcă zădărăşte pe trup. Încă şi dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului. fiindcă acestea arată iubire de îndulcire. viaţa încă a lui Ioan al Scării zicând că Sfântul mânca toate care fără prihană se potriveau epanghelmei. mai ales că pătimind de revmaticali la încheieturile trupului după vremi. după acestaşi Sfânt (vezi mai pe larg la canon 71 al acestuiaşi). nu se cuvine a mânca carne. şi dacă nici mâncările cele mai dulci nu se cuvine a le mânca. arătat zice că mâncarea cărnii este oprită de la monahi. care este mai îngrăşătoare decât toate mâncările.

şi pentru că urma boală între fraţi din mâncarea cea cu totul neunsă.Dar ce aduc mărturii de la oameni? Când însuşi Doamna Născătoare de Dumnezeu a mărturisit. Că acea puţină parte într-atâta mulţime de apă. trebuie să se anatematisească. că nici cât de puţin se prăjea. Iar monahii mai cu osebire trebuie a avea feciorie.21). al doilea şi pentru că atât de puţin se pune încât nici o îndulcire pricinuia. cât de veche şi folositoare de suflet este depărtarea de mâncarea cărnii. fugirea de lucrurile lumeşti. sau slăbeşte (I Corinteni: 8. Zice încă şi Sfântul Meletie mărturisitorul în Alfavitarul său. precum aceasta o povesteşte înţeleptul avă Dorotei. depărtare de mâncarea cărnii. nu voi mânca carne în veac ca să nu smintesc pe fratele meu. Ce zice arătat acestea „Dacă vreun monah va lepăda Sfântul chip va mânca carne. a fost de nevoie pentru că în părţile acelea untdelemn nu se afla. Aceasta este o propunere care din singur auzul se face împiedicare multora. sau se sminteşte. Romani: 14. acestaşi pot numai să o proaducă stăpânului. şi lepădare de mâncarea cărnii. fugirea de lume. sau de s-ar fi întâmplat în legume de 176 . prihănindu-i că mânca zama cărnii. încă copil fiind. că aceasta o face spre a nu pricinui sminteală creştinilor celor de acolo. după cuvântul Sfântului. că pricinuitoarele acestea cuvinte. că şi marele Vasilie zice (aşezământ 26) că s-au iertat de către Părinţi a se pune în buruieni sau în legume o bucăţică de slănină. monahii mănâncă carne. asemenea le propun şi monahii latinilor. zicând. pentru a scăpa de mustrarea ştiinţei lor. nici a face aceea întru care fratele tău se poticneşte. zicând că s-a iertat aceasta de către Părinţii cei de pe lângă Marea Neagră nevoitori. că toţi adică şi mirenii şi monahii sunt datori a păzi poruncile lui Dumnezeu. şi va lua muiere. şi că şi Pahomie hrănea porci în mănăstire. pe lângă altele. zicând aşa: „Toţi suntem datori a păzi poruncile ziditorului. ci măcar pentru sminteala ce pricinuieşte în inimile celor mulţi. Iar de pun înainte monahii noştri cei ce mănâncă carne. şi iarăşi: bine este a nu mânca carne şi a nu bea vin. Căci atât Apostolul Pavel despre o parte zice. Iar al treilea şi mai pe urmă nu se cade monahii a mânca carne de nu atât pentru împiedicare către pravăţul şi sfârşitul monahiceştii vieţi. 34 al Sfântului Nichifor mărturisitorului.13. ori cu sila îmbrăcându-se în chipul monahicesc să se închidă înlăuntru în monastire”. şi strâmtorarea şi necazul. Învaţă-se unii ca aceştia. Însă marele Vasilie. Singură aceasta mai cu osebire se adaugă monahilor. Când şi avva Pimen despre alta: Aflându-se oarecând la o masă ce avea bucate de carne n-a venit să mănânce. poruncind prin facerea de minuni către preasfântul Dositei. şi Simeon noul Teolog hrănea porumbi. şi să nu mănânce carne. şi după urmare leapădă mâncarea cărnii de la monahi ca una ce se face nu după cuviinţă. Scrie încă şi Teofilact al Bulgariei împotriva monahilor latini. unul ca acela de nu se va pocăi. însă pecete acestor zise fie canonul. deşi nu că este împotriva predanisirii celei vechi a Bisericii şi a Părinţilor. fecioria adică.

ne pun înainte aceasta. Ci se numesc aşa pentru trei pricini: întâi şi mai de temei 177 . sau şi pentru îngreţoşare. şi mâncările cele mai proaste. ci numai cele nevătămătoare şi folositoare. precum am zis. şi sugrumat. după Dositei. nu păcătuieşte. la Fapte (cap 15. Carne este şi cea a vulturului. Fiindcă acestea nu sunt oprite de Scriptura Nouă. precum este untdelemnul (sau uleiul) şi vinul.3). şi câine. precum nu mâncăm de obşte toate ierburile. la noi toate cărnurile ca nişte buruieni şi ierburi se socotesc.mâncare fiind aruncată nu este prihănire de desfătare. Că atunci. Precum şi băi aveau prin mănăstiri pentru bolnavi. Iar de va zice cineva că soborul cel din Gangra în canonul al 2-lea al său anatematiseşte pe cel ce osândeşte pe cel ce mănâncă carne. că acestea le hrănea mai întâi pentru străini. ci precum nu mănâncă vreun înţelept cucuta şi mătrăguna fiind otrăvitoare şi aducătoare de moarte. precum a zis Dumnezeu. şi a Sfântului Simeon trebuie a zice. şi sângele. nu se osândeşte mâncând. şi mâncările cele drese. Iar către zisa Sfântului Pahomie. Ci şi acum de se bolnăveşte vreun monah în primejdii de moarte şi va lua poruncă de la doctor să mănânce carne. Pentru că buruiană este şi cucuta. şi legumele şi cele de asemenea. Iar după desluşirea folosirii. ci înfrânare de nevoitori cu adevărat. şi adaugă zicând: „Noi şi înfrânarea ceea ce se face cu cucernicie şi cu cinstire de Dumnezeu o primim”. afară numai de s-ar afla o mare nevoie şi foamete. şi cea a câinelui. că o întrebuinţează ca pe o doctorie. că pentru ce nu mâncăm şi noi carnea tuturor dobitoacelor. iar în canonul 63 asemenea a oprit a nu mânca cineva cele prinse de fiară. la sănătatea trupului. „Ca nişte buruieni sau ierburi v-am dat vouă pe toate” (Facere: 9. şi mai lesne dobândite. şi nu spre îndulcirea şi lăcomia pântecelui. şi al doilea pentru monahii cei bolnavi. ci numai cele nevătămătoare şi trebnice. aşa asemenea nu va mânca cineva carne de câine sau de vultur (sau de altele ca acestea) fiindcă sunt şi vătămătoare la sănătate şi netihnite la gust. iubire de dezmierdare le numeşte. că aceasta o au zis nu pentru cei ce nu mănâncă carne. că nimic este spurcat şi necurat în firea sa. Că Apostolii. Iar fiindcă oarecare eretici numiţi engratevte (adică înfrânaţi) care se îngreţoşau de cărnuri şi nu la mâncau. Laudă însă pe mâncarea ceea ce are puţină hrană. şi mătrăguna. mortăciune şi sânge. Aşa nici toate cărnurile mâncăm. răspundem: că nu pentru că sunt greţoase şi urâcioase se numesc aşa. se ştie că acestaşi sobor se dezvinovăţeşte iarăşi prin canonul 21 al său. răspunde marele Vasilie către dânşii zicând: canon 86 că după socoteală. şi vulturul în scriptura veche se numesc necurate. Şi al patrulea că deşi o zice aceasta marele Vasilie: Cu aceasta nu iartă mâncarea cărnii ci încă din împotrivă cu totul leapădă dieta cea grasă. şi mai dulci. Iar de ar sta cineva împotrivă zicând: că şi câinele. ci pentru mândrie. şi vultur de ar mânca.29) au oprit numai a nu mânca cineva cele jertfite idolilor. nu pentru nevoinţă şi înfrânare.

se împotriveşte şi face împotriva lui Hristos.7). care a zis. ci îl leapădă. Iar nefiind ucenic al Lui. sau prezbiter. Iar de nu se va îndrepta. adică îngerilor celor ce sunt în cer. şi nu pentru înfrânare. Şi de vreme ce însuşi Domnul iarăşi a zis. ori să se îndrepteze şi să se înveţe a nu le îngreţălui. şi îl goneşte pe el de la sine. Luca: 15. arătat este.13). „Bucurie se face în cer. 53. care din fire este bun. Iar cel ce se împotriveşte lui Hristos. sau prezbiter. că cel ce nu primeşte pe cei păcătoşi. că este necurată şi rea. că toate cele necurate sunt vătămătoare sănătăţii trupului. nu-l primeşte pe cel ce se întoarce de la păcat şi se pocăieşte. să se 178 . Căci cum poate a o avea. sau diacon în zile de sărbătoare nu se împărtăşeşte din cărnuri şi din vin. şi se împotriveşte voii Lui? CANONUL 53 Dacă vreun episcop. după Teodorit. oarecum. sau prezbiter. încă şi doctorii înşişi aceasta o adeverează. şi a fi primit lui Hristos? Cel ce s-a făcut pe sineşi potrivnic lui Hristos. pentru a nu se închina lor iudeii ca unor dumnezei.pricină este. nici cărnurile. CANONUL 52 Dacă vreun episcop. Drept aceea iubind Dumnezeu sănătatea trupului nostru. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 77 cleveteşte pe făptura lui Dumnezeu. pentru că aşa se socotesc de cei mai mulţi oameni. îngreţoşându-se. Aşişderea încă şi oricare mirean s-ar îngreţălui de acestea. can. pe cel ce se întoarce de la păcat nu îl primeşte. să se caterisească”. şi întorcându-şi faţa sa pentru păcatele lui. ci întrebuinţarea cea rea a acestora. ca Navat acela. Şi a treia. şi a nu-şi întoarce despre acestea. nu s-ar fi făcut de Dumnezeu. şi îndată să se despartă şi de la Biserică. „n-am venit să chem pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi la pocăinţă” (Matei: 9. în canonul acesta rânduiesc: „Că oricare episcop. zic. le-au numit necurate. nu-l voi scoate afară” (Ioan: 6. Cel ce a zis: „Bucurie se face în Cer pentru un păcătos ce se pocăieşte” (Matei: 18. [Cartagina. să se afurisească. Pentru aceasta şi dumnezeieştii Apostoli. şi vrând a ne face să nu le mâncăm. nici vrednic este a avea preoţie. îngreţeluinduse de dânsul. Pentru că de ar fi fost rele şi vătămătoare. ci îl leapădă. pentru un păcătos care se pocăieşte de păcatele sale cele mai dinainte” (Luca: 15. 12. nici vinul. 72] TÂLCUIRE Zice Domnul „Pe cel ce vine către Mine. Că mâhneşte pe Hristos.37).7). socotind. să se caterisească. să se caterisească. Pentru că cu aceasta ce face mâhneşte pe Hristos. nu este ucenic al Lui. că nici nunta şi împreunarea cu muierea cea după lege este vătămătoare. unul ca acesta. după Procopie. A doua. precum mai sus a tâlcuit marele Vasilie. ca şi de la însuşi numele să le urâm şi să ne ferim de ele.

că oricare cleric s-ar afla că mănâncă în cârciumă să se afurisească. Încă se înţelege 179 . 14. 14. nici bea vin. 47. şi a mânca toţi împreună. pentru nevoinţă şi înfrânare nu se osândesc de canonul acesta ca nişte călcători. Sinod 7. 69] TÂLCUIRE Cei sortiţi lui Dumnezeu se cuvine a fi mirenilor pildă de viaţă vrednică de cinstire. Cartagina. în epistola cea 1 către Corinteni. Sinod 6. nici se îngreţoşează de dânsele. ca nu din pricina lor să se hulească numele lui Dumnezeu. can. nici în celelalte zile mâncându-le. şi în zile de sărbători. Ancira.78 PIDALION caterisească. adică obştească. decât că au viaţă necinstită. şi diaconii. Pentru că intrând aceştia în cârciumă. Ci întocmai şi întru acelea. care nu din îngreţoşare. în singure sărbătorile se depărtează de ele. Fiindcă este vătămat cu ştiinţa. aveau obicei a face dragoste. ce altă se arată. nici bea vin.21. ori monahi. Însă pentru ca să fie ferirea şi postul unora ca acestora nesmintitor cu totul la cei mulţi. [Apostolic. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte. can. can. a lui Zonara zic. Gangra. cap. sau la o vreme şi pe zile hotărâte. Pe care mese Pavel le numeşte domnească cină. să se caterisească. 1. 11. sau prezbiter. 9. care de unele ca acestea (sau şi de alte oarecare mâncări) se feresc. CANONUL 54 Dacă vreun cleric se va vădi mâncând în cârciumă. 18. sau diacon în zile de sărbători. sau cu totul nu mănâncă carne. [Apostolic. care adunându-se la sărbători. 9. 24. Laodiceea. deosebi şi singuri să-şi mănânce pâinea lor. can. de n-ar voi să mănânce. Dar încă şi ceilalţi. afară numai dacă în călătorie găzduind pentru nevoie în vreo casă de oaspeţi. adică nesimţitor. şi 84 Din canonul acesta se înţelege. şi a lui Valsamon. nu pentru nevoinţă şi înfrânare. can. 86] TÂLCUIRE Şi canonul acesta asemenea cu cel al 18-lea rânduieşte că oricare episcop. după socoteala împreună amânduror tâlcuitorilor dumnezeieştilor canoane. că nu se caterisesc episcopii. can. şi prezbiterii. can. ori lumeni. şi întru acestea se feresc pentru singură înfrânare. precum zice canonul. mai bine este unii ca aceştia şi în zilele sărbătorilor. can. şi să bea. Şi fiindcă se face pricinuitor de sminteală la mulţi oameni. can. să se afurisească. ci pentru adevărata nevoinţă şi înfrânare. Vasilie. 43. adică mese obşteşti. 51. 22.84 ci pentru că se îngreţăluiesc de ele. 42. nu mănâncă carne. Căci. Ca unul ce-şi are vătămată ştiinţa. şi s-a făcut pricinuitor multora de sminteală. de s-ar feri de acestea. şi în zile de sărbători.

3] TÂLCUIRE Episcopul şi arhiereul. ori ca un fără de minte şi bârfitor. pe tatăl său sau pe mama sa (oricare ar fi. vorbele cele rele” (I Corinteni: 15. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 79 să sunt stricaţi. şi pentru cei ce ocăresc pe prezbiter.33). Vezi şi la tâlcuirea 42 apostolescului canon. şi pe diacon. Matei: 15. şi se cade a se milui. după asemănare nu se cade a se pedepsi. se cuvine a dobândi mai multă cinste decât ceilalţi ierosiţi (adică sfinţiţi). cel ce ar tulbura litania şi ruga. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte. sau ar opri să nu se săvârşească acestea. să se caterisească. Iar legile cele iubitoare de bună cinstire lui Dumnezeu ale împăraţilor poruncesc. can. Sofia. ori din deşertăciunea lui l-a ocărât.4). Pentru. negreşit cel ce se întâlneşte cu unii ca aceştia nu va rămâne ne împărtăşit de răutatea acelora. zice. întru închipuirea Domnului fiind. şi cap sfinţit al trupului Bisericii socotindu-se. 55 al marelui Vasilie. ori ca unul ce s-ar fi nedreptăţit. ori monah) cu moarte să se sfârşească” (Leviticon: 20. cu cât mai vârtos arhiereul fiind persoană dinlăuntru şi duhovnicească. însuşi aceasta trebuie a se înţelege. Fiindcă după Pavel „Strică pe obiceiurile cele bune. şi se cuvine a se trece cu vederea ca unui deşert ce din necunoştinţă face. şi obraznic şi semeţ. şi femei necinstite. să se caterisească. să se certe cu pedeapsă de cap. Afară numai dacă clericul aflându-se în călătorie. ori cleric.după urmarea aceasta şi înainte. se cuvine a se certa: „Că cel ce grăieşte de rău. însă moartea acestora este lipsirea dumnezeieştii Împărtăşiri. De vreme ce dacă împăratul fiind persoană dinafară. sau alte Sfinte slujbe. Însuşi aceasta să se păzească şi când se fac litanii. „Că pe mai marele norodului tău nu-l vei grăi de rău” (Ieşire: 22. oricare ar intra în Biserică când se săvârşesc tainele.28). ci şi întru celelalte moraluri. că. şi ne găsind altă casă spre a găzdui. şi se află acolo episcopi şi clerici. Aşa şi cel ce ocăreşte pe arhiereul. se opreşte de lege a pedepsi pe unii ca aceştia ce l-ar ocărî. că oricare cleric ar ocărî pe episcopul. CANONUL 55 Dacă vreun cleric ar ocărî pe episcopul. ori mirean. ori ca un deşert. ori pe cel din lăuntru adică şi 180 . care la cei înţelepţi se socoteşte moarte adevărată după canonul. nu numai după pofta mâncărilor şi a băuturilor. adică de cap. şi ar ocărî pe episcopul. şi rugi. ar intra în hanuri de nevoie pentru a se odihni. [Sf. sau că i s-a făcut nedreptate şi trebuie a se ierta.9. şi următor chiar al prea blândului şi nepomenitorului de rău Hristos? Afară numai dacă cel ce l-a ocărât este statornic cu mintea.85 fiind scris în lege: „Nu vei grăi de rău pe înainte stătătorul norodului tău şi pe stăpânitorul. căci adunându-se în cârciumi necinstiţi bărbaţi. Din canonul acesta încheie încă şi cel ce va ocărî pe trupescul său părinte. sau pe duhovnicescul său bătrân.

Căci. de acum înainte. de mai mare pedeapsă au trebuinţă. să se afurisească. unul ca acesta să se anatematisească. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte. să se afurisească. să nu îndrăzniţi. Că pentru aceasta şi arhiereu se zice episcopul. se cuvine şi ei a dobândi cuviincioasa cinste. însă cei ce necinstesc mâinile mai puţină pedeapsă trebuieşte. se cuvine mai ales a se milui. şi pentru aceasta şi oamenii luând 85 Fiind însă că şi Fotie în titlul 9 cap 36 zice. au doară nu este destulă certarea şi pedeapsa ce o dă lor Dumnezeu pentru judecăţile. ca un mai mare şi începător al celor sfinţite. iar nu a se lua în râs şi a se batjocori. şi fără pricină. şi diaconii. ori pe cel dinafară şi trupesc”. având loc de mâini. că oricare cleric ar ocărî pe prezbiter. după dumnezeiescul Maxim. să se afurisească. şi Areopagitul Dionisie.duhovnicesc. sau pe diacon. sau şi cu pricină scornită şi mincinoasă. TÂLCUIRE Prezbiterii. CANONUL 56 Dacă vreun cleric va ocărî pe prezbiter. pedeapsă peste pedeapsă. TÂLCUIRE Cei ce-şi au mădularele trupului vătămate şi urâcioase. sau a batjocori. fraţii mei. căci cartea 9 a condicei titlul 7 aşezământului 1 rânduieşte că cel ce ocăreşte pe împăratul nu se pedepseşte. adaugă ticăloşiilor acestora. sau pe diacon. iar mâinile sunt mai josite decât capul. sau pe cel rănit la picioare îl va batjocori. sau pe orb. precum capul este mai presus decât mâinile şi celelalte mădulare ale trupului. sau pe surd. ca un stăpânitor şi începător al iereilor. sau pe orb. nici pătimeşte ceva rău. Căci. ce singur El le ştie. aşa prin urmare şi cei ce necinstesc capul. CANONUL 57 Dacă vreun cleric pe şchiop. nu însă şi atâta câtă se cade a o dobândi arhiereul. şi de mâini a se duce de către cei ce-şi au mădularele întregi şi sănătoase. Pentru aceasta canonul acesta rânduieşte. ca cel ce va ocărî pe arhiereul (care este mai mare pedeapsă). să se afurisească. şi ierarh. sau a închide pe episcopul. a se ajuta. sau a fugi de grozavii cei asemenea. cu batjocurile şi cu luările în râs ale lor? Vai de netemerea de Dumnezeu şi de marea mândrie! Nu. Aşişderea şi mireanul. Iar canonul 3 al soborului din Sfânta Sofia zice: oricare ar îndrăzni a lovi. ca de foc şi de spurcăciune. 80 PIDALION judecata lui Dumnezeu. prin care episcopul chiverniseşte Biserica. pentru Domnul nu. Asemenea încă şi mireanul de va face aceasta. sau pe cel ce este rănit şi urâcios la picioare. 181 . să se afurisească numai (care acesta este mai puţină pedeapsă) şi nu să se caterisească. că oricare cleric va batjocori pe surd sau pe şchiop.

şi a mustra pe cei ce grăiesc împotriva ei. şi pentru singură aceasta se socotesc că întrec pe prezbiteri. can. pândar te-am pus pe tine casei lui Israil. Că şi ei au primit învăţătoria şi purtarea de grijă a Bisericii.17). 11. nici să pună piedică înaintea picioarelor orbului. Ca şi de la Domnul să vă miluiţi. can. Pentru aceasta şi Dumnezeu porunceşte nici să prihănească cineva pe surd pentru că nu aude. ca să poată a îndemna pe ceilalţi la sănătoasa învăţătură. 19. sau prezbiter (că învăţători trebuie a fi şi prezbiterii)86 nu va purta de grijă de clericii săi. 12. şi înaintea orbului nu vei adăuga poticnire. nici vei grăi. 10] TÂLCUIRE Datorie neapărată este episcopului a învăţa în toate zilele pe norodul cel supus lui bine cinstitoare dogme.14). Petru.2) zice: Că episcopul se cade a fi învăţător. De nu vei desluşi.Obişnuind a zice parimia acea fără cuvânt şi prea nebunească: Fugiţi de cei însemnaţi. Că zice Dumnezeu prin proorocul Iezechiel către proestoşii noroadelor: „Fiul omului. Atâta 182 . 82. şi sângele lui din mâna ta îl voi cere” (Iezechiel: 3. can. 6. Sardica. să se afurisească. să se caterisească desăvârşit. „Nu vei grăi de rău asupra orbului. 133. Sinod 1 şi 2. Iar de va stărui în nepurtare de grijă şi în lenevirea sa. 131. CANONUL 58 Episcopul sau prezbiterul nepurtând grijă de cler. can. va muri cel fără de lege întru fărădelegea sa. 25. sau de popor. 132. 86. Sinod 6. şi de prezbiterie. arătându-vă către cei împreună cu noi robi milostivi şi înduraţi. can. şi neînvăţându-i pe ei bună cinstire de Dumnezeu. 79. că cu singură hirotonia îi covârşesc. [Sinod 4. Grigorie. iar stăruind în nepurtare de grijă şi lenevire.87 86 Pentru aceasta şi dumnezeiescul Hrisostom zice: „Nu este multă osebire între prezbiteri şi între episcopi. şi casei lui Iuda. ce puteţi. Şi către Tit (1. să se caterisească. Ci mai vârtos înlesniţi şi ajutaţii cu toate chipurile. can. ca un nevrednic de episcopie. Cartagina. can. şi nu-i va învăţa pe ei dogmele şi faptele bunei cinstiri de Dumnezeu. şi a-l îndrepta pe el către dreapta credinţă şi îmbunătăţita petrecere.) 87 Pentru aceasta şi deosebi Pavel în cea I către Timotei (3. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte: „Oricare episcop. să se afurisească până se va îndrepta. pentru că nu vede.” (voroava 11 la cea I către Timotei la început. şi te vei teme de Domnul Dumnezeul tău” (Levitic: 19. şi de tot norodul celălalt. 80. 16.9) ca să se ţină de cuvântul cel credincios al învăţăturii.

Iară stăruind. care însemnează pândar. Şi nearaua pururea pomenitului CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 81 CANONUL 59 Dacă vreun episcop sau prezbiter. 41] 183 . ce o au către norodul cel încredinţat lor. Că pentru aceasta şi înlăuntru în Altar sfinţitul sinod (adică scaunul cel împreună cu ale conslujitorilor săi). can. se cade a priveghia şi a vede. măcar îndeamnă-i numele de episcop cel au. ci ei sunt datori norodului. Cei ce sunt la pândă. nu a se lenevi. Iar dacă episcopul şi prezbiterii sunt neînvăţaţi şi nu au putere de a învăţa. Însăşi această înţelegere o arată şi scaunul arhiereului cel ce stă în Biserică (strana arhierească) mai înalt decât celelalte şi pândă preaînaltă pentru aceasta numindu-se. ca unii ce sunt daţi arhiereului împreună ostenitori. Iar prezbiterii împreună stând şi împreună şezând cu el de aici se îndeamnă ca şi ei să cerceteze şi să îndrepteze pe norod. dând lor cele spre îndestularea vieţii şi cinstea cea cuviincioasă. [Apostolic. să se caterisească. după diaconul Ignatie (în viaţa patriarhului Nichifor). sau aşezat. Drept aceea deşi altă nu îi îndeamnă spre a nu se lenevi. stăpânirea canoanelor se cade totdeauna a avea tărie.mare şi neapărată este datoria arhiereilor. ci a fi treji. precum zice Zonara. şi mai cu scumpătate să-l cerceteze pe el. să aşeze şcoli în eparhiile lor. şi sfinţita înălţime a scaunului. ca unul ce a ucis pe fratele său. 4. trebuie cu unire să cheme de la alte locuri învăţători şi sfinţiţi propovăduitori. ca din pătulul pândirii pe norodul cel supus lui. şi a dormita. şi prin acelea să-şi împlinească datoria învăţăturii. Iar într-alt chip. ca arhiereul suindu-se şi şezând într-însul mai sus decât ceilalţi să vadă de sus. nu îi va da cele trebuincioase. să se afurisească. vreunul din clerici sărac fiind.

trebuie episcopii să chivernisească trebuinţele. Bârfele lui hrisomal (păr de aur). de eretici. Pentru că. 2. spre vătămarea norodului.TÂLCUIRE Lucrurile şi veniturile Bisericilor se numesc sărăceşti. Şi dacă se cade a se împărţi la alţi săraci şi lipsiţi. de către proestoşii Bisericilor. de care face pomenire Sfântul Meletie88 mărturisitorul. despre care vezi la sub însemnarea canonului 4 al soborului al 4-lea). negreşit ucigaş al aceluia este. Că cel ce nu are cele întăritoare vieţii sale. fiind scrisă cu adevărat de manihei. ca unii ce ţin locul aceluia. sau al enoriei. Încă şi Pavel a zis: „Cei ce se ostenesc în cuvânt şi întru învăţături de îndoită cinste să se învrednicească” (I Timotei: 5. ca din lucrurile şi veniturile Bisericilor. Citeşte apostolescul canon 4 încă şi cel 41 ce rânduieşte. Isaac. însă cel ce are şi nu i-a dat. can. iar dacă trebuinţele străinilor se cuvine ale chivernisi. şi de necinstitori de Dumnezeu fiind alcătuite în numele sfinţilor cu minciună s-au suprascris. până ce va începe a da. să se afurisească. ca pe nişte Sfinte în adunare (Biserică) le-ar citi. clericului acelei episcopii care are trebuinţă. can. săraci fiind şi trebuinţă având? Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte că oricare episcop sau prezbiter nu dă cele trebuincioase spre viaţă din veniturile episcopiei sau ale enoriei (că aveau şi enoriile prezbiterilor venituri. Şi alte nenumărate ca acestea. atât pe ale sale. să se caterisească.17). 63. can. şi a clerului. şi nu dă celui ce nu are şi se primejduieşte. cu cât mai mult pe al clericilor supuşilor săi? CANONUL 60 Dacă cineva cărţile necinstitorilor de Dumnezeu cele minciunosuprascrise. Iacov. Iar de va stărui întru nemilostivirea sa. să se caterisească. spre amăgirea şi rătăcirea celor mai proşti. [Sinod 6. împărat Alexie Comnino a rânduit fiecărui dascăl al marii Biserici porţie de hrană şi simbrie. desăvârşit. Laodiceea. 51] TÂLCUIRE Din cărţi. precum este Evanghelia ceea ce se numeşte a lui Toma. Scriu şi apostolii şi în aşezămintele lor (cartea a 7-a cap 10) acestea „Pe cel ce 184 . pentru că se cuvine a se împărţi la săraci. şi ale de Dumnezeu Născătoarei. şi să aibă cinste de asta îndată după împărăteştii boieri şi pe lângă patriarhul. cât despre voinţa sa sa făcut ucigaş fratelui său. unele adică. Iar deşi acela cu lucru nu a murit. Sinod 7. cât şi pe cele ale fraţilor celor străini întâmplându-se. dumnezeiasca pronie dând lui prin alţi iubitori de săraci cele îndestule spre viaţă. iar deasupra scrise cu numele Apostolului Toma: apocalipsurile cele numite ale lui Avraam. Iar cel ce are. ucigaş se judecă pentru nemilostivirea. negreşit moare. 9. cu cât mai vârtos se cade a se împărţi acestea la clericii cei supuşi lor. şi cruzimea sa. pe care ereticul Pamfil le-a scris deasupra teologhiceştii voroave.

Carte a lui Matei şi a lui Varnava. Şi Faptele lui Andrei. aşezămintele Apostolilor cele prin Clement. Cartea a treia a lui Esdra. şi a lui Petru. a lui Dima şi Cleov şi Nicolai. nu numai cleric fiind şi ierosit (adică sfinţit cu hirotonia). în cea de dânsul numită Alfavita. Că oricare le-ar întrebuinţa acestea în auzul de obşte. şi ale lui Ieremia. şi se va vădi. Dragostea cea în şapte cuvinte.89 Pentru aceasta şi canonul acesta apostolesc rânduieşte. acolo Dumnezeu de faţă este”. Căci cărţile cele de acest fel se cuvine să se osândească. sau de preacurvie. ci ca pe cel ce s-a făcut ţie pricinuitor de a fi bine. pentru aceasta şi s-au lepădat. Iar cărţile ereticilor manihei sunt: A şaptea Evanghelie. al 2-lea al său. Iar Sfântul Nichifor în canoanele 3. Precum s-au notevsit de cei răi slăvitori. sau într-altă necuviinţă ca aceasta. Că unde este învăţătură despre Dumnezeu. şi pe clerici. precum zice aceasta ecumenicul sobor al 6-lea în canonul. [Sinod 2. Învăţătura lui Ignatie şi a 82 PIDALION prin stihuri politiceşti. de curvie. 88 Care pe lângă cele zise sunt acestea: Apocalipsis a lui Adam. CANONUL 61 De se va face vreo prihănire asupra unui credincios. Cartagina. cărţile necinstitorilor de Dumnezeu şi rău slăvitorilor. cele minciunosuprascrise. Străine ziceri lui Isaia. 4 ale sale (care sunt în tomul al 2-lea al adunării canoanelor foaia 918) zice: că nu se cuvine să primim Apocalipsa lui Pavel. şi a lui Zosima. să se caterisească. sau în preacurvie. Pragmatia Urieşilor. Iar altele dreptslăvitoare fiind şi binecinstitoare şi scrise de bărbaţi dreptslăvitori şi sfinţi. Şi cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie. pentru ca să vatăme sufleteşte pe norodul cel de obşte. can. Psalmii lui Eldad şi a lui Solomon. Evanghelia lui Filipp. a lui Lameh. Rugăciunea lui Iosif celui frumos. sau notevsit (adică s-au stricat) de eretici în urmă. după 25 al Apostolilor. Încungiurările Apostolilor. Că spurcate şi necurate sunt. Faptele lui Pavel. şi cele două mucenii al Sfântului Gheorghie. şi patriarhi. Apocalipsis a lui Sofonie. Şi îl vei cinsti nu ca pe pricinuitorul naşterii. 6. Epistolia lui Varnava. 59. Învăţătura lui Climent. să nu se înainteze în cler. Apoclipsis a de Dumnezeu Născătoarei. sau cel mai puţin. să se ascundă. 138] TÂLCUIRE Cel ce se va prinde în curvie. şi Diata. Lucrarea rugăciunilor. dar nu să se citească în Biserică. şi altele ca acestea. Cele copilăreşti ale lui Hristos. şi ale lui Enoh. ci şi lui Policarp. încă şi ale altor prooroci. şi a lui Pavel. şi 185 .grăieşte ţie cuvântul lui Dumnezeu îl vei slăvi. can. Apocalipsis a lui Moisi. aducându-ţi aminte de el ziua şi noaptea. şi ar pune să se citească în Biserică ca nişte Sfinte. sau de altă oarecare faptă oprită. Nici Apocalipsul lui Esdra. Cărţile Ucenicilor lui Simon.

Încă şi Atanasie în epistolia sa cea prăznuitoare pe aceasta o numără împreună cu cărţile cele ce se citesc. se opreşte de a se face. încă şi ale altor patriarhi.” Precum şi aceasta o adeverează însuşi Grigorie. pentru că până în vremurile Sfinţilor Apostoli. care zice. că Sfântul sobor a toată lumea cel 1 prin minune a cunoscut cărţile cele întestăluite şi canoniceşti.15). pentru că. Şi celelalte. ca să facă judecată împotriva tuturor. zicerea aceasta a lui Pavel aşa anume nu se află. Însemnează însă că Înţelepciunea lui Solomon se citeşte în Biserică în auzul norodului împreună cu cărţile cele canonisite ale Scripturii. că se mustră de acestaşi epistolie a lui Atanasie. că scriitorul cărţii cei soborniceşti scrie. cum că adică a curvit. Precum aceasta o mărturiseşte mai întâi. a luat zicerea ceea ce o scrie în capul al doilea. cu care a făcut fără de lege. 89 Am zis. de la Grigorie luându-o aceasta. care zice: „Ci precum este scris. şi Enoh. şi pe inimă de om nu s-au suit. şi pe desluşitorul Fotie. nu numai ierosit (adică diacon sau prezbiter sau arhiereu). o minune! Pe cărţile cel canoniceşti le-au aflat deasupra Sfintei Mese. că punându-le pe toate împreună sub Sfânta Masă. „Pentru aceasta zice: Deşteaptă-te cel ce dormi. Şi al 2-lea însuşi înţeleptul Fotie. şi să mustre pe toţi necredincioşii. carte canonicească se numeşte de canonul 30 al soborului din Cartagina. Grigorie oarecare ce a stătut arhidiacon patriarhului Tarasie. sau cântăreţ. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 83 mirean fiind. Iar din cele ascunse ale lui Ieremia a luat. Iar apostolul Iuda în soborniceasca sa epistolie( Iuda: 1. şi pe cele ascunse şi mincinoase ale ereticilor. erau nenotevisite şi curate. citeţ adică. aduce o întreagă parte din cele ascunse ale lui Enoh. şi nici ca cum din cei ce se numesc afară de Altar. Iar de o numesc oarecare apocrifa (ascunsă) rău zic. şi te scoală din morţi. şi de toate cuvintele lor cele aspre. cele ce ochiul nu le-a văzut. oprit de sfinţitele canoane. Pentru care Pavel. că s-a notevisit cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie. zicerea aceea ce o pomeneşte în capul 5 a celei către Efeseni. în întrebările cele ce se numesc Amfilohia. iar pe cele ascunse sub dânsa. de toate faptele păgânătăţii lor. 186 . aceea întâi către Corinteni. ci nici cleric prost. din cele ascunse ale lui Ilie. sau a preacurvit. şi urechea nu le-a auzit. zicând: Iată au venit Domnul întru întunericile sfinţilor Săi îngeri. zicând aşa: De s-ar face vreo prihănire de către cineva împotriva vreunui creştin. şi va lumina ţie Hristos. sau vreun alt păcat a făcut.ale Sfinţilor Mucenici Chiric şi Iulita).14. Adică: „Şi a proorocit de aceştia şi Enoh cel al şaptelea de la Adam. Că nicăieri în cărţile Sfintei Scripturi cele ce se găsesc. Precum canonul acesta rânduieşte. care a grăit împotriva lui păcătoşii cei necredincioşi”. a unchiului înţeleptului Fotie. Au fost ascunse însă şi ale altor patriarhi. Însemnează pe lângă acestea. şi Ieremia. care au gătit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe el. sau uşeri. şi rugându-se Domnului.

Epist. precum porunceşte întâiul aşezământ al titlului 1 din nearale (Fotie titlul 1 Cap 8). ca unul ce s-a arătat curat şi nevinovat de prihană. dacă se va naşte vreo împotrivă zicere de prihănire şi de vinovăţie despre oarecare. se înţelege întocmai şi pentru clerici. can. Deci de vor fi slobozi pârâşii de cele mai de sus. s-ar lepăda. şi a zicătorilor împotrivă. can. s-ar lepăda de numele lui Hristos. 12. cum că este cutare 187 . Iar clericul cel cu nedreptate clevetit şi pârât să se hirotonisească. lepădat să fie. [Sinod 1. Teofil. după Armenopolul cartea 1 titlul 2 şi după canonul 6 al soborului 2 a toată lumea”. can. şi 5. 10. Asemenea şi soborul din Cartagina în canonul 59 însăşi aceasta zice. Pentru aceasta aceeaşi neara hotărăşte. can. că alegerile episcopilor. 30 al Apostolilor. Vasilie. ei să se afurisească (adică să se oprească) pentru totdeauna de împărtăşirea preauratelor Taine de către arhiereul cel ce are să hirotonisească pe cleric. şi ale clericilor. Iar dacă pentru frica omenească s-ar lepăda de numele clerului său. sau iertaţi din robie. de nu vor dovedi mai întâi că sunt nevinovaţi de prihănirile acelea. unul ca acesta. Iar dacă de numele de cleric. şi să stea în rânduiala celor ce se pocăiesc. Despre care vezi subînsemnarea canon 2. caterisească-se. 13 Laodiceea. can. 10. să se cerceteze cei ce zic împotrivă. că a făcut păcatul acela. 2] TÂLCUIRE Canonul acesta porunceşte.creştinul acela de se va dovedi cu adevărat. şi după ce se va arăta ipopsifiul curat înaintea feţei a tot norodului de prihănirile cele aduse asuprăi. de nu sunt robi. Iar de nu vor putea în vreme de trei luni a o dovedi adevărată. de numele lui Hristos adică. şi vor dovedi adevărată prihănirea cea împotriva candidatului aceluia. hotărând că. pentru care se prihăneşte. să nu fie opriţi de legile cele politiceşti despre a pârî”. să nu se înainteze în cler. Ancira. ca nişte clevetitori şi neadevăraţi pârâşi. ca un mirean primească-se. încă să se lepede şi din adunare. sau de eretic). „Se cuvine însă mai întâi a se cerceta feţele prihănitorilor. nu numai să se caterisească de clericie. după ce se va căi. 1. Pocăindu-se. adică să nu se hirotonisească cleric al Bisericii. Petru. după canonul 138 din Cartagina: „Să nu fie prihăniţi şi de alţii că toţi aceştia nu sunt primiţi a da pâră nici asupra unei oarecare feţe. 2. 10. unul ca acesta nu se face cleric. Atanasie. când se fac psifii şi alegerile arhiereilor. sau a elinilor. că oricare cleric pentru frica omeneştilor munci. să se facă înaintea a tot norodului Bisericii. 14. atunci să se hirotonisească episcopul. 45. sau de elin. cu care au fost prihăniţi. a iudeilor adică. adică. pentru ca să aibă slobozenie cel ce va voi a zice. sau a ereticilor. can. Arătat însă este că aceasta ce o zice soborul pentru episcopi. 9. CANONUL 62 Dacă vreun cleric pentru frica omenească (adică de frică de iudeu.

sau de fiară prins. Pentru aceasta în canonul acesta dumnezeieştii Apostoli rânduiesc. atât cea dată lui Noe. şi iarăşi. sau mortăciune. 67. să se caterisească. că: „Oricare creştin cu faptele sale ocărăşte pe Hristos. să se afurisească. pe care Pavel însemnându-le zice: „Pe Dumnezeu îl mărturisesc că îl ştiu. i-a zis. sau oricine din catalogul clericesc.” Vezi şi canonul 11 al soborului 1 însă înfricoşată cu adevărat este istoria.cleric. sau altceva. Fiindcă şi legea le-a oprit a nu se mânca. [Sinod 6. sau de urs.90 90 „Însemnează însă. Iar de va fi mirean cele ce le-ar mânca să se afurisească. (Faptele Apostolilor 20: 18. adică mort de sineşi. să se caterisească. sau ar mânca prins de fiară. sau cântăreţ. precum am zis. de ceea ce s-a lepădat. can. Drept aceea pentru înfricoşata istoria aceasta.91 Pentru că aceasta şi canonul 45 al marelui Vasile zice. clericul cel ce va mânca zic cele de acest fel. nimic se foloseşte din singur numele creştinismului. Iar de ar fi mirean. Către care cuvinte. şi nu a voit să zică că o are. 2] TÂLCUIRE Fiindcă Dumnezeu dând legea cea pentru mâncăruri lui Noe. nu este acela care are să vie. sau diacon. oprească-şi creştinii limba lor 188 . sau diacon. că oricare episcop. sau prezbiter. care se pomeneşte în viaţa marelui Paisie. să se roage împreună cu cei credincioşi. ci multe şi osebite. iar cu faptele îl tăgăduiesc” (Tit: 1. căruia voi vă închinaţi. can. poate aşa este adevărul. sau de altceva de acest fel. să zicem. a răspuns acela cu prostime numai aceasta. ci altul. va mânca carne întru sângele sufletului său. Fără numai carne cu sângele sufletului nu veţi mânca (Facere: 9:3. Că aceasta legea o a oprit. şi mai ales de casnici nu poartă grijă. o minune! A pierdut darul Sfântului Botez. sau prezbiter. către care un evreu oarecând a zis acestea: Hristos. că după Hrisostom (voroava trei la Anna proorociţa) nu este un chip de lepădare numai. Iar după ce unul ca acesta se va pocăi. sau citeţ adică. „Dacă cineva de ai săi. ca nişte buruieni şi ierburi le-am dat vouă pe toate.4). care este slujire de idoli”. sau măcar oricine ar fi din catalogul iereilor şi al clericilor.19).16) şi iarăşi. adică sugrumat. adică dobitoc prins şi omorât de lup. adică. să se caterisească numai de clericatul său. Că cu dreptate este a se lipsi. ar mânca carne cu sânge. Gangra.8). Că acesta avea un ucenic. sau şi de pasăre. Şi îndată. sau ar mânca mortăciune. să se primească la împărtăşirea cea cu credincioşii ca un norodnic. cât şi cea dată lui Moise în capul 17 a celei leviticeşti. după Hrisostom. de credinţă s-a lepădat. şi este mai rău decât un necredincios” (I Timotei: 5. „Fugiţi de lăcomia de averi. care este sufletul dobitocului. 84 PIDALION CANONUL 63 Dacă vreun episcop.

să se păgubească de zece litre de aur. Pentru aceasta şi Teologul Grigorie zice: Nevoitorii bunei cinstiri de Dumnezeu cu osârdie alegea mai bine a pătimi. Şi să nu poată a-l mai dobândi ca cel zis mai sus fără de mare pocăinţă şi îndreptare. Iar de ar fi putrezit vietatea. Pentru că mă tem. despre cele ce se omoară cu plumă? Mai nimic. tare păcătuiesc. Afară numai de se îngreţeluieşte a mânca stăpânul lucrului sau deşi se vatămă sănătatea lui din aceea. care se mănâncă. Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: Mai rău păcat decât lepădarea de credinţă nu este (cuvântul pentru pocăinţă). ca unii ce mănâncă carne cu sângele sufletului. şi acestea poate pentru o silabă.şi să nu zică glasurile acestea lepădătoare: de nu voi veni de hac cutăruia să nu mor creştin. şi de curând căzută. sau ar face o singură ameninţare împotriva credinţei. 91 Pentru aceasta cei ce ucid cu puşca. sau păsările cele lovite de vulturi. sau mănâncă orice fel de mâncare. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 85 CANONUL 64 Dacă vreun cleric s-ar afla postind în ziua duminicii. Deci se cuvine îndată ce vânătorii omoară vânatul. dobitoacele cele prinse de fiară. afară de una numai. sau pentru ameninţare. Că ce se osebesc. şi averile lor să se risipească. să se lepede ceea ce ar fi în vas. cel ce o mănâncă aceea. rogu-vă. care pătimiri înduplecă şi pe cel prea viteaz. încât poate a se lepăda de dânsa şi cel ce ar călca o singură silabă. şi pe altul nu este cu putinţă a-l lua (la voroava capului 10 de la Matei). Iar câţi stăpânitori.13). 189 . şi să se tundă. aşa asemenea şi întru acestea. pentru a se scurge tot sângele. Pentru aceasta şi nearaua aceasta 58 a lui Leon înţeleptului rânduieşte. şi judecători nu vor pedepsi pe unii ca aceştia. şi îndată nu le taie grumazul. va vărsa sângele ei. pe care opreşte canonul. că cei ce vând. că de va cădea în vreun vas vreo vietate din cele ce se zic necurate. Că Numele Dumnezeu în scurt este scris. Iar de va fi mirean să se afurisească. să-l junghie pentru ca să se verse tot sângele său. să se bată. şi altele asemenea. să se caterisească. Precum aceasta Dumnezeu o porunceşte. De aici şi Ioan Chitrul zice. ci şi pentru ca să nu se pară că mănâncă sugrumat şi mortăciune. zicând: „Şi omul. precum totdeauna întru acelea rămâne sângele. să nu se lepede lucrul cel de hrană ce va fi în vas. de va fi neputredă. şi să se osândească cu izgonire pentru totdeauna. Că atât de delicat lucru este credinţa. care ar avea sânge. şi-l va acoperi cu pământ” (Levitic: 17. şi calcă canonul acesta apostolesc. care se află întru voi. ci după ce se va sfinţi să fie spre întrebuinţare şi hrană. ca nu dintru aceasta să-şi piardă şi ei darul Sfântului Botez. sau sâmbăta. decât rău a se mântui prin lepădare. care va vâna vânat de fiară. nu numai pentru că vatămă sănătatea hrana aceştia. Pentru că. au pasăre. Pe care îl vând. om din fiii lui Israel au din nemernicii. şi sângele dobitocului.

şi pentru aceasta încă nu postim. şi alte oare care feluri de mâncăruri proaste: precum de pildă. care este precum am zis. afară de o singură sâmbătă: adică de sâmbăta cea mare. împotrivindu-se cinstei Ziditorului a toate. adică numai de pâine şi apă. cu 190 . ci să dezlege postul. 56. şi alte de acest fel. can. 18. ori smochine. întru aceste zile. şi lapte. şi apolinariani. vin. şi întru care şi toţi dreptslăvitorii postim. cu deplinită nemâncare. Petru. pentru învierea Domnului nostru şi bucuria cea a toată lumea. că oricare cleric. Un cleric ca acesta. sau şi 15. pentru care nu postim sâmbăta. şi atunci vor posti” (Matei: 9. precum Zonara şi Valsamon. Iar duminica poartă chipul zidirii şi a facerii celei de a doua ca un început al ei. cu mâncare uscată. întru care se afla trupul Domnului în mormânt. Că sâmbăta aduce pomenirea zidirii şi a facerii celei dintâi a lumii. cei ce pentru adevărată nevoinţă cu cinstire de Dumnezeu. după Sfântul Epifanie la eresul împotriva lui Marchian. Şi postul chiar este desăvârşita nemâncare. can. după aşezământurile Sfinţilor Apostoli (cartea 5 cap 14) şi după al doilea cuvânt.[Sinod 6. postesc zece zile de rând. iar de va fi mirean unul ca acesta să se afurisească. can. şi altul stricarea postului. Iar dezlegarea postului este. Să se ştie însă. Iar stricarea postului este când mănâncă cineva din toate de mâncare. şi celelalte. Deci în canonul acesta rânduiesc dumnezeieştii Apostoli. ori stafide. întru care s-a odihnit Dumnezeu despre lucrurile zidirii Sale. Deci pe lângă pricina ce chiar şi din lăuntru. s-ar afla postind în ziua duminicii sau a sâmbetei. într-un glas zic. şi ereticii cei ce se numeau colutiani. Căci sâmbăta nu o postim. că nu sunt călcători ai canonului acestuia. can. odihna Ziditorului a toate. 55. şi de apă. sau altceva de acest fel. spre izbăvirea celor adormiţi. iar mai vârtos ca un început şi al celei dintâi zidiri. se cuvine a nu posti toată ziua. altul dezlegarea postului. sau raci. legumi. pentru că marchioniţii posteau sâmbăta. după glasul Domnului ce a zis: „Iar vor veni zile când se va lua de la dânşii Mirele. Laodiceea. scoici. sau şi a mânca cineva o dată în zi. pentru că este zi de odihnă. şi brânză. sau şi cu mâncare uscată întru al nouălea ceas. Însă şi aceştia. Teofil. 29. să se caterisească. a mânca cineva mai-nainte de al nouălea ceas. şi carne adică. atât în tâlcuirea canonului 53 cât şi întru acestui apostolesc. chiar şi în fiinţă. ca să nu se socotească că ne unim cu ereticii cei pomeniţi. Sau şi a mânca afară de pâine.15) (vezi şi însemnarea canonului 29 al soborului 6). cuprinse într-însele. postind prin urmare în cursul acestor zile sâmbetele şi duminicile. sau unt de lemn. can. zic. Gangra. şi mai ales duminica. Zice încă şi Margunius în tâlcuirea canonului 11 al soborului din Ancira. şi peşte. ca una ce este sfârşitul şi pecetea ei. Iar duminica nu postim. întru al nouălea ceas. că posteau în ziua sâmbetei. mai-nainte de al nouălea ceas. 15. 1] TÂLCUIRE Alt lucru este postul.

13. să se caterisească. să se şi caterisească. CANONUL 65 Dacă vreun cleric. [Sinod 6. dacă însuşi iudeii intrând în sinagogile lor şi jertfe făcând. precum am zis în tâlcuirea aceluia. Antiohia. 11. şi dintr-o lovitură omorând. 7. sau a ereticilor. 2. 37. dacă vreun cleric în vreme 191 . Iar de va fi mirean să se afurisească. oricare cleric. pentru ca să se roage. nu se cuvine a se cinsti. 11. iar mireanul să se afurisească. ca unul ce foarte a păcătuit. CANONUL 66 Dacă vreun cleric în vreo gâlceavă lovind. sau mirean ar intra în sinagoga iudeilor. iar mireanul. 23. 54. 33. can. clericul cel ce ar intra în sinagoga să se roage. can. Sozomen în Bisericeasca Istorie cartea 5 cap 21 şi Hrisostom în cuvântul al 2-lea împotriva iudeilor). ca una ce împotrivă de dreptslăvitori cugetă. sau mirean va intra în sinagoga iudeilor. 38] 86 PIDALION TÂLCUIRE Mare păcat socoteşte canonul acestea a intra vreun creştin în sinagoga iudeilor. făcând-o aceasta. să se caterisească împreună şi să se afurisească. sau pe necredincioşii ce au nedreptăţit. Grigorie. 8. şi cu nelegiuitul post al sâmbetei strică pe legiuitul post al miercurei. 1. fiindcă. 52. Dar şi Biserica şi adunarea ereticilor. fără de lege fac. Ancira. 33. şi să se afurisească. can. să se caterisească pentru sumeţia lui. 56. [Apostolic. Epist. sau a ereticilor pentru rugă. Că ce parte este credinciosului cu cel necredincios (II Corinteni: 6. Pentru că precum scrie Platin. spre a se ruga. 57. Iar în canonul acesta rânduiesc că. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte. 6. dumnezeieştii Apostoli caterisesc pe clericii cei ce bat sau pe credincioşii ce au păcătuit. sau a ereticilor. numai să se afurisească. şi în locul acestuia a introadus postul sâmbetei. 21.15) după dumnezeiescul Apostol? Căci. can. can. 22. că. Vasilie. 91. clericul. 32. 5] TÂLCUIRE În canonul lor 27. papa Inochentie a surpat postul miercurei. Sinod 6. că a se caterisi fiind mirean nu se poate. Sau mai drept. care răul cu rău vindecă. cu cât mai vârtos face fără de lege creştinul acela ce se roagă împreună cu răstignitorii lui Hristos. Deci cum postul sâmbetei poate pentru nevoinţă a se posti de către latini. ci mai vârtos a se lepăda. fiind opriţi afară de Ierusalim a aduce jertfă după lege (precum o mărturiseşte aceasta dumnezeiescul Iustin în dialogul cel către Trifon. Atanasie. 45.oarecare mâncare proastă. can. 71. Latinii însă nu pot a se îndrepta că postesc sâmbăta pentru nevoinţă. Laodiceea. iar nu stricătoare de post. 43. can. ca un mirean mai puţin a păcătuit de cât clericul. precum alţii tâlcuiesc. can.

sau prezbiter. Pentru aceasta canonul acesta rânduieşte. şi s-a arătat semeţ şi obraznic. ci pe aceea însăşi. can. 46. ar lovi pe cineva cu o singură grea lovire. Sinod 1. sau mai bine a zice spurcare. 95. ridicând mâna şi lovind. că oricare episcop. precum am zis în tâlcuirea apostolescului canon 25. şi cel ce l-a hirotonisit. împreună cu cei credincioşi. şi să nu fie lui slobod a lua pe alta. să se despartă de cuminecarea tainelor. şi din singură aceea l-ar omorî. având mai multă credinţă către acela. Şi să nu aibă voie a-şi lua altă muiere. Cartagina. sau hirotonisiţi. 92 Însemnează că deşi acesta se cateriseşte numai. 8. sau diacon. măcar că nu a voit să-l omoare. ceea ce ar găsi de cuviinţă arhiereul. nici ierei şi clerici. Fără numai de ar dovedi. sau hirotonisiţi. Că cei ce de al unii ca aceştia sunt botezaţi. 25. că de la eretici are hirotonia. până la vremea. [Apostolic. sau diacon ar primi a doua hirotonie de la oarecine. Pentru că cei de eretici botezaţi. pe care o a ales. 7. nici clerici este cu putinţă a fi. să se caterisească şi el şi cel ce l-a hirotonisit. şi nu se desparte de ruga celor credincioşi şi de Biserică. 77. can. Sau pentru că cel hirotonisit a defăimat pe cel ce mai întâi l-a hirotonisit. unul ca acesta să se caterisească. can. can. că oricare cu sila ar strica pe vreo fecioară. sau prezbiter. care nu este logodită cu altul. 6] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte. 57. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 87 CANONUL 68 Dacă vreun episcop. 23. şi de la adunarea şi Biserica credincioşilor. şi o are pe ea în casa sa.92 Măcar că nu a lovit cu o singură grea lovire. can. 26. ar primi a doua hirotonie93 de la oarecine. pe care singur el o a ales.de gâlceavă. sau duhovnicescul lui părinte. ci pe aceea să o ţie. să se afurisească pentru această silnică stricare. nici credincioşi. măcar săracă de ar fi. Sinod 6. cu această ereticească 192 . să se afurisească. 22. can. Iar de va fi mirean cel ce a făcut ucidere ca aceasta. nici măcar creştini pot a fi cu acest ereticesc botez. Sinod 2. ci pentru că s-a biruit de mânie. nu se iartă însă şi a se împărtăşi cu dumnezeieştile Taine. şi măcar de ar fi şi de neam prost şi săracă. sau pentru că socoteşte că va lua mai mult dar de la cel ce l-ar hirotonisi de al doilea. 101] TÂLCUIRE A se hirotonisi cineva de două ori în deosebite chipuri poate a se socoti. [Vasilie. care lucru este oprit clericilor (las a zice pentru păcatul cel mare şi de moarte al uciderii ce a făcut). 47. sau pentru alta oarecare pricină de aceste fel. CANONUL 67 Dacă cineva pe vreo fecioară nelogodită silind-o ar avea-o. să se caterisească şi el. Afară numai de se va dovedi că are hirotonia de la eretici.

Iar mie mi se pare că pentru aceasta numai aceste nu se repetă într-una şi aceeaşi viaţă a celor ce le primesc acestea. nu numai după ce l-a defăimat Dumnezeu. ci şi după moarte (II Împăraţi: 1.hirotonie. pentru ce Mirul se poftoreşte. drept aceea prin urmare şi marele Vasile scriind către nicopoliteni. că necăzută este preoţia întru Hristos. după Pavel. veşnică izbăvire aflând.27). şi un singur prezbiter. şi ca unii ce se hirotetisesc afară de Altar. adică pentru singuratica moartea Domnului. întru arhetipon (întâiul chip) şi întru iereul ce-i poartă chipul lui. după Pavel. care este jertfa cea fără de sânge. fiindcă închipuiesc pe Iereul cel Întâi şi Mare.14). Dar şi David. şi mai ales Coresie. uns al Domnului pe Saul îl numeşte. zice. au rânduit şi soborul cel în cetatea Antisiodor localnic în 193 . ca unii ce nu-s hirotoniţi după predania Bisericii. care odată făcându-se. iar câţi nu se vor hirotonisi singuraticeşte aceştia ce sunt. precum stă la Nicolae vulgarul în catihisis) este o fiinţă practică ce se află în suflet şi putere mai presus de fire.22). după acelaşi Iov. se cade a sta totdeauna întru curăţenia ceea ce se cere la preoţie. cu toate că pecete se numeşte. zice: „Eu nu voi număra împreună cândva cu adevăraţii preoţi ai lui 93 Pentru ce pricină din cele 7 Taine. Că de ar fi cuvânt îndestulat pentru că nu se repetă Tainele acestea haractirul cel aflat de scolastici. şi alta încă. Iar iereii căzând din ierie. şi-a dat arvuna Duhului în inimile voastre (II Corinteni: 1. şi un arhiereu numai se cade a se hirotonisi întru o Liturghie. pentru că iereul chiar stă întru a ierosi adică. pentru a se păzi bine asemănarea. şi se hirotonisesc de dreptslăvitorii arhierei. care a intrat deodată întru cele Sfinte. şi nu doi sau mulţi. Pentru aceasta fără primejdie unii ca aceştia şi se botează de ierei dreptslăvitori. Aceasta după socoteala mea este pricina de nu se hirotoniseşte a doua oară preotul. pentru că se fac în chipul morţii Domnului. adică pentru a nu se poftori moartea cea unatică a lui Hristos. Botezul şi Hirotonia ieriei? Scolasticii zic pentru că acestea lasă şi întipăresc haractir neşters. nu ştie zice acelaşi Simeon. Că cei ce se botează întru moartea Domnului se botează. Şi după Iov în sintagmation a lui Hrisant. Pentru cuvântul acesta. Drept aceea pentru cuvântul acesta. şi rămâne întru veşnicie necăzută avându-şi preoţia. Şi Pavel. cel ce v-a pecetluit pe voi. după Pavel şi după canonul 47 apostolesc. întru a jertfi jertfa cea de Taină. şi un singur diacon. nu se mai repetă. prin care se vesteşte moartea Domnului cea una. pentru aceasta nu se hirotonisesc al doilea. numai două nu se repetuiesc (repetă). Drept aceea şi închipuirea lui. Măcar că citeţi şi ipodiaconi se hirotonisesc mulţi la una şi mădulare mai nedeplinite decât preoţia. şi pecetluirea şi haractir închipuieşte în suflet? Că zice evanghelistul Ioan „Şi voi darul ce aţi luat de la el întru voi rămâne” (I Ioan: 2. după Simeon al Tesalonicului (răspunsul 39). Care haractir după dânşii (în partea 4 a teologiei. Această socotinţă a scolasticilor o au urmat mai toţi teologii cei noi ai noştri.

care şi aceasta o calcă papistaşii. Petru. şi celor lumeşti. şi vinerile. 15. Iar de a fi mirean. sau fiecare miercuri. 29. Iar cele două zile ale săptămânii le postim. can. şi a săptămânii celei după Cincizecime. sau miercurea. zicând acestea anume: Oricare episcop. Că Sfântul marele Post îl postim. 10] TÂLCUIRE Tuturor împreună. căci întru această zi a pătimit cu trupul moartea cea pentru mântuirea noastră. 51. 89. Şi dumnezeiescul Ieronim. Că nu plângem pentru aceea. Dionisie. să nu fie! Ci pentru păcatele noastre. Fără numai de s-ar opri pentru boală trupească. can. sau ipodiacon. (fie) mâncare uscată şi curăţie. sau diacon. spre spurcarea dreptslăvitoarei credinţe”. Postim însă marele post.94 „Fiind însă canonul 50 al celui din Laodiceea porunceşte ca bucate uscate să mâncăm în tot Sfântul marele post precum şi dumnezeiescul Epifanie la eresul 75 zice în postul cel de patruzeci de zile. sau prezbiter. 8. sau citeţ. ci de veselie şi aceeaşi Liturghie. le porunceşte canonul acesta să postească întocmai şi asemenea. Laodiceea. Sfântul marele post nu-l posteşte. Drept aceea nu se cuvine să zicem că plângem pentru Cruce. nu pentru Cruce. iar vinerea. atât postul cel mare. 1. care a postit în munte 40 de zile. după dumnezeiescul Hrisostom (în cuvântul la cei ce posteau primele Paşti) ce zice nu pentru Paşti. A nu se face două Liturghii întru o zi pe una şi aceeaşi masă. can. pentru bucuria pogorârii Sfântului Duh. 49. sau cântăreţ. să se caterisească. sau prezbiter. 88 PIDALION Hristos. Iar apostolescul acesta canon. pe acela ce s-a hirotonisit şi a luat purtarea de grijă a norodului din spurcatele mâinile ereticilor. să se afurisească. şi celor bisericeşti. să se caterisească. Timotei. Iar de este mirean cel ce nu le posteşte acestea. căci întru această zi. după urmarea Domnului. ca nişte de bucurie. can. CANONUL 69 Dacă vreun episcop. să se afurisească. sau diacon. afară numai de nu poate a posti pentru vreo boală trupească. s-a făcut sfatul pentru vânzarea Domnului nostru. 52. întru care stricăm cele ale săptămânii celei luminate pentru bucuria învierii Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu. ca şi după aceasta să se 194 . nu posteşte Sfântul marele post. sau vinerea. în cuvântul postului împreună a numărat miercurea şi 94 Se osebesc miercurile şi vinerile luminatei săptămâni.vremea lui Iraclie împăratul la anul 613 adunat. sau cântăreţ. [Sinod 6. miercurea adică. sau citeţ. şi vineri. cât şi toate miercurile. iar cele ale săptămânii celei după Cincizecime. can. ci pentru păcatele noastre Fiindcă Paştile nu sunt pricină de post şi de plâns. precum iromartirul Petru zice în al 15-lea canon al său.

atât Valsamon.” Zice încă şi purtătorul de Dumnezeu Ignatie în epistolia sa cea către Filipeni „Postul cel mare să nu-l defăimaţi. iar în săptămâna brânzei tetradiţii. precum am mai zis în tâlcuirea celui 64 apostolesc. nici de o parte poate a se vindeca. Deci şi postul fiecărei miercuri şi vineri cu mâncare uscată se cade a se face asemenea cu postul cel de patruzeci de zile. nu zic ne hotărât ca toţi dreptslăvitorii să dezlege. ne treceţi cu vederea miercurea şi vinerea postind. ci se canoniseşte acesta întru a nu gusta cineva hrană până seara. care este rânduit în tipic a se face totdeauna la praznicele acestea. iar în săptămâna cea înainte de lăsatul de carne. pentru că postesc întru ele ereticii cei mai sus arătaţi. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 89 vinerea cu postul ce de patruzeci de zile. când se întâmplă praznicele naşterii lui Hristos şi ale dumnezeieştilor Arătări. Pentru aceasta.” După săptămâna patimii. asemenea zice. şi înainte de lăsatul de carne. ci numai aceea ce împreună locuiesc şi împreună petrec cu pomeniţii eretici. se vede că o vindecă postul cel ce a apucat mai-nainte al ajunului. Că Valsamon în al 52-lea răspuns ce face către Marcu al Alexandriei zice acestea: „Însă şi aceasta se va face când cineva petrece împreună cu tetradiţii sau cu armenii. Pricina aceasta. pentru această pricină socotesc. este cu totul neputincioasă şi rece. ci cu dogmele credinţei. Pentru aceasta şi Pavel zicea. şi mai ales de ne-am întâmpla a petrece împreună (cu nişte eretici ca aceştia adică). Iar stricarea postului miercurilor sau a vinerilor ce o facem. Iar pricina ce o aduc oarecare la aceasta că adică armenii postesc în acele 12 zile pentru câinele arţivurie. iar stricarea postului ce se face miercurile şi vinerile în cele douăsprezece zile după naşterea Domnului. cu dogmele stricându-o. Nu să amăgească 195 . ninivitenii. Pentru aceasta şi fericitul Benedict în canonul său 41 rânduieşte monahilor celor supuşi lui să postească miercurea şi vinerea până în ceasul al nouălea. şi cu nimic este mai jos decât acela. până în ceasul al nouălea fie.arate că Sfântul Duh este de o fiinţă cu Fiul. că cuprinde urmarea petrecerii Domnului. nici cele de acest fel a se mânca miercurea şi vinerea şi în postul cel mare. săracilor dând ce aveţi de prisos. şi în săptămâna mâncării de brânză. nu însă cu pricinuirea aceasta să facem bucurie pântecelui. Fiindcă noi dreptslăvitorii nu ne osebim de cei răi slăvitori şi de eretici cu mâncările. Pentru aceasta şi Valsamon opreşte nici raci. legea poruncilor. Împreună mărturiseşte cu adevărul acesta şi dumnezeiescul Epifanie zicând: „Postul miercurea şi vinerea. Iar Ioan în răspunsul 27 ce face către Cabasila al Dirahiei. zic.” Iar mâncarea uscată este. a mânca cineva odată în zi după al nouălea ceas fără untdelemn şi vin. precum zice Chitrul în canonul 25 al său. cât şi Ioan al Chitrului care zic că să dezlegăm miercurile şi vinerile acestea. Ci şi Filostorgul (cartea 10 a Bisericeştii Istorii) zice postul miercurei şi al vinerei nu se îngrădeşte numai în nemâncare de carne.

Iar dumnezeiescul Pavel arătat zice. zicând: Sunt unii întrecându-se 196 .dar unii zicând. pentru a se zăbovi în post. ce zic în aşezămintele lor (cartea 5 cap 14) ne-au poruncit nouă însuşi să postim miercurea şi vinerea. Pentru aceasta şi proorocul Ioil însemnând. Că dacă cei de curând însoţiţi. Asemenea zice şi dumnezeiescul Ieronim. despre o parte a nu strica posturile acestea cu mâncări. cu trupeasca împreunare. că Însuşi Domnul este puitor de lege al postului acestor două zile?” Însă de vreme ce precum s-a dovedit. prin urmare asemenea este şi dezlegare acestor două posturi la cei bolnavi. ca în postul cel mare să bea vin. ascultă pe însuşi Sfinţii Apostoli. că cei căsătoriţi după lege. adică să se depărteze şi când este precum am zis post. Întru asemenea chip se cade a se ierta să mănânce numai unt de lemn. întru o unire se cade a se depărta de trupeasca împreunare. şi tinereţea zburdatică. încât să se poată ţine. După dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) unde aduce spre mărturie zicerea de mai sus a lui Ioil. cu mult mai vârtos ceilalţi bărbaţi şi femei mai de mult însoţiţi. după canonul 52 al soborului din Laodiceea. şi când se roagă şi se gătesc a se cumineca cu dumnezeieştile Taine. zice: „Sfinţiţi postul. iartă pe muierea cea lehuză. Şi de este aceasta. Şi sâmbăta şi duminica. arătat că nici cei după lege căsătoriţi nu se cade trupeşte a se împreuna nici întru o miercuri şi vineri pentru cucernicia şi cinstirea postului.95 Dar ce am zis că-l legiuiesc pe ele Apostolii? Însuşi Mântuitorul Hristos pe postul acestor două zile l-a fost legiuit. nu se cade a se împreuna în vreme de post şi de rugă. şi în toate sărbătorile. Iar în aşezămintele lor cu postul săptămânii celei mari. iară pe cel tare uscat de vreo covârşitoare boală îl iartă a mânca unt de lemn în postul cel mare. că postul miercurei şi al vienerei nu este legiuire apostolească. aşa nu se cade a se face nici miercurea nici vinerea. Căci scris într-însele „se cade a posti săptămâna cea mare. şi miercurea şi vinerea. Şi cum că aceasta este adevărată. asemenea este postul cel mare cu postul miercurei şi vinerei. „Drept aceea. Că necuviincios lucru este. propovăduiţi vindecarea Iesă mirele din aşternutul său. şi să bea vin miercurea şi vinerea cel ce s-a uscat de o mare boală. şi să mănânce îndestulă hrană. care încă pofta le este înfocată. că în vremea postului să cade a se înfrâna despre împreunare cei căsătoriţi. precum Timotei în canonul 8 şi 10 al lui. şi zice. şi în rugăciuni (I Corinteni: 7. şi mireasa din cămara sa” (cap 2). iar despre alta a le strica. Că iată Apostolii în canoanele lor îl numără pe acesta cu postul marelui Post.5). Acelaşi Sfânt părinte povesteşte şi cum posteau creştinii cei vechi Sfântul marele Post. după canonul 13 al lui Timotei. arătat este că precum întru acela nunţi nu se fac. precum nici în Sfântul marele Post. care nu au atâta silă trupească. se cuvine a nu se împreuna. că întru aceste două zile nu trebuie a se 95 Iar de este întocmai postul miercurei şi al vinerei cu Sfântul Postul cel mare. Vezi.

că oricare episcop. şi tipărite ceasloave care se află. este trebuinţă a se întreba vreun doftor iscusit. şi la 96 De aici se cunoaşte cât sunt vrednici de osândă aceia. şi aşa după rânduirea doftorului. can. puse nu numai la sfinţii cei mari ci şi la cei mici. şi în scurt a zice la cei fără doxologii. va posti împreună cu iudeii. Sinod 6. sau serbează cu dânşii paştile. iar mirean se afuriseşte. şi mai ales când bolnavii cei de acest fel s-ar întâmpla a fi din cei ce se zic de bun neam. şi miercurea şi vinerea. 38. 60. sau alte sărbători. Laodiceea. sau (slavocântare) care acestea nu le au vechile scrise cu mâna. mâncând numai pâine şi bând apă. 7. ci întrebuinţarea tuturor bucatelor o leapădă de la masa lor. ori punând pricină că sunt bolnavi fără a fi. Antiohia. 117] TÂLCUIRE Dacă cel ce numai se roagă împreună cu cei afurisiţi. împreună se cateriseşte. Pentru aceasta cei ce s-au înştiinţat de aceasta 197 . CANONUL 70 Dacă vreun episcop. precum sunt azimile97 (pe care ei la zilele pascăi lor le mănâncă. pe bolnav să dezlege postul. sau şi fiind bolnavi. 37. sau duhovnicul. petrec tot postul. zic. sau ceva de acest fel. 11. 90 PIDALION dezlega postul fără de mare nevoie. sau cu cei caterisiţi numai. să sloboază arhiereul.96 Însă. şi de unt de lemn. iar de va fi mirean. sau diacon. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte. sau oricare fiind din catalogul clericilor. sau va prăznui cu dânşii. iar alţii nu numai de vin. 65. [Apostolic. unii adică două zile întregi petrec fără mâncare. posteşte cu iudeii. precum azime. 1. pentru pricinuirile acestea. şi temător de Dumnezeu.între sineşi. ce mâncare poate fi îndestulă spre întărirea slăbiciunii. sau oricine din catalogul clericilor. can. fiindcă iubitorii de trup vrând a strica postul cel mare. Aceeaşi zice şi Sfinţitul Augustin. se afuriseşte. can. sau prezbiter. şi să nu se încredinţeze în singure pricinuirile bolnavilor. că nu este îndestul numai untul de lemn şi vinul spre a întări slăbiciunea lor. sau primeşte de la dânşii daruri de ospăţ ale sărbătorii lor. can. cleric fiind se cateriseşte. sau diacon. sau prezbiter. 81. să se afurisească. 71. can. 29. Cartagina. sau ar primi de la dânşii ospăţurile praznicului. să se caterisească. Cu mult mai vârtos cel ce posteşte şi serbează împreună cu iudeii ucigaşii lui Hristos. ce au umplut ceasloavele cele din nou tipărite de dezlegări la vin şi la unt de lemn.

şi în scurt toate osebitele tipice ale împărăteştilor mănăstiri din Sfântul Munte. se face dezlegare la unt de lemn şi la vin. şi întru acestea de se va întâmpla aliluia. Că întru acest an Leon al nouălea s-a făcut întâi aflător al azimilor. decât celor noi. acesta însă covârşeşte. şi mai ales cele ale baeramurilor lor celor urâte de Dumnezeu. le întăresc încă. Şi câte altele obişnuiesc a face la sataniceştile şi de Dumnezeu urâtele sunete (adică tăiere împrejur) ale copiilor lor. care au chenotomisit taina dumnezeieştii Euharistii. şi al lui august. Căci azimile sunt chenotomie (adică nouă scornire) este arătat că de la Hristos. şi al Sfinţilor Apostoli. Iar pentru ca să deplinim cuvântul cel pentru posturi. 97 Însemnează. că.îndreptează-se. şi urmeze mai bine celor vechi. şi vinerea postim de unt de lemn şi de vin. că sunt şi alte posturi. după tipice. şi obşteştile tipice ale ierusalimiţilor şi ale studiţilor. şi au introdus iudaiceştile azime. din canonul acesta că întocmai se cade a se certa şi cei ce mănâncă spurcatele corbanuri ale agarenilor. De aici se vede că sunt vrednici de osândă latinii. adăugăm aici şi aceasta. arată. adică Sfânt neslavocuvântat se face la al 9-lea ceas o mâncare şi uscată mâncarea. Ci şi însuşi aceasta că postul cel dinaintea Sfintelor Paşti se numeşte mare. Că 198 . nu şi la peşte. iar lunea. cele trei posturi. precum aceasta descoperit o încheie Simeon al Tesalonicului (în răspunsul 56). Deci în posturile naşterii Domnului. iar de se va întâmpla Sfânt slavocuvântat se face de două ori mâncare. al Sfinţilor Apostoli. al naşterii Mântuitorului. până la 1053 cu pâine dospită liturghisea biserica apusenilor. marţea şi joia. miercurea. şi Simeon al Tesalonicului (în răspunsul 54) şi aşezămintele cele din început.

care lucru este străin de dreptslăvitori. can. 73. Sinod 6. să se afurisească. ci şi anatemei a se da după canonul 29 al soborului din Laodiceea). sau a se afurisi. 8] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte că. Iar de va fi mirean să se afurisească. şi împreună postesc şi împreună prăznuiesc. 37. sandalii Mântuitorului. 10. can. şi un cui. can. „Întâi după ce s-a aflat pâinea dospită”. s-ar cuvenit nu a se caterisi. Căci măcar deşi cei ce primesc unele ca acestea. postul şi nelucrarea şi sărbătorile voastre le urăşte sufletul meu. sau altceva ca acestea. 38. de Domnul dată. cinstitele lemne cununa de spini. nu sunt de o cugetare cu iudeii (că de ar fi fost unii ca aceştia. au găsit în împărătescul schevofilachiul. ca să întoarcă cele ce au jefuit cele sfinţite ceară sau untul de lemn ce le-a luat. Încă şi Iosif 199 . sau în sinagoga iudeilor. că cugetă de adevărate mincinoasele slujbele acelora. Laodiceea. să se afurisească. şi încă de cinci ori pe atâta. sau lumânări ar aprinde. în sărbătorile lor. Antiohia. 70. primind să se caterisească. şi prepus că cinstesc slujbele iudeilor. şi o a cincia parte din preţul acelora. can. CANONUL 72 Dacă vreun cleric. 29. can. Las a zice. şi pe lângă cele ce a luat încincit să adaugă. Sinod 1 şi 2. ceară sau untdelemn. CANONUL 71 Dacă vreun creştin ar aduce untdelemn la altarul păgânilor. 7. şi tainele lor cele spurcate. Că povesteşte Nicolae Idruntul în cea asupra azimelor. 82. Şi după ce le va întoarce la aceeaşi Biserică întregi. şi la toată jertfa azimele proaduce). sau mirean ar lua din Sfânta Biserică ceară sau untdelemn. precum le-a luat. 59. [Apostolic. căci când au luat frânghii Constantinopolul. că şi se spurcă unii ca aceştia cu împreună petrecerea ucigaşilor de Hristos. can. sau mirean ar lua din Biserică. can. să se afurisească. Dar însă dau prilej de sminteală. să-i dea lângă acestea. oricare cleric. 123] TÂLCUIRE Că din aceasta ce face se arată. Grigorie. [Apostolic.preamincinoase s-au dovedit propunerea cea de la latini. Către care zice Dumnezeu. şi le-ar întrebuinţa în treburi nesfinţite şi obşteşti. can. Au găsit însă şi în oarecare vas de aur împodobit cu pietre CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 91 toată sărbătoarea lor. Încât după dânsul canonul zice. iar Aristin a tâlcuit încincit. 1. Cartagina. că Domnul ar fi săvârşit cina cea de taină cu pâine nedospită 1. 11. 65.

75. şi apoi de la dânsul luând prilej Evstratie Arghent. cap 12. sau prostire. şi împărăţia lui s-a împărţit la mezi şi la perşi. can. Sinod 1 şi 2. 92 PIDALION TÂLCUIRE Şi acest canon asemenea cu cel mai de sus opreşte obşteasca întrebuinţare a celor sfinţite. şi Ipopsifiul Vitleemului care o aflaseră. făcând să bea cu ele vin atât el. Totuşi tâlcuirea cea mai dinainte mai bună este că se potriveşte cu cincimea şi zeciuiala rodurilor. sau poale şi veşminte. şi cu cuvinte din scriptură şi neîmpotrivite a dovedit că Domnul nu a mâncat paştile cele ale legii în vremea când s-a dat la Patimă. 8] scumpe şi cu mărgăritare. pâine: din care a dat Domnul Apostolilor. nici să întrebuinţeze spre a sa slujbă vase de aur sau de argint. pe care le-au jefuit Nabucodonosor tatăl lui din Biserica lui Dumnezeu cea din Ierusalim. sau sfătuit apusenii cei ce o au aflat să o ascundă.Egipteanul cel ce a tălmăcit canoanele arăbeşte încincit a tălmăcit. Citeşte şi tâlcuirea celui mai de sus canon 72. Iar papa Ştefan. să se afurisească. sau la zece una. pe care Hristos o a împărţit ucenicilor săi în vremea cinei. şi întrebuinţarea este urâtă lui Dumnezeu şi afară de lege. nimenea să nu le mai sfeterisească (reşluiască) spre a sa întrebuinţare. s-au omorât. CANONUL 74 Episcopul de s-ar prihăni pentru oarece. Întru aceeaşi noapte când a făcut aceasta. de către oameni vrednici de credinţă. sfinţindu-se. ce dă evreii preoţilor. şi prin urmare. cât şi cei mari şi ţiitoarele. episcopul Alvestaniei. nevoie este a se chema el de către episcopi. Iar de s-ar vădi cineva că o face aceasta. Că lucru fără de lege este. 10. ci la cinci. Iar de se va vădi cineva. şi nu înseamnă încincit. sau de argint. care fiindcă a spurcat vasele cele de aur şi de argint. acesta este trupul Meu. Iar care pedeapsă iau de la Dumnezeu cei ce spurcă lucrurile cele afierosite lui. şi le întrebuinţează spre obşteasca întrebuinţare. can. care se află în multe părţi ale Sfintei Scripturi. CANONUL 73 Vas de aur. nici a săvârşit cina cea de taină cu azime. dalcaucii lui. nici preotul poate a le întrebuinţa în trebuinţă din afară. [Apostolic. can. după cel întâi Ioan al Ierusalimului. Pentru aceea şi suprascrie acest fel ave: „Aici se află dumnezeiasca pâine. 200 . măcar de ar întâmpina. Grigorie. (Şi mărturiseşte această istorie de adevărată şi Gheorghie al Cherchirei aflându-se la anul 1146) şi al II-lea s-a dovedit. mâncaţi. Citeşte şi pe Dositei cartea 8. care sunt sfinţite şi lui Dumnezeu afierosite.98 Pentru că luarea aceasta. zice. că sfinţitele îmbrăcăminţi. mai mult decât toţi au arătat Baltasar împăratul. sau înzecit.” Şi fiindcă era dospită. rânduind ca nimenea să nu ia. după Platin. şi ar mărturisi. Dar n-au putut cu bunăvoinţa lui Dumnezeu. zicând: luaţi. a scris asupra azimelor. să se certe cu afurisanie.

ori răuslăvitori. după canonul 98 Înseamnă însă că după răspunsul al 7-lea al lui Ioan Chitrul. precum nu bine a tâlcuit Valsamon. şi prihăniri ale sale. Iar de vom zice. unde le topesc meşterii se cade a se săpa.sau se va vădi. nici în mare pentru aceasta a se arunca. 16. să se cheme şi a treia oară. 131. Sinodul hotărască asupra lui cele socotite. aşa se cade să socotim şi uneltele acestea. Iar dacă chemat fiind nu va asculta. adică vrednici de credinţă. Cartagina. şi acoperămintelor Sfintelor potire. 4. nici ne lucrătoare se cade a rămâne. Teofil. sau a se acoperi cu altă materie ca şi când să nu se calce. can. Iar dacă şi aşa nu va asculta. şi apoi să se dea spre răscumpărarea robilor. 14. care se află în manuscrise. [Sinod 2. pe care o arată canonul acesta nu este pricină bănească. când spurcăciunile trupului nostru. Dar nici locul. adică pentru însuşi lucrul al cuiva şi prihană a sa cum că s-a nedreptăţit adică de episcopul. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 93 201 . Pentru aceasta şi împărăteştile legi poruncesc că vasele cele din argint şi de aur ale Bisericilor. Ci pentru pricină bisericească. Nici sfinţitele veşminte de se vor spăla nu se spurcă. se vede însă din aceasta ce zice Nichifor. Fără numai ce s-ar afierosi în ştiinţa tuturor dumnezeieştilor Biserici atunci ca sfinţite se socotesc. 8. Că după primul canon al lui Nichifor. şi poale. can. hotărască-se certarea. 105. 9. ori neprihăniţi. Şi de unde este arătat? De la oamenii cei vrednici de credinţă. can. Sinod 4. fiindcă nau luat îndată şi sfinţenia pentru că s-au atins de cele sfinţite. nu se cercetează ori dreptslăvitori sunt. după neştiinţă: Cum că nu se cuvine oricum a se spăla antimisele. cu cât mai vârtos celelalte veşminte spălându-se nu se spurcă. că se cuvine a se arde în foc (care şi mai bine este) sau să se arunce în adâncul mării. că acestea au luat sfinţenie. 6. ci orice fel ar fi unii ca aceştia. 9] TÂLCUIRE Pâra cea asupra episcopului. dacă antimisul ce după neştiinţă s-ar spăla. cât şi toate celelalte ieraticeşti veşminte. 17. 15. 96. mai întâi să se topească. când cele Sfinte. sau să se îngroape în loc necălcat. iarăşi doi episcopi trimiţându-se către dânsul. 138. 21. şi dacă şi aşa defăimând nu va întâmpina. Iar de se vor strica desăvârşit. can. ca să nu socotească fugind de judecată că câştigă. 27. Pentru că precum mâinile noastre care prind. se primesc la pâră. 12. atât acestea. nu le avem ca Sfinte nici ca spurcate. trimiţându-se la el doi episcopi. cei ce pârăsc asupra episcopului pentru pricină de bani. ori prihăniţi. pe care ca pârâşi îi introduce canonul. can. Căci. nu-şi leapădă sfinţenia. 137. să se cheme şi a doua oară. care poate a clăti treapta lui. însă lucrătoarea putere a focului şterge sfinţenia aceasta. 139. ori s-a păgubit. Antiohia. uneltele cele ce au slujit la înnoirea sfinţitelor vase celor stricate. nici se spurcă. sfătuiesc unii. can. Sardica.

asupra lui Navute. can. tăgăduind el. de la chipul şi fapta lor cea bună. desfrânaţi. CANONUL 75 La mărturia cea împotriva episcopului. iar de nu va asculta iarăşi. şi să-l cheme şi de-al doilea. şi va mărturisi însuşi de sineşi. 40. fugind de judecată. hotărască asupra lui. de către pârâşi. şi asupra Domnului. Pentru aceasta şi Zonara se vede conglăsuind cu hotărârea cea de aceste fel a canoanelor. Şi vrednici de credinţă fiind. şi să-l cheme şi de al treilea. Precum minciuni au mărturisit asupra Susanei. 202 . pentru aceasta după Armenopul şi lege este unde zice a nu jura martorii (cartea 1 titlul 1) zicând însă legea să fie martorii vrednici de credinţă.99 99 Însemnează că. Dar nici unul mărturisind împotriva episcopului. Iar cei ce-l pârăsc pe el pentru bisericeşti pricini. Fiindcă este scris în legea cea veche: pe gura a doi martori. este nevoie a se chema de episcopi la judecată. şi neprihăniţi pentru vreo bisericească vină. Deci zice canonul. de se va dovedi prin mustrări ne împotrivă zise. adică vrednici de credinţă. dacă mulţimea martorilor nu va fi vrednică de crezare. 9. se cuvine a se cerceta chipul şi voinţa lor. că pe gura a doi. de aceea dar Sinodul episcopilor şi nefiind el de faţă. este primit. de prisos se vede a fi de a se mai jura.al 6-lea al soborului 2 şi după al 8-lea şi 27 al celui din Cartagina. Şi dacă şi de a treia oară va defăima şi nu va merge. certările cele ce i se vor părea drepte şi legiuite. şi se va adeveri tot cuvântul şi prihănirea ce va fi cu îndoială. Iar de se va chema şi nu va asculta să vie la judecată. 2. să se trimită iarăşi doi episcopi la el. va sta tot graiul. sau. şi a mărturisi minciună. ci nici cei ce mărturisesc împotriva lui. că întru alt fel nu se primesc la pâră după aceleaşi canoane. 6] TÂLCUIRE Nu numai cei ce pârăsc pe episcopul nu se cuvine a fi eretici. dar nici credincios unul numai. că este adevărată pâra cea de acest fel. zice titlul 1 al cărţii 21 din cele împărăteşti (Fotie titlul 9 cap 2) se cuvine a fi martorii. can. atunci să se hotărască de episcopi datornica certare cea asupra lui. să se trimită către el doi episcopi. ca să nu socotească că cu aceasta câştigă şi se foloseşte. II Lege: 17. şi prelungind vremea. Cartagina. Pentru că vrednici de credinţă. sau a trei. va sta. precum am zis mai sus. şi doi şi trei şi mulţi martori a se uni la rău. Şi de va veni. arătat este că opreşte a nu mărturisi oameni de jos târâtori. eretic să nu se primească. sau a trei martori. Că jurându-se cad în prepus că nu ar fi vrednici de credinţă. Teofil. şi neprihăniţi. asupra lui Ştefan. dacă vreun episcop s-ar pârî de oameni vrednici de credinţă. necunoscuţi. şi pentru aceasta vor să adevereze şi să încredinţeze mărturia lor cu jurământuri. se cuvine a fi şi dreptslăvitori. cartea 2 cap 49 că de multe ori se poate. după apostoleştile aşezăminte. [Sinod 1. can. neînsemnaţi.

de la care şi Apostolii s-au împrumutat. 23. să nu se cheme spre a mărturisi. şi locul. Iar de nu le vor putea dovedi acestea. că au clevetit pe cineva. Cel ce ar fi mărturisit mai întâi spre prihănirea cuiva. adică pentru legătura şi iubirea rudească. şi anul. 40] TÂLCUIRE Arhiereasca stăpânire cu adevărat har şi dar a Sfântului Duh. Că nu este dator a pune Biserica lui Dumnezeu sub moştenitori. sau că s-au pus în lanţ şi în închisoare pentru necuviinţele cele zise şi răutăţi. şi să fie siliţi a descoperi. can. şi păcatul. Dar nici se cuvine a supune cineva sub 203 . dăruind cele ale lui Dumnezeu pentru patima omenească. [Antiohia. şi să nu fie siliţi însă a mărturisi şi ziua şi ceasul. sau că alta oarecare nelegiuire au făcut.luptători cu fiară. întru care s-a făcut păcatul. sau fiii. sau fiului. şi a arhieriei (precum face adică şi a celorlalte lucruri lumeşti). Iar credincioşii unul asupra altuia mărturisesc. şi nu s-au dezvinovăţit după aceasta de osândă. jucăuşi. sau că au furat. şi el ceartă-se cu afurisirea. ci să se întrebe numai în casă. Şi după dreptate. adică cel nedrept şi mincinos. că nu se cuvine episcopul a face har. Precum şi Parimiastul aceeaşi o zice. sau a bătut pe tatăl său. ci să fie de faţă însuşi în persoană. precum este arhiereasca stăpânire. Iar arhiereii şi de sineşi de vor voi a mărturisi. care şi banii şi averile. nu este drept. de 94 PIDALION CANONUL 76 Cum că nu se cuvine episcopul făcând har fratelui. Boierii şi preoţii fără voia lor nu se trag să mărturisească. Pentru că nu este drept a face cineva moştenitori. Cartagina. sau că au preacurvit. să se izgonească din hotarul acela. şi a dărui darurile lui Dumnezeu. Iar Hrisostom (în cuvântul că trei robii au introdus păcatul) zice întru pâra celui ce a ocărât. Iar de va face cineva aceasta fără tărie rămâie hirotonia. sau rudeniei a hirotonisi în dregătoria episcopiei pe cine voieşte. Cum dar poate cineva aceasta a o dărui altuia ca un drept clironomicesc? Pentru aceasta şi apostolescul acesta canon rânduieşte. Iar ereticul şi necredinciosul împotriva dreptslăvitorului nu mărturisesc după Armenopul cartea 1 titlul 6 şi după cartea 1 a codicii titlul 5 aşezământ 21 a cărţii celei de lege a lui Fotie titlul 9 cap 2. La pricini de vinovăţii se cade a nu se crede numai glasurile martorilor. că moştenitori a face episcopiei. nefiind de faţă adică. Iar aşezământul Apostolilor cartea 2 cap 8 zic să nu rămână nepedepsit martorul relelor. can. pentru că niciodată tatăl s-ar face pârâşi fiului său. sau care s-au osândit în judecătoria publică. sau rudeniile lui. nu mărturiseşte iarăşi spre ajutorul lui. ajunge fără altă dovadă mărturia a singur tatălui său. măscărici. ci cu voia. şi a hirotonisi diadoh în dregătoria episcopiei pe cine ar voi din fraţii. a episcopiei. pentru patima omenească. şi luna.

moştenire pe Biserica lui Dumnezeu. Cum pot să lase rudelor lor. care nu opreşte spre a se lucra lucrările cele sfinţite. să se caterisească de preoţie. nu le socoteşte ca opritoare de preoţie. şi ciuntiri ale trupului. sau cu un boş” (Levitic: 21. sau în dar ce s-ar fi făcut chiar lor de la oarecare). şi cea 76 a înţeleptului Leon rânduiesc. sau încrucişat. sau altora cărora ar voi. dar ar fi vrednic de episcopie. sau rănit la picior. Ci mai vârtos cere de la dânşii a-şi avea sufletul curat de toată spurcăciunea. Pentru aceasta şi canonul acesta zice. sau cel cu urechea tăiată. [Sinod 6. dacă ocara ce a făcut asuprăşi fiul nu ar fi fost adevărată şi covârşitoare. De vreme ce ciuntirea trupului nu-l face pe el nevrednic. sau omul întru care este râie sălbatică. în cuvânt de moştenire (fără numai câte au câştigat din moştenirea rudelor lor. că prezbiterii şi diaconii de vor mărturisi minciună în pricină de bani şi din afară. şi să se închidă în mănăstire. Iar Legea cea nouă a darului Evangheliei. ci spurcăciunea sufletului. dacă cineva îşi are ochiul vătămat. Ci şi dacă după preoţie ar fi dobândit în trup vreo meteahnă de acest fel. can. sau cu albeaţă. să se argosască trei ani. 33] TÂLCUIRE Legea cea veche poruncea să nu aibă vreo prihană în trup cei ce vor a se face prezbiteri. sau altora cărora ar voi. adică de este şchiop. pe însăşi episcopia? CANONUL 77 Dacă cineva va fi vătămat la ochi. sau pecingine. multe ori şi însuşi viaţa voieşte a o da pentru fiul său. fără a jura. sau scurt la vedere. Că de Sinod trebuie a se face episcopii. să se facă. ci spurcăciunea sufletului cea din păcat. sau are stricat piciorul. Iar de o ar face aceasta vreunul din episcopi. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 95 204 . să se afurisească. şi să se închidă în mănăstire. Iar neara 123 a lui Iustinian. să se facă. nelucrătoarea fie hirotonia celui aşa hirotonisit. şi ar hirotonisi diadoh episcopiei pe vreo rudă a sa. Iar în pricină de vinovăţie şi bisericească de vor mărturisi minciună să se caterisească. a cărui mână este ruptă. Că nu meteahna trupului pe el spurcă. sau cu ochii urduroşi. iar cel ce l-a hirotonisit. făcând-o să se numească părintesc drept. Iar de vor şi jura. sau cel cu nasul tăiat.18-20). sau piciorul rupt. Că dacă după canonul 40 al sinodului din Cartagina episcopii nu au stăpânire a lăsa rudelor lor. sau de are vreo altă ciuntire şi vătămare de acest fel la trup. sau cel şchiop. ca o moştenire. metehne de acest fel. înceteze de a ierurghisi (adică de a lucra cele sfinţite). lucrurile ce după episcopie le-au câştigat. adică de este cu un ochi. Sau omul. sau ghebos. şi de este vrednic cel ce le are acestea a se face episcop. ci să fie întregi la toate mădularele şi neprihăniţi: „Că tot omul în care este prihană nu se va apropia: omul cel orb.

101 100 Pentru aceasta şi Valsamon la întrebarea şi răspunsul 23 către Marcu al Alexandriei. cum poate a ierurghisi? Sau a prinde cele Sfinte. se slobod a se munci de diavolul? Aşişderea şi dacă cei îndrăciţi în vreme când pătimesc. Dar nici împreună cu cei credincioşi să se roage. ci ca să nu se împiedice cele bisericeşti. 2. şi după ale altora. s-a dat slobozenie diavolului şi a intrat într-însul. după canonul 14 al lui Timotei. 60. în vremea morţii se iartă de către milostivirea Bisericii. 3. sau a citi. Fiindcă dă presupus că pentru mârşăvia vieţii sale. de se primejduiesc spre moarte. ci afară de minte şi de diavolul purtaţi. cu cât mai vârtos cei ce se îndrăcesc se cade a se împărtăşi. pentru că nu au fost în mintea lor. neapărat trebuie a se împărtăşi cu chipul ce va socoti preotul. pentru necuprinse judecăţile lui Dumnezeu. „Pe lângă acestea dacă cel îndrăcit nu se va curăţi 205 . sau a auzi cuvintele cele ce se glăsuiesc de norod? Însemnează însă că cel ce a asurzit după preoţie. care de multe ori şi fără a cădea în păcate de moarte. Timotei. încetez neputinciosul de sfinţita lucrare. sau a orbit. can. şi nu se scoate din singlit. Că faptă nemilostivă este una ca aceasta. TÂLCUIRE Că cel ce nu vede. 15] TÂLCUIRE Fiecare îndrăcit ca un necurat se judecă. [Sinod 6. după canonul al 5-lea al Sfântului Grigorie Nissa. dacă cei ce se află în păcate de moarte şi se pocăiesc. „Cum dar unul ca acesta se va înainta în cler?” De vreme ce vasul lui e putred. Şi de va fi vrednic să se facă. Mir nu i se încredinţează. nu se cade a se caterisi de dânsa. să nu se facă episcop. ci mai vârtos unul ca acesta va afla milostivire. a se împărtăşi cu Sfintele Taine. 101 Însemnează însă că cei ce se îndrăcesc ori totdeauna ori în vremi. după obiceiul de mai-nainte. cel 77 zic şi acest 78 zice: Neoprit să ierurghisească cel ce are oarecare neputinţă şi meteahnă trupească. sau cu alt chin se vor omorî. împreunând aceste două canoane apostoleşti. Altă stăpânire însă nu ia. can. Iar dacă din pricina neputinţei se opresc lucrările preoţiei. pentru a nu se lipsi de un acest fel de ajutor în călătoria lui. va avea însă şi cele spre îndestularea vieţii şi celelalte. sau nu aude. Căci. după Teologul Grigorie.100 CANONUL 79 De are cineva demon.CANONUL 78 Iar surd fiind şi orb. şi va dobândi cinstea cea mai dinainte. Că politicească lege în cartea 8 titlul 1 cap 1 tema 4 zice: că cel orb şi a judeca poate. nu se înstrăinează însă şi de dregătorie. se vor arunca în prăpăstii. ci rămâne în ceea ce a avut mai-nainte de patimă. Iar curăţindu-se să se primească. se cade a li se cânta şi a se pomeni şi de preoţi a se îngropa. cleric să nu se facă. nu ca un spurcat.

după canonul al 2-lea al lui Timotei să se boteze. 4] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte. iar în primejdie de moartea fiind. şi a măscăricilor. şi în puţină vreme nu se poate da. nevăzut adică şi dinafară. precum la cei ce se îndrăcesc. can. şi a împăraţilor. [Sinod 1. dinafară oarecum mai-nainte fiind. şi mai ales creierii. 12. şi prin cugetări lovindu-l. stăpânindu-l pe el. nu poate bărbatul a o despărţi. încât şi cu lanţuri a se lega. Şi dacă în vremea morţii se botează. de este sănătos după credinţă. CANONUL 80 Cel ce din viaţa păgânească a venit (către noi). can. acela ce ori din păgâni şi necredincioşi va veni la binecinstitoarea credinţă şi se va boteza. Sinod 1 şi 2. după care chipuri pe toţi oamenii îi supără cu năvălirile gândurilor şi ale patimilor. Pentru aceasta şi despre Iuda este scris. Că după fiinţă în oarecare chip intrând într-înşii demonii şi alcătuirea trupului prefăcându-o. iată dar că în vremea morţii se şi iartă a se împărtăşi. Chiril. Neocezareea. învăţător al celorlalţi. 10. Laodiceea. Că ispitirea aceasta are trebuinţă de vreme. nu este drept îndată a se prohirisi episcop. şi a celorlalţi de acest fel102 că nedrept lucru şi greşit a se face. precum s-a făcut Apostolului Anania pentru Pavel. şi s-a botezat. preacurvie mijlocind la aceasta după canonul 15 al lui Timotei. CANONUL 81 206 . 2. Şi de se îndrăceşte muierea atâta.de demon (nebotezat fiind) nu poate a se boteza. Că nedrept lucru este. can. a fi altora învăţători. 3. îi fac pe ticăloşii afară din sine. can. şi neprihănit după viaţă. de a purta numele Meu înaintea neamurilor. precum este în a comedianţilor. că nu este drept a se face episcop îndată. după marele Grigorie al Tesalonicului (duminica 4 a Sfântului mare Post) în două chipuri demonii ispitesc pe oameni ori după lucrare.” ori după fiinţă. cel ce încă nu a dat ispită şi dovadă. Sardica. Fără numai atunci se poate prohirisi. can. că a intrat într-însul satana. ori de la viaţă mârşavă şi înrăutăţită ar veni la pocăinţă. sau din petrecere mârşavă. şi a fiilor lui Israel”103 (Fapte: 9. Se cuvine însă să ştim că. adică arătat şi dinlăuntru. de se va face descoperire pentru dânsul din dumnezeiesc Har. can. care este episcopul. şi pe aceştia stăpânindu-i. cel ce încă 96 PIDALION n-a arătat cercare.15). 17. fără numai de se va face aceasta după dumnezeiesc Har. când a zis Domnul către dânsul în vedenie: „Mergi. că vas de alegere Îmi este acesta.

Că una ca aceasta face răsturnare caselor.(Matei: 6. 83. 3. 7. că împăratul mirându-se de unirea norodului la un cuget. 103 Precum s-a făcut la Sfântul Ambrozie episcopul Mediolanului. Sinod 4. pentru mâhnirea stăpânilor celor ce-i au. can. sau prezbiterul. „Pentru că nimenea poate a sluji la doi domni. 6. Cartagina. şi trebuinţele Bisericii.24. 10. can. ci să se îndeletnicească în slujbele. după cuvântul Domnului”. să se caterisească. încă şi Socrat scrie pentru dânsul în cartea a 4-a cap 30 a Bisericeştii Istorii. şi să hirotonisească bărbatul acel vrednic de laudă Că a socotit a fi dumnezeiască alegere încredinţându-se din conglăsuirea celor ce din potrivă cugeta (adică a necredincioşilor). sau prezbiterul a se pune pe sineşi în ocârmuiri publice. can. şi cunoscând ceea ce s-a făcut lucru al lui Dumnezeu. sau de nu se va îndupleca. pentru care scrie Teodorit în cartea a patra cap 6 al Bisericeştii Istorii zicând: „Acestea aflându-le împăratul a poruncit ca îndată să se înveţe credinţa. Luca: 16. şi să se boteze. 11. cum că nu se cuvine episcopul. Deci ori să se înduplece a nu o face aceasta de acum înainte.Am zis. Că nimenea poate a sluji la doi domni.13) CANONUL 82 Slugile în cler a se prohirisi fără de socotinţa stăpânilor. can. ori să se caterisească. a se pogorî pe sineşi în politiceşti şi lumeşti purtări de grijă şi ocârmuiri. cum că nu se cuvine episcopul. a arătat episcopilor să slujească lui Dumnezeu celui ce porunceşte să-l hirotonisească. după dumnezeiasca poruncă. [Apostolic. nu dăm voie. Şi Sozomen în cartea a şasea capul 24 a înţeles pentru unirea 207 . ci să se îndeletnicească la trebuinţele bisericeşti. Sinod 1 şi 2. 18] TÂLCUIRE Şi canonul acesta asemenea cu cel al 6-lea opreşte pe cei ierosiţi a nu se împletici în lucruri lumeşti. Sinod 7. Deci ori să se supună a nu o face acesta. şi a plăcea amândoura. zicând: am zis (după canonul 6 al nostru adică). ca să nu urmeze ocară şi prihană Bisericii lui Dumnezeu după cartea 3 a Vasilicalelor titlul 10 cap 27. can. Iar dacă 102 Ci şi ofiţerii nu se cuvine a se face clerici.

în loc de ighemon al cetăţii Samosatelor. tocmelile şi făgăduinţele celor ce sunt supuşi sub stăpâni nici o încredinţare au. 90. şi la preoţie. facă-se. can. Pentru că lucrul acesta case întregi răstoarnă (că poate robul acel sortit să fi fost. după canonul 40 şi 42 al lui Vasile. 42. can. Sinod 6. 41. ci la trimis către Filimon stăpânul lui. nunta care s-ar face fără de voia stăpânului. Pentru că după acesta. episcop al Constantinopolului. cu toate că l-a găsit pe el îndemânatic în slujba propovăduirii. şi dacă acela va primi şi se va învoi. 40. zicând: Nu iertăm a se înainta robi la cler. Aşa a făcut şi Pavel. precum s-a arătat şi Onisim al nostru. s-a vestit cu obştească alegere a soborului. şi prin gura a doi sau a trei martori îl va slobozi pe el după canonul 85 al soborului al 6-lea şi-l va trimite pe el din casa sa spre semnul deplinitei slobozenii. pentru ca să nu scârbim pe însuşi stăpânii lor. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 97 cândva s-ar arăta sluga vrednică spre hirotonie de treaptă. Şi roabă încă şi care fără voia stăpânului său s-ar mărita. nu a voit să ţină pe Onisim robul. pricină de sminteală şi de scârbă. a văduvei 208 . sau bani ai stăpânului său să fi avut în mâinile sale. şi pentru toate acestea hirotonia lui ar fi pricinuit scârbă stăpânului său). 73. cum că fiind încă îmbrăcat cu podoaba Sfântului Botez. şi-l vor scoate din casă. şi-l vor slobozi. Iar dacă robul s-ar arăta vrednic de hirotonie. Dar nici în mănăstiri se cade a se primi robii spre a se face monahi. can. a hirotonisi cineva rob fără de socoteala stăpânului său. Gangra. can. şi-l vor ierta stăpânii. 3. can. Şi după canonul 41 al acestuiaşi. sau chivernisitor casei stăpânului său. Vasilie. 85. Iar pricină de sminteală şi de scârbă se face. Cartagina. fără de socotinţa stăpânului lor. Filimon] TÂLCUIRE Nu se cade a face cineva cele ce se fac altora. Scrie încă acelaşi Sozomen şi pentru patriarhul Nectarie al Constantinopolului. precum s-a arătat şi Onisim al nostru. Epist. atunci hirotonisească-se. [Sinod 4. trebuie episcopul să împărtăşească lucrul stăpânului lui. fără de socoteala stăpânilor lor. sau să fi fost epistat al dughenei lui. după canonul 4 al soborului al 4-lea. 4. curveşte.Bisericii celei din Mediolan că Dumnezeu îl încununează cu acestea (că alegerea norodului este descoperire dumnezeiască). Şi a adaugă că nu s-a întâmplat acestea fără descoperire dumnezeiască. cartea 7 cap 8 a Bisericeştii Istorii. Pentru aceasta şi canonul acesta opreşte acest lucru.

duhovnicească alcătuire. sau monah. se socoteşte în loc de înduplecare. sau diaconul. sau prezbiterul. Deci nearaoa înţeleptului Leon cea 9. Aşa se scrie în 98 PIDALION CANONUL 83 Episcopul. Însemnează însă pe lângă acestea. Şi Mihail încă Ataliotul în sinopsul (adică în adunare) titlul 3 zice. Însă cel ce a ştiut hirotonia robului său. se dezleagă. că robul cel ce după neştiinţa stăpânului său se va face cleric. şi ar fi lucru despre care se întreabă spre folosul său. se ia însă în loc de că s-a învoit. că de au ştiut stăpânul când robul său se face cleric. de nu se va slobozi mai-nainte. Sau după fire. care au ascultătorii către stareţii lor). Iar de ar fi fost arătat lui. şi aceasta este osebită pentru slobozenia celui ce s-a făcut cleric. Sau după noroc. Sau după nuntă. şi a bărbatului către muiere. că după aşezământul 36 al titlului al 3-lea al cărţii 1 a codicei: robul nici după socotinţa stăpânului său se face cleric. sau după scrisoare. şi a tăcut.104 104 Însemnează că supuşi după legi. că legea zice că. că se sloboade robul. iar despre supunerea fiilor către părinţi vezi subînsemnarea 27 al soborului al 4-lea şi subînsemnarea canonului 22 al celui din Cartagina. vezi subînsemnarea canonului 48 al soborului 6. şi canonul 38 al lui Vasile. lui Dumnezeu. şi nu a zis împotrivă. iar aşezământul al 2-lea al titlului din nearale legiuieşte. precum soldaţii către voievozi (adaug unii şi a cincia supunere. slobozirile robilor se cade a se propovădui în Biserică. se ia în loc de tăgadă. Că cele ale Cezarului. precum fiii către părinţi. cu toate că este spre paguba sa lucrul. Pentru aceasta şi soborul cel din Gangra cu canonul 3 anatematiseşte pe acela. dacă ştia stăpânul său când se hirotonisea. rânduieşte să se ceară numai până la un an. Iar despre supunerea robilor către stăpâni (în parte însă şi despre supunerea ostaşilor către voievozi) vorbim aici. precum robii către stăpâni. şi ieraticeasca ocârmuire. romana. caterisească-se. şi nu zice împotrivă ci tace. dacă acela nu voieşte. de se întreabă cineva. şi aflându-se să se întoarcă iarăşi şi să fie rob. până în trei ani să se caute de către stăpânul său. Iar după canonul 73 al soborului din Cartagina. Iar Fotie titlul 1 cap 36 zice. de a fost fugar de la el. 209 . sau monah. şi s-a făcut cleric. şi să se depărteze de la slujba lui. şi dimpotrivă bărbatul către femeie. precum femeia către bărbat. şi nu a zis împotrivă. Cezarului. Deci despre supunerea muierii către bărbat. iar de este spre paguba sa. că episcopia. 10 şi 11 rânduiesc. şi cele lui Dumnezeu.muieri. sau episcop. şi pe robi îi sloboade din supunerea stăpânilor lor. şi pe ostaşi din a voievozilor lor. se slobozeşte. care pentru pricinuirea dumnezeieştii cinstiri învaţă pe rob să defaime pe stăpânul său. se zice de patru feluri. dacă adică se va face cu voia înaltei stăpâniri. la oaste zăbovindu-se şi vrând amândouă a le ţinea. Acelaşi aşezământ zice.

Sinod 7. Împăratul rămăşiţuri de bani iartă. să se caterisească. la primirea hranelor lor. Iar robii cei ce vor lăsa nevoinţa cinului după ce s-au făcut monahi. dar şi întru acesta asemenea o fac aceasta zicând: oricare episcop. iar alta cerească. Acela are arme simţitoare. după cartea a 4-a titlul 1 cap 11 tema 13. şi altele hotarele prezbiteriei. iar alta duhovnicească. deci oricare se îndeletnicesc la unele ca acestea şi va să le aibă amândouă. fără a face diată. Alta este lumească. împăratul are încredinţate acestea de aici. nu sunt robi. Adică la oameni dumnezeieşti şi duhovniceşti. precum la împărţirea merinzilor ostaşilor. Precum o a păţit aceasta uriaşul 210 . să slujească trei sau cinci ani pe cel ce l-a cumpărat. sau monah. 6. că de două feluri sunt robii. sau prezbiter. câţi se robesc de oştiri. Că una este pământească. sau arhiereul a împărăţi şi a încinge sabie. la oameni din afară şi împărăteşti. iar prezbiterul datorii de păcate. Iar de este sărac. iar alţii se fac. Sinod 1 şi 2. precum sunt episcopii.105 unul ca acesta. ci slugi năimite. Se sloboade şi acela ce cu ştirea stăpânului său s-a făcut ostaş. Acela sileşte. sau diacon. să se facă iarăşi robi. Unii se nasc robi. şi la alte chivernisiri ca acestea. care o a încredinţat Dumnezeu arhiereilor şi sufleteştilor iconomi. Iar lucrurile şi stăpânirile lui Dumnezeu. şi prezbiterii.[Apostolic. şi diaconii. acesta mângâie. 18] TÂLCUIRE Şi între alte canoane dumnezeieştii Apostoli opresc pe cei ierosiţi de a ocârmui lucruri mireneşti. şi stăpânirea din afară şi stăpânirea dinlăuntru. adică nu în întrebuinţarea armelor şi a războaielor. şi ocârmuirea ieraticească şi bisericească precum am zice. 105 În două se împarte stăpânirea şi începătoria. iar cealaltă cu blândeţe iartă şi îmbiază. Cel ce se cumpără de la războaie de este avut. sau cleric. pe preotul zic). Încă după Armenopul cartea 1 titlul 18 se sloboade robul de va muri stăpânul său. Cartagina. câţi s-au născut din robi. Însă una alteia este potrivnică. şi vor veni la altă petrecere. 10. can. Una poartă sabie şi omoară. 11. şi să se răscumpere. Adică. iar eu cele cereşti” (eu când zic. acesta arme duhovniceşti (cuvânt 4 la Ozia tom: al 5-lea foaia 149). se îndeletniceşte la oaste. şi aşa să se sloboade. iar preotului sufletul. 10. scolia lui Valsamon cea la titlul 1 cap 36 în Pravila lui Fotie. Pentru aceasta şi Hrisostom zice: „Altele sunt hotarele împărăţiei. can. can. şi de a primi lumeşti purtări de grijă. Cezarului se cuvine a se da. Iar cei ce slujesc cu plată la stăpâni. can. să-şi deie preţul său. însemnează însă pe lângă aceste. Aceeaşi necuviinţă urmează dacă sau împăratul va îndrăzni a intra în Sfântul Altar. Pentru că lucrurile şi stăpânirile Cezarului şi ale împăratului. Împăratului trupul i s-a încredinţat. de nu va înceta din aceste. pe care o a încredinţat Dumnezeu împăraţilor şi stăpânitorilor. şi stăpânirea împărătească romană. asemenea lui Dumnezeu se cuvine a se da. ci în orcârmuirea lucrurilor ostăşeşti.

Deci nici nouă nu ne este iertat a stăpâni pe pământ (ce ar avea a zice către acestea papa cel ce cu amândouă chipurile stăpâneşte?). să ţie cârja cea păstorească şi sabia cea ucigătoare. cea Leviticească. lui Dumnezeu. iar corifeul (vârfelnicul) Petru cu deosebire. să se afurisească. nouă ne-a încredinţat cele ale Bisericii. Din afară însă mai adaugă211 . Că scris este daţi înapoi cele al Cezarului. a Judecătorilor una. şi ocârmuirea ieraticească. CANONUL 85 Fie vouă tuturor clericilor şi mirenilor cărţi vrednice de cinstire şi Sfinte: ale Testamentului celui vechi adică. aşa teme-te şi tu ca nu cumva trăgând la sineţi cele ale Bisericii. nici tu o împărate ai stăpânire a tămâia. va să fie din afară. sau vor păcătui. una lui Ieremia. Pildele. să te faci vinovat unei mari vinovăţii. Către aceasta preatrebnice sunt cele de cuviosul episcop Cudruvis. Carele pe lângă aceasta că este dinlăuntru şi după duh arhiereu. TÂLCUIRE Mosaiceasca lege zice. Iar aici Apostoli de obşte zic: Iar ocară la împăraţi se socotesc mustrările cele mai aspre. Să blagoslovească şi să omoare. a Macabeilor trei.cel cu două coarne al Romei. Estera una. către marele Constantin zice: (La Atanasie în epistolia cea către cei ce pretutindenea se nevoiesc la viaţa monahicească) „Ţie Dumnezeu ţi-a încredinţat împărăţia.2). cărora li se cuvine a mustra şi nişte feţe ca acestea. şi Cântarea Cântărilor. Şi de va fi cleric adică. Amestecare neamestecată şi grozăvie străină! Vadă dar însuşi că se află călcător al apostolescului acestuia canon.17). cinsteşte pe împăratul (I Petru: 2. A lui Isus Navi una. şi cele ale lui Dumnezeu. CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 99 CANONUL 84 De va ocărî cineva pe împăratul. iar de va fi mirean. şi stăpânirea romanicească. a Proorocilor douăsprezece: una a lui Isaia. se iartă a-i mustra pe ei aceia. Dar însă nici cel ce a ocărât. şi după trup împărat. Numeri. a lui Iov una. una a lui Iezechiil. papa zic. Cezarului. Ieşirea.106 Vezi subînsemnarea 85 apostolesc. Esdra două. Psaltirea una. sau pe stăpânitorul fără dreptate. să ia pedeapsă. Oprind însă canonul pe cel ce ocăreşte pe împăratul fără dreptate. A Împăraţilor patru. una a lui Daniil.28). Iar Pavel porunceşte să ne rugăm pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt cu covârşire. măcar şi necredincioşi de ar fi (I Timotei: 2. după ceea ce se face a lăsat să înţelegem din deosebire că. şi caterisirii se supune vrând a le avea pe amândouă. Paralipomena din cartea zilelor două. se cuvine a se pedepsi îndată. Facerea. Eclesiastul. A lui Solomon trei. A lui Ruth una. se împotriveşte lui Dumnezeu cel ce o a rânduit. de vor fi împăraţii sau stăpânitorii păgâni. „pe mai marele norodului tău nu-l vei grăi de rău” (Ieşirea: 22. a doua Lege. să se caterisească. Şi precum cel ce ar răpi stăpânirea ta. ale lui Moise cinci.

că nu ştiu ce fac. unele în numele lui Petru. Iar pe celelalte minciunoscrise le socoteşte. foaia 602. care se află în biblioteca Cezareei Palestinei ce se făcuse de mucenicul Pamfil.se vouă a învăţa tinerii voştri. şi îl îndemnau prietenii să-i pedepsească. (Hrisostom întru acelaşi. şi pentru că soborul al 7-lea l-au primit. înţelepciunea a mult învăţatului Sirah. ci sănătos îmi este capul. Patrusprezece epistolii ale lui Pavel. şi a fi iubitori de oameni către ocărâtorii lor. îl primim. Pe acest canon al Apostolilor zic. şi de la marele Teodosie. El pipăindu-şi faţa. şi mai ales în sinopsul lui Alexie Arestin. (Hrisostom în cuvântul 20 la Andriante tom al 6-lea) iar Teodosie cu toate că antiohienii i-au doborât icoana. a lui Matei. Două epistolii ale lui Petru. şi l-a rugat. încât a zis către dânsul: Şi ce lucru mare şi de mirarea este de vom ierta celor ce ne-au ocărât. ci împotrivă să închipuiască Dumnezeu bărbătescul şi preacuratul chip al lui Hristos. fiindcă oarecare a împroşcat chipul lui cu pietre. ca adevărate canoane al Apostolilor. A lui Iuda una. când stăpânul lumii rugă pe părintele Său pentru cei ce lau răstignit pe El zicând. a lui Marcu. precum zice Sozomen cartea 3. Evanghelii patru. şi alte necuviinţe i-au făcut. După ce a mers însă Flavian al Antiohiei. oameni şi ei fiind. şi a lui Ioan. ci a le lepăda ca neadevărate. şi zâmbindu-se a zis aceste vrednice de pomenire: „Nicăieri pe fruntea mea văz că s-au făcut rană. A lui Iacov una. şi pentru că se conglăsuieşte. adică ale noului Testament. Şi aşezământurile cel prin mine Clement în opt cărţi proglăsuite către voi episcopii (care nu trebuie a se publica către toţi pentru cele într-însele tainice) şi faptele noastre al Apostolilor. că adunarea Apostolilor ceea ce s-a făcut în Antiohia (din nouă canoane ale sale. Iar ale noastre. Însă fiindcă Grigorie episcopul Pisinuntei a zis în Sfântul al 7-lea sobor. precum însemnează apusenii) în canonul său al 8-lea au rânduit a nu se mai amăgi întru idoli cei ce se mântuiesc. Ale lui Clement două epistolii. cap 1 şi Nichifor cartea 10. care nu se cade a le primi. cap 30 (la Dositei în Dodecavivlion foaia 18) vezi şi la prolegomena apostoleştilor acestora canoane. căci şi Sfântul de toată lumea al 6-lea sobor în canonul 2 pe singure aceste 85 le primeşte. şi toată faţa. cu vechile istorii. a lui Luca. şi minciunosuprascrise. Ale lui Ioan trei. ieie pildă de la marele Constantin. iar altele în numele lui Pavel. iartă-le lor. se văd şi alte canoane suprascrise. Căci Constantin. 100 PIDALION 212 .107 106 Pentru a se îmblânzi împăraţii şi stăpânitorii.) 107 Însemnează însă că în multe cărţi manuscrise şi tipărite. Fiindcă şi femeia ceea ce i-a fost curs sânge vindecându-se de Mântuitorul a afierosit stâlp în Paneada precum istoriseşte Eusebie cartea 7 cap 8 pe care l-a sfărâmat Iulian. atât s-a îmblânzit.

Ci şi Înţelpciunea lui Solomon. Psalmii. 32. Iudit. şi Iudith. şi în cele ce sunt de citit. Isus a lui Navi. Întâia şi a doua împreună Paralipomenon (adică a rămăşiţelor). 5. Isaia. Ieşirea. Paremiile (Pildele). Iar cărţi ce se citesc de cei ce de curând se catehisesc sunt acestea: Înţelepciunea lui Solomon. Care este şi mai bun. can. (Însemnează însă că Sirah la apuseni se numeşte bisericesc) Estir. Iar cea a 3-a şi 4-a a Împăraţilor: 1 şi 2 a împăraţilor se numesc). şi Tobit. care şi preaîmbunătăţită (virtuoase) se zice după Eusebie (cartea 11. Canoniceşti cărţi însă se socotesc de canonul acesta apostolesc. cu cărţile cele canonisite împreună se numără. Iov. 8. numără pe Ruth cu Judecătorii o carte. 13. Proorocii cei mici dousprezece care se numesc o carte. 11. Şi Grigorie Teologul în stihurile sale. cât şi de obşte toţi mirenii creştini în a vieţui în lume. cap 7 despre evangheliceasca pregătire) înţelepciunea lui Sirah. 20. Iar sinodul din Laodiceea. şi care cărţi se cade a le citi. 59. 18. 51. Iar cele canonisite şi Sfinte prin canonul acesta ne învaţă pe noi să le citim.[Sinod 6. Deci marele Atanasie în pomenita epistolie în două desparte toate cărţile vechii Scripturi: în cele canonisite. 60. Şi cărţile adică cele ne canonisite şi minciunosuprascrise au învăţat în canonul lor al 60-lea să nu le citim. A doua lege. precum şi canonul acesta apsotolesc între cele canonisite pe aceasta o numără. după numărul literelor evreiceşti (precum aceasta o zice şi Teologul Grigorie. şi Epistolia. Ruth. 7. 21. fiind 213 . care şi aceasta pe preaîmbunătăţită se zice după Gheorghe Singhelul. şi Tovias. can.108 Iar cărţi canoniceşti ale Scripturii celei noi sunt acestea: Evangheliile 108 Însemnează că alţii numără pe Daniil cu Iezechiel o carte. Judecătorii. şi dumnezeiescul Ioan Damaschin) care sunt acestea: 1. Cea a treia şi a patra a Împăraţilor. 22. şi soborul cel din Laodiceea. Ieremia împreună şi Plângerile. Pomeneşte însă cărţile acestea şi soborul cel din Laodiceea în canonul 60 şi cel din Cartagina în canonul 32 dar şi marele Atanasie în prăznuitoarea sa epistolie a 39. Eclesiastul. Cântarea Cântărilor. Iezechiel. şi cel din Cartagina. 14. Daniil. Cartagina. Facerea. Şi canonisite adică a vechei Scripturi zice că sunt douăzeci şi două de cărţi. Numeri. şi aşa împlinesc pe 22 număr a evraicescului Alfavit. şi cărţile cele trei ale Macabeilor. Dar însemnează că şi cartea Estirei una fiind. precum aici se văd. Leviticul. 17. împreună se numără cu cărţile cele canonisite de soborul cel din Cartagina. 2. şi Amfilohie al Iconiei prin iambliceşti stihuri. 19. 39] TÂLCUIRE După ce au învăţat Apostolii şi au legiuit prin sfinţitele lor canoane în ce chip se cuvine atât clericii. în sfârşit învaţă. 6. Laodiceea. 9. 15. 54. 16. şi Baruh. can. can. a lui Esdra întâi şi a doua împreună. 2. 3. 10. pe care le şi numără. Atanasie. şi aşa împlineşte pe al 22-lea număr. 4. Cea întâi şi a doua a Împăraţilor împreună (care şi Samuil se numesc de evrei. 12.

aşezând o parte cu cele canonizate. Şi dumnezeiescul Ieronim zicând-o pe această cartea cea mai înaltă a lumii. Ipolit. Al patrulea că pe acele trei cărţi ale Macabeilor între cele apocrife le numără pe care apstolescul acesta canon le numeşte canonice. iar cei mai mulţi o judecă ca o neadevărată. Încă ca o carte canonisită pe aceasta o primeşte soborul cel din Cartagina canon 30. Papias. Sevir. adică a lui Iacov una. şi Sfântul Amfilohie. (adică prin descoperirea ce i s-a făcut). pe una adică în cele canonizate. Irineu. o carte lămurit o numeşte. în vreme ce una numai se află. ale lui Pavel epistolii 14. Iar de şi Teologul Grigorie aceasta nu o numeşte în stihurile sale. şi sinodul din Laodiceea. Şi marele Atanasie în mai-nainte zisa epistolie cea 39. aşişderea o carte o numără. şi le numără cu cele apocrife. Augustin. şi din Cartagina. şi Teologul Grigorie. nici de către apostolescul acesta canon. Şi dumnezeiescul Dionisie Areopagitul. Aşa dară nedrept este şi greşit şirul şi rânduiala şi cunoscută de toţi şi tipărită. precum şi Atanasie epistolie în număr singuratic o numeşte? Mă mir!). Cele şapte soborniceşti epistolii. scrie în număr multoratec epistoliile lui Ieremia. Metodie. şi pe epistolia lui Ieremia le despărţeşte de profeticeasca carte a lui Ieremia. Dar şi Origen avea tâlcuire la Apocalipsis. şi Apocalipsa. Pomeneşte de aceasta şi Chiril al Alexandriei (foaia 669 a celor cinci cărţi) şi Clement Stromateul (foaia 856 a acelor cinci cărţi) o primesc pe aceasta şi Apolinarie.încredinţat de sinod. şi marele Atanasie şi Amfilohie. Iustin. Al treilea fiindcă pe Baruh. Lactandius. Andrei al Cezareei. Silpichie. şi marele Atanasie. Al cincilea fiindcă pe cartea lui Neemia o numără între cele canonizate. Întâi pentru că are despărţit în două cartea lui Estir. Efrem. ci întru alcătuitorul său cuvânt. Tertulian. Şi însuşi cel a toată lumea al doilea 214 . în vreme ce sinodul din Laodiceea şi marele Atanasie o carte le numără pe tustrele acestea (pentru ce sinodul din Laodiceea. despre care nicicum se face pomenire. în vreme ce apostolescul acesta canon. zicând: Mă înduplec a crede că alţi (îngeri) pe altă Biserică o apără precum Ioan mă învaţă prin Apocalipsis. la multe locuri din scoliile sale de aceasta pomeneşte. şi al 60-lea a celui din Laodiceea şi al 30-lea din Cartagina. că mulţi cu adevărat o judecă a fi cu adevăr a lui Ioan (Evanghelistului). Al doilea fiindcă şi a lui Ezdra cel 2 cărţi în două deosebite părţi le aşează. Despre care măcar că zice dumnezeiescul Amfilohie în stihurile cele iambliceşti. a lui Iuda una. a lui Petru două. cel face către cei 150 de episcopi ai Sinodului al 2-lea arătat o pomeneşte aceasta. tainică privire pe aceasta numindu-o. şi scoliastul Sfântului Dionisie dumnezeiescul Maxim. în care se află cărţile vechiului Testament. pentru multe pricini. Faptele Apostolilor. ale lui Ioan trei. în vreme pe acestea două cărţi ca una le numără şi aceste apostolesc canon. iar pe alta în cele apocrife. nici de către sinodul din CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI 101 cele 4. iar pe alta cu cele apocrife.

Sinod. Al şaselea şi fiindcă în oarecare ediţii numeşte apocrife pe cărţile cele ne canonizate. cu sinodul cel împreună cu el. şi de către canonul al 2-lea al sinodului 6 s-au lepădat de către al 2-lea canon al celui a toată lumea al 6-lea sinod. Cântarea celor 3 Tineri. şi alţii. Meliton al Sardelor. spre a putea cu aceasta a scrie ce voiesc. Vil şi balaurul. Cu toate despre cărţile acestea nici o pomenire se face. şi tipărite în adunarea tomului întâi al practicalelor sinoadelor. Fiindcă numele. fiindcă s-a notevsit (adică s-au reformăluit) de către eretici. sau de Grigorie şi de Amfilohie. nici de către cel din Cartagina. dar încă şi Sfinţitul Maxim. şi nu apocrife. nici de către dumnezeiescul Grigorie. şi să înşele pe cei simpli cum că ar fi cărţi apocrife şi vechi de ale Sfinţilor. Iar aşezământurile Apostolilor. nici în apostolescul canon. care şi învăţătură a Apostolilor se numesc. nici de către marele Atanasie. Dar de vreme ce nu toate s-au notevsit. li s-au pus de către eretici. foaia 156 a Miriovivlei. că se cuvine pentru cei ce s-au săvârşit a se da milostenie. Iar cele două epistolii ale lui Clement. iar Laodiceea.” Care zicere o a luat din aşezământurile acestea. Şi Mihail încă Chirulariul şi patriarhul Constantinopolului. Foaia 392 a tomului al 2-lea al adunării sinoadelor. care se află în cartea întâia a apostoliceştilor aşezământuri în capul al 3-lea zicând aşa: „Nu vă veţi smulge bărbile voastre. Dar şi după cel al şaselea a toată lumea Sinod din aşezământuri a întrebuinţat mărturie sinodul cel din Sfânta Sofia. dar bine este pe cărţile necanonizate a vechiului Testament să se numească anaghinoscomene (cele ce se citesc). Şi Teologul adică în cuvântul cel despre Paşti: „Asupra străjei mele voi sta. nici de către Amfilohie. în vreme ce nicicum se cuvine cu acest nume să se numească. Teofil al Antiohiei. de către marele Atanasie. însă anaginoscomene acestea trebuie să se numească: Neemia. adică. după Nichita. din care cea a 2-a ne adevărată se judecă de către Fotie. 102 PIDALION 215 . care se afla în viaţă în anul 1053 a adus mărturie împotriva tunderii bărbilor. au întrebuinţat ziceri dintr-însele. de apocrife. şi mai înainte de sinodul al 6-lea care mai ales este Teologul Grigorie. că frumseţea ziditorul Dumnezeu o a făcut să fie pentru femei. nici a celui din Cartagina. ca din partea Bisericii celei din Roma. pe care le pomeneşte apostolescul acesta canon sunt trimese către Corinteni. precum zice marele Atanasie în epistolia mai sus zisă. şi Susana. ci la oarecare părţi. Şi ce zic pe unii? Însuşi cel a toată lumea sinod al 5-lea aduce mărturie din aceste aşezământuri în epistolia lui Iustinian. nici în sinodul Laodiceei. Iar dumnezeiescul Maxim perioade (adică cuprinderi) întregi întrebuinţează din aşezământurile acestea la scoliile lui Dionisie. înaintea căruia Teologul Grigorie a glăsuit cuvântul cel alcătuitor care pomeneşte despre Apocalipsis. pentru aceasta mulţi din Părinţi. nici de către marele Atanasie. cu oaie aligoriceşte pe Hristos pentru îmbrăcămintea nestricăciunii.

în zilele praznicilor lor. binecinstitoare. din care. Poate să fi fost însă una ca aceasta. mi se pare că nu au nici un neadevăr şi necuviinţă. Şi acum precum se află tipărite. şi iarăşi. este obştească şi la cele mai multe localnice sinoade. deşi pentru altă socoteală a înnoirilor Bisericii celei din Antiohia (Dositei Dodecabiblion foaia 133). este o carte care nu se află vremile noastre. dreptăţimea dogmelor judecă pe sinoade dar. şi unite. Ortodoxe. Pe păstorul îl pomeneşte şi Sfântul Maxim în scoliile dumnezeiescului Dionisie. zic. nu ale papei. facerea a lui Cuart. a se aduna prin porunci. ci prin poruncile împărăteşti. şi mai întâi însuşirea tuturor celor ecumenice este. care s-a adunat de Constantin şi Costant. precum la cel din Cartagina. şi cum să le păzească nevătămate de unghiile lupilor celor gândiţi a demonilor. porunceşte a se citi şi vieţile mucenicilor. la fieştecare din cele ecumenice sinoade (Dositei foaia 633 în Dodecabiblion). şi această însuşire. fiinţealnica.pentru bărbaţi cu dreptul a judecat a fi nepotrivită. sau cu sinoadele cele ecumenice de mai înainte. Şi în scurt a zice. SINOADELE ECUMENICE CANOANELE SINODULUI 1 103 PROLEGOMENA DESPRE SFINTELE ŞI ECUMENICELE SINOADE Patru oarecare însuşiri caracteristice ale sinoadelor celor ecumenice găsesc că se află semănate pe la mulţi. pentru aceasta şi mult vestită este socoteala Sfântului Maxim. care împotriva eresului lui Pelaghie şi a lui Celestin făcând cercetare au aşezat hotare dogmatice. iar cea una mai de luat aminte este. cu ce chip să păstorească pe acestea spre păşunea cea mântuitoare. pentru a se face întrebare despre credinţă. unuia din Apostolii cei şaptezeci. Ne-au vestit însă unii că păstorul acesta se află o carte prea veche într-o mănăstire a Eladei. sau ale cutărui patriarh. precum este şi cuvântul ce face Ioan al scării către Păstorul. şi canoanele. şi hotar dogmatic. cea zisă la o pricină ca aceasta: „Pe sinoadele cele făcute.” Şi vezi la foaia 978 în tomul al 2-lea al Sinodicalilor. şi a oamenilor celor rău slăvitori. şi pentru că să zic aşa. învăţând pe păstorul oilor celor cuvântătoare. credinţa binecinstitoare le întăreşte. şi oarecare sinoade locale. cu dumnezeieştile Scripturi. şi prea osebita deosebire a tuturor sinoadelor celor ecumenice. şi întăritoarea. în Antiohia. Al treilea a fi toate dogmele cele aşezate de dânşii. şi prin urmare a se aşterne hotărâre. Însemnează că canonul 54 al Cartaginei pe lângă cărţile Scripturii celei vechi şi a celei nouă. Aceasta şi la localnicul sinod cel în Sardica a urmat. afară de 216 . care cuprind muceniciile lor. era cartea aceasta. Iar Pimen (adică păstorul) de care carte pomeneşte marele Atanasie în epistolia cea de multe ori zisă. Al doilea. cele trei sunt departe şi obşteşti. şi mai ales la Dositei (în Dodecabiblion foaia 1018). Dar şi aceasta a urmat la oarecare localnice. Şi este mărimea ei pe cât este a Psaltirii. şi acela cu porunca lui Constantin a fost adunat.

l-a mustrat zicând că: fără de conglăsuirea tuturor celorlalţi patriarhi. sau cea prin ai loruşi locţiitori. sa făcut localnic la isprava şi sfârşitul lui. şi alţii mulţi cât şi cel al 7-lea ecumenic sinod. şi cum că singură înfăţoşarea sa cea în persoană. şi le face a fi. Întăritor adică. Că Epifanie din partea sinodului al 7-lea a zis: cum dar mare şi ecumenic ar putea fi acela pe care nici l-au primit. după numele ce poartă. nu sau unit cu dânsul. nici se zice. sinoade ecumenice. nici se face. că s-au despărţit şi nu s-au unit la cele de această hotărâte patriarhii şi arhiereii răsăritului. şi cele canonisite de toţi patriarhii şi arhiereii cei dreptslăvitori ai soborniceştii Biserici. nici un papă a fost de faţă în persoană. acest la început numit ecumenic sinod. prin scrisorile lor. Asemenea şi cel din Florenţa. sau şi aceştia nefiind. Pentru că întru toate cele 7 ecumenice sinoade. a conglăsui. pentru că le întăreşte pe ele. ci anatemei pe acestea l-au dat? (Dositei 634. şi la care nici s-au conglăsuit întâi şezătorii ai celorlalte Biserici. sau cea prin ai loruşi locţiitori nu întăreşte pe sinoadele cele ecumenice. Iar întru cel al doilea. întăritorul. în a şasea practică a lui. deosebeşte pe singure cele ecumenice. pentru că nu avea 217 . iar desluşitori. şi Vighilie papii. că cel din Sardica. pentru că aceiaşi papi. şi primirea tuturor patriarhilor. dar aceste ecumenice sinoade. întăreşte pe sinoadele cele ecumenice. nici în persoană. Fiind însă. zic. despre cele localnice. cu toate că s-a numit la începutul său ecumenic sinod (vezi la 1 cuvântare a lui). unii în persoană. şi episcopilor răsăritului şi mai întâi. Şi ce zic localnic? Şi în minciunonumit s-a schimbat după dreptate. al sinoadelor celor ecumenice. şi a primi cele rânduite de sinoadele cele ecumenice. şi desluşitorul caracter. pentru că nici la un alt localnic sinod socotindu-se. pe minciuno-104 PIDALION sinod a lui Pir monotelitului (adică al celui ce dogmatisea o singură voie întru Hristos Domnul). preasfântul acel al Efesului. sau prin ai lor locţiitori. pentru că pe acesta îl numea Pir. şi Damaschin şi noul Ştefan. numit de către luptătorii de icoane sinod ecumenic. iar alţii prin locţiitori. Iar a patra şi cea mai de pe urmă este. şi al însuşi patriarhului Alexandriei Marcu. şi nu numai singură fiinţa lor de faţă. sinod ecumenic.oarecare. Şi au fost de faţă la acesta toţi patriarhii. şi cel din Florenţa. de şi ecumenic s-a numit. cel ecumenic dar s-a schimbat în localnic. atât Sfântul Ghermano. fiind însă că locţiitorii patriarhului Antiohiei. s-au unit la cele hotărâte de către acelea. este precum am zis. sau şi în cel al 5-lea ecumenic sinod. sinod ecumenic. iarăşi au rămas ecumenice. ci mai vârtos unirea şi conglăsuirea. şi prin scrisorile lor şi prin iscălituri le-au primit pe ele. au arătat cele două sinoade cel din Sardica. nici prin locţiitori. au fost de faţă Damas. Drept aceea pe sinodul cel ce s-a făcut în Vlaherna în vremea lui Copronim. sau prin însăşi înfăţoşarea lor. Am zis că conglăsuirea. a dodecabiblion) mai cu aceste mustrări a mustrat şi Sfântul Maxim. Această conglăsuire a patriarhilor şi a arhiereilor lumeni.

A fi pururea vie şi nelipsită. sau cele ecumenice de mai-nainte. nu numai întru a întinde dreptăţile şi adevărurile cu sfătuire. care lucru mai vârtos la ecumenicele sinoade se arată adevărat.20). sau prin înfăţoşarea a însuşi persoanelor. Că hotărârea cea de dânşii aşezată nu a fost unită cu dumnezeiasca Scriptură. şi aspru cercetând şi CANOANELE SINODULUI 1 105 pe papi.nici pe a treia însuşire a sinoadelor celor ecumenice. şi judecând. ecumenică stăpânire. acesta este sfânta şi soborniceasca Biserică. De aici cu alte patru însuşiri după teologi se înavuţeşte aceasta: 1. Vezi că neunirea oarecărora patriarhi. ci şi întru a sili spre supunere pe cei ce se împotrivesc. cel binecinstitor. A pune hotar.26). şi la pricină şi obştească. şi vă va aduce aminte de toate (Ioan: 14. 3. şi nu le lasă a se rătăci la hotărârile lor! Că insuflă dreptatea sa Dumnezeu în nenumăraţii ierei cei ce se adună la sinod. şi pe cele ecumenice le face localnice? Şi dimpotrivă unirea tuturor patriarhilor lumii. 2. şi prigonirea 218 . şi a dezlega toată gâlceava.16) şi. aceea şi de Sfântul Duh. pe care sinod unirea tuturor patriarhilor şi arhiereilor soborniceşti Biserici l-au primit. Că zice: „Şi alt Mângâietor voi da vouă. Deci din aceste zise cu lesnire poate a se închipui orismosul (definiţia) Sinodului celui ecumenic întru acest chip: „Ecumenic sinod este cel adunat prin împărătească poruncă. cu cât mai vârtos se socoteşte aceasta că este adevărată. că acela zice că va învăţa pe voi toate. sau şi aceştia nefiind. după epistolia cea către Celestin a sinodului celui din Cartagina. cel ce aşează hotărâre dogmaticească despre credinţă. şi cu celelalte sinoade. prin scrisorile şi iscăliturile lor. şi pe patriarhi. zicându-se pentru sinoadele ecumenice! La care însuşi Duhul Sfânt stăruind asupră-le. De a avea vrednicie prea înaltă. arhierei şi clerici şi mireni. le luminează pe ele. adică: şi axioma (vrednicie) peste tot cuprinzătoare iau. despre sinodul localnic cel în Ancira adunat: Că până când se va socoti ceva obşteşte de către sfinţii cei împreună adunaţi. sau prin locţiitori. şi dreptslăvitor. „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei: 28. şi particularnică. punând asupră-le bisericeştile certări cele cuviincioase lor. Deci tot sinodul ecumenic care are aceste caracteristice însuşiri. Că dacă canonul al 8-lea al făcătorului de minuni Grigorie zice. şi unit cu Sfintele Scripturi. A fi negreşitoare. şi mărginire la fiecare cerere ce se iveşte. şi preaputernică. întru care în Simbolul Credinţei mărturisim că credem. Fiindcă localnicele sinoade şi canoanele lor cele de ecumenicele sinoade. ca să rămână cu voi veac” (Ioan: 14. şi mai întâi decât dânşii de către Sfântul Duh. şi le schimbă în soborniceşti. că Biserica a cărei faţă o ţine sinodul ecumenic. şi nesmintitoare. „stâlp şi întărire a adevărului” după Pavel (I Timotei: 3. Duhul Adevărului este socotit. şi mai ales de cel al 6-lea ecumenic. fiind primite. şi pe toţi cei ce se află în toate părţile lumii. şi pe cele localnice le face ecumenice.15) şi că ceea ce se socoteşte de sinoadele ecumenice. 4.

sau a patriarhului ocârmuirii. şi 219 . şi cel întâi însuşi (şi vezi la subînsemnarea apostolescului canon 60). pentru că pe lângă cele adevărate. precum sinodul al 6-lea a făcut pentru apostoleştile aşezământuri. fără lipsire. că de obşte peste tot învaţă. le cercetează şi le hotărăşte însuşi împăratul. precum aceasta o zic luterocalvinii. şi leapădă pe cele neadevărate. şi despre cele nevăzute.ereticilor şi a schismaticilor. Pentru care şi Sfinţitul Augustin aceasta ştiindu-o luminat a socotit (epistolia 154) zicând: Nu aş fi crezut în Evanghelie. de nu m-ar încredinţa vrednicia de credinţă a Bisericii. şi fără osebire toate dogmele cele ce se întind spre cunoştinţa oamenilor şi despre cele văzute. fiindcă dumnezeiasca Scriptură la multe părţi neluminat vorbind. şi după Leon înţeleptul. Iar deşi judecătoria patriarhilor nu se supune apelaţiei. şi fiecare din ereticii către al său eres strâmbând noima Scripturilor cea neluminată. că nimenea poate a se împotrivi sinoadelor celor ecumenice. şi nu pentru sinodul ecumenic. şi se sfârşeşte nefiind alt judeţ mai mare decât sinodul ecumenic. că este cel mai de pe urmă judecător al bisericeştilor pricini. Că sobornicească. dreptul ce are monarhul întru cele politiceşti. aceasta însă. zice Chiril al Ierusalimului (în cateheza 18) se numeşte Biserica. se înţelege. şi ascunse. şi după Iustinian. Drept aceea din toate cele zise se încheie. ci de obşte şi fără osebire fiecare este dator a se supune lor. fiindcă hotărârea eparhului. ci sinodul ecumenic. fiindcă au îndrăznit ereticii a le suprascrie ca pe nişte canoniceşti şi pe cele neadevărate. Drept aceea şi de către toţi. ca şi cum nu s-ar fi judecat cândva. după cartea a 9-a a Vasilicalelor titlul 1. care nu este altul. după Vasilicale. de nevoie trebuieşte tâlcuirea pentru a tâlcui adevărata noima Scripturii. şi ereticeşti cărţi ale lor. pentru aceasta sinodul ecumenic alege pe cele adevărate. rămânând binecinstitor şi dreptslăvitor. după canonul al 6-lea al sinodului al 2-lea al căruia judecător socoteala şi hotărârea nu se supune apelaţiei altui mai mare judeţ. care cercetează şi judecă toate cele judecate de către toţi patriarhii. fără numai ecumenicul sinod. celui ce grăieşte prin sinoadele cele ecumenice. şi soborniceşti cărţi al Scripturii. Drept aceea. şi papii. se împotriveşte Duhului celui Sfânt. Am zis însă că judecătorul cel mai de pe urmă în Biserică nu este Sfânta Scriptură. iar a mitropoliţilor la a exarhului. ci ecumenicul sinod se propovăduieşte. Încă şi alta. pentru că alt patriarh nu poate a se face judecător asupra hotărârii altui patriarh. nu dumnezeiasca Scriptură. Că dacă apelarisirea este o jeluire despre oricare judeţ către altul mai mare. acelaşi drept îl are şi sinodul ecumenic în Biserică (Dositei în Dodecabiblion foaia 309 şi 384). şi a patriarhului la sinodul ecumenic. şi aici de aici toată apelarisirea se mărgineşte. se supune la apelarisirea judeţului celui mai mare a mitropoliţilor. hotărârea cea cu îndoială a episcopilor. cu toate acestea nedumeririle care eparhul nu poate a le hotărî. măcar deşi apelaţiei nu se supune: fiindcă nu se mai atinge de către altcineva. Că cel ce se împotriveşte lor.

Şi însăşi sinoadele acestea pe cei ce nu se supun loruşi îi anatematisesc. şi vei scoate pe cele rău din Israel (II Lege: 17. şi întru hotărârile lor.17). 24) anatematiseşte pe cei ce nu se supun Sinoadelor ecumenice. şi în canoanele sale. fără numai pe acestea 220 . Şi omul care se va semeţi ca să nu asculte de prezbiterul. pentru că toate acestea după legile sinoadelor celor ecumenice s-au adunat. Mult au ostenit sinodul cel adunat în Cartagina şi în practicalele sale. şi pentru că ceea ce a fost de nevoie spre cunoştinţă.2. a stătut şi stă pururea pilda cea mai întâi închipuită. Drept aceea toate întrebările câte se nasc din cele rânduite de acele şapte. nici numărul lor al adaoge. Şi aceasta este ceea ce însuşi Dumnezeu a poruncit a se păzi şi în sinodul prezbiterilor legii vechi. „Şi de nu va asculta de Biserică. Şi pentru aceea nu au putut a se împreună număra cu cele şapte ecumenice. a cărei faţă poartă sinodul cel ecumenic. după Augustin (epistolia 162). şi un cuvânt se află în gura tuturor. pentru că nici unul dintru acestea s-au adunat după legile sinoadelor ecumenice. şi în epistoliile sale cele către Bonifatie şi către Celestin. zice: vreun grai în judecată. cu lesnire se dezleagă (Dositei în Dodecabiblion foaia 633). fiindcă şi papa Dialogul (cap 1. şi acestuia a urmat de aici înainte şi sinoadele cele după dânsul. sau de judecătorul. Fiindcă hotărârea şi judecata cea mai de pe urmă şi mai desăvârşită a Bisericii este sinodul cel ecumenic. între sânge şi sânge. şi întru şederile lor. în dreapta sau în stânga. să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Matei: 18. şi între judecată şi judecată Şi vei merge la prezbiterii şi leviţii. Ce zic eretic? Ca un păgân şi necinstitor de Dumnezeu se socoteşte cel ce nu ascultă de Biserică. care va fi în zilele acelea şi ei cercetându-l vor spune ţie judecata Nu te vei abate din cuvântul. 106 PIDALION va muri omul acela. însă cu rea întrebuinţare s-au numit aşa. că cu adevărat şi mai cu deosebire singure şapte sinoade ecumenice s-au numit. cu toate că altele s-au numit ecumenice precum cel 1 şi 2 şi cel adunat în Biserica Sfintei Sofii. epis. care să nu-l poţi lesne dezlega. pentru ca să nu primească alte canoane. Iar de va fi. în urmă de către cel ce s-a făcut pentru Fotie s-a surpat.8). şi la judecătorul. Iar după cel al şaptelea sinod. Că cel ce de latini s-au numit al 8-lea ecumenic adică. şi cu totul nici a se numi sinod s-a osândit.se face eretic şi anatematesit. Şi măcar că toate acele şapte ecumenice sinoade pentru cuvântul de a fi ecumenice sinoade. care-ţi vor spune ţie. adică: stăpânească cele rânduite în sinodul din Niceea. întru dânsele s-au rânduit. cel ce s-a făcut împotriva lui Fotie. şi întru proclamaţiile (poruncile) lor. Că zice Domnul. şi ştiinţa cea mai întâi începătoare a tuturor sinoadelor celor ecumenice. şi pe acesta Dialogul papă cap al tuturor Sinoadelor l-au numit. şi pentru vechime şi pentru sfinţenie. Se cuvine însă pe lângă cele zise să adăugăm şi aceasta. sunt de o cinste şi întocmai. Însă acest întâi sinod.

şi prin urmare aceeaşi slavă. şi pentru a noastră mântuire s-au 221 . tustrei împreună ţinând locul lui Silvestru (papa) al Romei. Lumină din Lumină. nu însă ca Dumnezeu. Unul-Născut. vezi la subînsemnarea canonului întâi al sinodului al 2-lea ecumenic. cele din ceriu. adică având aceeaşi fiinţă şi fire întocmai cu Tatăl. şi domnie. SINODUL 1 PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL ÎNTÂIUL SINOD Sfântul şi ecumenicul întâiul sinod s-au adunat în Niceea Bitiniei. Tatăl Atotţiitorul Făcătorul tuturor celor văzute. şi alţii mulţi fiind la număr după tradiţia cea de obşte. l-au propovăduit Dumnezeu adevărat. Dumnezeu din Dumnezeu. şi cele de pe pământ. Alexandru al Constantinopolului. şi s-au adunat acest sinod împotriva lui Arie. cum că a fost acesta mai înainte de naşterea cea după trup. nu este de o fiinţă cu Tatăl. Iar bărbaţii cei mai întâi întru acesta au fost. Pafnutie şi Spiridon. Iar în câte părţi s-a despărţit eresul lui Arie. au fost şi altă mulţime de clerici. Viton şi Vichentie prezbiterii. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. de prezbiteri. că Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. împreună luptători având pe marele Atanasie. Alexandru patriarh al Alexandriei. născut nu făcut. tare striga să nu stăpânească alte canoane. de o fiinţă110 cu Tatăl. Întru care pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. şi făptură109. care hulea. şi trei ani şi jumătate ţinând acest sinod (măcar deşi Ghelasie la Fotie citirea 256 în şase ani şi jumătate zice) a predat dumnezeiescul şi Sfinţitul Simbolul dreptslăvitoarei noastre credinţe. şi vrând să scape de urâciunea ceea ce se ridicase de către dreptslăvitorii creştini. Care simbol este anume aşa: „Credem întru Unul Dumnezeu. şi de toţi mărturisită a Bisericii 318 pe lângă care însă. Şi întru unul Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. că Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu om gol S-a născut din Fecioară. zicea el adică. Iacov şi Maxim. cel de obşte cunoscut de către toţi. şi al celor nevăzute. aflându-se atunci diacon. Care pentru noi oamenii. prin care toate s-au făcut. la anul de la Hristos. Macarie al Ierusalimului. şi pururea vecuire. ci ca una din zidiri şi din făpturi în vreme făcut de la Tatăl. cel născut din Tatăl. şi dumnezeiescul Ioan Hrisostom.adevărate canoane al sinodului din Niceea. bărbaţi împodobiţi cu apostoleşti daruri. şi al lui Iulie. din fiinţa Tatălui. 325. fără numai canoanele sinodului din Niceea. adică. şi de diaconi. CANOANELE SINODULUI 1 107 celelalte lui Dumnezeu cuviincioase însuşiri ale dumnezeieştii firi. şi toate 109 Că Arie prezbiter fiind al Alexandriei. de o fiinţă cu Tatăl. care dogmatisea. şi stăpânire. Şi marele Atanasie. ci zidire. împreună cu cuviosul episcop al Curdubei din Ispania. în timpul marelui Constantin. şi prin urmare nu este Dumnezeu adevărat. asupra lui Pavel Samosateului. şi cu muceniceşti pătimiri. Eustatie al Antiohiei.

şi a 3-a a Sfântului Duh. Şi de obşte de către toată Biserica se numeşte 110 Însemnează că. „de o fiinţă”. Că de „împreună” sau pe de „aceeaşi”. cuvântul „de o fiinţă”. şi mai ales pentru că Pavel cu vicleşug meşteşugind. au înviat a treia zi. zid împotrivitor armelor diavolului.111 Pe acest simbol însă. sau din altă fiinţă. iar a 2-a a Fiului. şi şade de-a dreapta Tatălui.pogorât. Teodor al Ierusalimului l-a numit dreaptă mărturisire a credinţei. iar fiindcă după dumnezeiescul Ilarie. Iar de 222 . Au pătimit. Una adică cea mai întâi era a Tatălui. Fiul lui Dumnezeu. când nu era. ecumenic fiind. (OMOUSION) iar nu de asemenea fiinţă (OMIUSION) precum ziceau vicleneşte arienii cei pe jumătate (imiarianişti). după nume numai (măcar că după înţelegere şi după însemnare îl mărturisea) pentru ca să nu deie apucare ereticilor. şi iarăşi va să vie să judece vii şi morţii. şi că mainainte de a se naşte nu era. şi că din cele ce nu era s-au făcut! Sau că din alt ipostas (faţă) zic. pentru aceasta Părinţii cei 180 adunaţi în Antiohia în anul 272 împotriva lui Pavel Samosatul. şi apostoleasca Biserică. sau că este schimbăcios şi prefăcăcios. şi s-au suit la ceruri. că era oare cândva. ci şi după nume au poruncit a se propovădui (vezi la Dodecabiblion a lui Dositei. (împotriva eresului arienesc) iar sinodul din Niceea. şi s-au întrupat şi om sau făcut. Şi întru Sfântul Duh. foaia 1031). pe acest cuvânt l-au lepădat. că este. pentru vrednicia sa. despre „o fiinţă” se zice. pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu sinodul acesta l-a propovăduit. precum zice Atanasie. pe aceştia îi anatematiseşte totalnica (soborniceasca). şi mai înainte de I-ul sinod se întrebuinţa între cei binecinstitori. Iar pe cei ce zic. Iar Damas al Romei. nu numai după înţelegere. şi că din aceea aceste se propun ca nişte părţi. trei fiinţe din glasul OMOUSIULUI (de o fiinţă) zicea că sunt. după Aristotel şi în logică. savelianii şi cei de pe lângă Pavel Samosatul. l-au întrebuinţat pe acesta ca să surpe treimea ipostasurilor celor dumnezeieşte începătoare.

însemnează unire fără de oarecare deosebire (precum o zice Savelie). negreşit greşeală este a tipografiei. în alte codice se află cuprinzând aceasta. Că sinodul al 2-lea pe acestea le-au plinit. precum în simbolul al însuşi sinodului acestui din Niceea (la foaia 283 a tomului 1 al adunării sinoadelor) în praxis 18 al sinodului al 6-lea (foaia 650) a tomului 2 al sinoadelor) în practicalele sinodului din Cartagina. „de o fiinţă”. 111 Însemnează că simbolul acesta al celui din Niceea.asemenea se zice la felurime. Şi aceasta o însemnăm aicea. şi de obşte la cele întâmplătoare fiinţe. că Simbolul Credinţei se zicea în Biserica cea din început numai în vinerea cea mare. vezi şi în prologul aceluia. la Socrat cartea 1 cap 7 şi pretutindenea. nu cuprinde nici teologia Sfântului Duh. „a Căruia împărăţie nu va fi sfârşit”. Iar „de o fiinţă”. ci la fire. Şi iarăşi. nu numai că este puţin schimbat în oarecare de acest cunoscut nouă tuturor. Fiindcă oriunde se află aiurea. şi l-au adus în rânduiala aceasta neschimbată. şi în toate zilele rostit. fără de acest cuvânt se află. şi nu la fiinţei. că „de o împreună fiinţă”. Şi fiindcă acest cuvânt cel al 2-lea ecumenic l-au adaos. Însemnează încă că simbolul acel din Niceea. „i au şezut de-a dreapta Tatălui” iar întru altele nu. şi nu „de o împreună fiinţă”. precum însemnează dumnezeiescul Epifanie în Anghirot. l-au zis pe el. întru care acum îl rostim. (SINUSION). ca un lucru vrednic de ştiinţă. Drept aceea la al 4-lea sinod praxis 5 foaia 1515 a adunării sinoadelor tomul 2 unde se află simbolul sinodului din Niceea cu aceasta. însemnează pe unirea cea cu deosebire. şi celelalte articole până la sfârşit. când episcopul catihisea pe cei ce se găteau a se boteza în noaptea sâmbetei cei mari când a doua 223 . ci şi aceasta: „a Căruia împărăţie nu va fi sfârşit”. şi pe sporirea a unui ipostas despre celălalt.

acesta rămâie în clir (soartă). se deosebesc de vrăşmaşii lui Hristos. iar Fotie mai mult istoricească. care se afla în vremea lui Zinon împăratul la anul 476. o pomeneşte însă aceasta şi Ioan Chiparisianul. Rufin. şi steagul dreptslăvitorilor. câte Eusebiu al Pamfiliei. Socrat. iar hotărât de al doilea al sinodului al 6-lea şi de cel 1 al celui al 7-lea. Au paradosit acest sfânt sinod şi rânduiala pentru Paşti. precum istoriseşte Teodor anagnost în cartea a 2-a a Bisericeştii Istorii. nici latineşte. practică o numeşte Nichita Honiatul. Drept aceea şi de la metafora ostăşeştilor simboluri s-au numit. şi Simbolul Credinţei. Prin care aceştia ca nişte adevăraţi ostaşi ai lui Hristos. apoi s-au rânduit de Timotei al Constantinopolului să se zică la fiecare Liturghie. se află câte cei mai de sus. şi Ghelasie acesta le-a scris. şi care îndrăznesc pe sineşi a 224 . 108 PIDALION „prapor” (adică semn) caracteristic. însemnează însă că practicalele acestui întâi sinod acum nu se află nici elineşte. Că şi ostaşii prin semne (adică prin steaguri) desluşesc şi deosebesc pe ostaşi de cei potrivnici. Care nehotărât sunt întărite de cel întâi canon al sinodului al 4-lea. Şi de acum înainte nici unul dintru cei de acest fel nu trebuieşte a se înainta. Despre care (vezi pe al 7-lea apostolesc canon. în vremea ce sunt fraţi mincinoşi şi rău slăvitori. se cuvine a înceta. Iar conscrierea (alcătuirea) lui Ghelasie. adică mai-nainte de dumnezeiasca rugăciune. sau de către barbari s-a tăiat. şi alţii. în vremea lui Anastasie împăratul. şi în ce vreme a Liturghiei să se rostească acesta în toate Bisericile răsăritului. precum aceasta este prea arătată. Teodorit. şi pe cel întâi al sinodului din Antiohia) dar încă şi pe acestea de faţă douăzeci sfinţite canoane le-au aşezat. precum acelaşi Teodor zice. ci singure acelea. de către doftori s-a hirurghisit. şi de cei ce se făţărnicesc cu numele lui Hristos. iar mai cu deosebire.zi strălucea ziua cea purtătoare de lumină. (Vezi la Dositei foaia 108 din Dodecabiblion). şi Ieronim. şi mai ales Ghelasie Chisicheanul. Iar apoi în anul 545 Iustin împăratul întâi a rânduit. Acestea singure zice. acesta în clir (soartă) cercetându-se. CELE 20 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI ÎNTÂI SINOD TÂLCUITE CANONUL 1 Dacă cineva în boală. Sozomen. Tatăl nostru. care în urmă şi episcop al Cezareei Palestinei s-a făcut (vezi la tomul 1 foaia 151 a adunării sinoadelor). în anul 515. decât practicească. că s-a zis pentru cei ce întrebuinţează lucrul. Iar dacă vreunul sănătos fiind s-a tăiat pe sineşi. pe care acum o ţine nestrămutată totalnica (soborniceasca) răsăriteană Biserică.

s-au făcut afară de canonul cel bisericesc. Sardica. spre a se face clerici. unii ca aceştia se primesc de către canonul (ori de acesta adică. 4] TÂLCUIRE Ceea ce rânduieşte canonul 80 al Sfinţilor Apostoli. fiindcă în timpurile trecute au urmat a se face multe lucruri. can. şi ar fi vrednici. sau şi de barbari în vremea goanei.se tăia. Şi din cei de acest fel. că precum se vede au fost rămas întru nelucrare. acesta cleric fiind se lucreze cele ale soartei sale. sau de nevoie. Care şi zice: Cel ce pentru patimă. ca nu mândrindu-se să cadă în osândă şi în cursa diavolului (I Timotei: 3. după ce a trecut timp s-ar afla vreo greşală sufletească pentru faţa aceea. nu de curând sădit (neofit). câţi sunt mireni. sau din altă pricină pornindu-se oarecare. Aşa. ori de cel 21 apostolesc). 3. Laodiceea. sau de stăpâni s-au scopit. Încât oameni din viaţă păgânească viind acum la credinţă. a-i boteza ei îndată pe aceea care cu puţin 225 . 17. Că lămurită este apostoleasca scriptură ce zice. s-a scopit pe sineşi. iar altmintrelea s-ar afla vrednici. şi în puţină vreme catehizându-se. şi îndată ce se botezau se aduceau la episcopie. şi pentru boală sau scopit de către doctori. Chiril. sau de nevoie. acesta şi cleric fiind se cade a înceta din lucrările clericeşti (soartei). 8] TÂLCUIRE Câteva canoane ale Apostolilor rânduiesc despre scopire. Iar dacă. 80. dacă careva de către barbari. şi s-ar vădi de către doi. Precum însă aceasta o zicem pentru cei ce înadins. afară de bisericescul canon (adică de acesta 80 al Apostolilor). de astăzi înainte. Bine sa socotit a fi de acum înainte. de asemeni iarăşi zicem. [Apostolic.6). că dacă oarecare s-a scopit de barbari. sau la prezbiterie. ca nimic de acest fel a se face. nici unul se cuvine a se face cleric. unul ca acesta înceteze de la cliros. CANONUL 2 Fiindcă multe. 23. ca împotriva marelui Sinod obrăznicindu-se. Citeşte şi tâlcuirea a celui 21 apostolesc. pentru aceasta. fiind însă. acesta se va primejdui despre cler. că zice. au urmat trebuinţa de a rândui despre aceasta şi canonul acesta. adică fără de voie şi tiraniceşte. îndată la baia cea duhovnicească se aduceau. sau trei martori. 10. Sinod 1 şi 2. sau altmintrele nevoiţi fiind oamenii. Iar cel ce sănătos fiind. pe unii ca aceştia îi primeşte în cliros (soartă) canonul. can. şi canonul acesta rânduieşte. 21. [Apostolic. Iar cel ce ar face afară de acestea. sau de stăpânii lor. şi de voie îndrăznesc a se scopi pe sineşi. Încât. can. şi după botez mai multă cercare. can. can. 22. Sinod 1 şi 2. fiindcă şi timp trebuie celui ce se CANOANELE SINODULUI 1 109 catehiseşte. can. can.

Căci cel ce se catehiseşte. adică în mândrie. şi din întâia catihisire a lui Chiril patriarhul Ierusalimului. Ci numai pe cei ce cu adevărat cred. adică a-i hirotonisi pe ei prezbiteri şi episcopi. sau la prezbiterie. şi în cursa cea asemenea în care a căzut diavolul. 112 Vremea catehizării nu se rânduieşte de toţi una şi aceeaşi. Şi de nearaoa 144 a lui Iustinian încă doi ani se rânduieşte pentru samaritenii cei ce vin la credinţă. că aceste aşa afară de lege se făceau. zic. şi mai cu de-amăruntul a catehizării. şi mustră pe cele ale evreilor. s-a socotit de cuviinţă de acum înainte a nu se face. Fiind. şi a se învăţa bine toate dogmele credinţei.timp mai înainte de la păgâneasca. iarăşi are trebuinţă de multă ispitire. şi în puţină vreme s-au învăţat taina bunei cinstiri. câte are postul cel mare. şi mai-nainte de a se boteza are trebuinţă de îndestulă vreme112 pentru a se catehiza. un an se rânduieşte a se catehiza cei ce vin la dreptslăvitoare credinţă. să cadă în însuşi păcatul. nu pe cel de curând sădit (să-l hirotoneşti) adică pe cel de curând catehizat. şi sa hirotonisit. unii socotesc că numai într-atâtea zile se face catehizare. sau trei martori. fără numai că în postul cel mare se face partea cea mai de pe urmă. şi necredincioasa viaţă au venit la dreptslăvitoarea credinţă. Iar canonul 8 al sinodului al 7-lea voieşte să nu primim pe evreii cei ce cu făţărnicie cred. ca nu înălţându-se. Că zice Apostolul Pavel către Timotei. şi după ce se va boteza. şi din nou sădit în via lui Hristos. pentru că 226 . şi s-a botezat. doi de canonul 42 al localnicului sinod. că din apostoleştile aşezământuri. Şi din canonul 25 al localnicului sinod cel adunat în Ahati în anul 506 opt luni s-au rânduit pentru iudeii cei ce se întorc la credinţă. s-ar afla zic vreun păcat sufletesc113 şi s-ar vădi pentru acela de doi. şi împreună cu Botezul a-i înainta pe ei şi la episcopie. luându-o aceasta din canonul 45 al sinodului din Laodiceea şi din epistolia lui Ieronim cea către Pammahie. Iar dacă trecând vreme sa afla la cel ce cu vreme în destulă şi cu cercare. celui adunat în Iliviria ispanioleasca cetate. şi s-a catehizat. Dar însă din acestea alta nu se încheie. puţin mai înainte de ecumenicul întâiul sinod.

atuncea se botează catehumenii (adică cei ce se învăţa buna credinţă) în noapte sâmbetei celei şi a zilei celei luminat. Uneori însă se scurta vremea catehizării pentru împrejurări de nevoie. Pentru aceasta catehumenii cei ce se primejduiesc de moarte, se botează mai-nainte de vremea hotărâtă a catehizării, după canonul 12 al celui din Neocezareea; după cel 47 din Laodiceea; după 52 din Cartagina. După al 5-lea a lui Vasile, şi după al 5-lea al lui Chiril. 113 Păcat sufletesc, Zonara zice pe tot păcatul cel ce se naşte din abaterea acelor trei puteri ale sufletului, din puterea cea cuvântătoare zic, din puterea mâniitoare şi poftitoare. Iar Valsamon zice: tot păcatul ce pricinuieşte vătămare sufletului, ori din trupească poftă are începutul, ori din sufletească. Iar alţii păcat sufletesc au zis, pe cel ce se face din sufleteştile patimi, adică din trufie, din neascultare, şi din altele. Însă chiar păcat sufletesc, despre care zice aicea canonul, este trufia, şi înălţarea şi mândria, că singură patima aceasta se potriveşte duhovniceştei, şi nematerialnicei firii sufletului. Şi aceasta este osânda şi cursa în care a căzut diavolul. După zicerea Apostolului care o aduce aicea canonul, şi după tâlcuirea ce-i face dumnezeiescul Ambrozie. Pentru aceea şi Sfinţitul Augustin (cartea 3 despre cetatea lui Dumnezeu) zice: nu este diavolul, nici beţiv, nici altceva de acest fel, dar este mândru şi zavistnic. Deci de va cădea episcopul în patima mândriei şi o va arăta pe ea prin cuvinte şi fapte, şi se va vădi de doi, sau trei martori, să înceteze de la cliros. (adică de lucrarea soartei 110 PIDALION unul ca acesta, să înceteze de a lucra cele ale ieriei. Iar care va voi a face afară de acestea, acesta ca unul ce se obrăzniceşte împotriva marelui sinodului acestuia se

227

va primejdui, şi la ierie, adică se va caterisi. Vezi şi tâlcuirea canonului, 80 apostolesc. CANONUL 3 A oprit desăvârşit marele sinod, nici episcopului, nici prezbiterului, nici diaconului, nici măcar vreunuia din cei ce sunt din cler, a-i fi cu putinţă să aibă împreună locuitoare muiere; afară numai decât maică, sau soră, sau mătuşă, sau de singure feţele acele cu care ar putea scăpa de tot prepusul. [Sinod 6, can. 5; Sinod 7, can. 22, 23; Ancira, can. 19; Cartagina, can. 45; Vasilie, can. 88] TÂLCUIRE Cei ierosiţi (adică sfinţiţi), şi clericii nu se cuvine a pricinui vreo pricină de presupus, şi de sminteală poporului, pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte, că, marele sinodul acesta, cel întâi adică, desăvârşit a oprit, a nu avea stăpânire şi voie, nici episcopul, nici prezbiterul, nici diaconul, nici altcineva din clerici să aibă muiere străină în casa sa, şi a locui împreună cu dânsa, afară numai maică, sau soră, sau mătuşă, sau singure feţele acelea care nu dau presupus. CANONUL 4 Episcopul mai vârtos se cuvine a se aşeza adică de către toţi cei ce sunt în eparhie; iar de ar fi cu greu una ca aceasta, sau pentru nevoia ce sileşte, sau pentru depărtarea căii. Fără sminteală trei împreunându-se, împreun-alegători făcânduse şi cei ce nu sunt de faţă, şi împreună învoindu-se prin scrisori, atuncea să se facă hirotonia. Iar tăria celor ce se fac, să se dea mitropolitului în fiecare eparhie. [Apostolic, can. 1; Sinod 7, can. 3; Antiohia, can. 19, Sardica, can. 6; Laodiceea, can. 12; Cartagina, can. 12, 58, 59] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte, că episcopul se cuvine mai ales a se hirotonisi de toţi episcopii eparhiei. Iar de este cu greu a se aduna toţi, sau pentru nevoia ce sileşte, sau pentru lungimea călătoriei, negreşit trei episcopi să se adune, iar cei ce nu sunt de faţă să se facă împreună-hotărâtori prin scrisori la hirotonie, şi atuncea să se hirotonisească. Iar tăria şi pecetluirea tuturor celor ce se fac; adică tăria alegerii acesteia ce se face acum de către toţi episcopii, şi rânduirea unuia din cei trei ce sau ales (că trei după bisericeasca închipuire se aleg) rânduirea zic a unuia spre a primi vestirea hirotoniei, să rămână şi să se aducă, ca la un chiriarh la mitropolitul fiecărei eparhii. Dar fiindcă tâlcuitorii, adică Zonara şi Valsamon, tălmăcesc pe a se aşeza în loc de a se alege, iar alţii în loc de a se hirotonisi. Aceasta se cuvine să o ştim, că mai întâi şi chiar a se aşeza, însemnează pe a se face. Şi aşezi este în loc de fac, sau arăt. Deci şi aici mai întâi şi cuprinzător, acest se cuvine a se aşeza

228

însemnează, că se cade a se face, a se arăta, a se prohirisi de către toţi. Am zis cuprinzător, şi mai întâi, că sale.) Poate pentru ca să se smerească, şi să-şi măsoare cugetarea sa, şi aşa iarăşi să primească lucrarea ieriei. Iar dacă se va mândri şi mai mult, şi nu va voi a înceta, să se caterisească şi desăvârşit de treapta sa. Iar cum că arătata mândrie, este caterisitoare; arătat este şi de la navatiani, care pentru aceasta s-au lepădat de la Biserică, pentru că din mândria şi trufia lor, se numeau pe sineşi curaţi, şi pe cei ce în vremea goanei s-au lepădat şi în urmă s-au pocăit, nu-i primeau, şi cu cei căsătoriţi a doua oară nu se împărtăşeau, unii însă au zis că păcat sufletesc înţelege canonul aici pe socoteala cea rău slăvitoare şi păgânească. Dar de ar fi fost aceasta, s-ar fi cuvenit cel ce o are aceasta, nu numai să înceteze ci şi straşnic să se caterisească, şi de la Biserică să se lepede. Deci fiindcă păcat de moarte este mândria, iar cei ce fac păcatul cel de moarte, cad din treapta lor, după canonul 32 al marelui Vasile; pentru aceasta şi canonul acesta pe cel ce a căzut în acest fel de păcat, îl pedepsesc cu încetarea ieriei. CANOANELE SINODULUI 1 111 această arătarea are rânduială sfinţită, adică mai întâi să se aleagă, şi apoi să se hirotonisească. Şi aşa cu deplinătate înţelegem, că s-a aşezat, adică s-a făcut episcop. Încât a se aşeza are pe amândouă însemnările, precum şi a se face; că însemnează şi a se alege, însemnează şi a se hirotoni. Una de către toţi, iar alta de către trei, şi după canonul acesta, şi după cel întâi apostolesc mai aceasta este şi tălmăcirea sinodului al 7-lea celui a toată lumea întru al 3-lea al său canon. Că şi când trei singuri hirotonisesc, mai întâi de către toţi se alege, împreun-alegători toţi făcându-se prin scrisori.. CANONUL 5 Despre cei ce se fac achinoniţi (neîmpărtăşiţi), ori din cei din cler, ori din cei din tagma (rânduiala) mirenească, de către episcopii fiecărei eparhii, să se ţie socotinţa, după canonul ce zice, pe cei de către alţii lepădaţi, de alţii să nu se primească. Însă să se cerceteze nu cumva din micşorarea de suflet, sau din vreo filonichie (prigonire), sau din vreo de astfel de necuviinţă a episcopului, s-au lepădat din adunare. Deci ca acesta se ia cuviincioasa cercetare, s-a socotit că este bine în fiecare an, la fiecare eparhie de două ori în an, să se facă sinoade. Ca de obşte toţi episcopii eparhiei adunându-se la un loc, întrebările cele de acest fel să se cerceteze, şi aşa cei ce cu dovadă au greşit episcopului, cu cuvânt achinoniţi (scoşi de la împărtăşire) de către toţi se vor socoti a fi, până când obştimea episcopilor va socoti pentru dânşii a face o hotărâre mai iubitoare de oameni. Iar sinoadele să se facă, unul adică, mai înainte de postul mare; Că toată micşorarea

229

de suflet stricându-se, darul curat să se aducă lui Dumnezeu. Iar cel al doilea, pe la timpul toamnei. [Apostolic, can. 12, 13, 32, 37, Sinod 4, can. 19; Sinod 6, can. 8; Antiohia, can. 6, 20; Sardica, can. 20, 10 ; Cartagina, can. 26, 37, 104, 116, 141] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte acestea, pentru clericii şi mirenii care s-au afurisit de către episcopii fiecărei eparhii, să ţie, şi să rămâie adevărată socotinţa ceea ce este legiuită, precum canonul (cel 32 al Apostolilor adică sau şi cel al 12-lea) acel vechi rânduieşte, că adică să nu se primească la împărtăşire de către alţi episcopi, cei de către alţi episcopi afurisiţi. Însă să se facă cercetare nu cumva aceşti afurisiţi s-au afurisit pentru vreo împuţinare de suflet, sau prigonire, sau altă oarecare împătimire a episcopului. Drept aceea pentru ca să ia lucrul acesta cuviincioasa cercetare, şi celelalte cercări de acest fel, s-a socotit de cuviinţă a se face sinoade localnice de două ori pe ani în fiecare eparhie, şi să se adune toţi episcopii de obşte, să cerceteze. Şi aşa după ce se va face cercetarea cea de acest fel, cei ce arătat au greşit episcopului, şi cu drept chip s-au afurisit de el, să rămână afurisiţi, după cuvântul urmării şi al dreptăţii, şi de către toţi ceilalţi episcopi, până când se va părea de cuviinţă obştimii episcopilor ca să dea o mai iubitoare de oameni hotărâre pentru aceşti afurisiţi (adică opriţi de împărtăşire). Că dacă cel ce a afurisit pe ei, să zicem, s-ar împietri, şi după trecere de timp n-ar voi să-i dezlege de afurisire, sau şi de va muri, este slobod sinodului după ce va cunoaşte de ajuns pe timpul certării, să-i dezlege pe ei de aceasta. Iar sinoadele acestea să se facă, unul mai-nainte de marele post, ca dezlegându-se toată micşorarea de suflet, şi greşeala, care ori arhiereul o a făcut către cler, şi către popor, sau din potrivă clerul şi poporul, către arhiereul, să se proaducă lui Dumnezeu curat, şi neprihănit darul postului. Iar cel al doilea să se facă în timpul toamnei. Citeşte şi pe al 32, şi 33 apostolesc. CANONUL 6 Obiceiurile cele din început ţie-se, cele în Egipt şi în Libia, şi în Pentapoli, ca episcopul cel ce este în Alexandria să aibă stăpânire peste toate acestea; fiindcă şi episcopului ce este în Roma aceasta este obişnuită. Aşişderea însă şi în Antiohia, şi în celelalte eparhii să se păzească întâietatea (presvia) Bisericilor. Şi de obşte aceea fie 112 PIDALION arătată, că, dacă cineva fără de socotinţa mitropolitului s-ar face episcop, unul ca acesta marele sinod a hotărât a nu se cuveni a fi episcop. Însă dacă cu obşteasca alegere a tuturor binecuvântată fiind, şi după canonul bisericesc, doi sau trei, pentru a loruşi prigonire ar grăi împotrivă, ţie-se hotărârea celor mai mulţi.
230

[Apostolic, can. 34; Sinod 2, can. 2, 3; Sinod 3, can. 8; Sinod 4, can. 28; Sinod 6, can. 36; Antiohia, can. 19; Cartagina, can. 13] TÂLCUIRE114 Canonul acesta rânduieşte, ca să se păzească vechile obiceiuri ale celor trei patriarhi: al celui al Alexandriei chiar şi după întâiul cuvânt, iar al Antiohiei, după al doilea cuvânt, iar al Romei pe scurt şi cuprinzător (iar pentru al Ierusalimului cu osebire zice sinodul acesta în al 7-lea canon al său, şi pentru al Constantinopolului zice sinodul al 2-lea întru al treilea canon); încât, patriarhul (pe care episcop îl numeşte aici, nefiind încă obiceiul a se numi cineva cu nume de patriarh)115 al Alexandriei, să aibă 114 Pricina pentru care s-a dat de sinod canonul acesta, este aceasta. Era obiceiul la episcopii Egiptului, şi al Libiei, şi al Pentapolei a avea mai întâi pe al Alexandriei, şi fără de socotinţa aceluia a nu face vreun lucru bisericesc; precum zice Epifanie, că această stăpânire întrebuinţându-o şi Sfinţitul Mucenicul Petru episcopul Alexandriei, a caterisit pe Meletie episcopul Licopolei în Tivanda, precum mărturiseşte marele Atanasie în a doua sa Apologie, şi însemnează încă acelaşi sfânt, că mai-nainte de Petru, fiindcă în Pentapoli a Libiei de sus, câţiva episcopi au primit socotinţa lui Savelie, şi atâta tărie au luat mincinoasele dogmele aceluia încât abia se propovăduia în Biserici Fiul lui Dumnezeu. Aceasta aflându-o Dionisie al Alexandriei, a trimis la ei soli ca să-i întoarcă la adevărata dogmă a Bisericii; din acestea dar se arată, că episcopul Alexandriei, şi mai înainte de acest sinod avea patriarhiceştile pronomii din învechit obicei (care mai vârtos au stăpânit de la cel 34 apostolesc, ce zice, că episcopii fiecărui neam, se cuvine să cunoască pe unul mai întâi, şi altele) avea stăpânirea nu numai a ocârmui cele bisericeşti ale eparhiilor de acolo, şi ale ocârmuirilor, ci şi a caterisi episcopi, şi mitropoliţi, ai climei aceleia. Şi fiindcă zisul Meletie cel caterisit de al Alexandriei, se apucase
231

de a silnici obiceiul cel de acest fel, şi a îndrăzni să hirotonisească alţi episcopi în ocârmuirea Alexandriei, pentru aceasta sinodul acesta 1 în Niceea au reînnoit prin acest canon obiceiul cel din început. 115 Că nume de patriarh mai întâi a început a se zice în vremile lui Teodosie celui mic, patriarhii mai întâi zicându-se cu osebire episcopi ai apostoleştilor scaune. Acest Teodosie mai întâi a numit pe al Romei patriarh, şi pe dumnezeiescul Hrisostom, precum aceasta o arată Socrat în cartea 7 cap 3, s-a zis însă numele acesta şi în sinodul din Calcedon, şi mai ales de Iustinian s au numit patriarhi, patriarhii. Şi însemnează două oarecare, numele acestea, sau pe episcopii cei ce s-au făcut efori, şi exarhi în oarecare eparhii, şi ocârmuiri de către obştesc sinod, precum au făcut aceasta cel al 2-lea a toată lumea sinod, după Socrat cartea 5 cap 8, dintre care unul a fost, şi Grigorie Nissa, supus celui al Cezareei. Şi s-au numit aceştia cu acest nume patriarhi nu de la covârşirea scaunelor, ci de sinodiceasca hotărâre. Ca să aibă mai multă tărie spre sădire şi spre dezrădăcinare, fiindcă întocmai era cu ceilalţi patriarhi. Pentru aceasta şi Grigorie Nissa scriind către Flavian al Antiohiei, asupra lui Chesarias cel ce îl defăimase pe el zicea: de s-ar judeca după vrednicia preoţiei, întocmai şi deopotrivă de către sinod, şi un pronomion amânduror nouă s-ar fi făcut, iar mai ales îngrijirea îndreptării celor obşteşti, întru a fi întocmai. Sau însemnează chiar pe episcopii cei ce au cinstea cea întâi în Biserică, de la covârşirea scaunelor acelora, şi de la întâia dregătorie nu personală fiind ca acelora; ci cuvenită scaunelor acelora, după moştenire. Care cinci au fost: cel al Romei, al Constantinopolului, al Alexandriei, al Antiohiei, şi cel al Ierusalimului. Şi fiindcă cel 1 a lepădat
232

frâul, a rămas 1 cel al Constantinopolului; sau adaos şi al cincilea cel al Moscovei cei mari; dar şi acesta acum nu este. Iar deşi Petru al Antiohiei scriind către cel al Achiliei a zis, că singur el cu deosebire se zicea patriarh, cu care s-a unit şi Valsamon, totuşi nu căutăm ce zic episcopii pentru sineşi, ci ceea ce pentru dânşii zice soborniceasca Biserică. A numit însă Dionisie, şi Timotei Eluros (Motocul) patriarh şi pe cel al Efesului, dar o a stricat aceasta sinodul al 4-lea. A numit şi Teodor istoricul patriarh pe al Tesalonicului; totuşi aşa l-a zis, ori după cuvântul CANOANELE SINODULUI 1 113 stăpânire peste episcopii, şi mitropoliţii Egiptului, şi ai Libiei, şi ai Pentapolei. Precum şi patriarhul Romei acelaşi obicei ţinea116 a avea stăpânire şi şederea mai sus decât toţi episcopii, şi mitropoliţi. Aşişderea încă şi patriarhul Antiohiei a avea stăpânirea peste episcopii, şi mitropoliţii Siriei, şi ai Chilisiriei (Covăţiteisiriei), ai amânduror Chilichiilor, ai Mesopotamiei, şi ai tuturor celorlalte supusei lui ocârmuiri. Şi nu numai pronomiile patriarhilor acestora porunceşte canonul acesta a se păzi. Ci încă şi pronomiile celorlalte eparhii, şi a Bisericilor celor supus mitropoliţilor, atât celor ce sunt patriarhi, cât şi celor ce nu sunt supuse patriarhilor, şi atuncea şi acum adică, celor neatârnaţi, precum al Asiei, al Pontului, al Trachiei, al Ciprului, al Africii, şi al celorlalte (măcar că alţii zic că alte eparhii numeşte canonul aici, că cuprinzător numeşte pe ocârmuirile cele supuse celorlalţi doi patriarhi, al Constantinopolului, şi al Ierusalimului, şi că mitropoliţi numeşte numai pe patriarhi. Dar tâlcuirea cea dintâi este mai bună, şi vezi la Dositei în dodecabiblion foaia 117 şi 123). Încât nici un lucru ce atârnă de bisericeasca ocârmuire să nu se facă fără de socotinţa acestora. Şi fiindcă cea mai mare treabă şi mai de căpetenie din toate cele bisericeşti sunt hirotoniile, pentru aceasta prin urmare adaoge canonul, că oricare s-ar face episcop, fără de socotinţa mitropolitului său, au hotărât marele sinodul acesta, ca unul ca acesta să nu fie episcop. (Căci deşi mulţimea episcopilor ar fi ales pe episcopul, întărirea însă a alegerii se cuvenea a se face de mitropolitul, şi pe care acela l-ar fi ales, se cuvenea a se face episcop; şi vezi subînsemnarea canonului al 4-lea al acestui 1 sinod). Însă dacă de obşte toţi vor alege pe cineva de episcop după canoanele bisericeşti, iar doi, sau trei ar zice împotrivă, nu după dreptul cuvânt şi cu dreptate, ci cu prigonire, şi în pizmă, hotărârea celor mai mulţi să biruiască; precum şi canonul al 19-lea al sinodului din Antiohia rânduieşte. Iar canonul al 13
233

al sinodului din Cartagina zice, că dacă dintre alegătorii, care au şi iscălit, în urmă s-ar împotrivi vreunul însăşi mărturisirei sale şi iscăliturii, acela însuşi pe sine se va lipsi de cinstea episcopului. Citeşte şi tâlcuirea la cel apostolesc 34. CANONUL 7 Fiindcă obicei, şi tradiţie (predanie) veche, s-a apucat a se ţinea, ca episcopul Eliei să se cinstească, aibă-şi urmarea cinstei, păzindu-se dregătoria sa cu mitropolia. [Apostolic, can. 34; Sinod 2, can. 2, 3; Sinod 3, can. 8; Sinod 4, can. 28; Sinod 6, can. 36; Antiohia, can. 19] TÂLCUIRE Două tâlcuiri primeşte canonul acesta. Că Valsamon şi Anonimul (nenumitul) tâlcuitorul al canoanelor, cu care împreună se unesc şi câţiva papişti şi calvini, tâlcuiesc, că de vreme ce veche tradiţie au apucat, şi obicei, a se cinsti episcopul Eliei, exarhilor, precum a făcut sinodul al 2-lea, cum am zis, ori precum alţii zic, pentru multele episcopii ce avea, mai la patruzeci. (Dositei, dodecabiblion). 116 Nu tâlcuiesc drept pe canonul acesta cei ce năvălesc de la Biserica Romei. De unde papa Felix pricindu-se cu Acachie al Constantinopolului, stricând canonul a zis, că episcopul Romei în fiecare sinod are tăria, precum canonul (acesta adică) al sinodului din Niceea voieşte. Şi mai înainte de acesta şi Pashasinus locţiitorul lui Leon, pe dos a zis aceluiaşi canon în sinodul al 4-lea. Noi însă din însăşi graiurile canonului aflăm adevărata înţelegere a sinodului acestuia. Deci zicem că de vreme ce Meletie a răsturnat dreptăţile episcopului Alexandriei, precum am zis, a dat pricină sinodului acestuia să pună canonul acesta, şi să rânduiască nu vreun lucru nou, ci numai să întărească rânduielile şi obiceiurile, care din vechime se păstrau, nu numai la patriarhi, ci şi la mitropoliţi, şi nu numai întru hirotonii, pe care le abătea Meletie, ci şi întru toată altă dreptate, ce se cuvine patriarhilor, şi mitropoliţilor după Bisericile cele supuse lor. Adică a avea stăpânire fiecare patriarh peste eparhiile cele supuse lui. Şi dar şi ocârmuirea episcopului Romei este îngrădită, ca şi a celorlalţi patriarhi. 114 PIDALION adică al Ierusalimului117, pentru că întru dânsul s-a întrupat, şi a pătimit Domnul şi mântuitoare propovăduire dintr-însul a ieşi prin Sfinţii Apostoli a toată lumea, să-şi aibă cinstea potrivită cu cea dintâi, şi în anii cei din urmă, însă singură cinstea fără de stăpânire, şi fără de dregătorie. Pentru că stăpânirea şi dregătoria se cuvine a păzi mitropolia Palestinei, zic adică a Cezareei118 care se numeşte a lui Straton, căreia precum zice, se supunea Ierusalimul. Precum adică şi canonul 12 al sinodului din Calcedon rânduieşte, că cetăţile câte prin împărăteşti scrisori au luat nume de mitropolie, episcopii acei (mitropolii) dobândească-şi singură cinstea, iar
234

dreptăţile sale să se păzească mitropoliei celei după adevăr. Cu care chip Marchian a cinstit pe Healchidona, şi Valentinian pe Niceea, după practicala 13 a sinodului 4. Iar Zonara şi alţii vor că, precum canonul cel mai de sus a dat protia celui al Alexandriei, şi celui al Antiohiei, sau mai bine a zice le-au înnoit, ca pe unele din nou schimbate. (Că protia celui al Romei nu s-a înnoit. Fiindcă era precum am zis întreagă, şi nestrămutată) într-acest chip şi canonul acesta a mai hotărât cinstea celui al Ierusalimului. Adică precum acela a întărit acelora, nu numai pronomii, şi cinstea patriarhicească, ci şi rânduiala cinstei acesteia, după care, cel al Romei este întâi, iar al Alexandriei al doilea, şi al Antiohiei al treilea, aşa şi canonul acesta a întărit patriarhului Ierusalimului, nu numai cinstea patriarhicească, ci şi rânduiala cinstei. Pentru aceasta nu a zisă aibă-şi cinstea, ci aibă-şi urmarea cinstei. Adică să fie cu rânduiala cinstei al 4-lea după cei trei. Iar a se păzi vrednicia sa cu mitropolia, însemnează că cinstea aceasta patriarhicească, nu este personală, şi particulară, ci afierosită mitropoliei Ierusalimului, încât să treacă la toţi moştenitorii scaunului celui după vremi, şi nu numai la acesta, şi la acela. Iar cum că Ierusalimul a fost mitropolie, martori sunt, atât Iosip zicând: despre Iudeea în cartea 7 cetate mare, şi mitropolie a tot neamul iudeilor. Cât şi Filon, mitropolie nu a unei ţări a iudeii, ci şi a celor mai multe. Că apostolescul scaun al Ierusalimului, nu numai că este cel mai întâi decât toată lumea, ci şi patriarhicesc pronomion a avut din început, şi are. Întâi, pentru că a avut eparhii supuse luişi, şi ocârmuire patriarhului cuvenită. Drept aceea proestoşii Bisericilor cei de loc, şi nu cel al Cezareei, au hirotonisit pe Dion al Ierusalimului, după ce s-a dus Narchis. Iar arătându-se iarăşi Narchis, iarăşi de fraţi se cheamă, după Eusebiu, şi nu de fratele, sau de al Cezareei. Iar Narchis a făcut sinod cu 14 episcopi pentru Paşti mai înainte de sinodul 1. Al doilea, pentru că patriarhul Ierusalimului în sinodul 1 el întâi a iscălit, iar Eusebiu al Cezareei al 5-lea, şi peste tot a zice, că mitropoliţii se schimbă adică, întru iscălituri, şi în şederile sinoadelor, şi cuvântările către împăraţi, alteori mai întâi, şi alte ori mai în urmă. Iar cel al Ierusalimului, totdeauna întâiul între Părinţii sinodului, şi de-a pururea împreună cu patriarhii se numără, şi cu mitropoliţii niciodată. Şi citeşte de Dositei în dodecabiblon cartea 2 cap 4. Iar de am şi da că Ierusalimul ar fi fost supus Cezareei, dintru aceasta ce iese? Că precum Vizantia mai întâi era supus Iracliei, iar apoi după 117 Însemnează că după Iosip despre Iudeea cartea 7, cap 18 Ierusalimul s-a numit, pentru că Melchisedec întâiul zidind cetatea, a zidit şi Biserică, din aceasta cetatea au numit-o Ierusalim. Şi numele Ierusalimului este tot evreiesc, însemnând vedenia de pace, după Sfinţii Părinţi. Şi
235

Ierusalim mai întâi numindu-se, în urmă Elia capitolia s-a numit, după Dion istoricul. Elia de la Adrian care se poreclea Elius, care săpându-se mai înainte Ierusalimul, şi cu boi arându-se, şi semănându-se după istoricul Eusebiu, şi abia de pe faţa pământului cunoscânduse, după Teologul Grigorie, Elia s-a poreclit, după Teodorit şi Eusebiu. Iar capitolie, pentru că în locul Bisericii lui Dumnezeu, au zidit capiştea lui Dia celui ce se cinstea în capitolia Romei, acelaşi Adrian, după însuşi Dion istoricul. 118 Cezareea s-a numit, pentru că după Eusebiu, Irod o a zidit aceasta în numele lui August Chesariul. Care mai întâi se numea turnul lui Straton. Întru care şi statui ale Chesarului şi ale Romei se aflau după Iosip iudeul cartea 15 cap 13. Însă trei Cezarei erau în Asia, una mitropolia aceasta a Palestinei, a doua cea a Capadociei (care şi maza Chesarului se numea, după Sozomen, cartea 5 cap 4, încă şi mazaca). Şi a treia cea a lui Filip. CANOANELE SINODULUI 1 115 ce Vizantia s-a făcut patriarhie, Iraclia s-a supus ei. Întru acest chip, de am şi ierta (care nu este) că se supunea Ierusalimul Cezareei, după ce Ierusalimul s-a cinstit a fi patriarhie, Cezareea a rămas cu dregătoria sa, a fi mitropolie a Palestinei, şi mai plecată însă decât Ierusalimul. Fiindcă ea, este numai mitropolie, iar Ierusalimul patriarhie. CANONUL 8 Pentru cei ce se numeau pe sineşi curaţi cândva, iar venind către soborniceasca, şi apostoleasca Biserică, au socotit sfântul, şi marele sinod, ca hirotesindu-se ei, apoi aşa să rămână în cler. Însă mai întâi de toate, aceasta se cuvine a o mărturisi ei în scris, că se vor învoi, şi vor urma dogmelor soborniceştei, şi apostoleştei Biserici. Adică şi cu cei însoţiţi prin a doua nuntă a se împărtăşi, şi cu cei ce în vreme de goană au căzut; pentru care şi timp s-a rânduit, şi vreme s-a hotărât; ca ei să urmeze întru toate dogmele soborniceştei Biserici. Deci ori unde s-ar afla, ori prin sate, ori prin cetăţi numai ei singuri hirotonisiţi, cei aflaţi în cler, vor fi întru aceeaşi schimă (chip). Iar (unde) ar fi episcop al soborniceştii Biserici, şi ar veni oarecare, este arătat cum că episcopul Bisericii va avea dregătoria episcopului, iar cel ce se numeşte episcop de către cei ce se zic curaţi, că aveau cinstea
236

prezbiterului. Afară de nu cumva i s-ar părea episcopului (însuşi) al împărtăşi de cinstea numelui. [Sinod 7, can. 14; Ancira, can. 13; Neocezareea, can. 14; Antiohia, can. 8, 10] Şi dacă aceasta nu îi va plăcea lui, va socoti un loc, ori de horepiscop, ori de prezbiter, pentru cel ce se socoteşte negreşit a fi în cler. Ca să nu fie doi episcopi în cetate. [Apostolic, can. 46, 47, 68; Sinod 2, can. 7; Sinod 6, can. 95; Laodiceea, can. 7, 8; Cartagina, can. 66; Vasilie, can. 1, 47; Teofil, can. 12] TÂLCUIRE Curaţi se zic navatianii (aşa pe sineşi numindu-se după mândria cugetului, precum scrie Eusebiu cartea 6, cap 43). Iar Navat a fost prezbiter al Bisericii romanilor, carele nu primea pe aceea, ce în vremea goanei s-a fost lepădat (de credinţa lui Hristos) iar apoi s-au căit. Ci nici cu cei însoţiţi prin a doua nuntă se împărtăşea. Şi după Botez zicea, că nu se mai poate milui cel ce a păcătuit, după Epifanie la eres 59, şi după Augustin eres 38. Deci acesta măcar că în dogmele credinţei nu a greşit, nici era eretic, ci numai schismatic, după 1 canon al marelui Vasile. Pentru ura de fraţi a sa însă şi nemilostivirea socotelii, şi mândria sa, s-a anatematisit, de sinodul cel ce s-a făcut în Roma în vremea lui papa Cornelie, după Eusebiu, şi de sinoadele ce s-au făcut în Cartagina, în vremea lui Ciprian, şi în Antiohia şi în Italia împotriva lui. De la acesta s-a numit navatiani şi cei ce au urmat relei socotelii lui. Aceasta aşa fiind cunoscute, zice canonul acesta, că dacă navatianii cei de acest fel, vor veni la soborniceasca Biserică, s-a socotit de cuviinţă să se hirotetisească119 şi aşa să se primească, şi să rămâie în 119 Hirotesia aici nu este hirotonie, precum poate a prepune cineva, ci este a se pune mâna preoţilor pe capetele ereticilor celor ca aceştia, şi aşa să se primească ca pocăindu-se. Că aşa prin hirotesie (şi nu prin hirotonie). Şi canonul 49 al celui din Cartagina, voieşte a se primi cei ce se pocăiesc. Şi că este adevărat cuvântul meu, mărturiseşte şi sinodul al 7-lea, că citindu-se canonul acesta la întâia praxă a aceluiaşi, şi întrebându-se, cum se cade a se înţelege zicerea hirotetisindu-se, a zis preasfântul Tarasie; spre blagoslovenie se zice aici hirotesia, şi nu spre hirotonie. Drept aceea din canonul acesta trebuie a se învăţa Părinţii cei duhovniceşti, să-şi pună mâinile pe capetele celor ce se pocăiesc, când le citesc rugăciunea cea iertătoare, precum o zice aceasta şi canonul 35 al celui din Cartagina anume. Că de nevoie este hirotesia aceasta la taina pocăinţei. Şi auzi ce zic Apostolii în aşezământurile lor. (cartea 2 şi cap 18) „Primeşte pe cel ce a păcătuit, când se va tângui, şi punându-ţi mâna pe capul lui, lasă-l apoi să rămână în turmă.” Şi iarăşi (la acelaşi cap 43) „Precum primeşti pe cel necredincios, după ce îl vei boteza, aşa şi pe cel păcătos, după ce îl vei hirotetisi ca pe un curat îl vei aşeza la păşunea cea

237

duhovnicească. Şi hirotesia i se face lui în locul botezului. Fiindcă prin punerea mâinilor se 116 PIDALION soarta lor, cei ce erau adică şi în chip clerici (aşa prin hirotesie au primit pe donatişti şi canonul 66 al sinodului din Cartagina) însă trebuie să mărturisească în scris, că au să păzească toate dogmele soborniceştii Biserici. Cum că vor primi pe cei de-a doua nuntă, şi pe cei ce de silă s-au lepădat de Hristos, şi cum că îi vor iconomisi pe ei, după rânduitele vremi, şi după canonul pocăinţei celor ce s-au lepădat de Hristos; şi aşa, oriunde s-ar afla, ori în cetăţi, ori în sate, să rămână în cler, şi în treapta în care s-a aflat fiecare hirotonisit. Adică episcopul să rămână episcop; prezbiterul, prezbiter; şi diaconul, diacon; să rămână însă episcopul, acolo unde episcop dreptslăvitor al soborniceştii Biserici nu este. Iar dacă la aceeaşi Biserică se află şi dreptslăvitorul episcop, acesta să-şi aibă dregătoria, şi toată lucrarea, şi numele de episcop, iar novatianul cel ce mai-nainte a fost episcop, să aibă pe singură cinstea prezbiterului; afară numai de va voi dreptslăvitorul episcop, să aibă şi acela cinste, şi numele gol de episcop120 însă nu şi să lucreze vreo sfinţită slujbă ca episcop, pentru ca să nu urmeze necuviinţa aceasta, a fi doi episcopi întru una şi aceeaşi cetate (despre care vezi canon 35 apostolesc şi pe cel al 16 al celui 1 şi al 2-lea sinod121 iar de nu va voi nici aceasta, se cuvine a ierta să aibă loc de episcop122 sau de prezbiter, pentru ca împreună să se numere şi el cu ceilalţi ierosiţi, şi clerici, şi să nu se arate cu totul căzut din cler. CANONUL 9 Dacă oarecare fără cercetare s-a proadus prezbiteri, sau cercetându-se ş-au mărturisit păcatele lor123. Şi mărturisindu-se ei, afară de canon pornindu-se oamenii, asupra unora ca acestora ş-au pus mâna, pe aceştia canonul nu-i primeşte. Că pe neprihănirea o apără soborniceasca Biserică. [Apostolic, can. 25, 61; Neocezareea, can. 9, 10; Teofil, can. 3, 5, 6] dă Duhul cel Sfânt celor ce credeau. Obişnuirea hirotesiei acesteia însă, în darul acest nou, a apucat a se ţine de la legea veche, că aşa şi arhiereul prin punerea mâinii primea jertfele arderilor de tot, şi ale mântuirii, şi cele pentru păcat. Şi vezi capetele 1 şi 3 şi 4 ale cărţii Leviţilor. Însemnează însă, că cu iconomie au primit sinodul acesta pe navatiani, precum însemnează marele Vasile în canonul 1. Vezi, şi tâlcuirea canonului al 7-lea al sinodului 3 unde canonul 39 al sinodului din Iliviria zice că prin hirotesie să se primească ereticii. 120 Precum şi pe Meletie cercetându-se l-au osândit sinodul 1 să petreacă în Lico, gol nume de episcop având, şi de aici înainte nici în cetate, nici în vreun sat să hirotonisească. Sozomen în
238

Bisericeasca Istorie, cartea 10, cap 14 şi Socrat cartea 10 cap 9. 121 Scrie Sozomen, în cartea a 4-a cap 14 povestind despre Felix, şi despre Liberie episcopii Romei, zice. Aceasta Dumnezeu iconomisind să moară Felix, şi să rămâie singur Liberie, pentru a nu se necinsti scaunul lui Petru, de doi povăţuitori chivernisindu-se, care este semn de prigonire, şi străin de bisericescul canon. Iar Epifanie la eresul 68 zice: Nici odată Alexandria a avut doi episcopi. Şi Cornelie al Romei, scriind către Fanie al Antiohiei, prihăneşte pe Mavdat că cerea să se facă, care s-a şi făcut episcop al Romei, însuşi Cornelie acesta fiind într-însa legiuit episcop; şi zice, deci cum nu cunoştea, că într-o Biserică un episcop se cuvine a fi, şi nu doi? 122 Fiindcă nu este slobod a se face episcop în sat, sau într-un târg mic, în care şi un singur prezbiter este destul, pentru a nu se defăima numele episcopului, după canonul 6 al sinodului din Sardica, pentru aceasta, în nişte oraşe mici ca acestea, şi în sate, se făcea cei ce se numea horepiscopi. Deci horepiscopul după canonul 10 al Antiohiei, se făcea de episcopul cetăţii aceleia, la care supus, şi însuşi şi satul lui. Zice dar canonul acesta, că unul ca acesta se hirotonisească citeţi, ipodiaconi, şi (eforchistis) adică catehisitori. Dar să se caterisească de va îndrăzni fără voia episcopului celui din cetate a hirotonisi prezbiter sau diacon, măcar de ar avea şi hirotesie de episcop. Iar canonul 8 al aceluiaşi sinod, iartă a da neprihăniţi horepiscopi cărţi paşnice, adică slobozitoare celor ce ar cere. Aşişderea încă şi canonul 13 al celui din Anghira, rânduieşte că fără scrisorile adevăratului episcop să nu hirotonisească horepiscopii, prezbiteri, sau diaconi, nici în locul lor, nici întru altă cetate.

239

123 Ioan Antiohianul în adunarea canoanelor, în loc de „păcatele lor” are „Cele greşite de dânşii” care este şi mai drept. CANOANELE SINODULUI 1 117 TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte, că, cei ce vor să se ierosească, se cuvine a fi curaţi de păcate care opresc ierosirea (adică sfinţirea), şi se cuvine a se cerceta viaţa, şi petrecerea lor. Iar dacă oarecare s-au făcut prezbiteri, fără a se cerceta, sau şi cercetându-se şi-au mărturisit păcatele lor, fiind opritoare de prezbiterie, iar arhiereii cei ce i-au cercetat, pornindu-se afară din canoane, au hirotonisit pe ei prezbiteri, aceştia, zic, care cu nevrednicie s-au prezbiterit, neprimiţi sunt de a lucra preoţeşte. Că vădindu-se de către alţii, sau însuşi mărturisindu-şi păcatele cele opritoare de preoţie, ce au făcut mai-nainte de hirotonie, se caterisesc după Valsamon şi Zonara. Sau înceteze despre a lucra preoţeşte, după anonimul (nenumitul) tâlcuitor al canoanelor. Dar adaoge şi pricina canonul, pentru care cei ce au căzut în păcate nu sunt primiţi la preoţie. Fiindcă zice, că soborniceasca Biserică apără, şi voieşte a fi prezbiterii neprihăniţi întru păcate, precum porunceşte Pavel, a fi şi episcopul, zicând: „Se cuvine episcopul a fi neprihănit” (I Timotei: 3,2) adică nu numai neînvinovăţit, ci şi cu totul neprihănit, şi ne catigorit124. CANONUL 10 Câţi dintre cei ce au căzut s-au prohirisit (adică s-au hirotonisit) prin neştiinţă, sau şi mai-nainte ştiind cei ce i-au prohirisit, aceasta nu face sminteală canonului bisericesc, căci cunoscându-se se caterisesc. [Apostolic, can. 62; Ancira, can. 1, 3, 12; Petru, can. 10] 124 Însemnăm însă aici o socoteală sobornicească şi obştească, că toţi cei ce afară de canoane, şi cu nevrednicie s-au hirotonit, mai-nainte de a se caterisi de sinod, cu adevărat sunt prezbiteri. Fiindcă precum zice dumnezeiescul Hrisostom: „Pe toţi Dumnezeu nu-i hirotoneşte, însă prin toţi el lucrează; deşi ei ar fi nevrednici, pentru a se mântui norodul” (voroava 2 către Timotei la cea 2). Şi iarăşi: „Fiindcă şi prin cei nevrednici darul lucrează nu pentru dânşii, ci pentru cei ce vor să se folosească.” (voroava 11 la cea 1 către Tesaloniceni) Şi Iarăşi: „Acum dar şi prin cei nevrednici a obişnuit a lucra Dumnezeu. Şi nimic darul Botezului de la viaţa prezbiterului se vatămă”. (voroava 8 la cea 1 către Corinteni) Dar şi în voroava a 3a la cea către Coloseni prin multe aceasta o dovedeşte. Întru care şi acestea le zice: „Darul lui Dumnezeu care şi întru cei nevrednici lucrează, nu pentru noi, ci pentru voi.” Şi iarăşi, „nu pe mine mă defaimă, ci prezbiteria. De mă vei vedea gol de aceasta, atuncea defaimă-mă. Atuncea nici eu voi suferi a porunci. Până însă
240

şedem în tronul acesta, până când vom avea şederea întâi, avem stăpânirea şi tăria, deşi nevrednici suntem.” Iar Simeon al Tesalonicului (în răspunsul al 13-lea) zice, „prin hirotonie lucrează darul întru dânşii, ori arhierei de sunt, ori ierei, pentru mântuirea celor ce vin, şi câte Taine vor săvârşi, sunt cu adevărat Taine. Vai însă (adaoge acelaşi iarăşi) unora ca acestora. Care ori mai-nainte de hirotonie au greşit, ori după hirotonie, că nevrednici sunt de preoţie. Şi de vor a se pocăi, şi a se mântui, înceteze desăvârşit de la preasfintele lucrări al preoţiei. Fiindcă nimic altă îi va ajuta spre pocăinţă, de nu mai-nainte se vor părăsi de preoţie.” Vezi şi mărturia lui Hrisostom pentru paretisire la forma canoniceştii paretisiri la sfârşitul cărţii. 118 PIDALION TÂLCUIRE Câţi au căzut125, adică s-au lepădat de Domnul nostru Iisus Hristos, apoi s-au pocăit, nu se fac prezbiteri. Căci cum este cu putinţă a se face prezbiter cel ce după canoane este oprit a se împărtăşi cu dumnezeieştile Taine până la moartea sa? Pentru aceasta şi canonul acesta zice, că, acei câţi dintre cei ce s-au lepădat (de Hristos) s-au hirotonisit, ori pentru că arhiereul cel ce i-a hirotonisit nu ştia lepădarea; sau pentru că ştia dar n-a băgat samă, sau au socotit că hirotonia poate ca şi botezul să-i curăţească, precum tâlcuieşte Valsamon. Aceasta zic, a se hirotonisi adică prin neştiinţă, sau în ştiinţă, nu aduce vreo sminteală sau împiedicare bisericescului canon, încât a nu-i opri despre a lucra preoţia, nu. Pentru că după ce se vor vădi, că întru acest chip s-au hirotonisit, se caterisesc. Câţi însă mai-nainte de botez au jertfit idolilor, aceştia botezându-se, se preoţesc, ca unii ce se spală de păcat după canonul 12 din Ancira. Iar câţi pentru Hristos s-au muncit, şi s-au închis, şi de silă şi nevoie au primit în mâini tămâie, sau în gură mâncări de jertfă, aceştia, dacă cealaltă viaţă a lor este bună, se prohirisesc clerici, după canon 3 al aceluiaşi. Însemnează însă, că nu numai cei ce mai-nainte de hirotonie s-au lepădat (de credinţă) apoi hirotonisindu-se se caterisesc, ci şi câţi după hirotonie s-au lepădat, şi citeşte canonul 62 apostolesc. CANONUL 11 Pentru cei ce au călcat credinţa fără de silă, sau fără de luarea averilor, sau fără primejdie, sau ceva de acest fel, care s-au făcut sub stăpânirea lui Lichinie, au socotit sinodul, deşi au fost nevrednici de iubire de oameni, însă să se milostivească spre ei. Deci câţi cu adevărat se vor căi, trei ani vor face ca nişte credincioşi între cei ascultători, şi şapte ani vor cădea jos. Iar doi ani fără proaducere se vor împărtăşi cu poporul de rugăciuni. [Ancira, can. 6; Petru, can. 2; Vasilie, can. 73, 81; Grigorie, can. 2] TÂLCUIRE
241

Alte canoane pentru cei ce de multa silă, şi de mare nevoie se lepădau de credinţă vorbesc, iar canonul acesta vorbeşte pentru cei ce fără de nevoie se leapădă, zicând: Cei ce au călcat credinţa cea în Hristos fără de oarecare nevoie, sau primejdie, s-au lipsirea averilor lor, care au fost cei ce erau în vremile tiranului Lichinie. Aceştia zic, măcar că erau în vremile nevrednici de iubirea de oameni, şi de sincatavasis (conpogorământ), s-au părut însă sinodului să arate milă spre dânşii. Deci câţi cu adevărat, şi din inimă, dar nu cu făţărnicie, şi cu minciună, se căiesc pentru păcatul ce au făcut, aceştia trei ani vor face între ascultători. Adică vor sta în pridvor înaintea sfintelor şi împărăteştilor porţi ale Bisericii, pentru ca să asculte dumnezeieştile Scripturi, până ce va zice diaconul câţi sunteţi catisihinduvă ieşiţi, după aceasta să iasă. Iar doi ani vor cădea jos, adică vor intra în Biserică, şi vor sta în partea cea din urmă a amvonului; să iasă însă şi aceştia împreună cu cei ce se catihisesc, când zice diaconul, câţi sunteţi catihisindu-vă ieşiţi. Iar doi ani se vor împărtăşi întru rugăciuni împreună cu norodul. Adică vor sta împreună cu cei credincioşi să se roage, şi să nu 125 Însemnează, că în vremea goanelor câţi rămâneau statornici în credinţa lui Hristos, în de obşte se numeau stătători. Care se împărţeau în două, în mărturisitori, şi mucenici. Şi mărturisitori se ziceau, cei ce luau feluri de chinuri pentru mărturisirea lui Hristos, şi nu se omorau. Iar mucenici, cei ce mureau în temniţe şi în munci. Iar câţi dimpotrivă nu stăruiau în credinţa lui Hristos, se numeau căzuţi, sau greşiţi, sau călcători, spre deosebirea de cei stătători. Care se despărţeau în patru rânduieli. Cei întâi se numeau cei ce jertfiseră, pentru că au jertfit idolilor, sau au mâncat jertfă idolească. Cei al doilea care au tămâiat, pentru că au tămâiat idolii. Cei al treilea libelatici, pentru că da libel, adică în scris mărturisea, că nu sunt creştini, sau şi cumpăra acest fel de mărturie de la eparhul că au jertfit. Şi cei al patrulea, vânzători, care temându-se de gonaci vindeau Sfinţitele cărţi ale creştinilor spre a se arde. (Adolf Labiul din Bisericeasca Istorie cartea 2 cap 3). CANOANELE SINODULUI 1 119 iasă cu cei ce se catihisesc, fără însă a se împărtăşi cu dumnezeieştile Taine, până ce se vor sfârşi acei doi ani. CANONUL 12 Iar cei ce vor fi chemaţi de har, şi pornirea cea întâi arătând, şi brâiele lepădând, iar după acestea, la a loruşi borâtură se vor întoarce, ca câinii, încât unii şi arginţi a da, şi cu beneficii spre a isprăvi, ca iarăşi să se ostăşească, aceştia, zece ani să cadă, după vremea de trei ani a ascultării. Peste toate acestea, se cuvine a cerceta buna voinţă a lor, şi felul căinţei. Căci câţi cu frică, şi cu lacrimi, şi cu răbdare, şi cu faceri de bine, îşi vor arăta întoarcere cu lucrul şi nu cu chipul, aceştia plinind
242

vremea hotărâtă a ascultării, după cuviinţă se vor împărtăşi de rugăciuni, împreună cu a fi slobod episcopului, a socoti şi ceva mai iubitor de oameni pentru dânşii. Iar câţi cu nebăgare de seamă au adus, şi au socotit că le ajunge lor spre întoarcere, chipul întrării în Biserică, numai decât plinească vremea. [Petru, can. 9, 11; Sinod 6, can. 102; Ancira, can. 2, 5, 7; Laodiceea, can. 1, 2; Vasilie, can. 2, 3, 74, 84; Grigorie, can. 4, 5, 7, 8] TÂLCUIRE Şi canonul acesta pentru ostaşii creştini, se vede că vorbeşte, care se aflau în anii lui Lichinie, şi rânduieşte aşa: câţi ostaşi creştini, chemându-se, şi împuternicinduse de dumnezeiescul Har, au arătat mai întâi vitejie şi pornirea spre mucenicie, şi brâiele le-au aruncat, semne fiind a ostăşiei lor; iar după aceasta s-au întors ca câinii la borâtura loruşi, adică s-au căit, şi s-au lepădat de credinţă. Încât unii dintrînşii şi bani au dat, şi cu beneficii, adică cu feluri de daruri, au dobândit iarăşi ostăşia cea dintâi, aceştia zic, după ce vor face trei ani în locul ascultătorilor, să facă, şi zece ani încă în locul celor ce cad. Adică, să intre în Biserică, şi să iasă împreună cu cei ce se catehisesc. Însă peste toate acestea arhiereul, şi duhovnicescul părinte, se cuvine să cerceteze voinţa unora ca acestora, şi felul, şi aşezarea căinţei lor126. Căci, câţi cu frica lui Dumnezeu se pocăiesc, şi cu lacrimi şi cu umilinţă fac pe Dumnezeu milostiv, şi rabdă chinuiri, şi fac faceri de bine, milostenii adică, şi alte bunătăţi. Şi în scurt a zice, se pocăiesc cu adevărat şi curat, şi nu cu făţărnicie, şi numai întru arătare. Aceştia, zic, după ce vor împlini acei trei ani cu ascultătorii, după dreptate roagă-se împreună cu cei credincioşi, şi din Biserică să nu iasă. Şi pe lângă conpogorământul acesta, este slobod arhiereului a arăta pentru dânşii încă mai multă iubire de oameni, şi milostivire. Iar câţi cu nebăgare de seamă şi cu lenevire se pocăiesc, şi socotesc că este îndestul spre 126 Pentru aceasta dumnezeiescul Hrisostom (cuvântul 2 pentru preoţie) zice aceste: „Nu se cade după măsura păcatelor să pună păstorul şi certările. Ci să socotească, şi proeresul păcătoşilor, nu cumva vrând a cârpi, pe cea ruptă, mai rău să o rupă, şi silindu-se să îndrepteze pe cel căzut, mai mult să-l doboare. Că cei neputincioşi după proeresis (adică după mai-nainte alegere şi voinţa) de se vor certa câte puţin, vor putea, de nu desăvârşit, dar măcar în parte a se izbăvi de păcate şi de patimi; iar dacă deodată de va da cineva toate cuviincioasele certări şi canonisiri, îi va lipsi şi de cea puţină îndreptare, ce o putea lua. Şi iarăşi: Multă înţelepciune trebuie să aibă păstorul, şi mii de ochi, ca să vadă din toate părţile deprinderea sufletului. Pentru că precum unii, neputând suferi asprimea canonului, se fac tari în cerbice, şi sărind cad în deznădăjduire. Aşa iarăşi dimpotrivă, sunt unii care pentru că nu au luat canon potrivit păcatelor lor, se lenevesc, şi mai răi se fac, şi se îndeamnă a păcătui mai mult. Pentru aceasta în
243

vremea patriarhului Luca, un episcop canonisind prea în puţină vreme pe un ostaş, ce făcuse ucidere de bună voie, şi dându-i în scris nevinovăţirea lui, s-a învinovăţit de sinod pentru pogorământul acesta covârşitor, ce a făcut; iar episcopul, a adus spre mărturie canonul acesta al sinodului acestuia. Însă a auzit de la sinodul acela, că arhiereilor s-a dat voie să adaoge, sau să împuţineze certările canoanelor, nu însă şi să facă covârşitoare şi necercetată conpogorâre. Apoi pe ucigaşul ostaş sinodul l-a supus certărilor canoanelor, iar pe episcopul l-au pedepsit cu oprirea arhieriei întru atât a rânduită vreme. 120 PIDALION pocăinţă a intra în Biserică după arătare împreună cu cei ce cad, şi să iasă iarăşi cu cei ce se catehisesc. Aceştia zic, plinească, şi acei trei ani ai ascultării, şi acei zece ani întregi ai căderii.127 CANONUL 13 Iar pentru cei ce călătoresc (din viaţă) vechea şi canoniceasca lege se va păzi şi acum, încât, de se călătoreşte vreunul, de merindele cele mai de urmă şi prea de nevoie, să nu se lipsească. Iar dacă cel deznădăjduit, şi poate s-a împărtăşit, va rămâne iarăşi între cei vii, fie împreună cu cei ce se împărtăşesc de singură rugăciunea. Iar de obşte, şi pentru oricare ar călători din (viaţă), cerându-se a se împărtăşi de Euharistie, episcopul cu cercetare împărtăşească-l din prosfora (proaducere). TÂLCUIRE După ce dumnezeieştii Părinţi aceştia au rânduit despre certare, şi cu ce chip, şi în câtă vreme se cuvine a fi neîmpărtăşiţi cei ce s-au lepădat de Hristos. În canonul acesta rânduiesc, căci câţi dintre unii ca aceştia, se primejduiesc să moară, la aceştia să se păzească şi canoniceasca lege (care se socoteşte a fi canonul 6 al sinodului din Ancira, mai vechi fiind decât acest 1 sinod ecumenic). Încât, oricare se va deznădăjdui spre moarte, să nu se lipsească de cea de săvârşit, şi mai de pe urmă, şi prea de nevoie merindă pentru călătoria aceea şi înstrăinarea, care este împărtăşirea dumnezeieştilor Taine128. Însă dacă acesta ce s-a hotărât de moarte, şi s-a împărtăşit cu sfintele Taine, se va însănătoşi iarăşi, acesta să stea numai cu cei credincioşi, şi să se roage împreună, nu însă şi să se împărtăşească. Iar Valsamon zice, că unul ca acesta, pentru care vorbeşte canonul acesta, fiindcă se află în locul celor ce împreună stau, pentru aceasta şi întru acelaşi iarăşi i se porunceşte a rămâne. Iar de a fost în locul ascultătorilor, iarăşi întru acela a rămâne. Şi în de obşte, în canonul acela în care se 127 Însemnează că în canonul acesta se păzesc acele două ce marele Vasile în canonul al 3-lea

244

al său le pomeneşte. „Adică obiceiul, şi forma, scumpătatea, şi mărginirea. Obiceiul adică, şi forma, sunt acei trei ani ai ascultării, şi cei zece ai căderii. Iar scumpătatea şi mărginirea sunt lacrimile, şi suferirea relei pătimiri, facerile de bine, şi de obşte pocăinţa cea adevărată şi curată. Şi la cei ce au primit scumpătatea, s-a făcut pogorământ a împlini numai cei trei ani ai căderii. Iar la cei ce aceasta nu au primit, nici un pogorământ li s-au făcut, ci li s-a poruncit să păzească toţi anii.” Pentru aceasta şi dumnezeiescul Hrisostom în voroava 14 la cea a doua către Corinteni zice, „Eu nu cer mulţimea anilor, ci îndreptare sufletului. Aceasta dar arată, de s-au umilit cei ce au păcătuit, de ş-au schimbat viaţa, şi iată s-au făcut tot. Iar încât aceasta nu este din prelungirea canonisirii nici un folos se naşte. Căci şi la ranele cele trupeşti, nu căutăm de s-au legat de multe ori, ci de le-au folosit legătura. Deci de le-au folosit în puţină vreme, nu se mai lege; iar de nu, leagă-se încă şi mai mult de zece ani. Şi până atuncea nu se dezlege, până ce se va folosi rănitul prin legătură. 128 Scrie însă şi Dionisie al Alexandriei lui Favie trimiţând „Că un credincios bătrân ce se numea Serapion, a fost jertfit idolilor, bolnăvindu-se greu şi trei zile fără glas fiind, întru a patra zi puţin împuternicindu-se, a chemat pe nepotul său, şi a zis să vină un iereu. A mers copilul la prezbiterul; şi era vreme de noapte. Sau întâmplat însă de a fost prezbiterul bolnav, încât nu a putut să meargă. Şi fiindcă eu (zice Dionisie) am fost dat poruncă prezbiterilor, ca să ierte a se împărtăşi cei ce se primejduiesc la moarte, mai ales dacă aceasta rugându-se o cer, pentru ca să moară şi să se ducă din viaţa aceasta cu bună nădejde, prezbiterul dar a dat copilului o

245

” (Eusebiu în Bisericeasca Istorie cartea a 6-a cap 44). şi se învăţau dogmele dreptslăvitoarei credinţe. se cuvine prezbiterul cu luare aminte. Încă şi Ilie mitropolitul Critului. Vasilie. Laodiceea. CANONUL 14 Pentru cei ce se catihisesc şi au căzut. care se tâlcuieşte. şi desăvârşit nu a murit. după Vlastar. can. şi după scoliastul lui Armenopul la perilipsul canoanelor (partea 5 suprascrierea 3) care amândouă rânduieli luminat se văd şi în închipuirea Bisericii care o am închipuit la sfârşitul 246 . de este zic cineva aceste fel. şi aşa făcând copilul. trei ani ei să fie ascultători numai. sau şi într-alt chip. Şi pentru ca să zicem cu canon cuprinzător şi obştesc. nici a mânca poate. ascultau dumnezeieştile Scripturi. şi acela puţin înghiţind. Timotei. învăţ prin cuvânt pe cei începători la credinţă. fieştecărui om (creştin) adică ce se primejduieşte spre moarte.părticică din preasfânta pâine. să pecetluiască buzele lui şi limba lui cu atingerea şi turnarea dumnezeieştilor Taine”. 6. scriind către oarecare Dionisie monah zice: „Că dacă cineva încă de puţin răsuflă. şi se numea a ascultătorilor. 19. Pentru aceea intrau şi în Biserică. şi la vremea ei mâna preotului punându-se asupra lor. şi să o toarne în gura bătrânului. can. însă este întru nesimţire. şi nici a lua. îndată şi-a dat duhul. să-l împărtăşească pe el cu dumnezeieştile Taine. can. Şi rânduiala cea întâi era mai îndeplinită. 5. şi cere a se împărtăşi cu dumnezeiasca Euharistie. Iar cea a doua rânduială era mai nedeplinită. [Neocezareea. fiindcă se catehizau aceştia. care rugăciune în taină zicându-se. episcopul sau şi duhovnicescul părinte. iar numai Botezul îl mai întârziau. după canonul 19 al sinodului din Laodiceea. ca. câţi sunteţi chemaţi ieşiţi. şi după ascultarea dumnezeieştii Evanghelii ieşeau. 20. îşi plecau genunchii. CANOANELE SINODULUI 1 121 află fiecare când se primejduia mai-nainte de împărtăşire. scuipă ceea ce-i pun în gură. can. care în pridvor stând către împărăteştile uşi. şi i-a zis că să o ude. Chiril. se cade a se întoarce iarăşi la acela după împărtăşire. Iar când se striga. au socotit sfântul şi marele sinod. până la rugăciunea celor ce se catehisesc. după aceasta să se roage cu cei ce se catehisesc. Însă se împărţea în două rânduieli. 5] TÂLCUIRE Catehumeni se numesc de la Catiho. cu cercare. ieşeau din Biserică. care primesc credinţa. can. şi-l numea a celor ce pleacă genunchii.

Iar cardinalul Bona (cartea 1 despre lucrările Liturghiei) şi alţii oarecare. şi Chiril în catehisirile sale. ce a murit încă catehizându-se. au făcut. că nu a zis marele Vasile să nu se certe catehumenii. Pe care îi numeşte capul al 7-lea al cărţii a 8-a a apostoleştilor aşezământuri luminaţi. şi cu îndurarea sufletului. numără şi alte două. a celor ce ascultă în pridvor.19). Fiindcă s-au iertat prin Sfântul Botez. când păcătuiesc. adică la muncă după ce s-au botezat ei. şi s-au zămislit în credinţă. Deci sinoadele. zice canonul acesta: Câţi catehumeni fiind din rânduiala cea întâi şi mai deplinită. Fiindcă nici sunt deznădăjduiţi de toată nădejdea mântuirii. mădulări ale Bisericii. Că atuncea ar fi potrivnic sinodiceştilor canoane. Şi acestea se numeau. iar marele Vasile în canonul 20 al său zice: „şi de obşte cele ce se face în viaţă de cel ce şi catehiseşte nu se aduc la dare de seamă. s-a socotit desăvârşit a se ridica din mijloc obiceiul.cărţii. a nu se muta. ca pe cei ce sunt acum ai lor. catehumeni fiind. şi după acei trei ani să se roage împreună cu cea întâi. s-a părut a fi cuviincios sfântului şi marelui sinodului acestuia. pe lângă aceste două rânduieli. CANONUL 15 Pentru multa tulburare şi gâlcevile ce s-au făcut. pentru ce sinoadele aşa ceartă pe cei ce se catehisesc. nu numai de câte. ci încă. greşind mai înainte de Botez. după Zonara. Ci că păcatele catehumenilor nu se aduc dare de seamă.” Spre dezlegarea zicerii acesteia împotrivă arătată. şi creştini se numesc. cel ce afară de apostolescul canon s-a aflat în oarecare părţi. Acestea aşa fiind zise. deşi cu lucrul nu înlăuntru Bisericii. Se ceartă însă catehumenii. după ce se înscriau în catalogul celor ce abia aveau a se boteza. şi de cele ce au făcut mai-nainte de a se face catehumeni. măcar de nu s-au născut încă prin Botez. una a celor pricepători (pentru că cerea botezul) şi alta a celor aleşi. nici episcop. de la părinţii apuseni aceste adunându-le. nici cu lucrarea. şi mai nedeplinită rânduială a celor ce se catehisesc. Şi câte Legea le zice lor. şi credinţa o au primit. dacă de nevoie vor muri nebotezaţi) precum aceasta se arată din cuvântul cel asupra îngropării. ca unora ce sunt în lege le grăieşte după apostolescul cuvânt (Romani: 3. pentru că şi ei. însă cu pofta. 247 . adică întru necredinţă fiind. şi mai deplinită rânduială a celor ce se catehisesc înlăuntru în Biserică. nici prezbiter. Căci după teologul (în cuvântul cel de Sfântul Botez) sunt aceştia înaintea uşilor bunei cinstiri. Cu dreptate însă s-ar nedumeri cineva. ce face dumnezeiescul Ambrozie către împăratul Valentinian. iară botezaţi capul al 8-lea al aceleiaşi cărţi a aşezământurilor. şi cu puterea sunt în Biserică. s-au lepădat de credinţă. nici diacon. trei ani să stea în cea a doua. pentru aceasta ceartă pe 122 PIDALION cei ce se catehisesc. Pe aceştia îi pomeneşte şi canonul al 6-lea al lui Timotei. Care aşa se ziceau. Încât din cetatea în cetate.

nici prezbiter. 15. şi va hirotonisi în Biserica sa. nicidecum se cuvine a se primi la alta (fără de scrisori adică recomanduitoare şi slobozitoare). se cercetează (cuprind) în canon. sau diaconul se va aşeza la Biserica aceea. negreşit se strica lucrarea. 16. după al 6-lea canon al sinodului 4 şi după al 14 şi 15 apostolesc. nici diacon. 14. sau oricare. nici canonul Bisericii cunoscându-le (cel al 15-lea apostolesc adică) aruncându-se în primejdie se vor duce de la Biserica aceea la care s-au hirotonisit. Iar dacă cineva în urma canonului acestuia al acestui sfânt sinod. iar acesta şi arghie (adică nelucrare) pune asupra unora ca acestora. aceştia zic. s-a socotit de cuviinţă a se rădica din mijloc cu desăvârşire obiceiul. nici de Dumnezeu temându-se. 57] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte acestea. s-ar apuca a face ceva de acest fel. can. nu de mirenii şi credincioşii cei din Biserică (căci după chipul acesta ar fi 248 . CANONUL 16 Câţi aruncându-se în primejdie. se cuvine a se hirotonisi la Biserica rânduită. Iar de vor stărui în pizma lor. trebuie a fi neîmpărtăşiţi. 21. can. la care s-a hirotonisit. nici frica lui Dumnezeu înaintea ochilor având. la care episcopul. 6. Sardica. se cuvine a fi achinoniţi (neîmpărtăşiţi). can. şi diaconii la Biserica aceea întru care s-au hirotonisit. stăruind (nătângindu-se). şi în cler129. s-au s-ar da pe sineşi vreunei lucrări de acest fel. sau prezbiterul. sau prezbiterul. 3. ca să se întoarcă la a loruşi parohie. sau diaconi. fără tărie fie hirotonia. ci şi prezbiterii. de nu se vor îndupleca a se întoarce. Antiohia. negreşit se va surpa. Că adică a nu trece dintru o cetate întru alta nici episcop. Iar de ar îndrăzni vreunul a răpi locul ce se cuvine altuia. ci trebuie a fi siliţi să se întoarcă la Bisericile lor. mutarea aceasta ce o va face. can. şi nu slobod. ci toată sila trebuie a li se face. can.Iar dacă cineva după hotărârea sfântului şi marelui sinod. şi episcopul. şi se va aşeza la Biserica. şi diaconii. Fiindcă nu numai episcopul. Sinod 4. sau diaconul s-a hirotonisit. sau cei împreună număraţi în canon. Sau. sau diaconi. şi gâlcevile cele între unii cu alţii ce călcarea aceasta s-au urmat. zicând: Câţi prezbiteri. Cartagina. s-ar apuca a face una ca aceasta şi s-ar muta dintru o cetate întru alta. dar şi celui al 15-lea). nici bisericescul canon ştiind. [Apostolic. neînvoindu-se episcopului de la care a fugit cel ce se cercetează în canon. care în oarecare părţi s-a izvodit afară de aşezământul şi legiuirea apostolescului canon (celui 14 adică. aceştia nicidecum trebuie a fi primiţi la altă Biserică. Nu însă de Taine. se vor duce de la Biserica lor prezbiteri. Pentru multele tulburări. TÂLCUIRE Canonul cel mai de sus rânduieşte ca iarăşi să se aşeze prezbiterii. 1.

necanonisit. cel ce voieşte a lăcui în muntele cel sfânt al Domnului. sute cer înapoi. cu osebire se numesc clericii. de la care a fugit. ca de se va afla cineva după hotărârea aceasta luând dobânzi. pe lăcomia de averi. can. precum aceasta se vede în multe canoane. can. Adică a nu siliturghisi cu cei ierosiţi. CANOANELE SINODULUI 1 123 Biserică nu-i scoate) ci de cei de o tagmă cu dânşii simpresbiteri şi sindiaconi. şi în canon cercetaţi. ci părtaş). şi părinteşti. adică în Cereasca Împărăţie. fiindcă viaţa şi mintea. 5. adică clerici. şi a rămânea argoşi (nelucrători). Fiind zic. aceasta o rânduieşte. şi al hirotonisi pe el (poate în mai mare treaptă) în Biserica sa. sau într-alt chip întrebuinţând lucrul. cel ce zice. s-ar afla vreun cleric să ia dobândă. sau şi după alt chip (voind adică a nu se arăta că el ia dobândă) dă banii săi la cei ce au trebuinţă. Vasilie. Laodiceea. 10. însă se învoieşte cu dânşii să ia şi el parte din dobândă. numindu-se pe sineşi. Dar şi acesta. nu împrumutător. 44. au judecat cu dreptul sfântul şi marele sinodul acesta. şi se îndreptează după sfinţitele canoane. fiindcă mirenii. iubind lăcomia de averi şi urâtul câştig. Cartagina. Au îndreptat (au judecat cu dreptul) sfântul şi marele sinod. că o fac aceasta clericii. 14] TÂLCUIRE Multe canoane opresc dobânzile banilor. şi oarecum cu slobozenie petrec. cele apostoleşti zic. au uitat dumnezeiasca scrisoare ce zice: „Argintul său nu l-a dat în camătă” (Psalm: 14. şi din câştigul banilor. Citeşte şi pe 15 apostolesc.împotrivnic canonul acesta celui al 15-lea apostolesc. can. că dacă în urma canonului acestuia. Iar de ar îndrăzni vreun episcop a răpi cu vicleşug pe străin cleric al altui episcop. sau că cere jumătate de dobândă. dar încă şi monahiile. Ci împrumutând cel de la datornicii lor se ia sute. dreptul adică. sau ca o neguţătorie oarecare întrebuinţând lucrul. 249 . can. adică zece lei la sută (care era dobânda cea mai grea decât celelalte). sau măcar altceva izvodind pentru urâtul câştig. 4. Deci ori care s-ar afla că face aceasta. Sinod 5. fără a voi episcopul clericului. CANONUL 17 Fiindcă mulţi din cei certaţi (adică cuprinşi) în canon. şi urâtul câştig vânând. pentru aceeaşi pricină canonice se numesc. din întrebuinţare. canonici pe lângă aceştia se zic şi monahii. zicând: fiindcă mulţi canonici. şi cuvântul lor. can.5). sau în jumătate de dobândă cerând. argintul său n-a dat în camătă. Şi împrumutând. 20. [Apostolic. care pe unii ca aceştia de la împărtăşirea cea cu mirenii în 129 Canonici. se va caterisi de cliros şi străin de canon va fi. sinodiceşti. fie fără de tărie hirotonia cea de acest fel. se povăţuieşte. au uitat psalmicescul cuvânt al lui David.

iar decât prezbiterii mai mici. nici obicei nescris o a predanisit. celor ce prosforează se le dea trupul lui Hristos. ori episcopul dându-le lor. can. şi nu pe dos. ştiind ei. (adică hirotonisiţi) pentru aceasta şi canonul acesta îndreptează un lucru ce fără de rânduială se făcea. prezbiterilor. Deci acestea toate ridice-se. Ştiind că a episcopului sunt slujitori. care aceasta nici vreun canon în scris. CANONUL 19 250 . ca cei ce stăpânire nu au prosfora (proaduce). a da adică trupul lui Hristos preoţilor celor ce-l ierurghisesc pe el. Că arată. că. nici obiceiul au predanisit. că în oarecare locuri. înceteze de diaconia sa. că diaconii ar fi de o cinste cu prezbiterii. Şi să ia după rânduială Euharistia după prezbiterul. diaconii cei ce nu stăpânire a-l ierurghisi (adică cu sfinţenie a-l lucra). Dar nici a şedea între prezbiteri să fie iertat diaconilor. sau (de nu va fi de faţă episcopul) prezbiterul. Euharistia diaconii o dau. dându-o aceasta lor. ori prezbiterul. şi se va înstrăina din canoniceasca rânduială. Pe lângă acestea încă şi aceasta s-a vestit. şi cetăţi. precum zice apostolul. Şi aceia s-a făcut cunoscut. 7] TÂLCUIRE Pretutindeni se cuvine a se păzi buna rânduială. care lucru nu este. că unii din 124 PIDALION diaconi se împărtăşesc înainte de prezbiteri. şi diaconii să rămâie în hotarele lor. Unul ca acesta se va caterisi din cler. iar dacă unul nu ar voi a se supune. înceteze de diaconie. CANONUL 18 Au venit la sfântul şi marele sinod (ştiinţă). şi marelui sinodului acestuia. că acum unii din diaconi şi mai înainte de episcop. can. Sinod 6. diaconii dau dumnezeiasca Împărtăşire prezbiterului. nici mai-nainte de preoţi să se împărtăşească. se ating de Euharistie. sau episcopul. şi rămâie diaconii întru măsurile lor. 20. a episcopului sunt slujitori. că în oarecare locuri. fiindcă aceasta este fără rânduială şi afară de canon. au venit la auzul sfântului. Citeşte la 44 apostolesc. Că afară de canon. precum şi însuşi numele acesta însemnează: că diacon va să zică slujitori. Iar dacă şi în urma canonului acestuia nu ar voi careva din diaconi a se supune.sau vreun alt lucru asemene izvodeşte pentru urâtul câştig. Că zice. „Iar cel mai mic de cel mai mare se binecuvintează” (Evrei: 7. iar mai ales între cei sfinţiţi. şi după hotărârile acestea.7). Deci toate neorânduielile acestea să se ridice din mijloc. Primească dar după rânduială dumnezeiasca Euharistie după ce se vor împărtăşi prezbiterii. Dar nici voie este diaconilor a şedea între prezbiteri. adică nici Euharistia să o dea preoţilor. şi afară de rânduială este cel ce făcea. Iar decât preoţii sunt mai josiţi şi mai mici. [Laodiceea. şi cetăţi. Care nici canonul.

din care înălţime se vor caterisi? Cu adevărat nici din una. s-ar fi rânduit în cler. Sinod 5. Adică dacă unele din femeile pavlianiştilor se vor fi hirotonisit de episcop dreptslăvitor diaconiţe. 7. can. cel ce s-a ridicat mainainte la înălţimea ierosirii şi a clirosului. au întrebuinţat graiul acesta. şi la femei. Iar dacă certare i-ar afla pe ei neharnici. canon şi tip s-au dat ca negreşit a doua oară să se boteze ereticii cei de acest fel (vezi însă că cu rea întrebuinţare numeşte sinodul Botez pe botezul pavlianiştilor. trebuie a se păzi fără schimbare. că cu rea întrebuinţare sau luat aici caterisirea în loc de scoatere. Aşişderea încă şi pentru diaconiţe. 51. Vasilie. can. sau de vor fi şi 251 . de se va vedea viaţa lor neprihănită. să se hirotonisească de episcopul soborniceştii şi dreptslăvitoarei Biserici. a lua venirea Sfântului Duh. 15. Fiindcă se cateriseşte chiar. că sunt eretici. a se caterisi din preoţia şi clirosul pavlianiştilor. Cartagina. apoi au năzuit la soborniceasca Biserică. de s-ar arăta neprihăniţi şi nemânjiţi după ce de al doilea se vor boteza hirotonisească-se de episcopul soborniceştii Biserici. fiindcă întâia hirotonie ce au luat eretici fiind. Sinod 4. fiindcă nu se botează ei întocmai ca şi cei dreptslăvitori). şi de obşte pentru toţi cei cercetaţi (număraţi) în canon. adică a doua oară să se boteze.Pentru cei ce s-au făcut următori lui Pavel (Samosatelui). Aceştia zic după ce a doua oară se vor boteza în dreptslăvitorul Botez. Sinod 5. can. cu totul nici se socoteşte hirotonie. sau că au fost hirotonisiţi în clerul pavlianiştilor. aşa au numit şi cler pe cel al lor. [Apostolic. şi alăturându-l pe el cu Botezul nostru. can. can. 44. 66. 135] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte pentru cei ce s-au născut în eresul lui Pavel Samosateului. nu cu însuşi acela al lor. şi vezi prolegomena sinodului din Calcedon. 47. şi prin urmare caterisis. Că precum Botez au numit pe cel după a lor rânduială făcut. Cartagina. 5. Sinod 1. can. neştiind eresul lor. se cuvine a se caterisi ei. 40. Căci cum este cu putinţă cel ce nu este botezat după dreptslăvitoarea credinţă. Am pomenit însă pentru diaconiţe care se numără în schimă. iar după aceasta au năzuit la soborniceasca Biserică. sau pus hotărâre a doua oară a se boteza ei negreşit. neştiind arhiereii ce i-ar fi hirotonisit. adică a se scoate din cler. Laodiceea. can. Iar aceştia ce nici ca cum au luat hirotonia. can. negreşit între mireni să se numere ele. fiindcă nici vreo hirotesie oarecare au. şi nemânjită. precum şi canonul al 8-le al celui din Laodiceea cler numeşte pe cel al montaniştilor. şi darul şi hirotonie? Iar cercetându-se de se vor afla nevrednici de preoţie. aceeaşi închipuire se va păzi. Sau poate că zice. Iar dacă unii dintr-înşii s-au hirotonisit clerici mai-nainte de drepslăvitorul Botez. se cuvine a se caterisi. can. 95. 8. 14. Şi aceasta ce am zis pentru bărbaţi. 2. zicând că. Iar dacă unii în timpul trecut.

am pomenit însă osebit pentru diaconiţe. Petru. pentru ca să mărturisească 252 . şi necuviincios. Care lucru este afară de canoane. precum acia nu aveau vreo hirotonie. 15] TÂLCUIRE Obiceiurile cele de Apostoli. Că duminica zice. can. măcar că este cu anevoie de înţeles. adică slujba diaconiţelor. acestea. dintre care una este. CANONUL 20 Fiindcă sunt unii care duminica pleacă genunchii şi în zilele Cincizecimii. Deci spre a se păzi toate apostoleştile şi părinteştile predanii. stând. ca nişte mireni se cuvine a se socoti. în capul 27 din cele pentru Sfântul Duh care este canon al 91-lea să nu plecăm genunchii dumineca şi în Cincizecime. şi de se vor arătat vrednice de diaconie după Botez. can. că. ci stând şi drepţi. negreşit între mireni să se numere ele. şi cu chip de rob şi cu plecarea genunchilor au sfătuit pe norod să le asculte. ca să-şi dea toţi creştinii rugăciunile lor lui Dumnezeu. de toate Bisericile. nu îngenunchiaţi. şi pe al 7-lea al sinodului al 2lea). 90. şi întru toată cincizecimea. Însă înţelegerea este aceasta. şi 130 Pentru aceasta şi marele Vasile (cuvintele sunt ale lui Vlastar) alcătuind foarte bine mai mult decât toţi curăţitoarele rugăciuni. şi de Părinţi predanisite. în zilele acestea. hirotonisească-se diaconiţe (şi vezi şi canoanele 46 şi 47 apostolesc. iar hirotesie adevărată. care la pavlianişti avea schima aceasta. încât. precum era şi mai-nainte. de vreme ce oarecare creştini pleacă genunchii (adică îngenunchind) şi în ziua duminicii. Iar marele Vasile. şi nu unele de unele numai. că şi acestea. A socotit de cuviinţă sfântul sinodul acesta. şi a nu pleca genunchii în ziua Duminicii. fiindcă nici au vreo hirotesie. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte că. şi în zilele cele după Paşti până la Cincizecime (adică până la duminica Pogorârii Sfântului Duh). şi pricinile le adaugă pentru care aceasta nu facem. Pentru a se păzi toate întru toată parichia (parohia) sau socotit de sfântul sinod. stând drepţi ne rugăm130 nu numai că întru dânsa împreună cu Hristos ne-am sculat. lipsiţi fiind de dumnezeiescul dar. precum şi ceilalţi clerici ai lor. Iar ceea ce adaugă canonul. şi de dar dătătoare nu aveau.fost hirotonisite în ceata diaconiţelor cea a pavlianiştilor. aşa şi diaconiţele cele ce erau la dânşii. numai schima (adică chipul) diaconiţelor aveau. „Care se citesc în ziua a cincizecea întru care Sfântul Duh peste ucenicii Domnului s-au pogorât. întru toate dreptslăvitoarele Biserici a toată lumea. să se boteze a doua oară. zic. rugăciunile a se da lui Dumnezeu. Pentru că. se cuvine de obşte a se păzi toate. zicând: Am CANOANELE SINODULUI 1 125 pomenit de diaconiţe care se numără în schimă. [Sinod 6. ca nişte mirence se cade a se cunoaşte şi ele după Botez. ci şi cuvântul.

şi nu luase săvârşirea. după cuvântul învierii. şi mai ales înaintea înfricoşatelor Taine. nu s-au numit de Moise întâia. şi să arate. Acestea. făcându-le. dar şi pentru că ziua duminicii se vede oarecum a fi asemănare şi închipuire a viitorului veac. însemnând pe cea cu adevărat a opta ce are a fi după sfârşitul veacului acestuia al şaptelea.cu chipul acesta fireasca stăpânie a Sfântului Duh. zic. că Pavel trecând prin Efes. El care era tăinuitor şi învăţător al Tainelor celor ascunse al Sfântului Duh. nu au judecat a fi de cuviinţă să se citească în ceasul al treilea al zilei întru care au venit Sfântul Duh peste sfinţii apostoli. Iar în Cincizecime nu plecăm genunchele. nici toată amărunţimea. Care şi a opta este. rugându-se în zilele Cincizecimii? Că în capul 20 al faptelor este scris. fiindcă se sârguia a se afla în Ierusalim în ziua a Cincizecea. pentru că aceasta este aducătoare aminte de Învierea ceea ce se nădăjduieşte în veacul cel viitor. fiind semnul Învierii. când şi duminica şi Cincizecimea se sfârşeşte. acestea zicând: (Pavel adică) plecându-şi genunchele sale împreună cu toţi ei s-au rugat. Iar de s-ar nedumeri cineva. şi după aceasta că Duhul cel Sfânt este de o Fiinţă cu Fiul. şi să strice vechile pronomii ale duminicii. ca să nu se facă această necuviinţă. că în duminică genunchi nu se pleacă. nu le opreşte canonul atât al 10-lea al Sfântului Nichifor. ci una. cele ce la noi mai în de obşte metanii mari (care pentru sărutarea Sfintelor Icoane se fac. când. Şi iarăşi în următorul cap 21 scrie însuşi Luca: că mergând din Tir plecând genunchele pe malul mării ne-au rugat. şi că obiceiul acesta a luat început din vremile Apostolilor. Însemnează însă. căruia tot genunchiul se pleacă. că canonul acesta nu zice pentru plecările de genunchi. precum zice Fericitul Irineu mucenicul. care şi episcop 253 . Pentru că nu era de cuviinţă. după Apostolul. care mari Taine şi socoteli cuprind. Unit cu marele Vasile zice şi dumnezeiescul Iustin în întrebarea 115 hotărâtor. au rânduit a se citi cu îngenunchere în seara Cincizecimii. cât şi sfinţitele cântări ce zic. nici duminica. Pentru care şi începătoare fiind aceasta a zilelor. rău. Pentru aceasta. înaintea Ta cădem celui ce te-ai sculat din 126 PIDALION suntem datori a asculta cele de sus şi cereşti. întru care adică toţi se vor afla sculaţi. pentru ce Apostolul Pavel a plecat genunche. Şi în toată cincizecimea împreună stând drepţi ne rugăm. ca prin chipul cel drept să mutăm mintea noastră de la veacul de acum la cel viitor. Şi după aceasta adauge. că starea Bisericii atunci încă era ne canonisită. prin care cu darul lui Hristos ne-am slobozie de păcat şi din moarte. pe care însuşi mai-nainte le-au întărit. nici întru toată Cincizecimea. fiindcă aceasta este de o putere cu ziua duminicii. fiindcă încă atuncea se punea temeliile cele mai de căpetenie. şi oarecum era în pruncie. zic adică a nu pleca genunchii duminica.” Dezlegarea este gata. şi afară de canoane fac. Pentru aceasta cei ce citesc rugăciunile acestea dimineaţa. şi cu greşeală.

zicând. Fiindcă pe cele ce se fac din obicei şi acesta le opreşte. cele ce se fac pentru sărutarea Icoanelor nu se opresc. şi Ieronim împotriva luchiferianilor. şi în sfârşit este bisericesc. şi Evanghelicesc. mormânt. al căruia început este „Omul după chipul „) scrie. ci pentru îngenuncherea. înaintea lui Hristos celui ce a Înviat. şi dumnezeiescul Ambrozie şi Tertulian. Evanghelicesc. Nu zice. precum am zis mai sus. Şi mai ales Iacov fratele Domnului. Am zis că plecările de genunchi. că în seara duminicii plecând genunchele aducem lui Dumnezeu rugăciune. şi în toată Cincizecimea. zic. în cuvântul cel pentru Paşti. nu însă a face îngenuncherile cele din obicei. Dar şi tipicele pe metaniile cele mari le ridică din mijloc şi duminica. asemene le opresc. Şi când. pentru că şi Domnul aşa s-a rugat. în acelaşi canon zicând aşa: Trebuie pentru sărutarea celor sfinte a pleca genunchele şi duminica. Precum în multe manuscrise codice s-au scris. Însă nu se 254 . Ci şi canonul 1 al lui Teofil hotărăşte a se cinsti fiecare duminică. că îngenunchere nu se face în toată Cincizecimea. adică în a zilei a şaptea. Iar apostolesc obicei. cap 9 şi 15): Căci credincioşii plecând genunchele se rugau lui Dumnezeu în vremea Liturghiei. Şi altele multe ca acestea. şi sâmbetele. Şi iarăşi. că scriind către Teodora îi zice: Că de va face îngenuncheri duminică. şi cuvântul este. Acestea zic. Drept aceea de aici se încheie. însă în canoanele acestea ale sinodului din Niceea nicăieri una ca aceasta se află. nu este obicei latinesc şi păgânesc. precum face în seara sfintei duminicii Pogorârii Sfântului Duh. să liturghisească prezbiterii postiţi.14). şi negrăite cuvinte. Veniţi să ne închinăm şi să cădem. că a ne ruga îngenunchiaţi. pentru că şi Pavel cu osebire aşa se ruga. a căruia. că pentru aceasta în 7 stări s-a împărţit vremea rugăciunii. „Pentru acesta plec genunchii mele. şi îngenuncherea cea oprită de canoane). ca o covârşitoare iudaicescului Sabatism. canonul pentru îngenuncherile cele de acest fel. Fiindcă ea şi întâia este ca început de viaţă. către Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos” (Efeseni: 3. Şi marele Vasile (în cuvânt. unui prea greu canon se supune. că între cele ce s-au cercat şi s-au ispitit în Niceea era scris. Iar dumnezeiescul Isaia acestea le opreşte. ci bisericesc.41). după oarecare tainice. Şi în de obşte Apostolii în aşezământurile lor zic (cartea 8. şi în Cincizecime. i s-au umflat genunchii ca ale cămilei. Încă împreună mărturiseşte şi dumnezeiescul Epifanie. pentru ca să se facă oarecare odihnă la dinadinsirea îngenuncherii celei întru rugăciuni. Şi Sfântul Calist şi Ignatie Xantopul. zice. Însemnează că canonul 56 al sinodului din Cartagina zice. şi a se prăznui. pentru că sinodul al 6-lea în canonul al 90-lea zice. precum scrie Metafrastul şi alţii. „Că plecându-şi genunchii se ruga” (Luca: 22.Lucdunelor a stătut. după care pe genunchi stând ne rugăm. de desele îngenuncheri. pentru că în aceste fel de căderi se cuprinde. şi a opta. şi Sfinţitul Augustin în epistola cea către Ianuarie.

şi Grigorie Nissa. şi împreună au hotărât la cele hotărâte de sinod. nu numai nu l-au adunat papa Damas. Iar de la apus nici unul au fost de faţă la acesta. Meletie al Antiohiei. şi alţi mulţi episcopi de la răsărit. dar şi imiarienii (jumătate arienii) şi pnevmatomahii (luptătorii Duhului) au 255 . şi a fotinianilor132. Iar Părinţii cei mai însemnaţi întru dânsul au fost.cade cineva totdeauna îngenunchiat a se ruga. dar nici însuşi în persoană nu a fost. ci şi stând. şi atunci împreună l-au mărturisit. cele ce s-au făcut în timpul stăpânirii lui Constanţie. şi până acum de ecumenic sinod îl primeşte şi-l mărturiseşte pe el. şi cu toate acestea. ca adevărat ecumenic. şi închinăciunea Preasfintei Treimi ce s-a fost schimbat de arieni133. iar prin urmare şi asupra lui Apolinarie. şi în scurt toate eresurile le-au anatematisit. fiind la număr 150. fiind surpătoare părutului privilegiu al papilor de acum al Romei. ce zice: „Când staţi rugându-vă” (Marcu: 11. Îndreptând Doxologia. Că iată la acest de faţă ecumenic. nici prin sinodicească obişnuită epistolie. nici în persoană papa Damas. şi după canonul acesta şi după Evanghelia. toţi apusenii. În urmă însă s-au unit. care hulea. au înnoit dogma sinodului celui din Niceea ca pe o cu totul adevărat ortodoxă 131 Este vrednică de însemnat aceasta ce a urmat la sinodul acesta. că Duhul cel Sfânt este zidire a Fiului. Chiril al Ierusalimului. şi a lui Valent împăraţilor celor dinaintea sinodului acestuia. 132 Despre fiecare din aceştia vezi la subînsemnarea întâiului canon al acestui sinod. adică a evdoxianilor şi a savelianilor. adică cum că papii cu de la sine stăpânire adună sinoadele cel ecumenice. şi a marchilianilor. şi Damas. Grigorie Teologul. a lui Iulian. şi acum împreună mărturisesc. nici prin locţiitori. s-a făcut în vremea marelui Teodosie. Nectarie al Constantinopolului. care şi i se zice al sinoadelor celor ecumenice ce s-au făcut în Constantinopol. 133 Că arienii. Timotei al Alexandriei. nici locţiitor al lui.25) CANOANELE SINODULUI 2 127 SINODUL 2 PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL AL DOILEA SINOD Sfântul şi ecumenicul (a toată lumea) al doilea sinod (sobor). şi toată apuseana Biserică. dar nici epistolie sinodicească se vede a lui la aceste sinod131. şi evnomianilor. în anul 381. S-au adunat însă acest sinod mai întâi asupra lui Machedonie.

În tomul întâi al sinoadelor faţa 247. Iar în vremea împăratului Anastasie Dicopul (închizând în Africa Bisericile dreptslăvitorilor Trasmundul mai marele srienilor vandali). şi pe cel al celui al doilea sinod le-au primit. conjuncţie (legătoare) iar de arieni. Slavă Tatălui prin Fiul întru Duhul Sfânt. şi în vecii vecilor. al Simbol Credinţei osebit nu a făcut. pentru eresul hiliastului (miaşului)134 Apolinarie. şi Fiului. întărite fiind 256 . glăsuind numai sfârşitul. rânduielii. şi că la Sfântul Duh. ca cu osebirea prepoziţiilor. Pentru aceasta şi Leontie al Antiohiei. Slavă Tatălui. (Dositei foaia 446 din Dodecavivlion). care acest al doilea sinod au făcut în Simbolul celui din Niceea. şi Sfântului Duh. care privesc spre întărirea şi buna rânduiala Bisericii. pe prin. şi sinoadele cel din urmă. vrând a boteza pe oarecine au zis. văzând pe cei dreptslăvitori că pun la Fiul pe şi. Drept aceea. cu toate acestea. un arian anume Varvar (iar după alţii. în Numele Tatălui prin Fiul. Că în loc de. ca pe un Simbol. şi adăugându-l cu aceasta: „A căruia Împărăţie nu-i va fi sfârşit”. şi pe aceste 7 canoane leau aşezat. pentru ca să se arate că aceluiaşi soleşte cu sinodul din Niceea. şi pe aceasta: „Şi întru Duhul Sfânt. Şi pe lângă toate acestea. 128 PIDALION (dreptslăvitoare). ziceau. cu tăcere le treceau şi pe una şi alta. Iar pentru ce adăugirile acestea le-au făcut acesta. şi că 120 de episcopi izgonind în Ostrovul Sardiniei. mai pe larg arătându-l şi celelalte 4 articole până la sfârşit împlinindu-le întru acest chip neschimbat l-a făcut. (foaia 155 a aceluiaşi tom. varvarul ce vrea să se boteze au auzit că). întru Duhul Sfânt. pe cel a celui dintâi.schimbat vechea şi obişnuita în Biserică slavocuvântarea Preasfintei Treimi. şi precum în sinodul acesta al 2-lea se vede (foaia 286 a tomului 1 a adunării sinoadelor) şi întru a 5-a practică a acestuiaşi. şi o minune! Îndată desăvârşit s-a uscat Colimvitra. precum de către toţi dreptslăvitorii acum se citeşte. articolului 8. şi cinstei dumnezeieştilor începătoarelor feţe ale Treimii celei de o fiinţă şi de o cinste. Însă deşi adăugirile şi schimbările acestea. adică. cel ce s-a scopit pe sineşi. să facă rău cinstitorii osebirea fiinţei. vezi la subînsemnarea canonului al şaptelea al sinodului al 3-lea. ci pe al aceluia puţin schimbândul. se botează cutare.

ce s-au fost adunat în Niceea Vitiniei. sau al pnevmatomahilor (luptătorilor Duhului). au împărăţit cu Hristos o mie de ani. ci a rămânea aceea domnitoare. şi cum că drepţii şi cei au parte la învierea cea dintâi. De unde şi 257 . şi cel al apolinarianilor. adică a celor ce se 134 Mulţi amăgindu-se din cuvintele capului 20 al Apocalipsei. au să împărăţească drepţii aici pe pământ împreună cu Hristos o mie de ani. şi a se anatematisi toate eresurile. 5] TÂLCUIRE Acest întâi canon al acestui sinod dogmatiseşte. Şi două cete de mieşi au stătut. ce s-au adunat în Constantinopol. şi cel al imiarienilor (jumătate arieni). Sinod 6. şi neschimbat. CELE 7 CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL DOILEA SINOD TÂLCUITE CANONUL 1 Au hotărât Sfinţii Părinţi cei adunaţi în Constantinopol a nu se strica credinţa Părinţilor celor trei sute optsprezece. au hotărât că dreptslăvitoarea credinţă.nehotărât de canonul 1 al sinodului al 4-lea iar hotărâtor de cel al 2-lea al celui al 6-lea şi de cel întâi al celui al 7-lea (vezi pe Dositei faţa 222 la Dodecavivlion). Pentru aceasta şi mieşi unii ca aceştia s-au numit. că s-a închis şi s-a legat satana o mie de ani. [Sinod 2. 2. can. aceştia erau cei de pe lângă Kirinth ucenicul lui Simon vrăjitorului în veacul 1 şi marchianiştii în veacul 2. că aceşti 150 Sfinţi Părinţi. şi cel al marchelianilor. şi cu deosebire cel al evnomianilor. că întru acea mie de ani au să dobândească toată îndulcirea. şi obşteasca judecată. Şi mai cu deosebire să se anatematisească eresul evnomianilor135. can. Iar tot eresul să se anatematisească. J. 1. şi trupeasca dezmierdare. şi după aceasta să se suie în Ceruri. adică Simbolul Credinţei al celor trei sute optsprezece Părinţi ce s-au adunat în Niceea Viteniei. Şi cel al savelianilor. şi cuviincioase la oamenii cuvântători. că după ce se va face a doua venire. Că unii din ei ziceau. şi cel al fotinianilor. Cartagina. al cărora începători au fost Papias al Ierapoiei (Evsevie în Bisericeasca Istorie cartea 3 cap 34) şi alţii. au nălucit aceştia. can. ci să rămâie statornic. să nu se strămute. unde zice. Iar alţii ziceau că nu vor dobândi îndulciri pătimaşe. adică al evdoxianilor. ci mai ales gânditoare.

Apolinarie acest fel de mieşi au stătut din ceata cea întâi. şi împreună cu el Aetiul. cele ale Asiei numai să le ocârmuiască. sinodul acesta acest cuvânt. Şi cei ponticeşti. de la Evdoxiul asemenea cugetători 258 . Eresul următorilor lui Markelie138. pe singure cele ponticeşti. Păzindu-se însă canonul cel mai-nainte scris pentru ocârmuiri. Şi episcopii ocârmuirii asiaticeşti. Eresul următorilor lui Savelie137. 74 şi alţii se numeau neasemănaţi. Şi eresul ucenicilor lui Apolinarie140. CANONUL 2 Episcopii cei de peste ocârmuiri. din ceea ce a zis. Pentru aceasta spre surparea eresului acestuia au adaos în Simbolul sinodului din Niceea. împrumutându-se cu acesta. pe singur Răsăritul să-l ocârmuiască. Ci după canoane. Iar Bisericile lui Dumnezeu cele ce sunt între neamurile cele barbare. adică a pnevmatomahilor (luptătorilor Duhului). nici să tulbure Bisericile. şi evdoxieni. episcopul Alexandriei. numai pe cele ale Trakiei să le iconomisească. şi cu capul în jos. şi care boteza pe cei ce veneau la rea slăvirea lui întru o singură CANOANELE SINODULUI 2 129 numesc evdoxiani. pentru că ziceau pe Fiul neasemănat întru toate cu Tatăl. pe Bisericile cel afară de hotarele lor să nu le bântuiască. Însă se numeau evnomieni. afundare. ci numai pentru frică s-au îngrozit. în trei rânduieli sau împărţit. Păzindu-se protiile (presvia) Bisericii antiohianilor. şi cei ai celei trakiceşti. numai pe cele din Egipt iconomisească. Iar nechemaţi episcopi peste ocârmuire. Arhanghelul Gavriil către Fecioară: „Şi Împărăţiei lui nu va fi sfârşit”. precum de marele Vasilie se arată (în epistolia 232) şi de Teologul (cuvânt 51) şi de Ieronim (cartea 18 la Iasaia). bine arătat este că cele ale fiecărei eparhii sinodul eparhiei le va ocârmui. cele în canoanele celui din Niceea. după Epifanie eres 73. Bârfea însă că muncă şi gheenă cu adevărat nu este. trebuie a se iconomisi după obiceiul Părinţilor ce au apucat a ţinea. al cărora începător a stătut atât Evnomie al Galatiei care a fost şi episcop al Chizicului. Eresul ucenicilor lui Fotino139. după cele hotărâte în Niceea. cu picioarele fiind în sus. Iar episcopii răsăritului. eresul imiarienilor (jumătate arieni)136. sau la alte oarecare iconomii bisericeşti. 135 Însemnează că următorii lui Arie după sinodul 1 din Niceea. să nu năvălească la hirotonie.

Efisanului.lui Evnomie. ci şi bârfea că după a doua judecată are a se lepăda trupul Domnului. după Teodor. ce a stătut episcop Sirmiului aceleaşi cugeta împreună 259 . prin mijlocul arienilor. pe care şi acesta al 2-lea Sinod l-a osândit. Aceşti ai treilea. când se numeşte Tată. Şi zicea el că Tatăl. şi a jumătate arienilor umblând. Care pe Fiul îl ziceau că este întru toate asemenea. atâta mult l-au semănat. ci saveliani de la dânsul. şi Fiul. zicerea însă OMOUSIOS (adică deofiinţă) nu voiau a o primi. şi pe Evnomie l-au hirotonisit episcop al Chizicului. celui ce a stătut şi patriarh al Constantinopolului. şi din Ptolemaida a Pentapolei fiind episcop. încât cei ce îl bârfeau nu se mai numeau noitiani. a îmbrăţişat însă eresul lui Savelie. nici „de o fiinţă” ziceau pe Fiul. şi că după osebirile lucrărilor. Vasilie cel din Ancira. şi a se duce întru nefiinţă (după Evsevie în Bisericeasca Istorie cartea 3 şi că prin urmare împărăţia lui va avea sfârşit). primind eresul lui Noit. iar după Augustin. Smirneanului. şi la Părinţii cei din început şi mai-nainte de întâiul sinod (vezi la prolegomena Sinodului 1). şi Epifanie. 138 Markel era din Anghira. Fiindcă în jumătate se împărtăşeau din eresul lui Arie. şi când Duh. ca pe o mai înaltă. 139 Fotinos cel ce se trăgea din Sirmion. de la care şi următorii lui. 136 Iar alţii se numeau jumătate arieni. nici nu „de o fiinţă”. iar începător al acestora a fost. şi de o fiinţă cu Tatăl. Din partida aceasta a semiarienilor fiind Machedonie. şi Sfântul Duh sunt trei numiri ale uneia şi aceleiaşi feţe. adică. şi când Fiu. 137 Savelie cel din Lidia. Şi nu numai om gol zicea pe Hristos. a ridicat război şi asupra dumnezeirii Sfântului Duh. şi cu toate că aceasta era întrebuinţare. luptători de Duhul Sfânt s-au numit.

11. rău înţelegând zicerea aceasta. 12] TÂLCUIRE De vreme ce precum mărturiseşte Socrat cartea 5. şi după Epifanie. pe Dumnezeu. Primind eresul lui Arie celui ce pe lângă altele zicea. şi şi-au luat estimea din Maria. can. că Cuvântul a luat trup fără de suflet. 28. can. după platoniceştii filosofi. acel rostitor. Şi după Atanasie. 140 Apolinarie cel ce a fost episcop în Laodiceea Siriei. 30. despărţind. precum mărturiseşte marele Vasilie întru o epistolie a sa.cu Pavel Samosateul. 6. Şi altă dată ruşinându-se de necunoştinţa sa. că nu se cuvine să ne închinăm unui om purtător de Dumnezeu. 130 PIDALION [Apostolic. l-au primit. 3. şi că prin urmare nu ar fi luat trup de carne din Fecioară. 8. că nici pe Sfânta Treime o mărturisea. nici pe Hristos îl zicea Dumnezeu. 34. can. şi că Cuvântul era în trupul lui Hristos în loc de suflet. (După Sozomen Bisericeasca Istorie cartea 4 cap 6). Sinod 4. ci om gol. Despre aceasta vezi şi canonul 7 al Laodiceei. Sinod 1. Sardica. pe suflet. a lucra peste hotare mainainte se făcea cu ne luare aminte pentru goanele (ce suferea Biserica) care lucru. 20. ci lui Dumnezeu purtătorului de om. can. cap 5. can. ca pe oarecare organ mihanic (mecanic). 39. zicea. precum zice Teodorit. 9. şi necuvântător. după multa râvnă îl făceau şi fericitul Evsevie al Samosatelor. Antiohia. Sinod 6. s-au aşezat canonul acesta. „al doilea Om din Cer”. Tot el încă bârfea încă că şi carnea Hristos a avut-o din veac. Că zicea. că a luat suflet. 7. numindu-l numai Duh Făcător al totului. de minte. fără de minte însă. Pentru aceasta pace arătându-se în soborniceasca Biserică. Sinod 3. care pe cuvântul lui Dumnezeu. can. Grigorie în epistolia a 2-a către Clidonie. iar pe Cuvântul numai rostitor. Către care întorcând dimpotrivă Teologul Grigorie zicea: că se cuvine să ne închinăm nu unui trup purtător de Dumnezeu. 35. care nici pentru singuri mitropoliţii cei ne atârnaţi 260 . can. Care zicea.

şi s-au hirotonisit Maxim Kinicul în Constantinopol.pomeneşte. (Acestea însă s-au rânduit în urmă să se hirotonisească de cel al Constantinopolului. le va iconomisi sinodul eparhiei. precum a hotărât sinodul cel din Niceea (în canonul 6). şi al Antiohiei) şi pentru mitropoliţi a rânduit. Ci pentru amândouă părţile împreună după Dositei (foaia 233 pentru cei ce au patriarhit în Ierusalim) ca fiecare dintre dânşii să iconomisească cele ce s-ar întâmpla în eparhia şi ocârmuirea sa. împreună cu cei de pe lângă el. pentru că episcopul Alexandriei. cele ale răsăritului. însă pentru nevoie l-a iertat sinodul. Ci după canoane (cel al 6-lea adică. sau alte bisericeşti iconomii să săvârşească între ale celorlalte enorii. să iconomisească numai eparhiile cele cuvenite lor. şi celelalte de acest fel. iar acesta cu deosebire pentru al Constantinopolului rânduieşte. se cuvine a se iconomisi după obiceiul Părinţilor cel ce a apucat a se ţine. de la ocârmuirea. ori dezlegările. păzindu-se pronomiile celui al Antiohiei. Citeşte 34 şi 35 ale Apostolilor şi 6 al celui 1. cu aceasta ce zice şi acesta. Care. sau nici atâţia mulţi episcopi se află. şi ai Pontului. încât ar fi destui spre împlinire de sinod. şi zice. şi mai vrednici de cuvânt să meargă la dânsele. şi să tulbure dreptăţile Bisericilor. după canonul 28 al sinodului 4. pentru ca să plinească lipsurile sinodului celui de loc. că şi patriarhii împreună şi mitropoliţii. că cele ale fiecărei eparhii. ori ar fi nevoie a merge acolo vreun episcop ales pentru a întări pe creştini în credinţă. CANONUL 3 Episcopul însă al Constantinopolului. după episcopul Romei. sinodul ocârmuirii va ocârmui iconomiile cele de acest fel. nici pentru singuri patriarhii. Adică se cuvine episcopii cei cu apropiere de loc. să nu sară peste ocârmuirile. şi s-a lepădat marele Grigorie. şi cu mult mai vârtos cele 34 şi 35 apostoleşti) cel al Alexandriei să iconomisească pe singure enoriile (parohiile) cele din Egipt (şi anume pomeneşte pe al Alexandriei Ainodul. zic. şi enoria sa). ale fiecărei eparhii a mitropoliţilor bisericeştile pricini. au lucrat. Aceste Biserici. TÂLCUIRE Canonul cel mai de sus de obşte pentru patriarhi (şi mai ales pentru al Alexandriei. ori certările. Iar Bisericile lui Dumnezeu cele ce se află între neamurile barbare. nici un episcop să se facă fără socotinţa mitropolitului. ori hirotoniile. la care. că patriarhul Constantinopolului să aibă 261 . Iar a fiecăreia ocârmuire a patriarhului. fără a fi chemaţi. Şi cum că. precum au tâlcuit Valsamon. deşi este afară de canoane lucrul. ori alegerile. sinodul eparhiei (a mitropolitului adică) le va ocârmui. Iar mitropoliţii răsăritului. şi eparhiile lor pentru ca să hirotonisească. şi al 7-lea al sinodului întâi. după canonul celui din Niceea (al 6-lea adică) şi mitropoliţii Asiei. şi să nu năvălească în străină. că asemenea sunt cei ce au zis cel din Niceea. pentru că ea este nouă Romă. şi ai Trakiei.) Porunceşte însă pe lângă acestea. să aibă pronomiile (presvia) cinstei.

pronomiile cinstei după papa şi patriarhul Romei. fără de rânduială. că din vechi obicei. După care şi întru iscălituri. fiindcă Zonara tâlcuind canonul. şi singur primit latinilor şi latino-cugetătorilor). al Ierualimului. dar nici pogorâre şi micşorare. îl zice întâi. şi nu chiar după cinste. iar pe al Constantinopolului că are a doua rânduială după cel al Romei. şi în rânduială. că aceşti 150 episcopi pronomiile cele de o potrivă ale celui al Romei cei vechi. Citeşte şi cel 28 al 4. ci însemnează potrivire în cinste. precum zic unii împreună cu Aristin. Iar sinodul cel din Calcedon în epistolia cea către Leon zice. iar după al Alexandriei. Iar în rânduială. Şi prin urmare cinci osebite cinstiri. Nu al doilea cu cinstea. cu neputinţă este a se afla două oarecare întocmai fiind şi întâi şi al doilea zicându-se între sine. şi după al Antiohiei. pentru că şi aceia. Fiindcă Constantinopolul este şi se numeşte Roma nouă. ci al doilea cu orânduiala cinstei. că canonul numai cinstea o dă celui Constantinopolului. iar altul al doilea. TÂLCUIRE 262 . şi cei de pe lângă dânsul. după. o au zis numai după rânduiala cinstei. adaugă legiuirea aceasta a lui Iustinian. le-au dat celui al Romei cea nouă. Căci după firea lucrurilor. al Antiohiei. sau a fi. nu arată aici urma vremii. Unii însă zic. de o potrivă pronomii cu cel al Romei să dobândească cel al Constantinopolului. Pentru aceasta şi Iustinian în nearaua 130 ce se află în cartea 5 din Vasilicale titlul 3. una decât alta mai naltă. şi din Trakia. şi nu numai l-a adeverit canonul 28 al acestui al 4-lea sinod. şi aceştia în canoanele lor al doilea după cel al Romei zic. după canonul 36 al sinodului 6. către cel al Romei. şi despre nerânduiala lui făcută în Constantinopol. şi întru şederi. prin canonul 28 zic. Pe cel al Romei. După care unul este întâiul. Şi cei adunaţi în Trulla prin canonul 36 zic. avea el acest fel de stăpânire de a hirotonisi. iar în urmă trebuinţa ceea ce silea iau dat lui şi stăpânire de a hirotonisi pe mitropoliţii cei din Asia şi din Pont. Potrivire în cinste adică. şi cei de dânsul s-au făcut. Însă însemnează că. pe al Constantinopolului. precum nu drept a tâlcuit Zonara (fiindcă cel al Alexandriei este după cel al Constantinopolului. Iar prepoziţia. iar celălalt este al doilea. unul este întâi. nici cei de dânsul hirotoniţi în orice treaptă de cler. încât nici Maxim episcop sau a se face. şi întru pomenirile numelor lor. este arătat că micşorarea şi pogorârea ce o au zis mai sus a celui al Constantinopolului. CANONUL 4 Despre Maxim chinicul. Toţi desfăcându-se. vor fi CANOANELE SINODULUI 2 131 patru feluri de pogorâri de cinstiri. pentru că Părinţii cei din Calcedon. Care lucru împotrivit la toată soborniceasca Biserică.

şi hirotoniile cele de el făcute le-au stricat. Pentru aceasta au plăcut sfântului sinod al episcopilor celor ce împreună au venit în Constantinopol. CANONUL 6 De oarece mulţi bisericeasca buna rânduială voind a o tulbura şi a o răsturna. can. şi a Fiului. au furat hirotonia. Văzând însă sinodul necuviinţa. adică însuşitoare ar aduce asupra 263 . şi anatematiseşte pe toţi cei ce cugetă din potrivă.Canonul acesta rânduieşte că Maxim acesta141 cu totul să nu se socotească că sa făcut. şi afară de canoane făcută de egipteni hirotonie. pe care Simbol l-au aşezat apusenii Părinţi cei ce s-au adunat în Sardica142. am primit şi pe cei din Antiohia care mărturisesc o Dumnezeire. cu vrăjmăşească plăcere. a trimis bani către Petru al Alexandriei. ca nu fără cercetare să se apropie prihănitorii. 132 PIDALION TÂLCUIRE Canonul acesta osebit este şi particular. nici însă pe toţi a-i opri. şi tulburări popoarelor celor paşnice apucându-se a face. 1. Sinod 6. că zice. [Sinod 2. pricini oarecare plăsmuiesc. şi a Sfântului Duh. atât cea a lui afară de hotară. s-a catehisit de dânsul şi s-a botezat. can. can. că precum am primit tomul apusenilor. Însă în urmă vrăşmăşuind scaunul Constantinopolului. cu totul să nu se socotească că s-au hirotonit. cu rânduiala filosof kinic (câinesc). a sa oarecare pâră. şi au aşezat pe Maxim episcop al Cosntantinopolului. fără numai a mânji numele iereilor. potrivit adică cu Părinţii cei ce s-au adunat în Niceea. s-a anatematisit încă de către sinod. nici tuturor a se da voie să aducă prihănirile asupra celor ce iconomisesc Bisericile. a Tatălui. după Grigorie ucenicul Teologului. Care mărturisesc o dumnezeire a Tatălui. şi Sozomen zic. că venind în Vizantia episcopii egipteni împreună cu Timotei al Alexandriei. adică hotărârea ceea ce adeverează pe Sfântul Simbolul Părinţilor celor din Niceea. împrietenindu-se cu Teologul Grigorie în Constantinopol. CANONUL 5 Precum tomul apusenilor. şi a Fiului. 1. Iar Teodorit. cât şi hirotoniile cele de dânsul făcute de dânsul altora. asupra dreptslăvitorilor episcopi celor ce iconomisesc Bisericile. care i-a scris viaţa. Cartagina. Şi fiindcă Maxim acesta s-a arătat că cugetă cele ale lui Apolinarie. pe dânsul lau caterisit. şi dar s-a numărat în cler făcându-se apărător cuvântului „de o fiinţă”. nici cei de dânsul hirotoniţi în oricare treaptă. 2. Aşa asemenea am primit şi hotărârea credinţei celor ce în Antiohia s-au adunat143. sau că este episcop. Ci dacă cineva. Fiindcă toate s-au desfăcut. şi acela a trimis pe oarecare şi l-au hirotonit episcop al Constantinopolului în casa oarecărui fluierar. 1] 141 Maxim acesta a fost egiptean. şi cu clevetiri. nimic alta. şi a Sfântului Duh.

Acestea auzindu-le răsăritenii. tom al singuri apusenilor. Iar apusenii au scris dimpotrivă. şi pe cei ce se fac a mărturisi credinţa cea sănătoasă. şi cum că au caterisit pe marele Atanasie. să-şi afle drepturile. ori de care religie de ar fi. sau altceva afară de dreptate de dânsul a pătimit. nici religia. Iar pe lângă aceştia. Că mai întâi ereticilor să nu le fie slobod a face pâri asupra dreptslăvitorilor episcopi pentru lucruri bisericeşti. şi pe Pavel al Constantinopolului. şi pe cei mai în urmă de noi anatematisiţi. adeverind însă şi credinţa cea din sinodul Niceeii. Eretici însă zicem pe cei de demult lepădaţi de la Biserică. au săvârşit sinodul. şi s-au întors în Filiopoli. şi cel ce zice că sa nedreptăţit. în care se văd cum că 264 .episcopului. atunci trebuie a se cerceta feţele pârâtorilor. nici faţa prihănitorului. cel adunat în vremea lui Constantin. şi ştiinţa episcopului a fi slobodă. Fiindcă au aflat Constanţie şi Consta împăraţii. Pentru nişte prihăniri ca acestea a nu se cerceta. fiindcă ei s-au dus. ci după altă ţesătură şi grăire au alcătuit hotărârea credinţei. în sinodul Antiohiei. nici cât de puţin nu au prihănit credinţa cea din Niceea. că nu-i cunosc pe ei caterisiţi. Iar de ar fi bisericească pâra ceea ce se aduce asupra episcopului. Deci această arătare şi adeverire a credinţei. Că trebuie cu tot chipul. ca în scurt să zicem este aceasta. s-au dus de la sinod. nu şi al răsăritenilor. că aceştia erau vrăşmaşi Cuvântului „de o fiinţă”. Deci răsăritenii mergând la sinod din Filiopoli au scris apusenilor să nu pună împreună să şadă în sinod pe Atanasie şi pe Pavel ca pe nişte caterisiţi. că s-a asuprit. acestora. Iar apusenii singuri rămânând. dar s-au rupt şi împotriva canoniceştilor noştri episcopi împreună se 142 Pricina pentru care s-a făcut tomul acesta. au poruncit să se adune sinod în Cetatea Sardica cea iliricească. nimic adăugând sau scăzând. desvinovâţind pe Atanasie şi pe Pavel. cât şi de răsăriteni. 143 Socrat în cartea 2 cap 10 povesteşte că cei de pe lângă Evsevie al Nicomidiei. atât de apuseni Părinţi. că cei de pe lângă Evsevie tulbură Biserica. sau greşiţi. o numeşte canonul acesta.

aceştia porunceşte sfântul sinod. şi a Sfântului Duh. să nu fie primiţi mai înainte la prihănirea episcopilor. aşa şi hotărârea credinţei de mai sus a aceluiaşi dreaptă fiind. cap 9 o numeşte. Deci precum canoanele cele 25 a celui din Antiohia s-au primit. Deci această hotărâre a credinţei. ori din mireneasca rânduială.mărturisesc o Dumnezeire a Tatălui. zice canonul acesta. CANOANELE SINODULUI 2 133 adună. şi înaintea acelora să vădească vinovăţiile episcopului celui ce ar fi în oarecare pricini. precum la acelaşi loc zice însuşi Socrat) care hotărâre şi tom. (măcar că cu vicleşug aceasta s-a alcătuit mai întâi de Evseviani ca câte puţin. pentru oarecare pricini. pomeneşte de aceasta. că o a primit sinodul. şi Teodorit cartea 5. până ce ei nu vor da în 265 . să tragă pe cei mulţi la socoteala arianilor. şi cu cel ce în anul trecut s-a alcătuit de sinodul ecumenic cel în Constantinopol adunat. nici acestora să le fie slobod a prihăni pe episcop. Că în epistolia cea sinodicească. Aşişderea şi cei ce sunt sub prihănire mai veche. zicând aşa: „Deci cele ale credinţei care de noi fără de sfială se propovăduieşte ca în cuprindere sun acest fel. care împreună se vor chema pentru prihana aceasta. mai întâi de a se dovedi pe sineşi nevinovaţi de vinovăţiile cele puse asupra lor. Însă dacă oarecare nici eretici fiind. şi să nu înfăţoşeze mai întâi pâra. în care credinţa mai pe larg o am mărturisit. mai întâi a-şi înfăţoşa pârile înaintea tuturor episcopilor eparhiei. nici osândiţi. nici mai-nainte prihăniţi pentru oarecare greşale. ce sinodul acest al doilea o trimite romanilor. sau altor clerici. atunci ei să vină la un mai mare sinod al episcopilor ocârmuirii aceleia. (deşi cu vicleşug făcut adică) de sinodul acesta al 2-lea s-au învrednicit primirii. despre şi mai pe larg se pot povăţui sufletele cu tomul cel din Antiohia care s-a făcut de sinodul cel adunat acolo poftind a se bine noroci. şi a Fiului. nici achinoniţi (neîmpărtăşiţi). Care credinţă acolo la Socrat stă. mai înainte de a se dezbrăca de vinovăţia lor cea dintâi. Iar de s-ar întâmpla a nu putea eparhioţii spre îndreptarea pârilor celor ce s-ar aduce asupra episcopului. ar zice că au oarecare bisericească pâră asupra episcopului. Iar apoi şi cei care ar fi osândiţi de Biserică. sau achinoniţi (lepădaţi de la împărtăşire) sau din cler.

Sinod 6. 17. luându-i toate lucrurile mişcătoare. Iar de vor fi pârile învinovăţitoare care pot adică să-l pogoare din treapta sa. şi să tulbure popoarele. 96. sau altor clerici mai-nainte de a se dezvinovăţi pe sineşi. 27.scris că se vor certa cu întocmai primejdie însuşi. sau sinodul ecumenic a tulbura. nu sunt primiţi la pâra episcopului. can. Dar şi acei ce atunci au apucat. 105. şi altele. Iar dacă cineva defăimând acestea ce sau socotit după cele mai sus arătate. vor fi slobozi de toate metehnele cele mai sus înşirate. 138. numai pagubă de bani purtând. că aceştia. sau nemişcătoare. 74. adică a celor drepslăvitori. 139. mai întâi să înfăţişeze vinovăţiile pârâtului episcop înainte sinodului a tuturor episcopilor eparhiei aceleia. 8. ori împărăteştile auzuri a le tulbura. Ancira. 15] TÂLCUIRE Acestea zice canonul acesta. Iar al 2-lea a nu fi schismatici144. fără numai să întineze numele celor preoţiţi. În ce fel este furarea celor Sfinte. vrând a tulbura buna rânduială a Bisericii clevetesc vrăjmăşeşte pe dreptslăvitorii episcopi. sau judecătoriile boierilor lumeşti. ei împreună se adună în deosebi. greşind din dogme. şi după canoane fiind episcopii soborniceşti. nici iarăşi toţi să nu se primească. la acestea nu trebuie a se cerceta faţa pârâtorului. sau că la asuprit. adică de va prihăni cineva pe episcopul. că l-a nedreptăţit. 137. can. nu acum. 21. ori vremelniceşte despărţiţi de clerici. în dezvinovăţitorul răspunsul său către monarhul zice acestea: melitiani sunt pârâşii. 15. ca unul ce a ocărât canoanele. Că schismatici. neisprăvind alta din aceasta. Ci dacă prihănirile vor fi particulare. cel ce 266 . pentru oarecare obiceiuri vindecătoare. unul ca acesta nicidecum întru prihănire să fie primit. porunceşte sfântul sinod. şi împotriva canoanelor. ca nici toţi prihănitorii episcopilor să se primească. 36. de vinovăţiile cele ce s-au adus asupra lor. după canonul 1 al marelui Vasilie. se cuvine a se primi şi a-şi lua dreptul său. can. Sinod 4. 12. ar îndrăzni. atât cei ce din vechime s-au anatematisit de Biserică. Iar dacă 144 Pentru aceasta şi marele Atanasie. 14. Cartagina. şi vrăjmaşi ai Bisericii s-au făcut. can. dacă se vor dovedi întru rânduiala lucrurilor că clevetesc pe pârâtul episcop. Adică despărţiţi de Biserică. can. şi bisericeasca buna rânduială o au vătămat. La acestea se cuvine a se cerceta pârâşii. şi învinovăţitoare prihăni. a nu fi ori desăvârşit rupţi de la Biserică pentru oarecare greşale ale lor. mai întâi adică a nu fi eretici. nici religia lui. cât şi cei din nou acum de către noi. ci de la fericitul Petru. sfinţita lucrare cea afară de hotare. [Apostolic. sau de mireni. Pentru aceasta au socotit de cuviinţă sinodul acesta. 9. 134. 12. Însă dacă cei ce pârăsc pe episcopul întru aceste bisericeşti. ci ori de ce religie ar fi el. Al treilea. cu totul nu se cuvine a se crede. a se pârî de către alţii. 14. De vreme ce mulţi. pe toţi episcopii ocârmuirii necinstindu-i.

şi cu adevărul. după canonul 62 al sinodului din Cartagina. şi se lucrează. Acestea aşa zicându-se. atunci pârâşii să apelarisească judecata la sinodul cel mai mare al episcopilor ocârmuirii145. Ioan. iar după sinodul 4 au încetat de a se lucra sinodul cel de acest fel. Pe eparhia mitropolitului după canonul 28 al sinodului al 4-lea. să ia pedeapsa aceea ce o ar fi luat pârâtul. Enoria fiecărui patriarh. Iar cel ce va defăima acestea. şi până acum se lucra. sau la judeţuri de boieri lumeşti. cât în lucrurile cele bisericeşti. Pentru aceasta urmând canonul acesta politiceştii legii acesteia adaoge. sinodul ocârmuirii după 1 şi 2 însemnare niciodată se zice. Pentru aceasta şi Iustinian prin aşezământul 29 al titlului al 4-lea a 267 . şi osebit adunaţi i-au numit canonul. 1. şi Toma locţiitorii ai răsăritenei ocârmuiri. „Enoriile a doi sau a trei patriarhi împreună” Precum s-a zis întru cel al 7-lea. Eparhiile multor mitropoliţi care se află întru o ocârmuire după canonul acesta al 6-lea al sinodului al 2-lea. sau să 145 Numele ocârmuirii multe însemnări are. precum se zice în multele locuri ale practicalelor sinoadelor. şi acolo să ia sfârşit pricina. ce o ar fi primit episcopul fiind pârât cu dreptul. de se va dovedi că cu nedreptate şi cu clevetire l-a pârât. de nu va da mai întâi în scris făgăduinţă.” Şi 5. Că însemnează pe episcopia şi lăcuirea fiecărui episcop. Însă fiindcă în cartea 60 din Vasilicale. 2. 134 PIDALION sinodul eparhiei nu poate îndrepta acest fel de pricină a vinovăţiilor. titlul 26 cap 6 s-a scris. Iar după cea a 4-a şi 5-a mai ales se zice. şi al Ierusalimului. cel ce pârăşte să nu înceapă pârile. Şi din vechi. ar îndrăzni a apelarisi judecata sa la împăratul146. precum în cele ale sinodului din Efes. la al Antiohiei adică. şi necinstind pe toţi episcopii ocârmuirii. 4. şi după 9 şi 28 al sinodului 4. că va primi întocmai osânda. Vezi a doua subînsemnare a întâiului canon al marelui Vasilie.şi mucenic s-a făcut. Iar după cea a 3-a se lucra din vechime după canonul acesta al sinodului. şi mincinos în pârile ce va face la vinovăţie de pedeapsă. Iar pentru ce eretici pe schismatici. că. 3. că oricare s-ar arăta vânzător. „Sfântul Sinod al răsăritenei ocârmuiri.

poate însă după luarea aminte a legii. şi la el se suie toată apelarisirea. ca să judece pe episcopul şi pe fiecare cleric. 146 Iar deşi zice Valsamon că împăratul toate le poate. Şi pentru ca să zicem mai arătat: sinod al ocârmuirii era adunarea mitropoliţilor ai unei ocârmuiri. sinodul fiecărui patriarh. exarh al ocârmuirii au numit canonul 9 şi 28 al sinodului al 4-lea altul fiind decât patriarhul. ori cu sinodul său va judeca pe episcopul. sinodul ocârmuirei. Adăugând însă sinodul în canonul acesta. după ce patriarhii au luat desăvârşit stăpânire în sinodul 4 de a hirotonisi pe mitropoliţii lor.cărţii întâi (la Fotie titlul 9 cap 6) nicicum pomeneşte de acestea întru cele ce zice despre pricinile episcopilor. Patriarhul cel al cârmuirii acelea cercetează. care fiindcă acum nu se lucrează. Fiindcă acesta mai mare s-a făcut decât sinodul ocârmuirii. Despre care vezi în procuvântarea celui 1 ecumenic în a treia subînsemnare. şi întru cele judecate de el rămân. dacă sinodul eparhiei va judeca)”. şi ale clericilor. Au dat nouă să înţelegem. adevărat poate cele iertate şi 268 . să nu caute cineva sinod ecumenic după judecata sinodului ocârmuirii. ca cum ar fi judecat el din început. Că nici se mai apelarisesc hotărârile patriarhilor. Iar ceea ce zice aici canonul. judecă toate bisericeştile pricini ale mitropoliţilor ocârmuirii celei supus lui. a schimba judecătoria bisericească în politicească. că sinodul ecumenic este judecătorul cel mai de pe urmă al tuturor pricinilor bisericeşti. şi dinafară judecători. Că zice „ori singur mitropolitul. după ceea ce se face. împreună cu întâiul şi exarhul lor. precum la tâlcuirea canoanelor acelora vom zice. şi pentru aceasta poate a da. sau pe clericul (adică. Zicem că.

pentru ca să cerceteze cele pentru Hrisostom. unul ca acesta cu totul să nu fie primit la pâră. cei ce aici se zice frighi. Pe evnomiani care se botează întru o afundare. pe frunte. Şi pecetluindu-i mai-nainte cu Sfântul Mir.Iar dacă Pavel al Constantinopolului şi Atanasie împreună cu papa Iulie au cerut de la Constant. şi pe navatieni. şi pe urechi. şi pe savatieni. şi citeşte tâlcuirea canonului 9 al sinodului 4 că şi înşişi împăraţii rânduiesc. pentru că papi şi patriarhi ai lumii fiind altă judecată decât ei mai înaltă nu aveau. CANONUL 7 Pe cei ce din eretici se adaog la ortodoxie (dreaptă slăvire). CANOANELE SINODULUI 2 135 facă sinod ecumenic147. şi pe cei patrusprezecelnici. precum cugetă Sfânta Soborniceasca şi Apostoleasca Biserica lui Dumnezeu. Deşi sfinţii aceştia zic. şi pecetluindu-i pe ei. după supus urmare. asemenea şi cei vreau să judece pe Hrisostom. şi bisericeasca buna rânduială o au stricat. ca să cerceteze cele pentru ei. erau vrăjmaşi arătaţi şi evseviani. nu însă şi cele neiertate. fiindcă cei ce localnic vrea să judece pe Atanasie şi pe Pavel. şi pe nări. şi anatematisind pe tot eresul. şi pe montanişti. şi mai buni148. una adică. că Tatăl şi Fiul 269 . şi pe apolinarişti îi primim dându-şi libele (adică mărturisirea credinţei). şi Hrisostom. ca bisericeştile pricini să nu se judece de stăpânitori lumeşti. şi nedrepte. după Apostolul. au cerut de la Arcadie şi de la Onorie a se face sinod ecumenic. au cerut sinod ecumenic. şi pe gură. care nu cugetă. fiindcă a ocărât sfinţitele canoane. care învaţă. şi pe machedonieni. şi alta încă pentru că aceasta a cerut de nevoie. Că asupra singur dreptului nu este pusă lege. Fiindcă după Hrisostom (cuvânt că trei chipuri de robii au introdus păcatul) legile sunt începătoare şi stăpânitoare şi a însuşi stăpânitorilor. afară decât sinodul ecumenic. nu se supun certării canonului acestuia. adică tetradiţi (mercurieni). şi Inochentie. Pe arieni adică. pe ochi. şi de la Constanţie a se face sinodul ecumenic care s-a numit cel din Sardica. şi pe saveliani. şi obicei. şi la partea celor ce se mântuiesc îi primim. zicem: Pecetea Darului Sfântului Duh.drepte. pe cei ce se zic pe sineşi curaţi.

Care erau şi navatiani. 8. şi alta încă pentru că aceasta a cerut de nevoie. 8. can. Laodiceea. şi după întâiul cuvânt această iconomie. după ce 147 Iar dacă Pavel al Constantinopolului şi Atanasie împreună cu papa Iulie au cerut de la Constant. can. Iar după al 2 -lea cuvânt acest al doilea sinod i-a primit pe ei prin pecetluirea Sfântului Mir. au cerut sinod ecumenic. adică tetradiţi150 şi apolinarişti. afară decât sinodul ecumenic. 46. care sinod. 95. şi machidonieni. Deşi sfinţii aceştia zic. Şi cei ce i-au urmat lui savatiani s-a numit. Ori pentru că se îngreţoşau de mâna stângă. 47] TÂLCUIRE Canonul acesta orânduieşte cu ce chip se cuvine să primim pe cei ce din eresuri vin la Ortodoxa credinţă. ca pe elini îi primim. Sinod 6. Urma însă şi după creştinism iudaiceştile obiceiuri. prăznuind cu iudeii şi Paştile. şi de la Constanţie a se face sinodul ecumenic care s-a numit cel din Sardica. 7. 66. serbând şi sâmbăta (şi pentru aceasta poate aşa s-a poreclit) după Valsamon. Pe toţi cei ce din aceştia vor voi a se adăuga la Ortodoxie. şi de necurăţia lor se fereau. în loc aristi (mai buni). fiindcă cei ce localnic vrea să judece pe Atanasie şi pe Pavel.21 din iudei creştinându-se de către Marhchian episcopul navatianilor ce în Constantinopol s-a hirotonisit prezbiter. şi pe cei ce au fost căzut în vremea goanei nu -i primeau. şi să asculte Scripturile. Vasilie. asemenea şi cei vreau să judece pe Hrisostom. iar întru a treia îi jurăm. nu le aduc pe Sfânta Ungere. despre care am zis în canonul întâi al sinodului acestuia. Şi în ziua cea dintâi îi facem creştini. şi Hrisostom. prin canonul 8. după Valsamon. că pe cei de a doua nuntă. aristeri (adică stângaci) ori după stricarea vorbei. Zicând. şi Inochentie. pentru ca să cerceteze cele pentru Hrisostom. pentru că papi şi patriarhi ai lumii fiind altă judecată decât ei mai înaltă nu aveau. ca să cerceteze cele pentru ei. 19. pentru aceasta dar şi pe cei ce din eresul acesta se împreunează cu trupul Bisericii îi unge au poruncit prealăudaţii Părinţi. can. şi la partea celor ce se mântuiesc. can. 5. chiar. Dezlegând nedumerirea aceasta răspundem că. Cartagina. Fiindcă după Teodorit navatianii nu se ungeau cu Sfântul Mir. can. Iar acest al doilea prin pecetluirea Sfântului Mir. Se numesc însă navatianii aceştia. că dreptslăvitorii îi miruiesc pe ei ca pe nişte nemiruiţi. către Martirie al Antiohiei. Ci vrednic d e nedumerire este. 68. cu insuflare de trei ori în faţă. şi cu dânsa nu voiau a primi orice fel de lucru. 270 . 148 În epistolia. şi altele. şi îi facem să zăbovească în Biserică îndestul. şi cei ai sinodului din Laodiceea prin canonul 1. 1. Şi atunci îi botezăm. şi alte oarecare cumplite fac. Sinod 1. ce cuprinde anume canonul acesta tot. can. adică Părinţii acestui al 2-lea sinod. nu se supun certării canonului acestuia. Care despre dânşii zice aşa: Şi celor ce se botează de ei.este o faţă (Yopatorie). au cerut de la Arcadie şi de la Onorie a se face sinod ecumenic. prin acea scrisoare hotărăşte a se 10 149 Savatie după Socrat cartea 5. 47. şi mai curaţi decât toţi. că pe arieni. una adică. (fiindcă aici sunt mulţi. erau vrăjmaşi arătaţi şi evseviani. mai ales cei ce năvălesc din ţara Galatenilor). îi primim. Iar întru a doua catehumeni. care de la Constantinopol s-a trimis. au făcut sinodul 1 pentru pogorământ ca să nu lenevească pe navatiani despre a se întoarce către dreapta slăvire. şi navatieni. şi pe celelalte eresuri toate. şi aşa îi catihisim. şi în urechi. [Apostolic. i -au primit cu singură mărturisirea. Dar încă după obiceiul iudeilor. Şi pe savatieni14910 şi pe patrusprezeceri. pentru ce pe navatianii aceştia sinodul 1.

136 PIDALION vor da libele. afară din pridvorul Bisericii. îi facem pe ei creştini. iar aristerus sau stângaci. 271 . întru altele se află aristus mai buni. care zic că o faţă este Tatăl. Pe toţi aceştia însă aşa îi primim. şi urechile la fiecare pecetluire zicând: „Pecetea Darului Sfântului Duh”. precum cugetă Sfânta Soborniceasca. (precum şi sinodul întâi cel ecumenic o au cerut aceasta în scris de la navatieni cu deosebire în canonul 8) ale cărora mai întâi pecetluim cu Sfântul Mir fruntea. se numesc frighi151. şi priveghind.primi ereticii. care aici în Constantinopol. pentru că precum Paştile nu sunt duminică. ci întocmai cu dreptslăvitorii se botează. Pe aceştia. şi atuncea îi botezăm pe ei154. care este ţară a Ispaniei152. şi îi facem să rămâie în Biserică mult timp153 şi să asculte dumnezeieştile Scripturi. ori cu totul nu s-au botezat. Iar a treia zi le citim obişnuitele lepădări (de satana) însuflând de trei ori în faţă şi în urechile lor. şi pe toate celelalte eresuri al ereticilor. ochii. Pe evnomieni însă. încă şi pe tot alt eres care nu cugetă. adică îi numărăm în rânduiala catihumenilor. însă nu drept. întru Sfântul Botez cu nimic se deosebesc de noi. Iar după al 2-lea cuvânt. Iar a doua zi îi facem catihumeni. nebotezându-i a doua oară. scriind aşa: Pe cei ce se zice pe sineşi curaţi şi mai curaţi. 150 Patrusprezeceni sau mercurieni. şi machedonieni. şi montanişti. adică mărturisire în scris. Adică ca pe unii cu totul nebotezaţi (Pentru că aceştia. şi precum se botează dreptslăvitorii. pe toţi. şi mai ales câţi se trag din Ţara Galatilor). şi Fiul. postind. după canonul 39 al localnicului sinod din Iliviria. 151 Montanos a fost în veacul 2. arătat fiind eretici. puindu-şi preotul mâna peste ei. ca pe ellini îi primim. şi Apostoleasca Biserica lui Dumnezeu. în care să anatematisească şi pe al lor eres. şi pentru că întocmai ca noi se botezau. gura. după întâiul cuvânt pentru multa mulţime a ereticilor celor de acest fel ce aflau întru acea vreme. ci ori în ce zi s ar fi întâmplat luna de 14 zile. Şi pe saveliani. s-a arătat după Evsevie cartea 5 cap 15 a istoriei în Misia Frighei (Pentru aceasta şi frighi de la dânsul se numeau) minciuno-prorocind de diavolul povăţuit. zic. fiindcă după Zonara. şi alte rele fac. (dintre care mulţi se află aicea. ori de s-au botezat. adică îi facem să primească toate dogmele creştinilor. şi în ziua dintâi. care întru o afundare se botează. şi aşa îi catihisim pe ei (adică îi învăţăm) în parte cele ale credinţei. pe arieni însă. Pentru aceasta nici se socotesc botezaţi). nările. i-a primit canonul fără al doilea Botez iconomiceşte.

Montaniştii aceştia. pe care îl numeau şi Ierusalim. şi apostoleştilor predanii împotrivindu-se. Că dacă pe cei ce întru afundare. şi cei de dânsul învăţaţi. şi cu pecetea Sfântului Mir. puţin mai-nainte de sinodul 1. în tâlcuirea apostolescului canon 46. Întru o faţă pe Sfânta Treime amesteca. fără apărare. pentru că lăudau cu covârşire. praznicul Paştilor îl răsucea. şi pâine făcând cu dânsa liturghiseau. 152 Că aşa şi canonul 8 al sinodului întâi prin punerea mâinilor. şi după toată nevoia botează şi pe latini. pentru îngreţoşare. Aceasta. şi pepuzieni se numeau. şi canonul 7 al sinodului din Laodiceea. cu făină mestecându-l. o repetuire (poftorire) a canonului acestuia. întorcându-se la soborniceasca Biserică. un sat al Frighiei numit Pepuza. Învăţa să se despartă nunţile. 153 Cât timp însă se cere pentru catihisire vezi subînsemnarea canonului al doilea al sinodului întâi. decât. valentiniani. proorociţe pe ele le numea. Dar şi canonul 45 al sinodului 6 nu este alta. şi marchioniştii se cade a se boteza 272 .mângâietor pe sineşi numindu-se. Adăugând că maniheii. prin hirotesie (punerea mâinilor) se cade a se primi. cu anatematisirea eresului adică. ca pe unii ce se botează nici întru o afundare. Să se depărteze de mâncări oamenii. Şi sânge de prunc împuns de dânşii. Iar frighii întorcându-se porunceşte canonul 1 al aceluiaşi sinod să se boteze. având însă două muieri următoare lui. Dar şi toţi ereticii şi schismaticii. CANOANELE SINODULUI 2 137 SIMFONIE „După canonul acesta neschimbat voieşte a se iconomisi navatienii. Priscila şi Maximila. iar sinodul în Iliviria acesta s-a adunat. şi patrusprezecerii întorcându-se către ortodoxie. şi cu aceea se împărtăşeau. 154 Canonul acesta. au primit pe navatiani. cu cât mai vârtos pe cei nici întru una botezaţi? S-au zis pentru aceştia îndestul şi cu dovedire.

Precum am zice pe Unul Fiu. l-a ajuns 273 . în doi fii îl împărţeau. Că pe unul Hristos. Iar canonul 19 al sinodului 1 voieşte ca negreşit să se boteze pavlianiştii precum şi canonul 95 al sinodului 6 aceasta mărturiseşte. şi Dumnezeu fără partea cea goală de adăugirea omenirii. pentru acestea pe acesta anatematisindu-l156 osebit hotar de credinţă157 au făcut. Arcadie şi Proect episcopii. în urmă însă s-a trimis de la apus locţiitori al patriarhului Romei. şi altul Fiul Fecioarei. şi Filip presbiterul. Fiind la mulţime peste 200 de Părinţi. Deci sfântul sinodul acesta. Pentru aceasta şi pe Sfânta Fecioara şi cea după trup Maică a Lui. al Mopsuestiei. care se numeşte Maria de Dumnezeu Născătoarea155 în timpul împărăţiei lui Teodosie celui mic. şi sevirianii să se primească prin anatematisirea eresurilor lor. şi altul ziceau că este Fiul lui Dumnezeu. (Pentru care vezi canonul 95 al sinodului 6. întru care pe Hristos l-au 155 Aceasta o zice epistolia lui Chiril către clerul alexandrenilor şi praxis 1 a acestui sinod. citeşte şi pe 46 şi 47 apostolesc. ca şi navatianii adică. sorbind ticălosul din apele cele tulbure. şi sacoforii (purtătorii de sac). om gol închipuind deosebit ipostas. Căci. CANOANELE SINODULUI 3 139 SINODUL 3 PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL AL TREILEA SINOD Sfântul şi ecumenicul (a toată lumea) al treilea sinod (sobor). Iuvenelie al Ierusalimului. şi ipostasuri îl împărţeau. în două feţe. Iar cel 43 al marelui Vasilie zice să se boteze întorcându-se engratiţii (înfrânaţii). fără de cuvântul ce l-a primit. şi prin dumnezeiasca depărtare sa fost suit în scaunul Constantinopolului. şi Teodor. care se trăgea din Germanichia cetatea cea în Antiohia. s-a adunat în Efesul cel din Asia în Biserica cea mare a cetăţii. ci iarăşi propovăduind eresul său. s-au făcut răucugetători despre Taina Întrupeştei Iconomii.întorcându-se la dreaptaslăvire. neliniştindu-se. să primim pe ereticii cei ce la sfârşitul vieţii se pocăiesc nu însă fără judecată. S-au adunat însă împotriva lui Nestorie. mai sus şezând în locul aceluia. Apoi în orasul Arabiei cu împreună lucrarea lui Ioan al Antiohiei. în anul de la Hristos 431. şi ceilalţi. Iar povăţuitor întru el era vestitul între Părinţi Chiril al Alexandriei. şi dioscoriţii. nu voia a o numi de Dumnezeu Născătoare. după Teodorit. care plinea mai-nainte şi locul lui Celestin al Romei. şi Memnon al Efesului. 156 După ce s-au anatematisit răucinstitorul Nestorie de sinodul acesta. Iar acolo aflându-se urâtul de Dumnezeu. ci cu cercare. mai întâi după Teofan s-a izgonit în Tas.) Iar cel al 5-lea al acestuiaşi zice. Iar evtihienii. şi ereticeşti ale lui Diodor. şi apotactiţii (lepădaţii).

mânia lui Dumnezeu. Că după Evagrie i-a putrezit limba, şi după Chedrinul şi Nichifor (cartea 14 a Istoriei sale) şi tot trupul. Iar în Tivaida de sus înfricoşată şi dureroasă moarte a luat, precum povesteşte Sfântul Ghermano, patriarhul Constantinopolului, unde scrie pentru sfintele sinoade. Că în timpul lui Marchian împăratului prin ajutorul oarecărora prieteni ai lui, s-a învrednicit a lua scrisori Nestorie prin care se chema de la izgonire. Deci luându-le aceste scrisori, şi întrând în ieşitoare, până a nu şedea zicea, precum au auzit oarecare stând dinafară, „Te-am arătat pe tine Marie, că om ai născut.” Şi o minune! Îndată cu hula aceasta, Îngerul Domnului l-a lovit, şi s-au vărsat toate măruntaiele lui, în vasul necurăţiei sale, şi şi-a dat sufletul. Întârziind dar el a ieşi; fiindcă împărătescul boier ce fu trimis, cu scrisorile se grăbea, slugile lui au bătut în uşă. Iar el nerăspunzând, au scos uşa, şi întrând slugile împreună cu boierul, l-au aflat mort pe vasul său, întru care erau toate măruntaiele lui vărsate. Atunci cei ce auziseră hula, au spus boierului, şi toţi au cunoscut că pentru singură aceasta a luat acel fel de moarte, întocmai cu al lui Arie. Pentru aceasta a zis Isaia „Vai de bărbatul acesta, nu vor plânge pentru el. Şi celelalte. 140 PIDALION dogmatisit Unul după ipostas (faţă) desăvâşit Dumnezeu pe acestaşi, şi Om desăvârşit pe acestaşi, nu altul, şi altul, ci un Fiu, pe acestaşi, de sus adică din Tatăl fără Maică, iar jos din Maică fără Tată, iar pe pururea Fecioara Maica Lui, chiar, şi cu adevărat de Dumnezeu Născătoare a se numi au predanisit, ca una ce chiar, şi cu adevărat pe Dumnezeu Cuvântul cu trup l-a născut158 căci când exarhul sinodului acestuia Sfântul Chiril al Alexandriei acestea le-a propovăduit în acest sinod: „Nu om îndumnezeit propovăduim, ci Dumnezeu întrupat mărturisim, pe roaba Sa o a făcut Maică, cel după Fiinţă fără de Maică, şi după iconomie pe pământ fără de Tată”. Iar în epistolia cea către Nestorie, pe care osebita sa hotărâre o a făcut acest al 3-lea Sinod (precum zice Dositei şi precum se arată din
274

practicalele sinodului al 4-lea faţa 16 a tomului 6 al sinodicalelor) al cărei început este aşa: „Bârfesc precum am aflat”. Acestea le zice acestaşi Chiril: „A se întrupa, şi a se face om, însemnează pe Cuvântul cel din Dumnezeu, că nu firea Cuvântului prefăcându-se s-a făcut carne, dar nici că întru tot omul s-a schimbat, în cel din suflet şi din trup. Ci aceea mai vârtos, că carne însufleţită cu suflet cuvântător unindu-şi Cuvântul luişi după ipostas, cu negrăit şi neînţeles chip s-a făcut om, şi a stătut Fiu Omului. Nu numai după voie, sau după bunavoinţă, dar nici numai ca în adăogirea feţei, şi că, osebite sunt firile cele ce ţin către adevărata unire, că unul este dintru amândouă Hristos şi Fiu. Nu ca cum s-ar fi stricat osebirea firilor pentru unire, ci mai vârtos ne-a făcut nouă pe Unul Domnul, şi Hristos, şi Fiu, prin negrăita, şi nepriceputa lucrare către unirea, a dumnezeirii şi a omenirii Şi iarăşi dacă după unirea cea după ipostas, sau ca de un neajuns, sau ca de un neîncuviinţat ne-am lepăda, cădem întru a zice doi fii Şi iarăşi, aceasta soleşte pretutindeni cuvântul scumpătăţitei credinţe. Aşa vom afla pe Sfinţii Părinţi că au cugetat. Aşa au cutezat pe Sfânta Fecioară a o zice de Dumnezeu Născătoare, nu că doar firea Cuvântului, adică dumnezeirea Lui, a luat început de a fi din Sfânta Fecioară. Ci că 157 Zic unii că de vreme ce s-au rânduit de sinodul acesta a se numi Născătoare de Dumnezeu Preasfânta Fecioară, precum şi cu adevărat este, au voit Sfântul Chiril a o scrie aceasta şi în simbolul sinoadelor cel 1 şi 2 ecumenice, dar pentru evlavia simbolului s-au lăsat. Şi făcând numai osebită hotărâre Părinţii, întru aceea au dogmatisit-o aceasta, că pentru unirea lui Dumnezeu Cuvântul cea după Ipostas, adică Ipostasul cel unul al lui Hristos, ca pe o arătată dovadă de simbol, nu au voit a o adaoga într-însul; Că mărturisind Părinţii în simbol pe Fiul lui Dumnezeu, că s-a născut din Tatăl, şi s-a pogorât şi om s-a făcut, arătat este că pe unul şi acestaşi Hristos, după ipostas îl mărturisesc, că Dumnezeu este, şi om acestaşi. 158 Însemnează că precum zicerea „de o fiinţă” era obişnuită Părinţilor, şi mainainte de 1-iul sinod. Ci el o au întărit aceasta, şi în toată lumea o au predat-o. Aşa şi pe Sfânta Fecioara Maria, de Dumnezeu Născătoare o au numit, şi alţi Părinţi, mai-nainte de acest al 3-lea sinod.
275

Ci sinodul acesta, pe aceasta preadulce numire a Fecioarei întărindu-o, ca pe o hotărâre dogmatică în toată lumea o au predat. „Că cel mai întâi Origen a numit de Dumnezeu Născătoare pe Fecioara, tâlcuind stih 33 cap 22 al legii a 2-a, dar şi Socrat (cartea 7 a Istoriei sale cap 32) zice că acestaşi Origen tâlcuind epistolia lui Pavel cea către Romani pe larg au scris, în ce chip Născătoarea de Dumnezeu se zice Fecioară. Iar Chiril al Alexandriei scriind către Nestorie zice, că şi marele Atanasie Născătoare de Dumnezeu pe ea o numea, şi o mărturisea, şi Amon episcopul Andrianopolei, precum şi Alexandru al Alexandriei, scriind către Alexandru al Constantinopolului (cel de pe vremea 1 sinod adică) de Dumnezeu Născătoare o au zis pe Preasfânta Fecioara. Şi marele Vasilie în cuvântul cel la Naşterea Mântuitorului zice, pentru că nu primeşte, auzul iubitorilor de Hristos, că Născătoarea de Dumnezeu nu a încetat cândva a fi Fecioară, socotesc că sunt îndestule mărturiile aceluia; şi Grigorie Teologul în 1 epistolie către Clidonie zice: oricine pe Maria nu o socoteşte de Dumnezeu Născătoare, fără Dumnezeu este. Şi în cuvântul cel 1 pentru Fiul, către ellini întinzându-se, zice; că unde ai cunoscut întru cele ale tale Fecioară de Dumnezeu Născătoare? Socrat cartea 7 cap 32. Pentru aceasta împărăteasa cea Preacinstitoare de Dumnezeu (Elena adică) naşterea de Dumnezeu Născătoarei (adică Vifleemul) cu monumente minunate o a împodobit. Şi alţii mulţi. CANOANELE SINODULUI 3 141 născându-se dintr-însa sfântul trup, şi însufleţindu-se loghiceşte, cu care şi uninduse Cuvântul după ipostas, se zice că S-a născut după carne” (aceasta stă şi în tomul 1 al sinodicalelor, foaia 436.). Şi Proclu episcopul Chizicului cel de atuncea în Biserica cea mare, şezând eresiarhul Nestorie, aşa a serbat: „Împreună ne-au
276

chemat pe noi aici Sfânta, şi de Dumnezeu Născătoarea Fecioara Maria, neîntinata vistierie a fecioriei. Raiul cel cuvântător al lui Adam celui al doilea. Cămara unirii amânduror firilor. Prăznuirea mântuitoarei împăcări, şi celelalte.” Iar după ce au rânduit (acest al 3-lea sfânt sinod) că, alt simbol afară de acela ce l-au dat întâiul, şi al doilea ecumenic sinod, să nu cuteze cineva a scrie, sau măcar a adăuga ceva, sau a scădea dintr-însul, pe cei ce vor călca porunca aceasta i-au anatematisit. Şi au întărit sinodul acesta, şi osândirea lui Pelaghie şi a lui Celestin, pe are o au luat ei mai-nainte de la multe localnice sinoade, şi mai ales de al cel din Cartagina. Iar pe lângă toate acestea, şi pe aceste 8 canoane, şi această epistolie către Pamfilia le-au alcătuit, întru a 7-a şi cea mai de pe urmă a sa praxă, de nevoie fiind spre buna rânduială, şi starea Bisericii, pe care nehotărât le-au întărit canonul 1 al sinodului al 4-lea, iar anume şi hotărâtor canonul al doilea al sinodului al 6-lea şi cel întâi al sinodului al 7-lea. K. CELE 8 CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL TREILEA SINOD TÂLCUITE CANONUL 1 Fiindcă se cuvine să ştie şi cei ce lipsesc de la sfântul sinod, şi care rămân prin ţară sau în cetate, pentru oarecare pricină bisericească, sau trupească, cele ce pentru dânşii s-au închipuit, facem cunoscut sfinţeniei şi dragostei voastre, că dacă vreun mitropolit de eparhie, apostatisindu-se sau despărţindu-se de sfântul şi ecumenicul sinod, va trece către adunarea apostasiei (revoltei), sau după aceasta s-ar adăuga (unii cu dânsa), sau cele ale lui Celestin au cugeta sau va cugeta. Aceasta nicidecum poate lucra împotriva episcopului eparhiei, fiindcă este nelucrător, şi scos de către sinod, de acum înainte de la toată bisericeasca împărtăşire. Ci încă şi se va supune întru totul episcopilor eparhiei, şi mitropoliţilor de prin prejur care cugetă cele ale ortodoxiei, şi din treapta episcopiei se va scoate. TÂLCUIRE Canonul acesta înştiinţează pe cei ce nu s-au aflat în sinod, de caterisirea lui Ioan al Anitohiei, a lui Teodorit episcopul Chirului, a lui Iva episcopul Edesei, şi a celor împreună cu aceştia 30 episcopi159, zicând: fiindcă episcopii cei ce nu s-au înfăţoşat la 159 Pricina pentru care s-au caterisit aceştia, a fost aceasta. După ce sinodul acesta a osândit pe răucinstitorul Nestorie, şi l-a caterisit, după trei zile a venit şi acest Ioan al Antiohiei împreună cu Teodorit, cu Iva şi cu 30 de episcopi, care ori că scârbindu-se, pentru că nu au îngăduit venirea lor sinodul, (ori şi pentru că au avut prieteşug cu Nestorie) au prihănit caterisirea lui Nestorie, ca pe o nebinecuvântată, şi întâi pricinuitoare, ca cum a caterisirii acestei fără cuvânt au
277

numit pe dumnezeiescul Chiril şi pe Memnon al Efesului ca când ei ar fi fost îndreptători în sinod. Şi atâta prigonire s-a făcut între Ioan şi Chiril, şi între cei de lângă ei, încât, despre o parte cei de pe lângă Ioan au caterisit pe cei de lângă Sfântul Chiril. Iar despre alta, cei pe lângă Sfântul Chiril, au caterisit pe cei de pe lângă Ioan. Dar şi Teodorit douăsprezece capete a scris împotriva a douăsprezece anatematisiri, pe care dumnezeiescul Chiril împotriva lui Nestorie le-a alcătuit. Şi Iva încă, a scris o epistolie pentru Nestorie, care împreună cu cele douăsprezece capete ale lui Teodorit, ca o rea cinstitoare s-a lepădat de către sinodul al 4-lea şi de către cel al 5-lea. În urmă însă cu împreună-lucrarea împăratului, iarăşi s-au unit şi Ioan şi Teodorit cu Sfântul Chiril. Şi Ioan adică, după ce iarăşi s-a descoperit eresul lui Nestorie, s-a făcut pricinuitor (după Zonara şi Evagrie cartea 1 cap 7) a se izgoni Nestorie din mănăstirea cea din Antiohia unde mai întâi se afla, în Oas, ce turceşte se zice Iprim. Iar Teodorit la sinodul al 4-lea arătat au anatematisit pe Nestorie şi eresul lui. Pe care eres îl număra împreună cu 142 PIDALION sfântul sinodul acesta pentru vreo pricină a lor bisericească, sau trupească, trebuie să ştie cele ce s-au făcut pentru aceşti zişi. Facem cunoscut dragostei voastre, că oricare mitropolit s-a despărţit de sfântul şi ecumenicul sinodul acesta, şi s-au unit cu adunarea apostasiei (revoltei), a lui Nestorie adică, şi a lui Ioan, şi a celor împreună cu dânsul, sau mai în urmă se va uni, sau au cugetat ereticeştile dogme ale lui Chelestin160, acesta nici o putere are a face ceva rău asupra episcopilor, sau şi asupra mirenilor, asupra celor dreptslăvitori. Fiindcă s-au făcut lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare, şi fiindcă are a se face de aici înainte cu totul lepădat din treapta episcopiei, încă şi dintre însuşi drepslăvitorii episcopi, şi mitropoliţii cei ce sunt prin prejur. CANONUL 2 Iar dacă oarecare episcopi eparhioţi s-au lipsit de sfântul sinod, şi s-au unit cu apostasia (revolta), ori s-ar ispiti a se uni, ori şi iscălind în caterisirea lui Nestorie, s-au întors către adunarea apostasiei. Aceştia cu totul după socotinţa sfântului sinod, străini să fie de preoţie, şi căzuţi din treaptă. TÂLCUIRE Şi acest canon, asemene cu cel dintâi zice, că dacă niscaiva episcopi din eparhia Antiohiei, nu s-au aflat faţă în sinod. Ci ori s-au unit cu apostazia (revolta) acestui al Antiohiei, sau în urmă s-ar uni, sau şi după ce au iscălit, şi au adeverit caterisirea lui Nestorie, iarăşi s-au întors la apostaticeasca lui adunare. Aceştia zic, s-a socotit de cuviinţă de către sfântul sinod, să fie străini de preoţie, şi lepădaţi din treapta episcopiei.
278

CANONUL 3 Iar dacă oarecare din clericii ce se află în fiecare cetate, sau sat, de către Nestorie, şi de cei ce sunt împreună cu el, de preoţie s-au oprit pentru că cugetă drept, i-am îndreptuit şi pe aceştia a-şi lua iarăşi treapta lor. Şi în de obşte clericilor celor ce împreună cugetă cu ortodoxul şi ecumenicul sinodul acesta, le poruncim ca episcopilor celor ce au apostat (revoltat), sau s-au depărtat, nici decât să se supuie, sub nici un fel de chip. TÂLCUIRE De vreme ce patriarh al Constantinopolului fiind Nestorie, a afurisit, şi a caterisit pe clericii aceia ce nu erau de o cugetare cu el, dar şi episcopii cei de o socoteală cu el printr-alte ţări aceastaşi o au făcut. Pentru aceasta canonul acesta a judecat cu dreptul ca aceşti caterisiţi să-şi dobândească iarăşi treapta lor. Şi totaliceşte zicând au eresurile în cartea cea despre bârfiturile ereticilor, şi în caterisirea lui Nestorie a iscălit împreună cu cel al Antiohiei la sinodul al 3-lea. 160 Chelestin următor învăţătorului său Pelaghie, unit cu Nestorie s-au făcut în eres, după Sfinţitul Fotie la citirea 54 fiindcă acela hulea întru Fiul lui Dumnezeu. Iar Chelestin întru Duhul cel Sfânt, precum scria Chiril către Teodosie. „Că Nestorie zice, că, de vreme ce Hristos este de firea noastră, iar Dumnezeu voieşte toţi a se mântui, şi după voinţa sa fiecare poate aşi îndreptat greşeala sa, pentru aceasta, nu Cuvântul lui Dumnezeu este Cel ce S-a născut, ci omul Cel ce S-a născut din Maria, pentru vrednicia fireştei voinţei Sale, avea pe cuvântul lui Dumnezeu următor luişi, cu singura vrednicia, şi cu aceeaşi numire împărtăşindu-se de dumnezeire. Iar Chelestin zicea, că nu Dumnezeu adică Duhul cel Sfânt împarte fiecăruia precum voieşte cele spre buna cinstire (de Dumnezeu) spre mântuire; ci firea omului care pentru păcat este căzută din fericire, aceasta după vrednicia voinţei, adică proeresul, ori cheamă, ori împinge de la sine pe Duhul cel Sfânt. Şi mai-nainte de darul, stăpânirea de sineşi a omului povăţuieşte. Drept aceea voinţa omului îndestulă spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Relele dogme ale lui Chelestin acestuia, l-au anatematisit şi acest al 3-lea sinod şi mai înainte de acesta cel din Cartagina, împreună cu cele ale lui Pelaghie. CANOANELE SINODULUI 3 143 poruncit ca după nici un chip să fie supuşi apostaţilor episcopi, clericii aceia ce sunt de o cugetare cu dreptslăvitorul şi ecumenicul sinodul acesta. CANONUL 4 Iar dacă vreunul din clerici ar aposta (revolta) şi ar îndrăzni ori îndeosebi, ori în public a cugeta cele ale lui Nestorie, sau ale lui Chelestin, şi aceştia de sfântul sinod, sau îndreptuit a fi caterisiţi.
279

TÂLCUIRE Şi canonul acesta deopotrivă cu cel mai de sus cuprinde pentru clericii aceia, de ar aposta, şi ori îndeosebi, ori în auzul poporului, ar îndrăzni a cugeta, sau a învăţa dogma lui Nestorie, şi a lui Chelestin celui de o cugetare cu el, zicând, că s-a judecat drept de sfântul sinod, că unii ca aceştia să fie caterisiţi din treapta lor. CANONUL 5 Câţi pentru fapte necuviincioase de către sfântul sinod, sau de episcopii lor s-au osândit, şi pentru acestea Nestorie, după toată a sa nebăgare de seamă, şi cei ce cugetă ale sale fără canonisire s-au ispitit, sau s-ar ispiti a le da împărtăşirea, sau treaptă. Am îndreptuit să rămâie şi aceştia nefolosiţi, şi întru nimic a fi mai puţin decât cei caterisiţi. TÂLCUIRE Acest canon rânduieşte, că clericii câţi pentru oarecare păcate, ce aduc asupra aforisirii, s-au caterisit, s-au afurisit, ori s-au caterisit de sfântul sinodul acesta, sau de însuşi episcopii lor. Iar Nestorie, şi cei de o socoteală cu el, fără a face vreo osebire între oprit, şi neoprit, ori au îndrăznit de a le da iertare de aforisire, ori lucrare de preoţie, ori şi după aceasta de vor îndrăzni, aceştia, zic, am judecat drept ca să rămâie nefolosiţi de această iertare afară de canoane, şi să fie iarăşi caterisiţi ca şi mai înainte. CANONUL 6 Aşişderea şi care ar voi cu orice chip a strămuta cele ce s-au lucrat în sfântul sinod cel din Efes, pentru fiecare; sfântul sinod a hotărât, de ar fi episcopi, sau clerici, desăvârşit să cadă din treapta lor. Iar de ar fi mireni, să fie neîmpărtăşiţi. TÂLCUIRE Canoanele cele mai de sus mai particulare sunt, iar acesta în de obşte rânduieşte, căci, câţi ar îndrăzni a strămuta cu orice chip cele lucrate pentru fiecare pricină în sinodul cel din Efes; aceştia, de ar fi episcopi, sau clerici, să se caterisească, iar de ar fi lumeni să se aforisească. CANONUL 7 Acestea citindu-se, a hotărât sfântul sinod, altă credinţă nimănuia a-i fi slobod să aducă sau să scrie, sau să alcătuiască, afară de cea hotărâtă de Sfinţii Părinţi, cei adunaţi în cetatea Niceenilor, împreună cu Sfântul Duh; iar pe cei ce îndrăznesc, ori a alcătui altă credinţă, ori a propune, ori a o proaduce celor ce voiesc a se întoarce la cunoştinţa adevărului, sau din elinism, sau din iudaism, sau din orice fel de eres. Aceştia, de ar fi episcopi, sau clerici, străini să fie, episcopii de episcopie, şi clericii de clericat, iar de ar fi lumeni, să se anatematisească. Şi după asemenea chip, de s-ar vădi oarecare, ori episcopi, ori clerici, ori mireni sau că cugetă, sau că învaţă cele în propusa scriere de către Harisie prezbiterul, despre înomenirea
280

Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, adică spurcatele şi răzvrătitele dogmele lui Nestorie, care s-au şi supus (unii ca aceştia), supuie-se hotărârii sfântului acestuia şi ecumenicului sinod. Încât, adică, episcopul să se înstrăineze de episcopie, şi să fie caterisit. Iar clericul asemenea 144 PIDALION să cadă din cler. Iar mirean de ar fi cineva, şi acesta să se anatematisească. Precum s-a zis. TÂLCUIRE Fiindcă întru acest sfânt şi ecumenic sinod s-au citit şi simbolul sfântului şi ecumenicului sinodului întâi celui din Niceea, şi simbolul lui Nestorie celui de o cugetarea cu iudeii, întru care se cuprindeau spurcatele lui dogme, care s-au adus în sinod de Harisie presbiterul Filadelfiei; pentru această pricină, după citirea acestora, sfântul sinodul acesta a aşezat acest canon, hotărând, că nu este iertat vreunuia a alcătui, sau a scrie, sau a înfăţoşa la cei ce se întorc către ortodoxie, altă credinţă, adică alt simbol de credinţă161, afară de Simbolul Credinţei cel hotărât de Părinţii cei 161 Pricina pentru care sinodul a anatematisit pe cei ce ar îndrăzni a alcătui alt simbol al credinţei, este aceasta. Sfântul Marcu al Efesului, în a 5-a praxă a sinodului din Florenţa zice, că, peste treizeci de simboale ar fi alcătuit ereticii împotriva Cuvântului: „de o fiinţă”. De la care au luat prilej şi Nestorie răucinstitorul, de a alcătuit al său simbol, şi al preda celor ce veneau la dreptslăvitoarea credinţă, elinilor adică, iudeilor, şi ereticilor, precum se arată aceasta în canonul acesta. Deci acest al 3-lea sinod, mai înainte văzând, nu cumva, din slobozenia aceasta de a se scrie simboale, să urmeze vreo nouă scornire (kenotomie) întru dreaptaslăvire, au oprit de a se scrie de aici înainte alt simbol al credinţei, afară de cel al întâiului, şi a celui al doilea sinod împreună (căci ca unul acestea se socotesc) şi de a se preda în obşte. Însă nu au oprit de a se scrie altă credinţă, adică de obşte a vreunui eretic. Că aceasta şi mai înainte de sinodul al 3lea era oprită pururea, nu numai de sinoade, şi de episcopi, ci şi fiecare dreptslăvitor creştin. Ci alta afară de credinţa Părinţilor celor din Niceea, măcar de ar fi aceasta şi dreptslăvitoare, nici au oprit pe eretici despre aceasta. Căci câte legea şi sinodul le zice, celor ce sunt în lege le zice. Însă dreptslăvitorilor creştini, şi nu cutăruia sau cutăruia, ci de obşte tuturor împreună, atât sinoadelor, cât şi în scurt fiecăruia de obşte: „Că nimănui a-i fi cu putinţă aceasta”, şi celelalte. Iar zicând nimănui, va să zică peste tot, şi generală hotărâre este. Şi vezi tălmăcirea sinodului acestuia cea pentru simbol, ce o face dumnezeiescul Chiril în epistolia cea către Acachie. Că sinodul îngrijindu-se pentru scurtimea, nu au zis hotărâtor nimănui a-i fi slobod să alcătuiască altă arătare a credinţei; ci ceea ce sinodul a
281

lăsat a o zice în sinodul acesta al său, aceasta exarhul său, adică Dumnezeiescul Chiril, ca însuşi sinodul în epistolia cea către episcopul Melitinei luminat o arată zicând „Sfântul şi ecumenicul sinodul, cel adunat în cetatea Efesului, mai înainte au socotit lucru de nevoie de a nu trebui Bisericii lui Dumnezeu a face altă alcătuire a credinţei, afară de ceea ce este, pe care Părinţii cei de trei ori fericiţi grăind o au hotărât. Care va să zică că nu numai nu se cade a alcătui cineva alt simbol dreptslăvitor, afară de cel al sinodului din Niceea, dar nici măcar pe însuşi acest simbol dreptslăvitor este iertat al aduce cu alt fel de grăire. Precum şi dumnezeiescul Marcu al Efesului, şi Visarion al Niceei în sinodul ce s-a făcut în Florenţa prea-vitejeşte aceasta o au dovedit. Dar ce zic cu alt fel de grăire? Nu este iertat a schimba cineva din sfântul simbol, nu numai o zicere, ci nici măcar o singură silabă. Şi că aceasta este adevărată, martor este iarăşi însuşi Dumnezeiescul Chiril acesta. Iar când zic Chiril, pe însuşi al 3-lea sinod ecumenic îl zic. Că acela a fost exarh al sinodului, şi mai ales sinodul este care grăieşte prin gura lui. Că scriind acesta în cea către Ioan al Antiohiei, acestea zice: „După nici un chip suferim a se clăti de către oarecare credinţa cea hotărâtă, adică simbolul credinţei, al Sfinţilor Părinţilor noştri celor adunaţi în Niceea după vremi alcătuit. Nici însuşi nouă dăm voie, sau altora, ori zicere a schimba din cele puse acolo, sau o silabă a o trece.” Şi dacă nici o silabă a o schimba cineva nu este iertat, cu mult mai vârtos nici a adăogi ceva întru el, nici a scădea. Pentru aceasta papa Agaton în timpul sinodului al 6-lea scriind către împăraţii romani zicea: „Una şi mai aleasă pentru totdeauna a avea ne rugăm şi credem, ca nimic afară de cele canoniceşti hotărâte, să se împuţineze, nici să se schimbe, nici să se adaoge, şi acestea cu graiurile şi cu înţelegerile neschimbate să se păzească.” Iar sinodul al 7-lea zice: „Noi legiuirile Părinţilor le păzim, noi pe cei ce au adaos, sau scad din Biserică îi anatematisim.” Dar nu cumva altele au zis şi altele au făcut cu lucrul? Nu. Ci şi cu lucrul şi în faptă au adeverit cuvintele acelea, fără a adăogi sau a scădea în obştescul simbol toate sinoadele cele ecumenice de la cel al 3-lea încoace. Şi măcar că au avut nevoie să o facă aceasta. Că sinodul al 3-lea deşi a avut nevoie să adaoge în simbol CANOANELE SINODULUI 3 145 aceste prea de nevoie ziceri, atât pentru cea desăvârşit stingere a eresului lui Nestorie, cât şi pentru adeverirea dreptslăvitoarei cugetări, pe unirea cea după Ipostas, zic, şi pe zicerea de Dumnezeu Născătoarei, şi cu toate acestea nu au îndrăznit cât de puţin a schimba sfinţitul simbol, ci osebită hotărâre din afară făcând, au pus într-însa şi zicerile acestea, şi câte pentru acelea. Iar sinodul al 4-lea şi nevoie având a adăuga în obştescul simbol pe amândouă firile Cuvântului celui ce s-a Înomenit, pentru eresul celor ce dogmatiseau o singură fire întru Hristos,
282

aceasta însă nu o au făcut. Asemenea şi cel al 5-lea pe veşnicia muncii; şi cel a 6lea pe cele 2 lucrări (ale Dumnezeu-omului Iisus). Şi cel al 7-lea pe închinarea Sfintelor Icoane, au fost silite (acestea sfintele sinoade) a le adăogi în sfântul simbol; pentru ereticii cei ce cugetă cele dimpotrivă. Însă nu au îndrăznit a o face acesta, şi nekenotomisit (neînnoit) au păzit pe obştescul Simbolul Credinţei. Şi măcar că aceste glasuri nu erau adăogire a simbolului după credinţă, ci tălmăcirea celor pe scurt cuprinse în sfântul simbol, şi adăogire numai după ziceri. Pentru ce? Negreşit evlavisind şi cinstirea simbolului Părinţilor din Niceea, şi hotărârea sinodului al 3-lea, care supune anatemei pe toată adăogirea în simbol, ori pe cea după credinţă, ori pe cea după ziceri adică. Pe însăşi această cinstire a simbolului Părinţilor celor din Niceea. Şi pe această hotărâre a sinodului al 3-lea după urmarea sfinţitelor sinoade, se cuvenea a o respectui şi Biserica apusenilor, şi a nu adăogi în simbol nelegiuitat adăogire, cea, şi din Fiul. Care şi singură a fost îndestulă să dezbine pe apuseni de răsăriteni, să întărâte între dânşii război prea sălbatic, şi să pricinuiască relele cele vrednice de lacrimi. Şi mai pe urmă de toate, câte istoriile şi cărţile noastre în scris. Dar zic apusenii, că precum sinodul al 2-lea nu a greşit adăugând în simbolul celui întâi, aşa nici Biserica apusenilor a greşit iertând adăogirea aceasta. Dar se cuvine a zice că asemănarea aceasta este cu totul neasemănată, că cel al 2-lea ecumenic, aceeaşi vrednicie a celui 1 ecumenic avându-o au adaos, după cuvântul cel chiar şi prea de căpetenie, pentru că nu era oprit de alt sinod ecumenic de mai-nainte de a adaoga cineva în simbol (şi măcare că sinodul cel ce s-a făcut în Sardica mai-nainte de cel al doilea, au oprit afară de credinţa cea din Niceea să nu alcătuiască cineva alta, cu toate că acesta şi pentru că au fost particular şi local, şi pentru că aceasta o au zis pentru arienii cei ce învaţă altă credinţă împotriva zicerii, „de o fiinţă”, şi nu pentru dreptslăvitorul sinod ecumenic, nu era volnic a se face învăţător celui al 2-lea ecumenic, care purta faţa a toată Biserica. Că pururea localul şi particularul sinod, urmează celui ecumenic, iar nu cel ecumenic celui localnic). Iar după al doilea cuvânt, şi pentru că adăogirile acele ce au făcut cel al 2-lea în simbolul celui dintâi erau adăogiri numai după ziceri, nu însă şi după credinţă, şi tălmăcire mai vârtos celor în scurt cuprinse. Şi de unde este arătat aceasta? De la sinoadele cele ce au primit ca pe unul pe al celui întâi şi al celui al doilea simbol, numindu-l simbol numai al celui din Niceea, nu însă şi al celui din Constantinopol al 2-lea pentru că se cuprinde întru al celui dintâi sinod tălmăcirea celui al doilea. Că şi acest al treilea sinod în canonul acesta a hotărât a nu fi iertat nimănui a alcătui altă credinţă afară de cea hotărâtă de Sfinţii Părinţi cei adunaţi în cetatea Niceenilor, şi Sfântul Chiril al acestuiaşi zice în epistolia cea către cel al Antiohiei, dar şi Ioan al Constantinopolului, şi Vighilie al Romei scriind către Evtihie al Constantinopolului, unul îl zic (pe simbolul) acesta. Şi
283

în cea a cincia adunare a cei în Florenţa, aşa este scris: „Al celui întâi şi al 2-lea sunt arătările credinţei acestea”, adică simboalele, iar mai vârtos simbolul. Iar cum că mai mult au descoperit decât au adaos Părinţii sinodului al 2-lea în simbolul celui dintâi, anume mărturisesc mulţi. Că şi cel ecumenic al 6-lea în idict scrie că Părinţii cei 150 cu însuflarea Sfântului Duh au povăţuit simbolul cel ce mare şi vrednic de cinstire se zice, cele pentru Sfântul Duh adeverindu-le, că este Dumnezeu prin care mai însemnat au descoperit. Şi Iustinian în nearaoa cea către Epifanie al Constantinopolului zice: „Pentru că cu mărturii din Scripturi pe aceastăşi învăţătură (adică simbolul celor din Niceea) Sfinţii Părinţi cei 150 zişi, descoperindu-o o au arătat. Dar şi Teologul Grigorie în cea către Clidonie, zice: „Noi nimic am preţuit mai mult vreodinioară decât credinţa cea din Niceea. Ai căreia îi suntem, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi vom fi, mai îndreptând, cele cu lipsă zise a credinţei aceia de Părinţii aceia pentru Sfântul Duh.” Însă măcar deşi adăogirile acestea ale celui al 2-lea sinod sunt chiar desvăliri, adică tălmăciri, precum s-au dovedit, cu toate acestea prea fărădelege ar fi făcut a adaoge el în simbol, şi tălmăcirile acestea, de ar fi apucat mai-nainte vreun sinod ecumenist ar fi oprit pe adăogire orice fel ar fi în simbol cu anatematisire, precum au oprit-o acest al 3-lea ecumenic. Drept aceea din urmare prea fărădelege şi sub anatema este adăogirea în simbol cea a apusenilor, nu numai pentru că este adăogire potrivnică după credinţă, pricinuitor de 146 PIDALION adunaţi în cetatea Niceenilor, prin luminarea Sfântului Duh. Iar cei ce vor îndrăzni, ori a alcătui alt simbol de credinţă, ori al propune pe acela în arătare, ori al şi înfăţoşa elinilor, şi iudeilor, şi ereticilor, celor ce se întorc la cunoştinţa adevărului. Unii ca aceştia, de vor fi episcopi şi clerici, să fie lepădaţi din episcopie şi din clericat, iar de vor fi mireni, să se anatematisească. Asemenea încă şi câţi se vor vădi că cugetă întru sineşi ori învaţă pe alţii spurcatele, şi ereticeştile dogme ale lui Nestorie despre înomenirea Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, care se cuprind în alcătuirea cea de dânsul alcătuită, şi adusă în sinodul acesta de Harisie presbiterul, şi aceştia zic, de vor fi episcopi, şi clerici, să fie caterisiţi, şi din episcopie şi din clericat lepădaţi. Iar de vor fi mireni, să se anatematisească, precum mai-nainte am zis. CANONUL 8 Lucru din nou scornit (kenotomit), afară de bisericeştile legiuiri, şi de canoanele Sfinţilor Apostoli. Şi care de slobozenia tuturor se atinge ne-au vestit preaiubitorul de Dumnezeu sinepiscopul Righin, şi cei împreună cu dânsul prea iubitori de Dumnezeu episcopi ai eparhiei Chiprienilor Zinon, şi Evagrie. Drept aceea fiindcă obşteştile patimi de mai mare vindecare au trebuinţă, ca unele ce şi mai mare
284

vătămare aduc, şi mai vârtos, dacă nici vreun obicei vechi a urmat, ca episcopul cetăţii Antiohenilor, să pricină făcând pe Fiul, şi două începătorii întroducând în Dumnezeire, şi mulţime de alte necuviinţe. Dar şi pentru că, de am şi zice, precum ei zic, că au fost tălmăcire, şi adăogire numai după ziceri, cu toate acestea, nici într-un chip se cuvenea a se adăogi în simbol, pentru hotărârile atât al acestuia al 3-lea cât şi ale celor de aici înainte ecumenice sinoade, care poruncesc a se păzi cu totul neschimbat obştescul simbol, şi care pe toată adăogirea ce s-ar face întru el, o supun anatemei. Ci încă şi Petru al Antiohiei, răul relelor au zis pe adăogire, pentru care rău este că se cântă împreună cu simbolul în Biserica romanilor şi neîndreptându-se, pentru aceasta zic, Serghie al Constantinopolului au scos din pomenire pe papa Serghie al 4-lea şi de atunci s-au făcut ruperea cea mare între noi, şi între apuseni, dar ce zic pe ai noştri? Şi însuşi Ioan papa al Romei, fiind faţă prin locţiitorii săi Petru şi Pavel şi Evghenie în sinodul cel ce s-a adunat în timpul împărăţiei lui Vasilie Machedon, în anul 879 care şi hotărârea acelui sinod o au primit, care zice. „Dacă cineva afară de sfinţitul simbolul acesta ar îndrăzni altul a scrie, sau a adăogi, sau a scoate, sau hotărâre a numi sau adăogire, şi împuţinare întru cel dat nouă a o face aceasta, osândit fie, şi de toată creştineasca mărturisire străin. Că a împuţina, sau a adăogi, arată nedeplinită pe cea din început şi până astăzi urmată a noastră mărturisire întru Sfânta TREIME.” Şi însuşi papa zic, această hotărâre primindu-o, au osândit pe adăogirea cea în simbol, zicând: „Iarăşi mai arătăm cuvioşiei tale, că despre articolul acesta, pentru care s-au întâmplat smintelile în Bisericile lui Dumnezeu, să aibă deplină încredinţare întru noi, că nu numai, nu o zicem aceasta, că Duhul din Fiul se purcede; ci şi pe cei ce mai întâi au îndrăznit cu a lor ieşiri din minţi a o face aceasta, călcători ai dumnezeieştilor cuvinte îi judecăm, şi prefăcători ai teologiei Stăpânului Hristos, şi a Părinţilor, care sinodiceşte adunându-se, au predat sfântul simbol, şi împreună cu Iuda pe ei îi rânduim.” Ci că şi mai-nainte de Ioan acesta, sinodul al 3-lea cel adunat în Tolit, în vremea lui Ricard împăratul Ispaniei, în anul 589 a poruncit să se citească în Ispania şi în Galia sfântul simbol fără de adăogire, întocmai precum Iustin împăratul mai-nainte a rânduit aceasta, să se citească mai-nainte de dumnezeiasca rugăciune „Tatăl nostru”, în toate Bisericile răsăritului în anul 545. Şi Leon al Romei cel al 3-lea la începutul veacului al IX-lea (sinod făcându-se în Achiisgran, şi în care Ioan Monahul Ierosolimitul vitejeşte luptându-se împotriva adăugirii în simbol); întrebat de marele Carol, ce socoteşte despre aceasta, nu numai adăogirea o a lepădat, ci şi pe tot sfântul simbol, fără de aceasta, o a săpat în 2 table de argint, întru una în limba elinească, iar în cealaltă în limba latinească, pe care le-a aşezat la mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, anatemei
285

supuind pe cei ce ar îndrăzni să adaoge, sau să scadă dintru acesta, după cardinalul Baronie, şi iesuitul Petavie. Vezi şi la sinodul cel din Florenţa de la cea a treia până la cea a şaptesprezecea adunare, unde pe aceasta prea rea adăogire vitejeşte elinii noştri o au lepădat, iar latinii fără de glas au rămas. CANOANELE SINODULUI 3 147 facă hirotoniile cel în Kipru, precum prin libele (scrisori), şi prin însuşi glasurile lor, au învăţat bine cinstitorii bărbaţi, cei ce au avut intrarea în sfântul sinod vor avea nebîntuirea, şi ne silnicia proiestoşii sfintelor Biserici, celor din Kipru, după canoanele cuvioşilor Părinţi, şi după vechiul obicei, înşişi ei făcând hirotoniile preacuvioşilor episcopi. Aceastaşi însă se va păzi şi la celelalte ocârmuiri, şi la Bisericile cele pretutindenea. Încât nimeni din iubitorii de Dumnezeu episcopi, altă eparhie care n-a fost mai înainte şi din început sub acelaşi, adică sub cei mainainte de el, să puie mâna pe ea. Ci şi de au apucat cineva, şi de altul de s-a făcut silit fiind, aceasta să o dea înapoi, ca nu canoanele Părinţilor să se calce nici măcar cu chip de sfinţită lucrare, ca să nu încapă mândria stăpânirii lumeşti, nici să lăsăm slobozenia câte puţin pierzându-o, pe care o au dăruit nouă cu sângele său Domnul nostru Iisus Hristos, slobozitorul tuturor oamenilor. Deci au socotit sfântul şi ecumenicul sinod a se păzi pentru fiecare eparhie, curate şi nesilite dreptăţile cele cuvenite ei din început, şi după vechiul obicei ce s-a apucat, fiecare mitropolit având voie la cele întocmai cu cele lucrate, a primi spre a sa întărire. Iar dacă cineva ar arăta un chip luptător celor acum hotărâte, fără tărie acesta a fi s-a socotit de tot sfântul şi ecumenicul sinod. [Apostolic, can. 35; Sinod 2, can. 2; Sinod 6, can. 20; Antiohia, can. 13, 22; Sardica, can. 3, 11, 12] [Apostolic, can. 34; Sinod 1, can. 6, 7; Sinod 2, can. 20; Sinod 6, can. 36, 39; Antiohia, can. 9] TÂLCUIRE De vreme ce Kiprul după ocârmuirea cea dinafară, era supusă Dukului (ducelui) Antiohiei, care şi trimitea voievod oştenesc într-însul. De aici episcopul Antiohiei urmând politicescului şi celui din afară chip, şi legii acesteia, au voit să arate supuse luişi eparhia aceasta, şi după ocârmuirea cea din lăuntru, şi bisericească, hirotonind pe episcopii cei din Kipru afară de hotarele sale, şi neurmând după vechiul obicei. Lucru ce este afară de apostoleştile canoane de cel 34, 35. Deci primind sinodul pe Righin arhiepiscopul Constanţiei, care din vechi se numea Salamina, iar acum Amohostos, şi episcopii cei împreună cu el Zinon al Kirinei, şi pe Evagrie al Solonului, care şi prin scrisori, şi prin viul glas, spuind acestea: Legiuieşte prin canonul acesta, că, după canoane, şi după vechiul obicei mitropoliţii Kiprului să hirotonisească însuşi de sineşi pe episcopii cei din Kipru, şi despre altul să rămâie nesupăraţi, şi ne siliţi. Făcând însă canon generalnic, şi
286

sobornicesc, Părinţii sinodului acestuia, adaog, că însăşi aceasta să se păzească şi la celelalte ocârmuiri şi eparhii pretutindenea. Încât să nu reşluiască, şi să-şi însuşească nici un episcop altă eparhie, ce din început şi din vechime nu a fost supuse, ori stăpânirii sale, ori procatohilor lui. Iar dacă vreunul cu sila îşi va însuşi aceasta, să o dea înapoi, ca să nu calce canoanele Părinţilor, şi ca nu arhiereii propunând poate ca un acoperământ sfinţita lucrare, sub acesta pe ascuns să ia deşarta slavă de lumească stăpânire şi de aicea robindu-se nedreptăţii, să piarză câte puţin slobozenia, pe care slobozitorul tuturor oamenilor Iisus Hristos cu sângele său o a dăruit nouă. Deci s-a socotit de cuviinţă de către sfântul acesta şi ecumenicul sinod, să rămâie curate, şi ne silite, dreptele pronomii, care din început şi din învechit obicei, au dobândit fiecare eparhie. Şi fiecare mitropolit să aibă voie a lua copie întocmai de pe canonul acesta spre întărirea, şi adeverirea pronomiilor mitropoliei sale. Iar de ar arăta cineva tip (formă), sau lege politicesc, şi împărătească, potrivnică canonului acestuia, au socotit de cuviinţă tot sinodul acesta, ca politiceasca legea aceasta să rămâie fără tărie şi nelucrătoare. 148 PIDALION EPISTOLIA ACESTUIAŞI SFÂNT ŞI ECUMENIC AL TREILEA SINOD, CĂTRE SFINŢITUL SINOD CEL DIN PAMFILIA PENTRU EUSTATIECEL FĂCUT LOR MITROPOLIT Fiindcă de Dumnezeu însuflata Scriptură (Pilde 25,29; Sirah 32,29) zice: „Toate cu sfat să faci, mai vârtos celor ce au primit soarta sfinţitei dregătorii se cade cu toată scumpătatea a face cercetare pentru cele ce se cuvine să facă. Pentru că cei ce voiesc a petrece viaţa aşa fel urmează aceea adică, că ei aflându-se în buna nădejde despre cele ale lor, ca de un norocos vânt se poartă după pornirea dorinţei lor, cuvântul acesta mult adevăr-asemănare are. Iar uneori se întâmplă, că întristarea ce iute şi nesuferită împovărând, pe minte, cumplit o tulbură, mutânduo de la vânarea celor trebuincioase, şi înduplecându-o la cele nepotrivite fiinţei sale, ca cum ar vedea ceva folositor. Ceva de acest fel am văzut că au pătimit preacucernicul şi preaiubitorul de Dumnezeu Eustatie. Că s-a hirotonit canoniceşte, precum se mărturiseşte. Tulburat însă fiind, precum zice, de către oarecare şi în neaşteaptate împrejurări încăpând, apoi din foarte multa neiscusinţă obosind de a mai sta asupra purtărilor de grijă celor ce veneau asupra sa, şi putând a opri ocările cele ce i se aduceau asuprăşi, a adus, nu ştim în ce chip, carte de paretisire; Că trebuia ca unul ce odată i se încredinţase ieraticeasca purtarea de grijă, de aceasta să se ţie cu vitejie duhovnicească (sinod 1 şi 2, can. 16; Petru, can. 10; Chiril, can. 2, 3) şi a se găti a suferi de bună voie ostenelile şi sudorile cele cu plată. Fiindcă după ce odată s-au arătat pe sineşi a fi obosit, acesta pătimindu-o mai mult din neiscusire, decât din lenevire şi trândăvire, a voastră cinstire de Dumnezeu de nevoie au hirotonit pe preacucernicul şi prea
287

iubitorul de Dumnezeu, pe fratele nostru şi sinepiscopul Teodor, purtătorul de grijă al Bisericii. Că nu era de cuviinţă a văduvi Biserica, şi turmele Mântuitorului a petrece fără purtător de grijă. Însă fiindcă a venit către noi plângând, nu despre cetate, nici despre Biserică prigonind pe zisul cinstitorul de Dumnezeu episcopul Teodor, şi cerând adică cinste de episcop, şi numire; ne-a durut inima pe toţi pentru bătrân, şi obşteşti socotind noi a fi lacrimile lui, ne-am silit a afla, de a suferit zisul caterisire legiuită, adică, ori de s-au adus asupra lui de către oarecare ce au bârfit împotriva cinstei lui, oarecare mustrări de fapte necuviincioase. Şi dar am aflat că nimic de aceste s-au lucrat, s-au făcut însă mai vârtos de către zisul în loc de învinovăţire paretisire. Drept aceea nici pe a ta cinstire de Dumnezeu o am prihănit căci ai hirotonisit după trebuinţă în locul lui pe pomenitul cucernicul episcopul Teodor.” Fiind dar că pentru neiscusirea bărbatului, nu urmează mult a ne filonichisi (disputa), trebuia însă mai vârtos a ne fi milă de bătrân, fiind depărtat aşa într-atâţia ani şi din cetatea ceea ce l-a născut pe dânsul afară, şi din părinteştile locuinţi, am îndreptuit şi am hotărât fără de toată zicerea împotrivă să aibă, şi numele episcopiei, şi cinstea şi împărtăşirea. Aşa însă, încât nici să hirotonisească, nici vreo Biserică apucând să ierurghisească cu de la sine stăpânire. Ci dacă împreună s-ar lua, adică dându-se voie, de s-ar întâmpla, de către vreun frate, şi sinepiscop, după aşezare sufletească şi dragostea cea întru Hristos. Iar de veţi voi ceva mai bun pentru el, ori acum, ori în viitorime, şi aceasta va plăcea sfântului sinod. [Sinod 1 şi 2, can. 16; Petru, can. 10; Chiril, can. 2, 3] TÂLCUIREA EPISTOLIEI Acest Eustatie pentru care zice epistolia aceasta au fost episcop al Pamfiliei, care este eparhie a Ataliei. Căzând însă în griji, şi în pricini ale episcopiei, şi obosind pentru micşorare de suflet şi neiscusirea ce avea în lucrările episcopiei, şi în ispite, a făcut în scris paretisis (adică lepădare de episcopie). Deci în locul lui sinodul cel de acolo a hirotonit pe altul. Acesta dar mai în urmă a venit la sfântul acesta şi ecumenicul sinod, cu lacrimi cerând, nu episcopia de care s-a paretisit, ci să aibă cinstea, şi numele episcopului. Iar sinodul jelindu-l, şi durere simţind pentru dânsul, mai ales pentru bătrâneţile şi lacrimile lui, şi pentru înstrăinarea de patria sa, şi de părinteasca sa CANOANELE SINODULUI 3 149 casă, iar mai ales, şi mai cu deadinsul, pentru că, nu pentru vreo oarecare răutate caterisindu-se s-a paretisit, nu pentru lenevirea şi trândăvirea sa (pentru că de ar fi urmat acestea, nu l-ar fi miluit cândva pe el sinodul, nici măcar nume gol de episcop iar fi dat) ci fiindcă pentru micşorarea de suflet a lui, şi pentru neiscusinţa întru lucrări, au hotărât să aibă şi numele de episcop; adică a se zice episcop. Şi
288

cinstea, adică a şedea împreună cu episcopii. Şi împărtăşirea, adică a se împărtăşi împreună, şi a liturghisi împreună, şi a hirotonisi împreună cu episcopii, nu însă însuşi de sineşi, ci cu voia şi porunca episcopului celui de loc. Zice însă pe lângă acestea episcopilor Pamfiliei sinodul, cum că orice altă vor socoti mai bun, şi mai presus, ca să dea lui Eustatie, ori acum, ori mai în urmă, aceasta va plăcea şi sinodului. Şi aceasta nu este alta, precum tâlcuieşte anonimul (nenumitul) tâlcuitor, decât, al pune pe el episcop vreunei eparhii lipsite de episcop162. 162 Mulţi din epistolia aceasta, fac socoteală, că se dă voie arhiereilor a se paretisi de eparhiile lor, dar a-şi ţine cinstea, şi lucrarea arhieriei. Se rătăcesc însă unii ca aceştia; că mai ales cu totul dimpotrivă se înţelege, după Zonara, şi Valsamon, şi Vlastar. Şi i se arată din cuvintele ei, că nu se cuvin a se face paretisiri. Că zice: „Trebuie Eustatie, fiindcă odată i s-au încredinţat purtarea de grijă a episcopiei să o ţie cu duhovnicească vitejie, să se lupte împotriva ostenelilor, şi de voie să sufere sudorile cele cu plată pentru episcopie.” Aceasta însăşi se arată şi din dişenţarea ce a avut sinodul, când a văzut paretisirea lui Eustatie cea în scris. Pentru că dacă ar fi fost obiceiul şi voie a se face aceasta, cum s-ar fi nedumerit sinodul de aceasta, ca cum s-ar fi făcut lucru nou şi străin? Că zice: „Nu ştim, şi cu chip, au dat carte de paretisire.” Iar aceasta o adeverează şi Chiril exarhul sinodului acestuia (a căruia se înţelege că este alcătuirea epistoliei acesteia). Zicând în canonul său al 3-lea „Nu este plăcut lucrul acesta canoanelor Bisericii, a da adică arhiereii paretisiri în scris. Căci de sunt vrednici a ierughisi, rămâie întru aceasta şi nu se paretisească, iar de nu sunt vrednici, nu iasă din episcopie cu paretisirea, ci ca nişte osândiţi, pentru lucrurile cu care s-au prihănit cu multe strigări. Însăşi aceasta se încheie şi din canonul al 16-lea al sinodului celui 1 şi al 2-lea. Pentru că dacă acel canon cateriseşte pe cel ce va lăsa eparhia mai mult decât 6 luni numai, şi porunceşte a se hirotoni alt episcop în locul lui. Cu cât mai vârtos opreşte pe acela ce s-ar paretisi de eparhia sa desăvârşit? Iar deşi zice canonul acestea să nu se hirotonisească altul în locul episcopului celui viu, dacă el cu voie nu se va paretisi de episcopie. Însă se cuvine a se înţelege că pentru oarecare pricină opritoare, şi ascunse se paretiseşte. Dar şi aceasta, mai jos acestaşi canon ca cum îndreptându-o, zice, că să se hirotonisească altul, după ce se va cerceta pricina celui viu, şi se va face caterisirea lui. Ci şi marele Atanasie în epistolia cea către Dracontie scrie: episcopul mai înainte de a se pune episcop viază pentru sineşi, iar după ce se pune, „nu mai viază pentru sineşi, ci pentru creştinii aceia, pentru care s-a pus episcop”. Iar de propun pe Teologul Grigorie că s-a paretisit, precum aceasta o zice şi Valsamon, învaţă-se că nu s-a paretisit de a sa episcopie. Care era Sasima, ci de străină, adică de Nazianz, precum el însuşi îi încredinţează. Că scriind către Grigorie Nissa, zice: „Nu Nazianzului, ci sasimilor ne289

am propus, (episcop adică). Deşi pentru puţină vreme cucernicindu-se Părintelui (Tatălui nostru), şi celor ce ne-au rugat, ca străin am primit purtarea de grijă.” Iar către Filagrie scriind zice acestea: „Şi de este lucru de primejdie pe precum scrii, aşi lăsa cineva Biserica sa, care Biserică zici? De zici pe a noastră adică Sasima, şi eu însuşi aceasta o zic, şi drept ziceţi. Iar de am lăsat pe cea străină, şi care nu s-a propovăduit în numele nostru, adică pe Nazianz, nevinovaţi suntem. Iar de ne oprim pentru aceasta, pentru că câtăva vreme am purtat grijă pentru ea, şi mulţi alţii se vor opri, câţi la o vreme au purtat grijă de străine eparhii.” SINODUL 4 CANOANELE SINODULUI 4 151 PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL AL PATRULEA SINOD Sfântul şi ecumenicul (a toată lumea) al patrulea sinod (sobor), s-a adunat în Calcedon, cetate vestită a Petiniei, în timpul Împăratului Marchian şi Pulheriei la anul 451 după Hristos. Iar Părinţii întru el au fost la număr şase sute treizeci, din care cei mai însemnaţi, şi mai covârşitori au fost, Anatolie al Constantinopolului, Pashasin, şi Lukinsie episcopul, împreună cu Bonifatie, şi cu Vasilie prezbiterii, cu care au fost şi Iulian episcopul, ţinând aceştia locul preasfântului Leon al Romei. Maxim al Antiohiei, Iuvenalie al Ierusalimului. Care au osândit şi anatemei au dat pe nenorocitul, Evtihie arhimandritul, şi pe Dioscor apărătorul acestuia, care după Sfântul Chiril s-au fost făcut episcop al Alexandriei. Că aceştia căzând în rătăcirea cea împotriva lui Nestorie, împreună au căzut în asemenea pierzare a aceluia. Pentru că acela în două feţe, şi în două ipostasuri împărţea pe Unul Hristos. Iar aceştia pe cele două firi ale lui Hristos dumnezeirea adică şi omenirea, din care se alcătuieşte şi întru care se cunoaşte, şi se închină, cu semeţie întru o fire le amesteca, necunoscând nebunii, că din această păgânească cugetare, se încheie a nu fi Hristos din aceeaşi fire a Tatălui, şi din aceeaşi fire a oamenilor, şi din alte oarecare. Drept aceea sfântul sinodul acesta urmând simbolului celui întâi din Niceea şi celui al doilea din Constantinopol, şi Epistoliei Sfântului Kiril al Alexandriei, adică hotărârei celui al treilea din Efes. Dar însă şi epistolia preasfântului Leon al Romei, simbolul cel de obşte al celui dintâi din Niceea, şi al celui al doilea sinod din Constantinopol l-au lăsat nejignit, anatematisind pe acei ce ar îndrăzni a adaoge, sau a scădea dintr-însul. Şi au făcut a sa hotărâre a Ortodoxei Credinţe, având acestea anume (în praxa 5): „Urmând dar noi dumnezeieştilor Părinţi, pe Unul şi acestaşi Fiu pe Domnul Iisus Hristos a-L mărturisi, cu un glas toţi învăţăm, că desăvârşit este acestaşi întru Dumnezeire, şi desăvârşit acestaşi întru omenire. Dumnezeu cu adevărat, şi om cu adevărat acestaşi, din suflet şi din trup, „de o fiinţă” cu Tatăl după dumnezeire, şi „de o fiinţă” acestaşi cu noi după omenire. Întru toate asemenea cu noi, fără de păcat.
290

Mai-nainte de veacuri din Tatăl născut, după dumnezeire, iar în zilele cele mai de pe urmă, acestaşi pentru noi, şi pentru mântuirea noastră din Maria Fecioara de Dumnezeu Născătoarea, după omenire, pe unul şi acestaşi Hristos, Fiu, Domn, Unul-Născut, din două firi fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire cunoscându-se, nicăieri osebirea firilor stricându-se pentru unire, ci mai vârtos păzindu-se însuşirea amândurora firilor, şi întru o faţă, şi întru un ipostas aflându-se. Nu în două feţe împărţindu-se, sau despărţindu-se, ci unul şi acestaşi este Fiu, şi Unul-Născut Dumnezeu Cuvântul, Domnul Iisus Hristos. Precum din început proorocii pentru El, şi însuşi Domnul Iisus Hristos ne-au învăţat şi simbolul Părinţilor ni l-au predat. Au surpat însă sinodul 152 PIDALION acestaşi pe lotreasca adunare ceea ce în Efes mai-nainte s-au fost adunat, în anul 448, întru care Dioscor a fost întâi şezător, pe Evtihie apărându-l, iar locţiitorii episcopului Romei, nu se ascultau; şi Sfântul Flavian al Constantinopolului lovinduse cu piciorul, şi cu multe lovituri rănindu-se, s-a săvârşit. În sinodul acesta (praxa 8) Fericitul Teodorit zicând: „Anatema lui Nestorie, şi celui ce nu zice de Dumnezeu Născătoare pe Sfânta Fecioara Maria, şi celui ce împarte pe Fiul cel Unul-Născut. Ci şi pe Evtihie anatematisindu-l, şi toate eresurile, şi iscălind în cele hotărâte de sinod s-au îndreptat, şi au şezut la locul său în sinod, şi eparhia sa iarăşi şi-au luat.” Iar pe lângă toate acestea, au aşezat şi aceste treizeci de canoane ce se află în a sa 15-a praxă. Întărite adică şi adeverite anume şi hotărâtor, de canonul 2 al sinodului 6 iar nehotărâtor de cel întâi al sinodului 7 care sunt de nevoie pentru buna împodobire şi starea Bisericii. Iar practicalele sinodului acestuia în trei tomuri se despart: Şi tomul cel întâi, cuprinde osebite epistolii, şi pe cele în Constantinopol în timpul lui Flavian, şi cele în Efes, de lotreasca adunare lucrate. Iar tomul 2 cuprinde cele şaisprezece praxe ale acestuiaşi sinod din Calcedon. Şi tomul 3 cuprinde osebite epistolii ale sinodului şi al împăraţilor, şi alte câteva, câte după dânsul s-au făcut, care privesc către dânsul (adică către sinodul acesta) vezi la Dositei, faţa 331 până la 397 şi al 2-lea tom al sinodicalelor. L. CELE 30 DE CANOANE AL SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL PATRULEA SINOD TÂLCUITE CANONUL 1 Canoanele cele aşezate de Sfinţii Părinţi în fiecare sinod până acum, am îndreptuit a se ţinea. [Sinod 6, can. 2; Sinod 7, can. 1] TÂLCUIRE Canonul acesta judecă că este cu dreptul a stăpâni, adică a-şi avea tăria, şi puterea, toate canoanele, care din început şi până acum s-au dat de Sfinţii Părinţi,
291

care canoane trebnicesc, ori spre scumpătatea dogmelor, ori şi spre bisericeasca buna rânduială, în fiecare sinod şi ecumenic şi localnic. CANONUL 2 Dacă vreun episcop pentru bani ar face hirotonie, şi la vânzare ar deduce pe darul cel nevândut, şi ar hirotoni pe bani episcop, sau horepiscop, sau presbiteri, sau diaconi, ori pe altul oarecare din cei număraţi în cler, ori ar provivasi (înainta) pentru bani iconom, sau ecdic (avocat), sau paramonar, sau ori pe cine din canon pentru al său mârşav câştig, cel ce s-ar vădi că a făcut aceasta, să se primejduiască despre treapta sa. Şi cel hirotonisit nimic să se folosească din hirotonia cea din negoţ, sau din provivasire (înaintare). Ci să fie străin de vrednicia sa, sau de purtarea de grijă, ce au dobândit pentru bani. Iar dacă cineva s-ar arăta şi mijlocind pentru nişte aşa urâte şi nelegiuit luări, şi acesta, de ar fi cleric să cadă din treapta sa, iar de va fi mirean sau monah, să se anatematisească. [Apostolic, can. 29, 30, Sinod 6, can. 22, 23; Sinod 7, can. 3, 4, 5, 19; Vasilie, can. 91; Laodiceea, can. 12; Epistolia lui Ghenadie şi Tarasie] TÂLCUIRE Episcopii adică, şi prezbiterii, şi diaconii se hirotonisesc, după Zonara, iar citeţii, şi psalţii, şi egumenii, şi hirotesesc, şi se pecetluiesc, iar alţii se înaintează numai fără pecete, precum iconomii163 şi ecdichii, şi paramonarii şi prosmonarii (adică stăruitorii). 163 Iconomii adică, se face pentru ca să iconomisească lucrurile Bisericii după socoteala episcopului, precum zice canonul 10 al lui Teofil, 26 al sinodului 4, şi cel 11 al sinodului 7. Iar ecdichii (adică avocaţii) se face pentru a ajutat pe cei ce se nedreptăţeau, şi să izbăvească pe CANOANELE SINODULUI 4 153 Deci oricare episcop, (rânduieşte canonul acesta) pe toţi aceştia, şi pe ceilalţi clerici, iar face cu bani, şi pentru mârşavul său câştig ar vinde pe nevândutul darul Duhului, acesta vădindu-se, să se caterisească din treapta arhieriei. Dar şi acela ce cu chipul s-ar hirotonisi, să nu se folosească de hirotonia, sau înaintarea aceasta neguţătorească, ci să fie lepădat, şi din preoţia, şi din oficia ce a luat. Iar de s-ar face cineva mijlocitor la aceste mârşave câştiguri, de va fi cleric, să se caterisească; iar de va fi monah, sau mirean, să se anatematisească. CANONUL 3 Au venit la sfântul sinod înştiinţare, că oarecare din cei număraţi în cler, pentru mârşav câştig se fac năimiţi străinelor averi, şi lucrează lucruri lumeşti, lenevinduse despre Liturghia lui Dumnezeu, şi alergând prin casele lumenilor, şi primind asuprăşi încredinţări de averi pentru iubirea de argint. Deci au hotărât sfântul şi marele sinod, ca nimeni de acum înainte, nici episcop, nici cleric, nici monah, să
292

nici un episcop. sau de văduve fără de purtări de grijă. la neapărată epitropie a celor nevârstnici. can. pentru frica lui Dumnezeu. Biserici după canonul acesta. şi politiceştile lucruri le tulbură.poată moşii să-şi închirieze. sau cleric. Pentru aceasta au hotărât sfântul acesta sinod. în locurile acelea stăruind în care de lume s-au lepădat. şi de rugăciune. can. De două feluri era avocaţii. Sinod 7. fiindcă au venit la auzul sinodului că oarecare clerici. după canonul 83 şi 107 al celui din Cartagina. unul ca acesta supuie-se certărilor bisericeşti. să se supuie episcopului. şi să nu se bage pe sineşi în ocârmuiri de lucruri lumeşti. şi să ia aminte de singură ajunarea. şi nici bisericeştile. pentru mârşavul câştig îşi închiriază moşii străine. sau episcopul cetăţii i-ar rândui să poarte grijă de lucruri bisericeşti. şi dobândă. Iar dacă cineva de aici înainte ar îndrăzni a le călca acestea. Cartagina. şi Bisericile. părăsind mănăstirile lor. Nu pentru vreun câştig. Iar monahii cei ce petrec prin fiecare cetate şi sat. 7. 6. 81. şi din curăţenie petrec viaţă monahicească. Afară numai dacă de legi s-ar chema. învrednicească-se de cinste cuviincioasă. şi apărare. CANONUL 4 Cei ce cu adevărat. sau casă de rugăciune fără de voia episcopului cetăţii. Fără numai de li s-ar da voie cei ce se tiraniseau de oarecare. şi să apere pe cei ori pentru ce bântuire şi asuprire năzuiesc la Biserică. şi de feţe ce mai ales au trebuinţă de bisericescul ajutor. Iar dacă cineva s-ar apuca de aici înainte a călca cele hotărâte. can. 83. can. sau de orfani. Şi întrând în casele celor lumeşti. a le supăra. Sinod 4. sau monah. [Apostolic. şi de alte feţe care mai ales au trebuinţă de bisericescul ajutor. şi să îmbrăţişeze liniştea. curator (nevârstnici sunt până la 14 ani). sau purtători de grijă a afilicilor (de la 14 până la 25) şi afară numai. 11. monahicescul chip întrebuinţându-l cu făţărnicie. nici mănăstire a alcătui. can. nici lumeştile lucruri. lenevindu-se despre slujbele preoţiei. şi de văduve ce nu ar avea purtători de grijă. ci încă şi monastiri meşteşugesc a-şi face. Şi 293 . unul ca acesta să se facă vinovat bisericeştilor certări. şi dinafară şi împărăteşti. Şi care sunt acestea? Cele ce apostoleştile canoane le rânduiesc: Adică căderea lor cea din cler. 10] TÂLCUIRE Canonul acest rânduieşte. înconjurând cu nebăgare de seamă prin cetăţi. sau a se împărtăşi. Iar fiindcă oarecare. Afară numai de va fi chemat de legi spre a se face epitrop de copii nevârstnici. Sinod 1 şi 2. Sau socotit dar nimeni nicăieri a zidi. şi moşiile lor pentru iubire de argint le iau asuprăşi. sau de orfani. sau a se băga pe sineşi în lumeşti ocârmuiri de lucruri. ci mai vârtos pentru frica lui Dumnezeu. şi se împleticesc pe sineşi în lucruri lumeşti pentru câştig. de aici înainte. dacă episcopul cetăţii l-ar îndemna pe el să poarte grijă de lucrurile Bisericii. 18. să nu ia în chirie moşii.

şi din aceasta se huleşte printr-înşii numele lui Dumnezeu. can. 154 PIDALION cândva pentru trebuinţă de nevoie de către episcopul cetăţii. Sinod 6. 17. să se învrednicească de cuviincioasa cinste. şi miluindu-i în trebuinţele cele de nevoie. Deci oricare ar călca canonul acesta. şi 25 al Antiohiei. Sinod 7. fără a le lăsa pe ele şi fără a se încâlci pe sineşi în treburi bisericeşti. Gangra. Pentru aceasta au socotit de cuviinţă sinodul. şi nerăspândiţi. Însă precum monahii ce se cuvine a se zăbovi în lucrurile cele cuviincioase monahilor. şi al 2-lea ca să dobândească şi el din aceasta folos sufletesc. can. Iar monahii cei ce se fac în fiecare cetate. şi se apucă să-şi zidească mănăstiri loruşi. sau casă de rugăciune fără de voia episcopului celui de loc. după Iustinian. s-a socotit ca. să se afurisească. sau clericii. a nu se primi vreun rob în mănăstire ca să se tundă monah fără de voia stăpânului lui. can. can. apărându-i. nici prin cetăţi. şi de trebuinţă s-a rândui de episcopul la aceasta. şi să se liniştească în singură rugăciunea. defensori adică apărători. canoanele cele despre aceştia aşezate de către Sfinţii Părinţi. şi în post zăbovindu-se. 40.se zice aceştia. pentru două pricini. Vasilie. aşa şi episcopul trebuie a avea cuviincioasă purtare de grijă pentru mănăstirile lor. să-şi aibă tăria. 90. 73. 24. 21. pentru a nu se huli numele lui Dumnezeu. nici prin sate. CANONUL 5 Pentru episcopii. can. nici în pustie. episcopul cetăţii însă trebuie a face trebuincioasă purtarea de grijă pentru mănăstiri. Ca nu văzând oamenii şi pe monahi încâlcindu-se în lucruri lumeşti. [Sinod 4. Pe lângă acestea însă s-au socotit de cuviinţă. Şi nici pe un rob să primească în mănăstire pentru a se face monah fără de voia stăpânului lui. ori din sărăceştii bani ai Bisericii. după Valsamon. ca nici un monah. Apostolic. şi politiceşti. Dar fiindcă unii întrebuinţează monahiceasca schimă spre arătare. şi spre amăgire ca să se cinstească. ce se mută din cetate în cetate. 1. can. 3] TÂLCUIRE Acestea rânduieşte canonul acesta. ori dintru ale sale. sau în vreo altă parte să zidească şi să alcătuiască mănăstire. şi tulbură bisericeştile. afară numai dacă de nevoie. 82. sau sat. şi înconjură cu nebăgare de seamă prin cetăţi. pentru ca să rămâie ei liniştiţi. judecându-l el a fi iscusiţi. 85. şi politiceştile lucruri. şi bisericeşti avocaţi. can. Sinod 1 şi 2. 42. can. şi stăpânii mâhnindu-se pentru robii lor. Că cei ce cu adevărat şi fără vreo făţărnicie petrec monahiceasca viaţă. întâi. Iar pe cel ce ar călca hotărârea noastră aceasta. am poruncit să fie neîmpărtăşit. să hulească tagma monahicească. Cartagina. 294 . voind a le ocârmui. să se supună episcopului locului. după canonul 41 apostolesc. şi rămânând în mănăstirile acelea unde şi-au tuns părul capului.

Pentru ca să se necinstească din această lucrare arhiereul cel ce o au dat afară de canoane. a hotărât sfântul sinod ca acest fel de hirotesie să fie fără tărie. şi nicăierea să poată lucra spre ocara celui ce i-a hirotonisit. sau mănstirească. nici oricare din cei din tagma bisericească. 2. nici diacon. can. Sinod 1. nici la dregătorie lumească să vie. sau pentru mănăstire. sau diacon. 13] CANOANELE SINODULUI 4 155 TÂLCUIRE Vrând sfântul sinodul acesta cu lesnire a opri mutările celor sfinţiţi cu hirotonie ce se face din loc în loc afară de canoane. can. Care lucru se vede că pe lângă celelalte şi acesta este întăritor al hirotoniei. CANONUL 7 Cei ce odată în cler s-au rânduit. 15.” Adică întocmai precum în glas se zice şi numele eparhiei la hirotonia fiecărui episcop. au poruncit sfântul sinod să fie fără tărie hirotonia lor. şi monahi. a nu se hirotonisi de aici înainte cu aceste fel de chip. 14. Rânduieşte prin acest canon al său. care opresc mutările episcopilor şi ale clericilor. Iar tu cititorule suspină rogu-te! Fiindcă în ziua de astăzi nici la o hirotonie de diacon. 3. Antiohia. 19. decât osebit să se numească cel ce hirotoniseşte sau pentru Biserica cetăţii. 15. 15. nici diacon. Iar câţi nehotărâtor se vor hirotonisi. sau al mănăstirii osebit. Sinod 6. care pentru Dumnezeu mai-nainte o au ales. nici altul oarecare bisericesc. anume. 57. de la o cetate la alta. nici preot. 21. deşi călcătorii acestuia nicicum o socotesc. Fără numai hotărâtor pentru Biserică cetăţenească. 16. sau sătească. să se anatematisească. Iar cei ce hirotonisesc cu neatârnare. precum canonul acesta porunceşte. 17. 16. ca din aceasta să se înţelepţească. a cărora începutul şi rădăcina este că se hirotonesc neatârnat şi nehotărât. zicând în glas arhiereul la rugăciunea hirotoniei: „dumnezeiescul dar prohiriseşte pe cutare prezbiter.[Apostolic. nici prezbiter. a cutărei Biserici. 1. sau mănăstire. am hotărât. sau de prezbiter se zice în glas numele Bisericii. Şi nici într-un loc să poată a o lucra. 90] TÂLUCUIRE Canonul acest rânduieşte să aibă tărie canoanele acelea ce s-au aşezat de Sfinţii Părinţi. Cartagina. 295 . şi altă dată să nu facă aceasta. CANONUL 6 Nimeni cu neatârnare să se hirotonisească. Sau aceasta îndrăznindu-o. can. can. can. sau mucenicească. sau mucenicească. ca nici la oaste. can. can. 63. Sardica. şi necăindu-se ca să se întoarcă la aceasta. [Neocezareea. 16. şi de la o eparhie la altă eparhie.

să nu lase pe episcopul său. celor ce le-ar afla de cuviinţă. şi nosocomii (spital). însuşi episcopul acel de loc. să se anatematisească. şi a se întoarce la viaţa cea dintâi (care cel apostolesc nu zice). can. CANONUL 8 Clericii (caselor) sărăceşti. jos zice. şi al mănăstirii. Cartagina. vin la unele ca acestea. Iar de vor fi monahi. şi în Bisericile mucenicilor. şi ai mănăstirilor. şi a nu se supune episcopului lor. şi nu cu obrăznicie să se desfrâneze. can. în a cărora razim. 81. şi după ceilalţi tâlcuitori. purtând chipul clerului.[Apostolic. Iar câţi vor îndrăzni cu orice chip a călca canonul acesta. CANONUL 9 Dacă vreun cleric are judecată cu cleric. Pentru ce însă canonul 83 al apostolilor îi cateriseşte numai pe aceştia. pentru aceasta ca pe unii ce nu se pocăiesc. pentru acei ce. împotriva episcopului lor. Iar acesta zice pentru cei ce leapădă şi chipul clericului. 83. trebuie a rămâne totdeauna supunându-se episcopilor fiecărei cetăţi. 6. ori în ce chip. şi iau asuprăşi unele ca acestea. şi apărare. 18. să fie ackinoniţi (neîmpărtăşiţi). de vor fi clerici. şi ai celor muceniceşti. 3. după Zonara. şi nu i se supun164. clericii. Dar poate pentru că aceste zice pentru aceia. după ce odată îndrăznesc a face unele ca acestea. 11. şi al rânduielii monahiceşti. după predarea Sfinţilor Părinţi. mai tare i-au pedepsit pe aceştia. can. şi mireni? Pentru ca să arate pe mirenii aceia. Iar cei ce vor îndrăzni a răsturna acest fel de întipuire. după predarea Sfinţilor Părinţi. şi nu se vor supune episcopului lor. se obrăznicesc asupra arhiereului. să fie supuşi certărilor canoanelor. să rămână sub stăpânirea episcopilor celor ce sunt în fiecare cetate. să-i supune certărilor canoanelor. Că. TÂLCUIRE Rânduirea canonului acestuia este aceasta. can. nu mai vor a se pocăi. răzându-se clericii. Sau cu voia 296 . can. aceştia. sau mireni. 6. nici lumeşti dregătorii să ia asuprăşi. iar cei ce îndrăznesc acestea. Ci mai întâi cerceteze-se pricina de episcopul său. iar acesta şi anatematiseşte? Ori că acela zice. Sinod 3. Sinod 4. 1] TÂLCUIRE Porunceşte canonul acesta ca clericii şi monahii. şi a nu sări cu obrăznicie din stăpânirea episcopului lor. nici ostaşi să se facă. şi monahii. care pentru Dumnezeu o au fost ales. adică la orfanotrofii: la girocomii (hrănitorii de bătrâni). Pentru ce însă mai sus zicând canonul. iar de vor fi monahi. şi mireni să se afurisească. şi cei ierosiţi care se află la casele cele hrănitoare de săraci. Sinod 1 şi 2. ce. clerici şi monahi. de vor fi 156 PIDALION ierosiţi şi clerici. şi să alerge la judeţuri lumeşti. şi nu se căiesc să se întoarcă iarăşi la rânduiala cea mai dinainte a vieţii.

28. pârâşul adică. Că adică mireanul. aşa osebite şi feluri de socoteli au înconjurat partea aceasta a 297 . Iar oricare cleric ar face într-alt chip. 87. Iar când clericul ar avea judecată cu însuşi episcopul său. 74. 14. şi oaie. Antiohia. 138.episcopului său. 16. sau unui sinod ecumenic. ce s-a făcut în timpul împăratului Vasilie Makidon. 134. şi la acela să se judece. şi al învăţătorilor. can. ar avea judecată cu mitropolitul. sau la scaunul împărăteştei cetăţi a Constantinopolului. 17. Iar de ar face cineva afară de acestea. 36. dar însă păstor este. sau şi cu socotinţa şi voia episcopului său. 105. 12. cărora de la Dumnezeu li s-a dat putere a dezlega şi a lega. cu care s-ar mulţumi amândouă părţile. 164 Pentru aceasta şi în praxa 11 a sinodului. Sinod 1. şi al iereilor. acesta este lucru al patriarhilor. de acei ce ar voi amândouă părţile. 137. 14. să se supună de către episcopi canoniceştilor certări. 96. 6. năzuiască. şi evlavia. Iar când episcopul iarăşi. meargă la exarhul ocârmuirii165. 8. Iar arhiereul. sau cleric s-ar gâlcevi. 21. 115. ori la exarhul ocârmuirii. ori cuvânt să pornească pentru pricini bisericeşti. şi pârâtul. până ce se află în locul arhiereilor. dar nu şi păstor. să se facă judecată. 27. can. să se cerceteze judecata de judecători aleşi. sau clericul. [Apostolic. orice fel ar fi. Drept aceea nu se cuvine oile a se purta împotriva păstorilor lor. să caute judecata la sinodul eparhiei. Ci mai înainte să o caute la episcopul său. ori să stea împotriva unei întregi Biserici. Sinod 4. 165 Precum albinele fagurul. can. să se supună canoniceştilor certări. rânduieşte canonul acesta să nu lase pe episcopul său. 139] TÂLCUIRE Când un cleric va avea judecată cu alt cleric. de ar arăta şi toată neevlavia. Cartagina. ori la scaunul împărăteştei cetăţi a Constantinopolului. can. can. 118. Iar dacă vreun cleric ar avea judecată cu al său cu alt episcop. de ar fi şi plin de toate înţelepciunea. şi să-şi caute judecată la judeţuri lumeşti. prea drept despre aceasta este scris: „Nu este iertat nici unui mirean. Pentru că a urmări şi a cerceta cineva unele ca acestea. şi la acela cercetează-se judecata. 15. însă tot mirean este. să se judece de sinodul eparhiei. Iar dacă vreun episcop cu mitropolitul al aceleiaşi eparhii. 15.

nici s-a dat lui de canonul acesta 298 . şi primesc a fi peste toţi judecător al Constantinopolului. Şi că. Al Romei este dar şi judecătorul cel mai de pe urmă şi obştesc al tuturor patriarhilor. al ocârmuirii ce zice în număr singuratic se înţelege în loc de al ocârmuirilor multoratic. cu socoteală pentru ca să arate. iar după CANOANELE SINODULUI 4 157 iertare şi al 2-lea cuvânt. Căci cum că al Constantinopolului nu are stăpânire a lucra în ocârmuirile şi hotarele celorlalţi patriarhi. şi Belarmin. vrând a întări monarhia papei urmează acestor ai noştri. în loc de izvoare. Au urmat însă împreună cu Macarie şi Alexia în istorie. şi că la el se ridică apelaţia a tuspatru patriarhilor lumii. Că ai noştri împotrivindu-se începătoriei papei. la cel al Constantinopolului. că de este al Constantinopolului asupra tuturor judecător. s-au abătut la covârşiri.canonului acestuia. Viniul. încă scriind împotriva lui Fotie către Mihail împăratul zice. adică la papa Romei mai întâi şi chiar. Şi papa Nicolae. precum zice şi dumnezeiasca Scriptură de multe ori întrebuinţează pe cel singuratic în loc de multoratic. şi vrând a cinsti pe patriarhii Constantinopolului. precum aceea: Şi se ridică izvor din pământ. De unde Macarie al Ancirei exarhi ai ocârmuirii înţelege pe ceilalţi patriarhi. şi pe acesta îl va să fie cel întâi. şi Nicolae al Metonei scriind împotriva începătoriei pape. şi mai înalt judecător peste toţi patriarhii. Iar papiştii iarăşi. că exarh al ocârmuirii canonul va să înţeleagă pe papa Romei. cel ce are judecată cu mitropolit. fiindcă al Romei este mai întâi şi de cât al Constantinopolului după canoane. Iară aceşti papistaşi sunt apostatul Visarion. iar patriarhului Constantinopolului îi dă apelarisirea cea peste tot. încă şi asupra însăşi Constantinopolului. Dar aceştia toţi departe de adevăr s-au rătăcit. Şi că canonul zice la exarhul ocârmuirii să se judece.

35. câte au lucrat acolo s-au stricat de sinod. Şi înţeleptul Leon la titlul 1 al epistoliei legilor sale. 8. Pentru aceasta şi Isaac al Efesului zicea către Mihail Paleologul. începător fiind al celor bisericeşti. cu toate acestea. ci nehotărât în a fiecăruia patriarh. Anatolie al Constantinopolului fiindcă a fost lucrat afară de hotare. şi episcopiile Tirului şi-au luat. Deci dacă după împăraţii aceştia. 7. care se unesc cu sfinţitele canoane. după canoanele Sfinţilor Apostoli. Iar asupra hotărârilor patriarhilor.apelarisirea a toatei Biserici (care apelarisire este ridicare judecăţii de la oricare judeţ la alt judeţ mai mare. şi la dânsul se sfârşesc. care ar fi unite cu legile şi canoanele bisericeşti. Şi măcar că multe pricinuiri au pus. că de vom zice după papistaşii de mai sus că cel al Constantinopolului judecă pe patriarhi. aşadar va judeca acestaşi. şi a patriarhilor în număr multoratic. şi de-al doilea le judecă judecăţile lor. (Pahimeri cartea 6 cap 1). al sinodului 1 canoanele 6. nici de altul se mai cercetează. adică nu se ridică la altă patriarhicească judecătorie. Şi iarăşi cartea 1 titlul 4 cap 29. Şi Iustinian iarăşi cartea 3 cap 2 al adunării celei bisericeşti. cum ar fi legiuit împăraţii cu totul dimpotrivă. al sinodului 4 şi cel al 17-lea al acestuiaşi. zice judecătoria patriarhului apelaţiei nu se supune. şi va judeca şi va cerceta şi pe cel al Romei. Că de la dânsul sunt toate judecătoriile. şi dându-l lui Evsevie al Viritului. coborând şi aforisind pe Fotie. ca al Constantinopolului să aibă apelarisirea celorlalţi patriarhi. al sinodului 6 canoanele 299 . şi de către tot sinodul pentru aceasta. fără numai în cele supuse lui. luând Tirul de la Fotie episcopul său. hotărârile tuturor patriarhilor. nici mitropolit nici patriarh. că nu are voie cineva. s-au legiuit de împăraţii cei mai-nainte de noi a nu se face apelaţie. potrivitul patriarh a cerceta hotărârea. 34. nu primeau apelarisire. că patriarhul Constantinopolului nu-şi întinde stăpânirea peste patriarhiile răsăritului. Al doilea că legile politiceşti şi împărăteşti nu hotărăsc că numai judecata şi hotărârea patriarhului Constantinopolului nu primeşte apelaţie. a lucra ceva peste hotarul Bisericii. când ei ştiau că de nu se unesc legile cele politiceşti cu canoanele. rămân fără tărie? Şi al treilea. Şi al 4-lea. cum Constantinopolul poate acestea a le mai cerceta? Şi de ar fi avut scop canonul acesta. Şi dar cu izvodirile ce caută să întărească ei monarhiceasca dregătorie a papei. patriarhul ocârmuirii aceleia hotărască. s-au înfruntat şi de la boieri. şi cartea 1 titlul 4 al bisericescului aşezământ: Nu se apelarisesc hotărârile patriarhilor. şi aşa cel al Constantinopolului ar fi şi cel mai întâi şi cel mai de urmă şi obştesc judecător al tuturor patriarhilor şi al papei însuşi. al sinodului 2 canoanele 3. neavând trebuinţă de apelaţie. nici o parte nu va putea zice împotriva hotărârii lui. şi Fotie s-a îndreptat. după cartea 9 a Vasilicalelor titlul 1) arătat este: Întâi pentru că în a 4-a praxă a sinodului acestuia din Calcedon. Că zice Iustinian în Nearaoa 123. fiindcă canonul nu face osebire şi al căruia patriarh. cu însăşi acestea oboară şi o prăpăstuiesc.

nu au zis că au aceste privilegiu. care zice canonul acesta. şi în aceea pentru care din început s-a hirotonosit. 20: Sinod 6. can. şi cel al Corintului. 5. can. can. can. pentru pofta slavei deşarte. cu nimic de lucrurile Bisericii cei mai dinainte să se împărtăşească. ci că numai cinste deopotrivă. sau a primitorilor de străini. (Fiindcă ocârmuirea cuprinde multe eparhii şi mitropolii). 15. să se aşeze la Biserica lor. că de ar necinsti cineva pe toţi episcopii ocârmuirii. Iar sinodul ocârmuirii şi exarhul ocârmuirii altă rânduială au. care purtau polistavrii în Biserica lor. 3. Ci mitropolitul ocârmuirii. 63. Adică Feloniul cu multe Cruci). Că ceea ce zice canonul 6 al sinodului 2 ecumenic. Antiohia. 16. Nu au însă supuşi loruşi. Însă acest. şi pe mitropoliţii cei din ocârmuire. 158 PIDALION CANONUL 10 Să nu fie iertat unui cleric a se număra totodată şi în Bisericile a două cetăţi. 36. sau din casa săracilor. şi acolo numai să liturghisească. al celui din Antiohia 9. Sinod 1. este mitropolitul ocârmuirii. nici patriarhul. şi ecumenicului sinodului acestuia. 12. să cadă din treapta lor. şi cum dar canonul acesta şi celelalte ar fi orânduit împotriva acestora tuturor? Al cincilea că dacă cel al Constantinopolului ar fi luat un privilegiu ca acesta. Sinod 4. Însă dacă vreunul s-a mutat acum de la o Biserică la alta. împreună şi pe exarhul ocârmuirii. Sinod 7. că nu este iertat un cleric a se număra totodată în Bisericile a două cetăţi (sau şi a uneiaşi cetăţi după al 15-lea canon al sinodului 7) 300 . (dintre care după Zonara. cel ce are oarecare pronomii. cum patriarhii Constantinopolului de multe ori având pricini cu papii. 17. mai presus de ceilalţi mitropoliţi ai ocârmuirii. şi în aceea ce a alergat. 11. cel al Tesalonicului. can. Iar pe cei ce îndrăznesc după hotărârea marelui. Deci exarh al ocârmuirii. Că deşi se zic oarecare mitropoliţi. adică de la cea mucenicească ce a fost sub dânsa. şi altele. 15. după însuşi Valsamon. a face ceva din cele acum oprite. nu este mitropolitul eparhiei. 16. exarhi. can. 98. viu! Adevărata tălmăcire a canonului este aceasta: exarh al ocârmuirii. Sardica. 15. a hotărât sfântul sinod. ca la o mai mare oarecum. 15. Se vede dar. osebită de ceea ce are fiecare patriarh împreună cu epsicopii cei supuşi lui. a celui din Sardica 3. după Valsamon. sau cum nici un creştin altul în pricinile cele de acest fel ale lor nu a zis cândva că al Constantinopolului este mai mare decât al Romei? Viu dar este Domnul. a fost cel Chesariei Capadochiei. sau îndată. Însă acum pronomiul acesta al exarhilor nu lucrează. pronomion a rămas nelucrător. sau puţin în urma sinodului acestuia al 4-lea. Cel al Efesului. can. 19] TÂLCUIRE Rânduieşte canonul acesta. că alţii oarecare au fost în vremurile acelea exarhi ai ocârmuirilor. 18. Cartagina. la care din început s-au hirotonisit.20. 39. can. [Apostolic. Iar cei ce o ar face aceasta.

CANOANELE SINODULUI 4 159 CANONUL 12 Au venit la noi ştiinţă. 12. şi care au trebuinţă de ajutor. Sinod 4. şi cu epistolii. şi pentru urâtul câştig. Antiohia. 7. că de va muri vreun cleric al vreunei Biserici. şi cei ce au trebuinţă de ajutor. Cartagina. 166 S-a întâmplat să aflu la un loc că epistolioarele date la săraci au fost în astfel de formă. aceştia să se caterisească. din cele primitoare de străini zic. Iar câţi după canonul acesta fac această necuviinţă. 116] TÂLCUIRE Toţi săracii. slobozitoare). pentru slava deşartă. al căror nume s-au fost defăimat mai-nainte. 11. 33. 41. 8. Iar câţi în urma canonului acestuia al marelui sinod vor îndrăzni a face ceva din acestea. şi de nedreapta socoteală a stăpânitorilor. can. hotărăşte canonul acesta. Deci a hotărât sfântul sinod. can. Pentru că epistoliile recomenduitoare se cuvin a se da singur feţelor ce sunt în ipolipsis. şi cu astfel de cuvinte scrise. să nu mai dobândească vreo pensie din lucrurile Bisericii mai dinainte. Sinod 6. CANONUL 11 Toţi săracii. dacă cu adevărat au trebuinţă de ajutor. 13. Fiindcă cel ce se va apuca a face 301 .întru una la care de la început s-a hirotonisit. Iar nearaoa 16 ce se află în titlul al 3-lea al cărţii 3 a Vasilicalelor rânduieşte. iar prin recomenduitoarele scrisori se recomenduieşte şi se dezvinovăţeşte166. şi nu cu recomendaţii. de aici înainte nimic de acest fel a se îndrăzni de vreun episcop. rămânând în mutare. Şi acolo numai să lucreze cele ale clericatului. şi muceniceşti Biserici. dar să nu ia şi recomenduitoare. care se numesc paşnice. să nu se hirotonisească îndată acolo altul. şi să plinească numărul clericului celui lipsit. 31. can. 42. prin pragmatice pe o eparhie au tăiat-o în două. mai întâi să se cerceteze. să ia din aceia. adică numite singure păciuitoarea bisericeşti am hotărât să umble. 8. că oarecare afară de bisericeştile legiuiri năzuind la stăpâniri. 7. can. Pentru că recomendaţiile mai de multe ori se cuvine a se da feţelor acelora. Laodiceea. până ce vor ajunge clericii la câtimea cea din început rânduită Bisericii noastre. şi a celor puternici (aceste scrisori însă se numeau şi apolitike. 17. can. Sardica. Iar de au apucat cineva până acum a se muta de la o Biserică la alta. ca la una ce este mai mare. să se întoarcă la Biserica cea mai dinainte pentru care sa hirotonisit. pentru că pricinuiesc pace celor ce pătimeau de mânia. cu cercetare. can. hrănitoare de săraci. iar la alta la în urmă s-a mutat. citeşte tâlcuirea şi subînsemnarea canonului 12 apostolesc. peste cei rânduiţi. ci de se vor afla la alte Biserici mai mulţi clerici. şi aşa să ia de la episcopi mici scrisori. can. [Apostolic. 97. încât din aceasta sunt doi mitropoliţi întru aceeaşi eparhie.

fără să aibă scrisori recomenduitoare. CANONUL 14 Fiindcă în oarecare eparhii s-au iertat anagnoştilor şi psalţilor a se însura. să se caterisească. şi din început se zice. doi mitropoliţi (care lucru este afară de sinodiceştile canoane. [Apostolic.una ca aceasta cade din treapta sa. deşi nu o ar isprăvi. să nu poată a lucra ceva al clericatului lor în altă eparhie. care zice. şi ele. can. fără de scrisori recomenduitoare ale episcopului lor să nu liturghisească. Sinod 3. numai de s-ar apuca de una ca aceasta. 8. de au apucat a boteza pe cei născuţi dintr-înşii de către eretici. şi de ortodoxia. 28. Iar câte cetăţi şi episcopii. şi pe o eparhie şi mitropolie împărţeau în două. că nu este episcop cel ce nu se face cu socotinţa mitropolitului. au apucat de s-au cinstit prin împărăteşti scrisori cu nume de mitropolie. fără a putea cel nou ce cu singură cinstea să zice mitropolit. năzuind la împăraţi. 36. can. CANONUL 13 Clericii străini. este a hirotonisi mitropolitul ei pe episcopul mitropoliei celei din nou cinstite. can. can. 2. de hirotonia. şi să se prigonească între sineşi din pricina aceasta episcopii eparhiei aceleia. Sinod 6. că străinii clerici şi anagnoştii. şi este mitropolie. a sfeterisi (a-şi însuşi) ceva din acestea. singură cinstea dobândeasc-o. Dreptăţile însă. 3. însă păzindu-se însuşitele dreptăţi ale mitropoliei celei adevărate. Ca nişte mireni însă să se împărtăşească acolo. după canonul 6 al sinodului întâi. 34. 6. şi de cealaltă vieţuire a lor. Sinod 4. au hotărât sfântul sinod a nu fi iertat vreunul din aceştia a lua muiere de altă religie. 39] TÂLCUIRE Fiindcă oarecare episcopi iubitori de începătorie. să-i aducă pe ei la împărtăşirea soborniceştii 302 . prin porunci împărăteşti (că acestea sunt pragmaticele (negoţiaţiile) ce le zice aicea canonul) cereau să se cinstească cu nume de mitropolie episcopiile lor. 12. [Sinod 1. să se păzească mitropoliei celei ce cu adevărat. can. Iar câte cetăţi acum prin scrisori împărăteşti. Sinod 2. şi stăpânirea lucrurilor mitropoliei. şi episcopii cei ce le au. ca de aici înainte nici un episcop să îndrăznească aceasta. 7. şi episcopul cel ce ocârmuieşte Biserica ei. can. şi mai ales de cel al 8-lea canon al sinodului întâi). can. 15] TÂLCUIRE Rânduieşte canonul acesta. Iar cei ce acum dintr-o însoţire ca aceasta au făcut copii. Încât din aceasta urmau a fi întru una şi aceeaşi mitropolie. Apostolic. Sinod 1. să aibă numai cinstea cea din numele acela. Iar oarecare. can. şi anagnoşti în altă cetate. Iar dreptul chiar a adevăratei mitropolii. 8. care cu nume de mitropolie sau cinstit. Pentru aceasta au hotărât sfântul sinodul acesta.

Vasilie. una ca aceasta anatematisească-se împreună cu cel ce s-a împreunat cu ea. Iar dacă cu un chip ca acesta 303 . fiindcă botezul tuturor ereticilor este întinăciune. faţa ceea ce s-a împreunat cu cel ortodox. can. după tâlcuirea canoanelor 46. să fie supus canoniceştilor certări. 19. ci cu scumpătăţite ispitiri a vieţii şi petrecerii ei. după ce au primit hirotesia. şi mai sigur a se boteza. Şi dacă încă nu i-au botezat. să se supuie canoniceştii certări. porunceşte canonul acesta. şi aceasta cu amărunţită cercetare. şi au rămas câtăva vreme în slujbă. că acest lucru nu era pretutindenea iertat. nu era deosebit de cel al ortodoxiei. şi atuncea să se săvârşească nunta. din nou să-i boteze. 47. să nu fie slobod vreunui citeţ şi cântăreţ a lua muiere de străină religie. încă nici a-i împreuna prin nunta cu faţa ereticească. Iar de n-au apucat a-i boteza. Cartagina. 26. ci ar putea fi primit de soborniceasca Biserică. celor mai de sus adică apostoleşti. şi de i-au botezat cu botezul ereticilor. să nu se hirotonisească diaconiţă mai tânără de patruzeci de ani de vârstă. Iar câţi au ajuns a naşte copii din acest fel de nelegiuită nuntă. 40. 19. iar dacă. să nu-i mai boteze în botezul cel ereticesc. şi slujitor de idoli. 31. 72. can. şi nu botez. [Sinod 1. Sinod 6. can. Iar dacă cineva ar călca hotărârea aceasta a sfântului sinod. numai precum zice Zonara. să nu poată a-i boteza de eretici. 29. de vor voi pot să se însoare. can.) Iar dacă botezul acela n-ar fi primit.Biserici. dacă botezul acel ereticesc. (şi mai ales în Africa după al său canon 19). 10. 6. cu care s-au botezat. că în locurile acelea unde se iartă aceasta. sau elinească. [Apostolic. facă-se mai întâi după făgăduinţa sa. CANONUL 15 Diaconiţe femei să nu se hirotonisească mai-nainte de patruzeci de ani. Iar dacă poate şi ereticul va făgădui a se face ortodox. can. Laodiceea. can. cu toate acestea din canonul acesta se vede. Iar cel ce le-ar călca acestea. 33] 160 PIDALION TÂLCUIRE Măcar că canonul 26 al Apostolilor porunceşte că anagnoştii şi cântăreţii după hirotesie. 68 apostoleşti. sau cu iudeu. sau evreiască. Fără numai când ar făgădui că se va muta la ortodoxa credinţă. porunceşte dar sfântul sinodul acesta. sau cu elin. să-i ungă cu Sfântul Mir. se va da pe sineşi nunţii ocărând darul lui Dumnezeu. 44] TÂLCUIRE Pentru în lesnicioasa amăgire şi lesnicioasa căderea a femeilor. Sinod 6. Şi de atâţia fiind încă. (mai drept însă este. can. să-i aducă la soborniceasca Biserică. 14. adică cu necredincios. nici să-i împreuneze prin nuntă cu faţă ereticească adică. să nu se hirotonisească fieştecum. după materie şi fel.

Am hotărât însă ca să aibă stăpânia iubirii de oameni pentru aceştia. şi cu călugăriţă. de a arăta iubire de oameni asupra acestora. 19. nici este drept a-l avea spre întrebuinţarea şi slujirea rudelor sale. 60] TÂLCUIRE Din vechi. CANONUL 16 Fecioara care s-a afierosit pe sine stăpânului Dumnezeu. can. zic. şi s-ar mărita. ca unul ce şi-a adus trupul său ca pe un rod şi l-a afierosit lui Dumnezeu. can. aceştia. după canonul 45 al sinodului 6. Vasilie. Cartagina. după canonul 18 al marelui Vasilie). Că curvie. 18. în urmă ar defăima darul lui Dumnezeu. una ca aceasta să se anatematisească împreună cu cel ce o a luat pe ea muiere. că fecioarele acestea. nu nuntă ceea ce s-a făcut. dar şi monahii încă. CANONUL 17 304 . ori şi întrebându-se mărturisesc să feciorească după canonul 19 al marelui Vasilie. 6.hirotonisindu-se. şi după ce mai multă vreme se ispitea de rămân în mărturisirea lor. stăpâne fiind cugetărilor sale. Iar Armenopolul zice (cartea 6. cât de mare CANOANELE SINODULUI 4 161 este primejdia a se afla aceştia călcători tocmelilor acelora. să se aforisească. nu este iertat a se căsători. 19. titlul 3) că cei ce vor curvi cu diaconiţă. [Sinod 4. nu însă rămâind neruptă însoţirea. să fie neîmpărtăşiţi. 7. primesc necăsătoria. se afieroseau pe sineşi lui Dumnezeu. Sinod 6. Dar şi chipul cel negru îl îmbrăca. unele femei în chip mirenesc fiind. însă stăpânirea să o aibă episcopul locului. 45 al sinodului 6 şi mărturisea să feciorească. ori cu chip tăcut. can. 20. se numărau împreună cu celelalte fecioare (că fecioară una ca aceasta se numeşte. precum aceasta se arată din canonul. şi ori a uşura certările lor. aşişderea încă şi monahii să nu fie iertat a se căsători. ori şi a scurta vremea certărilor. precum zice Teologul Grigorie. şi câtăva vreme diaconind. dacă tocmelile ce fac oamenii între sineşi le adeverează numele lui Dumnezeu luându-se în mijloc. episcopul locului. să li se taie nasurile împreună şi a celor cu care au curvit. ci după ce se vor despărţi cei împreunaţi unul de altul. cu cât mai vârtos nu poate a-l avea spre întrebuinţarea trupeştei împreunări? Iar de s-ar afla unii făcându-o aceasta. 44. Iar de se vor afla făcând aceasta. care. nu îl mai stăpâneşte pe el ca pe o afierosire dumnezeiască. ori mai bine a zice preacurvie este. ce dea dreptul le-au făcut către Dumnezeu? Şi dacă după marele Vasilie (aschitecesc aşezământ 21) monahul. şi a-şi călca făgăduinţele şi mărturisirile ce au dat către Dumnezeu. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte. după marele Vasilie în canonul 6 şi 18 al său. can. Căci.

fără a sili pe cineva. ca pe o parohie a sa. s-au făcut vreo pricire pentru acestea. să rămână nestrămutate la episcopii cei ce le ţin pe ele. Iar nemernicii săteşti. şi aveau mai mulţi locuitori. 129. 137. 128.Parikiele (parohiile) cele ţărăneşti de prin fieştecare eparhie. are a urma legilor şi poruncilor politiceşti. precum s-a zis mai-nainte. mitropoliile cele ce prin scrisorile împărăteşti s-au cinstit. 25. numindu-se cătunuri. Sinod 1. precum socoteşte Valsamon. can. 167 Au iertat sinodul împăratului. can. să fie iertat celor ce zic că s-au nedreptăţit. sau după canonul acesta s-ar face. şi ele. şi se locuiau de puţini oameni. la exarhul ocârmuirii. Sinod 6. sunt parohii. adică. 6. Cartagina. 96. Pentru că după canonul 12 al aceluiaşi sinod. 118. (al căruia lucru s-a făcut nelucrător după aceste al patrulea sinod. 9. să-şi caute judecata sa la exarhul şi cel mai întâi al ocârmuirii. 8. Iar dacă până acum s-a zidit vreo cetate prin împărăteasca stăpânire. a porni judecată întru acestea la sinodul eparhiei. sau la scaunul Constantinopolului să se judece. şi a le răpi cu nedreaptă pricină. can. can. cu bună credinţă. 12. politiceştilor şi publicilor forme. şi care după adevăr este mitropolie. Antiohia. 16. can. 87. Deci aceste nemernicii (parohii) ale fieştecărei eparhii. 28. porunceşte canonul acesta. 130. să rămâie nereşluite. şi episcopul lor. 74. s-ar nedreptăţi pentru acestea de mitropolitul său. 115. care se apropiau de ţarini şi de sate. 105. Iar de s-ar nedreptăţi cineva de mitropolitul său. 15. care se află şi pe la margini şi la locuri depărtate. Fiindcă rânduiala parohiilor acelei Biserici. şi mai ales dacă fără silă în timp de treizeci de ani pe ele ţinându-le le-au iconomisit. să urmeze şi rânduiala bisericeştilor parikii. de împărăteasca stăpânire. 15. 38] TÂLCUIRE Parikiile (nemerniciile) cele ţărăneşti sunt enorii mici. 14. 27. şi nezmulte de la episcopii cei ce le ţin pe ele. 305 . Sinod 4. numai cinstea o dobândesc. şi nu din potrivă167. Iar dreptăţile şi pronomiile neschimbate se păzesc mitropoliei celei ce a fost mai-nainte. sau s-ar face pentru acestea. a-şi căuta pricina lor. Iar dacă în timpul celor 30 de ani. 14. can. sau cele de prin sate. la sinodul eparhiei. 36. Iar dacă vreo cetate s-a înnoit. [Apostolic. 138. ca să rânduiască pentru parohii (enorii) la singure cetăţile cele de dânsul zidite. şi nu de obşte la toate. este voie celor ce zic că se nedreptăţesc pentru ele. sau iarăşi s-ar înnoi. 139. Iar dacă cineva. 21. ce le-ar rândui împăratul pentru acea din nou zidită cetate. şi fără silă. sau de acum înainte are a se zidi. precum am zis la subînsemnarea canonului 9 al acestuiaşi sinod) sau la cel al Constantinopolului. precum s-a zis mai-nainte. Iar dacă în curgerea acelor treizeci de ani s-a făcut vreo gâlceavă. şi mai ales de le-au avut pe ele în stăpânirea lor în curgere de treizeci de ani. atuncea nu va căuta a o supune pe aceasta episcopul cel ce se megieşeşte.

Antiohia. după canoanele Sfinţilor Părinţi de două ori pe an să se adune la un loc episcopii în fiecare eparhie. şi să îndrepteze toate cele ce s-ar ivi. car au trebuinţă de îndreptare rămân întru negrijire. Deci a hotărât sfântul sinod. cât şi ale ortodocşilor împăraţi. aflându-se prin cetăţile lor. şi a clericilor celor împreună cu ei. când se leagă oarecare între sine cu jurământuri. Antiohia. (Fapte 23. sau monah s-ar afla. precum am hotărât acum. ci să fie mulţumiţi de aceea întru care din început sau învrednicit a liturghisi. 8. şi a fatriasi. după ceea ce zice. Sinod 1. 85. 14. care pierzându-şi patria lor. Cartagina. 6. 6. Deci dacă oricare cleric. Iar fatria. can. (că aceasta însemnează zicerea închegând. [Apostolic. can. adică s-a învârtoşat ca brânza) împotriva episcopilor lor. can. Sinod 6. afară de aceea. care pe cele mai multe legi de la elini le-au luat. Cu mult mai vârtos dar se cuvine. că în eparhii canonisitele sinoade de episcopi nu se fac. atât ale elinilor. 37. şi de legile cele din afară cu totul este oprită. 84. şi mai ales întru sănătate petrecând.162 PIDALION CANONUL 18 Vinovăţia congiuraţiei. can. şi slobozi fiind de toată neapărata şi de nevoie îndeletnicire. 26. 15] TÂLCUIRE Congiurare este. Gangra. Dar cu mult mai vârtos în Biserica lui Dumnezeu se cuvine a se opri de a se face aceasta. Sinod 1 şi 2. ori închegând meşteşugiri asupra episcopilor. can. ori congiuraţi. 81. 10. ori unde ar socoti episcopul mitropoliei. până ce vor omorî pe Pavel. unii ca aceştia să se caterisească. cu totul să cadă din treapta lor. a se opri de a nu se face aceasta în Biserica lui Dumnezeu. sau a fatriei. can. frăţeşte să se mustre. precum istoriseşte Sfinţitul Luca la Fapte.21) Deci zice canonul acesta. Congiurare au făcut iudeii aceia. can. s-a închegat ca laptele inima lor. sau alte oarecare lucrări aspre şi rele a informa. 5. 104] CANONUL 20 Clericii ce se află la o Biserică. can. [Apostolic. de nevoie au 306 . este cu totul oprită. Deci de se vor afla oarecare clerici sau monahi a se împreunăjura. anatematisindu-se pe sineşi nici să mănânce. Sinod 6. sau clericilor celor împreună cu ei. can. până ce le vor isprăvi. CANONUL 19 A venit la auzul nostru. 20. Sinod 7. 62. 34. can. ori fac fatrii. 3. 31. că vinovăţia conjurării şi a fatriei. când împreună se leagă cu unire şi hotărâre. 5. ca să nu lase nimic din cele ce s-au sfătuit împotriva cuiva. şi de însăşi legile cele dinafară. să nu fie iertat a se rândui la Biserica altei cetăţi. can. şi din aceasta multe din lucrurile cele bisericeşti. Iar episcopii care nu ar fi împreună. can. care împreună s-au jurat împotriva lui Pavel. nici să bea. Cartagina.

Iar dacă vreun episcop după hotărârea aceasta. 15. să-i răpească lucrurile lui. să se primejduiască din treptele lor. ar primi vreun cleric cuvenit altui episcop. nu au voie a se muta la Biserica altei cetăţi. can. can. [Apostolic. de năvălirea poate a barbarilor. can. 138. neîmpărtăşit a fi cel ce a primit şi cel ce s-a primit. Precum şi de vechile canoane s-a oprit. 18. 6. [Apostolic. 137. că oarecare clerici şi monahi. Cartagina. 15. sau mirenii prihănind pe episcop sau pe clerici. [Apostolic. Sinod 7. can. Sardica. 17. precum şi vechile canoane aceasta o opresc (cel apostolesc 40 şi al Antiohiei 24). au socotit sinodul. va primi cleric al altui episcop. să se primejduiască a-şi pierde treapta şi dregătoria lor. (care şi aceştia după ducerea barbarilor trebuie a se întoarce la Biserica lor. după moartea episcopului lor. CANOANELE SINODULUI 4 163 CANONUL 21 Clericii. 3. 63. can. 139] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte ca clericii aceia şi mirenii. Sinod 2. şi pe clerici. 98. Afară de aceea numai. ci de bisericească şi învinovăţitoare. can. Sinod 4. 40. a răpi lucrurile cele cuvenite lui. Sinod 6. ce prihănesc (adică pârăsc) pe episcopi. can. după canonul 18 al sinodului al 6lea) iar oricare episcop. 15. de este neprihănită şi neocărâtă. can. CANONUL 23 A venit la auzul sfântului sinod. can. Antiohia. 307 . 24. 27. după canonul acesta. s-au mutat la altă Biserică. can. Iar cei ce fac una ca aceasta. Sinod 6. zice canonul acesta. să nu se primească spre prihănire. 74. iar cei ce fac aceasta. 16. simplu şi necercetat. să se aforisească şi cel primit şi primitorul de împărtăşirea sinepiscopilor lui. Antiohia. să nu se primească pâra lor simplu şi necercetat. 16. de nu se va cerceta mai înainte ipolipsul lor. 89] TÂLCUIRE Nu se cade. 15. can. 10. 19] TÂLCUIRE Clericii (precum s-a zis în canonul 8) ce se află la o Biserică. ci să rămâie la aceea pentru care din început s-au hirotonisit. Cartagina. can. 30. nu pentru vreo pricină de bani şi osebită a lor. uneori încă şi neîmpărtăşiţi făcuţi fiind de dânsul. ca clericii. de nu mai-nainte se va cerceta petrecerea lor. nimica fiindu-le încredinţat de episcopul lor.trecut la altă Biserică. CANONUL 22 Nu fie iertat clericilor după moartea episcopului lor. can. 8. 5. până ce străinul cleric se va întoarce la Biserica sa. 35. care fugind din patria lor pentru vreo nevoie. can. 23. Cartagina. Sinod 1. şi clericul de a clericilor. până ce clericul cel mutat s-ar întoarce la Biserica sa. can.

că unii clerici şi monahi. 98. ori ale creştinilor celor ce-i primesc. can. 17. Iar de stăruiesc într-aceste lucruri cu neruşinare. 16. acestea trebuie să rămâie totdeauna mănăstiri. Şi care sunt certările acestea? Acelea ce sinodul al 7-lea le cuprinde în al 13-lea canon al său. 4. 1. Sinod 7. Sinod 1. 20. 10. Iar care sunt avocaţii. pentru a ieşi din împărăteasca cetate. Chiril. can. can. răsturnând şi casele unora. nejudecându-i vrednici spre aceasta episcopul lor. can. pe clerici adică caterisindu-i. prin avocatul preasfintei Biserici a Constantinopolului. Şi lucrurile cele ce se cuvin lor să se păzească. cu socoteala şi voia episcopului locului. şi tulburând bisericeasca stare. Iar dacă întru aceleaşi lucruri ar stărui neruşinându-se. can. şi mult timp petrecând într-însul tulbură starea Bisericii. şi mirenii aceia 308 .mergând la împărăteasca cetate în Constantinopol. Iar cei ar ierta a se face aceasta. vezi la subînsemnarea canonului al 2-lea al acestuiaşi sinod. şi să nu se mai facă acestea lăcaşuri lumeşti. ci vor da voie altora să facă aceasta. 2] 164 PIDALION TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte ca mănăstirile câte au apucat odată a se catieroti (consfinţi). Sinod 6. can. can. Sardica. 63. 3. şi de acum înainte să nu se facă obşteşti şi lumeşti locaşuri. şi fără de voia lor prin acelaşi avocat să se scoată. 19. să rămâie pentru de-a pururea mănăstiri. can. aceştia să se facă vinovaţi certărilor canoanelor. neavând încredinţată lor vreo bisericească ocârmuire. Iar câţi. să se izgonească şi fără a voi prin însuşi avocatul. 16. petrec mult într-însa. (precum mai înainte am zis la canon 4 al acestui sinod). 15. Sinod 4. merg în Constantinopol. deşi înşişi ei nu le vor face lumeşti locaşuri. 18. trebuie a se păzi nerăpite şi neîmpuţinate. Sinod 6. Pentru aceasta porunceşte prin acest canon al său. Sinod 7. can. 15. şi să se întoarcă la locurile lor. iar pe monahi. Cartagina. can. 15. 15. 49. nici vor lua din lucrurile lor. 5. şi răzvrătesc casele. mai întâi să li se vestească prin avocatul Bisericii să se ducă cu pace din Constantinopol. 19] TÂLCUIRE Înştiinţându-se sinodul acesta. Deci a hotărât sfântul sinod ca mai întâi unora ca acestora să li se aducă aminte. [Apostolic. CANONUL 24 Mănăstirile cele odată consfinţite după socoteala episcopului. Sinod 1 şi 2. făcând tulburări. Antiohia. can. can. iar câte odată opriţi de împărtăşire fiind ei de către episcopul. sau ale clericilor celor ce le urmează lor. 12. să se supună certărilor celor din canoane. Asemenea şi câte lucruri au mişcătoare şi nemişcătoare. [Sinod 4. can. şi să se ducă la locurile lor.

până ce se păzeşte voia lui Dumnezeu într-însul. iar acela ce-l face cineva sfinţit cu de la sine putere. Precum o au arătat. încetează de a fi slobod. de-a pururea sunt sfinţite. precum Biserici şi vase. pentru că le-au întrebuinţat ca pe nişte obşteşti. încetează de a fi sfinţite. 168 Zice însă şi cartea 11 din împărăteştile aşezământuri titlu 8 aşezământul 51 (la Fotie titlu 2 cap 1) „Cele sfinţite au drept dumnezeiesc. atât sicriul lui Dumnezeu. pe atâta mai înfricoşat. când s-a robit de cei de alt neam. Iar lucru sfinţit este acela ce s-a afierosit în public. pentru a se face iarăşi sfinţite. Că după putere. nu încetează cândva de a nu fi sfinţit. ci şi a nu se da de cineva acestea la oameni lumeşti pentru a le apăra adică şi a le ocârmui. zic.” Şi iarăşi aşezământul al 10-lea titlu 1: „sfinţit lucru este cel ce cu dreptate şi prin preoţi s-au afierosit lui Dumnezeu. ceea ce zice marele Vasilie. Care şi robindu-se de multe ori îşi arată puterea sfinţeniei lor ceea ce este întru ele. nu este sfinţit. până atunci are cinste ca un lucru sfânt. (Daniil 5. măcar deşi mulţi ani le-ar fi luat rodurile. şi Biserica cea din Ierusalim.9) cât şi vasele cele sfinţite care s-au robit de babilonieni din Biserica Ierusalimului. şi nu vor a le întoarce înapoi. şi mai ales vasele cel sfinţite şi mişcate. SIMFONIE Iar canonul 49 al sinodului al 6-lea nu porunceşte numai a nu se face mănăstirile obşteşti şi lumeşti lăcaşuri. după cuvântul Domnului: „Iată casa voastră se lasă pustie”. după aşezământul 23 cartea 309 . iar după ce scăpat din robie iarăşi se fac sfinţite. şi nu se stăpânesc de cineva.aforisindu-i. să-l stăpânească. şi cu lucrarea. omorând pe Valtasar. Că cel ce odată sa făcut sfinţit. Iar cel al 19-lea al acestuia nu iartă a lua vreun monah lucrurile ce au dat mănăstirii sale. este pe cât adevărat. că ceea ce se va afierosi în numele lui Dumnezeu. precum au fost şi mainainte. adică preoţii cei ce slujeau într-însa nu păzeau voia lui Dumnezeu. când se robeşte. nu însă şi după putere. Cele sfinţite nu putem a le avea ca pe ale noastre. şi pe dânşii rănindu-i la şezut. doborând pe idolii lor. Pentru că nu se păzea voia lui Dumnezeu într-însa. pentru aceasta şi casa aceea. dacă de sine se va duce din ea. precum şi cel slobod. Ci deşi aşezământul 36 cartea 11 titlul 7 zice că cele sfinţite când se vor robi de barbari. Cele sfinţite nu poate cineva a le stăpâni. Şi nu poate cineva. se înţelege că încetează de a fi sfinţite după lucrare. aceasta. după titlul 6 al aşezământului 10.30) Cu toate acestea. Ci şi canonul 12 al sinodului al 7-lea opreşte de a înstrăina vreun egumen averile mănăstiri. Dar şi cel al 2-lea al lui Chiril voieşte să rămâie nereşluite odoarele şi averile de la Bisericile ce le au pe ele168. care au răpit mănăstirile şi episcopiile. şi Biserica de va cădea. locul rămâne sfinţit. şi de şoareci umplând locurile lor. (I Împăraţi 5. Deci lucrului celui de acest fel sfinţit. Că zice. s-a lăsat pustii de dumnezeiescul dar. şi le-au făcut obşteşti locaşuri. şi nesfinţite.

precum ne-am înştiinţat. [Apostolic. în vreme de trei luni. Afară numai. nu are tărie. va pierde şi preţul ce a dat. fără de iconomi. Ca să nu fie fără martori iconomia Bisericii. după socotinţa episcopului său. Însă venitul Bisericii celei văduvite. de nu cândva poate neapărată nevoie ar face a se prelungi timpul întârzierii. Sinod 1 şi 2. unde s-a întemeiat jertfelnic. trebuie să le păzească iconomul acestora. 19. Şi cel ce a cumpărat încă asemenea. ca mitropoliţii să nu se lenevească despre păstoriile lor. să se păzească întreg de iconomul acestei Biserici. s-a socotit ca toată Biserica ce are episcop. can. şi să întârzie hirotoniile episcopilor celor supuşi lor. Iar dacă cineva nu o va face aceasta. şi din 310 . să se supună bisericeştilor certări. care să iconomisească cele bisericeşti. 86. întregi şi nereşluite. Sardica. 82. 132. 16. can. se află loc sfinţit. să se facă vinovat certărilor canoniceşti. şi cel ce a vândut va pierde şi preţul ce a luat. ci după moartea episcopului celui ce s-a săvârşit. şi lucrul ce a cumpărat. 131. 58. can. Cartagina. sau a schimba. Şi preţul acesta se va da la mănăstirile cele de loc. şi mănăstirea. şi unde s-au făcut sfânta Liturghie. După aşezământul 14 al titlului 1. can. Petru . se lenevesc despre păstoriile cele încredinţate lor. După aşezământul 1 al titlului al 2-lea din nearale (la Fotie titlul 11 cap 1) Iar aşezământul al 2-lea al titlului al doilea CANOANELE SINODULUI 4 165 CANONUL 25 Fiindcă oarecare din mitropoliţi. şi la Biserica cea de loc. sau amanet a pune mănăstirea. 133.6. Se opreşte a zidi cineva în loc sfinţit. 10] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte. Rodurile însă. precum despre aceasta ne-am înştiinţat. 12. Iar care mitropolit se va lenevi la aceasta. după a 4-a instituţie adică introducerea legilor titlul 15 nimeni nu poate a vinde. ori alt vreun rău i s-a întâmplat. şi pentru aceasta nu poate cineva a merge acolo). să aibă şi iconom din clericatul său. şi întârzie hirotoniile episcopilor. episcopii întrebuinţează bisericeştile lucruri. şi veniturile lucrurilor episcopiei aceleia. sau a dărui. să hirotonisească alt episcop la văduvita episcopie. Dacă în mijlocul a două locuri obşteşti şi nesfinţite. can. titlul 1. ori şi lucrul mănăstirii ce l-au vândut. Şi de s-ar face una ca aceasta. Sinod 6. nu se poate face trecere prin locul cel sfinţit la cel nesfinţit. CANONUL 26 Fiindcă în oarecare Biserici. dacă vreo neapărată nevoie va sili a se prelungi mai mult vremea întârzierii (poate ori de barbari s-a robit episcopia aceea. can. 79. 11. până se vor încredinţa celui ce are a se hirotonisi. şi nevoinţă monahicească. S-a socotit de către sfântul sinod în curgerea a trei luni să se facă hirotoniile episcopilor.

că în câteva eparhii. 38. 41. can. Şi precum arhiereul se cuvine a avea iconom asupra lucrurilor Bisericii. şi hartularii. 42. şi cei ce le vor da. şi cum. can. 25. can. Iar de nu o va face. Ancira. 22. can. unde. Teofil. can. can. 92. Antiohia. Pentru că cei ce le-ar lua. can. nu din casnicii săi. sau cei ce împreună lucrează. 2] TÂLCUIRE Fiindcă zice canonul acesta. Chiril. şi precum înşişi voiesc. [Sinod 6. 12. Sinod 7. Sinod 1 şi 2. sau să-l orânduiască. decât celelalte canoane care pomenesc despre răpirea 311 . că rău le risipeşte pe acestea. can. după aşezământul 42 al titlului 3 din nearale 166 PIDALION CANONUL 27 Cei ce răpesc femei cu nume de căsătorie. [Apostolic. şi din acestea să dea arhiereul prepus poporului şi pricină de a-l prihăni. Gangra. aşa şi egumenul se cuvine a avea iconom asupra lucrurilor mănăstirii169. 11. can. 34. 38. Vasilie. ca episcopul al fiecărei Biserici să aibă iconom. 11. să o dea clironomii lui. 30. (Fotie titlul 10 cap 1 şi Armenupol cartea 3 titlu 4) Poruncesc că iconomii şi epitropii. ca să ia bani pentru acestea. şi când. să fie vinovat certărilor dumnezeieştilor canoane. şi Părinţii şi fii acestora. şi ceilalţi chivernisitori ai Bisericilor şi ai sfintelor Lăcaşuri. Pentru aceasta s-a socotit de cuviinţă. să nu dea cumva lucru bisericesc ca să-l sădească. 53] TÂLCUIRE Canonul acesta mai aspru ceartă pe cei ce răpesc femei pentru a le lua în împărtăşire de nuntă. can. că ne-am înştiinţat. acesta să fie supus dumnezeieştilor canoane. can. Iar arhiereul care va face afară de canonul acesta. din nearale. şi cheltuiala ce vor face pentru a le lucra. 7. se cheltuiesc veniturile Bisericii. încă şi suma cât au cheltuit cei ce le-au lucrat. Ancira. şi să se pricinuiască defăimare preoţiei. 10. şi banii aceştia se vor da dumnezeiescului Lăcaş. şi banii vor pierde. Căci şi Biserica căzând locul nu se nesfinţeşte nici se vinde. Iar de se va întâmpla a muri mai înainte de a da socoteală. sau şi amanet să-l puie ei. slugi sau rudenii. 15.aceasta să se răsipească lucrurile acesteiaşi Biserici. al căruia a fost lucrul. sau ale mănăstirii. Cartagina. iconomisind lucrurile Bisericii. Ca să nu fie fără martor. 41. Ci din clericii săi. după socotinţa episcopului său. sau împreună se sfătuiesc cu cei ce le răpesc. a hotărât sfântul sinod. Iar de ar fi mireni să se anatematisească. vor pierde împreună cu preţul ce l-au luat. fără de iconomi episcopii ocârmuiesc lucrurile Bisericii de sineşi. de ar fi clerici să cadă din treapta lor. 169 Însemnează că iconomul în tot anul trebuie a da socoteală episcopului (sau şi igumenului) despre iconomia lucrurilor Bisericii. 24. can. 7.

iar de vor fi mireni. Pentru că cel ce le răpeşte. şi toate socotelile averilor Bisericii. şi la judecăţi stă dea dreapta arhiereului. îi cateriseşte. De 4 ori pe an le înfăţoşează arhiereului. ci şi pe cei ce lucru au ajutat. Fiindcă scaunul Romei celei mai vechi. Adică fiecare mitropolit al ocârmuirilor celor mai înainte zise. a celui ce s-a făcut împărat împărăteştei cetăţi a lui Constantin.femeilor. şi în scurt de multe rele. Şi măcar. dar încă şi episcopii. să se (la Fotie titlu 10 cap 1) iar Malax în Istoria Patriarhilor zice. de ucideri. ca aceea să se mărească. ceea ce s-a cinstit cu împărăţie şi cu singlit. şi skevofilaxul. că marele iconom al averilor. că cetatea. Căci nu numai pe cei ce le răpesc. cercetează şi poartă grijă de lucrurile Bisericii ce văduveşte. Şi ţinând în mâini Sfinţita Repidă. pentru că împărăţea cetatea aceea. şi pe canonul cel de curând citit al celor 150 prea de Dumnezeu iubitorilor episcopi. împreună cu episcopii eparhiei hirotonisind pe episcopii eparhiei. Părinţii după cuviinţă i-au dat presvia înaintirii. atunci se rânduia de împăratul. cei ce sunt în barbariceştile locuri ale ocârmuirilor mai înainte zise. şi asianeştei. Şi Comnino acesta a rânduit să se prohirisască amândoi de patriarhul. de am zice. care s-au adunat în zilele fericitului întru pomenire marelui Teodosie. ţinând condica şi scriindu-le. se cade a fi ierodiacon (sau prezbiter). a doua după aceea fiind. Iar Zonara în Istoria lui Isakie Comnino zice: Că marele iconom. fără numai de răutatea socotelii lor. să dobândească şi presviele cele de o potrivă cu împărăteasca cetate Roma cea veche. şi cu sfătuire la acest fel de răpire. aduce la arhiereu pe cel ce are a se hirotonisi. că născătorii. şi cu acestaşi chip pornindu-se şi preaiubitorii de Dumnezeu episcopii cei 150 cele de o potrivă presvii le-au dat şi preasfântului scaun al Romei celei noi. CANONUL 28 Pretutindeni hotărârilor Sfinţilor Părinţi urmând. de tulburări. să se anatematisească170 şi cu dreptate. cunoscându-l. cu drept cuvânt judecând. acesteaşi şi noi poruncim şi hotărâm pentru presvia (privilegiile) preasfintei Biserici. şi întru lucrurile cele bisericeşti. către această necuviincioasă faptă. de vor fi clerici. Cercetează veniturile şi cheltuielile. dar asemenea şi politiceştile legi pe răpirile nunţilor. şi împreună ajută. să se hirotonisească de la mai-nainte zisul preasfântul scaun al preasfintei Biserici celei din Constantinopol. iar cei ce împreună lucrează. şi a trachiceştei ocârmuiri. Noua Romă. 170 Aspru pedepseşte sinodul. până ce i se face ei arhiereu. Iar mitropoliţii ziselor ocârmuiri. Şi ca pe singuri mitropoliţii ponticeştei. a acestui Constantinopol. poate a pune de pricină că-l îndeamnă necuviincioasa iubire de muieri. şi când liturghiseşte arhiereul stă în partea Sfintei Mese purtând stiharul său. Noua Romă. nici de o pricină de acest fel se îndeamnă. precum învaţă dumnezeieştile canoane. 312 . pentru că este lucru necinstit pricinuitor de răsturnare a case întregi.

şi acesteaşi le pomenesc. can. fiindcă aceasta este noua Romă. mai în urmă s-ar îndupleca a primi nunţile. şi al socoti de cap. sunt 5. precum s-a zis mai sus. şi mai ales pentru că acest fel de obicei a urmat din început. Într-acestaşi chip cu aceastaşi ţintire s-au pornit întocmai şi cei 150 de prea iubitori de Dumnezeu episcopi ai sinodului al 2-lea. [Apostolic. alegerile întrun glas făcându-se mai-nainte. iată că şi marele Vasilie după canonul său 22 nunţile fetelor celor ce sunt sub stăpânire făcute din răpire. iar pe altele la al Alexandriei. Pentru că era învecinat. a se zice adică întâiu cu rânduiala. trei adică departe (de ceea ce se numeşte de noi). Că pe mulţi mitropoliţi din aceştia patriarhii 313 . precum am zis. canonul acesta şi politiceştile legi straşnic pedepsesc pe cei ce răpesc femei. pentru că se află într-însa împărăţie. ale fiicelor. şi fiindcă canoanele 6 şi 7 ale sinodului 1 au supus pe toate ocârmuirile la episcopul Romei. precum s-a zis. şi ale Traciei cele neatârnate. şi la dânsul aducându-se. pentru care s-au dat canonul acesta. măcar deşi părinţii celor răpite se vor îndupleca în urmă a le primi. zic ei. ca episcopii fiecărui neam. se cade a avea pe unul întâi. prin acest al lor canon. iar două de nevoie şi de luat aminte. Şi pentru că alţii în urmă nu le voiesc pe ele. pentru necinstele şi stricările. şi de el să se hirotonisească. can. can. ci mai de multe ori urmează mai înainte de nuntă. iar politiceştile legi pe nunţile cele din răpire le desleagă. însă de silă şi fără voia lor se înduplecă. va. între ceilalţi patriarhi. Fiindcă canonul 34 apostolesc porunceşte. precum scaunului Romei celei vechi. şi preasfântului scaun al Romei noi. 1. înnoiesc şi adeverează pe pomenitul canon. cu drept cuvânt au dat Părinţii pronomii. şi pe altele la al Ierusalimului. şi au dat pronomiile cinstei cele întocmai şi neschimbate. s-a cinstit cu 171 Pricinile cele mai de căpetenie. de arhiepiscopul Constantinopolului. 34. şi ale slujnicilor lor care se răpesc. CANOANELE SINODULUI 4 167 hirotonisească. Sinod 2. fiindcă cetatea aceasta. după obicei. pentru aceasta şi Părinţii sinodului acestuia. Pentru că de ar fi fost pentru supunere sub stăpân. Căci. pe altele la al Antiohiei. Sinod 6. 36] TÂLCUIRE Fiindcă la acest al 4-lea sinod s-a citit canonul al 3-lea al sinodului al 2-lea care rânduieşte să aibă arhiepiscopul Constantinopolului privilegiile înaintei cinstei după arhiepiscopul Romei. şi le hotărăsc pentru privilegiile acestuiaşi Constantinopol Roma nouă. să rămâie întărite cu învoirea părinţilor lor.sau stăpânii femeilor răpite. Am zis însă că cu adevărat pentru cuvântul acesta. să aibă întâi şi cap pe al Constantinopolului şi să se supună lui. 3. trebuia prin urmare şi ocârmuirile Asiei ale Pontului (adică ale Mării Negre). adică al Constantinopolului171.judecând a fi de cuviinţă.

nu întâi. urma încă a i se da şi pronomiile stăpânirii. Că precum cel al Romei are pronomiile cinstei şi ale stăpânirei. şi să se mărească şi aceasta ca 314 . Că se cuvenea a lua pronomii de stăpânire patriarhul Constantinopolului. Căci Hrisostom. se cuvine a dobândi întocmai cu Roma cea veche şi pronomiile cele asemenea. şi trebuia întâi a se întâlni cu dânsul. după epistolia cea către Leon a acestuia al 4-lea sinod. o au rânduit aceasta. asemenea ca şi Roma. şi printr-însul să se înfăţoşeze la împăratul. a rânduit pe Flavian al Constantinopolului. şi cu singlit. Şi se vede dar că pe mitropoliţii ocârmuirilor acestora îi supune judecăţii patriarhului Constantinopolului.Constantinopolului au hirotonisit. unde. „Slava patriarhului Constantinopolului. Pentru că precum se vede în praxa 13 a sinodului 4 multă sminteală a urmat în Efes pentru nelegiuitele hirotonii ale lui Ştefan şi ale lui Vasian. pentru care l-au şi înfruntat pe el. murind episcopii. precum Iustinian vechi obicei adeverind. slavă a noastră este. fiindcă şi purtările de grijă ale noastre asupra sa le primeşte. şi între Anastasie al Niceei. pentru că răucinstitorul de Dumnezeu Discor în tâlhărescul sinod cel din Efes. se întâmpla la alegeri şi la hirotonii multe tulburări. care sunt cele ale celor trei pomenite ocârmuiri ale mitropoliţilor. 3. în acest al 4-lea sinod. aflându-l pe el împreună lucrător şi ajutător. Pentru aceasta în Praxa 16 a sinodului 4 Nunehi al Laodiceei a zic. de care lucru s-a mâhnit şi Leon al Romei. fără de ocârmuitori fiind ei. şi locţiitorii lui. şi în Tracia asemenea a urmat. şi ducându-se la Efes şi întorcându-se la Constantinopol 13 episcopi a caterisit. 4. ci al cincilea afară de canoane. şi Memnon al Efesului (cel ce la sinodul al 3-lea vitejeşte a stătut) de cel al Constantinopolului s-a hirotonisit. multe gâlcevi s-au făcut pentru episcopia Vasilinupolei. care va să zică patriarhicească dregători. adică 168 PIDALION împărăţie. Nu numai din obicei. Se cădea să ia pronomiile stăpânirii patriarhului Constantinopolului asupra celor mai de sus trei ocârmuiri. Fiindcă şi sinodul 2 în al 3lea canon al său. a dat pronomii de cinste patriarhului Constantinopolului. Deci pentru toate pricinele acestea sinodul prin acest canon înnoind pe cel al 3-lea al sinodului al 2-lea a dat patriarhului Constantinopolului şi pronomiile cinstei de asemenea cu a celui al Romei. Drept aceea şi adevărat se vede că este ceea ce am zis mai sus ca o dezlegare la nedumerirea în subînsemnarea canonului 9. Şi între Evnomie al Nicomidiei. Şi cel al Anchirei. 5. Cea de pe urmă. încă şi în Asia. pentru că veneau osebiţi patriarhi şi arhierei spre a se jelui împăratului la nevoile lor. 2. şi pronomiile cele de o potrivă ale stăpânirii asemenea cu cel al Romei. ci şi prin canon întărite hirotonii fiind împrejurul scaunului Constantinopol. când locţiitorii papei de la Roma se nemulţumeau de privilegiile patriarhului Constantinopolului. şi în Pont. a hirotonisit pe Iraclid al Efesului.

către vrednicia episcopiei iarăşi se vor întoarce. aşa şi cel al Constantninopolului aceleaşi pronomii le are. singuri mitropoliţii (nu adică şi episcopii cei supuşi mitropoliţilor. să fie a doua cu rânduiala. Şi mai ales cel al 6-lea al sinodului 1. că Eustatie episcopul Viritului (sau după alţii Evsevie al Tirului. nu numai Părinţii sinodului acestuia le-au întărit şi le-au pecetluit. a jeluit împăratului Marchian. precum cei ce se zic alani. drept aceea arătat minţesc papolatrii. ci şi episcopii cei ce se află în barbariceştile locuri. Iar dacă pe aceia vreo pricină dreaptă îi depărtează din lucrarea episcopiei. Şi acestea sunt bisericeştile lucruri. se află şi se hotărăsc cu ocârmuirea Mării Negre. şi a stăpâni hotarele Apusului. precum zice dumnezeieştile canoane. şi Tripoli. şi Antarandul. în dregătorie patriarhicească. CANONUL 29 Pe episcop a-l aduce în treapta prezbiterului este ierosilie. TÂLCUIRE Într-a patra praxă a sinodului acestuia al 4-lea este scris (foia 150 tom 2 al adunării sinoadelor) că Fotie episcopul Tirului. Încă pomeniţii mitropoliţi să nu se hirotonisească de cel al Constantinopolului. că Roma cea mai veche să fie întâi cu rânduiala. care sunt învecinate cu aceste zise ocârmuiri. dar cea mai dintâi este şi mai adevărată) a rupt de la Tir câteva episcopii.aceea. Pe lângă acestea poruncim şi hotărâm. mai au leşinat împotrivindu-se la acestea. şi pe episcopii cei de sub dânsul hirotonisiţi stricându-i. ci şi tot senatul boierilor împărăteşti. deşi deputaţii papei. cu singură osebirea aceasta. care măcar că mai-nainte au prihănit pe Dioscor văzând că se lăţesc hotarele celui al Constantinopolului. Şi aceste pronomii ale celui al Constantinopolului. zicând: că protiile şi pronomiile lui. pentru care s-ar uni cei ce iau ales. Votri. Vivlon. aşa şi cel al Constatntinopolului. şi el să hirotonisească pe aceea. Ortosiada. Arcada.) Şi nu numai a se hirotonisi mitropoliţii pomenitelor ocârmuiri. după obicei la patriarhul Constantinopolului. şi a fi începător peste mai sus numiţii mitropoliţi. fără vreo deosebire. zic. adică patriarhiceasca dregătorie. şi a se mări întru lucrurile 315 . ori toţi. Iar dacă afară de vreo vinovăţie s-au scos din dregătorie. afară numai de aceasta: că cel al Romei este întâi cu rânduiala. nici loc de prezbiter a ţinea le este iertat. fiind ei din hotarele lui. iar Roma cea nouă. ce le pomeneşte aici canonul. precum însuşi va voi şi va hotărî. întru care precum cel al Romei se măreşte. Iar ruşii. cu cea a Traciei. Că fiecare din ei se hirotoniseşte de mitropolitul său şi de episcopii eparhiei. ori cei mai mulţi172. iar cel al Constantinopolului al doilea cu rânduiala. ci alegerile să le facă sinodul cel de sub dânşii şi să le aducă. ca să se hirotonisească de la sfântul scaun al Constantinopolului cel mai sus zis. în lucrurile cele bisericeşti.

A purta omofor împărătesc. ca şi singlitul. şi din lucrările arhieriei se scoate cineva. şi îmbrăcăminte roşie. calul împodobit cu podoabă şi cu toate semnele împărăteşti. iar cel al 20-lea al sinodului 6 în locul prezbiterului pogoară. că. Iar dacă şi fără a avea vreo opritoare vinovăţie s-a scos din arhierie. este mai mare decât sfinţit. trebuia să o aibă aceasta şi cel al Constantinopolului. unul ca acesta. că este ierosilie (adică jefuire de cele sfinte) a pogorî cineva pe episcop în treapta şi în locul prezbiterului. şi cu adevărat mai mare este cel ce sfinţeşte decât cele ce se sfinţesc. nici în adunarea canoanelor făcută de Ioan al Antiohiei. Şi nici privilegiile patrirhului Romei. ca să umble adică cu semnele împărăteştei măriri imitând pe împăratul. CANOANELE SINODULUI 4 169 treaptă de prezbiteri i-au pogorât. Căci. şi hlamidă porfiră. după canoane. nici cel 29 şi cel 30 nu se află. apoi dar nici al Romei. Dar nu ştiu cum nici acest 28.cele bisericeşti. atât la îmbrăcăminte. Ci dar de nu a luat patriarhul Constantinopolului aceasta cândva din canoane. Pentru că prin chemarea arhiereului. cât şi la călărime. şi la încălţăminte. şi va fi iarăşi episcop. Iar în celelalte în toate se află. aceasta ca unul ce cu nedreptate a căzut din dregătoria ce avea. cât şi patriarhul Constantinopolului. Fiindcă patriarhul Constantinopolului. ca un fel de piele prea strălucită. nici a lucra lucrurile preotului. dacă pentru vreo oarecare vinovăţie se cateriseşte. zicând. nici în Nomocanonul lui Ioan al Constantinopolului celui din scolastici. va primi iarăşi. locul său. ale legiuirii marele Constantin date către Silvestru episcopul Romei precum ei zic. nici în arabiceasca tălmăcire a lui Iosif egipteanului. au dat canonul acesta. a se pogorî cu nedreptate episcopul în treaptă de presbiter. pe episcopul cel ce învaţă peste hotare fără de voia episcopului celui de loc? Vezi dezlegarea nedumeririi acesteia la apostolescul canon 35. Deci această pricină o au înfăţoşat la sinod singlitul boierilor. după tot cuvântul dreptăţii. şi să se mărească clerul Bisericii lui. cu venirea Sfântului Duh şi Bisericile. Că de ar fi arătat acestea una ca aceasta. nici preot poate fi. este de o măsură întocmai şi neschimbată a cinstei şi a stăpânirei. şi cele sfinţite. la care pricină atât locţiitorii papei. Iar Zonara zice. adică monarhiceasca şi nepăcătuitoarea dregătorie. se catierosesc şi se sfinţesc. şi împăratul să-l ţie de frâu ca vizitiul. sunt cele ce se zice de papişti. şi a mărirei cu ale papei Romei. 172 Însemnează că sinodul acesta al 4-lea în praxa 15 a sa a aşezat aceste 30 canoane. CANONUL 30 316 . Pentru ce însă canonul acesta opreşte această faptă. Să aibă pe capul său în loc de cunună. îi mărturisesc lui însuşi pronomion de stăpânire întru toată Biserica. şi tot sinodul răspunzând.

nu se înduplecă însă a iscăli în epistolia Sfântului Leon al Romei. care a stătut Apolinarie (pe care l-a moştenit Proterie) cel ce s-a hirotonisit după Dioscor. (care se numără al doilea din cele ce s-au făcut în Constantinopol). precum am zis) pentru că cuprindea toată ortodoxa cugetare a credinţei. şi dogmele lor. până ce cetatea Alexandrenilor va primi episcop. care se cuprinde în 8 praxe în limba latinească. necaterisiţi adică. cap 16 din Dodecabiblion. şi sinodul împreună urmând. (foaia 241 a tomului 2 al adunării sinoadelor. până ce se va hirotonisi alt arhiepiscop al Alexandriei. că. ca fără de socoteala şi voia arhiepiscopului lor. că după caterisirea lui Dioscor al Alexandriei. a iscăli în epistolia preacuviosului arhiepiscop Leon. (care şi stâlp al ortodoxiei s-a numit. au fost obicei la ocârmuirea Alexandriei. Însă arhiereii sinodului.) SINODUL 5 SINODUL 5 171 PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL AL CINCILEA SINOD Sfântul şi ecumenicul (a toată lumea) al cincilea sinod (sobor). în împărăteasca cetate. Iar în cea elinească în cinci Praxe. ci pentru că ziceau. de astă dată s-au oprit. a hotărât să rămâie aşa. s-a făcut în anul 553 în timpul Împăratului Iustinian întâi. Iar boierii şi singlitul. [Apostolic. cum că.Fiindcă preacucernicii episcopi ai Egiptului. şi pe Dioscor acesta. mai înainte Dioscor al Alexandriei) la socoteala boierilor. nu vor fugi din Constantinopol. şi să dea chizeşi. Nu pentru că se luptă împotriva dreptslăvitoarelor dogme celor cuprinse într-însa. să nu se caterisească. socotind oarece pentru dânşii cu iubire de oameni. să nu facă nimic de acest fel episcopii lui. ci să li se dea termen să rămâie aşa. după tomul 2 al sinodicalelor. pe care o au trimis către Sfântul Flavian al Constantinopolului. şi se roagă a li se învoi lor până la hirotonia episcopului celui ce are a fi al marii cetăţi Alexandrenilor. zece (sau 13 după alţii) episcopi ai acestuiaşi alexandrean. afară de socotinţa şi închipuirea arhiepiscopului nimic de acest fel a face. ci îi prepunea că ar fi de străină socoteală. 317 . foaia 261 şi s-au adunat la dânsul Părinţi în număr 165. pe Evtihie. nu ca luptându-se cu soborniceasca credinţă. Aşa să dea chezeşi că nu vor ieşi din cetatea aceasta. de cuviinţă s-au socotit de către noi şi cu iubire de oameni a li se da îngăduire sau ca după asemenea chip să rămâie în împărăteasca cetate. până s-ar hirotonisi arhiepiscopul marii cetăţi a Alexandrenilor. 34] TÂLCUIRE Este scris în a 4-a praxă a sinodului acestuia. după Dositei. cartea 5. (că s-a fost caterisit. până ce se va hirotonisi episcop Alexandriei. ci zicând că obicei este în egipteneasca ocârmuire. au propus sinodului. au anatematisit. precum am zis. şi acestea zicându-le ei nu-i credeau. can. 20. şi căutau să-i caterisească.

zice. după Fotie. Virghilie al Romei. Şi a anatematizat sinodul conscrierile lui Diodor al Tarsupolei şi ale lui Teodor al Mopsustiei. supărat fiind de patimile sufletului şi de pofta trupului) au anatematizat şi cele conscrise de Fericitului Teodorit asupra celor 12 capete ale Sfântului Chiril173 şi epistola ceea ce se zice a lui Iva. ci era şi este dogmă a Bisericii catolice. precum dimpotrivă zicerile lui Chiril se arată. apoi după moştenire Eutihie. de dumnezeieştile Scripturi şi de dumnezeieştii Părinţi. nici prin locţiitori (precum au urmat şi la cel al 2-lea ecumenic sinod). zicea că altul este Dumnezeu Cuvântul şi altul Hristos. ci acele câte apără socoteala cea rea a lui Nestorie şi care cu rea tălmăcire arată pe Chiril eretic. care întru acelea zice Teodorit. sinodul în urmă prin înscrisă arătare. codica 18 şi după praxa sinodului al 7-lea. Şi acestea sunt. aflându-se în Constantinopol. Că pe acestea cel ce le laudă este anatema. Domnos al Antiohiei. Că unirea cea după ipostas este de prisos şi câte altele Sfântul Chiril le surpă şi hulitoare le socoteşte. ca cele ale celui al Mopsustiei şi ca epistolia lui Iva. fiindcă dogma aceasta nu a fost a lui Nestorie. şi pe Diodor. nici Chelestin papa.între care mai mult strălucea Mina la început. care au stat patriarhi ai Constantinopolului. 318 . Didim şi Evagrie împlinind locul lui Evstohie al Ierusalimului. episcopul Edesei. că Duhul cel Sfânt nici din Fiul. însă. nici însuşi în persoană. Dar nu s-a anatematizat de sinod şi dogma aceasta. fiind învăţător al lui Nestorie. Pentru aceasta nici dumnezeiescul Chiril vreodată. către Marin Persul174 au 173 Însemnează că cele conscrise de Teodorit asupra Sfântului Chiril nu de obşte s-au anatematizat. că Teodorit zice pe unirea Dumnezeu Cuvântului către om sheticească (relativă) şi că pe cei ce zic pe unirea aceasta că este după ipostas îi anatematiseşte. dar şi pe însuşi Teodor acesta. nu însă şi de faţă în sinod. întărind. Apolinarie al Alexandriei. precum se arată şi la foaia 14 a tomului 1 al catalogului celui despre tâlcuitorii care mai întâi cugetând dogmele lui Nestorie le-au lăsat acestea în scris şi după moarte (mai ales Teodor al Mopsustiei care. nici prin Fiul îşi are subzistenţa. fiindcă este străină.

al sinodicalelor. Că. Împotriva acestei socoteli scrie Ieronim epistola către Pammah şi Leon în epistolia 93 şi Chiril al Alexandriei prin 24 de epihirime o surpă. 175 Pe această proesti a sufletelor Origen o zicea pricină de proorismos (adică de mai-nainte hotărârea) şi de apodokimasie (adică de a lepădării). că laudă pe Nestorie şi pe Teodor al Mopsuestiei şi îl primeşte ca pe un sfânt şi dreptslăvitor. care să privească spre bisericeasca stare. Acestea se cuprind în foaia 341 a tomului al doilea al sinodicalelor. nu a fost. şi foaia 390. care bârfeau că sufletele sunt mai-nainte de trupuri175 şi că sufletele intră după moartea unui trup într-alt trup şi că munca are sfârşit. Pentru aceasta şi Părinţii sinodului al 4-lea nu pe el l-au anatematizat. nici împăraţii în Sacrele (decretele) lor cele asupra lui Nestorie zic că Nestorie a hulit în teologia Sfântului Duh. sinodul acesta. nici Ioan al Antiohiei. pe care o au avut. 174 Am zis „ce se zice” pentru că Chedrino aşa o scrie şi Evagrie (foaia 346 a tomului al 2-lea al adunării sinoadelor şi 347) şi mai ales pentru că în praxa a şasea a sinodului al 7lea (foaia 85) 172 PIDALION anatematizat şi pe însuşi Origen şi pe Didim şi pe Evagrie şi dogmele lor cele urâte. ci numai în pricina iconomiei întrupării. că leapădă cele 12 capete ale Sfântului Chiril. pe Sevir. ci numai Epistola. şi pe Zoora176. şi că pe Hristos îl mărturiseşte om gol.scriind către Nestorie. se lepădau la muncă. ci numai 14 anatematizări împotriva pomeniţilor eretici şi altora şi 25 numai împotriva celor origenişti. 319 . fără de trupuri şi că cereştile trupuri au suflete. nici Acachie al Veriei. nu a aşezat. tomul 2. şi pe Petru al Apamiei. iar de au făcut rele. foaia 372. care sfătuia pe Nestorie. Că şi însuşi Iva a mărturisit în sinodul al 4-lea că epistola aceasta nu a fost a sa şi toate dreptslăvitoarele dogme cele împotriva epistolei în sinodul al 4-lea le-a mărturisit. Au anatematizat şi pe Antim Trapezutiul. precum am zis. încă şi alte rele socoteli. adevărat că s-a şi scris de el. însă. că demonii au să ia dregătoria cea dintâi a îngerescului har. se zicea că s-a scris aceasta de Iva. că sufletele au să învieze goale. de au făcut sufletele bunătăţi în lumea cea gândită. fiindcă prihăneşte sinodul cel din Efes că fără judecată a osândit pe Nestorie. care cugeta păgâneştile cugetări ale Eutihie. se hotărau dinainte la împărăţie. Iar canoane.

se cinsteşte mai mult decât toate latineştile socotinţe. şi pe Petru patriarhii Constantinopolului. Gheorghe prezbiterul în locul celui al Ierusalimului. şi altă dată multe alte le bârfesc şi în deşert grăiesc. şi socoteala şi hotărârea lui negreşită fiind. ci doi şi trei împreună. Nil. Că nu de Sinodul al 5-lea acela s-a anatematisit. Dar ce zic unul. Şi nesuferind a auzi pe cel de dânşii crezut fără de păcat răucinstitoriu şi eretic. sau dupre alţii 284 iară căpeteniile lor ce au figurarisit mai mult. În anii lui Constantin Pogonatul. Că nu numai Sinodul al 6-lea. (nenumitul). care se zice trulă şi se cuprinde în 18 praxe (la foaia 527 al tomului al 2-lea al sinodicalelor) şi s-au adunat la dânsul 170 părinţi la număr după Fotie. nu ştiu cum zice că sinodul al 5-lea a anatematizat pe Petru Cnafeul care zicea: „Sfinte fără de moarte. Deci către acestea toate se cuvine a zice că un sinod ecumenic precum este acesta. Anonimul.176 Iar Nicolae Bulgarul în sfinţitul Catihisis. au fost Gheorghie al Constantinopolului. pe Pirr. şi nu unul. cutează semeţii a zice. Au fost de faţă însă şi trei episcopi în locul celor apuseneşti ce în Roma atunci se adunase. Iară sinodul acesta a osândit pe Serghie. şi fără cercetare osândindu-l. în loc de multe zeci de mii de latini. Uneori adică. nepotul lui Iraclie. şi două şi trei sinoade. foaia 133. în secretul zeescului palat. este în destul. şi de un ecumenic sinod anatemisit. necercetând bine cele ale lui. pe Pavlu. ci şi cel al 7-lea în praxa a 6-a a sa pe Onorie împreună l-au 320 . Iar alte ori că Onorie la singură omenirea lui Hristos cugeta că se află o voie fiincă toate puterile sufletului. exarhii lui Agaton al Romei. Nichifor. ci cu destui ani mai-nainte de sinodul 5 de sinodul cel ce s-a făcut în Roma împotriva lui. Pe Onorie al Romei177 pe Chir al 177 Toată funia şi toată anghira o mişcă latinii (după proverb) silindu-se a dezvinovăţii pe marele lor pontific pe Onorie zic al Romei. Petru monahul în locul celui al Alexandriei. se supunea stăpânitoarei minţii lui Hristos. greşite fiind şi păcătoase. şi nu era în omenirea Lui altă cugetare a Trupului. Cel ce Te-ai răstignit pentru noi”. că au greşit acest ecumenic sinod. Teodor şi Serghie prezbiterii împreună cu Ioan diaconul. SINODUL 6 CANOANELE SINODULUI 6 173 PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL SINOD AL ŞASELEA Sfântul şi ecumenicul sinodul al şaselea (care se numără al treilea din cele ce s-au făcut în Constantinopol) s-au adunat în anul de la Hristos 680. şi altă cugetare a Duhului (despărţite adică precum este în ceilalţi oameni). în vremea lui Felix al Romei şi a lui Acachie al Constantinopolului şi a lui Zinon împăratul.

Dar iată cum şi Constantin împăratul preacinstitoriu de Dumnezeu fiind şi prieten al Bisericii romanilor. Dar nici au fost însuşire a uneia şi aceeaşi voi. dacă sinodul cu nedreptate ar fi osândit pe Onorie. şi lucrarea. Căci toată firea cu fireştile Sale însuşiri împreună stă şi este. Fiindcă nici dumnezeirea nici omenirea: adică amândouă firile lui Hristos. că. că. care este a Cuvântului: Iar trupul săvârşind. cei ce au fost de faţă în sinod. carele pe această apostolească Biserică.178 dumnezeiască adică voie şi lucrare: şi omenească voie şi lucrare. şi a voi lucrul cel nevrut. pe Teodor ce au fost episcop cetăţean Faran după Zonara şi Valsamon. şi nu ar fi prihănit hotărârea sinodului. Şi către autocratorul. puţin în urma sinodului al 6-lea împreună cu praxele sinodului al 6-lea.osândit. şi de a lăcrima pentru el. de a osteni din călătorie. ar fi 174 PIDALION Alexandriei. ceea ce este a trupului. au dogmastisit sinodul acesta. şi pe osândirea lui Onorie au primit. Cel unul cu faţa Domnul nostru Iisus Hristos după întrupare. Că cel dintâiul. şi pe Onorie. dimpotrivă că. care sunt voia. nu cu învăţătura apostoleştii predări o strălucea. ci cu spurcata propovăduire. Precum au dogmatisit adică sinodul al 4-lea prin Epistolia lui Leon. şi Agaton papii. scaunul cel al Romei de nimenea se judecă. nedespărţite împreună şi neamestecate. Căci. şi pentru această pricină. precum are două firii aşa are şi două fireşti voi şi două firerşti lucrări. Şi în scurt a zice. de eretic mărturiseşte pe Onorie. 321 . nu au rămas fără voie şi fără lucrare după unire. a cere să treacă de la El paharul morţii. cei noi. dar şi Leon al 2-lea. sau că se trăgea din Faran. Şi papa Agaton scriind către împăratul Pogonat. ar fi tăcut. afară de numai de va fi cuvânt de eres. împreună cu Ştefan ucenicul lui şi pe bătrânul Polihronie cel ce cu minte de prunc. şi mai ales Leon şi Adrian. negreşit şi însăşi firile împreună cu ele sar fi strticat. şi cu nedreptate ar fi osândit. Deci cum poate cineva a zice. pe Teodor Faranitul. şi fără de acestea a sta nu poate. cum aşa că toţi Părinţii ai acestor sinoade. după Leon al 2-lea al Romei ce scrie către împăratul. şi a o numi iarăşi pre moarte slava Sa. Şi Adrian al 2-lea iarăşi asemenea zice. acestea scria: „Anatematisim pe aflătorii rătăcirii. de a învia pe Lazăr. Pre Macarie al Antiohiei. care însuşire o avea. Onorie s-au anatematisit. de a scula pe cel slăbănog. care toţi aceştia au îndrăznit a dogmatisi la Hristos o voie şi o lucrare. Încă şi cel ce după acestea s-au făcut carele şi al 8-lea după latini se numeşte. s-ar fi vorbit. era lucrare a dumnezeirii. în ipostasul (faţa) Dumnezeului Cuvântului lucra în fiştecare chip cu împărtăşirea şi a unuia şi a altuia. precum zice preaînţeleptul Fotie. pe nespurcata Biserică a se spurca au dat voie. Sau cum locţiitorii patriarhului Romei. pe acesta l-a osândit în praxa a 10-a. Că nu au fost însuşire a uneia şi aceiaşi lucrări. Cuvântul adică lucrând aceasta. pe cel la dânşii drept. Şi au dogmatisit sinodul. dacă însuşirile firilor s-ar fi stricat. iar cel al 2-lea.

acestea dumnezeieşte. şi Dumnezeu bărbăteşte pe cele omeneşti. Că voieşte şi lucrează cele însuşite amândorura firilor. voia cele dumnezeieşti. SINODUL 5-6 CANOANELE SINODULUI 6 175 322 . Şi s-au dat de Ilie episcopului Petru. cele omeneşti. acesta-Şi voia-Şi lucra pe cele dumnezeieşti. şi acestea voindu-le. iar tot omul şi toata aflarea de cuvinte a celor împotrivitori. ci ca Dumnezeu îmbărbăţit. şi ca omul pe cele omeneşti. cu de sine-Şi stăpânire şi atot stăpâneşte prin omenirea Sa lucrându-le iar omenirea cu desine-Şi stăpânire. nedrept pe el ca pe un eretic osândindu-l şi anatematisindu-l. din care. dumnezeiască şi omenesacă. şi preteologhiceşte pentru acestea două voi şi lucrări ale lui Hristos. cu firească dumnezeiască voie şi lucrare. După Apostolul. pentru a nu mai putea cineva să adauge sau să scază. în sinod au pecetluit cu împărătescul său inel hotărârea sinodului. şi lucrările lui Hristos. voia şi lucra cele omeneşti. fiindcă trei ipostasuri sunt ale Ei. ce un mare şi prea înţelept dascăl al nostru. ca Dumnezeu şi om acestaşi. înalt zicând: Un ipostas Hristos fiind din două firi. pe Anastasie al 2-lea ce a ajutat pe arieni. cel pentru dreapta cugetare. nedespărţite totodată şi neamestecate. Şi aşa ori dintr-o parte ori din alta. a dumnezeirii adică. şi două lucrări zicem. că şi firi două sunt. care dumnezeiasca voie. iară cea a doua. ce sau păvăţuit adică de Damaschin. este zadarnică şi mincinoasă. iar de nu au fost eretic au greşit în credinţă Leon şi Adrian şi Agaton. dar însă nici ca Dumnezeu gol. şi întru care. despre cele ale credinţei s-au dezlegat întru a nu fi. în vremile acestea. frumoasă este însă dilema (adică propoziţia care se ia în două chipuri). Pentru că de le vom zice ipostaticeşti. suferit o aceasta. Foarte bine înalt grăieşte dumnezeiescul Ioan Damaschin. voieşte a le vrea pentru unimea ipostasului (din Libelul. nepăcătuirea ce se zice a papei. pe Liverie ce s-a făcut arian. şi acelea omeneşte. adică mărturisirea credinţei. Canoane însă şi acest sinod nu au aşezat. cu împărtăşirea amândorura părţilor. Este dar adevărat Dumnezeu care au grăit prin sinodul acesta ecumenic. Ci precum o voie şi o lucrare întru Sfânta Treime se zice şi este. şi pe alţii nenumăraţi greşiţi întru credinţă” 178 Fireşti se cuvine să zicem voile. Că deşi ca Dumnezeu voia pe cele dumnezeieşti. şi întru toate dumnezeieşti Sale voi supunându-se. adică înomenit.lucrare a omenirii. pentru Onorie acestea propune papistaşilor: „Onorie ori au fost eretic ori nu: de au fost iată se află papă greşit în credinţă. era a dumnezeirii. şi las a zice pe papa Marcelin şi ce s-au făcut închinători de idoli. fireşte fiind a voi şi a lucra ca omul. nici ca omul gol cele omeneşti. Şi dimpotrivă voia cea dintâi era cea a omenirii. şi nu ipostaticeşti. aşa şi întru Hristos două voi. aşa şi o fire a Ei este. vom fi siliţi să dăm şi la Sfânta Treime trei voi şi lucrări. mitropolitul Damascului). carele de faţă fiind. iar mai ales care El însuşi este.

iar după scriitorul sinodiceştei cărticele 240. de Ioan Damaskin care zice: „Pipăie hotărârile sinodului 179 Pentru multe pricini se zice şi este ecumenic sinodul acesta. de legaţii papei în sinodul al 7-lea. precum se zice în canoanele 12. şi de Gratian. şi de întâiul canon al acestuia. 13. 29. Şi de râs lucru cu adevărat ar fi. Pentru că sinodul al 7-lea în a 8-a praxă a sa. Pavel al Constantinopolului. Dar încă şi Adrian al Romei cel întâi în epistolia cea către Tarasie. la anul de la Hristos 691. dacă sinodul acesta nefiind ecumenic. şi Vasilie episcopul Gortinei celei din Crit. şi în canonul 1 al său ecumenic îl numeşte. adeverite de a douaşi a patra şi a opta praxă a sinodului al 7-lea cel ecumenic. 18. AL ŞASELEA SINOD Acest sfânt al cinci-şaselea179 s-au mai căpetenic a zice al şaselea180 sinod s-au adunat în faimosul şi împărătescul palat caspraxa din Constantinopol care se zice Trula. 56. ce privesc spre îndreptarea şi bunăstarea Bisericii. Care sunt aceste următoare. De sinodul cel ce se zice întâi şi al doilea. şi pentru cercetarea vreunui osebit eres. pomenind pe canonul 31 al acestuia. Ai cărora căpetenii au fost. întru al 12-lea canon al său. nu pentru rânduirea credinţei. ci pentru aşezare de canoane trebuincioase.PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL AL CINCI-ŞASELEA SINOD SAU MAI BINE A ZICE. cu chip ca din aceasta să ia prilej a se numi însuşit şi osebit sinod. nici ar fi avut vrednicie de ecumenic sinod. de Adrian cel întâi. De trei papi. Anastasie al Ierusalimului. Pentru că canoanele sale legiuieşte şi rânduieşte. Şi s-au adunat acest sinod după împărăteasca poruncă. 2. 1. să fie legiuit. 55. întru atâtea şi atâtea eparhii. Petru al Alexandriei. ce se află în praxa a 2-a a sinodului al 7-lea (foaia 748 a adunării sinoadelor) împreună cu sinoadele ecumenic pe acesta îl numără. Şi mai ales să îmbunătăţească 323 . nu întru o parte a lumei. în Africa. de Grigorie al doilea. Şi anume în Roma. şi Gheorghie al Antiohiei. Pentru că în cuvântul cel rostitor către Iustinian. 3. De Kedrino. care ţinea locul celui al Romei. în timpul lui Iustinian al 2-lea fiul lui Pogonat. Şi au fost Părinţi adunaţi la număr 227 după Valsamon şi Zonara. în Armenia în eparhiile cele ce sunt în Barbaria. dar şi în canonul său al 3-lea ecumenic se suprascrie. şi Inokentie al treilea. şi oarecare episcop al Ravenei. şi în Bisericile cele răsăritene. şi în cele apusene. care şi Rinotmit (nas tăiat) s-a numit. ci a toată lumea.

au fost de faţă în el. al cinci-şaselea pe el îl numesc.canoane ale multor localnice sinoade. 2. ca cum ar fi fost canoanele acestui sinod ale celui chiar al şaselea le primeşte (foaia 748 a adunării sinoadelor) şi către Carol împăratul Galiei 324 . Pentru că cei patru patriarhi ai lumii. şi este. de faţă a fost şi întru acesta. 4. şi numeşte. pe care acelea nu le-au aşezat. Că 43 de episcopi după acestaşi istoric. deşi tâlcuitorii canoanelor cei mai din urmă. 180 Am zis că cu mai de căpetenie cuvânt se numeşte sinodul acesta la al şaselea. al şaselea pe acest sinod îl numeşte. Pentru că sinodul al 7-lea în a patra. pentru care vezi la subînsemnarea al 2-lea al Sinodului acestuiaşi. cu toate acesta chiar şi cu adevărat acesta. şi haractir recomenduitor al celor ecumenice. aşezând canoane. după scriitorul Roman în prolegomena sinodului acestuia. cele propuse în sinodul al 7-lea. Şi cea mai de pe urmă. Pentru că. Pentru că. şi în a opta praxă şi în întâiul său canon. adică care ajută la bisericeasca bunăstare. precum am zis în procuvântarea celui 1 sinod. 1. Şi 5. Fiindcă rămăşiţa sinodului al 5-lea şi al celui al 6-lea o au împlinit. Care este înfiinţată cunoaştere. arhiereii cei ce au alcătuit pe cel al 6-lea ecumenic în zilele Pogonatului. ce a fost întru acela. şi alţii. şi l-au primit. Se vede însă din cuvintele Sfântului Tarasie că ar fi fost mai mulţi. au alcătuit şi pe acesta în zilele lui Iustinian fiului lui. Şi Adrian cel 1 în epistolia cea către Tarasie. şi Bisericile de pretutindeni. care şi aceasta este semn şi însuşire celor ecumenice. şi cu apostoleştile şi sinodiceştile predanisiri şi aşezământuri. al şaselea. uneori. şi cel Romei prin locţitori. de nu cumva şi aiurea mai cu deosebire. pentru că se uneşte în canoanele sale cu dumnezeieştile Scripturi.

pe eretici i-a anatematisit. împreună cu toate canoanele. şi nimeni pentru acestea să nu se îndoiască. zicând: Oare ale sinodului al 6-lea sunt? Se ştie dar unii ca aceştia. au predat Bisericii capul acesta. se smintesc de canoanele acestea. şi sfântul sinod. de iscăliturile cele cu însuşi mâna. de toată soborniceasca Biserică. unde s-au adunat cel al 6-lea acolo s-a adunat şi acesta. Iar întâiul Adrian papa în epistolia sa cea către Tarasie. această vrednică de laudă mărturie pentru canoanele acestea ne-au lăsat: „Cele deacest sfânt al 6-lea sinod le primesc. Iar papa Grigorie în epistolia cea către Sfântul Ghermano (care stă în a patra praxă a sinodului al 7-lea) pentru însuşi canonul acesta al acestuia al 6-lea sinod zice: „Pentru această pricină de prea mare mântuire este adunarea sfinţilor care cu dumnezeiesc sfat. Şi îndestulă este singură mărturia patriarhului Tarasie. atât a împăratului. Şi Gratian în numele chiar al celui al 6-lea pomeneşte de acesta. şi adaoge pe tot canonul 82 al sinodului acestuia. cele ce de el s-au rostit cu legiuire şi dumnezeieşte. al lui Constantin. Pentru că sinodul acesta se potriveşte cu cel al 6-lea mai mult decât cu cel al 5-lea şi că este mai apropiat de acela cu anii. Şi Inokentie al 3-lea prin canonul 32 al acestui sinod zice: „S-au poruncit în sinodul al 6-lea”. iar mai ales mărturia a tot sinodului al 7-lea care zice aşa: „Oarecare bolind de neştiinţă. şi că dumnezeiesc sfat s-au dat canoanele acestuia. 176 PIDALION al 6-lea şi vei afla acolo mustrare. măcar deşi latinii cei mai noi le clevetesc pe ele. cum că sfântul şi marele sinod al 6-lea în timpul lui Constantin s-a adunat împotriva celor ce ziceau o lucrare şi o voie întru Hristos. După aceasta însă aceştiaşi Părinţi împreună adunându-se în zilele lui Iustinian fiul lui Constantin. De tâlcuitorii canoanelor. canoanele cele mai înainte arătate le-au aşezat. Şi 3.scriind. s-au dus pe la casele lor în al 14 an. Şi legaţii papei ca pe al 6-lea îl adeverează pe acesta în sinodul al 7-lea. Părinţii ai căruia sinod. şi că asemenea după loc. a astupa şi a îngrădi gurile celor potrivnici. cea pentru canoanele acestea. fiindcă întru acelaşi al Trulei. şi ale Părinţilor celor într-însul adunaţi. Că cei ce au iscălit în zilele lui Constantin aceiaşi şi în zilele lui Iustinian 325 . cât şi a locţiitorilor celui al Romei.” Întru care se arată: „În oarecare scrisori ale cinstitelor Icoane. fiindcă mustră kenotomiile (înnoirile) lor. al şaselea îl numeşte. şi ortodoxa credinţă întărindu-o. ale patriarhilor. Şi cuprinzător a zice. de Fotie.” (foaia 747 a adunării sinoadelor).” Şi vezi că sfântă adunare pe sinodul acesta îl numeşte.

Şi Biserica. CELE 102 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL 6-LEA SINOD TÂLCUITE CANONUL 1 Rânduială prea bună este celui ce începe fiece cuvânt şi lucru. de către CANOANELE SINODULUI 6 177 cei 150 Sfinţi Părinţi adunaţi. ca să nu fie deplinită taina nădejdii noastre. şi la Dumnezeu a încheia. o întărim. nelăsând loc a se ascunde sub obrocul necunoştinţei.în hârtia aceasta au iscălit. hotărâm cu dumnezeiescul dar a fi nekenotomisită (ne înnoită) şi nestrămutată credinţa cea predanisită nouă. care a bârfit păgâneşte că Domnul a luat trup nemintit şi neînsufleţit. de aici şi acesta socotind că nedeplinită va fi nouă mântuirea. Cu spurcatul acesta ce a turbat împotriva adevărului. Dar încă şi învăţăturile cele 326 . că s-au citit în sinodul al 7-lea însuşi hârtia acea întâi scrisă. E. Dar încă şi de cei 318 Sfinţi şi fericiţi Părinţi. şi acum făcând noi început Sfinţitelor cuvinte. neîncetat crescând şi sporind. Că se cuvine lor sinod ecumenic arătând. şi Fiului. şi Sfântului Duh. cei în Niceea adunaţi. ca pe un rob. întru care Hristos a pus temelia aceasta se preaîntinde. şi rupe pe unimea cea neruptă tâlhăreşte voind. teologhiceştile glasuri îmbrăţişându-le. atât de însuşi văzătorii şi slujitorii Cuvântului aleşilor de Dumnezeu Apostoli. împotriva lui Arie celui răucinstitor. în zilele lui Constantin celui ce a fost al nostru împărat. Ci arătat învăţând pe cei credincioşi cu o închinăciune a se închina Tatălui. întru care au iscălit Părinţii sinodului acestuia al 6-lea. după teologhicescul grai. ca cedri Libanului. precum se face arătat din potrivirea cea neschimbată a iscăliturilor însuşi a mâinilor lor. Şi socoteala nepotrivitelor trepte a dumnezeirii stricându-o şi zmulgându-o. care cuprindea canoanele acestuia al 6-lea sinod. care obrăzniceşte au îndrăznit a socoti pe Stăpânitorul. în însăşi împărăteasca cetate. că avea şi altă carte. Într-această a 4-a praxă a sinodului al 7-lea este scris. Drept aceea aceia şi buna cinstire propovăduindu-se de noi acum luminat. Care Părinţi cu unită socotinţă a credinţei pe o fiinţă a dumnezeieştii începătoarei firi a celor trei ipostasuri o au descoperit nouă şi o au întărit. de la Dumnezeu începe. Iar Petru al Nicomidiei a zis. şi jucăriile cele prunceşti din nisip alcătuite de către eretici împotriva dreptei slăviri coborându-le şi răsturnându-le. şi pe spurcatul Machedonie împreună cu cei întâi vrăjmaşi ai adevărului izgonindu-l. a aşeza şi canoanele bisericeşti (praxa 4 a sinodului al 7-lea foaia 780 a tomului al 2-lea al adunării sinoadelor). şi împotriva păgâneştei religii sau mai potrivit a zice a eteroteiei (a străinei Dumnezeiri) celei de dânsul dogmatisite. Aşişderea şi credinţa cea propovăduită în zilele marelui Teodosie fostului nostru împărat. şi pe Apolinarie învăţătorul (tainicul) răutăţii împreună osândindu-l.

pe Didim. cei adunaţi în cetate Efesenilor mai întâi în zilele lui Teodosie fiul lui Arcadie fostului nostru împărat. şi pe Petru care în aceasta de 327 . Cele scrise de Teodorit împotriva dreptei credinţe. şi iudaiceasca păgânătate o înnoia. pe Teodor zicem al cetăţii Faran. ceea ce a învăţat lămurit cu iubire de Dumnezeu. ca pe mutată de la dumnezeiasca soartă izgonindu-o. şi întru acesteaşi amândouă firile slăvit. un Hristos pe Fiul lui Dumnezeu şi întrupat propovăduindu-l. şi împreună cu acesta şi pe Dioscor şi pe Nestorie. adunaţi în timpul lui Iustinian fericitului întru aducere aminte fostului nostru împărat. sinodiceşte le-au anatematisit şi le-au lepădat. pe Onorie al Romei. Dar şi credinţa ca stilografisită (descrisă) a celor 630 de Părinţi de Dumnezeu aleşi în mitropolia Calcedonienilor în zilele lui Marchian fostul şi acestuia al nostru împărat. şi pe urmaşii noştri îi învăţăm. Dar şi glasurile cele binecinstitoare ale celor 165 purtători de Dumnezeu Părinţi întru această împărătească cetate.aşezate de purtătorii de Dumnezeu Părinţi. pe unul Hristos îl dogmatisea. în zilele fericitului întru aducere aminte Constantin fostului nostru împărat. ne-au închipuit cu nălucirile minţii şi cu visuri. Care pe unul Hristos Fiul lui Dumnezeu din două firi împreună alcătuit. al amestecării fiind apărători şi ajutători. şi a celor 12 capete ale fericitului Chiril. pe Kir al Alexandriei. iar pe cei ce pe dreapta dogmă a adevărului o au strâmbat. care mai mult a primit tărie. şi epistolia ceea ce se zice a lui Iva. ca pe o spurcăciune oarecare şi lepădătură din sfinţitele îngrădiri ale Bisericii l-au lepădat. Şi iarăşi mărturisim a păzi neatinse şi nestricată. al despărţirii. şi pe Evagrie. pe cei ce au replăsmuit elineştile mitopii (sau faceri de basme). şi pe bârfitoarea lui Nestorie despărţire. şi două fireşti lucrări la întrupeasca iconomie a unuia Domnului nostru Iisus adevăratului Dumnezeu. şi pe Preacurata pururea Fecioara care fără sămânţă l-a născut pe El. iar acesta. cu mare şi înalt glas marginilor lumii o a dat. şi despre reînvierea morţilor păgâneşte hulind. pe cei din diametrul (cu totul) căzuţi întru aceeaşi prăpastie a păgânătăţii. şi pe Evtihie cel cu mintea deşartă. le pecetluim. şi perioade şi schimbări ale oarecărora trupuri şi suflete. Care pe Teodor al Mopsuestiei învăţătorul lui Nestorie. pe Pavel. pe Pirr. care om deosebit. spre asigurarea cea întru toţi vecii. ca pe o întărire neruptă a bunei cinstiri. şi o voie şi o lucrare întru unul Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos pe popoare a crede au învăţat. pe Serghie. le cunoaştem ca de Sfântul Duh grăit. şi Dumnezeu deosebit. şi a pieirii şi a ateiei (nedumnezeirii). Şi credinţa. cea de sfântul sinod al 6-lea de curând adunat întru această împărătească cetate. pe Origen. chiar şi cu adevărat de Dumnezeu Născătoare socotindu-o. cu hotărârea bunei cinstiri de Dumnezeu osândindu-i. prin cele ce binecinstitorul de Dumnezeu împărat cu peceţi a întărit tomurile (scrisorile) acestui sinod. acela. ortodoxeşte întărim. învăţândune a slăvi două fireşti voi. care hotăra că taina cea mare a iconmiei cu părere s-a săvârşit.

Iar dacă cineva dintre toţi nu vor ţine şi nu vor îmbrăţişa prozisele dogme ale bunei cinstiri de Dumnezeu. Drept aceea noi urmând însuşi acestor tâlcuitori. şi din creştinescul catalogul. ca tot cel ce va să înceapă orice cuvânt şi lucru. pe care i-a lepădat şi i-a anatematisit (şi ei). şi s-ar apuca a meşteşugi împotriva acestora.16). adică pe Sfânta Treime o au propovăduit că este de una şi aceeaşi fiinţă şi fire) şi de Părinţii sinodului al doilea (ale cărora teologhiceşti glasuri Părinţii acestui sinod zic că le îmbrăţişează. sau nici măcar după orice fel de cuvânt am putut. ca un străin să se scoată şi să cadă. şi timpurile şi locurile. Oarecare ziceri numai le vom arăta mai descoperit. dar şi pe ereticii împotriva cărora fiecare din acestea s-au adunat. cât şi de Părinţii sinodului întâi. hotărârile şi dogmele acestor zise sfinte sinoade. atât de Sfinţii Apostoli181. fie anatema. nici iarăşi a se scoate după cele mai înainte hotărâte. Că noi nici a se adaoge. şi pe Polihronie cel fără de minte (anatematisindu-i). nicidecum am socotit. TÂLCUIRE Canonul acest întâi nici de Zonara. în zadar aici să le mai zicem. celor ce s-au făcut mai înainte de acesta sinod. sau mai bine a zice politeia [multa dumnezeire] o au stricat. şi nu numai repetuire. şi anatematisind pe toţi. de aici neatins fiind obştescul trupul lui Hristos Dumnezeului nostru. ci şi pecetluire a dogmelor acestora. Deci făcând început canonul acesta de la zicerea Teologului Grigorie. să-l înceapă de la Dumnezeu. şi care au întărâtat cele deşarte împotriva lui Dumnezeu. după hotărârea cea acum aşezată de către proarătaţii Sfinţii şi fericiţii Părinţi. nici de Valsamon s-a tâlcuit. împotriva cărora fiecare din acestea s-au adunat. şi nu vor propovădui aşa. şi deofiinţă. care zice: Că prea bună rânduială este. cuvântul vieţii ţiindu-l. şi la care s-au făcut.15. pe Macarie fostul episcop al Bisericii Antiohenilor. Fiindcă nu este altă. Lepădând şi noi. (care şi eteroteie *străină dumnezeire]182. fără numai o scurtă cuprindere atât a dogmelor. şi a hotărârilor credinţei a sfintelor şi ecumenicelor şase sinoade. şi 178 PIDALION nedreptate au cugetat spre înălţime. pe Ştefan ucenicul lui. în care. şi nu vor slăvi. şi să sfârşească la Dumnezeu. şi de ereticii aceia. şi în scurt a zice: Legiuim cu ale tuturor bărbaţilor celor ce au fost bună încuviinţarea Bisericii lui Dumnezeu. credinţa a o păzi adevărată (Filipeni: 2. Hotărăşte să rămâie nekenotomisită şi nestrămutată credinţa cea dreaptă. Cât şi a timpurilor şi a locurilor. care nu sunt atât lesne înţelese de cei proşti. şi până la sfârşitul veacului neclătită a rămâne. şi conscriptele şi dogmele lor cele de Dumnezeu predanisite. trimitem pe cititori să le afle mai pe larg la începuturile canoanelor ale fiecărui sinod.Dumnezeu păzită cetate au preseduit. ca pe vrăşmaşii adevărului. care au fost luminători în lume. Iar acestea sunt 328 . Ca nu cele acolo zise.

pe lângă aceea ce era. sau credinţa ceea ce din Sfintele Evanghelii. şi aduc martori la aceasta pe mulţi din apusenii Părinţi. Domnul. şi întru Duhul Sfânt. ce pomeneşte aici canonul. Că. de cele întâi sinod zice. şi din apostoleştile epistolii. şi vrednică de cuvânt (precum mai-nainte am zis) în care şi simbol al credinţei au alcătuit. care a grăit prin Prooroci) şi de Părinţii celui al 3-lea şi al 4-lea şi al 5-lea şi al 6-lea sinod. Părinţii sinodului acestuia legiuiesc să rămâie adevărate. care poate însemnează. acest al 2-lea a adaos. Dar fiindcă preasfântul şi preaînţeleptul Marcu al Efesului.acelea ce s-a adaos de al doilea sinod în Simbolul Credinţei. fiindcă. aduc din acesta mărturii la oarecare din teologiceştile lor ziceri. Pentru aceasta predanisita de Apostoli credinţă aici se înţelege. şi să meargă la propovăduire în anul 44. şi slăvit. adică pe ereticii aceia pe care i-au anatematisit şi Sfinţii aceia Părinţi. Precum şi câţiva din teologii cei mai noi ai noştri. şi altul pe Fiul. pentru simbolul acesta îndestul a răspuns latinilor în Florenţa zicând: „Noi nici am văzut simbol al Apostolilor. adică dogmele credinţei. credinţa. 182 Etiroteia lui Arie a fost. că simbolul acesta este al Apostolilor. la teologia Sfântului Duh. sau ce neînscris şi prin glas predanisită de Apostoli perilipsis (adică în scurt cuprindere) a dogmelor credinţei. şi până la sfârşitul veacului neclătite. au făcut adunare prea mare. şi au stătut în lume ca nişte luminători şi de viaţă dătători. şi dogmele cele de Dumnezeu predanisite ale tuturor Sfinţilor. altul zice pe Dumnezeu Tatăl. şi împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat. şi predanisita de Apostoli credinţă. Şi împreună anatematisesc şi ei pe toţi vrăşmaşii adevărului. cap 6. Se vede însă că se cuprinde simbolul acesta în apostoleştile aşezământuri (în cartea 7 cap 42). de viaţă Făcătorul. sau şi din aşezământuri se adună. Că pe Tatăl îl 329 . care din Tatăl se purcede. care au strălucit în Biserica lui Dumnezeu. Şi în scurt a zice.” Precum scrie Silvestru marele eclesiarh cartea 6. 181 Unii vor că Sfinţii Apostoli când au fost să se despartă.

Dar şi oricare nu ţine dogmele bunei cinstiri ale prozişilor Sfinţilor Părinţi. 330 . că o au stricat întâiul sinod. şi ale alătura cu adevărata şi întreaga învăţătura a Apostolilor. nici le cugetă cu mintea. lepădarea aşezământurilor celor de acest fel potrivit o am făcut spre zidirea şi asigurarea creştineştii turme. ci se apucă a se împotrivi acestora. şi din catalogul creştinilor să se lepede. şi a lui Teofil celui ce a fost arhiepiscop Alexandriei. oarecare neadevărate şi străine de Evsevie (bunacinstire) s-au vârât. sau a scădea din dogmele acelor. preabine şi prea cu sârguinţă. Şi ale lui Grigorie fostului episcop al Neocesareei de minuni făcător. Pecetlui însă şi pe celelalte toate sfinţite canoane aşezate de Sfinţii şi fericiţii Părinţii noştri. Aşişderea ale celor în Sardica. ca şi de acum înainte să rămâie adevărate. aşezământurile cel prin Climent ale acestor Sfinţi Apostoli. Şi ale lui Petru fostului arhiepiscop al Alexandriei şi mucenicul. şi să se taie ca un mădular putred şi străin (de la trupul Bisericii al căruia Capul este Hristos). încă şi ale celor acum a doua oară întru această de Dumnezeu păzită şi împărătească cetate adunaţi în zilele lui Nectarie întâiului şezător (presedent) al împărăteştei cetăţii acesteia. Nicidecum judecând noi a fi primite ereticeştile minciuno-cuvântări. iar pe Fiul zidire. ale lui Grigorie Nissa. canoanele cele de Sfinţii şi fericiţii Părinţi cei mai-nainte de noi primite şi întărite. Dar însă. ale lui Atanasie arhiepiscopul Alexandriei. Încă şi ale celor 150 ce s-au adunat întruaceasta de Dumnezeu păzită împărătească cetate. Ce o zice aici canonul. Fiind însă că întru aceste canoane se porunceşte să primim noi. Şi ale celor 200 ce mai întâi s-au adunat în mitropolia Efesenilor. că nici ştiu. pe Tatăl mai mare. să fie anatema. nici le propovăduieşte cu limba. dar încă şi predanisite nouă în numele Sfinţilor şi slăviţilor Apostoli 85 la număr. CANONUL 2 Au socotit însă sfântul sinodul acesta şi aceasta. care în unele din vechi de către cei de străină slăvire pentru vătămarea Bisericii. aceasta zic ei. Încă şi ale celor în Cartagina. dar nici pot după oricare chip a adăogi ceva. dar încă şi a celor Neocesareea. Dar şi ale lui Dionisie fostului arhiepiscop al marei cetăţi Alexandriei. Dar însă şi ale celor în Laodiceea Frigiei. frumuseţea cea de bună cuviinţă a dumnezeieştilor dogme înnegrindu-o.zicea a fi nezidit. şi aceasta este socoteala nepotrivitelor trepte. ale lui Vasilie arhiepiscopul Cesareei Capadociei. şi prin urmare. CANOANELE SINODULUI 6 179 Hotărând şi aceasta. iar pe Fiul mai mic. şi întărite spre vindecarea sufletelor şi tămăduirea patimilor. Şi ale celor şase sute treizeci Sfinţi şi fericiţi Părinţi în Calcedon adunaţi. Aşişderea şi ale celor în Gangra. şi a celor în Ancira. Adică ale celor 318 Sfinţi Părinţi adunaţi la Niceea. Pe lângă acestea însă şi a celor în Antiohia Siriei.

ale lui Teofil arhiepiscopul Alexandriei. 4. Iar de s-ar arătat cineva că se apucă 11 183 Se osebesc oarecare canoane ale unor localnice sinoade. Pe ale sinoadelor celor locale anume18311. Iar dacă cineva se va prinde kenotomisind (înnoind) vreun canon din cele zise. a primi certarea precum acelaşi canon învaţă. sau a le strica. vinovat va fi după canonul cel de acest fel. Sinod 7. şi canoniceştile întrebări-răspunsuri cele făcute în zilele lui Nicolae patriarhul. şi hotar se făcea. şi le-au întărit. şi a întărit hotarele credinţei sfintelor sinoade celor 180 PIDALION ecumenice. Şi vezi la prolegomena postnicului. Însă precum acestea astăzi se află tipărite. fiindcă de cei de străine socoteli s-au neteisit (s-au stricat) în oarecare părţi. 3. acum întru acest al 2-lea pecetluieşte. can. şi mai ales în cele ecumenice. după obiceiul cel predanisit lor au stăpânit. Asemenea s-au primit de Biserică şi canoanele ce în urmă s-au făcut ale Sfântului Nichifor. 75. ori altele în locul acestora minciunosuprascrise a primi. 2. şi ale lui Ghenadie fostului patriarh al de Dumnezeu păzitei şi împărăteştei cetăţii aceştia. 1. după ce în canonul său cel întâi a pecetluit. 331 . sau apucându-se ar răsturna. pe cât s-au îndreptat. sau altele afară de canoanele care ne stau înainte a primi. şi de sinodul său. întrebuinţând ele spre buna stare a Bisericii. şi prin acelaşi întru ceea ce greşeşte a se vindeca. care nu s-au pecetluit (adică nu s au întărit) atâta. 1. ale lui Amfilohie episcopul Iconie. Şi vezi pentru dânsele în apostolescul canon 85). ale lui Timotei arhiepiscopul marei cetăţi Alexandriei celui mai dinainte. deşi de canonul acesta nu se pomenesc (nu ştiu pentru care pricină. cel al 48-lea al Cartaginei de cel 29 al acestuia. Precum cel al 4 -lea de către cel al 33-lea al acestuia. şi întăreşte şi canoanele. ori a nu le primi. Pe cele 85 la număr ale Sfinţilor Apostoli. can. alcătuite de oarecare şi minciunosuprascriere ale celor ce s-au apucat că cârciumărească adevărul. înlăuntru căruia se cuprindeau dogmele credinţei. ale lui Kiril arhiepiscopul Alexandriei. Însemnează însă că canoanele postnicului. Şi altele asemenea de către altele. care numai în locurile mai înainte zişilor mai întâi şezători.ale lui Grigorie Teologul. pentru vătămarea Bisericii. ori a le strica. Şi nimănui să-i fie slobod a preface canoanele cele mai înainte arătate. că nu este iertat nimănui. sau mai bine a zice s-au îmbunătăţit de către sinodul acesta. 1] TÂLCUIRE Fiindcă în fiecare sinod. Pentru aceasta şi sinodul acesta. pe care zice. Adăogând sinodul. [Apostolic. Cel al 15-lea al Neocesareei de către cel al 16-lea. le leapădă pentru siguranţa creştinilor. (că apostoleştile aşezământuri cele prin Clement. Dar încă şi canonul cel aşezat de Ciprian fostul arhiepiscop al ţării Afrorilor (Calcedon) şi mucenicul. că şi Părinţii cei mai înainte de dânsul le-au primit. Pe ale Sfinţilor Părinţi în parte anume. can. şi canoane se scriau. mie mi se pare că nici o necuviinţă şi neteisire cuprind ele. poate pentru pogorământul ce fac) însă s -au primit de toată Biserica. şi spre buna rânduială. Sinod 4. pe toate canoanele cele mai înainte arătate. Ale celor 4 ecumenice sinoade.

pentru că nu pomeneşte localnicele sinoade cele ce s -au făcut la apus. şi mai înainte de cunoştinţa noastră cunoscând folosul. pe care le -au adunat Vartolomeu Carangea. ori diaconi întâplându-se a fi. Către aceasta răspundem: Că sinodul. Şi mai ales căderea din neştiinţă ce a trecut la nu puţină mulţime de bărbaţi. şi de obşte însă. şi răul de sineşi tăindu-l. iar cei supuşi scaunului păzitei de Dumnezeu şi împărăteştei cetăţii acesteia. Şi în scurt precum cel al 5-lea ecumenic a primit pe cele ale lui Augustin.însele. acestea să le ia şi cel ce îl strică. care se numea eleur (numit motoc) şi era pe vremea sinodului al 4-lea în urma aceluia adică. câte se unesc cu canoan ele sinoadelor celor ecumenice. sau îl surpă pe canon. cei ai preasfintei Biserici a romanilor. pentru care zice canonul acesta? Vezi-l după cel în Sardica. spre osebirea lui Timotei al Alexandriei. care şi arhiereu şi jertfă. Totodată însă au primit împreună şi canoanele. Adică de cuprinde şi hotărăşte canonul aforisire sau caterisire. propunând să se păzească canonul scumpătăţii. nici să lăsăm înăsprită împetroşerea. câte erau în întrebuinţarea Bisericii. întru una pe amândouă unindu-le părinteşte împreună şi cu iubire de Dumnezeu. însemnează însă şi că. ca nici blândeţea să fie slabă. întru care a greşit18412. dar sub cuvânt la o 12 184 Iar care este sinodul cel a doua oară adunat în Constantinopol în zilele lui Nectarie. Aşa şi noi cele drepte ale sinoadelor celor ce s-au făcut la apus le primim. Socotim că cei ce au trecut la a doua nuntă. a rostit către sfântul acesta ecumenicul sinod. al trecutului Indiction. sau îl surpă. Pe lângă aceasta însă. ci câte au aşezat întru dreapta credinţă. şi de nelegiuirile lor degrab părăsindu-se. Iar cei ce de acest fel de patimă a nunţii a doua se cuprinse-se. sau şi ei au căutat spre întoarcere.a strica. nici canoanele acelora. casă tocmească greşeala sa. 332 . şi alţii mulţi înaintea lui. Pentru aceasta şi cele mai multe din cele localnice la apus au greşit. robindu-se păcatului. (voind a se păzi) cel al iubirii de oameni şi al milostivirii.însele au ieşit mai întâi adăogirea în simbol. şi pricina cea mai întâi şi mai de pe urmă a răutăţilor şi a desbinării (adică a ruperii). şi ale lui Ambrosie apusenilor. şi mai ales că dintr. şi CANOANELE SINODULUI 6 181 nealegând mai bine a se spăla de acesta. şi vrednici de jertfa cea înţeleasă a marelui Dumnezeu. din însuşi canonul acela. şi a curăţi cele puse asupra lor din nelegiuitele nunţi. şi departe au gonit împreunarea aceasta străină şi neadevărată. a anului şase mii o sută nouăzeci şi nouă. că cei ce se numără în cler. acela să ia certarea ce o cuprinde acel canon. sau a surpa vreun canon din acestea. şi spre mustrarea ereticilor. de iznoavă învăţându-se întreaga înţelepciune. însemnează că ale lui Timotei celui mai dinainte numeşte canonul acesta pe canoane. şi dau pe cele dumnezeieşti altora să fie curaţi şi liturghisitori neprihăniţi. ori prezbiteri. să se supuie canoniceştei caterisiri. Aceştia au socotit sinodul a conteni despre toată ieraticeasca Liturghie. a înşirat canoanele acelea ale Sinoadelor şi ale Părinţilor. ale localnicelor sinoade celor de la apus. sau anatema. Sau şi ale cărora muierile cel de a doua nuntă acum sau săvârşit. însă nu toate fiindcă papa Romei multe străine legiuieşte într . fiindcă latinii prihănesc sinodul acesta. pe care strică. adică despre lucrare. CANONUL 3 Fiindcă binecinstitorul şi iubitorul de Hristos împăratul nostru. Pe lângă acestea. şi până la cincisprezece a trecutei luni ianuarie.

şi iubire de oameni către dânşii. aceştia să se caterisească desăvârşit. acum în puţină vreme oprindu-se de sfânta Liturghie şi certându-se. locţiitorii patriarhului Romei au propus să se păzească scumpătatea canoanelor la cei bisericeşti. 17. iar despre alta. sau diacon. deslegându-se nelegiuita însoţire a lor. acest iconomicesc canon l-au dat. sau amorizată. aşişderea încă şi cei ce după hirotonie cu o singură nelegiuită nuntă s-au împreunat. 12. ca să li se ierte nelegiuirea cea din neştiinţă. şi s-au despărţit cu voia lor de această nelegiuită nuntă. can. nicidecum sporind la mai mare treaptă. Aşişderea şi cel ce va lua văduvă. zic. şi s-a întâmplat văduvă cea luată. 18. Iar acestea la cei ce au rămas până la cincisprezece. Că de vreme ce împăratul ia rugat să curăţească preoţimea de necurăţia nelegiuitelor nunţi. aceştia dregând împreună pe amândouă. Iară de cinstea şederii şi a stării să se împărtăşească. însă să se împărtăşească de şederea şi de starea cea împreună cu cei ierosiţi din afară de Altar plângânduse către Dumnezeu. precum s-a zis a lunii lui ianuarie a Indictionului al patrulea în greşalele cele mai înainte zise.” [Apostolic. şi conpogorământul (şi mai ales pentru că multă mulţime din preoţii cei de atuncea căzuse într-acest fel de nunţi din neştiinţă) pentru rugămintea împăratului.hotărâtă vreme fiind certaţi. şi numai pentru cele preoţeşti am întipuit. şi plângându-se Domnului. sau din cele ce pe scenă (adică actriţă). adică prezbiterii. sau orice din catalogul ieraticesc. Iar câţi dimpotrivă ierosiţi fiind şi însoţiţi cu a doua nuntă. diaconii şi ipodiaconii. sau prezbiter. sau slujnică. întru care căzuse. este lucru nepotrivit. Sinod 6. ca cel ce se va însoţi cu două nunţi după botez. prezbiteri adică. s-au judecat de cuviinţă. şi înnoind canonul cel ce opreşte. Iar cei ce s-au împreunat adică cu o singură femeie. şi pe viitorime sigurisind. Aceştia. pentru ca să li se ierte nelegiuirea lor cea din neştiinţă. can. sau orice din ieraticescul catalog. Şi despre o parte adică. scumpătatea zic. Că a binecuvânta pe altul. să contenească de a lucra cele al preoţiei. sau ţiitoare va câştiga: „Să nu poată a fi episcop. au rămas nepocăiţi până la vremea sinodului acestuia. episcopii cei de sub patriarhul Constantinopolului zicea să se fac conpogorământ. mai-nainte de a se face sinodul s-au căit. şi răul ce se făcea atuncea îndreptându-l. şi nu s-au despărţit de nelegiuitele nunţi. cela ce este dator a-şi griji ranele sale. iarăşi să se aşeze la treptele lor. arătat este că. 19. 26. îndestulându-se cu înainte şederea. sau diaconi. să nu poată a se face episcop. şi pocăinţă. sau că muierile murindu-le cele de al doilea. s-au întors către întreaga înţelepciune. sau lepădată. sau prezbiter. şi mireni să se facă. 27] TÂLCUIRE Părinţii sinodului acestuia. şi pe nimeni să binecuvinteze. cei ierosiţi câţi căsătorindu-se de a doua oară. can. că. Pentru că nu este lucru cuviincios a da binecuvântare 333 . până la o stare de vreme hotărâtă. sau diacon. Vasilie. hotărând de acum înainte. au hotărât.

22. sau câţi în urmă după ce s-au hirotonisit. can. Sinod 4. Însă aceasta să se facă după ce se vor despărţi de nelegiuitele însoţiri. Cartagina. sau anagnost. Iar de va fi mirean să se aforisească. după ce vor rămânea nelucrători a ori ce fel de sfinţită lucrare în puţină vreme. 3. şiau luat femei văduve. ci şi cu mireancă muiere de vor curvi. sau cu călugăriţă. 19. Sinod 6. Iar dacă careva va călca cele de noi hotărâte. Sinod 7. iarăşi să lucreze cele ale ieriei lor. 25. can. păzindu-şi de aici sieşi neprihănirea. 45. ca unul ce a stricat pe mireasa lui Dumnezeu. ci la treptele în care s-au aflat fiecare dintr-înşii. 9. sau prezbiter. 89] TÂLCUIRE 334 . 6. 32. însă la mai mare treaptă nu se înalţă. sau diaconi. afară petrecând din cei din canon care poartă persoane neprepuelnice. sau psalt. can. Însă nu numai cu călugăriţă de vor curvi cei ierosiţi şi clericii se caterisesc. 51. cel ce este dator a-şi vindeca prin pocăinţă ranele sufletului său. să se caterisească. acolo să rămână. can. Iar câţi prezbiteri. precum zice canonul 27 al marelui Vasilie. 60. pentru ierosiţii cei arătaţi. sau diacon şi ipodiacon. împreună şi pe al celui al 19 apostolesc. reînnoiesc. can. 17. şi 16 al sinodului 4. 16. [Apostolic. să se caterisească. Iar de vor fi mireni să se aforisească. Iar călcând (hotărârea aceasta) de vor fi clerici. şi aceştia asemenea. sau portar ar preacurvi cu femeie afierosită lui Dumnezeu. După canonul 25 apostolesc. 21. can. 18. can. să aibă muiere. CANONUL 5 Nimeni din cei din catalogul preoţesc. pe care le şi arată anume. 70] TÂLCUIRE Canonul acesta cateriseşte pe clericii cei ce curvesc cu femei afierosite lui Dumnezeu. aforiseşte însă pe mirenii cei ce au făcut aceasta fiindcă au stricat pe mireasa lui Hristos Dumnezeu mirelui sufletelor. Sinod 1. 3. să se caterisească. 44. ori şi văduvă. ori fecioară de ar fi fost ea mai înainte şi s-a făcut călugăriţă. can. can. 26. Pe aceasta să o păzească şi cei scopiţi. can. 40. 19. sau slujnică. s-au căsătorit. can. 20. adică hotărăsc ca de acum înainte să-şi aibă tăria lor canoanele Sfinţilor Apostoli cel 17 şi 18 adică. 19. Ancira. Acestea cu iconomie hotărându-le.altora. CANONUL 4 Dacă vreun episcop. şi 182 PIDALION cu conpogorământ Părinţii aceştia. Vasilie. sau ipodiaconi. Ancira. 18. can. Neocesareea. purtând grijă de neprihănirea lor. 45. 9. a cărora tâlcuire vezi-o. [Sinod 1. Vasilie.

Iar de va îndrăzni cineva a face una ca aceasta. CANONUL 7 Fiindcă ne-am înştiinţat că la unele din Biserici se află diaconi. CANONUL 6 Fiindcă s-au zis de apostoleştile canoane. Iar de ar îndrăzni a face aceasta. cel mai de pe urmă de cât toţi să fie din ceata întru care se numără în Biserica sa. Sinod 4. can. sau a diaconului. clerici fiind (fără de voie fiind scopiţi. poruncim ca diaconul. se va cinsti. şi de aici unii dintre dânşii obrăznicie întrebuinţând. cu lege de nuntă să se împreuneze cu muiere. a nu ne bucura de şederile mai 335 . iar mireni fiind să se aforisească. sau a prezbiterului. Ancira. şi noi aceasta păzindu-o. Iar care din aceştia va călca canonul acesta. sau prezbiter după ce se va hirotonisi. 19. poruncesc. afară de feţele cele fără de prepus pe care le cuprinde canonul al 3-lea al sinodului întâi care sunt acestea. şi de la sine stăpânire. după hirotonia cea pusă asupra lui. [Apostolic. TÂLCUIRE Fiindcă canonul 26 al Sfinţilor Apostoli rânduieşte. 25. sau diacon. sau din fire) să se caterisească. să nu aibă voie. şi mătuşe ori de pe tată ori de pe maică. să nu aibă muiere ţiitoare în casa sa. să se caterisească. Cartagina. 13. sau diacon. maică. Iar de o va CANOANELE SINODULUI 6 183 face aceasta. Iar de va voi vreunul din cei ce vin către cler. după ce se vor hirotonisi. sau slujnică. 33]. can. unul ca acela din treapta sa pogorându-se. de acum înainte nicidecum ipodiacon. Nimeni din cei ierosiţi petrecând cinstit. unul ca acela să nu şadă mai sus decât prezbiterul. deşi în dregătorie sau în orice fel de oficie bisericească s-ar afla. având oficii bisericeşti. can. sau a mitropoitului. că singuri anagnoştii şi cântăreţii pot a se căsători. singuri anagnoştii şi cântăreţii pot a se însura. poruncim. 14. să nu aibă voie a se însura. can. însoară-se mai-naintea hirotoniei. ca de acum înainte nici un ipodiacon. soră. întrebuinţând tiranicească sumeţie. Afară numai. Că atunci. pentru ca să se păzească pe sineşi neprihănit înaintea poporului. şed mai sus decât prezbiterii. Asemeni însă şi cei scopiţi păzind şi aceia neprihănirea pentru sineşi.Rânduirea canonului acestuia este aceasta. a-şi alcătui luişi căsătorie nuntească. ca unul ce plineşte locul aceluia. fiindcă Domnul nostru sfătuieşte. să se caterisească. aducându-se cineva în cler din cei neînsuraţi. Iar de va îndrăzni a face aceasta. Iar de va voi cineva din aceştia a se însura. să se caterisească185. va merge într-o altă cetate pentru vreo pricină de căpetenie. Pe acesta şi Părinţii sinodului acestuia întărindu-l prin acest canon. dacă purtând faţa însuşi patriarhului său. să o facă aceasta mai înainte de hirotonia ipodiaconului. 25. sau prezbiter. să nu locuiască împreună cu feţe sub prepus.

sus. cu cât mai vârtos se cade aceasta a se păzi la dregătoriile cele duhovniceşti. acela. ca de la însuşi Domnul şi Dumnezeul nostru. cei mai josiţi cu dregătoria nu şed mai sus. va şedea mai sus decât prezbiterul. can. şi ale clericilor. Precum învaţă Domnul prin pilda pomenită în acest canon. 185 Pentru aceasta atâta al doilea aşezământ al titlului 1 din nearale (Fotie titlul 9 cap 28) legiuieşte. suie-te mai sus. ale celor Sfinţiţi. de se va întâmpla a se cinsti mai mult decât ceilalţi diaconi de o treaptă cu dânsul. şi cinstiri. şi a nu şedea mai sus. având oficii bisericeşti (care se numesc boierii. şi cel ce smereşte pe sineşi se va înălţa”. nu ca un diacon. se va smeri.7) Aceasta însă se va păzi şi la celelalte finţite cete. Fiindcă decât dregătoriile lumii. şi feciorie. să nu şezi la locul cel mai de sus. să se facă cel mai de pe urmă şi mai josit decât toţi diaconii. că cel ce hirotoniseşte pe cel neînsurat. de poate vieţui cu întreaga înţelepciune. 18. Că atunci se va cinsti mai mult decât prezbierii. ci ca unul ce poartă faţa patriarhului sau a mitropoitului. să nu şadă mai sus decât prezbiterii. fiindcă oarecare diaconi. a marelui iconom adică. Nu cumva altul mai cinstit decât tine fiind chemat de el. Şi nu numai diaconii se cuvine a nu se cinsti mai mult decât prezbiterii. către cei chemaţi pildă ca aceasta: „Când te vei chema de către cineva la nuntă. şi venind. Iar care diacon tiraniceşte întrebuinţând sumeţia. can. Căci. Ci când vei fi chemat. va zice: Dă locul acestuia. Fiindcă dacă la dregătoriile cele lumeşti şi din afară. a hartofilaxului (păzitorul de hârtie). Laodiceea. după Valsamon. decât ipodiaconii. Că zice. De aici înainte nici un diacon. care se dau cu dumnezeiescul darul Duhului. care sunt mai sus şi mai înalte decât cele lumeşti. Şi atunci vei începe cu ruşine a ţine locul cel mai de jos. 20] TÂLCUIRE Rânduieşte canonul acesta. pentru vreo bisericească trebuinţă. în orice cin bisericesc aflându-se. şi protecdicului (întâiul avocat) se obrăznicesc şi şed mai sus decât prezbiterii. sau a mitropolitului. în ce chip sunt cele ale clericilor cele din afară. a micului sechelarie. precum am zis. Adică nici ipodiaconii decât diaconii. şi prilejuri de câştig. nici se cinstesc mai mult decât cei mai de sus. s-ar trimite la alt loc. cel ce te-a chemat pe tine şi pe acela. [Sinod 1. după învăţătura ce se află la Sfântul Evanghelist Luca. a schevofilaxului (păzitorul de vase). nu se cade a şedea mai sus decât cetele cele mai înalte decât ele. Şi ca să se scoaţă din episcopie 336 . a marelui sechelar. trebuie să-l întrebe. ci şi celelalte mai josit cete. şi care au dregătorii mai mari. (Luca: 14. şezi la locul cel mai de jos. nici citeţii. afară numai dacă purtând faţa patriarhului. când va veni cel ce te-a chemat să zică ţie: Prietene. Că tot cel ce se înalţă pe sineşi. Atunci va fi ţie cinstea înaintea celor ce vor şedea împreună cu tine. mai bune ştim pe cele duhovniceşti.

[Apostolic. 42. 18. 184 PIDALION CANONUL 8 Întru toate voind şi noi să stăpânească cele legiuite de Sfinţii Părinţii noştri. Antiohia. can. pentru bisericeştile întrebări. şi fiind sănătoşi. can. 69] TÂLCUIRE 337 . 43. Dar fiindcă se îngreunează arhiereii a se aduna de două ori pe an. cât şi pentru alte pricini ce se întâmplă. precum este cu putinţă a se ivi. de prozişii episcopi. 5. Sinod 1. frăţeşte să se certe. can. 22. Cartagina. 104] TÂLCUIRE Părinţii aceştia întăresc cu adevărat şi reînnoiesc canonul Sfinţilor Părinţi. aceştia să se mustre frăţeşte. odată pe an în fiecare eparhie pentru a cerceta şi a îndrepta bisericeştile pricini ce s-ar întâmpla. s-a socotit ca în tot chipul odată pe an să se facă sinod în fiecare eparhie. 85. [Apostolic. Laodiceea. Iar sinodul acesta să se facă la vremea. can. Sinod 7. 47. 6. 26. ce va da voie unui ipodiacon. aflându-se prin cetăţile lor. 54. unde episcopul mitropoliei va socoti. Sinod 4. Iar câţi episcopi aflându-se la episcopiile lor. şi mai ales întru sănătate petrecând. şi pentru celelalte ale vremilor stări împrejur. 24. 19. can. celor înainte de ei. ori să înceteze. can. 81. 37. de nu se vor înfăţişa în sinod. can. can. şi ceea ce nu este lui legiuit a face? Iar de ar face ceva de acest fel. unde ar găsi de cuviinţă mitropolitul fiecărei eparhii. cea de la Sfintele Paşti până la sfârşitul lui octombrie. 20. ce porunceşte să se facă în fiecare an două sinoade în fiecare eparhie. can. cu cât mai vârtos altora întru aceasta a sluji. ori să se caterisească. cu neputinţă este proşezătorii Bisericilor de două ori pe an a face sinoadele. Însă fiindcă atât pentru năvălirile barbarilor. Iar episcopii cei ce nu vor veni împreună. şi slobozi de orice nevoie şi purtare de grijă.episcopul acela. sau diacon să se însoare după ce se va hirotonisi. a intra în cârciumă nu este iertat. CANONUL 9 Nici unui cleric să fie iertat a avea prăvălie de cârciumă. la locul unde va socoti episcopul mitropoliei precum mai înainte s-a zis. şi de toată neapărata şi cea de nevoie îndeletnicire slobozi fiind. reînnoim şi pe canonul cel ce zice că în fiecare an să se facă sinoade de episcopii cei ce se află în fiecare eparhie. la locul acela însă. Că dacă unuia ca acestuia. De la sărbătoarea Sfintelor Paşti până la încheierea lunii octombrie a fiecărui an. pentru năvălirile şi frica barbarilor vrăşmaşi. Cartagina. Sinod 7. negreşit şi cu neapărat chip poruncesc să se facă sinod de episcopi. can. 84.

că oricare din acei arătaţi va lua dobânzi pentru banii ce va împrumuta.31-33). că nici unui cleric. Că zice dumnezeiescul Apostol: „Toate spre slava lui Dumnezeu faceţi-le. va pune pe alţii şi vor sluji într-însa. Cartagina. can. 5. piedică punând celorlalţi şi sminteală. şi întru alte locuri. să mănânce azimile cele de la iudei. cu cât mai vârtos a sluji într-însa celor ce intră. Citeşte şi pe 42 apostolesc. Însă mai bine este a vinde (sau a o da în chirie) şi a cumpăra altă avere mai cinstită. sau surparea celor apostoliceşte legiuite. nu se leapădă. neîmpiedicători faceţi-vă şi iudeilor. 20. nepărăsindu-se să se caterisească. Vasilie. necăutând folosul meu. şi după hirotonia ceea ce a venit peste dânşii. can. sau mirean. Iar de s-ar apuca cineva a face una ca aceasta. 14] TÂLCUIRE Acest canon zice. CANONUL 12 Şi aceasta încă au venit la cunoştinţa noastră. şi mai potrivită epanghelmei clericilor. şi a face acelea ce nu sunt iertate epanghelmei sale? Iar care va face dimpotrivă. după Zonara. aceasta. iar de va fi mirean. can. şi doftorii de la dânşii să primească. căci dacă nu este iertat măcar a intra în cârciumă. şi elinilor. ori şase. sau diaconul. ori să înceteze. Precum şi eu întru toate tuturor plac. CANOANELE SINODULUI 6 185 CANONUL 11 Nici unul din cei ce se numără în ieraticeasca tagmă. să se aforisească. Iar acesta o zicem. s-a socotit. ci de mântuirea şi de sporirea cea spre mai bine a popoarelor noi purtând grijă. ca să se mântuiască” (I Corinteni: 10. ci pe al celor mulţi. acesta ori înceteze de aceasta. şi a nu se da oarecare prihănire asupra ieraticeştei aşezări. de va fi cleric. 4. cât şi în Libia.Canonul acesta hotărăşte. şi Bisericii lui Dumnezeu. pentru a se face toate spre folosul turmelor celor de sub mâna noastră. 17. Iar dacă având el a sa cârciumă. ori doisprezece. ori să se caterisească. CANONUL 10 Episcopul. nu spre stricare. can. este iertat a avea cârciumă. sau prezbiterul. iubitorii de Dumnezeu proşezătorii (presedenţii) cei de acolo împreună locuiesc cu muierile lor. „Următori ai 338 . luând camătă sau cele ce se zic sutimi. că atât în Africa. Deci multă sârguinţă având noi. ori de nu va înceta să se caterisească. la suta de lei (să zicem). nu-i pricinuieşte vătămare şi împiedicare. can. ca nicidecum una ca aceasta de acum să nu se mai facă. să se caterisească. nici la boale să-i cheme. Laodiceea. Sinod 1. [Apostolic. 44. nici în băi nicidecum să se scalde împreună cu aceştia. nici să se împrietenească cu aceştia.

pentru că. şi prezbiterii şi diaconii. precum aceasta o zice canonul al 6 -lea al Apostolilor. Din canoanele localnicului sinod din Cartagina. precum şi eu al lui Hristos” (I Corinteni: 4. prin canonul acesta legiuieşte a se păzi pretutindeni. 3. Şi de unde este arătat? 1. şi petrecerea creştinilor înflorind întru faptele cele bune. 5. care este fără de prihană. ca de acum înainte nici un arhiereu să locuiască împreună cu femeia sa. nici le surpă nici le strică acestea. dăruiau după moartea lor fiilor lor episcopia ca o clironomie. can. dar încă şi cu totul a nu locui împreună cu ele. Pentru că arhiereii fiind din rânduiala ce deplinitoare. bărbat al unei femei) şi zicând. Africă mai în urmă s-a numit. şi mai ales întru feciorie. [Apostolic. pe oarecare eparhie cuprinsă de acel loc după Meletie) şi întru acele locuri. şi pricinuiesc sminteală celorlalţi. Pentru că grija femeii şi a fiilor. Ori Libie numeşte de obşte pe toată partea aceea. Pentru aceasta şi către scumpătăţita întreaga înţelepciune se cade a-şi îndrepta viaţa lor. Sinod 6. şi toată casa. nu căci acum aceasta se păzeşte în Biserică. cum că în Africa şi în Libia (sau că cu două numiri numeşte pe acest loc. însă de localnic canon. 48. 33] TÂLCUIRE Zic Sfinţii Părinţi. precum zice sinodul. Iar sinodul acesta. din cele patru părţi ale lumii. însă aceasta poruncim. poruncim. Iar Africă cu deosebire. să facă hotărâre: adică făgăduinţă. pentru năravul lor cel sălbatic. fiindcă. a avea adică numai o singură femeie.mei faceţi-vă. sau rânduirii lui Pavel. (cuvânt 2 la Iov) şi 2. a se depărta adică episcopii de femeile lor. îi opreau de a se îngriji pentru turma lor. Ci în locurile cele barbariceşti numai. Deci pentru a nu se face toate necuviinţele acestea. Cartagina. după ce se va hirotonisi18613. Pentru aceasta a zis. 4. şi rânduia. 186 PIDALION nu spre surparea şi stricarea atât al obştescului canon al Apostolilor celui al 5-lea adică. fiindcă o parte ce este către amiazăzi. şi mai înaltă decât toate celelalte bisericeşti rânduieli. cel al 4-lea şi al 33-lea care stăpânea în locurile Africii. că episcopii. Ci fiindcă vede sinodul Biserica sporind. Fiindcă după Pavel: „Cel însurat se grijeşte cele ale lumii cum va plăcea femeii”. cu desăvârşită sfinţenie şi curăţenie. Apostolescului canon al 5-lea. se cuvine a fi depliniţi întru faptele cele bune. can. mai-nainte numindu-se. Am zis prin canon ecumenic. 339 . 30. şi după ce se făgăduiau. iar nu de sobornicesc.16). au canonisit să înflorească şi petrecere a arhiereilor cu neînsurarea. Pentru că arhiereii cei ce aveau femei şi copii. 1. să se caterisească. a se depărta de femeile lor (cu învoirea obştească şi a femeilor). (ce zice pentru episcopi. Pentru că arhiereul se cade a fi împodobit. zicând: „Vei aşeza prin cetăţi prezbiteri” (adică episcopi după Hrisostom. şi cu întreaga înţelepciune. can. can. De la dumnezeiescul Hrisostom tâlcuind cuvântul lui Pavel. şi după ce se hirotonisesc locuiesc împreună cu femeile lor. Gangra. Iar de se va vădi cineva făcând una ca aceasta. dar nu şi pretutindeni. care aforiseşte pe episcopul acela ce cu pricinuire de evlavie îşi va despărţi pe femeia sa cu sila. şi mai -nainte de sinodul acesta era oprită nunta de la arhierei. Libia. arătat este din canonul 33 al sinodului din Cartagina. 2. şi păgânătatea credinţei. au oprit despre nuntă pe arhierei aceste ecumenic sinod prin canonul acesta. după Hrisand. şi multe din lucrurile Bisericii rău se răpeau. bărbat al unei femei. au oprit sinodul acesta prin canon ecumenic de a avea arhiereii femei. Ci căci atunci către elinii cei ce aflau în curvie. Iar ca şi prezbiterii şi diaconii să se depărteze de femeile lor (nu au oprit) ci au iertat prin al 30-lea canon. Noi dar silindu-ne a lucra toate cele ce privesc către obştescul folos al creştinilor celor ce se păstoresc. unii ca aceştia cu muierile lor. precum 13 186 Însemnează că pentru trei oarecare pricini mai de căpetenie. fiindcă ne-am înştiinţat. cât şi a aşezământului ce osebit face Pavel către Tit. 4. mare lucru se socotea aceasta. şi curăţie. Iar cum că locuiau împreună. Şi nu se împotriveş te sinodul acesta. arhiereii cei de acolo.

au zis. Precum zice. precum şi eu următor al lui Hristos. Şi „Legatu-te-ai cu femeie? nu căuta deslegare” (I Corinteni: 7. că se va depărta de legiuita împreunare cea cu femeia sa. Care va fi fără de prihană. ca să poată. şi mai ales a ajunării. Ca nu de aici nunta cea de Dumnezeu legiuită. prepuind cea dimpotrivă din împreună-locuinţa lor ce a de acest fel.4). (Matei: 19. episcopul ia şi numele prezbiterului. nici ca cum dezlegând tocmeala cea către muierile sale. Că trebuie cei ce stăruiesc înainte jertfelnicului în vremea întrebuinţării celor sfinte a fi înfrânaţi întru toate. şi binecuvântată cu venirea sa cea faţă. oricâte am face. sau lipsindu-i pe ei de împreunarea unuia cu altul la vremea ce cuviincioasă. Împreună locuind cu legiuita femeia. Ci purtând grijă pentru mântuirea. Noi vechiului canon urmând al apostoleştei scumpătăţi şi rânduieli. Deci de va îndrăzni cineva afară de 340 . ca şi cea prin Apostoli predanisită şi din însăşi învechimea păzită. de se va afla vreunul vrednic spre hirotonia de ipodiacon. sau a prezbiterului.27). să fie siliţi a ocărî. şi patul nespurcat” (Evrei: 13. sau de diacon. şi de acum înainte voim a avea tărie. că se cade episcopul şi celelalte). şi a rugăciunii. şi diaconii şi prezbiterii după hotarele lor. Faceţi-vă următori ai mei. Şi este arătată aceasta şi din ceea ce pe urmă se adaugă. cu toate acestea norodul cel de obşte se scandaliseşte. Căci deşi arhiereii cei ce împreună petrec cu femeile lor. Că ştim că precum şi cei ce s-au adunat în Cartagina luând purtare de grijă pentru viaţa cea cinstită a slujitorilor. şi elinilor. întru slava lui Dumnezeu să le facem. omul să nu despartă”.am zis la începutul celui 1 apostolesc. a dobândi. nu poruncim aceasta. ca ipodiaconii cei ce pipăie sfinţitele Taine. Că dumnezeiescul Apostol ne porunceşte.6) Şi Apostolul învaţă că „Cinstită este nunta. şi creştinilor. şi noi asemenea să o păzim. nici iarăşi în vremea hirotoniei să i se ceară a mărturisi. ce zice Apostolul. căci glasul Evangheliei strigă: „Cele ce Dumnezeu a împreunat. spre stricare acestora. vieţuiesc întru întreaga înţelepciune şi înfrânare. să mărturisească că nu se vor mai împreuna cu femeile lor. să se caterisească. şi să nu ne facem sminteală iudeilor. că cei ce vor a se învrednici de hirotonia diaconului. bărbat al unei femei. şi sporirea creştinilor întru cele mai deplinite.a se înfrâna şi despre soţiile lor. şi pentru ca să nu pricinuiască oarecare prihănire împotriva arhieriei. Iar de va locui vreunul din arhierei împreună cu femeia sa. CANONUL 13 Fiindcă în Biserica romanilor am aflat că în rânduială de canon s-au predanisit. ci pe al celor mulţi ca să se mântuiască. şi eu întru toate tuturor plac. acesta nicidecum să se oprească a se înainta la acest fel de treaptă. însoţirile sfinţilor bărbaţi cele după legi. Drept aceea. sau de prezbiter. şi-i prihăneşte. Fiindcă nu caut folosul meu. zice. ceea ce cer obşteşte de la Dumnezeu. ştiind că vreme este la tot lucrul.

şi de rugăciune după Pavel. rânduim. că hirotonisindu-se se va despărţi de muierea sa. TÂLCUIRE Aceasta rânduieşte canonul acesta. de la împreunarea legiuitelor lor femei. zicem. şi iarăşi „Legatu-te-ai cu femeie? Nu căuta să desparţi”. ceea ce se cuvine a se face în cuviincioasa vreme. şi prezbiteri. sau pentru obştescul folos al norodului (după al 3-lea canon al sinodului din Cartagina). sau ipodiaconi. Ca predanisirea cea prin Sfinţii Apostoli dată. să se înfrâneze despre soţiile lor. Aşişderea şi. pentru ca să poată prin înfrânarea aceasta. şi preoţii cei ce se ating de sfintele Taine. pe femeia sa cu pricinuire de evlavie o va lepăda. Precum dar Părinţii sinodului din Cartagina purtând grijă pentru cinstirea celor ierosiţi. pe oarecare din cei sfinţiţi. că. Pentru ca să nu necinstească nunta cea de Dumnezeu legiuită. ca să mărturisească în vremea hirotoniei cei ce vor a se face diaconi. după însuşi ale lor hotărâri şi după canonul 33. iar stăruind. a-i lipsi de împreunarea şi împărtăşirea CANOANELE SINODULUI 6 187 cea către legiuita femeie. diaconii. prezbiteri. voim şi rânduim să rămâie întărite şi nedespărţite însoţirile celor sfinţiţi. ca ipodiaconii. să se caterisească. să se cataerisească. Deci oricare va 187 Însemnează că Luca patriarhul fiind întrebat. Căci. sau diacon. să primească de la Dumnezeu. în vreme de post. dacă vreun prezbiter. cele de mai sus trei rânduieli (tagme) ale celor ierosiţi să se înfrâneze de muierile lor. aşa şi noi acesteaşi cu Părinţii aceia zicându-le. Pentru că cei ce stau înaintea jertfelnicului se cuvine a fi înfrânaţi despre toate în vreme ce ierurghisesc. şi în Cana Galilei blagoslovită. dacă Dumnezeu a poruncit evreilor trei zile să nu se apropie de muierile lor. de va fi vrednic de hirotonie şi până la prezbiter să se facă. Şi Apostolul învaţă că: „Nunta este cinstită şi patul nespurcat”.apostoleştile canoane pornindu-se. sau diaconi. că după hirotonie nu se vor mai împreuna cu femeile lor. şi când nu slujesc dumnezeieştile Taine. Adică când nu este post. ci şi mirenii cei însuraţi. celui al cincilea adică.187 drept aceea cel ce este căsătorit cu femeie legiuită. zicând: fiindcă ne-am înştiinţat că la Roma se păzeşte ca un canon necălcat. şi noi asemenea să o păzim. noi urmând vechiului canon al Sfinţilor Apostoli. fără a fi îndatorit de nevoie a mărturisi. sau în parte adică. gătindu-se să 341 . şi care din însăşi în vechime au stăpânit. fără a-i despărţi pe dânşii după hirotonie. după canonul 3 al acestuiaşi (adică în scrisele predanisiri şi cele nescrise. câte zile se cade a se depărta de femei cei ce vor a se împărtăşi? A hotărât sinodiceşte. Nu numai cei sfinţiţi. după Zonara şi Valsamon). să se aforisească. ceea ce cer de obşte. Şi precum Domnul însuşi prin Evanghelie zice: „Pe cei ce Dumnezeu i-a împreunat omul să nu despartă”. după Zonara. că trei zile să nu se apropie de femeile lor. au hotărât.

prin dumnezeiasca Euharistie? Şi dacă Avimeleh (sau Aviatar) arhiereul. 19. precum un preasfânt obicei şi rânduială ca aceasta. ca prezbiterul mai înainte de treizeci de ani să nu se hirotonisească. can.primească legea cea veche (Ieşire: 19. Şi cu toate că de dumnezeieştile canoane postul înainte împărtăşirii. CANONUL 14 Canonul sfinţilor. şi ei au răspuns. Vezi şi subînsemnarea celui 63 apostolesc şi cel al 7-lea al Neocesareei. şi a început a învăţa propovăduirea Evangheliei. supune canonisirii pe cei nou căsătoriţi care s-ar împreuna întru aceeaşi zi după sfânta Împărtăşire. vrând a da pâinile punerii înainte. can. să se caterisească188. că într-alt chip nici este iertat a se apropia) cei ce vor să se cuminece cu stăpânescul Trup? Dar şi cei ce vor să se căsătorească prin nuntă. şi înainte de a se începe dumnezeiasca Liturghie să se cunune. can. [Sinod 1. păzindu-se a nu se împreuna în noaptea aceea. şi se păzea.15). nu legea. nici diaconul mai înainte de 25 ani. cu cât mai vârtos se cuvine a le păzi acestea cei ce vor să primească întru sineşi. Aşişderea.5). şi sfârşindu-se să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine. cu mult mai vârtos este destul spre aceasta postul cel de trei zile. Cum nu se cuvine dar a fi trei zile curaţi de împreunarea femeiască (arătat că de femeile cele legiuite se zice. întărindu-le pe acela. măcar de ar fi omul cu totul vrednic. lui David şi vitejilor lui. Căci şi Domnul la vârsta de treizeci ani s-a botezat. Că Domnul nostru Iisus Hristos. i-a întrebat. şi mai sus numitul patriarh Luca. că trei zile sunt de când sunt păziţi de împreunarea cu femeie (I Împăraţi: 21. De aici încheiem din cea mai mare pe cea mai mică. şi se păzeşte până acum de adevăraţii creştini cei ce vor să se mântuiască. nu se rânduieşte. să se înceapă dumnezeiasca Liturghie. în anul al treizecilea s-a botezat. Sinod 4. că de este destulă spre gătirea dumnezeieştii Cuminecături depărtarea cea de trei zile de trupeasca amestecare. Neocesarea. şi a început a boteza. de sunt curaţi de femei. cei ce pot însă a posti mai înainte de aceasta şi o săptămână întreagă. ci pe însuşi puitorul de lege Dumnezeu. a posti şi a se pregăti. şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri să stăpânească şi întru aceasta. ci să aştepte. precum arată 342 . iar diaconiţa mai-nainte de 40 să nu se hirotonisească. bine fac. can. a nu se hirotonisi treptele arătate mai-nainte de a ajunge cu vârsta la anii arătaţi. şi a început a învăţa. 21] TÂLCUIRE Canonul acesta anume aşează pe cel al 11-lea al sinodului din Neocesareea. se cuvine a se mărturisi şi mirele şi mireasa. iar după ce se vor cununa. Pentru aceasta după Valsamon. şi rânduind. 188 PIDALION cuteza afară de apostolescul canon a opri pe mai sus numiţii clerici de împreunarea cu femeile. Cartagina. 15. 11.

ca şi toţi arhiereii. că mulţi iubind vrednicia preoţiei. ce se află în Fenicia. şi pentru că iartă în Lehia pe dreptslăvitorii preoţii cei a doua oară căsătoriţi. zic. ca nişte învăţători ai credincioşilor. Prihăneascăse dar pe sineşi ticăiţii pentru că iartă pe arătaţii preoţi ai maroniştilor ca şi în ziua când se împreunează cu muierile lor să liturghisească. iar dacă cineva din cei ce s-ar afla în orice fel de ieraticească stare. şi mai ales pentru a nu dărui fiilor lor lucrurile Bisericii. şi nu puteau a o dobândi având femei. nici diacon mai jos de 25. Citeşte şi pe cel al 19-lea al sinodului 1 şi subînsemnarea celui al 11-lea al sinodului din Neocesareea. De vreme ce însă acest obicei în Roma era necălcat. înduplece-se măcar de un om lumean şi mirean. 3. nu iertăm a se face prezbiter mai jos fiind cu vârsta de treizeci de ani.23). zicând. sau unui sat. că au greşit sinodul acesta legiuind Bisericii celei din Roma despre nunţile preoţilor. şi ţiitoarea să aibă. şi că arătat se împotrivesc Sfântului Duh. iar mai ales canon. pentru ce lucrează ceea ce s-a legiuit de el? Că pe preoţii neamului maroniştilor celui de prin prejurul muntelui Libanului. ceea ce pricinuia canonul cel din Roma a mărturisirii preoţilor (că desăvârşit se vor despărţi de femei) este afară de lege. pentru aceasta. Căruia se cuvine a urma şi prezbiterii. Iar pentru preoţi nu este atât nevoie. şi silea pe mulţi fără voie a-i despărţi (fără voie însă zic. nici ipodiacon mai jos de 20. care s-au ferit de aceasta de a se face adică cu sila despărţirea nunţii preoţilor. pentru călcarea sfintelor canoane cea de acum! Şi dacă călcătorii canoanelor acestora nu se înduplecă de sfinţiţii şi de Dumnezeu purtătorii şi Sfinţii Părinţi. 188 Hulesc latinii. Iar dacă prihănesc latinii pe acest sinod. erau siliţi pentru slava epanghelmei a se despărţi de femeile lor şi nevrând). au oprit sinodul această silnicie. Fiindcă şi Scripturii urmează. împotrivindu-se lui Pavel. şi sfintelor canoane. să curvească în urmă şi să se înverşuneze. CANONUL 15 Ipodiaconul nu mai puţin de 20 de ani să se hirotonisească. Prihănească-se încă. să-şi aibă preoţia numai de vor primi să se facă papişti. precum Pelaghie al 2-lea aceasta zice. pentru că preotul s-a rânduit a fi casnic unei mici parohii. Însă nu au greşit sinodul acesta pentru nunta preoţilor rânduind. Iar în silă a se despărţi. că şi papii se supun sinoadelor. fără vreo osebire. şi celui întâi ecumenic sinod.dumnezeiescul Luca (cap. ce este de o cugetare cu latinii îi iartă să-şi aibă muierile lor. care voieşte nunta să rămâie nedeslegată. celuia ce prin ei grăieşte. 343 . şi legiuire împotriva Sfântului Duh. Dar milostiv fie Dumnezeu. să se caterisească. cu stăpânire legiuieşte în toată lumea. care în a sa neara 123 zice. care este împăratul Iustinian. afară de anii cei rânduiţi s-ar hirotonisi. Pentru că ecumenic fiind acesta. că pe arhierei nevoie era a-i opri de nuntă pentru pricinile ce am zis la al 12-lea canon.

ci Apostolii numai. şi a plăcut cuvântul acesta înaintea a toată mulţimea. şi de Duh Sfânt. Deci zic Părinţii sinodului acestuia. de iubirea de oameni. socotesc. precum cartea faptelor istoriseşte. şi pe Prohor. cei ce li s-au încredinţat iconomia obşteştei trebuinţe a celor atunci adunaţi. nu a fost pentru bărbaţii cei ce slujesc Tainelor. căci văduvele lor se treceau cu vederea întru slujba cea de toate zilele. Acestea tâlcuindu-le dascălul Bisericii Ioan cel cu gura de aur. că nici a diaconilor. şi au ales pe Ştefan. şi întru slujba cuvântului ne vom zăbovi. nume a fi. CANONUL 16 Fiindcă cartea faptelor predată de către Sfinţii Apostoli şapte diaconi a se aşeza. Drept aceea. şi pe Filip. şi pe Nicolae nemernicul antiohian. Şi se va încredinţa din cartea faptelor. cea a prezbiterilor este iconomia? Cu toate că încă nici un episcop era. vrednic lucru este de a se mira cineva. şi de purtarea de grijă pentru cei lipsiţi. aşa vorbeşte. să nu se ia pentru cei ce slujesc Tainelor.1). nici a prezbiterilor. pe care ia pus înaintea Apostolilor” (Fapte: 6. că noi cumpănind tâlcuirea ce o au Părinţii. plini de Duhul Sfânt. care ni s-au făcut nouă tip (formă) şi întru aceasta. după protâlcuita învăţătură. acest lucru în Biserici nu este. iar Părinţii sinodului celui din Neocesareea. cunoscut este şi arătat. au făcut cârtire elinii împotriva evreilor. şi pe Timon. ci pentru slujirea în trebuinţele meselor. că şapte diaconi sunt datori a fi după canon. oare cea a diaconilor? Dar însă. şi pe Nicanor. bărbat plin de credinţă. asupra acestora propovăduim şi noi că. pe care să-i rânduim la treaba aceasta. Deci. şi nu mai mulţi şi în cea mai mare cetate. TÂLCUIRE Canonul acesta îndreptează. Noi cu apostoleasca zicere potrivind gândul Părinţilor. măcar oricât de mare ar fi cetatea. cum nu s-a rupt mulţimea pentru alegerea bărbaţilor! Cum nu s-au socotit lepădaţi şi osândiţi de către dânşii Apostolii! Dar oare ce dregătorie aveau aceştia? Şi care hirotonie au primit? De nevoie este a o şti. acei prozişi şapte diaconi. să se caterisească. aşa au zis arătat în canoanele cele de ei aşezate. cartea faptelor aşa având: „În zilele acelea. am aflat că cuvântul lor. şi pe Parmena. şi de înţelepciune.CANOANELE SINODULUI 6 189 TÂLCUIRE Canonul acesta hotărăşte că oricare din aceste 4 stări se va hirotonisi afară de anii cei zişi. sau mai bine a zice îmbunătăţeşte pe cel al 15-le al sinodului din Neocesareea. înmulţindu-se ucenicii. Şi chemând cei doisprezece pe mulţimea ucenicilor au zis: „Nu este cu plăcere nouă ca lăsând cuvântul lui Dumnezeu. Care hotărăşte a se afla numai şapte diaconi. Socotiţi drept aceea fraţilor dintre voi şapte bărbaţi mărturisiţi. să slujim meselor. Iar noi întru rugăciune. ci aceştia sunt. cu cele zise în 344 .

23. precum din însăşi faptele se înţelege. după avuţiile lor. cel ce de acum înainte nu se va păzi de aceasta. 33. şi din aceasta s-au întâmplat a se face ei nesupuşi. 11. au şi numărul diaconilor. şi să se mute la altele. 7. 15. că nu este cu necuviinţă a se închipui slujitori Tainelor. ci ai trebuinţei celei de obşte. şi slobozitoare scrisoare a episcopului lor. pentru că din pricina aceasta se fac nesupuşi. can. ce trebuie să avem pentru săraci. 8. că arhidiaconul Ştefan liturghisea la Iacov fratele Domnului Liturghie curată şi neprihănită. şi al clericilor. şi nu numai Părinţii 189 De aici unii îndemnându-se. 10. Sinod 7. să nu aibă voie fără de în scrisă slobozenie a episcopului său. şi cu orar. măcar în oricare treaptă s-ar întâmpla a fi. au aşezat în Biserica cea mare. ci ruşinând. can. 3. 97. can. Pentru că. Şi despre alta. din care unul era şi Ştefan. şi cu capetele descoperite. văzând despre o parte pe purtătorul de Dumnezeu Ignatie scriind în epistolia cea către Traleseni. Sinod 1. Antiohia. 13. nu erau slujitori ai Tainelor. văzând la capetele al 4-lea şi al 46-lea ale cărţii a 8-a a apostoleştilor aşezământuri că se numără acei şapte diaconi cu episcopii şi cu prezbiterii. 42. 11. 98. Laodiceea. şi de purtare de grijă. 63. lăsând pe a loruşi Biserici. 20. can. 7. Drept aceea şi Părinţii aceştia uninduse cu dumnezeiescul Hrisostom. iar cel al doilea mai mult de o sută. şi Iraclie cei mai-nainte de dânşii. can. cât din partea sa. Socotesc aceştiaşi au fost şi diaconi slujitori ai Tainelor. Sinod 4. 16. pe cel ce a pus hirotonie asupra lui. CANONUL 18 345 . şi cu aceştia împreună se numără. can. şi cel ce fără cuvânt l-a primit. 41. 31. am aflat că aceea nu erau slujitori Tainelor ci ai meselor. 15. 8. ci şi împăraţii Iustinian. a se rândui întru altă Biserică. [Apostolic. ca de la luna lui ianuarie al trecutului al 4-lea Indiction. 5. precum am zis. 12.Apostoleştile Fapte pentru cei şapte diaconi. propovăduiesc că diaconii aceşti. întru care s-au hirotonisit. că aceşti şapte diaconi nu se cade a se zugrăvi ca slujitorii Tainelor cu tămâitoare. 190 PIDALION aceştia nu au urmat canonului pomenit de sinodul din Neocesareea. Cartagina. Eu însă. fără de ştirea. către alţi episcopi au alergat. 15. cu stihar. Care ni s-au făcut pildă de iubire de oameni. că cel I-iul o sută de diaconi. zic. şi ai porţioanelor (sau pensiilor) creştinilor de atunci189. Şi de obşte toate Bisericile. să se caterisească şi el. şi fără de ştirea episcopului lor în străine Biserici s-au aşezat. can. 116] TÂLCUIRE Nu iartă canonul acesta să-şi lase clericii Bisericile lor. 16. CANONUL 17 Fiindcă clericii oarecăror Biserici. 15. poruncim. şi prin urmare. Sardica. 19. can. nici unul din toţi clericii.

Că prin învăţătura prozişilor Părinţi. precum au aşezat luminătorii Bisericii. şi nu îndelungă vreme a le lăsa pe ele fără pricină. iarăşi la Bisericile lor. [Apostolic.Clericii cei ce cu pricinuire de barbaricească năpădire. 2. 16. ori pentru năvălirile barbarilor. ori pentru oarecare întâmplare. ci luând aminte la învăţătură. încetând creştinii de la lucrul lor. şi prin urmare. când va înceta despre dânşii nevoia. 15. can. can. can. sau năvălirile barbarilor. Sinod 1. 3. în fiecare zi. Că porunceşte. 17. pentru au fost fugit. 98] TÂLCUIRE Nu numai pe clericii cei ce fără pricini îşi lasă Bisericile lor. Şi mai mult întru acestea să sporească. 58. ci nici pe cei ce se vor duce de la ele. can. can. iarăşi să se întoarcă la Bisericile lor. 20. şi vrednice de lepădat. can. şi scripturelnic cuvânt de s-ar porni. Sinod 6. Sinod 1. şi judecăţile. în toate zilele. se adună la Biserici. sau predarea cea de la purtătorii de Dumnezeu Părinţi. nu-i iartă canonul acesta. can. Sinod 7. Iar dacă vreunul nu va face după canonul acesta. 15. şi episcopul ce-l ţine în eparhia sa. Cartagina. să cadă din cuviinţă. can. 79. can. până ce se va întoarce la ale sale. iar mai cu deosebire în duminici pe toţi clericii. nefiind îndestulaţi la aceasta. nu alt fel pe acesta să-l tâlcuiască. Petru. fiindcă întru aceste zile. şi de frica muncilor celor ce se gătesc. CANOANELE SINODULUI 6 191 [Apostolic. să se aforisească. Ci. ori poate pentru greutăţile datoriilor şi dărilor. poate cândva. 15. 63. până s-ar întoarce la Biserica sa. şi cele nefolositoare. ca nu. CANONUL 19 Cum că se cuvine proestoşii Bisericilor. can. Şi să nu calce hotarele cele acum puse. sau altfel oarecum din întâmplare strămutându-se. 6] TÂLCUIRE Rânduieşte canonul acesta. poruncim să se întoarcă. noroadele învăţându-se de cele alese şi bune. Laodiceea. 10. can. 132. 19. 23. decât. can. ca episcopii mai cu deadinsul. şi pe norod să-i înveţe cuvintele evseviei (bunei cinstiri). şi nu se vor vâna de patima necunoştinţei. Iar de nu. viaţa îşi vor îndrepta spre mai bine. 16. Antiohia. 15. ori pentru foamete. iar prin urmare şi prezbiterii. 5. ca după ce va înceta pricina pentru care s-au dus. 131. pe sineşi se vor ascuţi spre a nu pătimi rău. iar mai vârtos duminicile190 (sau şi în celelalte sărbători) să înveţe pe tot cler şi pe norod. 133. Grigorie. can. cei 346 . însăşi aceasta dar să se facă şi episcopului celui ce îl ţine pe el. şi ascultă dumnezeieştile cuvinte. can. Sardica. şi învăţătorii prin cărţile lor. să se aforisească şi el. ori pentru ciumă. 16. 5. 19. decât alcătuind cuvinte ale lor. din dumnezeiasca Scriptură culegând înţelesurile adevărului. Cartagina. Sinod 4. îşi vor lucra mântuirea. 10.

fără a ieşi din hotarele şi dogmele credinţei. cele sinodiceşte întărite. 13. şi să facă numai cele ce se cuvin prezbiterului. ce nu este cuvenită lui. să lucreze însă cele ale prezbiterului. să înceteze despre episcopie. nu păcătuieşte. pentru care au căzut din dar. can. sau afară din predarea purtătorilor de Dumnezeu Părinţi. 12] TÂLCUIRE Nu este iertat (zice canonul) vreunui episcop a învăţa în arătare şi în public. [Apostolic. şi lucrează cele pentru mântuirea lor. Iar de se va vădi cineva făcând aceasta. Însă să nu înveţe şi cuvinte şi noimele lor. în eparhie străină. 8. şi care nefolositoare. decât precum l-au tălmăcit în cărţile lor dascălii Bisericii. şi neputând câteodată a le înţelege bine. şi din întunericul necunoştinţei se izbăvesc. ci din dumnezeieştile Scripturi. Se 347 . pentru frica acelora. Şi care se va arăta făcând una ca aceasta. Şi dacă când vor vorovi cuvânt al Scripturii întru alt chip. Însemnează canonul acesta. dacă în deosebire lar întreba pe episcop cineva pentru oarecare lucruri. mai mult folos le pricinuieşte. şi mai mult să se sârguiască a spori întru a învăţa cele ale dumnezeiştilor Părinţi. ca cum acesta ar fi înţelept. se depărtează de răutăţi. 35. pe care şi citeşte-l. can. CANONUL 21 Cei ce au căzut în vinovăţii canoniceşti. Căci din învăţătura aceasta a Părinţilor învăţându-se noroadele. şi în locul mirenilor împinşi. se leapădă de păcatul. decât a alcătui cuvinte ale lor. şi pentru aceasta sunt supuşi cei desăvârşite şi pururelnice caterisiri. Pentru aceea şi se află învăţăturile lui în carte preadeosebită. şi învăţător. să înceteze despre dregătoria episcopului. ce se zicea al Calcedonului. CANONUL 20 Să nu fie slobod episcopului întru altă cetate. Fiindcă acest fel de învăţătură se face spre necinstea aceluia. îşi prefac viaţa lor din răutate întru fapta bună. s-au aflat o însemnare zicând aşa. Şi iarăşi luând aminte la aceasta. Sinod 3.ce învaţă. în toate duminicile învăţa. can. şi auzind chinurile şimuncile ce vor să ia cei răi. 2. 11. Ca nu cumva întrebuinţând noime de ale lor. să nu-l tălmăcească. fără voia episcopului locului. care era în vremea lui Alexie Comnino. 22. şi miră-te cum astăzi nu se lucrează. care sunt cele folositoare sufletelor lor. a învăţa în public. Însă în auzul poporului şi obşteşte opreşte canonul acesta a învăţa. şi sau făcut pe 190 Întru acest canon. Antiohia. iar acela ar fi neînţelept şi neînvăţat. Şi nu se împotriveşte canonul acesta celui 29 al sinodului al 4-lea pentru cele zise în al 35-lea al Apostolilor. să cadă de la cuviinţă. că pe cuviosul patriarhul acela kir Ioan. şi de la adevăr. Sinod 2. Sardica. can. dacă de bună voie către întoarcere privind. 3. can. şi va răspunde.

va căuta cineva lucrările cele bisericeşti ale stării 348 . sau al lui Gheorghie Xifilin patriarhul Constantinopolului. Vasilie. să-şi tundă perii capului. Vasilie. 9. 32. Unit cu canonul acesta zice. vezi apostolescul canon 29. 3. după perilipsurile sfinţitelor canoane. ce se vor hirotonisi prin darea de bani. grijească-şi pletele ca şi mirenii. 23. făcea proestosul sfătuire prin cuvânt. Sinod 6. unde pe prezbiteri îi numeşte păstori. care era chip şi semn al clericilor191. Sinod 7. 17. 91. ca unii ce au cinstit mai mult petrecerea cea în lume decât cereasca viaţă. 50. Iar de nu se vor pocăi de bună voie. Că. împreună şi cei ce i-au hirotonisit. şi Sfântul Iustin în apologia a doua pentru creştini. precum îl numeşte Preasfinţitul Ghenadie. can. şi nu pentru vrednicie. Iar de nu o vor alege aceasta de voia lor. ca de la chipul cel mirenesc ruşinându-se. Fiindcă în ziua de astăzi întru acest chip se lucrează simonia. 19. în chipul clerului tunde-se. duminicile să adunau creştinii în Biserică din toate părţile. şi să se pocăiască. can. 4. şi îmbunătăţita lor viaţă. can. 192 PIDALION sineşi desăvârşit străini de acelaşi. can. [Apostolic. can. sau ori de care clerici. Sinod 1. grijindu-şi pletele. şi se vor depărta desăvârşit de păcatul acela. pentru curvie. şi în formă de mireni îmbrăcaţi. şi alţii oarecare clerici. şi nu după cercetare. sau precurvie. CANONUL 22 Cei ce pe bani se hirotonisesc. se arată şi din cuvântul al 15-lea al Sfântului Grigorie Teologul. Sinod 6. 9. iar pe episcopi arhipăstori. şi ale celei vechi. şi ale altor patriarhi şi episcopi. Sinod 4. adică să aibă semnul acel numit papalitra în creştet. can. şi nu eres urât de Dumnezeu. şi împreună cu mirenii stând în Biserică. 29. a se caterisi poruncim.află însă şi chiriacodromion al lui Ioan. ca cum ar fi o faptă bună. 70] TÂLCUIRE Câţi ierosiţi pentru canoniceşti vinovăţii. şi după ce se citea în vremea Liturghiei. Dacă. Neocesareea. 2. 4. Încă şi cei ce i-au hirotonisit. ori episcopi. [Apostolic. can. citirile Scripturii celei noi. can. Citeşte şi suspină frate pentru călcarea unor canoane ca acestea atât de înfricoşate. desăvârşit şi pentru totdeauna fiind caterisiţi. sau alte păcate de acest fel. porunceşte canonul acesta. Epistola Ghenadie şi Tarasie] TÂLCUIRE Porunceşte canonul acesta să se caterisească episcopii. 5. să vie cândva întru simţirea răutăţii lor. zicând. can. Iar cum că şi prezbiterii sunt proestoşi ai Bisericilor. Şi Zonara încă împreună şezători în Altar cu episcopii pe ei îi numeşte. şi alegere a vieţii. 25. că de se vor pocăi de bună voie. can. şi chemare a urmării acestor bunătăţi. ca şi cei lumeşti.

şi nu este obicei latinesc. ce au pierdut-o. aceştia să-şi ia iarăşi forma clericatului. scriind către Augustin zice. şi în mijloc lăsându-le netunse. bani sau orice fel de lucru. asemenea şi Augustin. şi sporeşte cu asprime. la locul celor ierosiţi. pentru aceasta Maxim Margunie în însemnarea 35 la canoanele sinodului din Antiohia. Că nu este drept hotare veşnice a strămuta. Că Ieronim. şi de la sfinţi. că clericii cei caterisiţi se prefac. Vezi pe Dositei în Dodecavivlion la foaia 778 iar cum că se cuvine a face în creştetul capului aceste fel de cunună. spre semnul chipului clericesc. precum tâlcuieşte Sfântul Ghermano în cea pentru tainica teorie. şi îşi avea stare şi cinstea şederii numai. nu spre cinstea Apostolului Petru. scriind către episcopul Proculian. iar apusenii. şi clericii noştri învaţă-se din canonul acesta.de acum. CANOANELE SINODULUI 6 193 dinainte. precum din canonul acesta se adeverează. şi mai fără ruşine facem fără de legi. şi nu află cea mai mică asemănare cu starea cea mai 191 Papalitra care şi Garrara se numeşte este o rotundă tundere a părului din creştetul capului. după care aceştia se osebeau de cei ce nu erau clerici. şi cel 3 al marelui Vasilie. ca unii ca aceştia să se arunce în locul mirenilor. Şi alţii. sau din diaconi. spre închipuirea cununii cei de spini a Domnului. şi nepotrivite făcându-le făcut cu cununa sfinţilor. şi câte alte canoane zic. Iar dacă aceasta este aşa. precum zic apusenii. Pentru aceasta şi Valsamon tâlcuind canonul 44 al marelui Vasilie zice. dacă în urmă de voie vor urî păcatul. Noi însă nu simţim. dând preacurata Cuminecătură să cere harul de la cel ce se împărtăşeşte pentru acest fel de împărtăşire. şi mijlocul adeseori tunzându-l. Deci clericii Bisericilor noastre. cei caterisiţi. şi se săvârşesc. ci celor vrednici de dar. şi se vor pocăi. negreşit nu se dumireşte. fără vicleşug se cuvine 349 . CANONUL 23 Pentru ca nimeni. să nu ai parte de cununa mea. şi cel 25 apostolesc. curvească cunună o a numit pe acela semn al latinilor. spre a-şi putea vindeca nedumerirea sa. Se face însă. fiindcă îl face acesta spre împodobire. pe care le-au pus Părinţii noştri. sau din prezbiteri. pentru aceasta şi jugul robiei zace asupră-ne. şi cu totul nestricate. că. ci a toatei Bisericii răsăriteneşti şi apuseneşti. Pentru că toţi cei bisericeşti afară de lege i-au rânduiala. în cruciş adică. nici cu bani am împărţit sfinţenia Duhului. şi desăvârşit se vor părăsi de el. Că nici este cumpărat harul. rog pe cununa ta. Ci mai întâi şi chiar. precum zice canonul. nu spre împodobire tunzând de sus şi de jos puţin pletele. şi asemeni vieţuiesc. Iar în urmă şi după alegoricescul chip. ori din episcopi. zice. deasupra şi dedesubt răzând pletele. nu şi a lucrării treptei pierdute. arătat este dar că aceştia se suiau iarăşi. şi cu chipul acesta se întocmesc canoanele.

să rămâie nestrămutate la episcopii cei ce le ţin pe ele.) Iar care se va prinde că a făcut aceasta. can. Citeşte şi pe 29 apostolesc. să se scoale. pe care îi împărtăşeşte cu dumnezeieştile Taine. Aşa poruncind învăţătura Părinţilor noştri. celor ce sunt vrednici de el. 51. can. că nici un episcop. sau s- 350 . parale. oricât de mică ar fi. sau să înceteze. însă când vor veni să cânte acest fel de cântări amăgitoare şi sataniceşti. Epistolia Ghenadie şi Tarasie] TÂLCUIRE Canonul acesta rânduieşte. precum zice canonul acesta. Laodiceea. că pentru aceasta şi darul de cei mulţi se numeşte dumnezeiasca Împărtăşire. CANONUL 24 Nu fie slobod vreunuia din cei ce se numără în ieraticeasca tagmă. 15. 3. unde se fac alergări de cai să privească. sau prezbiter. sau din monahi. Sinod 6. [Apostolic. 22. can. 4. can. orice fel (de plată) să se caterisească. Sinod 6. 17. 70] TÂLCUIRE Nu este iertat vreunuia din cei sfinţiţi. Dar şi la nuntă de va fi chemat vreun cleric: să meargă. 91. Cartagina. can. pe care îl cuminecă cu preacurata Cuminecătură. can. 2. în lăuntrul celor treizeci de ani. ori să se caterisească. Sinod 7. ci trebuie a fugi. precum porunceşte învăţătura Părinţilor. (Măcar că acela adaugă. 66. sau din monahi. 43. să se caterisească. sau diacon. can. care a socotit că cu bani se vinde harul Preasfântului Duh.a se da. când vor intra însă jocurile spre jucărelile cele spre amăgire. să se scoale şi să fugă îndată. să meargă la locurile acelea. Iar cel ce o ar face aceasta. Căci darul sfintelor Taine nu se vinde. 22. pentru dumnezeiasca Împărtăşire. a merge la alergarea cu caii (să privească). can. 29. cerând de al acela. ca un râvnitor al rătăcirii. can. şi a răutăţii lui Simon. şi la cine. Iar de s-ar arăta cineva din cei număraţi în cler. Adică canonul 54 al sinodului din Laodiceea. ca un următor al lui Simon vrăjitorului. Sinod 7. să nu ceară cu îndatorire de la aceea. sau vreun alt fel de plată. 42. nu se cade a privi cei sfinţiţi. s-a făcut oarecare pricire. 54. sau să sufere scenicile jocuri. că nici alte priviri ce se fac la nunţi. şi îndată să se ducă. Iar dacă. ori să înceteze. can. iar dacă vreunul s-ar prinde întru aceasta. sau să se caterisească. 19. [Apostolic. ca parohiile cele ţărăneşti sau săteşti ale fiecărei Biserici. Ci fără plată. sau să asculte cântece de cele muiereşti. Şi mai ales de le-au iconomisit în vreme de treizeci de ani fără silă ţiindu-le. CANONUL 25 Pe lângă toate celelalte reînnoim şi canonul cel ce învaţă. 62. Ci şi de se va chema vreunul la nuntă. Vasilie. Sinod 4. nici cu bani dăm sfinţenia dumnezeiescului Duh.

iar oamenii privesc la starea cea din afară a 351 . 130] 194 PIDALION TÂLCUIRE Canonul acesta înnoieşte pe cel al 17-lea al sinodului al 4-lea pe care îl şi pune anume. acela. CANONUL 27 Nimeni din cei ce se numără în cler să nu se îmbrace în haină necuvenită. 128. [Apostolic. iar de celelalte lucrări să se depărteze. Gangra. este lucru necuviincios. şi Domnului ca să i se ierte lui nelegiuirea cea din neştiinţă. pentru care s-a caterisit de preoţie. nici trupul lui Hristos să-l împartă altora. can. după ce mai întâi se va despărţi de neiertata nunta aceea. carele din neştiinţă s-au poticnit la nuntă neiertată. pentru aceea şi vezi tâlcuirea acestuia acolo. pentru aceasta se iartă. ci parte din acela. 21] TÂLCUIRE Clericii. can. Că destul este unuia ca acestuia iertarea. de şedere împărtăşească-se după cele legiuite nouă de sfinţitul canon. a porni (judecată) pentru acestea la sinodul eparhiei. pentru poticnirea cea din neştiinţă. Adăogând sinodul că şi cinstea şederii acesteia să o aibă. nici înaintea norodului. can. şi să aibă cinstea şederii împreună cu prezbiterii ceilalţi. 2. Sinod 6. că de nu se va despărţi. Iar cel ce aceasta nu o are. nu numai că şi de cinstea aceasta se va lipsi. Că binecuvântarea este împărtăşire de sfinţenie. Bine arătat fiind. Vasilie. can. nici altceva să liturghisească. pentru că Dumnezeu cu adevărat vede în inimă. însă nu tot. că acest fel de nuntă neiertată se va dezlega. Cartagina. ci se va supune şi sub certări. nici în cetate petrecând. can. 27. [Sinod 7. cum o va da altuia? Deci. [Sinod 4. can. Neocesareea. ci îndestulându-se cu şederea mai sus. Iar dacă unul va face una ca aceasta. nici îndeosebi să binecuvinteze. 129. iar a binecuvânta pe altul cel ce este dator a-şi vindeca rănile sale. pe o săptămână să se aforisească. nici în cale mergând. ci să întrebuinţeze îmbrăcăminţi cele acum obişnuite celor ce se numără în cler. can. CANONUL 26 Prezbiterul. 19. pentru care s-au lipsit de sfinţita lucrare.ar face pentru ele. să fie iertat celor ce zic că s-au nedreptăţit. 16. can. 3. 23. şi nicidecum bărbatul va avea împărtăşire cu aceia. 17. plângă-se către alţii. Iar de toate celelalte lucrări ale preoţiei să se depărteze. 12. care prin cununie ar lua prin neştiin