Capitolul. 2.

Competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie

2.1. Aplicarea celor patru operaţii de bază cu numere întregi. Izolatorul trebuie să aplice metodele de calcul elementar pentru aflarea necesarului de materiale şi pentru aflarea dimensiunilor, perimetrului, ariei unor suprafeţe sau volumului unor incinte utilizând şi transformând unităţile de măsură specifice în funcţie de necesităţile curente ale activităţilor. Metodele de calcul sunt: calcule cu cele 4 operaţii elementare (adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea), calcule simple cu fracţii ordinare şi zecimale, aplicarea formulelor de calcul pentru aflarea unor perimetre, arii şi volume, calcul procentual, regula de trei simplă etc. Aceste metode de calcul sunt aplicate în corelaţie cu cerinţele practice ale activităţii: calculul necesarului de materiale, calculul suprafeţelor ce urmează a fi izolate, calculul volumului, calcularea diferitelor elemente ale profilurilor complexe, diverse calcule pentru efectuarea operaţiei de trasare în vederea executării lucrărilor. În funcţie de scopul propus (corelarea instrucţiunilor producătorilor cu cerinţele din documentaţia tehnică, adaptarea indicaţiilor din reţete pentru cantităţi mici de materiale preparate pentru retuşuri şi ajustări diverse etc.), se efectuează calculele transformânduse mărimile necesare. Astfel avem: Operaţiile de gradul întâi sunt adunarea şi scăderea. Acestea sunt reprezentate de semnele +, respectiv -. Luăm ca exemplu 2+3=5. În exemplul dat 2 şi 3 sunt termenii sumei, iar rezultatul 5 se numește sumă. Pentru scădere luăm exemplul 8-6=2. Numărul 8 (numărul din care scădem) se numeşte descăzut, numărul 6 ( numărul care scade) se numește scăzător, iar rezultatul (numărul 2) se numeşte diferenţă. Astfel, diferenţa dintre 9 şi 4 este 5 (9-4=5), iar suma dintre 9 si 4 este 13 (9+4=13) Operaţiile de ordinul al doilea sunt înmulţirea (* sau x) şi împărţirea (: sau / ). Un exemplu de înmulţire este 2 x 3=6. Numerele 2 şi 3 se numesc factori ai înmulţirii, iar numărul 6 se numeşte produsul înmulţirii. Pentru împărţire luăm exemplul 12 : 4=3. Analog cu scăderea, numărul 12 se numeşte deîmpărţit (numărul care trebuie împărţit), numărul 4 se numeşte împărţitor (numărul care împarte), iar numărul 3 se numeşte cât. Nu toate împărţirile se fac exact. Spre exemplu, 12 : 5 = 2 rest 2. Acest lucru a condus la noţiunea de fracţie. Astfel 12:5 îl

1

putem lăsa scris sub forma de fracţie ordinară 12/5 sau, dacă facem împărţirea ţinând cont de zecimale, îl putem scrie sub forma de fracţie zecimală 2,40. Dacă într-o expresie algebrică (un exerciţiu) avem mai multe operaţii: mai întâi se fac operaţiile de ordinul al doilea (înmulţirea şi împărţirea) în ordinea în care sunt scrise, iar apoi se fac cele de ordinul întâi (adunarea şi scăderea) în ordinea în care sunt scrise. Aici trebuie menţionate modurile de adunare sau scădere a fracţiilor. Fracţiile zecimale se adună sau se scad cel mai uşor: - se scriu numerele unul sub celălalt ţinând cont ca virgulele sa fie una sub cealaltă: 2,681,36 - apoi se face scăderea normal: 2,681,36 1,32 Dacă scăzătorul are mai multe zecimale decât descăzutul, atunci la descăzut se completează numărul de zecimale cu câte cifre de 0(zero) e necesar: 2,68001,3652 1,3148 Pentru adunare se procedează asemănător, adunând cifrele în loc să le scădem:

2,6800+ 1,3652 4,0452 Fracţiile ordinare sunt compuse din trei elemente. De exemplu, fracţia 2 5 e formata din numărător (numărul de deasupra liniei, în cazul nostru numărul 2), linia de fracţie (linia însăşi) şi numitor (numărul de sub linia de fracţie, în cazul nostru numărul 5). Pentru adunarea sau scăderea a două fracţii ordinare este necesar ca acestea sa aibă acelaşi numitor. Pentru a calcula numitorul comun, se descompun numitorii fracţiilor în numere prime (numerele prime sunt acele numere care se împart exact doar la 1 sau la ele însele). De exemplu 6 se poate scrie ca fiind 2x3, 12 se poate scrie ca 2x2x3, 25 ca 5x5, etc. Noi o să luăm fracţiile 3 si 2. Scriem numitorii descompuși unul sub celalalt 6=2*3 iar apoi luam factorii comuni 6 9 9=3x3 si ne comuni de la ambii numitori. În cazul factorilor comuni se iau doar cei de la numitorul care are mai mulți. Astfel obținem numitorul comun ca fiind 2x3x3=18. După ce am aflat numitorul comun înmulțim fracțiile atât sus cât si jos cu numărul necesar obținerii numitorului comun: prima fracție o înmulțim cu 3, iar a doua cu 2 și obținem 9 și 4 . 18 18

Odată obținut numitorul comun, pentru adunare se aduna numărătorii si se scrie numitorul

2

separate prin virgulă Exemplu: 71 : 4 = 14. formă geometrică sau număr. atunci se sare peste partea cu obținerea numitorului comun si se fac calculele ca mai sus.875 zecimi sutimi miimi 3 .2 sau 71. 2. Daca fracțiile au același 18 numitor.2. 18 iar pentru scădere se scad numărătorii si se scrie numitorul comun: 5 . imagine. Efectuarea calculelor simple cu fracţii ordinare şi fracţii zecimale Unitatea fracţionară este o parte luată din părţile la fel de mari în care s-a împărţit un întreg: obiect.5 : 4 = 17. Fracţia zecimală este un număr zecimal care cuprinde o parte întreagă şi o parte zecimală.comun: 13 .

65 - Înmulţirea şi împărţirea fracţiilor zecimale Pentru a înmulţii două numere zecimale se înmulţesc numerele considerându-le numere naturale. numărate de la dreapta spre stânga.70 28.23 3735 2490 3735 40.5 2.45 8. Astfel cu numerele obţinute se împarte deîmpărţitul la împărţitor conform regulii de împărţire.0 – . câte zecimale au în total cei doi factori.16 16.Adunarea şi scăderea fracţiilor zecimale se efectuează aşezând fracţiile una sub alta astfel încât partea întreagă să fie sub partea întreagă. Exemplu: 12. fără a ţine cont de virgulă iar la rezultat punem virgula după atâtea cifre. 8. 1245 323 4 . Exemplu: 7 – 2. Exemplu: 16.5 4.5 7.23 = 12.2.45 2.45 28.2 = 6.20 6.45 x 3.65 .23 = 969 2760 3.70 – 12.5 = 4. virgula sub virgulă şi zecimile sub zecimi..25 + 12.45 : 3. Exemplu: 12.854. iar dacă într-un număr de fracţie avem un număr mai mic de zecimale se adaugă zerouri la dreapta ultimei zecimale astfel încât numărul de zecimale să fie acelaşi la ambele fracţii.45 x 3.2135 Pentru a împărţii două numere zecimale înmulţim atât deîmpărţitul cât şi împărţitorul cu o putere a lui 10 pentru ca împărţitorul să devină număr natural.54 Dacă unul dintre termeni avem un număr natural (nu are zecimale) acestuia i se adaugă virgula la dreapta şi atâtea zerouri câte zecimale are fracţia din adunare sau scădere..

unde a şi b sunt numere întregi (b Numărul de sub linia de fracţie se numeşte numitor. 3/5= 3 cincimi. fracţia este echiunitară. zecimi etc. În mod obişnuit. El arătă în câte părţi s-a împărţit întregul.. Acestea sunt fracţii subunitare. Exemplu: 1 4 Fracţie subunitară Dacă numitorul şi numărătorul sunt egali. s-au luat. . Exemplu: 2 4 7 11 2 4 7 11 Fracţie echiunitară În cazul în care numărătorul este mai mare decât numitorul avem o fracţie supraunitară. Numărul de pe linia de fracţie se numeşte numărător.2584 1760 1615 1450 1292 168. 3/10= 3 zecimi etc. Gândiţi-l ca 'cel care numeşte' fracţia: 1/2 = o doime. El arată câte părţi egale se iau în considerare. cincimi. ca 3/4 sau 2/5. În aceste fracţii numitorul este mai mare decât numărătorul. El numără câte doimi.. gândim fracţiile ca fiind cuprinse între 0 şi 1. 5 . Fracţiile ordinare sunt numere de forma diferit de zero).

Reţinem că 3 s-a luat o singură dată deşi el apare şi în 12 şi în 15 1 4 1 5 4 4 5 16 21 7 + = x + x = + = = 12 15 12 5 15 4 60 60 60 20 Suma a două numere fracţionare este tot un număr fracţionar. mai precis avem un întreg şi încă un sfert. 1 2 3 4 Exemplu: = = = 2 4 6 8 Adunarea şi scăderea fracţiilor: Dacă avem acelaşi numitor. este scrierea ca fracţie mixtă. pe care o citim ca fiind “un Pentru a introduce numărul întreg într-o fracţie folosim formula: Fracţii echivalente sunt fracţii care au aceeaşi valoare. 1 4 Exemplu: + 12 15 Dacă descompunem numitorii avem: 2x2x3 şi 3x5 numitorul comun fiind 3 deci avem 2x2x3x5 = 60. Fracție supraunitară O modalitate de a scrie o fracţie supraunitară. adunăm sau scădem numărătorii şi păstrăm numitorul. ele reprezintă aceeaşi cantitate. deşi aceste fracţii sunt scrise diferit.Exemplu: 5 9 4 4 Dacă avem 5 sferturi. înseamnă ca avem mai mult de un întreg care este 4/4. = 5 5 5 5 5 5 Dacă nu avem acelaşi numitor. punând în evidenţă întregii. respectiv 1 12 2 6 . Înmulţirea fracţiilor se face înmulţindu-se numărătorii între ei şi numitorii între ei. găsind fracţii echivalente cu ele. facem ca ele să aibă acelaşi numitor.” . Astfel fracţia 5/4 o scriem întreg şi o pătrime. Exemplu: 2 3 x 3 4 = 6 şi simplificăm produsul dacă se poate. 1 3 4 4 1 3 Exemplu: + = .

2 = . Masa se refera la cate grame.Produsul a două numere fracţionare este tot un număr fracţionar Împărţirea şi înmulţirea numerelor fracţionare sunt operaţii inverse una celeilalte. tone. Perimetrul reprezintă suma tuturor laturilor a unei figuri sau lungimea unui arc de cerc (o bucata dintr-un cerc). Operarea cu unităţi fundamentale de măsură Definiţii: 1.134 2.273 = . 14.3. are un obiect. Exemplu: 6 2 12 2 x = : 5 7 35 7 = 6 5 Transformarea fracţiilor zecimale în fracţii ordinare se face prin scrierea cifrei numărului întreg la numărător.376 0. Unitatea de măsură pentru perimetru este metrul. kilograme. etc. 7 . 1 m (metru) = 10 dm (decimetrii) = 100 cm (centimetrii) = 1000 mm (milimetri). 2. 10 5 100 1000 iar transformarea fracţiilor ordinare în fracţii zecimale se face prin efectuarea împărţirii numărătorului la numitor. De aceea putem face înmulţirii prin împărţire şi proba împărţirii prin înmulţire. Masa unui obiect se determina prin cântărire. 14. iar la numitor se pune o putere a lui 10 cu exponentul egal cu numărul de zecimale.7 0. Fracţii ordinar e Numer e zecimal e 1 15 7 15 7 33 0.23 2.27 = .12 1. 142 71 1427 14273 = Exemple: 14.

1 kg (kilogram) = 10 hg (hectograme) = 100 dag (decagrame) = 1000 g (grame).1 t (tona) = 1000 kg (kilograme). Pentru calculul ariei unor figuri geometrice exista diverse formule: pentru triunghi: h*b (h=înălțimea. b=baza) 2 înălţime baza -pentru paralelogram: b*h (b=baza. l=lățimea) l L -pentru pătrat: l x l l (l=latura) 8 . Aria reprezintă suprafața pe care o poate ocupa un corp iar unitatea de măsură este metrul pătrat (m²). 1 g (gram) = 10 dg (decigrame) = 100 cg (centigrame) = 1000 mg (miligrame). h=înălțimea) înălţimea baza -pentru dreptunghi: L*l (L=lungimea. 3.

Volumul reprezintă spaţiul pe care il ocupă un corp. Deci formula volumului este: V=Lxlxh Litru este unitatea de măsura ne-standard. h=înălțimea) 2 -pentru paralelipiped: b*h -pentru sfera: 4*π*r3 (r3 =r*r*r. În general lichidele se măsoară în litrii.14) Raza cercului 4. Unitatea de măsură pentru volum este metrul cub (prescurtat mc sau m3). Relația dintre litrii si metrii cubi este 1 l = 1 dm3 iar 1ml = 1 cm3.14 ) 3 -pentru cub: l*l*l (l=latura) 2. În general. r2 = r*r π=3. Formulele de calcul al volumului pentru corpurile de baza: . Un litru este egal cu un decimetru cub.4. 1 litru = 1 dm³ 1 l (litru) = 10 dl (decilitrii) = 100 cl (centilitrii) = 1000 ml (mililitri). volumul unui corp se obține prin înmulțirea ariei bazei unui corp cu înălțimea acestuia. π=3. egala cu volumul ocupat de un kilogram de apa la plus patru grade Celsius si presiune de o atmosfera.pentru piramida: b*h (b=baza. Conceptul de ştiinţă şi importanţa ei în evoluţia fiinţei umane 9 .-pentru cerc: πr2 (r=raza cercului. pentru volum. dar acceptata pentru ca e mai ușor de folosit.

care studiază comportamentul uman şi societăţile. Domeniile ştiinţei se clasifică în: • Ştiinţe naturale. • Ce este ştiinţa? • O cale de cunoaştere • O metodă de a învăţa despre natură • Înseamnă a înţelege cum funcţionează universul • "Cunoaştere obţinută prin studiu sau practică" (Conform Webster's New Collegiate Dictionary) • Care este rolul ştiinţei? • Stimulează curiozitatea oamenilor despre fenomene şi evenimente din lumea înconjurătoare • Satisface curiozitatea prin cunoaştere • Poate stimula pe cel care învaţă pe mai multe nivele deoarece leagă experienţa practică de idei • Oamenii pot înţelege tehnologice cum idei ştiinţifice majore contribuie la schimbări • Are un mare impact asupra industriei. Să vedem acum subdomeniile fiecărei categorii. care sunt adeseori numite ştiinţe empirice. Când vorbim de ştiinţe naturale. direcţia societăţii şi viitorul lumii.CONCEPTUL DE ŞTIINŢĂ Există câteva întrebări în legătură cu conceptul de ştiinţă: • Care este originea cuvântului ”ştiinţă”? • Vine din cuvântul latin “scientia” şi înseamnă “cunoaştere”. • Ajută oamenii să discute probleme bazate pe ştiinţă care le afectează viaţa. Biologie • Anatomie • Imunologie 10 . Elevii recunosc importanţa culturală a ştiinţei şi observă dezvoltarea ei mondială. chimie. Matematica are asemănări şi deosebiri cu ştiinţele naturale şi sociale. fizică şi ştiinţele Pământului. inclusiv viaţa biologică • Ştiinţe sociale. afacerilor şi medicinei şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii. care studiază fenomene naturale. de obicei ne referim la biologie.

• Astrobiologie • Biochimie • Bioinformatică • Biofizică • Botanică • Biologie celulară • Biologie dezvoltaţională • Ecologie • Entomologie • Epidemiologie • Biologie evolutivă • Biologia apelor dulci • Genetică • Biologie marină • Microbiologie • Biologie moleculară • Morfologie • Neurologie • Antropologie fizică • Fiziologie • Dinamica populaţională • Biologie structurală • Taxonomie • Toxicologie • Virologie • Zoologie Chimie • Chimie analitică • Biochimie • Chimie computatională • Electrochimie • Chimia anorganică • Ştiinţa materialelor • Chimia organică • Chimia polimerilor • Chimia fizică • Chimia cuantică • Spectroscopie • Stereochimie • Termochimie Fizică • Acustică • Astrodinamică • Astronomie • Astrofizică • Biofizică • Mecanică clasică • Fizica energiei înalte • Fizica materialelor • Mecanica • Fizica nucleară • Optică • Fizica particulelor 11 .

clasificarea. de viaţa. • În secolul al douăzecilea. împărţirea acestora si este o ramură a biologiei. ştiinţa şi filosofia erau aproximativ sinonime (studiul naturii se numea filosofie naturală. exista o tendinţă în creştere de a asocia ştiinţa cu Expresiile “metodă ştiinţifică” şi “cunoaştere ştiinţifică” au apărut de-abia la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. cum ar fi: medicina ştiinţifică. De exemplu: • Seismologia se ocupă de cutremure şi este o ramură a geologiei • Botanica se ocupă plante. Acum e rândul vostru. marketingul ştiinţific. creşterea. în timp ce studiul minţii umane se numea filosofie morală) lumea naturală (cu lumea ne-umană) • În secolul al nouăsprezecelea. au apărut o mulţime de câmpuri bazate pe metode ştiinţifica.• Fizică computaţională • Fizica materiei condensate • Criogenia • Dinamică • Dinamica fluidelor • Fizica plasmei • Fizica polimerilor • Mecanica quantum • Fizica stării solide • Termodinamica Ştiinţele Pământului • Ştiinţa mediului ambient • Geodezie • Geografie • Geologie • Hidrologie • Meteorologie • Oceanografie • Paleontologie • Seismologie Exerciţiu Încercaţi acum să explicaţi cu ce se ocupă fiecare domeniu şi subdomeniu. ştiinţa sau scientia însemnau orice înregistrare scrisă a cunoaşterii • În secolul al optsprezecelea. structura. publicitatea ştiinţifică etc. Scurtă istorie a ştiinţei • Din Evul Mediu până în epoca Renaşterii. ingineria ştiinţifică. 12 .

în Germania • Academia Rusă de Ştiinţe. în Franţa • Consiliul Superior de Investigaţii Ştiinţifice (CSIC). există numeoase instituţii care susţin cercetarea ştiinţifică. tehnologia începuse să eclipseze ştiinţa ca termen public de atenţie şi laudă. În urmă cu mult timp. rotaţia Pământului în jurul propriei axe şi orbita lui în jurul Soarelui erau simple ipoteze.• Până la sfârşitul secolului douăzeci.Societatea Regală Britanică (fondată în 1660) • French Académie des Sciences. în Spania • Max Planck Society şi Deutsche Forschungsgemeinschaft. De-a lungul timpului şi prin investigare ştiinţifică. iar unii specialişti au început să folosească termenul de tehno-ştiinţă • Secolul douăzeci şi unu a sosit cu noi domenii ale tehnologiei. Stările de fapt sunt observatii ştiintifice care au fost testate şi confirmate în mod 13 . ipotezele pot deveni stări de fapt. în Rusia Exerciţiu Puteţi numi alte instituţii care se ocupă cu experimentarea ştiinţifică în ţara voastră? CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ Se prezintă sub patru forme: • Ipoteze • Stări de fapt • Legi • Teorii Ipotezele sunt declaraţii tentative despre relaţii între variabile în natură. cum ar fi biotehnologia sau nanotehnologia. cum ar fi: • Accademia din Lincei Italia (fondată în 1603. putem menţiona: • Fundaţia Naţională de Ştiinţe în SUA • Centrul naţional de cercetare ştiinţifică. la Palatul Corsini pe Via della Lungara în Roma) • British Royal Society. Între ele.Academia Franceză de Ştiinţe (1666) Astăzi. care au atras specialişti mai mult decât celelalte domenii. care comunicau şi promovau gandirea ştiinţifică si experimentală. S-au înregistrat societăţi savante încă din timpul Renaşterii.

îi pregăteşte să devină cetăţeni iniţiaţi în domeniul ştiinţelor. agricultură şi industrie folosesc evoluţia pentru a dezvolta medicamente noi. Aceste explicaţii sunt bine testate şi sunt valoroase pentru capacitatea lor de a prezice noi cunoştinţe ştiinţifice şi de a produce noi beneficii practice. pregăteşte studenţii să se alăture forţei de muncă. Rotaţia Pământului şi orbita sa sunt acum stări de fapt ştiinţifice. O ipoteză este o 14 . Ştiinţa este o combinaţie de logică şi experiment/observaţie. Chiar şi cele mai elementare sau fundamentale teorii se pot dovedi imperfecte dacă noile observatii nu se potrivesc cu ele. METODA ŞTIINŢIFICĂ • Încearcă să explice evenimentele din natură reproducându-le şi să folosească aceste reproduceri pentru a face predicţii utile. recolte hibrid şi noi molecule care să mărească performanţele sistemelor şi să aducă beneficii indivizilor şi societăţilor. dacă se prezintă noi dovezi. Teoria evoluţionară explică atât diversitatea extraordinară a organismelor vii. mai exact la ceva care poate fi folosit pentru aface predicţii care să poată fi testate sau supuse observaţiei. stări de fapt.nu se susţine în experimente care presupun mişcare la viteze apropiate vitezei luminii sau în apropierea unor câmpuri graviaţionale puternice. legile lui Newton rămân un model excelent de mişcare şi gravitaţie. Oamenii de ştiinţă folosesc modele pentru a descrie sau a se referi la ceva. cât şi asemănările lor ascunse. O teorie. o teorie ştiinţifică este empirică si poate fi oricând contrazisă. în contextul ştiinţei. • În al doilea rand.un număr mai mare de ipoteze pot fi legate logic într-o singură teorie. să aibă o ocupaţie şi să îşi construiască o carieră. comportamentul unor serii mai mari de fenomene decât o ipoteză.repetat. Ipotezele pot deveni chiar legi. O lege fizică sau a naturii este o generalizare bazată pe un număr suficient de mare de observaţii empirice care se consideră complet verificată. Din moment ce relativitatea generală justifică fenomene asemănătoare legilor lui Newton. Mişcarea pendulului lui Focault pe o perioadă de 24 de ore documentează rotaţia Pământului în jurul propriei axe. Oamenii de ştiinţă din sănătate. relativitatea generală este acum privită ca o teorie pertinentă. pregăteşte studenţii să studieze ştiinţa la nivele avansate de educaţie. legi şi evenimente. În afara acestor condiţii. Observaţiile mişcării umbrelor obiectelor fixe pe mai multe săptămâni şi schimbarea orelor de lumină şi întuneric pe mai multe luni demonstrează rotaţia Pământului în jurul Soarelui. De exemplu. Legile descriu compotamentul unor aspecte specifice din natură în anumite condiţii. Legea lui Boyle postulează că volumul (o proprietate) unui gaz ideal variază invers (comportament) faţă de presiunea sa (a doua proprietate) când temperatura (a treia proprietate) gazului este constantă (condiţie specifică). Prioritatea relativă şi alinierea acestor trei scopuri poate varia în funcţie de ţară sau de cultură. Oamenii de ştiinţă nu pretind cunoaşterea absolută a naturii sau a comportamentului subiectului câmpului de studiu. este un model logic şi auto-susţinut pentru a descrie comportamentul anumitor fenomene naturale. Spre deosebire de dovezile matematice. în mod normal. O teorie descrie. Teoriile sunt explicaţii despre aspecte generale ale naturii care cuprind o gamă largă de ipoteze. Educaţia în ştiinţă are trei scopuri: • Întâi. legea gravitaţiei lui Isaac Newton este celebră ca lege stabilită care ulterior s-a dovedit a nu fi universală. • În al treilea rând. • Se realizează prin observarea fenomenelor naturale sau/şi prin experimente care încearcă să simuleze evenimentele naturale în condiţii controlate.

în contextul ştiinţei.convenţie care încă nu a fost nici bine demonstrată. dialogul şi integrarea. bazează intens pe statistică. 15 . O teorie descrie. dar şi gama de variaţii de la nivelul rezultatelor experimentale. metoda ştiinţifică • O funcţie importantă a matematicii în ştiinţă este rolul jucat de ea în exprimarea modelelor ştiinţifice. • Matematica este fundamentală înţelegerii ştiinţelor naturale şi sociale. dacă se prezintă noi dovezi. în mod normal. O teorie. deşi practic toate ramurile matematicii au aplicaţii în ştiinţe. Metodele statistice. Oamenii de ştiinţă nu pretind cunoaşterea absolută a naturii sau a comportamentului subiectului câmpului de studiu. există cel puţin patru relaţii distincte între ştiinţă şi religie: conflictul. alcătuite din formule matematice acceptate pentru rezumarea datelor. O lege fizică sau a naturii este o generalizare bazată pe un număr suficient de mare de observaţii empirice.un număr mai mare de ipoteze pot fi legate logic într-o singură teorie. Spre deosebire de dovezile matematice. independenţa. Matematica şi Matematica este esenţială multor ştiinţe. emiterea de ipoteze şi predicţii adeseori necesită modele matematice şi operaţiuni matematice. permit cercetătorilor să evalueze gradul de credibilitate. • Ramurile matematicii cele mai ades utilizate în ştiinţe includ algebra şi statistica. chiar şi domeniile “pure” cum ar fi teoria şi topologia. Observarea şi strângerea de măsurători. este un model logic şi auto-susţinut pentru a descrie comportamentul anumitor fenomene naturale. dar nici respinsă prin experimentare. comportamentul unor serii mai mari de fenomene decât o ipoteză. o teorie ştiinţifică este empirică şi poate fi oricând contrazisă. Barbour. care se consideră complet verificată. câştigătorul Premiului Templeton pentru Progres în Religie din 1999. care se Ştiinţa şi religia Conform fizicianului şi teologului Ian G.

Creierul controlează bătăile inimii şi tensiunea arterială. Să vedem. Creierul monitorizează nivelul gazelor sanguine şi capacitatea de oxigenare. De exemplu. De asemenea. iar vertebrele protejează măduva spinării. Sistemul nervos se leagă de sistemul imunitar deoarece stimulează sistemele de apărare împotriva infecţiilor. iar creierul controlează comportamentul de alimentare şi hidratare.” Inscripţie de Joseph Henry. plantele şi fiinţele umane. 16 . Sistemul muscular este controlat de sistemul nervos. Corpul uman este o maşinărie perfectă. cum funcţionează: Sistemul scheletal şi nervos sunt legate deoarece oasele furnizează calciul necesar pentru funcţionare. “Civilizaţia modernă depinde de ştiinţă…Ştiinţa este demersul care. Informaţiile despre tensiunea arterială sunt trimise creierului prin baroreceptori. pe scurt. la Muzeul Naţional de Istorie Americană din Washington. creierul controleză muşchii pentru a regla poziţia oaselor. Sistemul digestiv realizează celulele de bază pentru neuro-transmiţători. ci şi cel al plantelor şi animalelor. primul secretar al Institutului Smithsonian. D.C. Sistemele corpului sunt interconectate.Ştiinţele biologice Se concentrează pe studiul organismelor vii. cum ar fi animalele. care dictează creierului poziţia corpului. Dar nu numai corpul uman este un model de perfecţiune naturală. prin receptorii din muşchi care trimit mesaje creierului despre poziţia şi mişcarea corpului şi controleză mişcările muşchilor. Dacă vrem să progresăm. Stomacul trimite mesaje creierului spunându-i dacă este sătul sau nu. Ştiinţele biologice sunt menite să facă pe toată lumea să înţeleagă cât este de important să apreciem toate fiinţele şi organismele vii. Sistemul de reproducere şi cel nervos relaţionează deoarece creierul controlează comportamentul de reproducere şi este afectat de aceiaşi hormoni care acţionează şi asupra sistemului reproducător. Craniul acţionează ca protecţie pentru creier. Între oase şi articulaţii există receptori senzoriali. dar şi ritmul respirator. mai presus de toate. trebuie să dezvoltăm domeniile ştiinţei. şi corpul unei lăcuste are toate sistemele interconectate oferindu-i acesteia condiţiile de a duce o existenţă perfectă: Ştiinţa este motorul evoluţiei. în care fiecare sistem cu componentele sale depinde de celelalte. ne impresionează cu capacitatea umană de a progresa intelectual şi moral şi trezeşte intelectul uman să aspire la o condiţie mai înaltă a umanităţii.

"τεχνολογία" . în special într-o anumită zonă " şi "o capacitate dată de aplicarea practică a cunoaşterii " (conform dicţionarului MerriamWebster) "practica. Relaţia unei societăţi şi membrilor săi cu cu uneletele şi meşteşugurile lor şi măsura în care societatea îşi poate controla propriul mediu. includem: • • • instrumente unelte dispozitive 17 . ştiinţelorşi artelor în beneficiul vieţii. materiale şi nemateriale. de a satisface nevoi sau dorinţe Este aplicarea matematicii. felul în care facem lucrurile pe aici " (conform Ursulei Franklin. Este stadiul curent de cunoaştere a omenirii de a combina resurse pentru a produce produsele dorite.5. • • • • • • Tehnologia se referă la: • • • Folosirea şi cunoaşterea uneltelor şi meşteşugurilor şi la modul cum aceasta poate afecta oamenii în controlul şi adaptarea la mediu.) Când vorbim despre tehnologie.2. Entităţile."techne". create de aplicarea efortului fizic şi mental pentru a obţine ceva de valoare. Ce este tehnologia? "aplicaţia practică a cunoaşterii. Se poate referi şi la o colecţie de tehnici Se referă atât la o unealtă simplă (o lingură de lemn) cât şi la un mecanism complex (cum ar fi un accelerator de particule. "λογία" ("cuvânt"). Conceptul de tehnologie Inspector( referent) resurse umane și evoluția ei în domeniul ocupației Există câteva întrebări în legătură cu conceptul de tehnologie: • • • • Care este originea cuvântului ”tehnologie”? Vine din cuvântul grecesc "technologia". în cursul său din 1989 "Adevărata Lume a Tehnologiei") Aplicarea metodelor ştiinţifice. de a rezolva probleme. "τέχνη" ("meşteşug") şi "logia".

4000 BC) 18 . cum ar fi bronzul sau alama (aprox. Tehnologiile nu sunt de obicei exclusiv produse ale ştiinţei pentru că ele trebuie să satisfacă cerinţe ca utilitatea. inventarea tiparniţei a dus la o mai uşoară comunicare între oameni. aplicabilitatea. De exemplu. Aceste noi cunoştinţe pot fi apoi folosite de ingineri pentru a crea noi unelte şi dispozitive cum ar fi semiconductorii. atât oamenii de ştiinţă. Ştiinţa versus tehnologia Distincţia dintre ştiinţă şi tehnologie nu este întotdeauna clară. ştiinţa poate studia mişcarea electronilor în conductorii electrici folosind cunoştinţe preexistente. cât şi inginerii pot fi considerati tehnologi.000 BC) descoperirea agriculturii în Neolotic/ Noua Epocă de Piatră descoperirea uneltelor de cupru (8000 BC) descoperirea aliajelor. Tehnologia este adeseori o consecinţă a ştiinţei. siguranţa. conducând la Epoca Luminată (tehnologia fiind adeseori privită ca o “forţă culturală”). Prin urmare. lingvistic şi istoric pentru a obţine nişte rezultate practice. calculatoarele şi alte forme de tehnologie avansată. matematic. În acest sens. Scurt istoric al tehnologiei • • • • • • folosirea uneltelor de către primii oameni în Paleolitic/ Vechea Epocă de Piatră (dovezi ale primelor folosiri de unelte au fost găsite în Etiopia) descoperirea şi folosirea focului (400. ingineresc.• hardware dar şi: • • • metode sisteme tehnici Tehnologia poate fi aplicată pe zone specifice. Ştiinţa este investigarea sau studiul fenomenelor cu scopul de a descoperi principii de durată între elemente ale lumii fenomenelor folosind tehnici formale cum ar fi metodele ştiinţifice. cum ar fi: • • • tehnologia medicală tehnologia nucleară tehnologia construcţiilor Multe dezvoltări tehnologice au condus la paşi importanţi în evoluţia umană. Dezvoltarea tehnologiei se poate realiza din mai multe domenii de cunoaştere. deşi tehnologia ca activitate omenească precede ştiinţa şi ingineria. inclusive cel ştiinţific.000 BC) construcţia adăposturilor temporare din lemn (380.

şi. fiecare praxis şi demers se crede că sunt îndreptate către un bine” . etică. mediul înconjurător. Reprezintă acceptarea necondiţionată a dezvoltărilor tehnologice. guverne. tehnicismul exprimă încrederea exagerată în tehnologie. MP3 Playere şi telefoanele mobile. putem menţiona laptopurile. caracterizată prin: • • • co-dependenţă co-producţie co-influenţă Tehnologia influenţează şi este influenţată de economie. grupuri. Exerciţiu Daţi cel puţin 5 exemple de dezvoltări tehnologice care au schimbat viaţa societăţii.• • • oamenii învaţă să îşi irige terenurile (Egipt – folosind apa Nilului) inventarea roţii (4000BC) – a revoluţionat transportul şi producţia de energie (mori de apă. Să vedem câteva avantaje şi dezavantaje ale acestora. Cele mai recente şi utilizate dezvoltări tehnologice Printre cele mai folosite dispozitive ale ultimilor ani. în mod asemănător. Conceptul de tehnicism rivit ca binefăcătorul societăţii. În deschiderea Eticii Nicomacheene Aristotel (384–322 BC) observa că “fiecare techne şi fiecare întrebare. Tehnicismul înseamnă victoria absolută a tehnologiei asupra întregii existenţe a fiinţelor umane (chiar controlând viitorul). Laptopurile Aceste calculatoare portabile devin din ce în ce mai populare pentru cei care nu lucrează în birouri. instituţii. mori de vânt) uneltele şi mecanismele mai complexe apărute de-a lungul secolelor au necesitat o întreagă industrie pentru a le susţine Există o relaţie puternică între societate şi tehnologie. Ritmul în care acestea se vând creşte 19 .

Prin urmare. De exemplu. Deşi îmbogăţesc viaţa oamenilor. Se introduce parola pentru conectare. Divertismentul disponibil pe laptop poate fi chiar o sursă de distragere. gradul de relaxare se va micşora şi va creşte cel de stres. Aceste noi dispozitive permit utilizatorilor să economisească bani. MP3 playerele cauzează daune financiare unor afaceri. Companiile muzicale nu mai fac profit mare din vânzarea CD-urilor de când au apărut MP3 playerele. Playerele MP3 Este cea mai recentă şi populară descoperire a tehnologiei. Din moment ce este destul de scump. În timp ce completezi. Angajatul trebuie să realizeze o prezentare când se va întoarce. clichezi pe un link. El îşi anunţă angajatul că trebuie să participe la o conferinţă în weekend. aproape toţi elevii au căştile în urechi. Foarte avantajoase în lumea afacerilor. MP3 playerele au defectele lor. Unele probleme asociate laptopurilor sunt legate de stres şi de furt. De exemplu. ar putea să îşi pregătească prezentarea în timpul călătoriei. accesul la un laptop economiseşte timp. în zilele noastre. Ce s-a întâmplat cu completarea raportului? Pentru că un laptop are multe facilităţi. un şef intră într-un birou şi ia un loc. Nu se poate să nu observi că. Oricine îşi poate accesa calculatorul la orice oră din moment ce el poate fi luat peste tot. În plus. Una din cele mai bune trăsături ale laptopurilor este că sunt portabile. cântecele se pot descărca şi aranja pe MP3 player încât să se potrivească gusturilor utilizatorului. deşi economisesc bani. O oră mai târziu. MP3 playerele îi fac pe oameni prea absorbiţi de muzică. Calculatorul se aprinde. unei personae pot să-i placă 3 melodii ale unei formaţii şi 2 ale alteia. De fapt. oamenii se pot trezi prinşi în divertisment şi să uite de lucrurile cu adevărat importante. Un raport trebuie completat pentru a fi predat a doua zi. în loc să cumpere multe CD-uri pentru a asculta muzica preferată. alţii vor vrea să-l fure. Mergând pe holurile şcolii. Mai eficiente decât CD-urile sau casetele. ceea ce nu este corect faţă de ei. laptopurile sunt foarte utile celor care călătoresc mult. ceea ce este un dezavantaj.constant şi va continua să crească. O altă povară este posibilitatea de furt. Cum va putea angajatul să participle la conferinţă şi să pregătească prezentarea în acelaşi timp? Dacă ar avea acces la un laptop. te trezeşti prins în menţinerea conversaţiei în camerele de chat în timp ce aştepţi răbdător să se încarce un DVD şi să asculţi nişte muzică. Deşi par invenţia perfectă. Descarci un joc şi hotărăşti să te joci doar 10 minute. ele permit oamenilor să creeze liste personalizate de muzică şi să stocheze mii de melodii într-un dispozitiv portabil minuscul. făcându-l pe utilizator să pară antisocial. Îţi dai seama că. elevii îşi ţin cărţile în mână şi se îndreaptă spre clase. permiţând consumatorilor să asculte muzică. Artiştii trebuie să găsească o altă metodă de a face bani. Şeful se aşteaptă să menţii permanent contactul cu slujba din moment ce ai acces la un laptop. iar în restul timpului ar putea să se concentreze la conferinţă. MP3 playerele cauzează o lipsă de comunicare cu oamenii din jur. În loc să cumpere 2 CDuri diferite pentru a asculta câteva piese bune. omul nu se poate relaxa. ascultând muzică tot timpul. 20 . Acest lucru creează mai mult stres în încercarea de a te asigura ca nu-l ia nimeni. În cazul transportului laptopului peste tot. ei pot formata melodiile într-un MP3 player. ţinută în Ottawa.

vorbitul la telefon poate indica existenţa unei vieţi sociale. E telefonul meu mobil. să trimită mesaje. ştim cu toţii că nu este un mod eficient de a învăţa. dar află că locaţia s-a schimbat la New York. să acceseze Internetul şi să se joace. un bărbat se apucă de braţ şi cade la pământ. ar fi putut afla de schimbarea destinaţiei încă de când era pe drum. apoi. Plimbându-se în parc. Deşi studentul pretinde că poate să asculte şi profesorul şi muzica. telefoanele mobile sunt folosite în zilele noastre ca accesorii de modă. În final ajunge la destinaţie. Ce calităţi ale telefoanelor mobile le fac atât de dorite? Ele nu doar permit utilizatorilor să stocheze informaţii de contact. studentul pretinde că ascultă ceea ce spune profesorul. Acest lucru indică celeilalte persoane că este neimportantă şi că apelul este mai important. dezvoltarea tehnologică era considerată bună din punct de vedere moral. Ştiaţi că: • • Karl Marx era considerat tehno-optimist? În ideologia comunistă. Dacă se ascultă muzică la ore. e-mailuri. nu mă pot relaxa pentru că sunt preocupat de serviciu. În ciuda avantajului de a putea suna oricând în caz de urgenţă. Martin Heidegger. atrăgând acum miliarde de utilizatori din toată lumea. MP3 playerele sunt o sursă de distragere la şcoală. Răspunde şi începe să vorbească. De exemplu. Profesorul se uită la elev. simt o vibraţie gâdilându-mă pe picior.Mărind volumul. o persoană vorbeşte cu cineva. un faimos filosof. brusc. un şofer livrează mărfuri în Oklahoma. Într-o asemenea situaţie de urgenţă. În timp ce profesorul explică cât de impertinent este să asculţi muzică în timpul orelor. În plus. a criticat prea marea implicare a tehnologiei în viaţa oamenilor? În "Întrebarea Privind Tehnologia" el scria: "Astfel nu vom experimenta niciodată relaţia noastră cu esenţa tehnologiei atâta timp cât doar 21 . dar acesta continuă să asculte muzică. Principalul avantaj al telefoanelor mobile este legat de siguranţă. Picioarele mele lasă urme în nisip când mă plimb pe plajă absorbind razele soarelui care mă mângâie. vocea profesorului nu se mai aude. cu un apel de la serviciu. Cu acest gen de atitudine. Vorbitul permanent la telefon poate transmite un mesaj corporal greşit. profesorul este în cele din urmă ignorat. care contrazice întregul scop de a merge în vacanţă. Acest aspect convine tuturor în orice situaţie. Dacă şoferul ar fi avut telefon mobil. Telefoanele mobile Un dispozitiv tehnologic care a început cu 16 milioane de utilizatori în 1994 şi care a devenit una din cererile constante ale societăţii pe piaţă. Unele persoane pot chiar pretinde că vorbesc la telefon pentru a părea importanţi. ar fi bine să avem un telefon mobil pentru a solicita ajutor în loc să pierdem timp preţios căutând un telefon public. când îi sună telefonul. O doamnă în vârstă de pe o bancă observă că bărbatul suferă un atac de cord şi fuge spre el. a fi accesibil oricând nu îti mai permite să ai timp doar pentru tine. Deşi sunt în vacanţă. De exemplu. dar mai permit utilizatorilor să sune pe oricine de oriunde.

rămânem lipsiţi de libertate şi înlănţuiţi de tehnologie. o suportăm sau încercăm să scăpăm de ea.concepem şi împingem înainte tehnologia." 22 . Peste tot. fie că o afirmăm cu pasiune sau o negăm.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful