You are on page 1of 5

Examenul Ecografic

AVANTAJELE ŞI LIMITELE ECOGRAFIEI

Examenul ecografic făcând parte din categoria investigaţiilor imagistice de diagnostic are numeroase aplicaţii şi în acelaşi timp foarte multe avantaje comparativ cu alte tehnici de investigaţie ( în special imagistice).

Dintre avantaje putem aminti următoarele: - examenul ecografic este inofensiv (având în vedere frecvenţa şi intensitatea ultrasunetelor folosite). Nefiind o tehnică agresivă se pot face examene ecografice repetate pe acelaşi individ fără nici un risc; - preţ de cost redus; - este o tehnică nedureroasă; - nu este o tehnică invazivă, deci nu afectează organismul investigat şi nici produşii de concepţie (în cazul femelelor gestante); - rezultatele investigaţiei se obţin pe loc (în timp real); - se obţin detalii privind forma, mărimea şi poziţia structurilor investigate, datorită posibilităţii de abordare din mai multe planuri a structurilor investigate. În acest fel se poate observa evoluţia în dinamică a diferitelor procese patologice de la nivelul structurilor investigate; - examinarea poate fi folosită cu rezultate deosebite în domeniul medical intervenţional (puncţiile biopsice sau evacuatorii ecoghidate). În acest fel se

De la această regulă pot face excepţie animalele cu pilozitate redusă în zona ce urmează a fi investigată. PREGĂTIREA ANIMALULUI Pentru obţinerea unei imagini de bună calitate. eliminarea conţinutului digestiv.lărgeşte aria de utilizare a tehnicii ecografice atât în domeniul intervenţional cât şi în cel clinic. Alţi factori limitativi în examinarea ecografică pot fi : pilozitatea abundentă. prezenţa ţesutului adipos în cantitate mare. interferând astfel transmiterea ultrasunetelor. aer care ar duce la crearea unor artefacte. Un alt dezavantaj ar fi reprezentat de imposibilitatea realizării unei pregătiri anterioare corespunzătoare pentru examenul ecografic (dieta. Datorită faptului că este o metodă fără riscuri atât pentru pacient cât şi pentru examinator. cât şi pentru a obţine o "fereastră acustică" optimă este necesar să se realizeze un contact perfect între sonda ecografului şi pielea animalului. fapt ce condiţionează şi limitează de multe ori acurateţea (precizia) diagnosticului ecografic. Ca dezavantaje ar putea fi citate lipsa de cooperare a animalului. etc). De aceea fără o cooperare a proprietarului şi implicit a animalului nu se poate realiza o poziţionare şi o imobilizare optimă pe durata investigaţiei impunându-se în anumite situaţii contenţionarea şi chiar tranchilizarea animalului. Prezenţa firelor de păr determină formarea unei pelicule de aer între acestea. examenul ecografic a fost extins şi pentru diagnosticul afecţiunilor aparatului locomotor atât la animalele de companie dar şi la cele de interes economic. limitarea formării gazelor la nivel intestinal. Pentru aceasta este necesar să se recurgă la tunderea sau raderea părului de pe zona ce urmează a fi investigată. aspect ce ar putea avea un caracter limitativ al acestei tehnici de investigare (practic reacţiile şi tipul comportamental pot constitui un real factor limitativ al tehnicii). prezentarea animalului cu vezica urinară în stare de semiplenitudine în cazul examinării ei. . devenind în anumite afecţiuni un examen de rutina.

Prezenţa conţinutului digestiv şi a gazelor la acest nivel limitează posibilităţile de investigare prin apariţia unor interfeţe care alterează calitatea imaginii ecografice şi prin reducerea (limitarea) porţiunii ce poate fi investigată (intră în imaginea ecografică). pregătirea anterioară este practic imposibil de realizat (în detrimentul calităţii actului medical). pentru obţinerea unei bune "ferestre acustice" se aplică un strat de gel ecografic pe pielea animalului care se interpune între sondă şi piele astfel limitându-se interfaţa creată de stratul de aer. . Dupa raderea zonei se recomandă toaleta mecanică pentru îndepartarea firelor de păr. După raderea zonei de investigat. În cazul în care animalul este adus de urgenţă la medic cu stări critice (şi nu sunt puţine astfel de situaţii). urmată de aplicarea unui strat de alcool sanitar. spălarea regiunii cu apă saponată (realizându-se astfel îndepartarea eventualelor secreţii sau altor impurităţi de la nivelul pielii).La rasele de animale cu pilozitate redusă şi la cele cu firul de păr subţire se poate recurge doar la umectarea zonei cutanate de investigat. În cazul în care se urmăreşte investigarea unor componente ale tractului digestiv se recomandă dietă înaintea examenul ecografic.

abordarea ecografică a organelor din cavitatea toracică se poate realiza şi prin examinarea transdiafragmatică. cu animalul în decubit dorsal şi cu orientarea sondei în sens cranio-ventral. Contenţia animalului se realizează în poziţii diferite în funcţie de tipul de examinare.Un rol foarte important în realizarea unui bun examen ecografic îl are alegerea tipului de sondă ţinandu-se cont de talia animalului şi de adâncimea (profunzimea) zonei de investigat. În anumite situaţii examenul ecografic se poate realiza şi în decubit lateral sau chiar în poziţie patrupodală (dacă animalul nu este liniştit şi nu păstrează decubitul). Scăderea frecvenţei sondei se asociază cu o creştere a penetrării ultrasunetelor. Pentru examinarea ecografică a cordului este de preferat ca animalul să fie contenţionat în poziţie patrupodală iar abordarea cordului să se realizeze prin zona intercostală. La animalele de talie mică. Există şi situaţii când pentru investigarea unor organe din cavitatea abdominală se poate recurge la o abordare a acestora printr-un spaţiu intercostal (spre exemplu investigarea ficatului şi a vezicii biliare). În general la animalele de companie se recomandă poziţia decubitelor (în special decubitul dorsal deoarece permite abordarea întregii zone abdominale). dar în acelaşi timp o reducere a rezoluţiei. .

pentru acesatǎ manopera putandu-se folosi : tifon. . De obicei. abordarea diferitelor zone care ne interesează se face ţinând cont de temperamentul animalului dar şi de posibilităţile existente pentru fiecare caz în parte. Dupa terminarea examenului ecografic . animalul va fi şters de surplusul de gel. hârtia igienicǎ sau serveţele de hârtie.În cazul în care animalul este retiv şi nu cooperează se poate recurge la sedarea şi chiar la tranchilizarea lui.