54 Paul Dobrescu ºi Alina Bârgãoanu Sociologie Româneascã, Volumul I, nr.

3/2003

Interacþionismul simbolic
Paul Dobrescu SNSPA Alina Bârgãoanu SNSPA Interacþionismul simbolic reprezintã, potrivit multor autori, principala contribuþie a ªcolii de la Chicago în domeniul comunicãrii. Noi privim cu oarecare rezervã aceste ierarhii. Considerãm, de pildã, cã teoretizarea modelului ritual al comunicãrii este ºi ea foarte importantã, chiar dacã nu a fãcut o carierã aºa de strãlucitã, cel puþin pânã acum. Interacþionismul simbolic a întemeiat o nouã paradigmã explicativã a procesului comunicaþional ºi a cunoscut, într-adevãr, remarcabile dezvoltãri ºi îmbogãþiri ulterioare, pânã aproape de zilele noastre. Dacã avem în vedere impactul asupra dezvoltãrii de mai târziu a studiului comunicãrii, nu este nici o îndoialã cã interacþionismul simbolic a consemnat cea mai spectaculoasã evoluþie în domeniu. Noua orientare în studiul comunicãrii lanseazã noi concepte care ne propun o înþelegere diferitã ºi mai complexã a comunicãrii. Interacþiunea ºi interacþiunea simbolicã, formarea ºi devenirea sinelui, sinele, simbolul ºi înþelesul sãu, situaþia ºi definirea situaþiei º.a.m.d. sunt noþiuni care au intrat deja în patrimoniul sociologiei ºi comunicãrii, asociate fiind cu ªcoala de la Chicago ºi produsul sãu cel mai durabil, interacþionismul simbolic. O probã indubitabilã a substanþei unei creaþii este influenþa pe care o exercitã asupra evoluþiei ulterioare a respectivului domeniu. Interacþionismul simbolic trece cu strãlucire examenul istoriei ºi din acest punct de vedere. De la el se revendicã adevãrate ºcoli de gândire, cum ar fi ªcoala de la Palo Alto, teorii cu largã rãspândire în câmpul comunicãrii, cum ar fi teoria etichetãrii, sau orientãri de cercetare cum ar fi cea reprezentatã de ºcoala dramaturgicã. Pentru lingvisticã, antropologie, sociologie, psihiatrie, impactul interacþionismului este unul de fond, concretizat în inaugurarea unor noi tipuri de abordãri, noi concepte ºi noi interpretãri. O probã indubitabilã a substanþei unei creaþii este influenþa pe care o exercitã asupra evoluþiei ulterioare a respectivului domeniu. Interacþionismul simbolic trece cu strãlucire examenul istoriei din acest punct de vedere. De la interacþionismul simbolic se revendicã adevãrate ºcoli de gândire, cum ar fi ªcoala de la Palo Alto, teorii cu largã rãspândire în câmpul comunicãrii, cum ar fi teoria etichetãrii, sau orientãri de cercetare, cum ar fi cea reprezentatã de ºcoala dramaturgicã. Pentru lingvisticã, antropologie, sociologie, psihiatrie, impactul interacþionismului este unul de fond, concretizat în inaugurarea unor noi tipuri de abordãri, noi concepte ºi noi interpretãri. Contribuþia de primã importanþã a ªcolii de la Chicago în domeniul comunicãrii poartã numele de interacþionism simbolic. Unii autori considerã cã interacþionismul reprezintã chiar principala contribuþie a acestei ªcoli în domeniul comunicãrii. Noi privim cu oarecare rezervã aceste ierarhii. Considerãm de pildã, cã teoretizarea modelului ritual al comunicãrii este ºi ea foarte importantã, chiar dacã nu a fãcut o carierã aºa de strãlucitã, cel puþin pânã acum. Ceea ce putem spune este cã interacþionismul simbolic se ridicã la valoarea unei paradigme explicative a procesului comunicaþional ºi cã a cunoscut, întradevãr, remarcabile dezvoltãri ºi îmbogãþiri ulterioare, pânã aproape de zilele noastre.

de construire a înþelesului social. în studiile despre comunicare. Merton îºi desfãºoarã cercetãrile în cadrul Biroului de cercetare socialã aplicatã de la Universitatea Columbia. interacþionismul simbolic figureazã de douã ori într-o istorie a comunicãrii organizatã pe aceste coordonate. Ceea ce vorbeºte de la sine despre importanþa noului concept în înþelegerea proceselor de comunicare ºi ne îndreptãþeºte sã insistãm asupra acestei abordãri novatoare. nu este nici o îndoialã cã interacþionismul simbolic a consemnat cea mai spectaculoasã evoluþie în domeniu. de cãtre H. a interacþionismului simbolic. Autorii care au contribuit la articularea acestei perspective. fãrã sã rosteascã acest nume ºi fãrã sã cristalizeze o metodologie precisã sunt G. îºi dau contur unul altuia prin intermediul comunicãrii simbolice. experienþe diferite creeazã aºteptãri diferite. d) reinterpretarea. 45). iatã ideile de bazã ale interacþionismului care permit stabilirea acestei filiaþii: . . Blumer. informaþia cu conotaþie simbolicã. R. Urmând prezentarea lui Meyer. Redfield ºi L. F. e) includerea.M.H. James. 2001). dupã aceastã contribuþie fondatoare. simbolul ºi înþelesul sãu. b) anii ’40. Sunt noþiuni care vor intra în patrimoniul sociologiei ºi comunicãrii. Dupã cum se poate observa. Dupã cum relevã Littlejohn (1983. Znaniecki. înþelesul unui obiect derivã din consecinþele practice ale acestuia. Contribuþia ªcolii de la Chicago la articularea teoriei interacþionismului simbolic are valoare întemeietoare. Robinson (1996). Mead.înþelesul reprezintã un rezultat al interpretãrii. Baldwin. constituind o direcþie majorã pentru studiul acestor domenii. . c) perioada în care W.sinele ºi mediul social se definesc unul pe altul.E. ci de influenþa pe care comunicarea o are asupra societãþii ºi indivizilor. Viitorul ºtiinþific al acestei orientãri este legat de deschiderile sale faþã de acþiunile. Lazarsfeld ºi R. Wirth.Interacþionismul simbolic 55 Dacã am avea în vedere impactul asupra dezvoltãrii de mai târziu a studiului comunicãrii. sinele care se construieºte în interacþiune cu ceilalþi. intenþiile ºi conceptele care le exprimã: gestul. W. începând cu anii ’70. în 1960. C. a abordãrilor din studiile literare. dar „nu este de fapt o teorie unitarã. care pun accent pe procesele de interpretare. „interacþionismul simbolic – formulare apãrutã în interiorul sociologiei – este cea mai cuprinzãtoare abordare a rolului comunicãrii în societate”. când gânditorii marxiºti grupaþi în jurul lui Th. R. într-un anumit moment. situaþia ºi definirea situaþiei de cãtre fiecare persoanãetc. cu anumiþi actori/parti- . Termenul de „interacþionism simbolic” a fost lansat de cãtre Herbert Blumer într-un articol apãrut în 1937 în cartea Man and Society. J. ci o perspectivã sau o articulare teoreticã sub care pot fi reunite mai multe teorii particulare” (idem). Aceºtia nu erau atât de mult preocupaþi de felul în care comunicã oamenii. pot fi delimitate cinci momente distincte în evoluþia studiului comunicãrii: a) perioada în care P. iar atunci când apar diferenþe cu privire la înþeles. interacþiune care are loc într-un anumit loc. chiar „produsul cel mai sigur ºi mai impunãtor al filosofiei pragmatice” (Morris. se poate ajunge la concurs numai dacã se acceptã faptul cã înþelesurile diferite au luat naºtere în urma unor experienþe diferite ale persoanelor implicate. J.H. Cooley. iar înþelegerea aºteptãrilor ºi a consecinþelor anticipate pretinde negociere între participanþi.înþelesul reprezintã o problemã de negociere. pe de altã parte. . Schramm redefineºte comunicarea în termeni cibernetici. rolul. considerã G. Thomas. Adorno se stabilesc la New York. Interacþionismul simbolic este una dintre principalele perspective asupra comunicãrii desprinse din trunchiul pragmatic (Meyer.I. 1934). acomo-darea.J. interacþiunea. Dewey. chiar dacã nu în mod riguros. W. iar interpretarea este guvernatã de interacþiunea individului cu mediul.K. a abordãrilor fenomenologice. Park.pentru individ.

Afilierea sa la aceastã ºcoalã este dublã. un proces de comunicare cu sine. Mead ºi R. subliniazã Blumer. verificã. a lansat ºi termenul de interacþionism simbolic. Cooley este. Charles Horton Cooley: firele comunicãrii þin societatea împreunã Cuvintele transmit înþelepciunea venitã din trecut. se cuvine menþionat faptul cã Universitatea Michigan din Ann Arbor. Chiar dacã premisele par de la sine înþelese. cercetãtorul cautã sã explice înþelesul unui lucru izolând elementele psihologice particulare care îl produc (vezi metoda psihologicã de a analiza înþelesul unui obiect prin identificarea senzaþiilor care compun percepþia vizavi de acel obiect). deci. este locul de unde vor pleca Dewey ºi Mead spre Chicago. poziþia centralã este ocupatã de înþeles. De aceea. înþeles. Blumer. presiuni sociale. În interacþionismul simbolic. este produsul unei negocieri continue (Meyer. suspendã. valori. 1969/1998. îndeobºte. 2). înþelesul nu este static ºi universal. face un efort de adaptare a înþelesurilor la noi activitãþi pe care le are în vedere (Blumer. Park. cercetarea curentã din psihologie ºi sociologie aratã contrariul. De exemplu. motive conºtiente sau inconºtiente. unii autori vorbesc de o contribuþie indirectã. Sociologii se axeazã pe poziþia socialã. 171-172). Pentru interacþionismul simbolic. Dewey. dupã cum am arãtat. percepþia ºi cogniþia. accentul este plasat pe comportament ºi pe factorii despre care se crede cã îl produc: stimuli. Pe de altã parte. c) aceste înþelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de intepretare (Blumer. Este vorba mai întâi de o înrudire de idei ºi preocupãri care îl aºeazã alãturi de J. ci se naºte pe baza unui proces de interacþiune socialã între oameni. prezentat în legãturã cu ªcoala de la Chicago. psihologii abordeazã comportamentul uman ca fiind produsul diverºilor factori care acþioneazã asupra fiinþei umane. interacþiune. A doua premisã contrazice concepþia potrivit cãreia înþelesul este inerent lucrurilor (poziþia tradiþionalã din filosofia medievalã). constituie ºi o provocare la adresa conceperii înþelesului drept un produs psihologic. de asemenea. Am prezentat aceastã sintezã. înþelesul nu derivã din obiectul ca atare. atitudini. regrupeazã. se declanºeazã un proces de interacþiune cu sine. de G. se naºte în urma interacþiunilor sociale pe care o persoanã le are cu celelalte. unde Cooley va activa toatã viaþa. afilierea de grup. trãsãturi ale personalitãþii etc. referitor la prima premisã. 1934. întrucât trei membri principali ai sãi au activat ºi s-au format aici. expresia unor elemente psihologice date. nici nu ia naºtere ca urmare a cristalizãrii unor elemente psihologice la nivel individual. dar importantã a Universitãþii de la Ann Arbor la formarea ªcolii de la Chicago. deºi nu activeazã propriu-zis la Universitatea Chicago. H.56 Paul Dobrescu ºi Alina Bârgãoanu cipanþi.H. b) înþelesul lucrurilor este derivat. care îi aparþine lui Blumer. b) dupã aceasta. Cooley chiar îl are ca profesor pe Dewey la Ann Arbor ºi va încorpora unele dintre ideile acestuia în propria teorie cu privire la rolul comunicãrii în menþinerea societãþii. 5). actorul selecteazã.H. prin urmare. transformã înþelesurile prin prisma unor situaþii noi în care se gãseºte. În ceea ce priveºte procesul de interpretare. Dacã aderã la o asemenea perspectivã. cel care. probleme de status. Chiar dacã nu a . Înþelesul unui lucru pentru o persoanã se dezvoltã pe baza modului în care alte persoane acþioneazã faþã de respectivul lucru. pornind de aici. în unele cazuri. 2001. acesta urmeazã douã etape: a) actorul identificã obiectele care au înþeles pentru el ºi. C. sintetizeazã astfel premisele acestei orientãri: a) oamenii acþioneazã asupra lucrurilor pe baza înþelesurilor pe care aceste lucruri le au pentru ei. ci este creat (emergent). pentru a stabili termenii generali în care interacþionismul simbolic concepe problemele legate de individ. norme culturale.

este asemenea unui cãlãtor aflat fãrã busolã în mijlocul sãlbãticiei. 69).. a mãrfurilor. cuvintele. precum ºi dupã aceea. o controleazã. atitudinile. frumuseþe. „Pe aici” – ne îndeamnã cuvântul – „iatã un gând interesant.Interacþionismul simbolic 57 trãit la Chicago. o dezvoltã. tiparul. dar nici animalã. inflexiunile vocii.. Din acest motiv. acþioneazã. clase. Prin comunicare. Cuvântul precede ideii. exact în momentul în care sunt proiectate. stat. care ajunge pânã la omul preistoric” (idem). drept. susþinutã în 1894. istoria comunicãrii stã la baza istoriei în general (Czitrom. în mare. cãlãtoriile. Comunicarea va fi abordatã într-o manierã sistematicã în lucrarea Social organization. 27). spune Cooley. libertate modeleazã lucrurile pe care le simbolizeazã (Cooley. 64). „Prin comunicare înþelegem mecanismul prin care se formeazã ºi se dezvoltã relaþiile umane – toate simbolurile judecãþii (mind). dar în mijlocul civilizaþiei. Cooley interpreteazã comunicarea într-o viziune mai amplã: „comunicarea ideilor. vizibilã. creeazã firele care þin societatea laolaltã”. Cuvinte precum bine. Cel puþin în prima perioadã a activitãþii sale. Chiar dacã se focalizeazã pe probleme legate de transport ºi de transmitere (teza se intituleazã The Theory of Transportation). În opera lui Cooley din aceastã perioadã sunt uºor de detectat douã idei prin care el se evidenþiazã. anticipatã. A study of the larger mind. atât cauzã. cãmin. iubire. moºtenire care . fiinþa umanã atinge o fazã superioarã de dezvoltare. o aprinde – gândirea nu ar exista dacã nu ar exista cuvântul. Interesul lui Cooley pentru problemele de comunicare ºi rolul acesteia în societate poate fi detectat încã din teza de doctorat. oferã stimulul ºi cadrul pentru toatã creºterea noastrã ulterioarã (1909/1929. mintea nu face decât progrese palide ºi incerte. de la un moment la altul ºi dintr-un punct întraltul . ci istoria umanitãþii chiar.. deci.. tradiþiile. prin idei ºi preocupãri. 1909/1929. cu mijloacele limbajului. Comunicarea include expresia feþei. Simbolurile. Societatea ia naºtere în urma întâlnirii dintre oameni. la rândul lor. În acest fel. Echipatã cu cuvinte. Cooley se integreazã acestui curent de gândire. „Un cuvânt”. depãºindu-ºi chiar maestrul. cât ºi efect al vieþii interioare a omului. care nu e nici în întregime umanã. de aceea. 61). telegraful. cãile ferate. iar întâlnirea dintre oameni reprezintã o problemã de comunicare.. telefonul ºi orice altã victorie în lupta pentru cucerirea spaþiului ºi a timpului” (Cooley. Discipol al lui Dewey. Este vorba despre capacitatea cuvântului de a topi în el nu doar experienþa unei generaþii. Individul preia moºtenirea sedimentatã prin limbaj ºi simboluri. ci în judecata universalã a umanitãþii. a gândirii” (1909/1929. gesturile. pãtrundem nu numai în mintea celor contemporani nouã. nu se poate vorbi de o naturã umanã autenticã. Echipatã. când înþelegem un cuvânt. judecata se confruntã cu o experienþã care este. Comunicarea reprezintã „structura exterioarã. veniþi sã îl descoperiþi”. 1909/1929. cartografiatã ºi interpretatã prin prisma înþelepciunii venite din trecut. încãrcatã cu gândurile unor oameni pe care nu i-am vãzut niciodatã. la Universitatea Michigan. adevãr. Fãrã cuvinte. mintea este asemenea aceluiaºi cãlãtor. ci de una imprecisã. dar. împreunã cu mijloacele de a le transmite în spaþiu ºi de a le conserva în timp. cãrþile. 1982. „expresiile feþei ºi conversaþiile celor din jur. ci al unui ansamblu mai larg. asupra judecãþii. Cooley evolueazã în ceea ce priveºte temele comunicãrii pe fãgaºul trasat de magistrul sãu. le ghideazã înspre anumite direcþii. unde drumurile bãtãtorite ºi mijloacele rapide de transport sunt gata sã îl ducã în orice direcþie în care au pãºit ºi alþii. În absenþa comunicãrii. instituþiile sunt proiectate de judecatã. individul nu este membru doar al unei familii. „se aseamãnã unei bãrci care vine înspre noi plutind din trecut. 62). dreptate. fixeazã anumite gânduri în defavoarea altora . arta stimuleazã gândirea ºi sentimentul. scrisul.. o stimuleazã. unde nu existã cãrãri sau indicatoare. ajungem sã redescoperim tot ceea ce a fost cunoscut pânã acum.

71-72). În articularea concepþiei cu privire la sinele-oglindã. Ea nu reprezintã o caracteristicã a individului luat în mod separat. iar manifestãrile sale tipice – afecþiune.d. în care ne vedem chipul. prietenii de joacã. 1909/1929. care îi succed. deopotrivã. faptele.58 Paul Dobrescu ºi Alina Bârgãoanu îi influenþeazã articularea propriei judecãþi (Cooley. acest tip de grup este denumit „primar” ºi pentru a evidenþia faptul cã nu se modificã în aceeaºi mãsurã în care se modificã alte relaþii sociale mai elaborate. 119). formarea sinelui. faþã-în-faþã: familia. Sinele social reprezintã „orice sistem de idei construit prin comunicare. Sinele-oglindã este o proiecþie individualã dar nu a propriului sine. el este revendicat. Cu alte cuvinte. a unei idei ºi nici nu reprezintã doar expesia propriei judecãþi. în plus. 1909/1929. În istoria comunicãrii. autorul porneºte de la ideea cã „societatea reprezintã o relaþie între ideile pe care oamenii le au unii despre alþii. În absenþa interacþiunii. grupurile caracterizate de interacþiuni faþã-în-faþã sunt la fel pretutindeni. Pentru ca societatea sã fie posibilã. expresia. 1909/1929. Societatea existã în mintea mea sub forma contactelor ºi a influenþei reciproce exercitate de idei referitoare la „mine”. „Bridget” º. Conceptul ca atare este primul pas important cãtre fundamentarea interacþionis- mului simbolic. În efortul de a lãmuri probleme referitoare la comunicare. În interiorul grupului primar ia naºtere ºi se dezvoltã personalitatea.m. ceilalþi încorporeazã în propriul sine ceea ce cred cã noi gândim despre ei. vecinii” (Cooley. 23). ceea ce Cooley numeºte „natura umanã”. „ideile/ impresiile pe care le avem unii despre alþii reprezintã faptele solide ale societãþii. În mare. Sinele . nu reprezintã doar reflectarea unei realitãþi. sã nu fie suficient valorificate.a. oamenii trebuie sã se întâlneascã. Cooley este cel care va vorbi pentru prima datã de grupul primar. Omul nu se naºte înzestrat cu o naturã umanã. iar similitudinea dintre ele constituie baza pentru ideile ºi sentimentele comune care caracterizeazã judecata umanã în general. Sinele nu reprezintã o simplã proiecþie a judecãþii. Sinele-oglindã: anticamera interacþionismului simbolic. 1902/1964. 121). sã intre în contact în vreun fel. resentiment – nu pot fi concepute în afara societãþii (Cooley. Prin grupuri primare. interacþiune. 184). De aceea. vanitate. La rândul lor. numele lui asociat Cooley va rãmâne asociat de un concept fundamental: sinele-oglingã (looking-glass self). comportamentul. Societatea existã în mintea mea ca grup omogen ºi la fel existã în minþile tuturor celorlalþi” (Cooley. autorul înþelege „acele grupuri caracterizate de relaþii de cooperare ºi de asociere strânse. „Thomas”. noþiune sociologicã fundamentalã pentru înþelegerea relaþiilor de cooperare ºi de interdependenþã dintre oameni. formare ºi transmitere a simbolurilor. Pentru a releva mai bine acest concept. pe care mintea/judecata considerã cã îi aparþin”. Cooley recurge la comparaþia cu o oglindã (de unde denumirea de sineoglindã sau sine reflectat): „ne uitãm în oglindã ºi ne vedem faþa. ºi de sociologie. Termenul este descoperit în efortul de a explica rolul relaþiilor interpersonale în formarea personalitãþii. Numai o anumitã pasivitate – ºi poate neînþelegere – a conceptului de cãtre cercetãtorii din domeniul comunicãrii au fãcut ca sinele-oglindã ºi perspectivele pe care le deschide pentru înþelegerea unor probleme de comunicare. îmbrãcãmintea. Iar ei se întâlnesc doar prin intermediul ideilor pe care ºi le construiesc unii despre alþii. 29). scopurile” (1902/1964. Atributul de primar are în vedere dimensiunea temporalã: grupul primar oferã individului experienþa cea mai timpurie ºi completã referitoare la realitatea socialã. felul în care ne imaginãm cã ne percep alþii reprezintã tot un fel de oglindã. ci a ceea ce ne imaginãm cã alþii cred. de aceea. iar scopul principal al sociologiei este acela de a observa ºi interpreta aceste fapte” (1902/ 1964. natura umanã decade. nu o poate dobândi decât prin asociere ºi interacþiune.

trãieºte în mintea altor oameni. sã se modeleze în conformitate cu modele convenþionale. cât ºi modul în care ne imaginãm evaluarea. prin care fiecare individ trãieºte mai mult sau mai puþin în mintea celorlalþi. . Aceastã subiectivitate înseamnã urmãtoarele: a) conduita nu poate fi strict descrisã în termeni fiziologici (aºa cum ar vrea sã spunã behavioriºtii riguroºi). inhibate sau modificate de gesturile ºi intenþiile semenilor sãi” (1927/ 1955. comportamentul devine conduitã. b) în plus. omul are o existenþã dualã. dimpotrivã. sineleoglindã surprinde relaþia complexã implicatã de comunicarea interpersonalã ºi ne oferã un instrument de a înþelege nu numai traiectoria gândurilor ºi mesajelor. privatã ºi publicã. metafora oglinzii este. Deosebit de interesant este faptul cã unele dintre conceptele interacþionismului simbolic au fost articulate chiar de Robert E. spre deosebire de animale. încercând sã se conformeze modelelor acceptate. conduita are un caracter social. în care toate actele sale sunt anticipate. într-adevãr. Park. Acþiunea sinelui asupra celorlalþi ºi a celorlalþi asupra sinelui þin de un proces de interacþiune a ideilor pe care le avem unii despre alþii. În momentul în care este controlat din punct de vedere social. deoarece nu surprinde caracteristica principala a sinelui oglindã: faptul cã acesta ia naºtere în urma modului în care noi ne imaginãm cã ne percep ceilalþi. informaþie despre ceea ce respectiva persoanã intenþioneazã sã facã. care este sancþionatã din punct de vedere moral ºi condiþionatã din punct de vedere subiectiv. „Suntem mândri sau. interacþiunea sunt importante atât pentru evoluþia fiecãrui individ în parte. Încã din 1927. sinele care am dori sã devenim. cu care împarte nu numai obiecte. Nu este vorba despre efectul direct al sinelui asupra celorlalþi. La rândul lor. ci ºi a proceselor mai complexe de formare a judecãþilor împãrtãºite. al oricãrui individ tinde sã devinã un gest. interacþiune care are loc în cadrul judecãþii. de îndatã ce ºi-a definit rolul. natura umanã ºi individul dobândesc carcateristicile cele mai pregnante. în acelaºi timp. surprinde foarte bine esenþa sinelui-oglindã. „Rolul la înãlþimea cãruia vrem sã trãim devine sinele nostru autentic (our truerer self). Park subliniazã faptul cã. de cãtre celãlalt. aceastã mascã devine parte integralã din personalitatea noastrã” (Park. Prin aceastã imaginaþie. psihologia. Întotdeauna. adicã. omul are o concepþie despre sine. ceilalþi încorporeazã în sinele lor ideile pe care cred cã noi le avem despre ei. încearcã sã trãiascã la înãlþimea ºi exigenþele lui. individul duce o existenþã mai mult sau mai puþin publicã. trebuie sã fie psihologie socialã. „în societate. verificate. ne este ruºine de noi înºine ca urmare a efectului pe care ne imaginãm cã propriul sine îl exercitã asupra celorlalþi” (Cooley. neîncãpãtoare. ci ºi speranþe ºi aspiraþii. omul trãieºte în propria imaginaþie. ci despre un efect imaginat. lucruri. în mãsura în care se ocupã de persoane ºi de personalitate.153) spune cã autorul sinelui-oglindã sublinia semnificativ: „I am what I think you think I am”. pe care ni-l construim cu privire la reflecþia propriului sine în mintea celorlalþi. Spre deosebire de animale. 184). a simbolurilor asupra cãrora va stãrui George Herbert Mead. Rogers (1994. În consecinþã. orice face o persoanã transmite. acceptate din punct de vedere social. deci nu poate fi descrisã numai din perspectiva comportamentului individual.Interacþionismul simbolic 59 încorporeazã atât modul în care ne imaginãm propria apariþie/reflecþie în „oglinda” reprezentatã de celãlalt. 1902/1964. 1927/1955. Park – o contribuþie ignoratã. dupã cum subliniazã Cooley. formulã care. p. Societatea umanã este caracterizatã de faptul cã orice act. Chiar dacã expresivã. a respectivei reflecþii. În interiorul acestui proces social. din acest motiv. personalitate centralã a ªcolii de la Chicago. 18). Cooperarea. 19). dar care nu este atât de mult legatã de orientarea asupra cãruia stãruim în acest articol. Concept sugestiv.

altor preocupãri. existã autori. De aceea. Mead vine la Departamentul de filosofie al Universitãþii din Chicago la invitaþia lui Dewey. G. Habermas în lucrarea Theory of Communicative Action (1987). alãturi de Wittgenstein ºi Weber la schimbarea de paradigmã de la „purposive to communicative action”.60 Paul Dobrescu ºi Alina Bârgãoanu cât ºi a societãþii: „societatea ºi judecata au luat naºtere nu numai în urma efortului indivizilor de a acþiona. opera sa ar fi arãtat altfel. îi aminteºte autorului citat de o remarcã pe care Heinrich Heine a fãcut-o vizavi de compozitorul Hector Berlioz: „nu a avut talent pe mãsura geniului”. Self and Society. 1934/1967). Lucrarea sa cea mai frecvent citatã este Mind. o anumitã neclaritate va plana tot timpul asupra contribuþiei sale. Construction of Social Reality (1966). George Herbert Mead – pãrintele interacþionismului simbolic Neclaritãþile unei opere postume. Un lucru este cert însã: aceastã situaþie a întârziat receptarea operei sale. fie ºi într-o formã sinteticã. La Mead avem de-a face cu o operã articulatã din cursurile sale. Noutatea de fond pe care o aduce Mead este plasarea comunicãrii umane în termeni de interacþiuni mediate simbolic. în 1894. Renaºterea interesului pentru Dewey ºi pentru pragmatismul american a însemnat ºi o renaºtere a interesului pentru Mead. Este limpede cã. Pentru a înþelege ºi surprinde mai nuanþat aceastã perspectivã. Aceastã particularitate a carierei lui Mead. fie fenomenologiei. al filosofiei. fie filosofiei analitice. Fiecare operã de noutate ºtiinþificã genereazã interpretãri diferite. Faptul cã Mead însuºi nu a publicat lucrãrile sale în timpul vieþii a generat interpretãri ºi puncte de vedere diverse. precum Hans Joas (1997). în timp ce. chiar deconcertantã: fie a fost încadrat behaviorismului. recunoaºterea contribuþiei în domeniul psihologiei sociale. fiind citat mai ales în Germania. chiar contradictorii. culegerile de texte considerate de bazã din domeniul sociologiei ºi al psihologiei sociale includ capitole dedicate lui. se impune sã precizãm. Self and Society (Mead. le reinterpreteazã sau le nuanþeazã. Autorul german considerã chiar cã Mead a contribuit. Cert este cã ºi Mead poartã o rãspundere pentru diversitatea interpretãrilor generate de lucrãrile sale. într-o oarecare mãsurã. ºi va rãmâne aici pânã la sfârºitul vieþii. sursa principalã constituind-o douã stenograme ale cursurilor þinute în 1927. Numai cã lucrarea nu apare în timpul vieþii autorului. legãtura cu filosofia pragmaticã ºi influenþa germanã asupra creaþiei sale au fost ignorate. istoriei ideilor. pe care acesta le încorporeazã în propria abordare. etnometodologiei. altor generaþii. aratã Ch. dacã ar fi apãrut în timpul vieþii. Publicarea postumã a acestei cãrþi. Mead a trecut oceanul. 1927/1955. valabilitatea ºi exactitatea materialelor adunate în acest fel. From the Standpoint of the Social Behaviorist. respectiv. chiar dacã a publicat lucrãri în domeniul psihologiei sociale. nu a rãmas fãrã probleme. Problema cea mai complicatã în legãturã cu receptarea ºi evaluarea influenþei sale o reprezintã faptul cã nu ºi-a sistematizat ideile într-o singurã carte. ci se bazeazã inclusiv pe notele studenþilor de la cursul de Psihologie socialã.H. publicatã în 1934. este cititã ºi recititã. interpretarea operei sale începe sã fie inegalã. influenþele exercitate asupra lui Mead. W. al sociologiei. în discrepanþã totalã cu bogãþia ºi noutatea ideilor sale. care contestã. ci a efortului de a acþiona împreunã” (Park. insuficienta precizie ºi înregistrare a perspectivei expuse de Mead în timpul cursului. o bunã perioadã. Interesul în aceastã þarã pentru Mead se datoreazã ºi atenþiei substanþiale pe care i-o acordã J. La sfârºitul secolului al XIX-lea. doctrina evoluþionistã constituia zona cea mai . De abia cãtre sfârºitul anilor 1930. dupã care. precum ºi a altora. 1930. Mai ales ca urmare a lucrãrii lui Berger ºi Luckmann. Morris în Introducerea la Mind. 21). descoperitã ºi redescoperitã cu ochii altor vremuri.

În lucrãrile sale. Troica de concepte a noii orientãri. Mead va formula o criticã majorã la adresa tuturor abordãrilor menþionate. Nemulþumit de explicaþiile de pânã atunci cu privire la modul în care iau naºtere judecata ºi sinele. Mead acordã întâietate procesului evoluþionist. care merg pânã la selectarea preferenþialã a fondatorilor acestui curent. nu unul subordonat intuiþiei ºi credinþei. analiza operelor publicate. în fapt o istorie a studiului comunicãrii – nu-l menþioneazã pe Cooley printre întemeietorii interacþionismului simbolic. de o parte ºi de cealaltã a oceanului. Potrivit lui Morris. inovaþie în termeni sociali ºi evoluþioniºti mai degrabã decât individualiºti ºi mecanici. gesturile începeau sã nu mai fie considerate simple „expresii ale emoþiilor”. Mead conferã din nou raþiunii un loc important în legãturã cu acþiunea umanã.Interacþionismul simbolic 61 sigurã a cunoaºterii. iar mecanismul prin care acestea sunt generate îl reprezintã limbajul/vorbirea. potrivit cãreia „trebuie sã avansãm de la societate înspre individ ºi nu invers”. În al doilea rând. care puseserã accentul pe elementele iraþionale ºi non-raþionale în determinarea comportamentului uman. dar considerã cã aceasta nu este suficient focalizatã pe aspectele sociale. vãzutã ca luând naºtere în procesul interacþiunii dintre organism ºi mediu. În jurul anului 1900. autorul american considerã cã evoluþia ºi-a aflat întruparea maximã în capacitatea unicã a fiinþei umane de a crea ºi utiliza simboluri: „ceea ce diferenþiazã fiinþa umanã în raport cu toate fiinþele vii este capacitatea de a mânui simboluri. De asemenea. ci erau interpretate în context social. care ar caracteriza nu numai speciile. nu reuºesc sã precizeze exact mecanismul de formare a acestora. De pildã. supusã unor interpretãri dintre cele mai diferite. Filosofii idealiºti. Tarde ºi Baldwin înscriseserã contribuþii importante în domeniul psihologiei sociale. mai cu seamã în ceea ce priveºte limbajul ca mecanism de generare a sinelui ºi a judecãþii (1934/9167. Parcã am avea de-a face cu o ironie a istoriei. Mead îºi propune sã arate cã judecata ºi sinele nu au o existenþã anteriorã societãþii ºi interacþiunii. Cooley îºi începuse cariera la Universitatea Michigan (unde Mead predase timp de trei ani). mai ales din partea germanã. p. dar nu-l menþioneazã pe Mead. 1969/1998. Una dintre implicaþiile acesteia era extinderea abordãrii evoluþioniste de la organismul uman la judecata ca atare. cã iau naºtere în context social. sociologia ºi psihologia socialã încep sã aspire la statutul de ºtiinþã. precum ºi o sumarã trecere în revistã a referirilor ºi studiilor consacrate ªcolii de la Chicago ºi . Mead îºi va exprima acordul cu perspectiva lui Comte. O atenþie din ce în ce mai mare era acordatã naturii sociale a limbajului. xxx). precum Hegel ºi Royce (al cãrui student a fost Mead) evidenþiaserã natura socialã a sinelui ºi a moralei (morality). chiar dacã existã puncte în care autorii de mai sus interpreteazã judecata ºi sinele în context social. Mead se va concentra exact pe aceastã problemã. Theories of human communication (1983). Stephen Littlejohn – autor al unei prestigioase lucrãri. Sub influenþa lui Wundt. Puþine lucruri din cadrul interacþionismului simbolic sunt asumate ºi scutite de a fi puse sub semnul îndoielii sau al unei interpretãri critice. acestea pornesc de la premisa cã sinele ºi judecata preced procesul social. Mead împãrtãºeºte concepþia lui Cooley cu privire la sine. xiv). reuºeºte în ambele planuri. în timp ce Daniel Czitrom (1982) vorbeºte pe larg despre Cooley. Tot în acea perioadã. capacitatea de a simboliza” (în Blumer. ªcoala care a lansat teoria interpretãrii ºi negocierii ca momente centrale ale stabilirii înþelesului este. sociologul american se va îndepãrta de Freud ºi de LeBon. În ceea ce priveºte omul. În felul acesta. iar Mead studiase în Germania. explicaþiile biologice oferindu-i muniþie cu care sã atace concepþiile mecaniciste ºi sã reformuleze problemele de autonomie. libertate. ci ºi instituþiile ºi societãþile. Totuºi. la rândul sãu. În primul rând. cum afirmase Darwin.

dar ea are o determinare biologicã. detaºarea înþelesului sãu. Mind. Cooperarea umanã presupune înþelegerea intenþiilor celuilalt. De pildã. în mod tipic. oamenii îºi semnaleazã lor . sã se prefacã lovit. rãspunsul nu presupune interpretarea gestului. 1969/1998. de a-l cerceta. Self and Society drept „Biblie” a interacþionismului simbolic. relevã Littlejohn. care declanºeazã rãspunsuri previzibile. Rãspunsul fiinþei umane are întotdeauna un înþeles pe care îl transmite odatã cu gestul ce include înþelesul respectiv. o „conversaþie a gesturilor”. de cele mai multe ori. la acest nivel. Comportamentul se poate schimba în funcþie de „mesajul transmis”. fãrã de care societatea nu s-ar putea menþine. În prima. La nivelul animalelor. un gest fãcute de cãtre o persoanã pot produce o atitudine de reconsiderare. deoarece. nu este vorba despre gesturi cu semnificaþie. dar ºi pentru a uºura înþelegerea cititorului. pe aceastã bazã. gestul este un semnal. 8). 1983. „citirea” acþiunilor celuilalt ºi descifrarea. Cooperarea semnificã. în mare. pentru a stimula un atac). un câine care se încordeazã ºi mârâie la un altul va declanºa din partea acestuia o reacþie instinctivã). pornind de la interpretarea gestului respectiv. deci. Nimic nu este prescris ca în lumea animalã. de adaptare). De aceea. libere sã defineascã fiecare situaþie în modalitãþi unice ºi imprevizibile. Tradiþia ªcolii de la Chicago. dar existã o diferenþã fundamentalã între cele douã tipuri de cooperare. n. iar lucrarea sa. între oameni. încruntarea sunt evaluate de cãtre persoana sau persoanele cu care ne aflãm în interacþiune ºi. cooperarea în cadrul unui stup de albine este în multe privinþe exemplarã. 46). Sinele ºi societatea sunt vãzute ca procese ºi nu ca structurã. 1983. Existã. potrivit lui Mead.) ar însemna obturarea posibilitãþii de a surprinde esenþa relaþiei dintre personalitate ºi societate (Littlejohn. deci. formulate. puii vin „chemaþi”. 47). Suita de rãspunsuri precede ºi întemeiazã eforturi de adaptare reciprocã. comportarea albinelor este înscrisã în echipamentul lor genetic. pentru cã boxerul poate sã simuleze. În alþi termeni. instinctive (atunci când o cloºcã scoate anumite sunete. genereazã o reacþie de rãspuns. trateazã fiinþele umane ca fiind creatoare. Fiinþele umane amânã un moment rãspunsul. Cu alte cuvinte. inovatoare. Societatea este formatã din indivizi care interacþioneazã. ºi comportarea lor este previzibilã. ca ºi în cea socialã. pentru a putea interpreta ºi înþelege gestul. a paºilor urmãtori pe care persoana cu care se aflã în interacþiune intenþioneazã sã-i facã. conversaþia este mai complicatã. a înþelesului lor. Un act. vom încerca o tratare de sine stãtãtoare a acestor trei concepte – ceea ce s-ar putea numi „troica de concepte” a interacþionismului simbolic. ºi un meci de box. stabilã ºi neschimbãtoare. pe care o întâlnim în lumea animalã. cooperarea este o suitã de rãspunsuri alternative. câinele nu îºi spune: „dacã animalul care vine din direcþia aceea sare la gâtlejul meu. dupã ce actele celuilalt sunt descifrate ºi interpretate. eu îmi voi îndrepta corpul în direcþia cutare”. ca atunci când se bat doi câini. un cadru în care conduita umanã îºi gãseºte modalitatea de expresie” (în Blumer. cooperarea membrilor sãi. Astfel. (Îndreptarea degetului arãtãtor. Dar. A îngheþa acest proces (cu scopul de a-l studia. a evoluþiei lor. Din motive precumpãnitor analitice. Societatea La baza societãþii se aflã. pararea loviturilor trebuie sã aibã loc „instinctiv” (lucrurile deja se complicã ºi în acest caz.62 Paul Dobrescu ºi Alina Bârgãoanu interacþionismului simbolic îl fixeazã pe George Herbert Mead drept „cel care a pus în miºcare orientarea” (Littlejohn. Conversaþia gestualã poate fi cooperantã (ca în interiorul unui stup de albine) sau antagonistã.n. La fel poate fi descris. Cooperarea caracterizeazã ºi anumite organizãri din lumea insectelor ºi animalelor. iar „interacþiunea reprezintã procesul prin care se formeazã conduita umanã. de o parte ºi de alta.

Dialogul nu ar putea avea loc dacã ambele persoane nu ar conferi acelaºi înþeles unui anumit gest. În momentul în care înþelesul gesturilor noastre este acelaºi atât pentru noi. sine ºi societate. iar judecata ia naºtere în timpul interacþiunii dintre indivizi: . Cooley vorbeºte despre sine ºi mãrturiseºte influenþa exercitatã asupra sa de doctrina lui James (figurã de primã mãrime a pragmatismului) privitoare la „the social self” ºi de concepþia lui Baldwin referitoare la „dialectica devenirii personale” (Czitrom. Mead porneºte în acest domeniu de la conceptul de sine oglindã. Aceste înþelesuri sunt atribuite de cãtre fiinþa umanã din perspectiva alteia. Cooley nu oferise totuºi o explicaþie privitoare la modul cum se formeazã sinele. „conversaþia gesturilor” trebuie înþeleasã ºi interpretatã la douã paliere diferite: conversaþia gesturilor ºi conversaþia conºtientã a gesturilor. Astfel. dar nu poate spune cã aceasta reprezintã o hotãrâre conºtientã din partea câinelui de a ataca. 1934/1967. 1934/1967. 47). Sinele Sinele este un concept folosit de întreaga filosofie pragmaticã. prin intermediul unui gest. 1934/1967. ci ºi cã respectiva persoanã are ºi o idee despre aceasta. „În cazul încãierãrii dintre doi câini. 168). din perspectiva persoanei cãtre care acþionãm în mod direct. avem de-a face cu un simbol semnificativ. 49). 50).. un simbol care constituie un rãspuns la un înþeles aflat în câmpul de experienþã al primei persoane ºi care evocã acelaºi înþeles în cea de-a doua” (Mead. ce trebuie sã facã o altã persoanã. Atunci când gestul semnificã o idee aflatã la baza sa ºi stimuleazã ideea respectivã în cealaltã persoanã.Interacþionismul simbolic 63 înºile înþelesurile propriilor gesturi. cea de-a doua presupune intepretarea acþiunii celuilalt. fiinþele umane folosesc simbolurile în activitatea lor.. sine ºi imaginea sa despre el însuºi. prima persoanã este conºtientã de înþelesul propriului gest ºi ºtie cã ºi cealaltã persoanã conferã acelaºi înþeles gestului pe care ea îl face. lansat de cãtre Cooley. În schimb. în cazul de faþã. Într-o formã rudimentarã. se ajunge la „gestul semnificativ”. 46). ci devine înzestrat cu sine în momentul în care ºi-a dezvoltat o judecatã în contextul experienþei sociale (Mead. Sinele nu are o existenþã anterioarã pocesului social. 1934/ 1967. la „simbolul semnificativ”. dar centreazã analiza pe modul cum se construieºte sinele. Corpul nu este totuna cu sinele. 1934/ 1967. 2). În momentul în care o persoanã indicã. 1982. Persoana cu care interacþionãm nu ar putea rãspunde dacã nu ar putea descifra înþelesul simbolului pe care îl exprimã gestul. 97). pragmatismul avea nevoie de o întruchipare a acestei interacþiuni care a purtat numele de self. numitã ºi „utilizarea simbolurilor semnificative/relevante” (Mead. „Gesturile devin simboluri semnificative în momentul în care persoana care a iniþiat gestul aºteaptã de la cea cãtre care a îndreptat gestul respectiv acelaºi rãspuns pe care l-ar fi dat dacã ea ar fi fost în locul interlocutorului” (Mead. ci existenþa lui trebuie explicatã în legãturã cu procesul social ca atare. Prima are loc în momentul în care cineva rãspunde în mod direct la acþiunea celuilalt (act reflex). dacã cineva ridicã pumnul la tine. Ceea ce Blumer va numi interacþiune non-simbolicã ºi interacþiune simbolicã (1969/1998. cu „procesul de comunicare” (Mead.. Cum remarca ºi Rogers (1994. actul. de cele mai multe ori. El se formeazã în cadrul unui proces social de interacþiune cu ceilalþi. dar ºi a altora absente. observatorul înþe-lege cã atitudinea unuia dintre câini înseamnã atac. Deci. pe relaþia dintre sine ºi ceilalþi. Nu ne naºtem cu un sine – spune Mead – iar sinele nu se dezvoltã instinctiv. Odatã cu gestul. Preocupat de raportul individului cu societatea. cât ºi pentru ceilalþi. aºa cum susþinuse Wundt. înþelegi nu numai cã are o atitudine ostilã. 46). procesul social este anterior judecãþii. Ceea ce interpreteazã persoana cealaltã este simbolul asociat gestului respectiv. noi transmitem un simbol..

avem de-a face cu un rol mult mai complex. Deci. cât ºi ca obiect. în procesul social. doctorul face injecþie etc.). copilul joacã rolul unor persoane des întâlnite în mediul sãu de existenþã (rolul doctorului. copilul nu este capabil de acest lucru. deci nu se poate menþine ideea potrivit cãreia comunicarea presupune existenþa judecãþii: judecata reprezintã un fenomen care ia naºtere ºi se dezvoltã în procesul de comunicare ºi. se face trecerea la „altul generalizat“ (the generalized other). . Astfel. el întruchipând cerinþe ale grupului ca întreg. 154). 1934/1977. copilul nu realizeazã înþelesul actelor imitate. în general. În felul acesta. le „defineºte” ºi imitã o trãsãturã dominantã (mama dã mâncare copilului. Aceste roluri sunt secvenþiale: într-un moment este persoana care * aresteazã („poliþist” deci).64 Paul Dobrescu ºi Alina Bârgãoanu „judecata ia naºtere în comunicare. de rolurile jucate de cãtre toþi ceilalþi. Este vorba despre aºteptãri aºa cum sunt ele imaginate ºi percepute de cãtre persoana în cauzã. Desfãºurarea jocului pretinde din partea sa ca în fiecare moment sã se transpunã în rolurile celorlalþi jucãtori pentru a putea participa la joc. Introduction. altul generalizat se desprinde de persoane fizice concrete. Mead subliniazã ideea cã fiinþa umanã. prin care copilul învaþã sã adopte perspectiva celorlalþi cãtre sine îl reprezintã jocurile (play). 1934/1967. iar modalitatea cea mai importantã prin care acesta devine capabil de a se considera pe sine ca obiect. Caracteristic pentru aceastã etapã este urmãtorul fapt: copilul percepe într-un anumit fel persoanele pe care le imitã. Într-o primã fazã. 1965. „Altul generalizat“ reprezintã un gen de medie a aºteptãrilor celorlalþi cu privire la o persoanã: „comunitatea sau grupul organizat care conferã unitate sinelui reprezintã altul generalizat” (Mead. Copilul este aºa de mult absorbit de jocul sãu. În etapa jocului (game stage). este ºi tatã ºi copilul pe care îl ceartã tatãl. dominat de reguli. precum ºi cerinþelor pe care fiecare dintre coechipieri le are faþã de el. Mead utilizeazã analogia cu jocul de baschet. simultan. În aceastã etapã. rolul mamei sau al tatãlui). faza de joacã (play stage). în cadrul cãruia comportamentul trebuie sã þinã cont. copilul îi imitã pe ceilalþi pur ºi simplu. este apariþia unui „altul” care sintetizeazã atitudinile tuturor celor implicaþi în acelaºi proces. ci invers. ridicã un obiect aºa cum îl ridicã pãrinþii. ca organism care acþioneazã nu este un organsim care reacþioneazã pur ºi simplu la nivelul non-simbolic. În prima. Întemeietorul interacþionismului simbolic distinge douã faze în formarea sinelui*. Nu comunicarea ia naºtere prin intermediul judecãþii. ºi doctor ºi copilul cãruia i se face injecþie. în momentul urmãtor este persoana arestatã (deci rãufãcãtor). „atitudinea altului generalizat este atitudinea întregii comunitãþi” (Mead. XXVII) dintre cele mai importante concepte lansate de cãtre Mead. individul trebuie sã pãºeascã în afara sa. Astfel. În primele faze ale copilãriei. Ceea ce apare nou în aceastã fazã (game stage). „cel mai cunoscut termen lansat de Mead”. încât pretinde cã este altã persoanã. În aceastã etapã. copilul trece dintr-un rol într-altul dupã cum îi convine. altul generalizat exprimã media cerinþelor formulate de cãtre persoane concrete faþã de o persoanã datã. Organizarea la nivel simbolic a rãspunsului presupune existenþa actorului care acþioneazã ºi vizavi de sine. Strauss (Mead. adicã a acelui actor care se poate vedea pe sine atât ca subiect. norme de comportament cu un mare grad de generalitate. În acest context. În aceastã fazã. copilul – tânãrul – rãspunde simultan regulilor jocului propriu-zis. Pentru a putea deveni obiect pentru sine. 50). prin intermediul conversaþiei gesturilor care are loc în cadrul unui proces sau context social al experienþei” (p. al poliþistului. Cu timpul. pe parcursul cãruia fiecare jucãtor trebuie sã anticipeze miºcãrile tuturor celorlalþi ºi sã se adapteze la ele în mod corespunzãtor. dupã aprecierea lui A. 258). de pildã. Comentatorii operei amintesc despre o fazã preliminarã de care însã Mead nu vorbeºte în mod explicit.

imprevizibilã a persoanei. Orice act începe cu un impuls venit din partea lui „I”. Pentru a ajunge la un sine autentic. „Me” reprezintã latura socialã care constrânge ºi orienteazã comportamentul. Sinele complet încorporeazã dimensiunea „me”. adicã. Gândirea presupune existenþa unui actor conºtient de sine. Prin intermediul acestei conversaþii interioare. în timp ce «me»-ul reprezintã setul organizat de atitudini ale celorlalþi pe care le adoptã individul (Mead. În prima fazã de dezvoltare a sinelui. individul adoptã atitudinea altului generalizat în mãsura în care acesta îºi gãseºte expresia în atitudinile celorlalþi indivizi cu care intrã în contact direct în timpul unui act social concret. iar acþiunea socialã modificã structura socialã. cooperante. Judecata Conversaþia la nivelul simbolurilor semnificative nu are loc neapãrat între persoane. Aceastã abilitate specialã a fiinþei umane este de importanþã fundamentalã. deoarece implicã amânarea unei acþiuni pânã la primirea stimulilor sau a rãspunsurilor. „I” reprezintã latura impulsivã. Atitudinile celorlalþi constituie «me»-ul organizat. într-o mãsurã semnificativã în cazul geniului sau al liderului. dar fãrã referire la manifestarea acestuia prin indivizi concreþi” (Mead. Fiecare acþiune a individului modificã structura socialã într-o oarecare mãsurã: într-o micã mãsurã în cele mai multe cazuri. care amânã rãspunsul pentru a putea evalua rãspunsurile probabile ale celorlalþi. individul nu organizeazã numai atitudinile concrete ale unor persoane concrete. în acelaºi fel în care adoptã atitudinile celorlalþi faþã de sine ºi faþã de ei înºiºi. Sinele are douã componente. modalitatea prin care comunitatea exercitã control asupra membrilor individuali. Intervine „me”-ul. persoana anticipeazã cursul acþiunii pe care doreºte sã o iniþieze. Individul iniþiazã o adevãratã conversaþie cu sinele. Altul generalizat este o modalitate prin care procesul social influenþeazã comportamentul indivizilor angajaþi în acesta. Gândirea abstractã înseamnã cã individul adoptã atitudinea altului generalizat faþã de sine. „«I»-ul reprezintã rãspunsul organismului la atitudinile celorlalþi. Cât priveºte gândirea concretã. vãzut ca întreg. Astfel. neorganizatã. 175).Interacþionismul simbolic 65 comunitatea exercitã control asupra membrilor individuali. între individ ºi sine. „Numai adoptând atitudinea altului generalizat cãtre sine poate individul sã gândeascã. de conversaþie cu sine însuºi. care exercitã un tip de control. Judecata ( mind ) poate fi definitã ca procesul de interacþiune. În a doua fazã. 156). ceea ce ne trimite la cea de-a treia noþiune fundamentalã folositã de cãtre Mead – judecata (mind). sau ale grupului social de care aparþine. ci ºi în interiorul unei singure persoane. fie cã este vorba despre gândire concretã sau abstractã. 1934/1967. . individul trebuie sã adopte atitudinile celorlalþi indivizi cãtre sine ºi cãtre ei înºiºi în timpul procesului social ºi sã integreze acest proces social în experienþa individualã. 1934/ 1967. individul trebuie sã adopte atitudinile celorlalþi vizavi de diversele faze ale acþiunii sociale comune în care sunt implicaþi ca membri ai unei societãþi organizate sau ai unui grup social: se poate vorbi de o dezvoltare completã a sinelui numai în momentul în care acesta adoptã atitudinile grupului social organizat de care aparþine în vederea participãrii la activitãþile organizate. ci atitudinile sociale ale altului generalizat. þinând cont de poziþiile celorlalþi. oferind un gen de ghidaj social. ea încorporeazã viitorul în plãnuirea actului. care stã la baza acþiunii. individul organizeazã atitudinile persoanelor concrete cu care participã la actele sociale concrete. dupã care individul reacþioneazã la acestea ca la un «I» (idem). dupã care îºi reevalueazã propria acþiune. Atitudinea altului generalizat reprezintã atitudinea întregii comunitãþi. în care este angajat respectivul grup. atitudini faþã de sine ºi unii faþã de ceilalþi.

Limbajul are rolul de a fixa înþelesul simbolurilor ºi de a facilita comunicarea. 1934/1967. stimulul capãtã semnificaþie. reacþiilor. Individul trebuie sã evoce în sine rãspunsul pe care gestul respectiv îl evocã în celãlalt. ci cu una precedatã de o proiectare ºi anticipare a rãspunsurilor. deoarece au acelaºi înþeles pentru toþi membrii individuali ai unui grup sau ai unei societãþi date: „stimuleazã/evocã în individul care le foloseºte aceleaºi atitudini ca în indivizii care rãspund la ele” (Mead. care delibereazã. Ea anticipeazã. În felul acesta. reprezintã o modalitate de a activa în individ atitudinile. fiecare grup îºi dezvoltã propriul sistem de simboluri semnificative care sunt deþinute în comun de cãtre membrii sãi ºi în jurul cãrora sunt organizate activitãþile în interiorul grupului. 67). comparã ºi nu se mulþumeºte sã reacþioneze la anumite situaþii. a conversaþiei exterioare a gesturilor pe care le facem vizavi de alþi indivizi în timpul procesului social. 48). rolurile. a conºtiinþei. 1934/ 1967. În acest moment. alternativelor. . depinde de geneza ºi de existenþa simbolurilor semnificative. Chiar atunci când este folosit pentru dialogul persoanei cu ea însãºi. internalizatã. idem). adoptarea atitudinii altuia faþã de propriul sine sau faþã de propriul comportament. rezultatelor. limbajul îºi menþine caracterul social. individul nu poate internaliza gesturile. simbolurile presupuse de activitatea socialã comunã: „ceea ce este specific gândirii este faptul cã individul rãspunde la propriul stimul în acelaºi fel în care ceilalþi rãspund la acesta. persoana imagineazã diferite rezultate ºi cautã sã selecteze alternativele în funcþie de aceste rezultalte. a individului cu sine. dar în momentul în care o persoanã rosteºte ceva cu semnificaþie. Nu avem de-a face cu o acþiune hrãnitã de abordarea încercare/eroare. Esenþa gândirii o reprezintã internalizarea. Judecata devine posibilã datoritã existenþei la nivelul comportamentului individual a simbolurilor semnificative. prin intermediul unor astfel de gesturi. Gândirea/judecata reprezintã pur ºi simplu o conversaþie implicitã. Iar gesturile astfel internalizate reprezintã simboluri semnificative. a gesturilor semnificative” (Mead. baza adevãratã a comunicãrii. Ea reprezintã internalizarea de cãtre individ a procesului social de comunicare în cadrul cãruia iau naºtere înþelesurile. contextului. imagineazã. pentru cã înfãþiºeazã fiinþa umanã drept o fiinþã activã. Când este vorba despre un papagal. cât ºi cãtre sine” (Mead. rostirea este îndreptatã atât cãtre ceilalþi. în sfârºit. nu poate fi conºtient de ele ºi de înþelesurile pe care le au.66 Paul Dobrescu ºi Alina Bârgãoanu evaluarea situaþiei. inclusiv a paºilor în viitor pe care îi implicã acþiunea sa. Numai odatã cu apariþia simbolurilor semnificative este posibilã apariþia judecãþii ºi a inteligenþei. Rãspun- surile sunt avute în vedere înainte ca ele sã se producã efectiv. 47). Prin folosirea lor. Astfel de gesturi sunt gesturi semnificative. Individul este conºtient de conþinutul ºi dinamica înþelesului numai în mãsura în care adoptã atitudinea celuilalt vizavi de propriile gesturi. Înþelesul ia naºtere în timpul acþiunii cooperante la nivelul grupului. construieºte acþiunea înainte de a o desfãºura ºi finaliza. În momentul în care rãspunsul imaginat de „sine” coincide sau se apropie cât mai mult de rãspunsul celuilalt. apartenenþa la grup nu mai poate fi definitã sau interpretatã drept o problemã fizicã. În absenþa acestei „comunitãþi de înþeles”. imagineazã. Mead. putem vorbi de „înþeles împãrtãºit”. în experienþa noastrã. 1934/1967. În timp. ci drept una simbolicã. Conceptul de judecatã este important în gândirea lui Mead. simboluri semnificative. vorbirea sa nu semnificã nimic. cooperãrii ºi acþiunii concertate. apoi foloseºte rãspunsul celuilalt pentru a-ºi ajusta în continuare comportamentul. individul adoptã rolul celuilalt pentru a-ºi ajusta propriul comportament: „evocarea aceluiaºi rãspuns atât în sine cât ºi în celãlalt constituie conþinutul comun necesar pentru a se ajunge la comunitatea de înþeles (community of meaning. „Geneza judecãþii.

Blumer va accenta ideile potrivit cãrora. Actul social este conduita umanã vãzutã în ansamblu. într-un cuvânt. Individul uman se confruntã cu o lume pe care trebuie mai întâi sã o interpreteze ca sã poatã acþiona în ea. activitate care sã constituie baza participãrii la comunicare. Punct de plecare pentru noi orientãri Sociolog de formaþie. pentru a deveni un obiect pentru sine. 1934/1967. nu prin prisma pãrþilor componente. imaginarea evoluþiilor posibile. 12-13). este posibil sã iniþiezi un tip de comunicare. înscriind o contribuþie foarte importantã la consacrarea sa. Mead a exercitat o înrâurire considerabilã asupra dezvoltãrii de mai târziu a studiului comunicãrii. un act social are o structurã logicã: gestul iniþial. care nu au nici un interes comun. ceea ce Mead numeºte actul social. a ipotezelor de cercetare. Cum spune Mead. aºa cum a rezultat ºi din descrierea anterioarã foarte clar delimitate. temele pe care le-au impus. sã proiecteze ºi sã îºi ghideze acþiunile. „semnificaþia lui George Herbert Mead pentru cercetãtorii din comunicarea contemporanã este aceea cã interacþionismul simbolic situeazã comunicarea în inima explicaþiei sociologice” (1994. Desigur. convin simboluri. gradul de elaborare a acestora. poate sã realizeze o construcþie sau o proiecþie slabe. iniþiazã interpretãri. Nu poþi sã începi sã comunici cu marþienii ºi sã creezi o societate acolo unde nu existã nici un fel de relaþii anterioare. ele au o rãdãcinã comunã. preocupãrile pe care le-au stimulat. persoana trebuie sã se vadã pe sine din exterior. în mod fundamental. meritã subliniatã ºi importanþa pe care Mead o acordã mijloacelor de comunicare în masã: „vasta importanþã a mijloacelor de comunicare apare limpede în momentul în care ne dãm seama cã acestea relateazã/prezintã situaþii prin intermediul cãrora individul poate avea acces la atitudinile ºi experienþa altor persoane. 1934/1967. 1969/1998. sã se punã în postura celorlalþi. Dar nu poate exista comunicare între douã comunitãþi care sunt total separate una de alta. Din acest punct de vedere. implicã perceperea ºi atribuirea înþelesului. rãspunsul de adaptare la acest gest de cãtre altcineva (fie rãspunsul aºteptat de la cea de-a doua persoanã. dar asta . pp. 171). conturarea unor rezultate diferite. Individul trebuie sã construiascã. nu cu un mediu la care reacþioneazã imediat. Sinele se formeazã printr-un proces permanent de „asumare de roluri” (roletaking). self. în fapt. nu sã reacþioneze pur ºi simplu ca rãspuns la factorii care acþioneazã asupra sa. Din gândirea lui Mead se revendicã în filiaþie directã Blumer. se socializeazã. Cele trei concepte fundamentale – mind. Trebuie sã pornim de la o minimã activitate comunã la care indivizii iau parte. 167). Cum avea sã remarce ºi Rogers. ºi care nu participã la nici o acþiune concertatã” (Mead. dacã existã o comunitate pe Marte al cãrei caracter s-ar asemãna cu cel al comunitãþii de care aparþii. Domeniul pus în luminã de cãtre autorul american va creºte în importanþã ºi va lua forma unei adevãrate direcþii de cercetare în comunicare. ci ºi impactul pe care l-au exercitat în timp. Actele încep cu un impuls. society – nu sunt.Interacþionismul simbolic 67 În acest context. sã se vadã pe sine acþionând din perspectiva celorlalþi (Blumer. autorul american identificã pentru comunicare un rol extrem de important: ea reprezintã procesul prin intermediul cãruia fiinþele umane schimbã înþelesuri. În felul acesta. fie rãspunsul dat în mod real de cãtre cea de-a doua persoanã) ºi rezultatul actului. ne vedem pe noi înºine în felul în care ceilalþi ne vãd sau ne definesc. proiectarea individualã a acþiunii. cel care lanseazã termenul propriu-zis de interacþionism simbolic. George Herbert Mead descoperã importanþa comunicãrii în procesele de socializare pe care le examineazã. 257). Nu poþi sã construieºti o societate din elemente care sunt exterioare proceselor din viaþa individului. Într-o lucrare de factura celei de faþã interesezã nu numai valoarea intrinsecã a descoperirilor. perceput sau imaginat de ambele pãrþi (Mead.

de aºteptãri. Dar înaintea sa existã un set de norme. reprezentant de primã mãrime al ªcolii de la Palo Alto. transmisã istoriceºte. Mead. (1959). Theories of Human Communication (ediþia a-VII-a) Belmont. Mead este ºi el absorbit de importanþa interacþiunii în procesul de formare a sinelui. (1909/1929). (1965). G. Mead. în aceastã privinþã. El va dezvolta chiar o serie de studii empirice axate pe procesul interacþiunii. Aºa cum. E. sunt transmise. MA: MIT Press. de simboluri – constituite deja – pe care individul nu le construieºte. S. Media and the American Mind. Goffman. George Herbert Mead on Social Psychology. Perspective and Method. semnale. Self and Society from the Standpoint of a Social Behaviorist. aºteptãri. Mead.68 Paul Dobrescu ºi Alina Bârgãoanu nu înseamnã cã nu construieºte. . Lucrarea The Presentation of the Self in Everyday Life (1959) se centreazã în jurul unui concept – sinele – lansat de ªcoala de la Chicago. C. întradevãr. în datele lor fundamentale. simboluri. Littlejohn. H. Tot din interacþionismul simbolic se revendicã ºi Erving Goffman. Ca orice autor care accentueazã o perspectivã. în interacþiune cu mediul. (1969/1998). ci. New York: Charles Scribner’s Sons.H. cã nu proiecteazã (Blumer. (1982). internalizând norme. Joas. Bibliografie Blumer. Social Organization. H. Human Nature and the Social Order. lansând. Anchor. From Morse to McLuhan. Czitrom. Berkeley: University of California Press. Kuhn sesizeazã cã interacþionismul simbolic al lui Mead este un concept preponderent teoretic ºi încearcã o operaþionalizare a sa. el se înca- dreazã în moºtenirea culturalã lansatã de Dewey. The Presentation of the Self in Everyday Life. ceea ce îºi propune discipolul lui Mead este sã dezolte interacþionismul în latura sa metodologicã. G. Cooley. Masa de simboluri. contribuie ºi ea la socializarea individului.H. se transmit o serie de norme ºi simboluri care nu mai trebuie construite de cãtre fiecare în parte. C. Individul se formeazã. metodologie de investigaþie ºi rezultat susþinut de fapte probate. (1997). Mind. Cercetare empiricã fiind.H. ceea ce a purtat denumirea de „testul celor 20 de afirmaþii” (the 20 statements test). Rãmân. ci le învaþã. dupã el. Chicago: University of Chicago Press. (1983). întrebãri foarte importante. Chapel Hill: University of North Carolina Press. Trad. cu ceilalþi. a judecãþii. (1934/1967). de credinþe. creeazã un gen de presiune de care fiinþa umanã trebuie sã þinã cont. însã. Contribuþia autorului în acest domeniu este indiscutabilã ºi ea va fi reluatã de cãtre cercetãtorii ulteriori. A Study of the Larger Mind. Cooley ºi Park. O altã direcþie de cercetare care porneºte de la interacþionismul simbolic este cea asociatã de numele lui Manfred Kuhn (University of Iowa). (1902/1964). în dialog.J. studiile lui Goffman vor prilejui „o distanþare radicalã” de ªcoala de la Chicago ca abordare. Herbert. 1969/1998. 15). Chicago: Chicago University Press. de R. CA: Wadsworth. D. New York: Shocken Books. de multitudinea de schimburi între individ ºi mediu pe care o implicã dezvoltarea personalitãþii. care nu îºi aflã rãspuns în studiile pe care le propune Mead. Dar ca filiaþie de idei. Meyer. de reguli. Mead: A Contemporary Re-examination of His Thought (Studies in Contemporary German Social Thought). Selected Papers. Boston. Cooley.H. Symbolic Interactionism. G.

. XXXII. American Pragmatism and Communication Research. Self and Society from the Standpoint of a Social Behaviorist. American Pragmatism and Communication Research.M. Mead. Pragmatism and Mediated Communications. New Jersey: Lawrence Erlbaum. În D. Rogers. În D.H. Chicago: University of Chicago Press.M. Abstract Many scholars contend that symbolic interactionism is the most significant contribution that the Chicago School has made to the study of communication. for example. T. New York: The Free Press. Pragmatism and Mediated Communications. in spite of its equal significance and relevance. 5. K. Collective Behavior. Human Nature and Collective Behavior. Glencoe. E. symbolic interactionism lays the foundation for a new communication paradigm that has guided the research efforts of many scholars up to these days. (1927). Such attempts at establishing hierarchies should be considered only partial. Park. XXXII. A Biographical Approach. Rogers.E. K. The ritual model of communication. Collective Behavior. Chicago: Chicago University Press. E. (1965). Meyer. Perry (ed. Glencoe. Ill.: The Free Press. Sociology and Modern Society. 5. Park. has been somehow underestimated by the historical accounts of the Chicago School.Interacþionismul simbolic 69 Meyer. American Journal of Sociology. (1994). Mind. Selected Papers. Sociology and Modern Society. New Jersey: Lawrence Erlbaum.). A Biographical Approach.). (2001). News and Opinion. (2001). News and Opinion. (1927). G. Mead. R. A History of Communication Study.: The Free Press. New York: The Free Press. If we take the later impact on the evolution of communication study as the main criteria.E. that was also the work of Chicago sociologists.H. Perry (ed. R. American Journal of Sociology. (1934/1967). Indeed. (1994). A History of Communication Study. George Herbert Mead on Social Psychology. Human Nature and Collective Behavior. stirring their interest in expanding and enriching the original perspective. G. T. symbolic interactionism is doubtless the most significant perspective for communication history. Ill.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful