Redactori : Ică GIURGIU Mircea VLĂDULESCU

CUPRINS
Constantin Groşan … Geneza peşterii ponorul Vitelor (m.Ţibleş) Dumitru Istvan ...Rolul fenomenelor de levigare în crearea şi modelarea cavităţilor din gresiile oligocene din podişul Someşan (zona Cliţ-Surduc) Eugen Constantinescu, Iosif Rist, Marius Diaconescu ......Date carstologice asupra avenului Puţurilor de la Şoimuşeni (podişul Someşan) Bela Bagameri.....Rezultatele unei colaborări sistematice Cornel Belecciu, Adrian Rădulescu .......Apariţii de apă în versantul estic al muntelui Pleşa (m.Vîlcan) Adrian Rădulescu ...O zi în cheile Sohodolului (m.Vîlcan) Adrian Rădulescu … Patru peşteri noi în bazinul Sohodol (m.Vîlcan) Cornel Belecciu, Adrian Rădulescu .......C.S.E.R.1001 Emeric Simon, Ică Giurgiu ........Peştera Studenţilor din Cerna Deal (masivul Postăvaru) Moreh Karoly .....Cavităţi din defileul Mureşului între Topliţa şi Deda (m.Călimani) Iolanda Balogh Szekereş, Gero Szekeres ...Efecte negative ale carstului salin în bazinul hidrografic Sovata Sorin Culcer … Viitura Walter Gutt … Accidente în peşteri Louise Hose ...Condiţia fizică şi alimentaţia

Geneza peşterii ponorul Vitelor (munţii Ţibleş) Constantin Groşan clubul de speologie Silex Braşov Scurt istoric Peştera a fost descoperită in luna august 1988 şi cartată în lunile august şi septembrie ale aceluiaşi an de clubul de speologie SILEX din Braşov. LOCALIZARE Situată în versantul drept al văii Ciceului, afluent al văii Bradului. Accesul în zonă se face prin localitatea Groşii Ţibleşului, urcînd cursul văii Bradului pînă la Vadu Lat. Zona face parte din PreCarpaţii Lăpuşului, caracterizaţi prin culmi înguste şi prelungi, orientate Nord-sud şi purtînd denumirea locală de Obcinele Ţibleşului. Altitudinea medie este de 800 metri. Reţeaua hidrografică este tributară rîului Lăpuş fiind reprezentată de valea Bradului, valea Ciceului şi valea Ursului. Din punct de vedere geologic zona este alcătuită din sedimentar oligocen reprezentat de gresii silicioase DATE GENERALE Peştera este amplasată la o altitudine relativă de 70 metri, nivelul de bază fiind valea Bradului. Cavitatea prezintă două intrări verticale, ambele situate la aceeaşi altitudine. Lungimea cavernamentului este de 640 metri, denivelarea - 40,5 metri, iar extensia de 70 metri. Peştera prezintă şi un activ temporar, penetrabil pe o lungime de aproximativ 20 metri, pe parcursul căruia se găsesc bolovani rulaţi de mici dimensiuni şi nisip. In unele porţiuni ale peşterii se întîlnesc speleoteme din calcit, de mici dimensiuni, de tipul stalactitelor şi scurgerilor parietale. Prezenţa acestor speleoteme este explicabilă deoarece roca în care s-a dezvoltat cavitatea este o arcoză, iar feldspatul din ea are în compoziţia chimică şi oxid de calciu (CaO) în proporţie de 0,77%, care în contact cu o apă agresivă se transformă în carbonat de calciu, respectiv dicarbonat de calciu solubil în apă. Fig 01 GENEZA PEŞTERII Analizînd planul se poate observa că o serie de galerii au aproximativ aceeaşi orientare astfel că acestea pot fi grupate după 4 direcţii principale (figura 1). Astfel, după prima direcţie pot fi grupate 10 galerii, după a doua 13 galerii, după a treia două galerii, iar după a patra direcţie 4 galerii. Caracteristicile galeriilor (azimut, lungime, înălţime medie, aria de rupere şi volumul) sînt trecute în tabelul din fig. 2. Pentru a verifica dacă galeriile s-au grupat corect după cele 4 direcţii principale s-a utilizat metoda lui Grebbs pentru verificarea certitudinii unor valori măsurate. Pentru aceasta s-a calculat pentru fiecare grupă de galerii media aritmetică a valorilor măsurate ( X ) şi abaterea medie pătratică a valorilor măsurate ( ν ), cu relaţiile (1) şi (2) : Math1,2 unde Xi este parametrul cercetat, adică azimutul α, iar n este numărul de galerii din cadrul grupei respective. Ulterior s-a determinat raportul t: Math3 unde Xextrem reprezintă cea mai mare sau cea mai mică valoare a azimutului din cadrul unei grupe de galerii. Verificarea certitudinii azimuturilor se face comparînd valoarea lui t cu o valoare tcritic care se dă tabelar funcţie de numărul de măsurători (azimuturi) din cadrul grupei respective. Dacă e îndeplinită relaţia : t < tcritic (4) rezultă că galeria respectivă a fost încadrată corect în grupa de galerii, iar dacă nu este îndeplinită relaţia (4) înseamnă că galeria nu a fost bine încadrată în grupă şi se încearcă încadrarea ei în altă grupă. În urma prelucrării datelor cu metoda prezentată mal sus s-au obţinut următoarele direcţii de propagare a fracturilor: Fig02. Tabelul Grupa Nr. crt. 1 2 Azi mut α 158 156 Abaterea Azimut medie mediu pătratică X (0) ν Raport critic tcritic L (m) 20 22. 5 l (m) 1 0,8 H (m) 14 6 Aria de rupere LxH 280 135 Volumul LxlxH [m3] 280 108

3 140 4 158 I 151 5 154 6 146 7 150 8 158 9 140 10 150 TOTAL VOLUM (m3) 1 250 2 264 3 258 4 244 5 242 6 268 II 249 7 232 8 268 9 246 10 242 11 244 12 258 13 230 TOTAL VOLUM (m3) III 1 286 283 2 280 TOTAL VOLUM (m3) 1 488 2 192 IV 194 3 200 4 196 TOTAL VOLUM (m3)

6. 70

2,44

6 11,5 5 3 5 10 21,5 13,5 4 11,5 3 11 4 5. 5 10,5 8 3 4. 5 6 4 13. 5 20 28 10 15 11 7,5

0,5 1,2 0,7 0,9 1 0,7 0,3 1,5 0,8 0,9 0,9 1 1 2,5 1 0,8 2 1,2 0,7 0,7 4,5 1,2 0,7 1 0,8 0,6 0,7

2,5 10 4 1,5 5 IO 8 5 1,7 2 1,7 5 4 4 4 4 3 3 5 2 1O 10 5 5 5 4 5

15 115 20 4,5 25 100 172 67,5 6,8 23 5,1 55 16 22 42 32 9 13,5 30 8 130,5 200 14O 50 75 44 37,

12,14

2,52

-

-

-

-

7,5 138 14 4,05 25 70 154,8 101,25 902 5,44 20,7 4,59 55 16 55 42 25. 6 18 16,7 21 5,6 587,25 872 240 98 338 50 60 26,4 26,25 162

- prima direcţie 151 grade - a doua direcţie 249 grade - a treia direcţie 283 grade - a patra direcţie 194 grade . Reprezentînd. grafic aceste direcţii se observă că primele două sînt perpendiculare, la fel şi ultimele două iar între ele formează unghiuri de 45° (figura 3). O forţă exterioară F, exercitată asupra unui plan PP dintr-un corp ABCD (fig. 4) se va descompune după principiul paralelogramului, în fiecare punct din interiorul acelui corp, într-o forţă normală care generază o tensiune normală v şi o forţă tangenţială care dă naştere la o tensiune tangenţială de forfecare τ. Valoarea tensiunii tangenţiale de forfecare diferă de la plan la plan, funcţie de unghiul de înclinare al planului faţă de direcţia de acţionare a forţei. Expresia tensiunii tangenţiale este dată de relaţia : Math5 Din (5) se observă că tensiunea tangenţială de forfecare atinge valoarea maximă într-un plan situat la 450 faţă de direcţia de acţiune a forţei şi este dată de relaţia: Math6 Totalitatea tensiunilor normale şi tangenţiale corespunzătoare unui punct dat poartă denumirea de stare de tensiune şi poate fi liniară, plană şi spaţială. Întrucît fracturile, respectiv galeriile din peştera Ponorul Vitelor sînt dezvoltate numai în plane verticale se va prezenta în continuare starea plană de tensiuni. In cazul unei stări de tensiuni plan biaxală de tracţiune, tensiunile normale şi cele tangenţiale se repartizează ca în figura 5. După cum se vede şi din figură tensiunile normale principale τ 1 şi τ2 sînt repartizate pe suprafeţe perpendiculare pe direcţiile forţelor de tracţiune. Presupunînd că τ1, este mai mare decît τ2 rezultă că tensiunea tangenţială maximă de forfecare are expresia : Math7 şi se va distribui pe suprafeţele care împart în două unghiurile dintre suprafeţele tensiunilor

normale principale, deci vor forma cu aceasta unghiuri de 45 grade. Sub acţiunea unor forţe exterioare, o rocă se poate deforma elastic, plastic sau ruptural, funcţie de natura rocii, de temperatură şi presiune. La temperatură şi presiune obişnuită cuarţul şi feldspatul nu se deformează plastic deoarece sînt casante şi trec în domeniul de rupere. Roca în care este dezvoltată peştera este o arcoză, iar aceasta conţinînd cuarţ şi feldspat este foarte competentă din punct de vedere al deformării, ea fracturîndu-se imediat ce se depărşeşte rezistenţa limită. Revenind la figura 3 şi făcînd o analogie cu figura 5 se poate afirma că cele 4 direcţii de propagare a fracturilor au fost determinate de acţiunea simultană a două forţe de tracţiune perpendiculare între ele. Primele două grupe de fracturi (151. şi 249 grade) sînt fracturi de tensiune întrucît, sînt mai largi şi mai sinuoase, iar ultimile două (283 şi 194) sînt fracturi de forfecare deoarece sînt mult mai înguste şi mai drepte. Considerînd o sferă imaginară înscrisă într-o rocă asupra căreia acţionează o forţă de întindere F1 sfera se va deforma luînd forma unui elipsoid cu axele A, B, C (figura 6 a). După cum se vede în figură, fracturile de forfecare iau naştere după planele Sl şi S2 situate la aproximativ 45 grade faţă de direcţia forţei de întindere. Planele S 1 şi S2 determină patru cadrane în elipsoidul de deformaţie; două de compresiune (zona BC) şi două de dilatare (zona AB). In cadranele de compresiune materialul se apropie de axa B a elipsoidului, după cum indică săgeţile, iar în cadranele de dilatare, materialul se îndepărtează de axa B. Datorită acţiunii forţei de întindere F 1 în elipsoid apar pe lîngă fracturile de forfecare S 1, şi S2 şi fracturi de tensiune notate ft şi fracturi de sprijin de tensiune sau fracturi penate care se sprijină pe fractura de forfecare. Acestea sînt notate cu f. s. f. Aşa cum reiese şi din figura 6, sensul deplasării compartimentelor unei fracturi de forfecare este dat de vîrful unghiului ascuţit pe care îl formează fracturile de sprijin de tensiune cu planul fracturii de forfecare (cu S1). Făcînd acelaşi raţionament pentru cazul în care sfera este tracţionată de o forţă F 2 mai mică decît F1, dar care acţionează după o direcţie perpendiculară faţă de F 1, sfera va lua forma unui elipsoid, dar mai puţin deformat decît în primul caz (figura 6 b). De asemenea, fracturile de tensiune, precum şi cele de sprijin, vor fi mai puţin dezvoltate. Fig 03-05 Trebuie menţionat faptul că F2 este mai mică decît F 1 dar suficient de mare ca să producă deformaţii rupturale în rocă. Folosind metoda suprapunerii de efecte se poate determina forma elipsoidului de deformaţie pentru cazul cînd cele două forţe acţionează simultan (figura 6 b). Sensul de deplasare al compartimentelor fracturilor de forfecare este dat în acest caz de vîrful unghiului ascuţit format de fracturile de sprijin de tensiune mai pronunţate. Fig 06 Reaţionînd invers, cunoscînd o fractură de forfecare pe care se află fracturi de sprijin, se poate determina direcţia de acţionare a forţei mai mari (axa Ă), precum şi a forţei mai mici (axa CC). Analizînd planul simplificat al peşterii se poate remarca o fractură de forfecare înzestrată cu fracturi de sprijin de tensiune determinate de cele două forţe. Construind elipsoidul de deformaţie pentru acest caz, figura 7, se poate afirma că forţa mai mare F, a acţionat la 151 grade faţă de Nord, iar forţa mai mică la 249 grade. Aceste forţe de tracţiune au apărut în bolta anticlinalului în care e dezvoltată peştera, în timpul cutării stratelor (figura 8). Urmărind harta regiunii (figura 9) se observă că valea Ciceului şi valea Bradului au direcţiile 160 grade, respectiv 252 grade, deci aproape identice cu direcţiile celor două forţe care au tracţionat bolta anticlinalului. Deci forţa mai mare, F1 a tracţionat stratele după o direcţie perpendiculară pe valea Bradului generînd galerii mai largi şi paralele cu valea. In momentul în care au apărut aceste fracturi, tensiunea normală principală ν1 a devenit minimă, iar tensiunea normală principală ν2, a devenit maximă. Ca urmare, au apărut galeriile de tensiune generate de forţa F 2 galerii mai înguste şi paralele cu valea Ciceului. Fig 07-08 Orientate la 45 grade faţă de cele două sisteme de galerii au apărut fracturile de forfecare datorită tensiunilor tangenţiale maxime. Calculînd volumul galeriilor după cele 4 direcţii (fig. 2) se observă că volumul galeriilor determinate de forţa mai mare este mai mic decît al celor generate de forţa mai mică (872 faţă de 902 metri cubi). În consecinţă, se poate emite ipoteza existenţei unor galerii nedescoperite încă, orientate după direcţia văii Bradului, al căror volum trebuie să fie mai mare decît al celor orientate după valea Ciceului. Rămîne de văzut în ce măsură se poate ajunge la aceste galerii, roca fiind foarte friabilă, iar

. Fig 09 Bibliografie Marcian Bleahu . denivelare nemodificată.Editura Albatros.Editura Tehnică.Probleme de rezistenţa materialelor . Deutsch şi alţii . Măstăcan – Cristale.Editura ştiinţifică.Tehnologia construcţiilor de maşini . 1967 Grigore Posea. 1982 Drăghici Gherman . 90 m extensie. 1987 G. 1967 In urma descoperirilor anticipate ponorul Vitelor are 1020 m dezvoltare. roci . 1984 I.Micro tectonica . minerale. 1983 Andrei Gurău .Editura didactică şi pedagogică.Relieful carstic .acţiunile de derocare riscante.Ţara Lăpuşului (studiu de geomorfologie) ~ Editura ştiinţifică.Editura didactică şi pedagogică.

această dispunere monoclinală se reflectă prin trecerea succesivă. Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16. sau gresia de Cliţ. Date geologice Formaţiunile paleogene de pe rama nordică a depresiunii Transilvaniei au o dispunere monoclinală. încă departe însă de imaginea reală a distribuţiei lor. valea Someşului între Răstoci şi Jibou constituie o limită destul de netă între aria de dezvoltare a calcarelor priaboniene şi stratelor de Cuciulat (Oligocen Inferior) (dezvoltate predominant la nord de Someş) şi formaţiunile mai noi.9 84. de lîngă Pod p. 3 din Dosul Haitii p.2 26 28 18 8.8 Tectonică Tectonică 2. de pe pîrîul Curţii din Tog abriul de pe p. explorările iniţiate de clubul de speologie "Emil Racoviţă 11 Bucureşti şi continuate de cluburile "Emil Racoviţă" şi Cepromin din Cluj şi de Montana Baia Sprie au dus la o imagine mai completă asupra peşterilor din gresiile din această arie. Cliţului abriul din v. 1884 în cea speologică). Cormenişului p. de dimensiuni în general reduse. 8 Mixtă 4 Antropogenă abri de levigare Tectonică 3 Tectonică 2. Cliţului p. 5 abri de levigare 3.5 Denivelare Geneză 2. cu Oase din Dosul Haitii abriul A12 din Dosul Haitii Dezvoltare 9. gresia de Var.în literatura geologică şi E. Casa Tîlharilor abriul din Piatra Corbului p. de la formaţiuni mai vechi spre cele mai noi. urmărind în general cursul Someşului.0 6. cu Horn de lîngă Casa Tîlharilor p. nr. cu nivele microconglomeratice şi cu intercalaţii argiloase centimetrice.0 5. cu înclinare redusă spre centrul depresiunii. cu Buştean din Dosul Haitii p.0 abri de levigare 1. a căror prezenţă este semnalată din secolul trecut (Hauer şi Stache.3 Antropogenă 6 Tectonică 8 Tectonică Tectonică Tectonică abri de levigare 2 Tectonică 18 Tectonică 14. de la nord spre sud. cu abri de. nr. Huda din Piatră p.0 8.7 m.5 14. Zimbor şi Sînmihai (individualizate în ariile învecinate). Curţii-Tog p. Dintre acestea din urmă. Scopul lucrării este evidenţierea rolului proceselor de levigare în geneza şi modelarea golurilor din gresii şi a condiţiilor în care acest proces a contribuit semnificativ la formarea şi modelarea cavităţilor. 17 18 19 2o 21 Codul 04-40l0/l 04-40llA 04-4043/2 04-4043/3 04-4043/5 04-40l/6 04-40l/7 04-40l/8 04-40l/9 04-40l/l0 04-40l2/2 04-40l2/3 04-4012/4 04-40l3/l 04-40l3/2 04-40l3/3 04-40l/3 04-40l/l 04-40l/4 04~40l/3 04-40l/5 Denumirea p. Gorunilor p.0 6.0 Antropogenă abri de levigare 1. alb-gălbui şi cenuşii. de lîngă Drum p. de la Borza p. cu intrînduri accentuate pe afluenţii sudici. In această dispunere. Tătarilor p. la Cristolţel abriul din v. situat în partea inferioară a stratelor de valea Almaşului. l din v. cu o grosime de circa 300 m. în apropierea unor guri fluviale de vărsare.2 97. Mare din Dosul Haitii p. reprezentînd sedimente depuse la marginea bazinului marin.5 abri de levigare 1. Are o grosime de 35-50 m şi linia de aflorare formează un abrupt caracteristic bine evidenţiat în morfologia zonei. denumit după zona sa de dezvoltare caracteristică. Stratele de valea Almaşului sînt o formaţiune cu caracter general grezos. In plan. care în această zonă formează o serie comprehensivă oligo-miocenă. Gresia de Var-Cliţ (Oligocenul inf.0 13. rolul esenţial în cantonarea cavităţilor îl are un nivel cu extindere importantă.0 12. Albert Bielz. de pe v. In decursul ultimilor 10-15 ani. 2 din v. Clasificare genetică a cavităţilor In zona Surduc-Cliţ se cunosc 21 cavităţi cu o dezvoltare totala de 565. După modul lor de formare ele se pot grupa astfel : .0 24. 1863 . înglobînd stratele de Cetate. nr.3 63.0 16.0 65.7 5. Cliţului p.5 5.3 49. cu existenţă îndelungată.Rolul fenomenelor de levigare în crearea si modelarea cavităţilor din gresiile oligocene din podişul Someşan (zona Cliţ-Surduc) Dumitru Istvan clubul de speologie Montana Baia Sprie Gresiile oligocene din versantul stîng al Someşului cantonează mai multe cavităţi.) constituie orizontul superior grezos-nisipos al stratelor de Cetate.1 m şi o denivelare cumulată de 75. Este constituită din gresii şi nisipuri caolinoase.3 Tectonică -2.

2 21 65.o 5o.4 1. . Aceste procese gravitaţionale sînt prezente în frontul abrupturilor stîncoase (peştera de lîngă Pod .8 2.dl. al gresiilor (peştera Casa Tîlharilor. Bielz (1884) remarcă şi el fenomenul de modelare antropică a multor cavităţi naturale.7 19. care a iniţiat formarea unor goluri modelate ulterior natural prin prăbuşiri şi dezagregări masive.9 79.2 9.7 16. nu au intrat în atenţia speologilor. cu mult material dezagregat pe sol. dar au o dinamică mai accentuată în zonele de promontoriu (pinten) (cavităţile din dl. In capătul cavităţii unde gresia devine compactă se ajunge la nivelul galeriei miniere şi se recunoaşte profilul acesteia.2 16. Ca şi în alte zone cu cavităţi în gresii.2 5. de-a lungul stratului.peşteri de natură tectonică. care a făcut posibilă cu multă uşurinţă excavarea unor goluri sau schimbarea morfologiei unor cavităţi naturale.6% din denivelare se dezvoltă într-o singură astfel de zonă favorabilă .8% din dezvoltare şi 62. însumînd 46. medie m 2. uneori greu de delimitat de cea naturală.3 26. j Cu o frecvenţă mai redusa apar cavităţile dezvoltate pe diaclaze perpendiculare pe abruptul de aflorare.7 8. în zona lor vestibulară fiind prezente şi galerii dezvoltate pe diaclaze paralele cu abruptul de aflorare. 1. Dezv.3 5.7 6. Aceste cavităţi în care morfologia iniţială practic nu se mai recunoaşte. . O primă cauză este coeziunea redusă a gresiilor cu ciment caolinos-argilos-micaceu.5 36.1 11. de diaclaze. Cavităţi de natură parţial antropogenă Doua împrejurări au determinat prezenţa în zonă a unor cavităţi în care activitatea antropogenă este prezentă. în care uneori se mai recunoaşte dezvoltarea pe un sistem iniţial. însumînd 57. 2 Deniv.abriuri de levigare. Galeria a fost executată la 2-4 m adîncime faţă de actuala podea a cavităţii.0 62.3 73. zone de strîmtoare şi acumulări de material detritic. natura iar antropogenă fiind sugerată de prezenţa unor intercalaţii de cărbuni. 2. pentru a căror cercetare s-au executat excavaţii late şi joase. Două dintre aceste cavităţi sînt de mici dimensiuni (peştera din pîrăul Curţii din Tog. o caracteristica a zonei discutate fiind însă ponderea ridicată cu care apar cavităţile netectonice 52%. % medie m 12. este tipică unei cavităţi naturale. Dosul Haitii de la Surduc .6 11.4 46. formate probabil prin procese de tracţiune gravitaţională. Dosul Haitii — Surduc).9.8 3. generate în cea mai mare parte prin procese de tracţiune gravitaţională. 1988) 8 cavităţi (38%) au o astfel de geneză.9 2.6 65. Ea s-a format însă prin prăbuşirea tavanului unei lucrări miniere. A doua cauză este activitatea minieră desfăşurată pentru cercetarea intercalaţiilor de cărbune brun din complexul stratelor de valea Almaşului.cavităţi de natură parţial antropogenă.1 9. Morfologia actuala a peşterii cu Aburi de la Cristolţel.Domşa M.4% din dezvoltare şi 50. Peşteri de natură tectonică Cavităţile de acest gen se dezvoltă predominante pe diaclaze.8 40.7 12.7% din dezvoltare şi 79.8% din denivelare. care ulterior prin dezagregări şi prăbuşiri din tavan au dat săli neregulate sau semicirculare. cavităţile tectonice grupează o mare parte din dezvoltarea denivelarea totală (64. cu denivelări.5 Abriuri de levigare Cavităţi parţial antropogene Geneză incertă sau mixtă TOTAL 2. 2. peştera de lîngă Drum). 64.4 57.9 0. peştera cu Horn de lîngă Casa Tîlharilor).Ciocmani).7% din denivelare). Prezentarea mai detaliată a acestor cavităţi s-a făcut pentru evidenţierea unor particularităţi morfologice care să poată fi folosite în evidenţierea lor de către cei care explorează cavităţi în această zonă sau în zone cu condiţii similare. Nr.9 Deniv. Peşteri de natură tectonică de versant de promontoriu tracţiune gravitaţională diaclaze tectonice Total peşteri tectonice 4 4 8 2 10 7 3 1 Frecv % Dezv % 19 19 38 10 48 33 14 5 165. .6 10.. care au schimbat total morfologia iniţială. ceea ce subliniază ponderea ridicată a fenomenelor de tracţiune gravitaţională şi dezvoltarea lor predominantă în zonele de promontoriu (19% dintre cavităţi.8 6. săli.

la a căror formare intervine şi fenomenul îngheţ-dezgheţ. casă pentru că o caracteristică este prezenţa unor ferestre ogivale.5 nit din care se dezvoltă goluri alungite. care determină extinderea golurilor în sensul înclinării generale a stratului. Aceste goluri sînt controlate de existenţa unui nivel de gresii micro-conglomeratice limonitice. determinînd astfel o acţiune prelungită a apei şi formarea golurilor tot prin levigare. 2 din v. In cazul abriurilor. de levigare şi parţial antropogene. adîncimea excavată este direct influenţată de proporţia materialului levigabil. Este posibil ca nivelul de gresii microconglomeratice limonitice să aibă o importanţă definitorie în crearea acestor goluri. atît prin acţiunea directă de eroziune şi levigare. ponderea lor în dezvoltarea şi denivelarea totală (12% respectiv 10. Cliţului. Cliţului şi una lîngă Surduc. pentru gresiile în care se dezvoltă cavităţile şi 2. In general abriurile sînt legate de curgerile de apă permanente care determină o levigare continuă a liantului caolinos-micaceu şi o dezagregare a materialului de sub tavanul compact. Se cunosc pînă în prezent 2 peşteri cu ferestre ogivale. împreună cu abriurile de levigare. a căror prezenţă este evident legată de nivelele de gresii cu mai mult material levigabil. cît şi prin acţiunea apei distribuite capilar sau prin condensare. 1988). Concluzii In zona Cliţ-Surduc la anumite nivele din complexul stratelor de valea Almaşului (în special în gresia de Var-Cliţ) au fost identificate 21 cavităţi. situate în culcuşul stratelor cu parte levigabilă mai redusă. In lipsa peretelui despărţitor. peretele despărţitor fiind de grosime redusă (1 metru şi mai puţin) şi afectat de diaclaze verticale care traversează strate cu parte levigabilă diferită. atunci cînd cursurile de apa taie pieziş direcţia stratelor. Au fost analizate eşantioane recoltate din nivelul în care se dezvoltă cavităţile şi din nivelele mai compacte. nr. dezvoltîndu-se imediat deasupra acestora. respectiv 1. reflectă importanţa fenomenelor de levigare atît în generarea unor cavităţi cît şi în modelarea morfologiei unor cavităţi preexistente. de la Partea superioară (p. formîndu-se goluri asemănătoare lapiezurilor. 4. Acest proces poate fi responsabil de formarea peşterilor 1 şi 2 din v.2% (Surduc). Abriurile se formează în nivelele cu liant uşor levigabil. favorizate de prezenţa nivelelor cu liant levigabil. şi peştera nr.1 nu După modul lor de formare. Aceste peşteri cu ogive. în perete.0. Eşantioanele au fost alese de dimensiuni comparabile şi fără a fi dezagregate. Abriuri de levigare Deşi intervin cu o pondere însemnată în frecvenţa cavităţilor (33%). denumită sugestiv Casa Tîlharilor. ele sînt tectonice. 5.5% la Surduc şi 8% la Cliţ. cu Horn de lîngă Casa Tîlharilor). în cel mai clasic stil gotic. Frecvenţa ridicată a abriurilor de levigare constituie un aspect caracteristic al cavităţilor din gresiile oligocene. cazuri fenomenele de levigare prelucrează într-un mod estetic zona vestibulară a unor cavităţi.2%) este modestă. compacte. au fost supuse 24 de ore levigării în apă. 2 din v. Partea levigabilă este 8.3 . din dorinţa de a estima levigarea în condiţiile reale în care se produce. cu o dezvoltare totală de 565.3. prin măcinarea probelor. Cliţului). paralele cu peretele stîncos. legate de apa de prelingere (Domşa. evidenţiindu-se astfel atît conţinutul ridicat de material levigabil al nivelelor în care se dezvoltă cavităţile cît şi diferenţele substanţiale faţă de nivelele mai compacte din tavan sau podea. una pe v. Date experimentale S-au efectuat determinări ale procentului de material levigabil (PL) pe eşantioane recoltate de la p. Nu s-a determinat procentul total de material levigabil.5% la Cliţ pentru gresiile din tavanul (Surduc) sau podeaua (Cliţ) cavităţilor. Există însă şi abriuri de abrupt (abriul A 12 din Dosul Haitii). Cliţului. din nivelele cu material levigabil mai abundent. Asemenea ferestre se formează în zonele în care sînt prezente diaclaze paralele cu peretele stîncos. . în contact nemijlocit cu nivele slab levigabile. Ca orizont cu permeabilitate. levigabilitatea redusă şi coeziune mai ridicată. Un fenomen interesant a fost observat în zona gresiilor de la peştera nr. Prin cântărire înainte şi după acest procedeu. Cu contur ogival sau neregulat şi care nu se dezvoltă pe fisuri. de mai mici dimensiuni. 2 din v. sau în cazul intercalaţiilor de gresii friabile cu grosime redusă. aliniate pe nivel se observă goluri circulare decimetrice cu o adîncime de 0. Fenomenele de levigare sînt evidente şi pe suprafeţele gresiilor afectate de apa de prelingere. Aici. Aceste goluri sînt datorate canalizării apei de prelingere pe fisuri şi lărgirii spaţiului în zonele în care subţierea peretelui despărţitor determină canalizarea apei pe o arie cu suprafaţă mai redusă. Peşteri cu ferestre ogivale In anumite. morfologia fiind influenţată şi de înclinarea stratelor. Casa Tîlharilor) sau inferioare (p. 6. credem că sîntem în cazul unor cavităţi care se dezvoltă la limita de concentrare şi stagnare parţială a apelor de infiltraţie. Casa Tîlharilor (Cliţ). Cliţului. s-a stabilit proporţia de material levigabil. Acest lucrul este sugerat de dezvoltarea golurilor de-a lungul peretelui de aflorare a gresiilor şi de lipsa unor elemente tectonice de dirijare a circulaţiei apelor. forma cavităţilor este circulară-cilindrică (p.

Descoperiri şi explorări speologice în podişul Someşan (bază pentru inventarul zonei) . Abriurile de levigare au o frecvenţă ridicată. Peştera. Codescu M. Domşa Mihai . Silvăşanu G. Giurgiu I.(1988) Cîteva consideraţii preliminare asupra unor cavităţi în gresie din zona Surduc-Sălad -bul. pag. . C. (1983). . Sandeschi N. Bucureşti. . 1-3 2. Fig 10 Bibliografie 1. . 1983. Vădeanu T.. . 8. Cluj. Goran C. micacee . (1982) . Cucu F. Bielz E. prin existenţa unor "tavane" cu matrice mai compactă şi de prezenţa unor nivele cu permeabilitate mai redusă care crează plane de concentrare şi dirijare a apei de infiltraţie. CNEFS. ce se manifestă prin formarea unor ferestre sau intrări ogivale. E. R. Abriurile de lavigare şi profilele ogivale evidenţiază importanţa fenomenelor de levigare în crearea şi modelarea cavităţilor din gresiile oligocene din zona Cliţ-Surduc.5% (în procente de greutate). . pag. . Sfâşie M. caracteristică pentru această arie. Bucureşti . pag.edit. A. . Ciuculescu O. . R. S. C. de conservarea golurilor formate prin aceste procese. 2.caolinoasă a anumitor nivele de gresie. Done A.(1884) Beitrag zur Hohlenkunde Siebenbiergens-Jahrbuch des Siebenburgischen Karpathen Vereins IV.Procesele de levigare au fost favorizate de matricea friabilă. E. 11-81 4. 4-3-59 3.Catalogul sistematic al peşterilor din Roaănla . Negru M. nr. procesele de levigare determină o modelare caracteristică. S.În care proporţia de material levigabil atinge 8-8. In cazul unor cavităţi tectonice.bul.

Nivelul apei subterane.4 m) finalizîndu-se în aceeaşi galerie. (Planşa 2) Podeaua galeriei Puţurilor este tapisată cu argilă foarte densă. drenînd astfel baza calcarelor eocene. denivelare -54.9 m).5 m şi după 5 m se ajunge la primul puţ din succesiunea pe verticală P 4 (7|m). ce îngreunează considerabil explorarea în continuare a avenului. Speo-Montana Baia Sprie începînd în anul 1989 sistematizarea peşterilor din zona CuciulatŞoimuşeni. al căror traseu este condiţionat în cea mai mare parte tectonic. a identificat în pădurea Şoimuşenilor 3 noi avene.5 m) este colmatat cu argilă. situată între satele Şoimuşeni şi Cuciulat. către valea Seacă. necarstificabile. extinzîndu-se la sud pînă în valea Someşului. Avenul din Zăpodia Şoimuşenilor oferă acces la un curs de apă cu un debit de 9 l/s. Iosif Rist. Mergînd spre vest în galeria Puţurilor. se depăşeşte o săritoare de 1.8 m). un număr de 25 de avene cu o dezvoltare cumulată de 986 m şi o denivelare totală de 462 m (a căror explorare este în cea mai mare parte rezultatul eforturilor membrilor clubului "Emil Racoviţă" Bucureşti)-. "Emil Racoviţă” şi Politehnica Cluj-Napoca. Este posibil ca drenarea suprafeţei calcaroase să se facă prin mai multe cursuri de apă ajunse la substratul impermeabil. Hidrografia Este puţin cunoscută. Puţurilor -54. Cele trei puţuri sînt dezvoltate pe o diaclază şi apar individualitate doar datorită dopurilor de bolovani înţepeniţi între . pe sub platoul-carstic drenînd o parte din cursurile de apă ce îl străbat în subteran. Activul din acest aven a fost interceptat la -16. se află gura de circa 3 m diametru a puţului Mare (12 m). Avenul Puţurilor a. Partea superioară a puţului Mare prezintă scurgeri parietale şi stalagmite. debuşînd în galeria Puţurilor şi gura puţului 2 (8. mare de lîngă poiana lui Horhon -56 m). Gepromin. Spre nord. Descriere generală Intrarea avenului se află într-o dolină de circa 8 m diametru şi constituie cea mai severă restricţie situată la partea superioară a unui puţ de 16 m ce se lărgeşte progresiv.5 m de la suprafaţă şi are direcţie de curgere spre nord. pe o suprafaţă redusă (1 km 2). Seria calcaroasă priaboniană ocupă suprafeţe relativ extinse la sud de culmea Prisnel . fundul său (39. iar la Piatra Cozlii în special în baza seriei). Montana Baia Sprie.dealul Cărămidei. Fig 12 4. cît şi prin datele importante pe care le oferă pentru înţelegerea evoluţiei endocarstului din zonă.1 m) se conturează pe o diaclază intrarea în spirală a puţului 1 (8.4 m). care se lărgeşte după treimea sa superioară. av. (Planşa 1) Pădurea Şoimuşenilor. atins în avenul din Zăpodia Şoimuşenilor.4 m. la -8 m de la cota 0 a puţului se face legătura prin intermediul a două puţuri de 4 m cu o diaclază strîmtă. de sub calcarele eocene apar formaţiuni sedimentare mai vechi. dincolo de culme. situat între platoul din pădurea Şoimuşenilor şi izbucurile din zona Cuciulat. Din fundul puţului de intrare (-16. în care calcarele recifale sînt interstratificate la diferite nivele (la Cuciulat în cadrul întregii serii la Coala şi Prisnel la partea superioară a seriei. P 6 (12 m). spre vest. constituite din marne cu briozoare. cantonează în calcare eocene. Fig 11 2. Marius Diaconescu clubul de speologie Montana Baia Sprie Date generale Importanţa carstului din formaţiunile paleogene epicontinentale de pe rama nordică a Depresiunii Transilvaniei a fost reliefată de activitatea iniţiată din deceniul trecut de speologii de la cluburile “Emil Racoviţă" Bucureşti. aceasta în condiţiile unor calcare a căror grosime nu depăşeşte 60-65 m. calcare şistoase şi marne calcaroase. pare a fi situat nu cu mult sub cota finală a unor avene mai adînci din platoul carstic adiacent (av. Din această galerie. 3. dintre care avenul Puţurilor se remarcă atît prin dimensiuni (dezvoltare 310 m. unde este acoperită de gresii oligo-miocene. Formaţiunile mai noi (de asemenea carstificabile) sînt reprezentate de stratele de Cuciulat (înglobînd stratele mai vechi de Ciocmani şi Curtuiuş). P 5 (9. unul la est de cariera Cuciulat) reprezentînd în cea mai mare parte resurgenţa apelor ce îşi încep cursul subteran la trecerea din formaţiunile oligocene în cele eocene.Date carstologice asupra avenului Puţurilor de la Şoimuşeni (podişul Someşan) Eugen Constantinescu. In zona satului Cuciulat sînt evidenţiate mai multe izbucuri (3 în cursul inferior al văii Seci. Date geologice Seria calcaroasă priaboniană este constituită din calcare grosiere şi calcare negricioase spatice. (Planşa 1) Scopul lucrării este prezentarea avenului Puţurilor şi evidenţierea condiţiilor ce au favorizat gradul ridicat de carstificare al calcarelor eocene din zonă.

4) şi mai ales cele din puţul 4 (7).4m se ajunge la gura puţului 3 (11. el reprezentînd un etalon din acest punct de vedere. menţionăm şi evidenţierea albiei unui fost rîu subteran. puţul 1 (8. avenul Taberei. subfosil. Această galerie avansează descendent spre vest.4 m. Sinteza datelor din avenul Puţurilor constituie numai începutul cercetărilor întrucît platoul din pădurea Şoimuşenilor prezintă în continuare interes speologic. 8.buletinul clubului de speologie “Emil Racoviţă" Bucureşti. avenul Lung. se ajunge la cota -50. în sensul că secţiunea lor transversală se modifică în mod evident de la quasicirculară la eliptică (Planşa 5). reflectă dezvoltarea pe diaclază pe direcţia est-vest. iar argila ce acoperă podeaua are o compoziţie uşor nisipoasă în comparaţie cu cea din galeria Puţurilor. noiembrie 1990. Altă problemă o constituie condiţionarea tectonică a carstului din zonă.5 m din galeria Fostului Rîu. respectiv estică a sa (Planşa 4) Prezenţa unui activ în aven aduce modificări esenţiale privind geneza peşterii. la cota –25. La cota -25 m nu au fost semnalate urme de curgere subterană. iar în galeria Fostului Rîu (cota -50 m) extensia este de circa 40 m. apare o zonă mai intens concreţionată şi un bazinet de acumulare a apei de 10-15 cm adîncime şi suprafaţă redusă.9 m într-o diaclază dezvoltată pe direcţie est-vest. prima din zonă în ceea ce priveşte avenele.8) şi puţul 6 (12). Extinderea avenului atît spre est cît şi spre vest la nivelul galeriei Fostului Rîu este întreruptă de îngustarea diaclaze pînă la impenetrabil. La terminusul ramurii vestice a galeriei Fostului Rîu. dincolo de săritoarea de 2. deoarece se poate considera şi eroziunea în procesul de adîncire a golului carstic iniţial. argumente în acest sens constituindu-le un nivel de terase situat spre vest. Aspectele menţionate sînt relevate şi de secţiunile transversale E-E’ şi H-H’ efectuate la nivelul galeriei Fostului Rîu în ramura vestică. După coborîrea în à pic a lui P 6. litologică. fiind dezvoltat pe un sistem format din două diaclaze paralele orientate est-vest (Planşa 2). în galeria Puţurilor (cota -25 m) extensia este de circa 20 m. O situaţie interesantă se observă la -32m în P 3 şi în puţul Mare (amîndouă cu verticale à pic şi traiecte paralele). 1983 . Referitor la ultima etapă. Mergînd spre este în galeria Puţurilor. se atinge denivelarea maximă în aven.pereţii ei. aflate în cura de explorare.1 m). cumulînd deocamdată un sumum de caractere. Aceste două etaje ar putea corespunde cu două etape de dezvoltare distincte ale avenului. astfel. Cea mai importantă descoperire o constituie albia prezumtivă a unui fost rîu subteran. puţul 5 (9. c) Consideraţii privind evoluţia avenului Avenul Puţurilor are două nivele preferenţiale de dezvoltare în plan orizontal. ce formează platforme intermediare. Fig 13 Provenienţa argilei din galeria Puţurilor şi din galeria Fostului Rîu este în principal alohtonă şi în subsidiar provine din peliculele fine argiloase din masa calcarelor. iar după o săritoare de 2. est-vest. direcţie frecvent întîlnită in cavităţile subterane aferente platoului carstic din pădurea Şoimuşenilor (Planşa 3). Secţiunile transversale din puţul de intrare (16. puţul 3 (11. de regulă. reţele organizate în etajele clasice fosil. b) Condiţionarea tectonică a avenului Avenul Puţurilor este în principiu un aven tectonic. Pe aceste terase. activ. pe o distanţă de circa 4 m s-au descoperit mici galeţi calcaroşi.4). Astfel orientarea est-vest a diaclazelor sau a galeriilor se întîlnesc în următoarele peşteri şi avene: peştera Lii. Intră astfel în discuţie aspecte morfologice ce reflectă condiţionarea tectonică. orientaţi cu axa mare în lungul galeriei. ştiolul din Dîmbul Fătului.9). d) Concluzii Avenul Puţurilor relevă date importante în studiul genezei golurilor carstice din pădurea Şoimuşenilor. hidrodinamică şi gravitaţională a avenului. importantă în contextul în care în platoul carstic din pădurea Şoimuşenilor se caută intens cursuri de ape ce funcţionează în regim liber. puţul 2 (8. avenul de lîngă Poiana din Cariera Cuciulat (cu o extensie mai mare de 606 m). mascate poate şi de stratul gros de argilă foarte posibil alohtonă (circa 30 cm grosime) ce acoperă podeaua şi partea inferioară a pereţilor. Bibliografie x x x . ce prezintă scurgeri parietale. respectiv cu două adînciri succesive. 54. Argumente în acest sens constituie şi informaţiile culese din hărţile altor cavităţi descoperite în regiune.4 m).5 m. nr. cît şi într-un mic diverticul. sistemul preferenţial de dezvoltare a diaclazelor ei galeriilor fiind orientat. atît în partea sa superioară. aspecte ce pot fi urmărite în continuare şi în cadrul altor cavităţi subterane vechi sau noi. ce atinge uneori înălţimi mai mari de 10 m: galeria Fostului Rîu. Argumentul în acest sens îl constituie intervenţia factorului hidrodinamic alături de cel chimic în evoluţia avenului. prin prisma noilor avene deja descoperite în zonă.

Traversarea zonei carstice a bazinului mijlociu al văii Iadului. Traversarea văii s-a făcut deasupra izvoarelor. scafandri). deşi se află Tăul Topleţ cu un debit de 1. Începînd cu această dată CSA-CN a lucrat în continuare în colaborare cu grupul din Oradea. care au fost însă distruse în urma dinamitării. Fiind în rocă compactă. Aceste . Gibulak Ioan (căţărare. După presupunerile noastre s-a traversat zona periculoasă cu cavităţi. Grupul din Oradea a fost condus în majoritatea cazurilor de Menesy Petru şi Barabas Tiberiu. Vom arăta cîteva din problemele ivite pe parcursul forării tunelului. v. In acest drenaj subteran mai intră şi apa pîrîului din avenul Pobraz. A.1 mc/sec. deşi constructorii au trecut deasupra unor drenaje de ape subterane cum sînt cele ce dispar în ponorul din v. nu s-a întîlnit nici o cavitate sau drenaje subterane de tip carstic. asigurîndu-se drum liber curgerii apelor subterane. A apărut o peştera mare. atît la explorarea cît şi la cartarea peşterilor din galeria ACH. izvorul aval de Remeţi cu un debit de 0. cu ocazia căreia s-a cartat o porţiune de 70 m din peşteră. După apariţia primei peşteri din galeria ACH un grup de speologi amatori din Oradea. peşteri. o parte importantă revine Antreprizei de Construcţii Hidroenergetice Criş-Someş cu sediul în localitatea Tarniţa-Cluj. iar pereţii şi bolta galeriei s-au betonat.03. gura de peşteră a fost betonată. S-a anunţat CCSS despre această nouă descoperire.1989. hornuri cu grohotiş. prin care s-a putut intra într-o salerie frumos concreţionată. In cadrul explorării peşterilor din galeria ACH au trebuit învinse obstacole dificile cum ar fit galerii cu mult noroi. Lelii şi Pietrei Todeştilor. avene. Prima galerie a fost forată în apropierea barajului Leşu. Nu acelaşi lucru s-a întîmplat după 525 m de înaintare. Izvorului . Izvoarele au un debit mediu de 0. Bisericii pînă la centrala hidroenergetică din Munteni. Strivinoasa. Înaintîndu-se 600 m. Galeria a treia porneşte din v. izbucul în v. cu un debit de 0. o intersectare a unei ape subterane. pune în pericol viaţa muncitorilor şi continuarea lucrărilor. S-au umplut cu steril. Iadului prin izvorul lui Dumiter. decolmatări pe locuri. de respect reciproc. Cluj-Napoca In cadrul amenajărilor Hidroenergetice. folosind o tehnologie specială. Sălătruc.5 mc/sec). a explorat o parte a peşterii. nu s-a creat pericol de surpare. izvorul Panoului (debit 1 mc/ sec). parţial . După 160 m de înaintare. Galeria a doua a pornit din v. numai o singură dată au avut un obstacol mai greu de învins. ce are o denivelare de –185m. Măsurătorile au fost făcute de Rusu Teodor. s-a depăşit acest obstacol.5 mc/sec. Este în curs de execuţie. tunelul a intersectat goluri subterane mici. Este de aşteptat ca aici constructorii să traverseze un gol subteran care a fost format de drenajul subteran ce are ponorul în v. cu un debit de 0. galerii subterane.traversează. Acesta era un gol subteran plin cu argilă. O surpare pe traseul tunelului. Soci şi apare în izvorul din Lunca Pizlii (debit 0. izvoarele Ciuhandrului. Strivinoasei mai erau de forat circa 300 m. pe o lungime de 7 km. La forarea ultimei părţi a tunelului din v. conduşi de Barabas Tiberiu. In peştera cu cristale din galeria ACH au trebuit săpate două tunele în lungime de 40 m ca să ajungem în săli cu cristale.9 mc/sec. La traversarea subterană a dl.1989 şi a fost condusă de Bagamery Bela. Menţionăm că această colaborare între CSA şi grupul din Oradea a început încă din 1983. Aici se pierde într-un ponor un pîrîiaş care reapare la zi prin 3 Izvoare.executate sau în curs de execuţie în văile bazinului Crişului Repede . cele ce apar prin izvorul Cioatei (debit 1 mc/sec). Ceea ce este de remarcat. lateral faţă de galerie.03. umede. După 800 m de înaintare a apărut în apropierea bolţii tunelului o altă gură de peşteră. Izvorului şi are ieşirea în v. din punctul nostru de vedere. Situaţia hidrologică din această zonă este următoarea: pîrîul din v. Iadului prin izbucul Davele. Mihaiului. este o acţiune care diferă foarte mult de acţiunile desfăşurate în rocă compactă prin activităţile de pregătire speciale şi anume studiul carstului. în data de 9. Atmosfera de lucru a fost una prietenească. Iadului. Un astfel de exemplu este în valea Iadului.1 mc/sec. Prima ieşire a CSA-CN în această peşteră a fost în 16. zone carstice pe lungimi apreciabile. Pînă la ieşirea în v. centrale . Strivinoasei. Existînd pericolul prăbuşirii unor pietre mari dintr-un horn. Aceasta presupune cunoaşterea tuturor drenajelor de ape subterane.ce dispare sub Pietrele Negrului. S. cu traversarea dealului Sălătruc pînă în valea Sălătruc. în urma puşcăturilor cu dinamită.Rezultatele unei colaborări sistematice Bela Bagameri C. explorînd împreună. hornuri înalte ce au fost atacate cu pitoane de expansiune de grupul din Oradea. unde un tunel de aducţiune face legătura între barajul Leşu şi centrala hidroenergetică din satul Munteni.apare în v. La acţiuni au mai participat şi Birtalan Iuliu. După două luni de stagnare. traversează dl. Muncitorii au trecut prin încă două geode. s-a dat de o nouă peşteră. în activitatea acestei antreprize este faptul că tunele de aducţiune. drenaj subteran ou sifoane.02 mc/sec. printr-un tunel de aducţiune. Peştera a rămas nebetonată. cavităţi.

C. maistru principal.pentru acordarea de ajutor şi sprijin. Fig 14 Din partea ACH un sprijin deosebit a fost acordat de ing. pînă atunci trebuie găsite alte intrări. 1989 . şeful brigăzii ACH din Semeţi şi de Szabo Alexandru. decolmatărilor a trebuit să ţinem cont că intrările acestei peşteri vor fi închise la începutul anului 1990.H-ului la forarea tunelelor. pot rezolva situaţii deosebite ce necesită concentrare de forţe. prin efort continuu să atingă obiectivul propus. Gh. In acest scop Menesy Petru a făcut măsurători de suprafaţă şi a întocmit o hartă ce va fi de mare ajutor nu numai. 09. pentru oprirea depozitării sterilului rezultat în urma dinamitării în golurile subterane. Conduleţ.A.S. Pe tot parcursul explorărilor . însoţiţi fiind de un maistru sau şef de echipă. cartărilor.A-ului ci şi A. Consideram că această colaborare multilaterală a dovedit ca cercurile sau grupurile de speologi pot lucra împreună fără probleme. filiala Cluj-Napoca. pot colabora mai uşor cu instituţii şi întreprinderi. Pentru aceasta. este decis ca prin acţiuni susţinute. prin decolmatări. personal de dr. In galerie s-a putut intra numai cu autorizaţie. Racoviţă.C. 28.am fost ajutaţi de Institutul Speologic "Emil Racoviţă". prin adresele trimise ACH-ului brigada din Remeţi .care continuă şi astăzi .decolmatări au fost conduse în majoritatea cazurilor de Gorog Ştefan de la CSA-CN. acţiunii C.S. Atît în cadrul explorărilor cît şi în timpul prospectărilor.

Cornel Belecciu . abs. pentru cele şase puncte de apariţie. cavitate a cărei cartare începută în 1983 de clubul nostru şi continuată în 1984 de clubul Pelendava din Craiova. Pentru ca tabloul să fie complet amintim că la 900 m alt. Măsurători de temperatură efectuate la 19 noiembrie 1989 au indicat aceeaşi temperatură. izbucul Prajele (alt. în ponorul Gropului (alt. Ţinînd seama că la 19 noiembrie 1989 am observat că izbucul Muşchiat şi izbucul Prajele erau seci iar celelalte izvoare lucrau la capacitatea normală avansăm ipoteza că cel puţin acestea două au cîte un bazin de recepţie independent. cu două grade mai mult decît apa Sohodolului în acea secţiune. 1983 pag.). Apa provine dintr-o intrare de 0. rel. care însă este sec de circa 5 ani (2). Aceeaşi temperatură (8°) a fost înregistrată şi în apa lacului din partea finală a peşterii mari de la Pătrunsa sprijinind ipoteza că acest lac funcţionează ca un preaplin pentru cursul subteran ce apare de sub grohotiş (3).Apariţii de apă în versantul estic al muntelui Pleşa (m.Trav. de 10 m înalţime. abs. 169-188 . în versantul drept. abs. Vîlcan) Cornel Belecoiu Adrian Rădulescu clubul de speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti Dintre problemele ridicate de carstul din bazinul Sohodolului cele de hidrologie aşteaptă multe răspunsuri. rel. în versantul stîng al văii şi ajungem în curînd la podul Picuiel ca mută drumul aflat pînă acum pe malul drept al rîului. Traian Constantinescu . Speol.Considerations sur les grottes situates entre les rivieres Şuşiţa Verde et Sohodol . 8°C. nr.6 m(4). Cornel Belecciu. Ipoteza cea mai plauzibilă privind originea apariţiilor de apă prezentate din versantul drept al Sohodolului. La baza acestuia se găsesc cîteva deschideri impenetrabile. Apare deci mai mult decît necesară colorarea Gropului pentru lămurirea acestor probleme ţinînd seama şi de nevoia acută de apă a localităţilor din aval. apar patru izvoare carstice situate la 10-20 m distanţă unul de altul. şi 430 m alt. 8. 1975. indică o dezvoltare de 1036. Inst. este fără îndoială apa Gropului ce dispare la o distanţă aeriană de circa 3 km şi o diferenţă de nivel de circa 200 m. activul (circa 5-15 l/s) din peştera de la podul Picuiel situată cîţiva metri mai sus. cu un debit total de 10-50 l/s. La capătul amonte al cheilor Pătrunsa.buletinul clubului de speologie "Emil Racoviţă” Bucureşti. la 420 m alt. 440 m). se varsă în Sohodol. Din comuna Runcu urcăm spre nord drumul asfaltat cale de circa 6 km pînă la complexul turistic Bucium. 615 m) (2). în versantul drept.Explorări în bazinul Sohodol (munţii Vîlcan) .8 x 0. . Să aruncăm deci o privire mai amănunţită asupra seriei de apariţii de apă din versantul drept al Sohodolului în zona muntelui Pleşa (1444 m).. 11. La 100 m amonte. La 100 m amonte de pod. la baza grohotişului ce coboară de la gura peşterii. abs. Continuînd drumul spre nord trecem prin faţa peşterii de la gura văii Rele aflată peste apa rîului. izvorul de la Comandă. Imediat aval de pod. De aici drumul devine forestier şi traversează munţii pînă la Valea de Peşti. pe malul stîng al acestuia. din fisuri impenetrabile.buletin speologic FRTA-CCSS. Autorii ţin să mulţumească pentru colaborarea de pe teren următorilor: Ică Giurgiu. abs. cavitate explorată de clubul nostru pe o lungime de 580 m (1). la nivelul talvegului (425 m alt. 190-196 2. apare de cele mai multe ori un şuvoi de apă care după ce parcurge un traseu subaerian de circa 20 m peste blocuri de calcar acoperite din belşug cu muşchi. La nici 400 m amonte de complexul turistic. Runcu. cu un debit variind între 0 şi 100 l/s (alt. Sănăteşti ca şi a oraşului Tîrgu Jiu alimentat cu un debit insuficient din izbucul Gîlciomiţa. la baza. Valentin Beloiu. se deschide intrarea impresionantă (20 x 10 m) a peşterii mari de la Pătrunsa cartată de clubul nostru pe o lungime de 510 m (2). Sub cavitate. alt. "Emil Racovitza". apare printre lespezi de calcar. exceptînd izvorul de la Comandă. Trebuie amintit că şi în amonte de pod apare sub nivelul Sohodolului un activ al cărui debit nu lam putut determina. tom XIV. Bibliografie 1. apare un debit de 10-50 l/s dispersat în şase puncte. 1987 pag. pag. pe partea stîngă a drumului.Peşteri din zona Pătrunsa – Pradele .2 l/s. se găseşte un izvor carstic. la 5 m alt. 2 3. 400m). în versantul drept. cu un debit de circa 0. Gigi Chiriloi. vis-a-vis de cantonul Prajele descoperim o scurtă vale cu muşchi şi depuneri de tuf ce se termină brusc la baza unui perete. . Ovidiu Grad . izbucul Muşchiat. nr. la 25 m alt. Fig 15 De la podul Picuiel pătrundem în cheile Pătrunsa. Ovidiu Grad. alt. Răchiţi. Păreţeilor.6 m.

10.4. 183-194 . pag.Explorarea peşterii izbucul Muşchiat (PD17) (munţii Vîlcan) .buletin speologic FRTA-CCSS. 1986. nr. Cornel Naidin .

un ciocan şi vreo două pitoane. Oana Ionescu şi Valentin Barcă au urcat în versantul drept. iar noi. Am urcat pentru început pe un scoc abrupt. Prin balans nu putea ajunge la niciuna din cele trei guri de galerie pe care acum le vedeam pentru prima oară de aproape. Sus. Îndreptîndu-ne la ieşire. Neavînd decît o coardă de 39 m am căutat să facem un amaraj cît mai scurt. trag după mine. cu aceleaşi manevre şi mă întorc cu aceeaşi dezamăgire. Fig 16 Odată ajunşi pe muchia versantului drept (nordic) al celei de-a doua văi înţelegem de la Oana.5 m lungime şi 5. garnisiţi cu cîte o limbă de grohotiş. şi traversînd apoi două văi cu versanţi abrupţi. paralelă cu prima. dimineaţă de început de decembrie. primul şir de pereţi al versantului stîng. din surplombă şi facem împreună o vizită în p. Ajungem deasupra intrărilor. Pătrund în galerie prin cea de deasupra. Elanul a fost de scurtă durată. evident cu spatele la ea. oprindu-se după cîţiva metri. îngheţat din cauza umezelii. După ce strîngem coarda ne îndreptăm spre celelalte trei posibile intrări de peşteră pe care le observasem din drum. desprind lonja. pentru a ne indica prin semne locul de rapel. după o jumătate de metru. cei 4-5 m de coardă rămaşi şi-i dau drumul capătului liber de coardă prin cealaltă intrare.5 m lungime şi 3t5 m denivelare. traversăm un scoc abrupt şi coborîm pe al doilea. conducea spre aceiaşi galerie. mai ales din cauza ceţii ce se îndesea. La întoarcere. pe care burniţa şi ceaţa slabă ce ne învăluia încet i-au transmis-o. Sifonul se menţinea închis cu toate că nivelul apei scăzuse cu 20 cm iar galeria superioară. cînd proaspăt sosiţi în Runcu (jud. Florens Baranov (Baronul) şi cu mine. ne-am căutat un drum de acces spre muchia superioară a peretelui. cum a fost denumită această cavitate. spre gazdă noastră din sat . totalizează 12. şi la aceeaşi altitudine relativă. în jurul orei 22. aşa că mai cobor cîţiva metri pînă ating peretele. la aproape două treimi din înălţimea peretelui pornind de la bază. Peştera din surplombă. Mica încărcătură suplimentară datorată corpurilor noastre a făcut ca pietrele să se pună în mişcare şi saltul cîtorva bolovani peste muchia peretelui de sub noi ne-a dat suficient timp de meditaţii pînă la auzirea primei bufnituri. galeriei terminîndu-se fără nici o şansă de continuare cu o săliţă de 2 m înălţime. trecînd printr-un horn de 10-12 m înălţime (cu prize bune dar destul de expus). Pun pe coardă blocatorul de piept deasupra coborîtorului şi mă caţăr spre cele două intrări suprapuse din dreapta.3 m denivelare. galeria. observasem în versantul stîng. Pentru a ajunge însă deasupra lor sîntem nevoiţi să urcăm pentru început o diferenţă de nivel de 50-60 m. şi întristat pentru că n-a mai fost necesar să coboare şi el. îl regăsesc pe Baronu. aflat la limita inferioară a. pe o pantă înierbată şi abruptă care nu ne permite să ne apropiem prea mult de marginea peretelui. La 40 m mai sus de buza peretelui sub care se află cele trei intrări neatinse încă. şi spre distracţia Oanei care mă vedea foarte bine de vizavi încep să dau din mîini ca şi cum aş prinde muşte pentru a mă întoarce cu faţa la perete. Ajung în dreptul intrării. Pentru siguranţă am mai bătut şi un piton de fisură care împiedica bucla să sară peste colţul de stîncă. scocul Roşu era destul de aproape dar am preferat să ne întoarcem pe unde am venit. care speram să paseze sifonul se îngustează atît de mult încît întoarcerea (cu picioarele înainte) devine aproape imposibilă.6 x 1. de mai multă vreme. Ies acum din coardă fără teama de a o pierde şi pornesc cu elan mai departe. mai multe intrări de peşteră. Spre nord. care. septelor (izvorul de ploaie) cu intenţia de a forţa trecerea sifonului amonte. cu ambele blocatoare pe coardă.7 m a unei mici cavităţi de 7. şi cobor. şi. Omul care trebuia să ne conducă la un aven undeva înspre izvoarele Gropului Sec nemaivenind la întîlnire. stabilităţii. lîngă amaraj. unde. La baza peretelui ne întîlnim cu Oana şi Valentin care încercaseră fără succes să pătrundă prin decolmatare în cîteva puncte din versantul drept indicate de Baronu în timp ce eu coboram la p. revii uşor la verticală filînd coarda de sub mine trecută prin cele două intrări suprapuse. pînă cînd am prins un hăţiş de capre ce se menţinea pe curba de nivel. Gorj) a trebuit să ne schimbăm complet programul turei. Ajung la cea de-a treia gură. Vîlcan) Adrian Rădulescu clubul de speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti Era într-o sîmbăta. Am agăţat de horn-banana cu sculele de cartare. După un scurt calcul ne dăm seama că ne putem întoarce liniştiţi deoarece cu cei 39 m de coardă nu putem echipa distanţa de 50-55 m de la cel mai apropiat punct de amaraj pînă la ţintă. la 30-50 m stînga (nord) de prima. avînd blocatorul de piept deja montat între scaun şi vestă. am optat pentru o explorare de suprafaţă în prima porţiune a cheilor Sohodolului.O zi în cheile Sohodolului (m. care părea un ţînc la gimnastica de înviorare că sîntem chiar deasupra primei intrări la care voiam să coborîm. şi coborînd pînă aproape de marginea peretelui găsim un colţ de stîncă pe care cioplindu-1 puţin am reuşit să-l transform într-un punct de amaraj destul de bun pentru o buclă de coardă cu nod opt. ce împarte în două. în spatele unei tufe de măceş am găsit intrarea de 0. trec coarda prin coborîtor.

ianuarie 1991 . Dar nu-l găsim şi ne încheiem ziua cu o masă rapidă pentru a grăbi cît mai mult momentul intrării în sacul de dormit.mai trecem odată pe la omul cu avenul cu gîndul de a-i propune să mergem împreună a doua zi.

1991 sîntem în măsură să vă prezentăm în. sînt situate în zona cheilor Sohodolului.7 m. de deasupra Nărilor. pare un fost izbuc (formele specifice de curgere sub presiune sînt prezente pe suprafaţa pereţilor şi a tavanului). Ocolim prin stînga (N) muchia unui perete şi coborîm pe un scoc. a cărei intrare se află la baza peretelui ce închide valea în amonte. ne îndreptăm spre nord (amontele Sohodolului) şi în versantul sudic al cleanţului a cărui bază găzduieşte impresionantul tunel dublu al peşterii de la Nară.5 x 2.8m+ 1.8 m (-2.5 km de comuna Runcu).2m +6. abrupt pînă la o brînă de unde continuăm în rapel coarda de 50 m pe care o aveam la noi ajunge exact pînă în dreptul intrării. 04. porneşte un horn al cărui capăt nu se vede. o marmită inversă. urcînd o săritoare de 0. De la intrare sîntem întîmpinaţi de specificul local al peşterilor din valea Sohodolului. 13.Patru peşteri noi în bazinul Sohodol (m. 2). la 120 m şi respectiv 30 m altitudine relativă (fig. pe 3 m denivelare. cota minimă (-0. peştera cu trei intrări şi peştera din capul văii. în dreptul primului cot. Din acest punct. menţinîndu-ne pe curba de nivel.12 m devine impenetrabilă după 1 m. Spre stînga se deschide o continuare ce devine imediat impenetrabilă.2) denivelare. că patru noi cavităţi. puţin aval de ieşirea apei din peştera de la Nară.7 x 0. 2.7 m lungime pe 2 m (-0. în podeaua căreia se atinge iar cota zero. dar prăbuşiri importante colmatează posibila continuare.7 m a peşterii 1 de deasupra Nărilor.5 m a peşterii 2 de deasupra Nărilor. ce vine din dreapta noastră. în dreapta.31 +0.Cheile Sohodolului. Vîlcan) Adrian Rădulescu clubul de speologie "Emil Racoviţă” Bucureşti Rar se întîmplă ca o ieşire de cîteva zile în valea Sohodolului din munţii Vîlcan să nu se soldeze cu o nouă descoperire.4 x 1. Peştera cu trei intrări (21. din dreptul peşterii de la Cuptor. la 70 şi respectiv 90 m altitudine relativă faţă de talvegul văii Sohodolului (fig. începem coborîrea spre intrarea de 2.9) D) s-a format prin eroziune laterală. l). se află intrarea de 0. Peştera din capul văii (13 lm L. care după un metru debuşează într-o altă "sală" (1. Primele două. pătrundem pe un tub cu diametru de 0. întunericul este de nepătruns. spre dreapta. Iată de ce.4 x 1. P1 şi P2. încă 30-40 m diferenţă de nivel. după o scurtă pauză. efortul de a ajunge la gura ei este răsplătit doar cu o lungime de 12 m. (NV).6 x 1.6 m. tavanul coborînd la 30 cm înălţime la nici 2 m de la intrare. pe un scoc cu săritori de 2-3 m intercalate cu zone scurte de grohotiş. într-un lapiaz. la 3 km amonte de confluenta Măcriş-Sohodol (aproximativ 17. Din păcate.2 m). la baza unui mic perete. 3 ani de explorare . După 50 m părăsim scocul şi continuăm urcuşul pe un afluent al acestuia. Fig 17 Bibliografie Cornel Belecciu . Pe pereţii galeriei unice sînt linguriţe iar în tavan. o galerie cu secţiunea de 0.1 m (-4. pe care o observasem din drum. în urma turei din 01-05. chiar dacă peşterile sînt de dimensiuni reduse.8 m) se află în zona vestică. Pentru a ajunge la ele începem să urcăm în versantul drept.7 m L. Cavitatea totalizează 10. pînă ajungem în dreptul peşterii Bîrlog (vezi bibliografia). sînt situate pe un afluent ce vine din versantul stîng al Sohodolului.6 m. După aprinderea lămpii înălţimea lui se stabileşte însă la 2 m înainte. galeria se termină în fund de sac. La ieşire. Alte două cavităţi. fiind dezvoltată pe o faţă de strat înclinată la 15-20° faţă de orizontală. De aici.5)D). podeaua este în pantă. din tavan. După depăşirea acestei restricţii pătrundem într-o “sala” cu dimensiuni de 1.4 x 1.

cu balustradă de acces la gura puţului. Gigi Chiriloi şi Cornel Belecciu cu scopul de a descoperi cea de-a o mia cavitate din istoria clubului. Scot coarda şi fac un amaraj ca la carte. coboară Adi trei metri.Scularea ! B şapte ! . Cel de-al doilea. Adi începe să cotrobăie prin banană. Poate peste nişte ani… De aici. pe curba de nivel.Dă Doamne să nu ne-ajungă ! Haideţi încoace ! Ne strîngem toţi. Conform statisticii lui Ică Giurgiu. Înghiţim în sec şi-l întrebăm de clocoticiuri. .Chiar de curînd s-a deschis unul mai sus ! . căutăm cam o jumătate de oră prin burniţă şi ne strîngem la rădăcina unuia dintre mesteceni. Adi şi-a pus în funcţiune "bomba” (= primus cu benzină din producţia proprie. peştera 1000. Intrarea. . pînă întîlneşte valea Şesuri. în hamacul lui. Adi. descoperisem o cavitate de 12 m dezvoltare. numită "La Bunar". nostru avea treabă în sus sub Pleşcioara. apoi urmăm poteca ce urcă pieptiş prin stînga stîncilor de la Conţu. mai sus. Lărgim un pic intrarea. printr-un lapiaz rar. In cea de-a treia. mult mai sus. Ce răcneşti aşa ? . Adi o ia mai pe jos puţin. cu un vechi funicular la confluenţă. . se deschide în iarbă. găsim nu unul ci trei mesteceni cu o grămadă de bolovani şi poteci. Urcînd pe un mic torent. nu este nici un bolovan sau piatră în afară de cele trei care acoperă intrarea. . Nemulţumirea pentru această dezvoltare cred că a fost principalul motiv pentru care am răspuns prompt apelului lui Gigi. . este puţin aplecat deasupra golului astfel încît . hotărîm că merita continuat decolmatajul dar în nici un caz cu mîinile goale ! La 200 m depărtare se găseşte stîna din Şesuri de care reuşim performanţa să ne apropiem fără să stîrnim interesul vreunui cîine. de 20 cm diametru. Urcăm pe ea şi după ce aceasta coteşte la stînga. crescut în formă de V. Reuşisem să ne atingem scopul din prima zi. găsiţi un mesteacăn cam aşa de gros .. întîlnim trei doline conice.zic întorcîndu-mă vioi pe partea cealaltă.Cîtă coardă avem la noi ? . la baza unor pereţi. o zonă necercetată de la izvoarele Gropului Sec. . deşi hamacele noastre erau legate la un capăt de acelaşi stîlp după un sistem "ingenios” aşa încît dacă unul din noi se mişca celălalt se legăna un sfert de oră.Dacă vă vedeam mai devreme vă opream nişte lapte ! . o luăm pe piciorul ce urcă spre Pleşcioara. urcăm pe scoc.şi în stînga. afluent stînga al Sohodolului. de-a coasta prin pădure. atît de vioi încît dacă Adi n-ar fi avut inspiraţia să mă lege de seara în hamac aveam toate şansele să îndoi cîteva din cuiele ce ies din grinzile podului. Gigi şi Gigei mă urmează. . surpările datorate ploilor recente ne permit accesul într-un puţ de circa doi metri adîncime unde. ţopăială şi saluturi gen Harlem Globe Trotters. în care constatăm că se poate continua decolmatarea. De jur împrejur. după ce Adi şi Gigel scurmă circa o oră. admirăm hăul din faţa noastră. Mă apropii. In cea de-a doua se află avenul PD 6. Adrian Rădulescu. In dreapta văd un perete de calcar de circa opt metri înălţime. . după care urmează un sfert de oră de chiuituri. Puteam să-l căutăm mult şi bine. Ne aflam la cabana forestieră Dragomanu de pe valea Sohodolului patru speologi: Gigei Cuţa. Străbat cu greu zece metri şi ies într-un mic luminiş.Bine.ne întîmpină ciobanul de rost. apoi. Vedeţi că l-am acoperit eu cu nişte pietre să nu-şi rupă vreo vită piciorul. Şi totuşi parcă stîacile de la bază sînt depărtate faţă de restul peretelui. Ne dondănim încă o jumătate de oră cine să coboare la stînă după cioban. Mulţumim. Ne conduce la gura Clocoticiului. cu o dezvoltare de 15. Cum voiam să ajungem mai repede la Gropu Sec. afluent al Gropului. e un bolovan mare. apoi spre stînga. Il strig pe Adi: . îndată ce intrăm în pădure hotărîm să părăsim poteca spre stînga.face braţele cerc .CSER 1001 Cornel Belecciu Adrian Rădulescu clubul de speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti . Trece şi-o potecă pe acolo. tăcea chitic. De ce ? . folosind doi mesteceni.Cincizeci. Nu mergem zece minute şi întîlnim o perdea deasă de ienuperi. Urcaţi pe scocul din spatele stînei. am auzit.ne informează prompt interlocutorul nostru. Se ivi capul lui Gigi prin gura podului. dar avenul este înfundat cu pămînt. în cei 22 de ani de existenţă ai clubului membrii săi descoperiseră 998 de cavităţi. confecţionat dintr-un filtru de ulei şi după o masă "frugală” care a durat mai bine de o oră am fost gata de plecare spre ţinta zilei. explorat de colegii de la Craiova. In sfîrşit se jertfeşte Gigi şi se întoarce în zece minute cu ciobanul şef care spre norocul.8 m. de 20-30 m diametru şi 8-10 m adîncime. Traversăm Sohodolul pe puntea suspendată de la Conţu. pînă la acea dată. .. Poteca ne conduce într-o poiană cu ferigi. pe o rază de cinci metri. în spatele lui e gaura. eu nu ştiu ce-mi vine şi intru direct în ienuperi.

trecînd dintr-unul în altul pînă într-un lac (din păcate nu de sifon) unde se opreşte limpede şi atît de clară încît era cît pe-aci să intru cu mîinile în ea. Sperăm ca va plăcut. Fig 18. de doi metri diametru şi 40-50 cm grosime.20. spre stînga (est) prin intermediul a două săritori de 2 şi 1. Avenul are 210 m dezvoltare şi –29. Ne declarăm mulţumiţi şi ne culcăm. Nu-l zăresc şi ies din coardă strigîndu-l lui Gigel că poate coborî.5 m. cu ochii ţintă la discul de lumină ce se plimbă de jur împrejur.Care nod ? . pînă acasă în Bucureşti. Fac un nod pe coardă pentru a putea măsura la ieşire adîncimea puţului şi prind în el cu o carabinieră banana cu restul de coardă.5 x 5 m ce continuă cu un diverticul pînă în tavanul galeriei principale. Deşi frînţi de oboseală.21 Îl văd pe Adi pregătindu-se de urcare şi îl mai întreb o dată dacă a făcut nod acolo unde coarda atinge podeaua.coarda nu se freacă de peretele puţului. mîine ne aşteaptă un drum lung. Hotărîm să ne întoarcem. cu înălţime variind între şapte metri şi optzeci de centimetri. exclamaţii. Unde-i nodul ? . îmi pun rapid scaunul model Velcor (pentru prima oară în teren) şi cobor cei 15 metri ai puţului aterizînd pe vîrful unui con de grohotiş garnisit cu un petic de zăpadă îngheţată. dezvoltat într-o zonă de prăbuşiri recente. In timp ce el se pregăteşte. un horn larg se închide după cinci metri. Sus. sîntem gata. In faţă aceasta se lărgeşte la 10-12 m.5-4 m lăţime şi înălţimi de l-2m. Tavanul este acoperit cu mondmilch şi stalactite de 20-40 cm diametru. Explorarea şi cartarea durează două ore şi frigul care ne-a pătruns ne grăbeşte spre ieşire. In sfîrşit. Ajungem la cabană pe întuneric şi calculăm. Îmi confirmă şi urcă.19. După nici şapte metri.5 m. Acomodarea cu temperatura scăzută durează cîteva clipe şi caut mai departe. Aceasta este povestea descoperirii şi explorării avenului 1001 de sub Pleşcioara.3 m denivelare. cobor conul de grohotiş spre nord şi caut pe conturul unei săli de 27 x 15 m mult dorita continuare. Mă întorc. . S-a făcut tîrziu. Atît de mare încît nimeni nu se mai uită la Gigi care bagă tacticos coarda în banană. Urc cu bucuria întîlnirii aerului cald de afară şi cu regretul că denivelarea avenului nu depăşeşte 30 de metri. Nimic ! Doar în tavan.îl întreb pe Adi. următorul puţ. comentarii. Gigei urcă puţul şi-mi trimite pe coardă o banană cu hamul şi blocatoarele. coborîm cei 600 ni diferenţă de nivel pînă la Dragomanu în numai 75 de minute. la zece metri înălţime.Hai să măsurăm coarda. înălţimea variind între 2-2. ce seamănă cu un picior de elefant. lipsită de concreţiuni. îi legăm nişte fiare la capăt şi o aruncăm din nou în puţ. în sfîrşit agitaţie mare. schimbîndu-şi totodată direcţia (vest). L-am desfăcut demult ! Înjurăm. organizîndu-şi cursul. Gigel urcă într-o săliţă de 4 x 1. vă promitem una mai interesantă cu ocazia descoperirii de către clubul nostru a cavităţii cu numărul 2000 ! iulie 1991 . Dacă nu. ating 50-60 cm lungime.răspunde Gigi continuîndu-şi treaba. In vîrful conului îl întîlnesc pe Gigei care tocmai iese din coardă şi coborîm împreună. Podeaua coboară în continuare pe o pantă de 35° apa de percolaţie. de data aceasta pătrunzînd pe o galerie de şapte metri lăţime. Spre sud. Spre stînga se deschid două continuări care se întîlnesc într-un sistem de galerii de 0. scoatem coarda. . formează în această zonă o cascadă de gururi. aub ameninţarea întunericului.

5 . Urmîndu-l. Formaţiunile sînt bine reprezentate prin stalactite şi scurgeri.11. 90. pe podea încep să apară galeţi puţin rulaţi. Înspre stînga observăm un firav fir de vale. datorită montmilch-ului care le acoperă împreună cu argila ce sugerează că această sală a fost cîndva inundată pînă aproape de tavan. Pe tronsonul anterior se poate observa cu uşurinţă urma lăsată de apă. Emeric Simon şi Elena Breşit încearcă să treacă de o strîmtoare în Sala Mică. ce urcă printre tufele de vegetaţie. totuşi.5 m lăţime. în condiţiile în care aproximativ 100 m reprezentau un tîrîş obositor printr-o galerie plină cu noroi şi apă.5 m. 10.0. sîntem plăcut impresionaţi de dimensiunile cavităţii: 6 m înălţime şi 2. Podeaua galeriei este acoperită cu un strat consistent de argilă. Prima explorare a cavităţii de către membrii clubului "Emil Racoviţă” Bucureşti a avut loc la 16. 19. după cîţiva metri diferenţă de nivel şi ceva mai mulţi pe pantă. de mici dimensiuni. Activul temporar al peşterii şi-a croit drum pe lîngă peretele din dreapta al sălii (în sensul nostru de deplasare). s-a ajuns la concluzia că nu se poate trece mai departe.0.6 m înălţime. după ce reuşeşte să depăşească o strîmtoare la care se oprise în tura precedentă. Toamna şi primăvara din gura peşterii Studenţilor iese un activ important ce trece peste poteca turistică şi se varsă în pîrîul înfundat la circa 20 de metri înainte ca acesta să pătrundă în peştera Cerna-Deal. Sîntem în Baia Mică.). Fig 22 In urma decolmatărilor făcute. pe pereţii galeriei. Apoi. Apoi. pleacă o potecă ce ajunge imediat în şaua dintre văile pîraielor Infundat şi Cărbunari. După circa 10 m. respectiv împingerea galeţilor de o parte şi de alta aşa încît să permită avansarea. Depăşind acest obstacol. deşi el continua. Aici tavanul este la 0. Emeric Şicion şi Florens Baranov obţin o hartă pentru 175 m lungime şi 12 m denivelare. pînă ajungem la laminor. La prima explorare această restricţie a ridicat probleme serioase datorită prezenţei galeţilor pe podea. deobicei sec.04. ! Următoarea tură în această cavitate a avut loc pe 0l. suficienţi să ne aducem aminte de mersul biped. De aici spre Poiana Braşov coboară imediat şi în dreapta remarcăm spaţioasa intrare amonte a peşterii Cerna-Deal. la viitură.2 m. ajungem. Apoi. ce rareori depăşea 0. aspectul sălii este cenuşiu închis. în paralel cu drumul turistic.8-1 m. Pe 20. pe cîţiva metri podeaua urcă şi coboară alternativ.a anunţat 177 m lungime şi + 17 m denivelare. în diverse puncte din cele două săli.1990.9 m). imediat cumieşim din tub. avansînd în aceleaşi condiţii ca mai înainte. astfel că în curînd nu s-a mai putut înainta. aşa încît prezenţa apei este foarte ingrată. pe unele tronsoane imperceptibil chiar în lipsa unui clinometru. după ce parcurgem o zonă uşor meandrată. pînă în şaua dintre pîraiele temporare Înfundat şi Cărbunari (860 m alt. Galeria nouă este an tîrîş foarte dur. prin apă. pînă cînd atinge cota minimă din cavitate (-0. uşor descendentă pe prima porţiune. pe 24.35 m de podea. iar galeria începe să devină din ce în ce mai neîncăpătoare. într-o galerie săpată sub presiune. accesibilă cu catargul. situată la 6. reprezentate de stalactite izolate.1990. Florens Baranov descoperă continuarea. după care intrăm pe o . După aproximativ 20 m. lăţimea fiind de 0. dar scurt.09. acum situaţia se schimbă. la care s-au alăturat Mircea Vlădulescu şi Laurenţiu Dumitru.4 . pe marcajul bandă albastră. iată-ne din nou pe burtă. Se fac mai multe escalade. pe o porţiune de aproximativ 3.8 m.5 m de podea. Descriere Chiar de la intrare ne angajăm într-un tîrîş obositor. denivelarea rămînînd aceeaşi.Peştera Studenţilor din Cerna-Deal (masivul Postăvarul) Emeric Simon Ică Giurgiu clubul de speologie "Emil Racoviţă” Bucureşti Drum de acces Se urcă din Rîşnov (635 m alt. Urmărind activul ajungem la o continuare care începe cu un tîrîş neplăcut. intră cu un catarg de 6 m. lăsînd în stînga un mal de argilă foarte alunecoasă şi lipicioasa. fapt ce a obligat la o uşoară decolmatare a galeriei. ajungem la o deschidere nu prea largă şi nici înaltă pe podeaua căreia stăruie multe luni pe an o baltă puţin îmbietoare. echipa formată din Gigei Cuta.1. După trei ore de spart cu ciocanul. Cavitatea ajungea la 210 m lungime şi 21 m denivelare.8. Pînă aici speleotemele au fost foarte rare.) (45 minute).1990 cînd prima echipă. într-un tronson foarte scurt unde înălţimea galeriei ajunge pînă la 2 m iar lăţimea la 0. după care devine foarte uşor ascendentă. De la gura peşterii Studenţilor. Emeric Simon şi Laurenţiu Dumitru stabilesc dezvoltarea la 218. cercul de speologie Silex Braşov a reuşit să pătrundă în cavitate în toamna lui 1983 şi.25 . Continuînd să avansăm prin această conductă cu înălţimea cuprinsă între 0.

la circa 6. Cavitatea se dezvoltă în calcare jurasice. . foarte promiţătoare). ale cărei dimensiuni ne surprind din nou. în sala Mică. vizavi de aspectul de pînă acum al cavităţii. 1984. pag. diaclaza se lărgeşte şi ajungem în sala Mare.5 m care prezintă pe stînga o posibilă galerie laterală. deocamdată inaccesibilă datorită formaţiunilor care o blochează. de asemenea impenetrabilă.colecţia Munţii Noştri. Sport-Turism. Chiar deasupra acestui tîrîş. după circa 4 m devine impenetrabilă. trecînd peste o săritoare de 1.foaia Zărneşti 1:5O. 16-26 x x x . După ce urcăm-o săritoare de un metru. aproape de intrarea în sală este de menţionat un punct de pierdere al apei. care deşi pare singura continuare (de jos. dintre intrarea în cavitate şi ponor (identificat de Ică Giurgiu). Nicolae Băcăinţan .diaclază scurtă.buletinul clubului de speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti.5 m înaintarea. 15 . iar galaria finală devine repede impenetrabilă datorită dimensiunilor reduse. traversăm un puţ de 1. pe unde se pare că circulă activul temporar. peste care pe alocuri au crescut stalagmite sau care sînt acoperite de scurgeri de calcit. Tot aici întîlnim şi două laterale scurte. simţindu-se un curent de aer semnificativ.revista Speotelex. Institutul Geologic x x x . aspectul cavităţii este total schimbat. 1989. ed. din păcate impenetrabil. respectiv terminusul actual al peşterii se găseşte cam la 10 m de ponor. tavanul coboara de la aproximativ 13 m pînă la 3-4m unde este cel mai bogat în concreţiuni.Peştera Cerna-Deal .000. sîntem înclinaţi să afirmăm că acesta din urmă aparţine aceleiaşi cavităţi. Bibliografie Dan Bălteanu. In lunile de iarnă. Pe măsură ce traversăm sala. Curînd. pe stînga şi pe dreapta. pag.2 m ne angajăm în tîrîş. 1980 Ică Giurgiu . după porţiunea descendentă din apropierea intrării. a devenit imposibilă. pe dreapta apare o ramificaţie la 5 m de podea.Postăvaru . 1983. pag. 3. Comparînd harta peşterii cu drumuirea de la suprafaţă. Înainte. S-a încercat penetrarea prin ponor dar din păcate după 2. 9 Şi 4. pe podea se găsesc resturi vegetale (frunze).foaia Braşov l:200. Pe această diaclază.6 m.5 m de podea este un horn de 1. apar stalactite de gheaţă. pe galerie. de circa 6-7 m înălţime. OOO. precum şi o galerie inferioară. Podeauna este formată din blocuri prăbuşite din tavan. 12. In sala Mare. Institutul Geologic xxx.

Pe baza genezei lor. vîntul. cinerite prinse într-o masă piroclastică) alternînd cu depozitele epiclastice reprezentate prin materiale relativ uşor alterabile (gresii. Mureşul străbate primul său defileu. PEŞTERI DE MULAJ . peşteri cu geneză mixtă. cînd în depresiunea Topliţa s-a instalat un lac avînd un nivel variabil. aglomerate. Acest material. cavităţile cantonate în formaţiunile vulcanogen-sedimentare din versantul drept al defileului Mureşului se împart în trei tipuri 1. avînd depozite vulcanogen-sedimentare ca material de umplutura. fapt care a putut să conducă la captarea lacului din bazinul Topliţa. Lunca Bradului. aceste materiale au fost expuse acţiunii factorilor naturali (ploaia. tăiat în formaţiunile predominant eruptive ale munţilor Călimani şi Gurghiu. Neagra). sub forma unor bazinete lacustre. Fig 24 (2-4) Etapa post vulcanică cuprinde intervalul de timp cînd adîncirea defileului a început în depozitele vulcanogen-sedimentare (deci o terasă lacustru). peşteri de alterareţ 3. un rîu pliocen cu nivel de bază mai coborît a înaintat de la Vest spre est şi a captat succesiv bazinetele lacustre prin intermediul strîmtorilor preexistente. Făncelul la sud (1684 m) şi Călimanul în nord (2100 m)” (2) Fig 23 (1) In geneza şi evoluţia defileului. Defileul s-a axat pe linia de contact dintre doua mart aparate vulcanice. O asemenea situaţie presupune prezenţa în acelaşi timp a unul culoar de legătură între lacul din bazinul Topliţa şi cel din bazinul Transilvaniei. cu stratificaţie normală ritmică ori încrucişată. In perioadele de calm şi după încetarea definitivă a activităţii vulcanice. peste care s-a depus cuvertura de aglomerate vulcanice existente în sectorul defileului şi în extremităţile sale. funcţionau ca pieţe de adunare a apelor.prin fracturare şi scufundare formaţiunile de pe latura internă a geosinclinalui Carpaţilor Orientali au fost acoperite depozite ale pliocenului inferior. se pot observa şi urmele posibile ale unei eroziuni regresive desfăşurată cu intensitate în bazinul superior al Mureşului. In urma eroziunii de suprafaţă prin care s-a produs adîncirea defileului. trunchiuri de. Barajele vulcanice formate în timpul erupţiilor au condus prin procesul de acumulare la transformarea rîului într-o suită de lacuri cantonate în bazinete (lacuri de baraj) a căror barare a început în pliocenul inferior. corespunzător unor bazinete şi strîmtori. rulate levigat şi redepus într-un domeniu lacustru a generat roci vulcanogen-sedimentare. cantonate în formaţiunile vulcanogensedimentare ale defileului Mureşului. mulaje ale unor trunchiuri de arbori prinse în rocă vulcanică. cursurile de apă au erodat. pe o lungime de 44 km. Etapa barajului vulcanic este etapa erupţiilor vulcanice care s-au produs încă din sarmaţian. Etapa anterioară formării barajului vulcanic. retezate ale depozitelor vulcanogen-sedimentare. au ajuns la suprafaţă. bazinetele intravulcanice (Răstoliţa.Cavităţi din defileul Mureşului între Topliţa şi Deda (munţii Călimani) Moreh Karoly clubul de speologie "Ursus Spelaeus" Tg«Mureş Sînt prezentate cavităţi de dimensiuni modeste. corespunzător unui dren al emisarului lacului din depresiunea Topliţa . *** Între Topliţa şi Deda. In această perioadă şi în culoarul depresionar preexistent al Mureşului s-au extins aglomeratele vulcanice.Giurgeu. s-au separat trei etape (2). peşteri de mulaj. Pe versanţii înalţi de circa 4oo-5oo m. Ca urmare a formării bazinului Transilvaniei . După apariţia lacurilor de baraj vulcanic. feţele secţionate. In alcătuirea acestor formaţiuni vulcanogene intră material piroclastic (brecii. transportat şi depus depozite provenite din roci de provenienţă vulcanică. deci la geneza văii în forma sa actuală. incluzînd resturi. arbori) In contact cu exteriorul. valea transversală a Mureşului a funcţionat ca o strîmtoare între lacul din depresiunea Topliţa şi lacul din Transilvania. manifestîndu-se intermitent. care au dus la formarea unor cavităţi în rocă vulcanică (fig. cronologic. ce domină albia rîului. 1). cu faze de explozii. Ca urmare. nisipuri andezitice. şi acţiuni de gen eroziv şi coroziv. unele avînd la origine procese de alterare iar altele cu o geneză mai puţin obişnuită. 2. variaţiile de temperatură etc. 1. In pliocen şi cuaternarul inferior. de plante şi trunchiuri de arbori (în versantul drept al Mureşului).

Planul peşterilor . în extremitatea estică a comunei Răstoliţa (la N de aceasta). care se prezintă sub forma unor tuburi cu diametrul de 15 . Umpluturile cavităţilor conţin atît material detritic.20 cm. formînd o pătură de o grosime apreciabilă. la o altitudine relativă de 70 m. nu prezintă forme de eroziune sau coroziune evidente.prezintă o varietate valorică a unghiurilor de pantă. T2 din Neagra (fig.1 m de tavan. Excepţie face peştera T3 din Androneasa <fig.4 m.nu prezintă o înclinaţie mai mare de 30 grade. la nivelul plafonului o galerie tot tubulară . acţiunea de coroziune şi coraziune a ploii respectiv a vîntului etc. avînd o lungime penetrabilă de 17 m. în formă de cruce.5 m iar galeriilor constitutive dispuse spaţial sub formă de cruce. Umplutura cavităţii este formată dintr-un strat de nisip acoperit cu frunze uscate. cu diametrul între 0. 3) Este cantonată în aceeaşi treaptă antitetică ca şi peştera T2. Pereţii cavităţilor sînt formaţi din roca în care s-a sedimentat trunchiul de arbore.25 x 0.80 m. cu cîte o deschidere în extremităţile sale. liniare. T1 respectiv T4 din Androneasa (fig. în capătul peşterii ajungîndu-se la 0. 1. 6 şi fig 7). In general. cuprinsă între altitudinea relativă 4O .117/20) (fig.) s-au format cavităţi. se află o parte din trunchiul de arbore în stare silicifiată.atît în sens pozitiv cît şi negativ . Peştera T2 din Răstoliţa (05 . După o intrare de 1. reprezentat mai ales prin sedimente autohtone (un strat denisip andezitic sau prundiş). corespunde teraselor fluviatile nr.printr-o deschizătură de 0.Wurn (2). de 0. Fauna se limitează numai la unele specii troglofilet Myotis Myoris etc. astăzi cavităţile evoluează în regim fosil. Aceste unghiuri . cuprinsă între comunele Stînceni şi Răstoliţa. galeria peşterii interceptează. îngustîndu-se la un capăt spre vîrful arborelui .faţă de planul orizontal . 4). 4) care este o străpungere în formă de tunel. Aşezarea simetrică a acestora cît şi liniaritatea galeriei lasă a intui felul arborelui. 5) Peştera este cantonată în versantul drept al Mureşului. cu o secţiune circulară care se îngustează spre capăt. făcînd posibil . se prezintă sub forma unor galerii unice. Peşterile de mulaj sînt prezente exclusiv în zona versantului drept al defileului Mureşului. peştera T2 din Răstoliţa (fig.Mindel. 4 şi nr.80 m. care pare să fi fost din familia coniferelor. fitogene (frunze uscate sau parţial descompuse). deci în Riss . Ca rezultat al acţiunilor exercitate de către factorii naturali asupra acestor trunchiuri de arbori (putrefacţie. Fig 25 (5-6) Din punct de vedere hidrologic.117/30) (fig.05 . galerii care sînt precedate de o intrare în formă ovală cu dimensiunile 1x 1.23 m (lungimi măsurate pînă la limitele penetrabilităţii omului). conforme cu poziţia în care a fost surprins arborele în timpul sedimentării. Peştera T3 din Răstoliţa (05 . fiind formată din trei galerii. La distanţa de 15 m de intrare. au intrat sub impactul factorilor externi şi trunchiuri de arbori cantonate în aceste depozite. fiecare dintre ele avînd o deschidere proprie. clusterite a căror constituţie mineralogică urmează a fi identificată. fîşie în care au fost descoperite peşterile. 2) care reprezintă mulajul a trei trunchiuri. prezenţa eventuală a apei în ele poate fi pusă numai pe seama infiltraţiei. la o altitudine absolută de 700-800 m şi la o altitudine relativă de 40 . urmează o galerie uşor ascendentă. Sedimentul peşterii constă din nisip andezitic şi frunze uscate. De menţionat prezenţa unor vermiculaţii argiloase tip arabescuri în peştera T1 din Lunca Bradului (fig. ci numai prin intermediul celeilalte galerii. în extremitatea vestică a comunei Lunca Bradului.menţionată mai sus . cu cei 22.7 şi 1. la baza unei trepte antice.117/31) (fig. 10) Cavitatea se află în versantul drept al Mureşului.mulajul unei trunchi care s-a suprapus cu trunchiul în urma căruia s-a format peştera . De menţionat că în galeria care nu are contact.0. 3.păstrînd în secţiune forma intrării. la o altitudine relativă de 45 m. semicolmatată.In urma eroziunii de suprafaţă . 2.25 m. După o intrare scundă.6 x 0.1 m. aceste cavităţi posedă o singura deschidere. la o distanţă de 50 m de precedenta. Speleotemele sînt reprezentate exclusiv prin clusterite prezente în peşterile T1. cu o singură intrare şi peştera T1 din Neagra (fig. In această zonă sînt cunoscute 16 peşteri de mulaj cu dezvoltări care variază între 5 .1 x 1 m galeria continuă sub forma unui tub. Este o peşteră relativ mare. Peştera T2 din Lunca Bradului (05 . 5) care are două galerii. care sînt de fapt mulajul trunchiurilor în rocă vulcanică. inaccesibilă omului.1.concomitent cu feţele retezate ale formaţiunilor vulcanogen-sedimentare. Grosimea acestui sediment creşte din afară înspre interior.1 m. direct cu exteriorul. De menţionat mulajul crengilor pe pereţii peşterii. cît şi prin umpluturi organice. Din faptul că fîşia de teren a versantului drept al defileului Mureşului. 1. 5 formate în intervalul Gunz . derivă că şi formarea acestor cavităţi a început tot în acest interval glaciar şi s-a continuat în perioadele următoare acestuia. În continuare se prezintă trei dintre cele mai reprezentative peşteri din genul peşterilor de mulaj. de formă circulară sau ovală. 8).

13.5 x 2. expus acţiunilor factorilor naturali ca ploaia.117/38) (fig. mai ales sub forma unor straturi-de nisip (psamite) care s-au format în urma alterării stratului de gresie sau nisip andezitic. procesul de litofracţie fizică. 14). Datorită gelifracţiei şi decompresiei în zona intrărilor este prezent şi detritusul de incaziune sub forma unor mari blocuri angulare.sedimentare formează o stratificaţie distinctă ritmică şi că alternează între ele . 11). 12. semiovală. Fig 26 (7-9) Concomitent cu materialul lemnos aflat într-un stadiu de silicifiere totală. cu dezvoltări între 8 . In peretele stîng a galeriei sînt patru spărturi în formă de ferestre se deschid asupra unui abrupt de 25 m. 2. Peşterile de alterare de lîngă comuna Androneasa. sînt prezente şi în zona comunelor Sălard. care păstrează în mare măsură forma ovală a intrării de 7 x 2. Sedimentarea în straturi orizontale a gresiei şi a nisipului andezitic . Podeaua este acoperită de un strat de nisip fin. Probele luate din aceste materiale urmează să fie supuse unor analize. . în schimb plafonul este descendent înspre interior.4 m la peştera Mare din Androneasa (fig.32 m. la o altitudine relativă de 15 m.5 x 2. Descoperirea mulajului crengilor. multe dintre ele şi în prezent se dezvoltă în continuare prin alterarea gresiei şi anisipului andezitic. După o intrare de 12 x 4 m. . Stratul de gresie sau nisip andezitic intercalat între.accesul omului numai pe primii 13 m ai săi. constituind dovezi incontestabile asupra genezei peşterilor de mulaj. PEŞTERI DE ALTERARE Faptul că rocile piroclastice (aglomeratele vulcanice) şi rocile epiclastice (gresii şi nisipuri andezitice) care intră în componenţa rocilor vulcanogen . precum şi secţiunea de formă semiovală a intrărilor este trăsătură comună a acestor peşteri. Dintre cele 7 peşteri de alterare. fără ramificaţii (cu excepţia peşterii Şefului de Gară). o cavitate. cantonată într-un perete de aglomerat vulcanic de 30 m înălţime. cu o lungime de 24 m. s-a alterat. Peştera Mare din Androneasa (05 . Fig 28 (10-11) Dimensiunea relativ mare (12 x 4 m la peştera Zmeului (fig. atestă provenienţa organică a probelor prelevate din aceste cavităţi.117/ ) (fig. ` 2. Cavitatea este formată dintr-o galerie unică. descoperirea materialului în diferite stadii de mineralizare. în perimetrul căreia s-au descoperit mai multe şi reprezentative cavitaţi de acest gen. la o altitudine relativă de 75 m. Dat fiind faptul că şi aceste peşteri sînt cantonate în depozitele vulcanogen .sedimentare ale versantului drept al defileului Mureşului (ca şi peşterile de mulaj) şi începutul formării lor se plasează în pleistocenul inferior.explică planul lor exclusiv orizontal. lăsînd un gol în urmă. Pereţii sînt formaţi în mare măsură din aglomerate vulcanice. Acestea sînt cavităţi reduse doar la o singură galerie. cele foarte reprezentative. respectiv a rădăcinii arborelui. a tulpinii. Din aceste cavităţi uscate speleotermele lipsesc. Umplutura lor este alcătuită din materiale detritice autohtone. Fig 30 (13-14) 2. apoi pierde atît din lăţime cît şi din înălţime.7 m la peştera Şefului de Gară. Podeaua este orizontală. Fauna lor se limitează exclusiv la specii troglofile. gresia apare rar. 9. 7. 1 Peştera Zmeului din Androneasa (05. presărat cu blocuri de mari dimensiuni.în urma alterării acestora s-au format aceste cavităţi . două straturi de aglomerate vulcanice. vîntul.rezultat al activităţii vulcanice intermitente . încît înălţimea galeriei la capătul ei scade la 1 m. Pereţii sînt formaţi din aglomerate vulcanice care alternează cu straturi de gresie sau nisip andezitic încă nealterate şi prezintă în zona intrărilor forme de coraziune. prezentăm în cele ce urmă două. descoperite pînă în prezent în defileul Mureşului.4 m. 11) Se află în extremitatea estică a comunei Androneasa în versantul drept al unui torent temporar.al treilea afluent al Mureşului de la gara CFR în direcţia E. Lunca Bradului şi Stînceni. s-a descoperit şi material lemnos parţial mineralizat. care pe primii 16 m ai săi păstrează dimensiunea intrării. urmează o galerie cu o lungime de 32 m. 14) Se află în extremitatea vestică a satului Androneasa. aflat în diferite faze de silicifiere.a avut un rol hotărîtor în formarea acestor cavităţi. Podeaua este acoperită de un prundiş alternînd cu pete de nisip în zona intrării şi de blocuri mari angulare. 8 x 2. Fig 29 (12) 2. gelifracţia etc.1 m la abriul din Androneasa.

m să revină la dimensiunile iniţiale. în urma alterării stratului de gresie.care este un abri cu o dezvoltare de 4 m . De aici galeria se lăţeşte la 10 m şi plafonul se ridică la 3 m.Morfologia carstică . Din acest abri pornesc trei galerii tubulare de mulaj. o galerie de 5. Deschiderea nivelului superior . Bibliografie 1) Marcian Bleahu . restul fiind de provenienţa de alterare. care pe primii 10 m ai săi păstrează forma şi mărimea intrării. Din lungimea totală de 78 m a acestei peşteri. ultima fiind o străpungere care debuşează exact deasupra intrării nivelului inferior. Intrarea nivelului inferior este o deschidere în formă ovală de 7 x 2. pag. Legătura între cele două nivele se realizează printr-un puţ de 4 m. Vasile Mutihac .PEŞTERI CU GENEZA MIXTĂ Sînt peşteri care s-au format prin "încrucişarea” celor două geneze descrise anterior. de unde porneşte o galerie de mulaj de trunchi de 2 m. cu o dezvoltare de 78 m şi o denivelare de 4 m.Geologia României . în locul numit de localnici Căsoaia. Peştera se află în extremitatea estică a comunei Androneasa. ca după următorii 7. 15) din Androneasa.5 m. fiecare dintre nivele avînd o intrare proprie. care se deschide în extremitatea estică a nivelului superior şi ia contact cu nivelul inferior la 5 m de la intrarea lui. Fig 31 (15) Galeria se termină într-un diverticul care se deschide în peretele stîng al nivelului inferior.are o formă semicirculară şi dimensiunea de 11 x 2.1982 2) Mihai Grigore – Defileuri. 1989.Editura ştiinţifică şi enciclopedică. Podeeuna este acoperită de un strat de nisip fin.1974 . chei şi văi de tip canion în România . 127-1350 3) Liviu Ionel. la o altitudine relativă de 45 m. una de 18 m şi respectiv una de 5 m. Un exemplu semnificativ este Căsoaia lui Ladaş (fig.2 m. Este o cavitate polietajată.3. 30 m sînt formaţi din galerii de mulaj.1 m şi precede o galerie de 23 m.

) au determinat caracterul geomorfologic al zonei. aglomeratele andezitice din culmile Berţ şi Esoc cantonează o serie de strate acvifere ce debitează cantităţi apreciabile de apă. care redă caracteristicile zonei studiate şi alta care analizarea efectele fenomenelor din zonă. Peste brecia sării se întîlnesc în unele zone marne. Brecia sării este compusă dintr-o materie argiloasă. generînd apariţia formelor carstice de tip dolină. Urmărirea în timp a dezvoltării carstului salin în unele zone aferente lacului Ursu. Micşorarea continuă a grosimii tavanului golurilor poate duce la pierderea capacităţii portante a acestuia. si subţierea tavanului acestora. Formaţiunile vulcanogen . Reţeaua hidrografică este reprezentată de pîrîuri.3. Se evidenţiează efectele negative ale carstului prin analiza comportării în timp a zonei şi a lucrărilor de protecţie realizate în etapele anterioare. cu un relief puternic fragmentat. este rezultatul modelării fluviatile a straturilor superioare de marnă şi deluviu (ex: eroziunea cauzată de apele meteorice). aproximativ la contactul între Subcarpaţii Tîrnavei Mici şi munţii vulcanici Gurghiu. sau aproape de suprafaţă între cele două culmi. favorizînd în final formarea dolinelor. cuarţ. la o altitudine de 510-550 m.sedimentare s-au dezvoltat la limita NE a zonei studiate. Caracteristici genetice 1. Siclodului. cu particularităţile lui specifice zonei Sovata. In zona analizată apar deluvii de panta. într-o cută anticlinală cu sare diapiră. Lucrarea este structurată în două părţii una generală. Capelei (720 fii) şi în vest de Măgura Bidriş (1097 m). fie direct peste brecia sării. de importanţă majoră în cazul carstului de calcar. Constituţia petrografică a bazinului aferent lacurilor terapeutice caracterizate de prezenţa rocilor de formă brecioasă (brecia sării). prezentînd în mare parte un stadiu avansat al evoluţiei ciclului de carst salin. 1. 1. cu conţinut mare de sare frămîntată în care sînt prinse uneori elemente de şisturi cristaline. marnă. Fig 32 (pl1) 1. Mureş REZUMAT Obiectul lucrării îl constituie inventarierea şi prelucrarea datelor privind evoluţia carstului salin în bazinul hidrografic Sovata. avînd ca emisari intermediari pîrîurile Sovata şi Sebeş. de la fisuri la aven) precum. fie deasupra marnelor. Localitatea este străjuită la sud de dl. alternînd cu marne nisipoase şi avînd intercalate gresii slab cimentate ce aparţin Panonianului. prin . Cireşelui (912 m). Fig 33 (2-3) 1. aparţinînd tortonianului. atrăgînd după sine variaţiile nivelului hidrostatic. blocuri de aglomerate andezitice. Funcţionarea hidrogeologică a versanţilor cu conţinut. în depresiunea subcarpatică Praid-Sovata.3. Formaţiunile de sare (atît sarea propriu-zisă cît şi brecia sării) sînt considerate sedimentare şi tectonice. ridicat de sare constă din pătrunderea solventului (apei meteorice) şi acţiunea de dizolvare a acestuia asupra sării şi mai puţin din circulaţia şi ieşirea lui din masiv. 2. atestata documentar din 1597 a luat fiinţa pe seama factorilor naturali terapeutici (lacuri cu apă sărată) şi se situează în partea de NE a bazinului Transilvaniei (vezi planşa HG-1). Acest fapt. au avut ca efect manifestarea fenomenului de carst salin. în nord de dl. Consideraţii geologice şi geomorfologice Staţiunea Sovata. pe pîraiele Sovata şi Sebeş. în grosimi variabile. marnoasă. precum şi prin formaţiuni eruptive (aglomerate eruptive cu intercalaţii de tufite) considerate de vîrstă postpanoniană. Evoluţia continuă şi rapidă a acestuia se datorează în primul rînd infiltraţiilor repetate şi cu cantităţi diferenţiate de solvent în golurile carstice. sarmaţiană şi panoniană.1 Versanţii bazinului hidrografic Aspectul actual al bazinului hidrografic Sovata. Consideraţii hidrogeologice Din punct de vedere hidrogeologic. cristale de gips etc. Din punct de vedere geologic formaţiunile sedimentare din zona Sovata sînt reprezentate prin depozite de vîrstă tortoniană. în urma cărora rezultă în timp o creştere progresivă a volumului golurilor (ex. conţinînd elemente insolubile (nisip. Sarea străpunge aceste depozite şi apare la zi în zona de platou cuprinsă între culmile Bert şi Esoc. gresii etc. prin prăbuşire pe verticală sub greutatea straturilor de deasupra. urmată de cea carstică asupra breciei sării şi sării din profunzime.Efecte negative ale carstului salin în bazinul hidrografic Sovata Iolanda Balogh Szekeres Gero Szekeres clubul de speologie "Ursus Spelaeus" Tg. majoritatea tributare rîului Tîrnava Mică. cît şi apariţia sării la suprafaţă. la est de dl.

lacul Negru şi lacul Mierlei. în perioada imediat următoare formării cuvetei.+40 m (variabil de la foraj la foraj) precum şi trunchiuri de copaci în poziţie verticală între cotele -28. nisipoase (benzi) marnă cenuşie compacta nisip cenuşiu gălbui puţin presat nisip fin cenuşiu presat cu conţinut sporit de cuarţ nisip mediu-mare cu argilă cenuşie si pietriş mir nisip mare şi elemente de pietriş cu lentile de sare ( 5+10 %) pietriş cu argila cenuşie si cu intercalaţii de sare (~ 10% ) marna argiloasă cenuşie cu intercalaţii ds gresie ele sare 1-10.0 litologie argila cenuşie marmoasă cu interc.org. Acestea sînt lacurile care formează complexul lacustru balneoterapeutic actual. a cărui suprafaţă este de 40235 mp. Lacul Negru este considerat ca cel mai vechi lac din zonă. Lacurile Verde şi Roşu se află spre nord. de gresie sare si fragmente de piroclaste argila cenuşie plastică cu elemente gresie si sare pietriş cu argila cenuşie si fragmente de gresie trunchi de copac (poziţie verticala) fragmente de lemn cu elemente de pietriş si sare (brecie) sare cu impurităţi sare masivă obs.0 39. nr. Lacul Mierlei are o vîrste relativ recentă şi a fost generat de o alunecare de teren care a barat un mic afluent al pîrîului Sărat. Pe lîngă lacurile cu efect terapeutic au mai apărut trei lacuri: Tineretului. Acest lucru se datorează în principal drenării haotice a apelor.3). ceea ce atrage după sine o trecere accelerată a reliefului.0-43. Păstrarea mineralizării este asigurată prin aportul izvoarelor cu apa sărată.5-2.0-28. intercalate între straturile de nisip.0-46. Geneza lacului. in imediata vecinătate a lacului Ursu.0-13. au fost în contact direct cu sarea. straturile de nămol ecranează cuveta împiedicînd contactul direct dintre sare şi apa lacului.0 21. din care cauză sînt puternic mineralizate. l). I II Unele dintre aceste lacuri. fiind un rezultat al activităţii carstice din zona aferentă (5).5 6.0-12.5-7. este rezultatul prăbuşirii a 4-5 grote datorate unor vechi exploatări de sare. Cel mai mare şi mai apropiat lac din zonă este lacul Ursu. subliniind importanţa majoră a mutaţiilor naturale în timp.5-9.5 . Complexul lacustru Dolinele simple şi dolinele unite (uvale) formate în bazinul hidrografic Sovata au fost matricele actualei salbe de lacuri ce constituie un foarte valoros complex lacustru balnear. De asemenea s-au semnalat fragmente de lemn între cotele –3. fără a omite fenomenul de formare microtectonică a reliefului.0 23. Din acest lac apa se scurge printr-un canal amenajat în lacul Aluniş (avînd o adîncime de 6 m). Fig 34 (4) 1.5 1.5-21. Cele de mai sus vin în sprijinul ipotezei conform căreia cuveta actuala a lacului Ursu se datorează formării barajului natural Ursu-Aluniş în urma prăbuşirii versanţilor.5 13. în formă de clopot.0 2.0-^0.0 28.5 14.9 m.0 11. înaintea depunerii straturilor de nămol. după unele date istorice. martie-iulie 1987) în pîlnia dolinei active nr.5-14. Ulterior. Paraschiva şi Şerpilor recent . cu care comunică direct.2. avînd adîncimea maximă de 17. Astfel.0-6. In afara acestui sistem lacustru intercomunicant mai sînt cunoscute ca lacuri sărate. provenit din prăbuşirea unei vechi ocne.5-39. 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 adîncime strat 0-1. pentru a se vărsa în pîrîul Sovata. de la stadiul de tinereţe la cel de maturitate şi bătrîneţe. nisipoasa fina gălbuie 2070) marna gălbuie cu intercal.5 9. conglomerat şi gresii slab cimentate. Strat 1 2. Analiza rezultatelor forajelor realizate pînă în prezent în structura pragului Ursu-Aluniş pune în evidenţă 2-4 cicluri de depuneri de roci sedimentare peste sarea masivă.observaţii vizuale şi forare (anii 1985 şi 1989) a scos în evidenţă evoluţia foarte accelerată a acestuia comparativ cu carstul în calcar sau chiar cu cel în sare cunoscut în alte zone ale ţării.0 12.%) argila cenuşie plastica cu intercalaţii de gresie si sare 1-10%) argila cenuşie plastic cu elem. verificările topometrice efectuate la trei intervale de timp (iulie 1986.5-11.0-31.0-23. situat la 50 m vest de lacul Ursu. de unde iese apoi sub numele de pîrîul Sărat.0 40. şi aşa foarte fragmentat şi cu numeroase zone de sare decopertată.0 43.3.-40 m. perforaţi de sapa instalaţiei (fig.5 7. 1 (spate restaurant Cazino) au pus în evidenţă modificările rapide şi cu valori sporite ale dolinei (fig.5 31.

. ambele fenomene avînd consecinţe negative pentru lacul Ursu (fig. Datorita micşorării lăţimii şi a portanţei barajului natural creat între lacuri se poate produce ruperea acestuia. obligă la luarea unor măsuri care să asigure păstrarea echilibrului ecosistemului încercînd a trece sub controlul specialiştilor unele din zonele declarate critice. prin lucrări de suprafaţă. conform realităţii de pe teren. existînd posibilitatea drenării acestuia din urmă spre lacurile Roşu -Verde . Conclusii Interpretarea fenomenelor privitoare la geneza şi evoluţia sistemului lacustru.dezvoltate artificial sau generate de carstul salin.) de deasupra sării ca efect al modelării fluviale. fie că vor avea caracter "profilactic" fie caracter "terapeutic” trebuie să aibă în vedere că teritoriul aferent studiului este un "organism viu". toate legate de morfologia carstului salin (disciplină de tranziţie a geomorfologiei şi geologiei) au solicitat şi vor solicita în continuare o tratare mai complexă. aspectul actual al configuraţiei terenului obligînd la luarea unor măsuri de ameliorare şi protecţie. In perimetrul lacurilor Roşu şi Verde. Acumularea apelor sale la un anumit nivel hidrostatic declanşează sifonarea în lacul Ursu.modelarea carstică de profunzime datorită infiltraţiilor potenţiale de ape meteorice care contribuiela scăderea capacităţii portante a versanţilor din perimetru. asigurarea securităţii zonei şi valorificarea resurselor de ape terapeutice. dar mai cu seamă în bazinul lacului Ursu. pe direcţia nord de lacul Ursu. unde în urma acţiunii acestor fenomene se poate declanşa scurgerea unui mare volum de apă din lacul Ursu sau drenarea lentă necontrolată prin lărgirea golurilor carstice existente. provocate de carstul salin suprapunîndu-se cu infiltraţiile din direcţia lacului Tineretului au dat naştere la o mărire considerabilă a oglinzii de apă şi înaintarea ei rapidă (1977-1989) spre lacul Ursu (în prezent la circa 25 m).eroziuni de suprafaţă ale stratului acoperitor (ravenări. localizate în dolinele existente pe platou. O astfel de situaţie se manifestă în cazul barajului natural dintre lacurile Ursu şi Aluniş (zona 1). la confluenţa supraplinului acestora cu supraplinul lacului Mierlei. b) intervenţii prin lucrări de stabilizare şi refacere a reliefului natural în zonele devenite critice ce prezintă “răniri" ale "organismului viu". 3. O situaţie similara se constată şi la bazinul Paraschiva. Atît cele trei lacuri mari cît şi ochiurile de apă conţin apă dulce sau slab sărată cu efect negativ. Apariţia unor secţiuni slabe le poate periclita chiar stabilitatea masivului prin prăbuşirea unor zone din perimetrul circumlacustru. Rezolvarea celor de mai sus cere multă răbdare. Modificările geomorfologice petrecute în intervalul ultimilor 5-10 ani în întregul bazin hidrografic al complexului lacustru Sovata. cu toate implicaţiile nefavorabile. unde modificările esenţiale ale terenului. fapt ce implică acţionarea în două direcţii cu prioritate. cu apariţii de sare la zi. Pe lîngă efectul principal arătat. evoluţia modelării carstice este un proces mult mai rapid în timp şi ca avansare spre lacul Şerpilor. declivitaţi etc. competenţă. Toate intervenţiile care se preconizează în zonă.Ursu. caracteristicile extrem de diferenţiate ale teritoriului studiat precum şi evoluţia rapidă a carstului salin impun noi acumulări de date. Bibliografie . In afara acestor lacuri mai apar o serie de ochiuri de apă. Numărul redus de lucrări executate pînă în prezent în bazinul hidrografic Sovata. 4). Un relief puternic fragmentat şi cu doline de dimensiuni considerabile se întîlneşte aval de lacurile Ursu şi Aluniş. lipsa sistematizării şi difuzării puţinelor informaţii existente la ora actuală (referitoare la alte zone din ţară). 2. a) păstrarea echilibrului natural relativ bun al sistemului. neînsemnate cantitativ. lacuri mici. pasiune şi respect faţă de frumuseţile naturii din partea tuturor persoanelor participante. (direct sau indirect) asupra lacului Ursu. Efectele fenomenelor din zonă Evoluţia carstului salin din zonă are pînă în prezent ca efect principal pozitiv păstrarea mineralizaţiei lacurilor la parametrii normali de realizare a funcţiunii terapeutice. aflat amonte. compromiţînd caracterul balneo-terapeutic al staţiunii Sovata. au apărut multiple efecte secundare negative care se manifestă în teren sub forma de: . în timp.

. Zs. Sima şi alţii. Sovata. Etapa III.proiect 6/1987 TAGCMM 4) D.Morfologia carstică . Alexandrescu . Szekeres. B.1) Marcian Bleahu .Editura Ştiinţifică. A. Gavrilescu. 1982 5) x x x . Szekeros. 1982 3) G.IMFBRM Bucureşti.Ipoteze genetice asupra stalactitelor excentrice de sare. M. S.Studiul hidrogeologic de sinteză al judeţului Mureş . 1978 .ICITPLCIM Deva. Antal – Stabilirea versanţilor şi consolidarea malurilor la lacurile Ursu si Aluniş din Sovata . Teodoreanu.buletin speologic FRTA-CC3S. M. Swoboda. I. 1974 2) R. Negru şi Mierlei. 6. Moldovan.Lucrări topografice pentru studii geologice si limnologice în zona lacurilor sărate Ursu.

în momentul în care te aştepţi cel mai puţin la aşa ceva. o stăpînire de sine în acele situaţii dificile. Nimic nu prevedea ceea ce putea urma. Nu apuc să-mi adun gîndurile şi să realizez ce se întîmplă. adică într-un puţ adînc. N. Doi băieţi şi cele trei fete au ajuns jos. Ultima ţigară fumată. dar totodată îţi impune o voinţă prin care îţi spui că nu se poate întîmpla nimic. Un curent de aer foarte puternic a început pe neaşteptate să şuiere pe lîngă mine. Îmi revin foarte greu din şoc şi încep să reacţionez. posedă sau nu cel mai sofisticat echipament. într-o fracţionare. dar acest incident. tocmai acolo. noroi. pe peretele acestui puţ. practic a carstului. îmi dă un sentiment ciudat. în care să ai încredere. Un sac mai voluminos se prinse într-o fisură şi nu mai reuşesc să-l scot. cu toată fascinaţia lor. Pîrîiaşul de la suprafaţă interceptează puţul undeva mai sus. Acum mă simt în siguranţă şi am destulă libertate în mişcare şi pot manevra corzile şi bagajele cu ambele mîini. o lovitură năpraznică vine de sus. cînd acesta este surprins de o viitură mare exact acolo unde nu trebuie. Impactul cu apa aceea şi apoi izbitura de peretele puţului au fost deosebit de violente. care părea totuşi atît de blînd. în subteran fiind.. căci primesc şocul în plin. Se face amarajul şi fracţionarea. Se agaţă bananele. încît nu mai ai puterea să-ţi dai seama ce se întîmplă şi neştiind la ce să te aştepţi. Eu. cutremur. Cluj . S. unde de altfel este şi fracţionarea corzii principale. tocmai la formarea frumuseţilor peşterii. acel sentiment al omului care te face să simţi un pericol iminent şi să nu ştii la ce să te aştepţi. echipele. mă doare capul şi tot corpul îngrozitor de tare. iar acum cade într-o cascadă cam la un metru de mine. dintr-o dată. cei de sus realizează că ceva nu este în ordine şi trag de corzi. îl abordăm pe primul. este sau nu antrenat. cît mai ai în acele clipe. ştiindu-se că acestea duc. nisip. Nu mai am nimic sub mine decît . la vreo 20 de metri. personal. incidentul avea să fie un prolog la ceea ce urma să se întîmple peste numai cîteva minute. lovindu-se de brîna pe care stau. dar că totodată aceste ape subterane. creind un vuiet şi un zgomot care se amplificau în sala mare a avenului. undeva pe la mijlocul puţului. imprevizibile prin viiturile produse chiar şi atunci cînd se mizează pe o prognoză bună sau foarte bună. în fundul avenului. Devenea din ce în ce mai puternic şi mai asurzitor. Cobor şi eu pînă pe mica brînă.Napoca Cunoscutul speolog francez GEORGES MARBACH spunea. Opt persoane şi treizeci şi două de banane cu materiale pentru o tabără subterană de şapte zile. apoi începe coborîrea. furtună. şi a sculelor folosite chiar şi pe un întuneric total. dar mai ales o cunoaştere bună a manevrelor de coardă. ţi se învîrt cele mai rele şi negre gînduri. că apele subterane dau speologului o stare de atracţie deosebită. Verific şi aici amarajul şi mă asigur în ambele pitoane ale acestuia. de la 20-25 de metri. locurile de depozitare a rezervelor pînă la locul taberei subterane şi totuşi. o masă enormă de apă amestecată cu noroi.Viitura Sorin Culcer G. cei de jos îl vor recupera. Noroc că fundul puţului mare este destul de larg. ştiind că afară este o caniculă de 30° şi totul este uscat. iar cei de jos sînt retraşi într-o nişă a peretelui opus. Mai aveam cîteva bagaje de trimis jos cînd a început balul. cu o forţă ce mă mătură efectiv de pe mica brînă şi mă izbeşte de perete. Începe munca aceea istovitoare de transport a bagajelor pe verticală. stropindu-mă din belşug. materialele. In acele clipe. vara. Mai mult. după care ne luăm inima în dinţi şi pornim. ascund şi cele mai mari pericole.. în minte. Tocmai din acest punct de vedere aş dori să ştie cît mai mulţi cam ce reprezintă viitura pentru speolog. Şi totuşi. Depăşim strîmtorile intrării şi ajungem la puţuri. surpare. legăturile sacului cedează şi acesta cade pe lîngă mine. care are sau nu experienţă. se produc pe o vreme caniculară şi foarte rapid. jos. Natura se dezlănţuise cu o forţă pe care nu o cunoşteam. în această regrupare nenorocită. pe o brînă îngustă de cîţiva centimetri. o frică paralizantă pune stăpînire pe tine. galeriilor şi avenelor. la rece. bine că nu m-a lovit. Era ceva straniu şi înfricoşător. Voia bună încă nu părăsise pe nimeni. Poate doar norocul şi şansa. în cel mai periculos loc (chiar în condiţii normale). Nu sînt superstiţios. apele devin cel mai temut pericol. A. te mai pot salva din faţa naturii dezlănţuite. de 28 de metri şi trecem în mica săliţa din gura puţului mare. pe bună dreptate. are sau nu condiţie fizică. rămînem trei şi o grămadă mare de bagaje. îmi dau seama ce mult contează un echipament personal bun. vulcan. totul era pregătit în cele mai mici detalii. ştiindu-se că ruperile de nori şi furtunile mari. Stabilim detaliile releului pentru trimiterea bananelor cu materiale la cei de jos. consider că nu e totuna să îţi cadă în cap. se încurcă corzile ce parcă nu se mai termină niciodată. Analizînd acum. Se mai întîmplă. tehnica prin care se făcea abordarea pasajelor dificile. exact pe direcţia corzii şi a pîrîiaşului. pietriş şi bolovani cade de undeva de foarte sus. în fond. o masă de sute de kilograme de apa. un amaraj bine făcut. iar sub tine să fie haosul negru încă 30-35 de metri. de altfel destul de periculos într-un aven. pietriş şi bolovani.

o gaură neagră. rămîn totuşi agăţat în amaraj. deşi udă. Important în acest moment este să nu mă înec. nu ştiu nici eu ce. Mă caţăr sau mai bine zis ma tîrăsc pe verticală pînă la brîna pe care pot să mă aşez lîngă amaraj. acestea fiind aruncate înspre exterior. Sînt băieţii care mă scot de sub apa care cade acum de la o înălţime impunătoare. Cascada m-a aruncat dedesubt şi m-a lipit de stînca dură. dar parcă nu mai aduce cu ea atîtea pietre şi nisip. Caut şi găsesc într-un buzunar al combinezonului o lanternă. faţa. Reuşesc să-mi dau seama de ce se întîmplă. centimetru cu centimetru. Mă prinde şi frigul şi încep să tremur foarte tare. Peste puţin timp apa se mai linişteşte. tremur ca varga. Parcă nu mai ajung niciodată jos. Rămîn lipit de perete şi aştept. trebuie să fac ceva. Mă aflu undeva sub şuvoiul principal. dealtfel. pentru că riscul de a fi lovit de pietre mari. Dacă vreo piatră mi-a strivit coarda de stînca dură din peretele puţului şi a retezat-o ? Şi cascada asta dacă ar fi mai blîndă. Încet. nu mai pot rămîne mult timp sub torentul acela violent de apă. speriat şi înfricoşat. Rămîn din nod pe întuneric deoareoe lanterna nu mai luminează deloc. este mult mai mic. cu membrele amorţite. lovit şi traumatizat cam peste tot. Forţa ei creşte cu cît cobor mai mult. dislocate şi antrenate de apă. adîncă şi un întuneric de nepătruns. în cele două şuruburi care nu vor sa cedeze. simt podeaua sub picioare şi văd două lumini prin perdeaua de apă. dar totuşi viu. care. şi bine fac. pregătit să cobor. trăiesc o viitură mare. mai funcţionează. pentru că nimeni în acele momente nu ar fi în stare să mi-l acorde. Sînt ud pînă la piele. mîinile şi picioarele îmi sînt tumefiate de lovituri. să ies din apă şi să cobor. luminez şi îmi fac o imagine a situaţiei. Îmi caut sculele şi reuşesc să îmi dau seama care e coarda de coborîre. ajutor în nici un caz. . În sfîrşit am ajuns. Trebuie să fac ceva. Nu mai am de ce sta acolo. lucru bun. volumul său este la fel de mare. pe viu. Dacă urma al doilea val ? Cobor. In cîteva clipe sînt deja în rapel. foarte încet.

Încălţaţi cu pantofi sau sandale. Nici tovarăşii lui. grupaţi cîte doi sau trei în jurul unei lanterne. a alunecat într-o diaclază pe care o străbătea la un nivel superior. Spaţiul în care a alunecat era de numai 45 cm şi în spirală. Nu totdeauna suficient pregătiţi cu cele necesare. utilizează un combinezon nou. Datorită unei ploi torenţiale de mai multe zile şi a unei glume proaste a unei alte echipe. l-a scăpat de la un sfîrşit îngrozitor. Cadavrele au fost găsite pe un parcurs presărat cu beţe de chibrituri arse. doar gestul reflex al lui Loubens de a pendula imediat cu scara în jetul cascadei. mîndri de aventura noastră. Păstrarea calmului. un tînăr student englez făcea o tură. A fost şi este cea mai mare acţiune de salvare efectuată pînă acum. a ajuns la costum. Norocul ne-a fost tovarăş bun şi adăugăm strănutînd de zor o nouă piesă la zestrea noastră turistică. la o mare distanţă de ieşire. după o agonie de 36 ore moare. Nu se inventaseră Adidaşii. Nenorocirea a făcut ca s-au ţinut de un perete care era de fapt al unui mare stîlp de 50 m circumferinţă. a "temerarilor exploratori”. cu care sînt coborîţi 4 exploratori. care i-a luat. prin căţărare în opoziţie. chemaţi de tainice promisiuni de aventură. argilă. în jurul căruia s-au învîrtit. La capătul unei agonii de 44 ore a decedat asfixiat lent. aprinzînd chibrituri pînă au căzut de epuizare. Au fost în total 207 ore izolaţi în peşteră. pe lîngă o cascadă de 45 m. 1910 echipă de şapte speologi este surprinsă de o viitură. şurubul cu care este prins centironul de cablul troliului se desface şi nefericitul explorator cade de la 10 m. intrăm în universul subteran. dar. Lanterna dă semne de oboseală. a reuşit să se caţere în porţiunea cea mai înaltă a unei săli. la sfîrşit de săptămînă. scara s-a răsucit şi lampa de carbid. . oricît ar fi de întortocheată peştera. In martie 1959. în excursii sau în vacanţă şi chiar în concediu.. aprilie 1894 O echipă de şase băieţi şi un învăţător au pătruns. Cuprinşi de panică. s-a folosit un troliu. O altă lume decît cea cu care sîntem obişnuiţi la suprafaţa pămîntului îşi deschide sau nu porţile în faţa curioşilor. duc la adoptarea soluţiei cele mai avantajoase.35 minute. cei şapte au rămas închişi în această peşteră pînă pe data de 7 mai 1894. Toţi au supravieţuit datorită unei echipări corecte (pentru acea vreme). un vag început de teamă. 29. Anul 1890 Mai dramatică este întîmplarea a trei copii care au pătruns în FRAUENMAUERHOHLE. Trebuia coborît un puţ vertical de 300 m. ora 4. înecîndu-i. Pe remarcat comportamentul exemplar al accidentaţilor şi al salvatorilor. Pînă atunci este înmormîntat provizoriu sub o targa metalică. In avenul Henne Morte. bucuroşi. scafandrii. înarmaţi doar cu o lumînare şi chibrituri. făcut dintr-o ţesătură din fibre sintetice. Blugii. care. Neprevăzutul ne atrage. Un obstacol mai dificil de trecut. Fîşul şi Sacoşa (raniţa de un leu). pe la ora 0.Accidente în peşteri Walter Gutt clubul de speologie Avenul Braşov Pornim adesea.45 în peştera LURLOCH din Austria. A stat în întuneric 27 de ore cu apa pînă la gură. care într-o clipă a fost în flăcări. peste bolovani şi săritori. revenim la lumina zilei. şi-au epuizat lumînarea dar şi-au amintit un sfat cunoscut. trecînd prin apă. analizarea rapidă a situaţiei. astfel că era în imposibilitate să mai facă o mişcare. multe dintre ele se sfîrşesc la intrarea unei peşteri sau aven. Regăsim mai greu sau mai uşor drumul de întoarcere şi. cînd. care a stins focul. păstrîndu-şi sîngele rece. loc în care a aşteptat mai multe zile pînă ce apele au scăzut şi a putut să iasă afară. Cea mai subţire speoloagă nu putea să ajungă la el şi nici de jos. trebuie să urmezi tot timpul un perete. avenul Pierre-Saint-Martin. şi evaluarea riscurilor. In timpul ridicării la suprafaţă a lui Marcel LOUBENS. acoperită cu pietre. surprinsă de o viitură a pîrîului subteran. La acţiunea de salvare au fost mobilizaţi peste 200 de persoane. pentru a se proteja de apa cascadelor. trebuie să te ducă în final la gură. fiind găsit de o echipă de salvare Se citează cazul unei alte echipe aflată într-o peşteră activă.. Rătăcind drumul. şase şi-au pierdut cumpătul Intrînd în panică şi au început să lupte cu torentul. o peşteră mare şi complicată din Alpii austrieci. luptînd cu frigul şi violenţa curentului. sau dorinţa de întoarcere exprimată de unul dintre "exploratori" (imediat acceptată de toţi ceilalţi) ne cheamă spre suprafaţă. Aşa ar putea începe drumul spre speologie. 9 august 1932. speologii s-au aventurat să treacă printr-un sifon în curs de închidere. nici echipele de salvare nu au putut să-l dea vreun ajutor. îmbrăcaţi în haine comode. speologul francez Marcel LOUBENS. Un membru al echipei. spre potecile munţilor. pentru iluminat au folosit numai lumînări. fără ca corpul lui să poată fi scos la suprafaţă decît în 1954. Franţa. că în cazul unei rătăciri. tîrîţi de apă ei s-au înecat. Au avut îmbrăcăminte de lînă şi mîncare de rezerva. pornim să destrămăm bezna deplină a galeriilor. care nu era frontală. frigul ne pătrunde treptat şi începem să dorim căldura plăcută a soarelui.înfruntînd cu stoicism temperaturile de 8-10 grade. Coborînd pe scară. doar unul dintre ei şi-a păstrat calmul şi a căutat din prima clipă un loc mai ridicat.. unde spera să nu ajungă apa.

coechipierul. scafandrii şi pompierii cu motopompe. Salvaţi pe 19. Fiind distanţă mică şi peste tot argilă. împreună cu Cristian Goran şi alţii. fiind legat în spate de motocicletă ca să nu cadă din cauza durerilor sau de oboseală. doi din cei trei speologi din Braşov. vizitează peştera echipat sumar. şi-a dat seama în ultimul moment că podeaua nu se vede şi că este acolo o pată neagră. O platformă instabilă alcătuită din bolovani şi pietriş.1978. Cu ultimile forţe mai acţionează împreuna să mişte bolovanul şi iată piciorul scapă din cizmă şi W. peştera Mare din cheile Vîrghişului (Jud. Consecinţa a fost o puternică contuzie care l-a împiedicat să stea normal pe scaun o perioadă ! 03. vizibilitate bună. se manevră coarda. se produce o surpare. afară zăpadă. F. este salvat. muncitor din zonă. Elveţia. Ieşirea s-a făcut cu manevre destul de complicate. GUTT. O echipă de la AVENUL Braşov. este antrenată din greşeală în timpul coborîrii lui C. la o înălţime de peste 10 m. iar coarda este secţionată în patru locuri. O piatră căzînd pe verticală loveşte pe speologul Dorel Săsînă. 1979. în momentul cînd era să sară pe partea cealaltă. In timpul unei astfel de traversări. avînd o sursă de lumină foarte slabă. deodată. coboară în aven. Un explorator relatează că mergînd pe o galerie cu denivelări.G. nisipul şi argila îl îngroapă pe W. Este vorba despre descoperirea unui schelet de om magdalenian. Merită amintit cel mai vechi accident cunoscut pînă în prezent din cauza prăbuşirilor. după ce a suit pe un bloc nu prea înalt.Locul de cădere a constituit şi sicriul lui de piatră. In cădere. . Corpul gol se agaţă mai greu şi alunecă mai uşor decît orice îmbrăcăminte aflată înţepenită. fixată parţial cu bîrne de susţinere. unul din coechipieri să se apropie şi să încerce să desfacă hainele.1978 peştera cu Peşti (peştera Micula). Au fost prinşi.dar trebuie încercat şi acţionat astfel să nu ne mişcăm de loc. Zăpada începe să se topească. 16. avenul din Hoanca Urzicanului. numai parţial.1977. Gutt. Lucrează toată ziua la adîncirea cursului de apă în gura peşterii. Tot la peştera Uluce. Prin îndepărtarea nisipului o mare lamă de calcar fisurată s-a desprins din tavan strivind mortal pe unul dintre cercetători şi acoperind parţial pe altul. 11. Al treilea a putut scoate de sub lut pe cel doi. El a avut loc acum 20000 ani. Sifonul se închide. Ea s-a dovedit a fi gura unui puţ de 15 metri adîncime. iar restul de echipieri vor efectua tracţiunea. Thomas. cu o mînă sub cap şi acoperit de un mare bloc de piatra ce-i sfărîmase şira spinării şi bazinul (descoperit în anul 1872). ce avea partea superioară înclinată. fiind realmente zdrobit de acesta. provocînd o fractură de omoplat. în care era să sară de bună voie. Peştera Topolniţa. Peste rîu a fost întins un cablu de la un perete la altul. s-a desprins un bloc lipit cu argilă de tavanul sub care se săpa. exact în gura unei galerii suspendate. Din fericire. avînd ca lumină doar pe aceea a monitoarei care o urma. pietriş şi nisip. unde se căsca un puţ de 10 m adîncime. a aterizat pe un mare bloc de calcar. In astfel de situaţii există şanse destul de mici. pe malul drept. legătura fiind aproape umplută cu materialul prăbuşit. Cîte doi speologi urcau pînă la -12. Zi de iarnă frumoasă. vremea s-a încălzit. prin tracţiune cu mîinile. 1969. prăvălindu-se în baza puţului. cei cinci rămîn blocaţi 78 de ore. cei şapte din fundul avanului se aflau într-o săliţa laterală. ancorarea cablului s-a desprins şi Cristian Goran s-a prăbuşit. Anul 1964.1963 Doi speologi din Braşov pleacă cu motocicleta la peştera Uluce din judeţul Argeş. se ajungea. cu leziuni grave la ambele picioare. Dintr-o dată ea a dispărut între două blocuri. pe care a alunecat într-un ochi de apă. în galeria Prosecului. care se găsea în poziţie culcat pe o parte. Bolovanii. cablu pe care se circula.G. într-o sală cu blocuri marii în fruntea grupului mergea o fetiţă de 13 ani. care s-a ales cu grave contuzii la şira spinării. nu au păţit nimic. se agaţă în ultimul moment de scara speologică. de pe el şi să lege o coardă sub braţe. şi W. aflat pe platformă (neasigurat).12. se trage cu sapa de-a lungul albiei. nu poate singur să mişte bolovanul. 1966 In timpul vizitei unui grup de 15 tinere franceze încadrate de patru monitori.12. 6 august 1978. buza găurită şi capul spart. W. Goran. într-o tură de căutare a unor posibile continuări. în anii 1960. Au intervenit cercurile speo. ora 18.06. Căzătura a fost mortală şi s-a datorat insuficientei şi defectuoasei iluminări a drumului. Contactul a fost tangent cu panta ceea ce a transformat impactul într-o alunecare pe plan înclinat. apoi afară începe o ploaie abundentă. aflată la -12 m (cîteva tone de material). ajunge acasă.09. apoi aceştia urcau la suprafaţă. A fost primul accident mortal la noi în ţară. Totul s-a terminat cu bine deşi neşansa putea provoca victime. El se află sub un bolovan cu piciorul drept prins. apa creşte. La ultima tură pe care o fac. 3 băieţi şi 2 fete de la cercul CRYSIS Oradea intră în peşteră. avenul Vlăduşca. In continuare trebuie încercată înlăturarea hainelor de pe el. este aproape să se înece. Nefiind experimentat. Franţa Un grup de patru speologi lucrau la săparea unei mici galerii. dislocă un enorm bolovan aflat în echilibru precar. Cu greu au putut pătrunde iarăşi la fundul puţului. Covasna) Istvan Pal. În parcurgerea unei peşteri atenţia trebuie să fie mereu trează căci pericole pot fi multiple.

echipa Salvaspeo din Reşiţa reuşeşte să o ducă la spital unde. dornică să intre în peşteră. comoţie cerebrală. aterizează pe un plan înclinat. După 24 ore. A decedat în momentul ieşirii din apă. 27 ianuarie 1985. Grupul de aventurieri este scos la suprafaţă după 38 de ore. Regina HOSSELBARTH era membră în Comisia Internaţională de Salvaspeo. 21 februarie 1982. Iskrec. 9 octombrie 1981. Se alege cu o baie şi cu bazinul fisurat. Cu trei fracturi de maxiliar şi contuzii grave la cap. Cîţiva elevi de la liceul din Baia de Aramă intră în reţeaua activă a peşterii. semispeoloagă. din Republica Democrată Germană. Într-o tură de dezobstrucţie a unei galerii de evitare a sifonului terminal. Cercul ZARAND din Brad este alarmat însă numai pe data de 8 octombrie 1985 şi intervine . moare datorită epuizării. sifonul din Izbîndiş. neconsolidat se prăvăleşte peste Cristian LORINCZ (16 ani). a materialului. 11 noiembrie 1984. Un grup de vizitatori au pătruns cu un recipient plin de vopsea. Speoloagă cu o vechime de peste 15 ani. hipotermiei şi durerilor. Elena BRĂNEŞTI. O a doua prăbuşire se produce cînd coechipierul intervine în grabă. deplin. survine panica. "Accidentatul a murit pentru ca a fost salvat". friabil.14 iulie 19791 peştera Bulba (jud. părinţii alarmaţi. Acţiune de salvare îndelungată. Coechipierul a încercat să-l scoată şi neputînd. scăpînd cu numeroase contuzii şi rupturi musculare. munţii Bihor. fără experienţă tehnică. care. Contuzii grave. 33 de ani. apoi stopul cardiac. 2 mai 1984 Jghiabul lui Zalion. tavanul instabil. Era o bună scafandră. 25 august 19831 peştera Topolniţa. contuzii multiple). aruncată la parcurgerea drumului de ieşire. a ieşit din peşteră să aducă ajutor. Mehedinţi). După un rapel. Depăşeşte terminusul atins anterior. aflată într-o tura de cartare împreună cu colegi de club. Se presupune că sursele de lumină au cedat şi a rămas într-un întuneric. provoacă căderea ei.. Bun speolog şi alpinist. pentru a-şi marca drumul de întoarcere (pînă unde merge inventivitatea !) In final au renunţat la vizitarea peşterii care li s-a părut enormă (nu le ajungea vopseaua . Ghiţă BRIJAN. cînd a dat alarma în sat. Cade de la 10-15 metri şi suferă politraumatisme (fractură de gleznă la piciorul stîng. este accidentată grav datorită unei bărci de cauciuc. Cea de-a doua prăbuşire îngroapă parţial unul din salvatori. găurit. Nerespectarea timpului de decompresie din cauza epuizării. după scurt timp. După mine. tasarea coloanei vertebrale. fără experienţă tehnică. cade 14 metri vertical. Tînărul Ionel Şerb de 20 ani intră solitar în peşteră. Sacho EWTIMOW. Tînărul Flaviu COSTEA. înaintează peste 2 km iar la întoarcere rătăcesc drumul. ieşind probabil la suprafaţa iar pe drumul de întoarcere face primele măsurători în scopul realizării hărţii sifonului. fără a încerca o consolidare. dar este aruncat cu faţa într-un bloc concreţionat. aflaţi în zona Cloşani. unul din cele mai groaznice accidente întîmplate la noi. Scafandrul Gabor HALASI. peştera Urşilor de la Bulzeşti. 16 ani. care scapă însă cu cîteva leziuni şi spaima. Este scoasă din peşteră şi urmează un transport greu şi îndelungat. Somnul i-a salvat viaţa. la 200 m de la intrare. peştera din peretele Dîrninii. Peştera HODOBANA (labirintică).speolog din Cluj-Napoca. cade din perete. 2 mai 1985 peştera Rîurilor Suspendate (cheile Nerei). C. 6 octombrie 1985. Cu mare greutate. Speoloaga Lucia ALB. Regina HOSSELBARTH. Continuă înaintarea spre exterior orientîndu-se după firul ghid întins de el. cînd a ajuns afară a căzut şi a adormit lîngă al treilea care nu intrase. Lorincz îşi pierde viata. deoarece primise echipament speo (dispozitive de coborîre şi urcare). solicită ajutorul membrilor Institutului de Speologie. Îşi pierde cordelinele pentru nodurile Prusik şi rămîne astfel prizonier în subteran. Unul dintre cei mai valoroşi speologi ai ţării îşi pierde viaţa datorită conjuncturii unor factori nefavorabili. moare de epuizare-hipotermie-şoc ortostatic la urcarea pe coardă pe lîngă o cascadă mică. Bulgaria. moare după aproape o săptămînă la spitalul din Drobeta TurnuSeverin. Dimineaţa. neglijează la o fracţionare să-şi facă autoasigurarea (pe care nici nu o are sau nici nu o cunoaşte) şi cade cîţiva metri în gol. 17 august 1986 peştera activă Dusnikata. cel mai experimentat speolog-scafandru din ţară la acea dată. dar poate fi şi dobîndită după experienţă îndelungată. Cetăţile Ponorului (munţii Bihor). În urma primei prăbuşiri. Adriana NEMEŞ. munţii Pădurea Craiului. peştera cu Apa de la Bulz (Pădurea Craiului). 13 august 1981. cade din perete alegîndu-se cu numeroase contuzii şi fracturi de membre. şi a fost scos tînărul Flaviu. Memoria topografică este o calitate înnăscută pentru un speolog. cu cîteva zile mai înainte reuşind să coboare la o adîncime de -128 m. 36 de ani. trebuind să îl încerce. Unul dintre cei mai experimentaţi speologi de la Speodava. Acţiunea de salvare durează 24 de ore. întreprinde o intrare solitară în sifonul în care în turele anterioare atinsese adîncimea de -40 m. Cetăţile Ponorului. Acesta se desface iar orientarea numai este posibilă. Neavînd nici un alt mijloc mecanic sau improvizat de urcare încearca soluţia de a urca la liber. medic.apropo de poluare !). contuzii şi dureri mari. Decedat pe 29 august 1985. s-a constatat că murise în timp ce coechipierul voia să-l salveze. de la "Emil Racoviţă" Cluj-Napoca.

Adrian ABRUDAN. pătrund în peşteră însoţiţi de un profesor. In 1989 iese la iveală o cizmă a victimei. este numai într-un dres de baie. Să-l încălzească din exterior şi interior. Accidentatul a fost sechestrat aproape 55 de ore. lungă de 800 metri. doi-trei bolovani mai mari care trebuie depăşiţi. revenire. Au fost schimbaţi de îmbrăcămintea umedă. Urmează o mulţime de acţiuni de salvare de căutare. dar totul în slujba artei speofotografice). dus la spital. umezi. A fost găsit pe data de . 31 decembrie 1985. Cîteva tîrîşuri. Patru tineri între 16-18 ani intră în peşteră. aşa cum se spune în termeni populari şi un mare noroc. Cel mai bun scafandru al lumii. 17 aprilie 1939. Alunecă din perete şi piciorul îi rămîne blocat. Rîşnov (jud. 12 septembrie 1987. echipaţi cu tricouri. i se defectează lanterna şi astfel rămîne pe întuneric. Un alpinist bun din Harghita. adidaşi şi 4 lanterne. Iată că o peşteră nu este nici pentru un alpinist-speolog un simplu bulevard. O echipă a cercului CSER Cluj-Napoca. Noroc mare că peştera este cunoscută de ei foarte bine. Merg foarte încet. se întoarce şi i le aduce. De remarcat este faptul că apa din sifon nu poate duce afară pe victimă. Jochen Hassenmayeri încearcă de mai multe ori. este om de neînlocuit al CSER-ului. 17 iulie 1987. tot scafandru. lungesc vizitarea peşterii mai mult decît se intenţiona. avenul Poieniţa. Acestui medic cei doi îi pot mulţumi toată viaţa că i-a salvat. grupul de copii este găsit foarte "înfrigurat". Este Mihai KALLAY. A avut zile. intră încă odată şi parcurg peştera. al doilea nu. Trei lanterne devin inutilizabile iar la întoarcere cedează şi ultima. Ioan POP. Este scos imediat din peşteră de coechipieri şi cu o salvare. nici în aven. A fost găsit în sala Mare şi salvat. întîmplător. Echipa este formată din Ioan POP. cheile Vîrghişului. iar timpul de afară nu e prielnic. dar nici pe zăpada din exterior. pleacă pe data de 15 aprilie-la această acţiune. peştera Liliecilor din cheile Caraşului. Trist este că despre soarta lui Ioan CIOLOMIC nu se aflase încă nimic. După circa 400 metri el doreşte să renunţe din cauza frigului şi a zgîrieturilor provocate pe spate. într-o zonă accidentată. intră în reţeaua activă a peşterii Mari. Angelo PULBOACA. 0 tînără scafandră din Austria intră cu un prieten. de către o echipă de speologi din Braşov. Mergînd singur. administrate injecţii de reînviere a organismului şi administrat un somn bun în saci de dormit. Accidentul s-a produs la izbucul PiesslingUrsprung din Windischgarsten. dîndu-şi seama că coechipierul nu poate continua fără cizme. Peştera nu ridică probleme dificile de parcurgere şi are o desfăşurare oarecum liniară. Al doilea nu-l mai ajunge din urmă pe primul în aven şi nici la exterior. 10 Octombrie 1987. Sînt toţi foarte subţire îmbrăcaţi (trening. este scos mort. concomitent şi speolog. Valentin BOCIRNEA pierde cizmele într-un tîrîş. Nici pînă în 1991 nu a apărut nici un semn. In momentul ieşirii. se apelează la cercul de speologie Exploratorii din Reşiţa. să-i administreze hrană şi să-i menţină moralul. a victimei. Acţiunea de salvarea un scafandru salvator. a ştiut de intrarea tînărului dar nu l-a văzut ieşind. 16 ani. Aici nu se mai aprinde lanterna şi nici nu mai găseşte pe unde a intrat. iar Ioan CIOLOMIC mai vrea să continue. îşi fracturează glezna. încercînd să continue drumul se rătăceşte (o ia în sens opus). Un grup de 14 elevi (clasa a VI-a) dintr-un oraş moldovenesc. aflat în "expediţie". într-un sifon de peşteră. apele au crescut în subteran. Anunţă Salvamontul din Reşiţa care acţionează ziua următoare şi nici ei nu-l găsesc. nici îmbrăcăminte adecvată. dar fără rezultat. autorizat de Jandarmerie. au fost scoşi cu bine şi redaţi vieţii. care lucra în zonă. care acţionează şi lucrează din umbră. nu se mai întoarce să le recupereze. sînt obosiţi.prompt. Anunţul a fost făcut de un cetăţean care. şi salvatorii au ştiut ce să facă. pe data de 17 aprilie se hotarăsc şi IoanPOP şi Valentin BOCIRNEA să se retragă. La ora 4 dimineaţa. peştera din valea Fundata. ei ştiu de existenţa acestui tîrîş şi de săliţa mică şi iată că-l găsesc aici. în vîrstă de 23 ani. 5/II din 1989 şi din buletinul salvaspeo 3/1985 mult mai mult. dar nu-l găsesc. Norocul celor doi era echipa de salvare condusă de dr. Ioan CIOLOMIC. Lumina mai arde din cînd în cînd. Dar după scurt timp abandonează şi el. După. Primul ajunge la cabana forestieră. că şi aici trebuie să fii mereu atent şi cu ochii deschişi ca să vezi unde calci. Cristian LAIU. Nu poate mereu o echipă Salvamont să efectueze unele lucruri de specialitate ce aparţin unei echipe de Salvaspeo. După 35 de ore este adus iar la lumina zilei. Roseta şi Doru SELISCAN (ultimul fiind specialist în acţiuni de piraterie. fata dispare. Se antrenează într-un tîrîş foarte scund şi ajunge într-o sală mică care se înfundă. diferenţă circa 15-20 minute. Fac opriri de odihnă şi pentru a se realimenta. Adrian ABRUDAN. se hotărăşte să iasă singur după un timp. căci a avut zile. cu excluderea din viaţa speologică. realimentaţi. căci se cunoaşte din Speotelex nr. Eu încerc să dau un film foarte scurt. căci cei care au intrat după el au ştiut să acţioneze. adidaşi şi lanterne). Starea lui Valentin BOCIRNEA este cel mai evident semn de epuizare hipotermică avansată. In fine. neavînd nici hrană. Valentin BOCIRNEA. Braşov). Sancţionat la Speosport 1988. După patru ore de rătăcire. Cei trei vizitează între timp peştera şi la ieşirea în exterior găseşte hainele prietenului care nu ieşise.

Se produc alunecări. Unul singur. hipotermie şi dureri mari şi prăbuşirea psihică şi apoi moartea chiar în timpul internării la spital.1980 09. Diagnosticul: moarte prin hipotermie.fracturi la cap / leziuni la cap 69 9. 04.1% . 0 cauză foarte frecventă de accident sînt săriturile făcute în peşteră. 11.5% .6% . 08.5% . sînt foarte interesante.2% . 10. 1985 02. Tristă este situaţia la scafandrii neiniţiaţi. 1981 02. 08 . El a reuşit să-şi foreze o gaură de aer.fracturi la coaste 21 2. era şi speolog şi scafandru cu experienţă. 1985 17.luxaţii / entorse 23 3. Pentru noi prezintă un record de supravieţuire dar au mai existat şi altele probabil. In ambele cazuri salvatorii au ştiut ce trebuie administrat şi efectuat în continuare. o metodă de progresie foarte atractivă. In cazul semispeoloagei Elena BRĂNEŞTI. la ora 18.1% t . "Nu săriţi niciodată într-o peşteră !" Acţiunea cea mai scurtă de salvare a durat cîteva ore.comoţie cerebrală 14 1.9% 32 ani 06. Transportul pînă la spital a durat prea mult şi s-a instalat pe lîngă epuizare. din Tirolul de Sud.tăieturi 27 3.6% . iar cea mai lungă pînă la 13 zile.fracturi la bazin 24 3. căderi în gol.30. al doilea 35 de ore în peşteră.5% . declanşînd singur avalanşa. 1984 27.fracturi ale membrelor superioare 82 11.8% . afectînd un total de 741 de persoane. iar cei care au fost nu aveau o vechime şi pregătire mai deosebită.2% . din ele find mortale 10. 1989 16 31 16 33 24 ani ani ani ani ani .18 aprilie 1989.întinderi /contuzii 29 3. în jurul orei 4 dimineaţa. au fost publicate 500 de accidente speologice petrecute în Germania Federală. pierdere de echilibru.fracturi la vertebre / coloana vertebrală 26 3.3% .hipotermie 44 5.fracturi ale membrelor inferioare 107 14. care i-a salvat viaţa.0% .epuizare-surmenaj 42 5.arsuri / arsuri cu substanţe chimice 19 2. răsturnări şi prăbuşiri. fără izolare termică şi hrană.julituri 147 19. Statele Unite şi Anglia. Dintre acestea au fost 2/3 de sex masculin şi 1/3 de sex feminin. 1984 11. 11. a fost acoperit de zăpadă (numai de 60 cm). Unul a suferit şi politraumatisme şi totuşi a supravieţuit fără o îmbrăcăminte deosebită. 05. Primul a stat 55 ore.1% .şoc 31 4. a fost salvat dintr-o avalanşă. dar enorm de periculoasa. Accidentele din 6 octombrie 1985 şi din 12 septembrie 1987. Johann STUEFER în vîrstă de 34 de ani. Majoritatea decedaţilor nu au fost din rîndurile cercurilor. Un record deosebit : în contradicţie cu orice teorie. Într-o tură de schi. In perioada 1977-1990 la noi au fost înregistrate 17 accidente. 1984 10.8% . 50% dintre cei accidentaţi erau în vîrstă de 15-20 ani. 1978 1980 1981 1984 1984 1984 1985 1985 1985 1989 Istvan PAL Gabor BUBERT Valentin CIUNTU Flavius COSTEA Ioan RUS Gabor-HALASI Cristian LORINCZ Elena BRĂNEŞTI Sacho EWTIMOW. după mine putea să fie salvată dacă i s-ar fi administrat înaintea transportului un tratament de întărire a organismului şi odihnă. Gabor HALASI. 1989. unde din 10 s-au înecat. pe data de 17 aprilie. 1985 25. 01.leziuni interne 26 3.9% . Bulgaria Ioan CIOLOMIC DIN EVIDENŢELE SALVASPEO In perioada 1967-1987. după o durată de 25 de ore. 1978 01. 05. 05. Cauzele imobilizării .

epuizare / lipsă de condiţii 37 5. .7% .căderi de pietre / obiecte 66 9.8% paralizii după fracturi ale vertebrelor 4 0.accidente provocate de sărituri 14 2.7% .3% .7% .4% .2% fracturi la claviculă / omoplat 6 0.frică.atîrnarea liberă în coardă 3 0.2% .0% ..carabiniera deformată 1 0. .pitoane sau spituri ieşite 2 0. arsuri chimice (cu acizi din baterii) 16 2. panică 18 2.1% .1% .9%.alunecări 21 3.căderi la căţărare 173 25.căderi de pe scara speologică 8 1.9% .fără cască sau fără legătura în Y 28 4.hipotermie 14 2.căderi în puţuri 9 1»3% .0% .- fracturi în regiunea cervicală 9 1.înecări 13 1.rătăciri 78 11.inundaţii -43 6.4% .7% .rupturi de coardă / cordelină 7 1.echipament folosit incorect 38 5.4% .9% .arsuri la mîini (prin frecarea corzii) 15 2.înţepeniri totale sau parţiale ale corpului 19 2.8% .6% Cauzele accidentelor .6% .3% .fără lumină de rezerva 45 6.0% .explozii acetilenă.2% .

Dacă nu vă simţiţi în formă pentru a face faţă unei expediţii de explorare de 8 ore. La începutul unei activităţi susţinute. Printr-un set de teste preliminare efectuate de autor asupra pulsului mai multor speologi. Poate ca singura afirmaţie pe care o putem face este că greutatea corporală suplimentară este rareori un avantaj în speologie. este greu de descris un anume tip anatomic ce ar fi absolut perfect pentru această activitate.Condiţia fizică si alimentaţia Louise Hose Condiţia fizică Cel mai important lucru pentru un speolog. dar şi mai uşor de modificat decît condiţia fizică anatomică. au fost. Este evident că în activitatea speologică. Există două căi simple de a trece de la o proastă condiţie fizică la una bună. Aceste principii se aplica desigur atît pentru drumul ce trebuie parcurs pînă la peşteră cît şi la activitatea din interiorul peşterii. pentru mîini. Hornurile înguste însă s-ar putea să favorizeze speologii scunzi. ceea ce este mult mai eficient decît să vă mişcaţi iute dar cu dese întreruperi pentru odihnă. ci necesară în cazuri de accidente. Prima. aceştia fiind furnizorii de oxigen ai muşchilor. Datorită marii diversităţi a activităţilor implicate în speologie. Condiţia fizică fiziologică este cu mult mai complexă. modul efectiv în care organismul şi sistemele dumneavoastră rezistă la effort. Ea nu se referă la starea generală de sănătate. este mult mai eficient dacă lucrează cu un ritm constant. cale este aceea de a reduce intensitatea activităţii. Condiţia dumneavoastră fizică depinde de. Condiţia fizică trebuie să fie adecvată sarcinii ce urmează a fi îndeplinite. Deseori. Trebuie să vă reglaţi viteza de mişcare şi să vă întrerupeţi cît mai rar. metabolic şi cel al reglării temperaturii. un tîrîş foarte îngust este incomparabil cu un perimetru toracic de 48 inch (122 cm). Nu numai că aceasta face dificilă trecerea prin pasaje înguste. Aşa încît. Atleţi profesionişti de vîrf. atunci inima îşi încetineşte ritmul. un număr de factori. homeocinetic. este un organism în bună condiţie fizică. fără prea multă pierdere de vreme şi fără antrenamente speciale. supuşi unor teste privind condiţia fizică la modul general şi s-a dovedit că rezistenţa lor cardiovasculară sau forţa musculară ce o prezentau nu ar fi fost corespunzătoare pentru alte activităţi în afara sportului pe care-l practicau. Condiţia fizică a unui speolog nu trebuie să fie condiţionată ca fiind numai cea necesară unor activităţi speologice obişnuite. teste menite să pună în evidenţă stresul inimii şi al plămînilor în cazul unor diverse categorii de eforturi depune la depăşirea de obstacole în peşteră. A judeca nivelul condiţiei fizice a unei persoane prin forţa muşchilor sau prin posibilitatea acelei persoane de a alerga o milă sub 6 minute. fără oboseală. în care supravieţuirea unei persoane depinde de nivelul condiţiei fizice a celorlalţi speologi din grup. atunci poate că vi se vor potrivi mai bine excursii de antrenament pentru începători sau excursii cu familia. într-un ritm mai lent. Cunoaşterea condiţiei fizice Ştiind ce înseamnă condiţia fizică. Aceştia includ şi modul în care organismul este potrivit cu cu activitatea ce urmează să o desfăşuraţi. muscular. dar ea înseamnă o greutate suplimentară de cărat pentru picioare sau de ridicat. circulator. Definiţia condiţiei fizice ar putea fi posibilitatea de a îndeplini o sarcină. s-a dovedit că afirmaţia de mai sus nu este valabila decît în cazul căţărărilor foarte lungi pe coardă. atunci cînd vă pregătiţi pentru ea şi atunci cînd o duceţi la îndeplinire. dar constant. diferenţa între o experienţă plăcută şi una destul de neplăcută. aşa cum se întîmplă în cazul altor activităţi sportive. Primul dintre factorii enumeraţi mai sus poartă numele de condiţie fizică anatomică. la fel ca toate maşinăriile. este o greşeală des întîlnită. Se spune deseori că speologia necesită un nivel ridicat al condiţiei fizice a sistemului circulorespirator deoarece această activitate ar solicita inima şi plămînii. precum şi imaginea pe care o aveţi dumneavoastră despre sarcina respectivă. Speologii înalţi sînt deseori avantajaţi la căţărare. cu un grad rezonabil de eficienţă. deosebit de bine pregătiţi pentru activitatea lor. chiar dacă starea fizică bună a . Dacă vă întrerupeţi pentru un interval de timp mai lung. Ea se referă la capacitatea de a rezista la efort a sistemelor respirator. Aceasta se referă la forma şi dimensiunile dumneavoastră. este bine ca ele să fie cît mai scurte. vă va veni uşor să îmbunătăţiţi nivelul dumneavoastră pentru a practica speologia. Organismul uman. Atunci cînd întreruperile pentru odihnă devin dorite sau necesare. Aceasta face mai dificila revenirea la nivelul anterior al activităţii. provine din condiţia fizică a tuturor membrilor unei echipe de speologi. Cea de a doua cale de a vă îmbunătăţi eficienţa este deplasarea liniştită prin peşteră sau pe coardă. sistemul circulorespirator are nevoie de un pic de timp pentru a se adapta cerinţelor organismului.

Unele dintre cele mai bune activităţi în acest sens. In acest mod se poate ajunge la epuizare din cauza încălzirii. dacă este practicată de cîteva ori pe săptămînă. Regimul alimentar are un rol important. împiedicarea. forţa nu este epuizantă. Cu cît se încălzeşte mai tare. Aceasta conferă muşchilor o rezistenţă mai mare. poate apare şi coma. pentru acele rare ocazii. apăsarea unor greutăţi cu picioarele. In mod special. păstrarea unui pH optim precum şi procurarea unei cantităţi adecvate de oxigen. la capacitatea organismului de a produce energie. Speologii îşi urcă propriul trup. printre altele. pot fi de folos gimnastica şi antrenamentul cu greutăţi. aşa cum este cazul în peşteri. De exemplu. pare a fi cel mai bun mod de îmbunătăţire a condiţiei homeocinetice. înotul. solicitînd un înalt nivel de funcţionare a metabolismului. dureri de cap. Exersînd o serie de muşchi fără a exersa şi muşchii aflaţi în opoziţie. ea s-ar putea să nu fie esenţială în cea mai mare parte a activităţilor din peşteră. legate de condiţia fizică. Supraîncălzirea este una dintre sarcinile sistemului ce reglează temperatura organismului. ameţeală şi crampe musculare. Această condiţie se referă la posibilitatea organismului de a stabili şi de a menţine constantă. de exemplu. Tenisul. In stadii mai avansate. sau. In orice activitate ce depăşeşte cîteva minute sau mai mult chiar. îmbunătăţeşte condiţia sistemului circulorespirator. trageri de greutăţi. In cazuri extreme. timp de 15-20 minute. moliciune. . o persoană ce execută flotări pe bancă. Organismul se răceşte prin evaporarea transpiraţiei. drumurile de creastă. squash-ul şi bicicleta sînt destul de bune. Pentru dezvoltarea rezistenţei musculare. amorţeala. Antrenamentul cu greutăţi. pot avea loc pierderi mari de apă şi de sare. caracteristice sînt tremuratul intern. din acest punct de vedere. Apar şi cazuri mortale. Activitatea speologică fiind un tip de activitate de rezistenţă necesită o cantitate considerabilă de energie. evaporaţia este redusă. Cealaltă este răcirea. săritul corzii. sînt avantajaţi. se referă. totuşi este posibil să apară fenomene de deshidratare sau de epuizare din cauza încălzirii. In consecinţă. Deşi peşterile sînt reci în general. Solicitările mediului subteran asupra sistemului de reglare a temperaturii în organism sînt foarte serioase. Singurele semne ce indică o astfel de stare sînt setea puternică. permiţîndu-le ca o parte a lor să se odihnească în timpul activităţii. în cazul în care speologul nu bea apă suficientă. Cărţi pline de bun simţ. "Condiţia fizică" a metabolismului. poate fi afectat de către regimul alimentar.sistemelor circulorespiratbrii are un efect pozitiv asupra condiţiei fizice generale. apar letargia şi dezorientarea. De fapt. pierdeţi mult din flexibilitate. rămîne încins şi de a transpira abundent. Îmbunătăţirea la modul general a condiţiei fizice pentru activităţi speologice. aşa încît organismul are tendinţa de a. nu transportă obiecte dintr-un loc în altul. Pentru stadiile sale de început. ar trebui să folosească greutăţi relativ mici şi exerciţiul să fie. In acest fel. Aceasta este însă o situaţie în care cei ce au mai multă forţă decît le trebuie. altele le pot lua locul. pentru a fi pregătiţi în cazul în care au de făcut drumuri grele pînă la intrarea în peşteră. poate însemna foarte mult. Printre factorii ce controlează o astfel de stare. tensiunea musculară. Forţa necesară este deci direct proporţională cu greutatea proprie. poate fi de folos la pregătirea unei expediţii în care urmează să se lucreze mult pe coardă. In speologie. Teste similare au dovedit că drumul pînă la peşteră. Hipotermia este o stare produsă prin scăderea temperaturii interne a organismului. cu atît organismul transpiră mai mult într-un mediu umed. repetat de 8-15 ori. vă pot ofori o variantă amuzantă de antrenament. O corectă alimentaţie înainte şi în timpul unei ture speologice. Cursurile de aerobic ale cluburilor de sănătate. oricare dintre celelalte sisteme ce participă la o bună condiţie fizică în speologie. cel mai adesea. ar putea fi capacitatea de a menţine un nivel adecvat al zahărului în sînge. Orice activitate ce ridică pulsul la 120-130. Acest gen de antrenament poate fi folositor speologilor atunci cînd este corect efectuat. devine importantă condiţia homeocinetică. organismul poate ajunge uşor la hipotermie. exersîndu-şi în acest fel muşchii extensori ai braţelor. solicita deseori în mod considerabil inima şi plămînii. o stare adecvată unui nivel înalt de activitate fizică. Aceste consideraţii nu se aplică în afara peşterii. Forţa se poate dezvolta prin ridicări. O persoană puternică foloseşte numai cîteva fibre musculare pentru a efectua o anume acţiune. sau lungi urcări pe coardă. Atunci cînd acelea au obosit. Prin umezire şi prin faptul că rămîne umed. Un punct ce nu trebuie uitat într-un program de antrenament este menţinerea flexibilităţii. funcţionarea sistemului nervos depinde de posibilitatea de a preveni un colaps homeocinetic. trebuie de asemenea să efectueze şi ridicări pentru exersarea muşchilor flexori ai braţelor ca parte a programului de antrenament cu greutate. Aceasta poate fi provocată şi de faptul că speologul nu se mişcă sau se mişcă prea încet pentru ca organismul să producă aceeaşi cantitate de căldură ca cea pe care o pierde. dacă sînt practicate suficient de energic. Sugerăm de aceea speologilor să-şi păstreze sistemul circulorespirabor în bună condiţie fizică. trebuie sa ne urcăm trupul undeva. sînt jogging-ul. în care în peşteră se dovedeşte a fi de folos o astfel de formă fizică. geno-flexiuni şi alergare. vă pot oferi informaţii ce vă vor ajuta la îmbunătăţirea eficienţei oricărui program de antrenament.

despre alimentaţia atleţilor dau o listă a avantajelor. este probabil o problemă tot atît de discutată ca şi cea a ceea ce trebuie să mănînce un atlet înainte de competiţie. Fiziologul suedez Per-Olaf ASTRAND (1970) spune . activităţile de rezistenţă devin mai dificile. Mulţi speologi mănîncă mai multe proteine înainte de intrarea în peşteri. dar ar putea fi de folos atunci cînd este pregătită o expediţie mai lungă. iar o mare cantitate este chiar dăunătoare într-o viaţă sedentară. Poate că mai important decît ceea ce se mănîncă înaintea expediţiei. iar performanţele scad. berea. un meniu echilibrat care să furnizeze toate elementele nutritive necesare. este ceea ce se mănîncă în timpul expediţiei. a rezistenţei. Cea mai bună protecţie o oferă mişcarea eficientă. Cu toate acestea. hrana adecvată şi hidratarea. înaintea unei competiţii importante. este mai bine să petreceţi o zi la suprafaţă. ar putea da pe moment o impresie de astîmpărare a setei. O condiţie fizică adecvată poate ajuta la prevenirea acestor probleme. Cîteva dintre aceste cărţi sînt enumerate în finalul acestui capitol. chiar şi experţi. Acestea nu sînt esenţiale în întreţinerea vieţii. Una dintre substanţele de care organismul are mare nevoie în timpul unei expediţii speologice. pentru protecţia întregii echipe şi chiar pentru protecţia peşterii. cu solicitări serioase. Datorită scăderii densităţii aerului. Organismul se va adapta şi va începe să funcţioneze mai bine. poate aduce foarte mari modificări în confortul şi performanţa dumneavoastră. s-ar putea să vă convină să măriţi procentul de hidrocarbonaţi din alimentaţia dumneavoastră. In principia. pentru a menţine . la intervale regulate. chiar în peşteri reci. în bună măsură o chestiune ce ţine de felul de a ne proteja faţă de mediul subteran. stocat în muşchi şi în ficat. este cel mai bun. devine neatent ! Neatenţia periclitează întreaga echipă şi sporeşte şansele de stricăciuni în peşteră. In majoritatea cazurilor însă. mahmureală sau. In fine. dar poate produce probleme speciale. Dacă nu reuşim de fel să intrăm în formă este mai bine să petrecem cîteva zile la mare altitudine înainte de a trece la un efort susţinut. O problemă aparte ar putea-o ridica activitatea speologică la mare altitudine. o boală recentă. Un nivel al condiţiei fizice adecvat acelei activităţi speologice pe care doriţi să o efectuaţi nu este greu de atins şi este esenţial pentru protecţia speologului. bune. deoarece aceasta duce la scăderea eficienţei. o alimentaţie corectă înainte şi în timpul unei expediţii speologice. Gustări uşoare şi dese sînt binevenite pentru a produce energie. practică o tehnică numită "încărcare cu hidrocarbonaţi". ALIMENTAŢIA Alimentaţia poate fi un punct controversat. măreşte pericolul de hipotermie. Pentru siguranţă. Din păcate însă. “încărcarea cu hidrocarbonaţi" nu este necesară. Este bine să ne cunoaştem limitele şi să ne mişcăm mai încet în cazul în care ne aflăm la altitudine mare. În ultimii douăzeci de ani. pur şi simplu din lipsa de interes. alergii. Mai mult decît atît. este apa. Cafeaua este la modă şi furnizează lichid organismului. nu aibă foarte mare valoare pentru speologi. atleţii au crezut că un supliment de proteine este necesar înainte de activitatea musculară susţinuta. să-i strice echilibrul hidric. ASTRAND au demonstrat că energia unui atlet provine dintr-o combinaţie de glicogen cu grăsimi. Multe persoane. aceasta s-a dovedit a fi o teorie aparte. au păreri diferite şi chiar contradictorii în acest subiect. a performanţei în general. frig. fără exces de calorii. Pentru ture lungi şi grele. Deshidratarea este un mare pericol. Ani la rînd. Mulţi atleţi serioşi ce iau parte la evenimente ce le solicită rezistenţa. Lipsa de motivaţie poate proveni dintr-o noapte petrecută în maşină pentru a ajunge la peşteră. Performanţa este serios afectată de dorinţa sau lipsa de dorinţă de a accepta disconfortul legat de oboseală. Multe dintre cărţile moderne. Lucrările dr.Îmbunătăţirea stării sistemului de reglare a temperaturii este. nu este întotdeauna suficiente Fiecare speolog trebuie să facă un efort conştient pentru a se asigura că a băut suficientă apă într-o tură. "Nu există nici o îndoială că nu mai trebuie să luăm în considerare proteinele ca principal carburant pentru muşchii de acţiune”. Ceea ce trebuie să mîncaţi înainte de a intra în peşteră. Cafeaua stimulează activitatea intestinelor aşa încît nu se recomandă la intrarea în peşteră. Băuturile alcoolice. Această metodă s-ar putea să. dureri de dinţi. alcoolul dilatînd vasele de sînge. să bei atîta apă cît ar fi nevoie pentru a-ţi astîmpăra setea. Ele sînt importante pentru o persoană activă. factorul cel mai important în rezistenţa organismului la orice fel de solicitări. Probabil că cea mai bună cale de a asigura organismului suficient lichid este aceea de a bea suc de fructe sau apă. dar de fapt aceste băuturi tind să deshidrateze organismul. Deşi nu duce neapărat la indisponibilitate. îmbrăcămintea potrivită şi o condiţie fizică generală bună. dacă nivelul motivaţiilor dumneavoastră este scăzut. este motivaţia. problemelor şi metodelor "încărcării cu hidrocarbonaţi" pentru acei speologi serioşi ce se pot implica în expediţii ce solicită o mare rezistenţă. Un speolog depăşit de situaţie. o lipsă de chef trebuie luată întotdeauna în serios. Glicogenul. este un produs al alimentelor hidrocarbonate. Aceasta înseamnă o creştere serioasă a procentajului de hidrocarbonaţi din alimentaţia lor.

el este de folos numai dacă este mîncat. Dacă tura va fi lungă.The Backpacking Caver . Mîncarea nu trebuie ţinută în frigider.. Mîncarea ce o luaţi în peşteră trebuie să vă placă.A Comprehensive Manual for Beginning Cavers FITNESS AND NUTRITION -. 3. L. Just Add. RODAHL. 453-488 BURGSTROM. 1970 . National Speological Society. Louise HOSE. Cotoarele de mere.Nutriţional Aspects of Human Physical and Athletic Performance Springfield x x x . Per-Olaf. 1975 . De asemenea. Muscle Glycogen and Physiocal Performance . sînt bune pentru peşteră. precum şi alte alimente cu producere rapidă de energie.Huntsville. . K. 2. înseamnă un aport energetic şi sporeşte plăcerea excursiei. bomboane. 311 PP FEUER. Cutiile cu sucuri de fructe s-ar putea să fie puţin incomode pentru bagajele de peşteră. Pentru speologul întreprinzător. dar ele furnizează zaharuri simple necesare producerii rapide de energie. pp. H. B. s-ar putea să nu stîrnească apetitul. 1967 . Alimentele ce produc rapid energie sînt cele ce se recomandă în peşteră. 4. încît nici nu li se mai recunoaşte forma iniţială în momentul în care ajung să fie mîncate.New York. McGraw-Hill. COOPER. este sucul de fructe în cutii de 295 sau 237 mililitri. HERNAMSEN. batoane energizante. Water -NSS News. . K. strugurii şi tabletele de ciocolată sînt deseori atît de storcite pe timpul deplasării prin peşteră. cojile de portocale. ambalaţi mîncarea în aşa fel încît să puteţi lua mai multe gustări. . Luaţi deci în peşteră mîncare pe care să o mîncaţi cu plăcere. fructe uscate sau proaspete. undated . Cutiile sînt rezistente la tîrîşuri.. Bantam Books. Sandwiciurile. în diverse reviste se dau reţete pentru amestecuri energizante sau batoane ce se pot prepara acasă. Nu trebuie utilaje ce se pot sparge sau rupe. Turele în peşteră durează aproape întotdeauna mai mult decît au fost programate. HULTMAN. Alimentaţia corectă înainte şi în timpul turei. Mîncarea trebuie să fie ambalată bine.CAVING BASICS . alimentaţia corectă poate spori cantitatea de muncă efectuată.com Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups. Banfcam Books. OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo. biscuiţii.New York. 20 : 1-7 NIELAND.com/ Carte obţinută prin amabilitatea dlui Ică Giurgiu. în cazul unui accident. precum şi lichidul necesar prevenirii deshidratării. Alimentele bogate în hidrocarbonaţi. prevenind astfel hipotermia. Astfel de rezultate merită osteneala de a ne asigura că vom mînca bine înainte şi în timpul turei. Oricît de hrănitor este un aliment. trebuie să fiţi pregătiţi să le scoateţi afară. Mîncarea trebuie să fie simplă şi relativ uşor de mîncat. 1977 . Dacă după ce mîncaţi în peşteră există resturi. H. H. 7. Ambalajele care s-au dovedit eficiente în peşteră sînt cutiile de plastic cu capac. produc rapid energie.Textbook of Work Physology -New York. hrana suplimentară s-ar putea să joace un rol crucial.temperatura organismului. 1970 . Bune sînt alimentele cu conţinut mare în hidrocarbonaţi. Unul dintre alimentele cele mai potrivite pentru dus în peşteră. Sucuri de fructe. pp-51 Traducere: Rada Munteanu-Rîmnic Prelucrare: Walter Gutt (clubul de speologie Avenul Braşov) Scanare. 8. 191 pp. NSS. E.A Nutritionally Adequate Cavers Ration . miere.yahoo. miere. In ture de lucru sau de explorări dificile.The Aerobic Way . K. Întotdeauna este mai bine să luaţi mai multă mîncare decît va aşteptaţi să consumaţi. C. SALTIN. 6. J.Acta Physiolcigica Scandinavia COOPER. Nu luaţi niciodată în peşteri recipiente de sticlă! Alimentele pentru luat în peşteri trebuie să îndeplinească anume cerinţe. Atunci cînd speologul e plin de noroi. Caving Information Series. 1976 . sosurile din conserve nu au ce căuta în subteran. .L. un pui fript după care să-şi lingă degetele. 33 : 98 STHONG. nu o singură masă 5. Iată cîteva dintre ele: 1. sau să aibă nevoie de încălzire înainte de a fi consumată. . L. bomboana. Bibliografie ASTRAND. Ambalajul trebuie să fie rezistent la apă şi etanş la praf.The New Aerobic Way .Diet. Putem să vă sugerăm fructe uscate sau proaspete.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful