Decizie si proces decizional

DECIZIA Def. O activitate constienta de alegere a unei anumite cai de actiune din mai multe posibile. Aceasta alegere implica utilizarea unor resurse si apartine unei persoane sau grup de persoane care au autoritatea si responsabilitatea acestei alegeri.

CLASIFICAREA DECIZILOR
• in functie de nivelul decizional:

– – –

D.strategice (determina obiectivele, resursele, politicile organizatiei); D. tactice (urmaresc eficienta si eficacitatea cu care sunt utilizate resursele); D.operationale (determina modalitatile in care se executa efectiv sarcinile de la nivelul superior); D. privind cunostintele (urmaresc modul in care se gestioneaza cunostintele la nivelul organizatiei; eficienta; de ex. evaluarea ideilor privind noi produse si servicii, metodelor de comunicare a noilor cunostinte si de difuzare a inf. in cadrul organizatiei)

semistructurate .CLASIFICAREA DECIZILOR • in functie de gradul de structurabilitate (programabilitate) a deciziilor: – D. nestructurate – D.structurate – D.

Decizii structurate(programbile): • au obiective si scopuri precise. . • elementele deciziei sunt preponderent cantitative. • exista un algoritm pentru rezolvarea lor. • se regasesc in cazul problemelor de rutina.

• obiectivele si scopurile nu sunt precise. • elementele deciziei sunt preponderent calitative .Decizii nestructurate (neprogramabile) : • nu exista un algoritm de rezolvare . .

• cele mai multe decizii.Aceasta clasificare are caracter subiectiv. Obs. • mai multe elemente cantitative decat calitative. necesita un asistent Precizare. . • obiectivele si scopurile nu sunt precise. Gradul de structurabilitate creste pe masura ce descreste nivelul decizional.Decizii semistructurate: • doar pentru anumite parti exista un algoritm de rezolvare.

. Procesul de adoptare a deciziilor constă în esenţă în alegerea unei anumite căi de acţiune din mai multe căi posibile în vederea atingerii unui anumit obiectiv. obiectivul fiind alegerea unei variante care corespunde sistemului de valori al individului/grupului.Procesul decizional. confruntat cu un eveniment ce generează mai multe variante de acţiune. Procesul decizional poate fi definit ca un ansamblu de activităţi pe care le desfăşoară un individ/grup.

Fazele procesului decizional (identificate de Herbert Simon din 1960) Precizare. Fiecare din aceste faze au mai multe etape. Fazele sunt neliniare. INFORMARE GENERALĂ (Intelligence) Problema CONCEPTIE (Design) Soluţii ALEGERE (Choice) Decizie IMPLEMENTARE . cu revenire.

Clasificarea problemei 3. Etapa de informare generală are drept rezultat o descriere formală a problemei identificate. Identificarea problemei (sau a oportunităţii) 2.Informare generală În această etapă. . Descompunerea problemei în subprobleme 4. în scopul identificării cauzelor care au condus la o anumită situaţie precum şi a consecinţelor acesteia. a categoriei din care face parte precum şi a responsabilităţilor implicate. se analizează problemele care apar în organizaţie. Stabilirea responsabilităţilor pentru problema respectivă. Activităţi: 1.

. important este identificarea clara a problemei. a simptomelor ale si contextul acesteia.1. Identificarea problemei se face prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse si daca exista diferente semnificative atunci avem o problema de decizie.

Clasificarea problemei : conceptualizarea sa in scopul de a o incadra intr-o anumita categorie. • există un proces cunoscut şi explicit care permite prelucrarea informaţiilor de intrare pentru alegerea alternativelor. in primul rand in functie de nivelul de structurare. Clasificarea se face in functie de cele 2 niveluri.2. a. pentru a o putea aborda printr-o metoda standard. . probleme structurate (programabile) .

• sunt probleme care conduc la decizii importante. cu un caracter inovator şi deseori atipice pentru organizaţie. Probleme nestructurate (neprogramabile) • sunt acele probleme care fac apel la judecata şi intuiţia decidentului în definirea problemei respective. neexistând proceduri prestabilite pentru adoptarea lor.b. .

sau sal cadrelor didactice din ASE). 4. Problemele semistructurate • sunt acele probleme pentru rezolvarea cărora se poate apela doar parţial la proceduri cunoscute.c. Stabilirea responsabilitatilor. . Descompunerea problemei : daca e posibila. Inflatia. Trebuie sa existe clar o persoana responsabila. o anumita problema poate fi rezolvata doar daca organizatia are autoritatea sa o rezolve (ex. De ex. 3.

Activităţi: 1. se stabilesc diversele modalităţi de acţiune pentru rezolvarea problemei identificate anterior.CONCEPEREA În această etapă. testarea şi validarea acestuia. Stabilirea rezultatului fiecărei căi de acţiune (alternative) Rezultatul: un model pentru reprezentarea problemei şi adoptarea unei decizii. Generarea alternativelor 4. Alegerea unui criteriu de selecţie 3. . Modelarea 2.

. Procesul de modelare este o combinaţie între artă şi ştiinţă: decidenţii dezvoltă de cele mai multe ori modele mentale care îi ajută să încadreze problema respectivă într-o anumită clasă de modele.1.MODELAREA Conceptualizarea problemei respective şi abstractizarea ei în expresii cantitative şi/sau calitative. o persoana cu experienta putand alege modelul potrivit pentru o a numita situatie reala. Exista clase de modele standard.

Principii de alegere: normativ şi descriptiv. Normativ (modele normative) – alternativa aleasă este demonstrabilă ca fiind cea mai bună din toate alternativele posibile. Acest proces este cunoscut sub numele de optimizare. ALEGEREA CRITERIULUI Def. Un criteriu de selecţie este acel criteriu care descrie gradul de acceptabilitate al unei soluţii sau căi de acţiune. . Presupune sa avem neaparat o solutie optima.2.

ea este doar satisfăcătoare.Descriptiv (modele descriptive) – • descriu o situaţie reală şi sunt deosebit de utile pentru analiza consecinţelor diverselor acţiuni în funcţie de anumite ipoteze. • nu există nici o garanţie că o acţiune selectată cu ajutorul unei metode descriptive este optimă. . cu alte cuvinte ne multumim cu o solutie suficient de buna. În cele mai multe cazuri. • una din cele mai des utilizate metode descriptive de modelare este simularea.

dificil. . acestea trebuie generate manual.Generarea alternativelor Generarea poate fi automata (pentru probleme puternic structurate) sau manuala (realizata de decident). ceea ce poate presupune un proces îndelungat. În cele mai multe situaţii. În modelele de optimizare (de exemplu programarea liniară) acestea sunt generate automat de către model.3. care implică intuiţie şi creativitate. însă.

Evaluarea se face in functie de informatiile referitoare la evolutia viitoare atat a elementelor pe care le putem controla.Stabilirea rezultatului fiecarei alternative Presupune cuantificarea rezultatului fiecarei alternative. Se poate face in urmatoarele conditii: • certitudine (am toate inf) • risc (am doar o parte din informatii sau am informatii probabile) • incertitudine (nu dispun de informatii) Pentru a evalua şi compara diferite alternative este necesară previzionarea rezultatelor fiecărei alternative în parte. . dar mai ales a celor necontrolabile.4.

Alegerea (Choice) Aleg efectiv o anumita alternativa. se ia decizia. Functie de criteriile(normative sau descriptive) care au stat la baza alegerii. se pot identifica mai multe metode de cautare: • analitice • de cautare exhaustiva(incrementala) • euristice .

Aceste metode se pot aplica pentru probleme structurate. Concluzie. aflate la nivel tactic sau operational (de ex. criteriul este normativ. • se aplica pentru probleme structurate. . Metodele analitice • utilizeaza formule matematice pentru a obtine o solutie optima.a. gestiunea stocurilor) • Intotdeauna exista un algoritm la aceaste metode. alocarea resurselor. deci presupune obtinerea unei solutii optime si generarea alternativelor posibile precum si stabilirea rezultatului fiecarei alternative se face automat de catre calculator.

se analizeaza la intamplare mai multe variante din cele posibile si se alege in final acea varianta care conduce la obtinerea unei solutii suficient de bune pentru sistemul de valori al decidentului.(posibilitatile de cautare sunt limitate inevitabil ca timp.b. Cautare incrementala (totala sau partiala) • Totala: criteriu normativ. se obtine solutia optima. se inspecteaza fiecare alternativa posibila fara sa existe garantia ca la fiecare pas obtin o solutie mai buna decat cea precedenta. • . spatiu de memorie) Partiala: presupune criteriu descriptivsolutie stisfacatoare.

Evaluarea trebuie sa tina seama de faptul ca problemele economice prezinta de regula multiple scopuri pentru care se cauta valori optime (sau cat mai aproape de optim) . se face pe baza unor functii de evaluare. Cautarea se face progresand de la o situatie la alta.c. se obtine tot o solutie suficient de buna. Cautare euristica. Decidentul alege între diferitele acţiuni pe care a fost capabil să le identifice şi să le construiască. – – – sunt testate doar variantele promitatoare. În această etapă se caută cea mai bună acţiune de adoptat din mai multe acţiuni posibile pentru rezolvarea unei probleme. alegerea var.

. Implementarea consta in declansarea efectiva a actiunii alese. Indiferent de metoda ea trebuie cuplata cu evaluarea rezultatelor ce corespund solutiei respective.Precizare. Implementarea Se implementeza decizia si in functie de rezultat se poate reveni la o alta faza.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful