ANATOMIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Cunoaşterea temeinică a anatomiei cordului reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea cu succes a complicatelor manevre din cadrul chirurgiei cardiace. A. Anatomia chirurgicală a toracelui şi mediastinului „Peretele tocacic, înafară de faptul că este apărătorul solid al organelor vitale pe care natura, din cauza importanţei lor excepţionale le-a aşezat, ca şi pe sistemul nervos central, la «adăpost» de agenţii vulneranţi, are înafară de aceasta şi un mare rol în funcţionarea organelor care asigură funcţiile vitale, solidarizându-le şi potenţându-le activitatea, spre deosebire de cutia craniană care are doar un rol de apărare” (Prof. Dr. C. Gh. Coman, 1989). Delimitarea anatomo-clinică a toracelui Limita superioară este reprezentată de o linie ce trece prin furculiţa sternală, marginea posterioară a claviculei, articulaţiile acromio-claviculare şi apofiza spinoasă a vertebrei C7. Limita inferioară este reprezentată linia ce începe de la nivbelul apendicelui xifoid, continuă pe marginea coastelor flotante, până la coasta a X-a, de unde uneşte extremităţile anterioare ale coastelor XI, XII până la apofiza spinoasă a vertebrei T12.

Fig. 1 – anatomia chirurgicală a toracelui

Limita dintre torace şi membrul superior Anterior este linia ce corespunde şanţului delto-pectoral Posterior este lina trasată pe marginea internă a omoplatului până la intersecţia ei cu limita superioară descrisă.

Fig. 2 – anatomia chirurgicală toracică – vedere laterală

Conformaţia toracelui este veriabilă în funcţie de vârstă, sex şi tipul constituţional. Normal, la examinarea clinică, toracele are forma unui trunchi de con cu baza orientată superior. Reliefuri Vedere anterioară Pe linia mediană, de sus în jos, întâlnim incizura jugulară, lateral de care, sunt estremităţile interne ale claviculelor, unghiul Louis (corespunde celei de-a II-a articulaţie condrocostale) şi foseta xifoidiană. Mai lateral, se constată relieful claviculei, areola mamelonară, foseta subclaviculară Mohrenheim (în cazul unei luxaţii scapulohumerale dispare, fiind înlocuită de o proeminenţă determinată de capul humeral dislocat din articulaţie), proeminenţa marelui pectoral la bărbat şi sânul cu şanţul submamar la femeie.

Vedere posterioară Linia mediană este reprezentată de şanţul vertebral în care se palăează apofizele spinoase ale vertebrelor toracice şi spaţiile dintre acestea. Lateral de acesta este relieful musculaturii paravertebrale, iar mai înafară şi superior proeminenţa determinată de omoplat. Liniile convenţionale ale toracelui Linia mediosternală – corespunde axului median al trunchiului Linia parasternală – la marginea sternului Linia medioclaviculară – verticala ce trece prin mijlocul claviculei Linia costoarticulară – uneşte articulaţiile condro-costale Linia axilară anterioară – linia ce trece prin marginea inferioară a marelui pectoral când membrul superior este în abducţiue forţată. Linia axilară mijlocie – verticala ce coboară din vârful axilei perpendicular pe coaste. Lina axilară posterioară – linia ce trece prin marginea inferioară a marelui dorsal şi marelui rotund când membrul superior este în abducţiue forţată. Lina scapulară – verticala trasată prin unghiul inferior al scapulei. Interscapulara – verticala trasată prin marginea internă a omoplatului. Paravertebrala – corespunde apofizelor transverse Mediana posterioară – corespunde axului median al trunchiului Proiecţiile pe peretele toracic anterior ale cordului şi pericardului Porţiunea peretelui toracic ce acoperă inima poartă denumirea de regiune precordială sau arie cardiacă şi are forma unui patrulater pentru a cărui trasare se poneşte de la 4 puncte localizate astfel:

   

La marginea superioară a celui de-al III-lea cartilaj costal drept, la un centimetru de marginea dreaptă a sternului (punctul A). La nivelul celei de-a V-a articulaţie condrosternale (punctul B). La vârful inimii (apreciat palpator) si corespunde de obicei intersecţiei spaţiului V intercostal stâng cu linia medioclaviculară (punctul C). Mijlocul spaţilui II intercostal stâng, la 2 centimetri de marginea stângă a sternului (punctul D).

Primele două puncte se unesc printr-o linie curbă cu convexitatea la dreapta, ce trece prin spaţiul 3 intercostal, la 3,5 cm de linia mediosternală. Punctele al doilea şi al treilea se unesc printr -o linie uşor concavă în sus. Între ultimele două puncte se trasează o linie uşor concavă intern, iar unirea dintre ultimul şi primul punct se face printr-o linie uşor înclinată de la stânga la dreapta. Proiecţia orificiilor inimii Orificiul arterei pulmonare se proiectează printr-un segment de circa 22 mm lungime, aproape orizontal, situat puţin lateral pe marginea stângă a sternului, tangent la marginea superioară, a celui de-al treilea cartilaj costal. Orificiul aortic este situat puţin sub precedentul, proiectându-se sub forma unui segment de circa 21 mm, ce porneşte de le extremitatea internă a cartilajului coastei a treia, se orientează oblic în jos şi înăuntru, oprindu-se la linia mediosternală, în dreptul mijlocului spaţiului III intercostal. Orificiul atrioventricular drept se proiectează pe stern sub forma unui segment oblic, de 38 mm lungime, care începe la extremitea sternală a spaţiului V intercostal drept, se orientează în sus şi intern, terminându-se la linia mediosternală, în dreptul spaţiului intercostal IV. Orificiul atrioventricuar stâng are o priecţie liniară de aproximativ 34 de mm, situată deasupra şi la stânga de orificiul atrioventricular drept. Originea acestui segment este puţin la stânga liniei mediene, se dirijează oblic în sus şi în afară, terminându-se la marginea inferioară a cartilajului coastei a treia, la un centimetru de marginea sternului. Orificiul venei cave superioare corespunde punctului A al proiecţiei cordului. Orificiul venei cave inferioare corespunde punctului B al proiecţiei inimii.

Baza triunghiului corespunde unui plan ce trece prin inserţia sternală a cartilajelor coastelor şase. intern de marginea laterală a sternului şi extern de linia axilară anterioară. Subdiviziuni:   Regiunea sternală este delimitată superior de incizura jugulară. inferior de coastele VIVII. inferior de apendicele xifoid. la o înălţime de 4-5 cm de bază. inferior linia care uneşte marginile inferioare ale muşchilor pectorali. intern de linia parasternală. inferior de planul orizontal trecut prin unghiul Louis.Proiecţia pericardului Feţei anterioare a pericardului i se descriu două porţiuni: retropulmonară. laturile dreaptă şi stângă corespund marginilor anterioare ale plămânilor. sub forma unui triunghi cu baza în jos. Regiunea externă este cuprinsă între liniile axilare anterioară şi posterioară.  Regiunea mamară este delimitată superior de coasta a III-a. Regiunea subclaviculară este delimitată superior de marginea inferioară a claviculei. acoperită de plămâni şi extrapulmonară (liberă). Aceasta din urmă se proiectează pe peretele toracic anterior. lateral liniile axilare anterioare. lateral de liniile parasternale. Regiunile peretelui toracic Regiunea anterioară Această regiune este delimitată astfel: superior linia ce trece prin claviculă. Regiunea posterioară Limite:     Superior – linia orizontală trecută prin apofiza spinoasă C7 (proeminentă) Inferior – marginea inferioară a coastei a X-a Extern – linia axilară posterioară Intern – linia mediană posterioară între vertebrele T1 – T10 . vârful triunghiului se află puţin la stânga liniei mediene. extern şanţul deltopectoral şi amrginea anterioară a deltoidului. la extremitatea sa superioară întâlnindu-se regiunea axilară.

Împărţirea în 4 compartimente a. Mediastinul antero-superior se întinde de la apertura toracică superioară până la diafragm. iar inferior diafragmul. iar inferior diafragmul. având superior mediastinul superior. interscapulo-vertebrală şi regiunea subscapulară. Mediastinul mijlociu este spaţiul mediastinal cuprins între mediastinul anterior şi posterior. superior compartimentul superior al mediastinului iar inferior diafragmul. Mediastinul posterior este spaţiul cuprins între coloana vertebrală şi unghiurile coastelor. a împărţit mediastinul în 6 zone. Împărţirea în 3 compartimente a. Mediastinul superior este cuprins între apertura toracică superioară şi un plan transversal de la T4 (posterior) la unghiul sternal (anterior). d. considerând hilul pulmonar ca o structură anatomică ce aparţine mediastinului: . posterior coloana vertebrală. b. superior se află apertura toracică superioară. nu există un consens în ceea ce priveşte compartimentarea spaţiilor mediastinale. până la diafragm. în anul 1977. c. Mediastinul posterior are anterior planul pericardic. Compartimentarea mediastinului Până în prezent. Mediastinul anterior se întinde sub mediastinul superior. Mediastinul împărţit în 6 compartimente Heitzman. anterior este sternul. c. anterior se găseşte sternul iar posterior pericardul. iar posterior planul pericardic. b. existând mai multe împărţiri topografice. Mediastinul mijlocius se situează între mediastinul antero-superior şi mediastinul posterior.Subdiviziuni: regiunea scapulară.

compartimentul anterior. inferior se află diafragmul. la nivelul aperturii toracice superioare. . Mediastinul împărţit în 3 compartimente chirurgicale Thomas Shields. e.se întinde de la stern până în planul pericardului şi al vaselor mari. a împărţit mediastinul în 3 compartimente chirurgicale. aria aortică superioară. c. compartimentul visceral . aria aortică inferioară.a. compartimentul anterior . a. 3 – mediastinul – vedere anterioară. criteriul chirurgical şi cel anatomopatologic. în anul 1972. b. aria infraazygos. cu regiunea cervicală. iar posterior coloana vertebrală. simplificând foarte mult topografia mediastinului. c. Topograma Shields a fost publicată în anul 1992.comunică superior. având posterior unghiurile costovertebrale. f. mediastinul anterior. Această împărţire îmbină criteriul topografic.se găsesc în stânga şi în dreapta coloanei vertebrale. aria supraazygos. Fig. b. şanţurile paravertebrale . anterior . aria supraaortică. d.

respectiv hemitoracele stâng. cu pediculii frenici drept şi stâng (nervii şi vasele pericardo-frenice). nemijlocit. prin intermediul ei. ce va permite drenarea spre cavitatea peritoneală a revărsatului malign pericardic.B. Cordul este învelit de foiţa viscerală a pericardului seros. pentru a face masajul cardiac intern (faţa laterală stângă anterior de nervul frenic. Cancerul esofagian invadează pericardul şi cordul la acest nivel. urmată de pericardoplastie sau pentru a face sutura plăgilor cardio-pericardice (toracotomie antero-laterală stângă). Pe aici se execută fenestrarea pericardo-peritoneală. Anatomia cordului Cordul este protejat de pericardul fibros. tot aici se pot produce fistule eso-pericardice (maligne sau prin ingestie de corp străin). după efectuarea toracotomiei antero-laterale stângi prin spaţiul IV-V intercostal). fiind acoperite de pleurele mediastinale. Pe aici se pătrunde în cavitatea pericardică pentru a realiza fereastra pericardo-pleurală dreaptă (anterior de nervul frenic drept) sau fereastra pericardo-pleurală stângă (anterior sau posterior de nervul frenic stâng). La nivelul feţei anterioare se practică incizia pericardului pentru a se pătrunde în cavitatea pericardică. Faţa anterioară a pericardului delimitează mediastinul anterior de mediastinul visceral. Feţele laterale pericardice privesc spre hemitoracele drept. cu cele două sinusuri: transvers şi oblic. Faţa diafragmatică a pericardului face corp comun cu diafragmul şi. Între cele două foiţe seroase viscerală şi parietală se delimitează cavitatea pericardică. Faţa posterioară a pericardului priveşte spre esofagul toracic şi coloana vertebrală dorsală. cordul vine în raport cu fundul stomacului şi lobul stâng hepatic. prin conexiunile (ligamentele) sterno-pericardice şi vertebro-pericardice. care îi conferă şi stabilitate la nivelul mediastinului visceral. . prin intermediul căruia cordul vine în raport cu peretele toracic antero-inferior. pentru a realiza pericardectomia în caz de invazie tumorală a pericardului. după efectuarea sternotomiei mediene. La acest nivel pericardul are raport.

Limita dintre primele două feţe este reprezentată de o margine ascuţită. sternocostală şi pulmonară. Atriul drept se găseşte în mod normal la dreapta şanţului interatrial posterior şi este orientat mai ales în sens vertical. având trei feţe: diafragmatică. unei creste. Şanţul terminal separă faţa laterală a atriului drept de faţa sa posterioară. care poartă numele de "creastă terminală" (crista terminalis). Segmentul stâng. se găseşte atriul stâng. El corespunde. Venele pulmonare drepte. grupate câte două de fiecare parte. . sau mediastinal. a atriului drept. Peretele posterior al atriului drept.Conformaţia exterioară a inimii Volumul cel mai mare al masei cordului este reprezentat de ventriculi. situat între cele două vene cave. La stânga şanţului interatrial. Masa ventriculară are formă de piramidă. de şanţul interatrial posterior. 5) Baza inimii (basis cordis) sau "faţa posterioară a inimii". şanţul interatrial posterior. iar între feţele sternocostală şi pulmonară trecerea este lină. Creasta terminală reprezintă linia de inserţie laterală a muşchilor pectinaţi. El primeşte ca afluenţi cele două vene cave (superioră şi inferioară). denumit şi segmentul pulmonar. iar limita medială. Segmentul drept. Orientat cu axul său mai lung în sens transversal. maschează. în sus şi la dreapta. corespunde peretelui posterior al atriului drept. el primeşte ca afluenţi patru vene pulmonare. denumită şi "sinus venarum cavarun". corespunde atriului stâng. în parcursul lor dinspre plămân către faţa posterioară a atriului stâng. provine din cornul drept al sinusului venos embrionar şi formează porţiunea netedă. prin versantul lor anterior. formând cu faţa diafragmatică un unghi aproape drept. este orientată posterior. sau "sinusală". Baza inimii (fig. marcată de prezenţa arterei interventriculare anterioară (LAD). Şanţul interatrial posterior împarte faţa posterioară a inimii în două segmente (drept şi stâng). în interiorul atriului. de şanţul terminal (sulcus terminalis). Limita laterală a acestei porţiuni a inimii este marcată pe faţa exterioară.

4 – cordul – vedere anterioară Fig.Fig. 5 – Cordul – vedere posterioară .

cea a venelor cave cu cea a venelor pulmonare . În consecinţă. sapă o incizură denumită „incizura apicală" (incisura apicis cordis). Vârful inimii. continuându-se peste marginea dreaptă a inimii. faţa sternocostală a inimii este orientată oblic înainte.ia naştere aşa-siza "cruce venoasă a inimii" (Beninghoff). axul său principal care uneşte orificiul de vărsare a venei cave superioare cu cea inferioară este orientat vertical. în mod normal. Din încrucişarea celor două axe venoase .Privit din posterior. Fig. 6 – faţa anterioară . (apex cordis) aparţine. Raportat la axa corpului. înspre dreapta şi în sus. de formă ovoidală şi cu axul mare dispus între venele pulmonare este dirijat transversal. 5). dispus în jurul venelor cave (fig. Acesta este delimitat spre dreapta de şanţurile interventricular anterior şi posterior care. în timp ce atriul stâng. în totalitate ventriculului stâng. atriul drept are aspectul unui manşon alungit. Feţele inimii Faţa anterioară sau sternocostală corespunde sternului şi cartilajelor costale.

posterioară şi inferioară). mai mare – ventriculară. dintre care cea mai importantă este incizura auriculo-cavă. Vârful urechiuşei drepte. Urechiuşa stângă (auricula sinistra) este uşor de recunoscut datorită marginilor sale festonate. Faţa posterioară. Faţa sterno-costală a ventriculilor este convexă şi se prelungeşte în sus cu traiectul celor două artere mari ale inimii (aorta şi trunchiul arterial pulmonar). Datorită raportului intim al auriculului drept cu porţiunea ascendentă a aortei. o bază şi un vârf. excavată. corespunde atriilor. cu o margine inferioară mai mult sau mai puţin festonată. în timp ce partea orizontală corespunde ventriculilor. prezintă câteva incizuri. în zona de contact dintre ele se formează o amprentă denumită "patul auriculului drept Marcoci". întreaga regiune are aspectul unui fotoliu. căreia i se disting trei feţe (anterioară. prin faţa sa profundă. în jurul căruia atriile şi urechiuşele respective alcătuiesc un semicerc. denumit „corona cordis”. dispusă în planul frontal. uşor efilat. se întinde până la şanţul inter-aorto-pulmonar. corespunde şanţului atrioventricular drept. trei margini. Urechiuşa dreaptă (auricula dextra) are forma unei prisme triunghiulare.Şanţurile atrio-ventriculare drept şi stâng împart faţa sternocostală a inimii în două părţi inegale: superioară. Faţa inferioară. în profunzimea căruia se găseşte traiectul arterei coronare drepte. mai mică – atrială şi inferioară. b) Din porţiunea ventriculară a feţei sternocostale a inimii aproximativ 2/3 sunt ocupate de ventriculul drept şi numai 1/3 de cel stâng. . Faţa anterioară a urechiuşei drepte se continuă cu faţa laterală a atriului drept. a) Porţiunea atrială se găseşte posterior faţă de pediculul arterial al inimii. a cărui spetează. care sunt situate în dreptul atriilor şi umplu concavitatea coronei cordis. segmentul anterior al şanţului atrio-ventricular. Ea maschează. liberă. După îndepărtarea celor două vase mari. sa mulează pe porţiunea ascendentă a aortei. bifurcaţia arterei coronare stângi şi o parte din flancul stâng al trunchiului arterial pulmonar. Marginea superioară. în timp ce baza comunică cu cavitatea atriului drept.

se găsesc numeroase formaţiuni vasculare. Ventriculul drept este despărţit pe faţa inferioară a inimii. prin intermediul căruia marea venă coronară se varsă în atriul drept. segmentul posterior al şanţului atrioventricular este ocupat de sinusul coronar şi de artera circumflexă. la care se adaugă auriculul stâng şi o mică porţiune din atriul stâng. La dreapta. Această faţă vine în raport lateral cu faţa mediastinală a lobului superior stâng căreia îi determină o amprentă. Marginea anterioară. de ventriculul stâng prin şanţul interventricular posterior (sulcus interventricularis posterior).faţa inferioară a ventriculului stâng. La aceasta se adaugă şi porţiunea inferioară a atriului drept. Faţa inferioară sau diafragmatică (facies diaphragmatica) a inimii este uşor înclinată în jos şi înainte. numită "impresiune cardiacă" (impresio cardiaca). care separă ventriculul drept de cel stâng şi care poartă denumirea de şanţul interventricular anterior (sulcus interventricularis anterior). în care se găsesc artera interventriculară posterioară şi vena interventriculară posterioară (vena cordis media). contribuie cu cel puţin 3/5 faţa inferioară a ventriculului drept şi numai cu 2/3 . în locul în care se varsă vena cavă inferioară. denumită şi marginea dreaptă (margo dexter) sau marginea ascuţită (margo acutus) este formată în cea mai mare parte de ventriculul drept şi se găseşte la limita de . superioară şi inferioară. atriile sunt despărţite de ventriculi prin segmentul posterior al şanţului atrioventricular drept şi stâng. În stânga. Marginile inimii sunt în număr de trei: anterioară. ca şi suprafaţa diafragmului pe care se sprijină. La acest nivel. La formarea feţei inferioare a inimii.Porţiunea ventriculară a feţei sterno-costale este brăzdată de un şanţ longitudinal. corespunde marginii obtuze a ventriculului stâng. Faţa pulmonară stângă (facies pulmonlis) sau faţa laterală. Sinusul coronar reprezintă segmentul terminal. segmentul posterior al şanţului atrioventricular drept este ocupat de segmentul posterior al arterei coronare drepte şi de mica venă coronară dreaptă (vena cordis parva). În ţesutul grăsos subepicardic de la nivelul şanţului atrio-ventricular şi al celui interventricular. limfatice şi nervoase.

În posterior. în porţiunea corespunzătoare feţei diafragmatice a inimii.întâlnire dintre faţa sternocostală cu faţa diafragmatică a inimii. . separă faţa pulmonară stângă a inimii de faţa sa diafragmatică. separă faţa sterno-costală a inimii de faţa sa pulmonară stângă. situată de asemenea la stânga. interatrio-septale şi interatrio-ventriculare. Deşi se mai numeşte şi "şanţ coronarian" (termen care implică o noţiune de continuitate). Ea se întinde de la vârful inimii până la vărsarea venei cave inferioare în atriul drept şi prezintă spre mijlocul său o uşoară sinuozitate. acest şanţ este întrerupt în partea sa anterioară de traiectul elementelor pediculului arterial al inimii. care brăzdează faţa sa diafragmatică. Şanţul interventricular posterior (sulcus interventricularis posterior) corespunde marginii posterioare a septului interventricular şi este ocupat de artera şi de vena interventriculară posterioară. Şanţul interatrio-ventricular sau şanţul coronar (sulcus coronarius). drept şi stâng. Şanţul interventricular anterior (sulcus interventricularis anterior) corespunde marginii anterioare a septului interventricular şi este ocupat de artera interventriculară anterioară şi de marea venă coronară (vena cardiacă principală). care brăzdează faţa anterioară a inimii şi posterior. Şanţul atrio-ventricular corespunde în profunzime inelelor fibroase (anuli fibrosi) atrioventriculare. Şanţurile interventriculare (sulci interventriculares) sunt în număr de două:anterior. Marginile superioară şi inferioară ale inimii se întâlnesc în zona apicală. care se află pe traiectul său. situată la stânga. Şanţurile inimii Inima este brăzdată la exterior de trei feluri de şanţuri: interventriculare. Marginea superioară. Marginea inferioară. el este continuu şi uşor de recunoscut datorită prezenţei arterelor coronare. Ambele şarturi interventriculare se întâlnesc anterior la nivelul incizurii apicale (incisura apicis cordis).

se proiectează în dreptul ventriculului stâng. Ele contribuie. inelul atrio-ventricular stâng. Vârful piramidei ventriculare coincide cu vârful inimii (apex cordis) şi este format în mod normal de ventriculul stâng. căreia i se disting o bază. Atriile (atria cordis) au forma unui cub. unde se întretaie şanţul transversal (interatrioventricular) cu şanţul longitudinal (interatrial şi în continuare cu cel interventricular) poartă denumirea de „răscrucea inimii” (crux cordis) sau „răspântia septală Condorelli”. cu incidenţa aproape perpendiculară pe axa ventriculară. sunt în număr de patru. Şanţurile inimii delimitează la exterior compartimentele inimii. situat mai sus. Punctul de pe peretele posterior al inimii. Proiecţia acestui plan pe peretele anterior al toracelui urmează direcţia unei linii oblice care uneşte a lll-a articulaţie condro-sternală stângă cu a Vl-a articulaţie condro-sternală dreaptă. dar ele nu se găsesc la acelaşi nivel: inelul atrio-ventricular stâng ocupă o poziţie mai înaltă în comparaţie cu inelul drept. Atriul stâng (atrium sinistrum) are axa principală orientată transversal şi contribuie în cea mai mare măsură la formarea peretelui posterior al inimii. . 7) (ventriculi cordis) formează în ansamblu o piramidă. reprezentate de cei doi ventriculi şi cele două atrii. la formarea bazei inimii. Baza ventriculilor corespunde planului fibros denumit şi "planul valvular" sau "planul ventil" al inimii. fiind perpendiculară pe axul longitudinal al inimii.Aceste două inele atrio-ventriculare sunt dispuse într-un plan denumit "planul fibros al inimii". inferioară sau diafragmatică şi laterală stângă sau pulmonară. se proiectează în dreptul atriului drept. situat mai jos. Atriul drept (atrium dextrum) este foarte convex în sens posterior şi spre dreapta. Ventriculii (fig. Privit din incidenţa posteroanterioară. un vârf şi trei feţe. Feţele piramidei ventriculare corespund feţelor inimii: anterioare sau stemo-costală. două de intrare şi două de ieşire. Orificiile inimii. Axa sa mare este orientată vertical. în timp ce inelul atrioventricular drept. situate în planul valvular (sau planul ventil) al inimii. deoarece în perimetrul său se găsesc dispuse orificiile de intrare şi de ieşire ale ventriculilor. prin faţa lor posterioară.

8 – Anatomia chirurgicală a inimii: valvele şi arterele coronare .Fig. 7 – Cordul: configuraţie externă şi a ventriculilor Fig.

prin care circulă sânge venos. orificiului mitral (ostium atrio-ventriculare sinistrum) şi la dreapta. Aceste cavităţi sunt situate una la dreapta septului.Fig. prin care circulă sânge arterial. la presiune joasă. iar cavităţile omonime ale inimii sunt separate printr-un perete despărţitor format din septul interatrial şi septul interventricular. Atriul stâng formează împreună cu ventriculul stâng "inima stângă". care împreună poartă numele de "septul inimii" (septum cordis). formând "inima stângă". Astfel atriul drept formează împreună cu ventriculul drept „inima dreaptă”. reprezentând "inima dreaptă" şi cealaltă. . Peretele septal desparte inima în două jumătăţi complet separate în mod normal una de alta. Orificiile de ieşire ventriculo-arteriale corespund orificiului aortei (ostium aortae) pentru ventriculul stâng şi orificiului trunchiului arterei pulmonare (ostium trunci pulmonalis) pentru ventriculul drept. orificiului tricuspidal (ostium atrio-ventriculare dextrum). la stânga septului. 9 – Anatomia chirurgicală a inimii – vedere radiologică anterioară Orificiile de intrare atrio-ventriculare corespund la stânga. Configuraţia cavităţilor inimii Inima este un muşchi cavitar cu patru camere (cor quadricameratum). la presiune înaltă.

De formă semieliptică. o porţiune intermediară. I se disting două feţe: . subţire (în medie 2. Septul membranos are formă ovalară cu axul mare orientat antero-posterior. face joncţiunea cu septul interventricular. septul interatrial. Septul interventricular (septum interventriculare) are forma unui triunghi a cărui bază corespunde septului interatrial. prin dezvoltarea sa embriologică şi prin poziţia sa strategică. care uneşte peretele posterior şi cel superior al atriilor cu peretele lor anterior iar mai jos. peretele care desparte inima dreaptă de cea stângă (septum cordis) este format din trei părţi: a. situat pe un plan anterior şi uşor deviat spre dreapta.septul interatrial. Porţiunea musculară reprezintă aproximativ 9/10 din suprafaţa totală a septului interventricular. b. Septul interatrial nu se găseşte în acelaşi plan sagital cu septul interventricular. porţiunea membranoasă nu depăşeşte în mod normal 10-12 mm în lungime şi 7-8 mm în lăţime. situat pe un plan posterior şi uşor deviat spre stânga şi .septul interventricular. prin intermediul septului "intermedium". denumit şi orificiul tricuspidian. Septul interventricular conţine o porţiune musculară (pars muscularis) mai extinsă şi o porţiune membranoasă (pars membranacea). cu care se continuă prin septul intermedium. Porţiunea membranoasă reprezintă doar 1/10 din suprafaţa totală a septului interventricular. cu structură fibro-musculară. Septul interatrial (septum interatriale) se prezintă ca o membrană patrulateră. membranoasă (pars membranaceea). Anatomic. Comunicarea între atriul şi ventriculul stâng se stabileşte prin orificiul atrio-ventricular stâng (ostium atrioventriculare sinistrum). Decalajul dintre aceste două planuri este completat de septul membranos.Comunicarea între atriul şi ventriculul drept se stabileşte prin orificiul atrio-ventricular drept (ostium atrioventriculare dextrum).5 mm). între: . septul interventricular. o punte de legătură cu structură strict membranoasă. Septul membranos (septum membranosum) realizează. denumit şi orificiul mitral. şi c.

Versantul drept al septului mebranos serveşte ca zonă de inserţie pentru cuspida medială (septală) a valvei atrioventriculare drepte (fig.. şi superior. a cărui limită inferioară coincide cu inserţia comisurii mijlociu. Fig. .stângă. 10 –Septul membranos Deoarece inserţiile acestor două valve pe septul membranos se găsesc la niveluri diferite (valva tricuspidă fiind inserată la un nivel inferior faţă de valva mitrală). întregul perete despărţitor al septului membranos a fost împărţit în trei sectoare topografice:   tricuspide. în mare parte. interatrial. ventriculară – corespunde ventriculului stâng şi care este mascată. atrio-ventricular. 10). de cuspa anterioară a valvei mitrale şi . Versantul stâng al acestui sept serveşte ca zonă de inserţie doar pentru comisura medială a valvei atrioventriculare stângi (fig 10).dreaptă – care corespunde porţiunii inferioare a atriului drept şi porţiunii superioare a ventriculului drept. cuprins între inserţiile valvei mitrale şi ale celei mediale a valvei mitrale.

De reţinut că septum intermedium este sediul nodului atrio-ventricular (Aschoff-Tawara). 11 – anatomia chirurgicală a cordului În afara septului membranos restul septului interventricular se continuă cu septul interatrial prin intermediul septului intermedium. Termenul de septum intermedium se aplică teritoriului cuprins între septul interventricular supratricuspidal şi limbul inferior al fosei ovale dublat de ligamentul Todaro. tricuspide. joacă un rol esenţial în morfogeneza inimii. Pe acest schelet de rezistenţă se fixează cea mai mare parte din grosimea pereţilor inimii care formează muşchiul cardiac. alături de restul structurilor conjunctive conectate la sept. . 12). Cu fiecare sistolă forţa de contracţie a miocardului este preluată de scheletul fibros care. prin parametrii săi de stabilitate asigură efectuarea ciclului cardiac. Întradevăr. încă din perioada embrionară. respectiv inelele orificiilor atrio-ventriculare şi ventriculo-arteriale. situat dedesubtul inserţiei cuspei septale a valvei Fig. alcătuiesc împreună scheletul fibros al inimii (fig. centrul fibros se identifică cu plicatura (creasta) bulbo-ventriculară a tubului cardiac care. inferior interventricular. prin poziţia sa strategică. trigonul fibros stâng şi tendonul fibros al conului pulmonar. Septul membranos cu centrul fibros al inimii.

. iar la interior prin creasta terminală. superior. datorită multiplelor coloane musculare care formează muşchiul pectinat. Peretele lateral al atriului drept este concav şi are aspect neregulat. Datorită participării sale la constituirea atât a septului interatrial. Are forma unui cub şi ca atare. cât şi a celui interatrio-ventricular. Atriul drept (atrium dextrum) este situat posterior şi deasupra ventriculului drept. La exterior. Peretele medial al atriului drept corespunde spetului. faţa septală a atriului drept este mai întinsă decât faţa septală a atriului stâng. medial. încrucişează transversal peretele lateral al atriului şi converg spre trigonul muscular atrial. 12 – scheletul fibros al inimii Configuraţia internă a atriului drept Fiecare compartiment al inimii ocupă o anumită poziţie şi desfăşoară conform cu configuraţia sa morfologică interioară o anumită funcţie. peretele lateral este separat de peretele posterior (sinusal) prin şanţul terminal. Fascicolele muşchiului pectinat se întind în formă de evantai de la creasta terminală. anterior şi posterior. de care se fixează. i se disting şase pereţi: lateral. didactic. inferior.Fig.

. Inelul fosei ovale este întărit de două fascicule cunsocute sub denumirea de fasciculul limbic (limbus fossae ovalis) superior şi inferior: . Aceasta este porţiunea din peretele atrial drept care. faţa septală a atriului drept prezintă o depresiune ovală. Între fosa ovală şi vărsarea venei cave superioare se găsesc mici orificii (foramina venorum minimarum). în a cărui grosime este înglobat nodul atrioventricular Aschoff-Tawara. în condiţiile unui anevrism Valsalva. corespunzătoare venelor auriculare (venele Thebesius). cu realizarea unui şunt arterio-venos. Tendonul lui Todaro întăreşte marginea inferioară a fasciculului limbic inferior. iar vârful centrului fibros. În porţiunea mijlocie. sub forma unei proeminenţe care poartă numele de „torus aorticus”. semitransparent şi poartă numele de membrana fosei ovale sau septul oval. mem brana fosei ovale provine din contopirea endocardului celor două atrii şi poartă numele de "porţiunea membranoasă a septului interatrial". se desprinde din peretele sinusului venos. denumit "limbul fosei ovale" (limbus fossae ovalis) sau "inelul Vieussens" (anulus ovalis). de-a lungul căreia se insera şi cornul antero-medial al valvei Eustache. denumită "fosa ovală" (fossa ovalis). se poate perfora şi stabili astfel o fistulă între aortă şi cavitatea atriului drept. La nivelul fosei ovale septul interatrial este subţire. care delimitează partea superioară a fosei ovale.Pe acest perete. Baza acestui triunghi corespunde sinusului coronar. . în porţiunea sa antero-inferioară valva semilunară posterioară a aortei bombează în cavitatea atriului drept.Fasciculul limbic superior. Lipsită de fibre musculare.Fasciculul limbic inferior. Între această margine şi creasta interventriculară supratricuspidiană se interpune porţiunea din septul intermedium. mai aproape de partea superioară a crestei terminale şi se termină în centrul fibros al inimii. deasupra centrului fibros. care delimitează partea inferioară a inelului fosei ovale se termină de asemenea în centrul fibros al inimii. Ea este delimitată de un burelet arciform. care se varsă direct în cavitatea atrială dreaptă.

unde se împarte în două ramuri: dreaptă şi stângă. 13 – cordul – secţiune anterioară Fig. La acest nivel extremitatea distală a nodului Aschoff-Tawara are o dispoziţie longitudinală. . 13 – cordul – secţiune oblică anterioară-stângă Nodul Aschoff-Tawara se aliniază în lungul unei drepte care uneşte sinusul coronar cu centrul fibros. Ea străbate porţiunea atrio-ventriculară a septului membranos şi ajunge deasupra porţiunii musculare a septului interventricular.Fig.

prin orificiul Botal. Orificiul sinusului coronar este prevăzut de asemenea cu o valvula foarte subţire. Orificiul sinusului coronar formează baza triunghiului cuprins între tendonul Todaro şi creasta supratricuspidală a septului ventricular. în atriul stâng. în vecinătatea directă cu crux cordis. la delimitarea sinusului. care îl separă de faţa septul interatrial. ea este destul înaltă şi are rolul de a dirija sângele din vena cavă inferioară. subţire.posterior. Limita inferioară a peretelui superior al atriului drept corespunde inelului atrioventricular drept. Între sinusul subeustachian Keith şi sinusul atrial posterior His drept. triunghi în care este dispus nodul AschoffTawara. unde se termină. Valvula Eustache. care participă. Peretele superior al atriului drept se găseşte înclinat în pantă de sus în jos şi are forma unui patrulater la care se distinge: . denumită valvula sinusului coronar sau valvula Thebesius.o margine medială. La făt însă. . care participă la delimitarea sinusului atrial posterior His. subeustachian Keith.5-1 cm în diametru. în timp ce în partea superioară această limită coincide cu orificiul de . .Inserţia cuspei septale a valvei tricuspide delimitează septul atrio-ventricular de porţiunea membranoasă a septului interventricular. El prezintă doi versanţi: . deseori fenestrată. El se deschide sub orificiul venei cave inferioare. Partea declivă a sinusului subeustachian se continuă medial cu sinusul venos coronar.o margine laterală. alături de peretele lateral. Marginea anterioară a acestui orificiu serveşte la inserţia valvulei Eustache şi formează "valvula venae cavae inferioris". Orificiul sinusului coronar măsoară 0. îşi pierde la adult semnificaţia de valvă care dirijează şi orientează curentul sanguin. se găseşte orificiul venei cave inferioare (ostium venae cavae inferior). care îl separă de faţa medială a urechiuşei drepte.anterior. Peretele inferior al atriului drept corespunde orificiului venei cave inferioare.

De aici ea se îndreaptă lateral. corespunzătoare . un mic "tuberculul Lower" (tuberculum intervenosum Loweri). cu care se găseşte în directă continuitate. corespunde zonei intercave a atriului drept. Acest orificiu este avalvulatşi în faţa lui se săseşte orificiul de intrare al urechişei drept. vine în raport în partea sa proximală cu porţiunea ascendentă a crosei aortei şi cu recesul interaortico-cav iar în cea distală cu bulbul aortei şi cu originea arterei coronare drepte. dispusă lateral. Zona intercavă reprezintă o fâşie din peretele posterior al atriului drept cuprinsă între septul interatrial. pe care îl ocoleşte. Vârful crestei terminale se continuă şi spre vârful auriculului drept. la nivelul centrului fibros al inimii. denumită şi "sinus venarum" (sinus venarum cavarum). zona intercavă (sinus venarum cavarum) ia naştere din sinusul venos primitiv. trei orificii. şi creasta terminală. de unde se continuă cu o creastă membranoasă care formează valvula Eustache. creasta terminală coboară vertical până la orificiul venei cave inferioare. la distanţă egală de orificiile celor două vene cave. trece înaintea orificiului venei cave superioare.deschidere a venei cave superioare (ostium venae cavae superioris). şi se termină printr-o prelungire. Vârful crestei terminale începe din partea stângă a venei cave superioare de la un punct care corespunde la exterior unghiului auriculo-cav. Acest prim segment din traiectul crestei terminale formează porţiunea sa transversală şi are o deosebită importanţă practică. alături de bandeleta inferioară a fosei ovale. Creasta terminală (crista terminalis His) corespunde la exterior unui şanţ denumit şanţul terminal (sulcus terminalis). Peretele posterior prezintă. de care se leagă printr-o bandeleta musculară. deoarece în grosimea sa se găseşte situat nodul sinusal Keith-Flack. Aceasta. Faţa superioară a atriului drept este netedă şi ca atare se delimitează greu de faţa septală. De la nivelul orificiului venei cave superioare. Din punct de vedere embriologic. Peretele posterior al atriului drept (sau postero-superior) este neted. pe care se insera. în care se deschid. după resorbţia peretelui. situat medial. Această valvula înconjură marginea anterioară a orificiului venei cave inferioare. şi se plasează în dreapta lui. care poartă numele de "tenia saginată" .

căruia îi formează limita inferioară. inserţia valvei se găseşte pe un plan inferior. favorizează golirea sângelui prin orificiul de comunicare atrio-ventricular. mai ales că. Dinspre cavitatea atrială. ci este înclinată cu aproape 45° oblic: de sus în jos. şi care poartă denumirea de "porţiunea supratricuspidiană" a septului interventricular. Trebuie menţionat că valva tricuspidă nu se găseşte în acelaşi plan cu peretele anterior al atriului drept. acest orificiu are un aspect infundibuliform foarte evazat. dinainte înapoi şi dinafară înăuntru. situat ventral. Aceasta are o deosebită importanţă pentru trasarea liniei de incizie în cazul unui transplant de inimă. Ca urmare. deoarece în vecinătate de crux cordis. La embrion. ca şi valvula Eustache. cu care realizează un unghi de 15°. creasta terminală delimitează sinusul venos. Inserţia bazală a cuspei septale nu coincide în întregime cu baza septului ventricular. atât la donator. Peretele anterior al atriului drept (sau antero-inferior) corespunde orificiului valvei tricuspide. inferioară şi septală. care rămâne deasupra inserţiei valvei septale a tricuspidei. la obturarea căruia participă trei cuspe: anterioară. Porţiunea dorsală (sinusală) este irigată de vasa vasorum şi nu direct de artere coronare. vena cavă inferioară şi sinusul venos coronar. situat dorsal. de atriul primitiv. derivă din valva venoasă dreaptă. După orientarea pereţilor distingem: . situat deasupra ventriculului stâng. mai intervine şi poziţia înclinată a inimii pe diafragm. care drenează în atriul drept. Creasta terminală. cât şi la receptor. Configuraţie cavităţii atriului stâng Atriul stâng (atrium sinistrum) are forma unui cub.la trei vene: vena cavă superioară. se delimitează o porţiune din peretele septului interventricular muscular. Partea transversală a crestei terminale ia naştere din septum spurium. Această porţiune face parte din peretele septal al atriului drept şi vine în raport nemijlocit cu sinusul coronar. în timp ce muşchii pectinaţi derivă din atriul primitiv. la optimizarea fazei de golire a atriului drept. Această poziţionare înclinată a valvei tricuspide.

Peretele posterior. convex spre interiorul cavităţii. Peretele anterior delimitează cu pediculul arterial al inimii sinusul transvers Theile. Forma orificiilor venelor pulmonare este uşor eliptică.Peretele superior. Peretele inferior al atriului stâng este o continuare a peretelui său posterior. dinainte înapoi şi uşor din afară înăuntru. redus la acest nivel doar la o bandă îngustă din peretele atrial care vine în contact cu diafragmul. poziţie favorizată şi de înclinarea diafragmei care. Peretele anterior. suprapuse parţial. Valva mitrală capătă astfel. . iar ca poziţie ele sunt de fiecare parte. de asemenea neted. împreună. se continuă în partea sa laterală cu auriculul stâng. orificiile venelor pulmonare din stânga se găsesc la un nivel superior faţă de cele corespunzătoare din dreapta. prezintă trei segmente:   două laterale. un segment mijlociu. la nivelul căruia se deschid orificiile venelor pulmonare. mai bombat. corespunde orificiului valvei mitrale (ostium atrioventriculare sinistrum). în ansamblul său. ca localizare. Din cauza poziţionării oblice a valvei mitrale în plan sagital cu aproape 45° se face că deschiderea atrio-ventriculară stângă să empieteze şi asupra marginii inferioare a feţei anterioare a atriului stâng. o poziţie intermediară cu orientare oblică de sus în jos. care este neted şi la exterior vine în raport cu bifurcaţia trunchiului arterei pulmonare. Restul peretelui inferior al atriului stâng. corespunzător esofagului. Peretele medial corespunde septului interatrial pe care se găseşte fosa ovală (fossa ovalis). De asemenea. sporesc golirea atriului stâng în cursul diastolei. drept şi stâng. prin intermediul sinusului coronar.

Configuraţia cavităţii ventricolului drept VD are forma unei pirmamide triunghiulare. La baza urechiuşei stângi există un şanţ destul de profund. trabeculată. iar latura sa stângă inserţiei benzilor musculare septale ale acestuia. Limita de demarcare între aceste două porţiuni are forma literei „V”. căreia i se disting trei pereţi (anterior. care marchează la exterior limita dintre urechiuşă şi atriul stâng. în timp ce partea anterioară a acestei margini. venind în contact cu trunchiul arterei pulmonare. determină pe suprafaţa acesteia un repliu adiposo-pericardic. aproape netedă.Peretele lateral se prezintă neted în partea sa posterioară iar în partea anterioară el oferă o zonă de inserţie pentru urechişa stângă. Latura dreaptă a acestui V corespunde inserţiei benzilor musculare parietale a conoseptului. împreună cu trunchiul arterei pulmonare. corespunzătoare camerei de recepţie-ejecţie a VD. Faţa intracavitară a peretelui anterior a VD este uşor concavă şi din punct de vedere anatomic prezintă două porţiuni:   superioară. o bază şi un vârf. Din vârful muşchiului papilar anterior se desprind 10-12 cordaje tendinoase care se inseră unele pe marginea liberă a cuspei anterioare a valvei tricuspide iar altele direct pe inelul fibros atrioventricular drept. Jumătatea posterioară a auricului stâng. După modul de orientare a sistemului trabecular se individualizează două zone: una situată sub ramura dreaptă a V-ului şi alta sub . patul auriculului stâng. care-i formează baza. în vecinătatea şanţului atrioventricular. Pnctul în care vârful V-ului întâlneşte peretele anterior al VD corespunde cu inserţia muşchilui papilar anterior şi cu inserţia bandeletei septomarginale. Marginea superioară a urechiuşei stângi este mai groasă decât a celei drepte. cu vârful orientat anterior. Urechişa stângă se prezintă ca un diverticul alungit şi mult mai îngust decât cel din partea dreaptă. Faţa sa anterolaterală vine în raport cu pericardul iar cea posteromedială. denumit repliu prepulmonar. concavă maschează originea trunchiului arterei pulmonare şi arterei coronare stângi. trei margini. marea venă coronară şi artera circumflexă. Acesta delimitează. se apropie mult de artera pulmonară stângă şi vena pulmonară superioară stângă. septal şi inferior). corespunzătoare conului subpulmonar (infundibulum) inferioară. Marginea inferioară a urechiuşei stângi are aspect crenelat şi acoperă.

Ea poartă denumirea de linia joncţională conoventriculară şi corespunde la ostium bulbi. infundubulară şi trabeculară. Situat imedeat sub creasta supraventriculară muşchiul Lancisi .ramura stângă a acestuia. dintre care se distinge muşchiul papilar al conului arterial Lushka sau muşchiul Lancisi (muşchiul papilar intern). Porţiunea sinusală (sinus septum) reprezintă partea netedă din peretele septal al VD. ea oferă puncte de inserţie pentru mai mulţi minipilieri. Prelungirea sa parietală dreaptă delimitează cu cuspida anterioară a valvei tricuspide şanţul valvulo-bazal. de unde şi denumirea de pintene Wolff sau creasta supraventriculară Hiss. Limita dintre sinus septum şi septul trabecular este imprecisă. Creasta supraventriculară se prezintă ca o bandă musculară dispusă deasupra septului membranos interventricular între valva tricuspidă şi valvulele semilunare pulmonare. La formarea acestuia participă elemente dispuse în semicerc: anterolateral – prelungirea parietală a crestei supraventriculare (crista supraventricularis) iar anteromedial – prelungirea septală a crestei supraventriculare cu trabecula septomarginală şi muşchiul papilar anterior. netedă. care vine în raport cu valvula septală a tricuspidei şi cu cordajele tendinoase ale acesteia. Peretele medial (septal) al VD corespunde septului interventricular (SIV) iar din punct de vedere anatomic i se disting trei porţiuni: sinusală. Creasta supraventriculară proemită în cavitatea ventriculară ca un pintene. Porţiunea trabeculară ocupă restul SIV. dispusă între creasta supraventriculară şi valvulela pulmonară. Porţiunea trabeculară a VD ocupă restul SIV. cu rolul de a dirija sângele în sistolă din regiunea apicală în direcţia conului subpulmonar. Porţiunea infundibulară (sau conoseptul) este partea din SIV. Inelul orificliului infundibular (ostium infundibuli) se găseşte la graniţa dintre camera de recepţie şi camera de ejecţie. Limita dintre conosept (porţiunea infundibulară) şi celelalte porţiuni septale este dată de o linie imaginară care uneşte marginea superioară a septului membranos interventricular cu baza muşchiului papilar al conului pe care îl traversează.

Trabecula septomarginală Tandler (trabecula septomaginalis sau bandeleta ansiformă Poirier) se prezintă ca o formaţiune trabeculară de gradul II. şi anume la baza muşchiului papilar anterior. mai ales în porţiunea subiacentă orificiului aortic şi vine în contact cu cuspida anterioară a valvei mitrale. un vârf . după părerea unor autori. Marginea anterosuperioară este concavă şi netedă iar din cea posteroinferioară se desprind numeroase colonete care se fixează prin intermediul sistemului trabecular de peretele anterior şi septal al VD. Faţa medială a ventriculului stâng corespunde septului interventricular. Alţii îl aseamănă mai curând cu o prismă triunghiulară. care . căreia i se disting 2 extremităţi şi 2 margini. paralele cu axul inimii. căreia i se descriu o bază. brăzdată de numeroase coloane trabeculare de gradul II şi III primeşte inserţia muţchiului papilar inferior şi a rădăcinilor sale. trei pereţi (medial. Faţa sa interioară. Configuraţia cavităţii ventricolului stâng Ventriculul stâng are. posterioară şi laterală).emite 5-8 cordaje tendinoase. Vârful VD corespunde porţiunii cavernoase sau trabeculare a cavităţii ventriculare. cealaltă extremitate se fixează sub linia joncţională conoventriculară. Cordojele tendinoase provenite de pe vârful pilierului inferior se inseră în evantai pe cuspa posterioară şi anterioară a tricuspidei. Baza VD prezintă două orificii: atrioventricular (tricuspidian) şi ventriculo-arterial (pulmonar). Pe acest perete se pot vedea uneori striuri longitudinale. spre stânga şi înainte. Una din extremităţi este fixată de peretele anterior al ventricolului. Bandeletei ansiforme îi revine un rol important în dirijarea curentului sangvin din camera de admisie a VD spre cea de ejecţie la trecerea de la faza diastolică la cea sistolică. cucare se continuă. în jos. Aceasta are orientare oblică. la baza inserţiei muşchiului papilar al conului pulmonar şi la creasta supraventriculară. formă cilindrică. anterior şi posterior) şi trei margini (anterioară. care se fixează pe marginea liberă a cuspei anterioare şi a celei septale a valvei tricuspide. cu care se continuă. Peretele inferior al VD corespunde diafragmului. Ea este netedă.

Este uşor concav şi prevăzut cu un sistem trabecular. corespunde feţei pulmonare a inimii. în schimb. 14 – cordul – secţiune pe axa scurtă Porţiunea din peretele lateral al ventriculului stâng corespunzătoare marginii obtuze a inimii. Baza de fixare a pilierului anterior este puternic ancorată în sistemul trabecular. Peretele posterior al ventriculului stâng este mult mai aplatizat decât cel anterior. cu suprapunerea feţei convexe a pilierului anterior peste faţa uşor concavă a celui posterior. reducerea spaţiului interpapilar determină apropierea muşchilor papilari. mai corect. În diastolă. Astfel. Acestui spaţiu îi revine un rol funcţional important în cursul desfăşurării succesive a fazelor revoluţiei cardiace.corespund traiectului fasciculului His-Kent. antero-lateral. ale cărui travee. prin intermediul sistemului joncţional trabecular. orientat în sensul căii sale de ejecţie. El este de asemenea trabeculat şi prezintă în apropiere de peretele septal inserţia muşchiului papilar posterior. Peretele anterior sau. ocupă spaţiul dintre inserţia muşchilor papilari şi a fost denumita "spaţiul interpapilar". Ca şi în cazul pilierului anterior. în stratul compact al miocardului ventricular stâng. din care se detaşează muşchiul papilar anterior. în . dispuse longitudinal. Fig. la începutul sistolei ventriculare stângi. în faza izovolumetrică. baza sa de fixare este puternic ancorată. Restul suprafeţei septale a ventriculului stâng este brăzdat de un sistem trabecular. coboară spre vârful cavităţii ventriculare stângi.

sus. Baza ventriculului stâng prezintă două orificii: . stângă şi posterioară ). Sinus septum este delimitat: . paralel cu desfăşurarea spaţiului interpapilar. de septul anterior. şi posterioară -cuspis posterior). şi . Vârful fiecărui pilier este prevăzut cu 2-3 mici mameloane.orificiul atrio-ventricular. Cordajele care provin de pe pilierul anterior se fixează pe jumătatea laterală a celor două cuspe ale valvei mitrale. de septul membranos. muşchii papilari se îndepărtează iar volumul intraventricu ar creşte. . sau chiar jumătatea superioară. denumit "canalul subaortic Marc See". prevăzut cu trei valvule semilunare (dreaptă. . Din punct de vedere morfologic. Spre deosebire de cavitatea ventriculului drept. Mişcarea de pendulare a muşchilor papilari în cursul activităţii sistolo-diastolice a celor doi ventriculi se desfăşoară pe o orbită eliptiformă. truncală şi trabeculară. Porţiunea sinusală. ca şi cea a ventriculului drept. este netedă şi corespunde feţei septale a cuspidei anterioare a valvei mitrale. Această elipsă este înclinată paralel cu planul fibros valvular bazal (planul ventil) şi a fost denumită "planul papilar''. care trece prin baza de inserţie a celor patru pilieri.orificiul ventriculo-arterial. aortic. prevăzut cu două cuspide (anterioară . bazală a septului muscular. în parte. Vârful ventriculului stâng corespunde în mod normal vârfului inimii.cuspis anterior. La formarea acestuia participă doar un rudiment al .faza de umplere rapidă. care se continuă cu infundibulul sau conul pulmonar. suprafaţa endocavitară a ventriculului stâng prezintă. situată pe faţa septală a ventriculului stâng (sinus septum). iar cordajele care provin de pe pilierul posterior se fixează pe jumătatea medială a cuspelor valvei mitrale şi. de partea trabeculară a septului muscular.antero-superior. Ea reprezintă treimea. ventriculul stâng nu este prevăzut cu un con subaortic propriu-zis ci doar cu un canal scurt. pe inelul vaivular fibros. mitral.postero-inferior. trei porţiuni distincte: sinusală. din care se desprind cordaje tendinoase destinate valvei mitrale.

Porţiunea truncală. poartă denumirea de "trigonul fibros drept". Porţiunea trabeculară de pe faţa stângă a septului interventricular ocupă numai 1/3 din peretele septului muscular. Septul anterior corespunde unui teritpriu triunghiular. septul anterior. subaortică. denumit şi "canalul Marc See". Spaţiul aortic intervalvular stâng este cuprins între valvula semilunară posterioară şi cea stângă. În felul acesta. situată sub jumătatea anterioară a valvulei semilunare stângi. Spaţiul aortic intervalvular anterior este cuprins între valvula semilunară dreaptă şi stângă şi este în continuitate directă cu inserţia fibrelor musculare ale miocardului. El serveşte ca loc de inserţie pentru porţiunea corespunzătoare musculară a peretelui ventricular stâng. poartă denumirea de "trigonul fibros stâng". Porţiunea din trunchiul subaortic. Spaţiul mitroaortic este cuprins între spaţiul aortic intervalvular stâng şi câte o jumătate din spaţiile semilunare adiacente cu cuspa mitrală anterioară. drept şi stâng) şi spaţiul mitro-aortic. Valvele cardiace asigură unidirecţionarea fluxului sanguin prin inimă. cu care constituie "balamaua mitro-aortică". situat sub jumătatea posterioară a valvulei semilunare drepte a aortei. . situată sub jumătatea anterioară a valvulei semilunare posterioare.cono-trunchiului subaortic (reprezentând septul anterior al trunchiului subaortic) şi cuspida anterioară a valvei mitrale. cuprinde: spaţiile aortice intervalvulare (trigonul intervalvular anterior. împreună cu trunchiul subaortic şi cu faţa septală a cuspei mitrale anterioare delimitează recesul subaortic. jumătatea anterioară a vaivulei semilunare stângi se continuă direct cu miocardul parietal. Partea din trunchiul subaortic. Spaţiul aortic intervalvular drept este cuprins între valvula semilunară posterioară şi cea dreaptă. septul anterior corespunde conoseptului infundibulului pulmonar. Sinus septum. Spaţiul aortic intervalvular drept se continuă în jos cu septul membranos. Privit dinspre ventriculul drept. Spaţiul aortic intervalvular stâng se continuă în jos cu balamaua mitro-aortică.

denumit din acest motiv şi "planul ventil". închiderea şi deschiderea orificiilor atrio-ventriculare şi a celor ventriculo-arteriale. Celelalte două valave corespund comunicărilor ventriculo-arteriale şi poartă numele de: valva trunchiului pulmonar (valva trunci pulmonalis). şi circulaţia sistemică (sau "marea circulaţie").valva atrio-ventriculară dreaptă sau tricuspidă (valva atrioventricularis dextra sive tricuspidalis). în funcţie de fazele revoluţiei cardiace. Din aceste valve. 15 .Substratul morfologic al aparatului valvular al inimii este reprezentat de supape. Fiecare valvă este formată din câte un inel fibros şi dintr-un sistem de valvule care asigură. Fig.valva atrio-ventriculară stângă sau mitrală (valva atrioventricularis sinistra sive mitralis). . şi valva aortei (valva aortae). Aparatul valvular al inimii este reprezentat de patru valve cuprinse în planul bazal al inimii. care asigură în organism dirajarea sângelui pe două circuite distincte: circulaţia funcţională pulmonară (sau "mica circulaţie"). două sunt situate la nivelul orificiilor atrioventriculare (ostia atrioventricularia) şi poartă denumirea de: .

Valvulele atrio-ventriculare (cuspides atrioventriculares) au aspectul unor foiţe foarte fine. la care marginea liberă nu primeşte inserţii de corzi tendinoase. în timp ce marginea liberă primeşte inserţia a multiple corzi tendinoase (chordae tendineae). Valvulele ventriculo-arteriale au aspectul unor cuiburi de rândunică (valvulae semilunariae sive sigmoideae). Marginea lor fixă este aderentă de inelul orificiului atrio-ventricular. Fig. există o mare diferenţă între valvulele care aparţin valvelor atrioventriculare şi valvulele care aparţin valvelor ventriculo-arteriale. pe care unii le-au comparat cu nişte perdeluţe. 16 – funcţionarea valvelor cardiace .Morfologic.

de: vene. de aici.Arterele coronare – schemă Vascularizatia inimii este asigurată de arterele şi de venele inimii. Arterele coronare subepicardice au un traiect sinuos şi sunt însoţite. . La mecanismul de drenare a sângelui venos al inimii contribuie în mare parte şi contracţia miocardului ventricular. Acesta. nervi şi sunt înconjurate de ţesut adipos.17 . colateralele acestor artere se constituie în două sisteme drept şi stâng. Dispase iniţial subepicardic. Circulaţia de întoarcere a sângelui din miocard este asigurată în cea mai mare parte de venele tributare sinusului coronar. orientează sângele venos din zona subendocardică spre cea subepicardică şi. În funcţie de traiectul şi modul de distribuire. acţionând în cursul sistolei printr-un mecanism de mulgere. după un traiect mai mult sau mai puţin prelung ele pătrund în miocard ca vase profunde cu distribuţie intramurală şi subendocardică. Arterele inimii poartă numele de "artere coronare" şi sunt în număr de două: artera coronară dreaptă şi artera coronară stângă.Vascularizaţia cordului Fig. În traiectul lor intramural venele însoţesc arterele coronare. în sinusul coronar. vase limfatice. de-a lungul întregului lor parcurs.

Fig.Arterele coronare – vedere anterioară stângă Fig.18 .Arterele coronare – vedere laterală stângă .19 .

Arterele coronare – vedere oblică anterioară-stângă Fig.21 .Arterele coronare – vedere oblică anterioară-dreaptă .Fig.20 .

situat în apropierea septului interatrial. Dispuse în jurul sinusului coronar. sinusul coronar reprezintă porţiunea de venă cuprinsă între două valve: valva Vieussens. vena oblică a atriului stâng. Orificiul de vărsare a sinusului coronar. vena posterioară ventriculară stângă.Tranzitul total al sângelui prin miocard. . între acesta şi orificiul venei cave inferioare. care se găseşte la nielul orificiului de vărsare a sinusului coronar în atriul drept. şi valva Thebesius. El are o lungime de 3-5 cm şi este dispus în lungul şanţului atrio-ventricular stâng. serveşte în cursul abordării chirurgicale a regiunii. 22 Sinusul coronar (sinus coronarius) reprezintă porţiunea terminală a venei cardinale superioare stângi din stadiul embrionar. Fig. Maros) al cărui rol funcţional nu este încă pe deplin lămurit. ca punct de reper pentru localizarea sediului nodului atrio-ventricular. Sinusul coronar are forma unei ampule şi este mascat la acest nivel de un strat subţire de fibre musculare care provin din atriul stâng. de la ostiul arterelor coronare şi până la vărsarea sa în atriul drept prin sinusul coronar. vena interventriculară posterioară şi vena coronară dreaptă. Sinusul coronar este alimentat de cinci afluenţi: marea venă coronară. aceste fibre îi conferă un caracter de sfincter (T. comportă 4-6 revoluţii cardiace. în contact strâns cu peretele posterior al atriului stâng. care îl delimitează la origine de marea venă coronară (vena cordis magna). Anatomic.

R.A. Bejan L. 2008 7. 2. M. Fagaraşanu D. A. New York. 2005. Horvart T.A. 3.. Bucuresti. Horvat.. IV. T... 315.. sub redactia Popescu I.Bibliografie 1. Horvat. 27-48. 1984 6. C. Blevins. Wilcox. Cook.C. Ed. vol l 735-752. 2003. M. T. Elsevier Saunders.. L. H. Surgical Pathologx of the Mediastinum. 1999 . vol. Anderson. 5.R. Bueureş Editura Academiei Române. in Sindromul de vena cava superioară. Kanevo. Editura Universul. Comea. M. Ed Academiei romane. Anatomy of the Thorax. din Tratat de chirurgie. Găleşanu..B. Bejan. Raven Press. Lippinca Williams & Wilkins. în Sabiston & Spencer (editori C Surgery of the Chest. Surgical Anatomy of the Heart. (editori). 7th edition.. 1997. Marchevsky. Anatomia sistemului venos cav superior. R. E. Mediastinul. Bucureşti.. 6th edition. 4. Comea A. Bejan E: Bazele morfopatologice ale inimii în practica medico-chirurgicală. General Thoracic Surgery. Motas C: Anatomia chirurgicala a mediastinului. All. 2005..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful