P. 1
cap2

cap2

|Views: 4|Likes:
capitol 2
capitol 2

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Zaina Mihai Cristian on Jul 14, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/18/2014

pdf

text

original

1

1
Capitolul 2
Schemele echivalente şi
parametrii liniilor electrice
2
cp
I
a
I
b
I
c
I
cp
R
ca
R
ca
R
ca
R
a
V b
V
c
V
2.1. Rezistenţa electrică a LEA
Fie o linie electrică trifazată (a, b, c) la care se cunosc rezistenţele
conductoarelor de fază sau active notate R
ca
şi rezistenţa conductorului de
protecţie R
cp
. Se pot calcula rezistenţa de secvenţă pozitivă R
+
şi rezistenţa
de secvenţă zero R
0
.
2
3
R
+
corespunde rezistenţei unei faze în regim normal, adică cu
linia alimentată cu un sistem simetric sinusoidal de tensiuni de
succesiune pozitivă şi având sarcini echilibrate.
ca
a
a
cp c b a
R R
I
V
Z
I I I I
= ¬
=
= ¬ = + +
+
+
0 0
în regim normal de funcţionare
formulă generală pentru impedanţa de secvenţă
pozitivă
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
a c
a b
a a
I a I
I a I
I I
2
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
a c
a b
a a
V a V
V a V
V V
2
4
În regim de secvenţă zero, curenţii I
0
, identici prin cele trei faze, se
închid prin pământ, motiv pentru care la determinarea R
0
trebuie
considerată şi rezistenţa R
p
a căii de întoarcere prin pământ.
0
I
cp
R
ca
R
ca
R
ca
R
0
V
p
R
0
V
0
V
0
I
0
I
3I
0’
3I
0”
R
0
corespunde rezistenţei unei faze în regim de secvenţă zero,
determinat în mod obişnuit de scurtcircuitele nesimetrice, sistemul fiind
alimentat cu tensiuni sinfazice V
0
.
3
5
Se disting două situaţii:
a) Cazul LEA fără conductor de protecţie:
b) Dacă LEA este prevăzută cu conductor de protecţie, o parte din
curentul de secvenţă zero se închide prin conductorul de protecţie,
motiv pentru care la determinarea rezistenţei R
0
trebuie considerată în
paralel cu rezistenţa R
p
şi rezistenţa R
cp
:
cp ca
R R R 3
0
+ =
cp p
cp p
ca
R R
R R
R R
+
·
+ = 3
0
unde rezistenţa R
ca
este rezistenţa la
tensiune alternativă a conductorului
de fază.
ª
0
3I
cp
R
ca
R
p
R
'
0
3I
0
3I
R
p
este rezistenţa
căii de întoarcere
prin pământ.
( ) 1 . 2
( ) 2 . 2
6
în care: µ este rezistivitatea electrică a materialului în [Omm2/m];
- conductivitatea materialului, în [m/Omm2];
l - lungimea conductorului, în [m];
s - secţiunea conductorului, în [mm2];
În realitate, conductoarele sunt realizate sub formă de funie şi
mărimea R
cc
pentru un conductor cu lungimea l, este afectată de câteva
erori:
eroarea de lungime: în cazul conductoarelor funie, din cauza
răsucirii firelor, lungimea conductoarelor LEA e mai mare cu
2 - 3% şi la LEC cu 2 – 6%.
eroarea de secţiune: datorită folosirii în calcule a secţiunii
standardizate; secţiunile reale sunt de obicei mai mici decât cele
standardizate.
¸
s
l
s
l
R
cc
· ¸
= µ =
În general se cunoaşte rezistenţa unui fir dintr-un conductor la
tensiune continuă:
( ) 3 . 2 [O]
4
7
( ) | | 20 1
20 20
÷ u o + µ = µ
u
unde o
20
este coeficientul de
temperatură la 20
0
C [grd
-1
].
Rezistenţa la tensiune alternativă se
calculează luând în considerare
rezistenţa la tensiune continuă şi
efectele de proximitate (y
p
) şi pelicular
(y
s
):
| |
p s cc ca
y y R R + + = 1
( ) 4 . 2
( ) 5 . 2
variaţia cu temperatura a rezistivităţii materialului conductor
Ol
Al
Cu
Ol
Al
Cu
o
20
µ
(
¸
(

¸
· O
m
mm
2
o
20
o | |
1 ÷
grd
2
10 74 , 1
÷
·
2
10 941 , 2
÷
·
2
10 2 , 14
÷
·
00392 , 0
00403 , 0
0062 , 0
Pentru LEA se poate neglija efectul de proximitate pentru că fazele
se află la distanţe mari unele de altele;
- Efectul de suprafaţă (pelicular) se poate neglija pentru secţiuni mai
mici de pentru conductoare din Cu, respectiv pentru
la Al.
2
500 400 mm ÷
2
600mm
8
Rezistenţa căii de întoarcere prin pământ se poate calcula
conform formulei lui Carson:
unde este permeabilitatea solului care se poate considera
egală cu ;
este pulsaţia.
În general, pentru soluri normale se consideră
3
10
8
1
· · µ · e =
p
R
] / [ km O
µ
05 , 0 =
p
R ]. / [ km O
( ) 6 . 2
m H / 10 4
7
0
÷
· t = µ
f t = e 2
5
9
2.2. Reactanţa inductivă a LEA
Reactanţa inductivă a unui conductor din componenţa unei linii
electrice trifazate se determină cu relaţia:
unde: x
0
este reactanţa specifică;
l - lungimea conductorului.
Inductivitatea unui circuit este dată de raportul dintre fluxul care
străbate o suprafaţă care se reazămă pe acest circuit şi curentul din
contur; prin contur se înţelege circuitul de ducere şi de întoarcere a
curentului:
Inductivitatea este o mărime de material care depinde de materialul
conductor, de dimensiunea şi forma spaţială a circuitului şi de numărul
de spire. Inductivitatea nu depinde de mărimea curentului care trece prin
circuit.
În cele ce urmează se disting mai multe cazuri:
l x fL L X · = t = e =
0
2
] / [ km O
i
L
|
= ] [H
( ) 7 . 2
10
r
d l l
L L L
ext
12 0
int
ln
2 8 t
µ
+
t
µ
= + =
r
µ µ = µ
0
7
0
10 4
÷
t = µ
r
µ
m H /
d
12
1 2
pământ
Considerând cele două conductoare a fi fire masive, inductivitatea
acestora este alcătuită din inductivitatea internă şi inductivitatea externă,
corespunzătoare liniilor de câmp magnetic interioare şi exterioare:
unde: este permeabilitatea magnetică absolută;
permeabilitatea magnetică relativă;
- permeabilitatea magnetică a vidului
i. Inductivitatea ataşată unui conductor dintr-un sistem monofazat.
6
11
deci
e
r
r r
r
d l
e r
d l
r
d l
r
d l l
L
12 0
4
12 0
12 0 12 0 0
ln
2
ln
2
4
ln
2
ln
2 4 2
t
µ
=
·
t
µ
=
=
|
.
|

\
|
µ
+
t
µ
=
t
µ
+
µ
·
t
µ
=
µ
÷
unde este raza echivalentă a conductorului.
Vom distinge cazul conductoarelor din material nemagnetic si
cazul conductoarelor magnetice:
conductoare nemagnetice; rezultă că:
 se poate calcula r
e
pentru un singur conductor masiv cu relaţia
 pentru 7 fire
 pentru 19 fire
4
r
e r r
e
µ
÷
· =
1 = µ
r
r r
e
778 , 0 =
r r
e
725 , 0 =
r r
e
757 , 0 =
Pentru conductoarele nemagnetice, raza echivalentă este mai mică
decât cea în raport cu conductorul masiv.
e
r
d l
L
12 0
ln
2t
µ
= ¬ ( ) 8 . 2
12
Pentru conductoarele magnetice (Al – Ol) la:
 7 fire avem:
 19 fire :
r r
e
770 , 0 =
r r
e
812 , 0 =
Cu alte cuvinte, r
e
este mai mare la 19 fire decât la 7.
În general, pentru calcul se folosesc parametrii specifici:
e
e e
r
d
L
r
d
r
d
km km H L
12
12 12
4
lg 46 , 0
ln 2 , 0 ln 1 ] / [
2
10 4
=
= · ·
t
· t
=
÷
Reactanţa inductivă specifică:
] conductor şi / [ lg 1445 , 0
10 lg 46 , 0 50 2
12
0
3
12
0 0
km
r
d
x
r
d
L x
e
e
O =
¬ · · · t = e =
÷
[mH / km şi conductor]
( ) 9 . 2
( ) 10 . 2
7
13
ii. Inductivitatea ataşată unui conductor în cazul sistemului
trifazat cu un singur circuit
Pentru a putea defini un contur se introduce un conductor fictiv
N, situat la o distanţă Dx egală faţă de cele trei faze.
Dx
a
i
b
i c
i
c
o
n
d
u
c
t
o
r
f
i
c
t
iv
d
e

în
t
o
a
r
c
e
r
e
1
3 2
d
31 d
12
d
23
14
Fluxul magnetic total care înlănţuie conductorul a este:
c ac b ab a aa aN
i L i L i L + + = |
(
¸
(

¸

+ +
t
µ
= |
13 12
0
ln ln ln
2 d
Dx
i
d
Dx
i
r
Dx
i
l
c b
e
a aN
¬
( ) 11 . 2
Se disting două situaţii:
a) Cazul şi o încărcare simetrică a fazelor:
23 13 12
d d d = =
( )
(
¸
(

¸

÷
t
µ
=
(
¸
(

¸

+ +
t
µ
= |
12
0
12
0
ln ln
2
ln ln
2 d
Dx
r
Dx
i
l
d
Dx
i i
r
Dx
i
l
e
a c b
e
a aN
e
a aN
r
d
i
l
12 0
ln
2t
µ
= |
a
i ÷
e
a
r
d l
L
12 0
ln
2t
µ
=
¬ ¬
( ) 12 . 2
Expresia inductivităţii este aceeaşi ca şi în cazul sistemului
monofazat. Fluxul magnetic este în fază cu curentul i
a
, având un
fenomen pur inductiv; inductivitatea L
a
ataşată fazei a, va fi constantă
în timp.
8
15
b) Distanţele dintre conductoarele de fază sunt diferite .
În acest caz, fluxul total în mărimi instantanee nu mai este
proporţional cu curentul i
a
, iar acesta nu mai este defazat cu în
urma tensiunii. În această situaţie, inductivităţile nu mai pot fi definite
decât într-un spaţiu complex
adică nu mai avem o inductivitate L
a
ataşată fazei, care să fie
constantă în timp.
Pentru a soluţiona calculul inductivităţii se aplică o transformată
în complex expresiei (2.11), rezultând:
( )
23 12
d d =
2 / t
I
L
u
=
|
.
|

\
|
+ +
t
µ
= u
13 12
0
ln ln ln
2 d
Dx
I
d
Dx
I
r
Dx
I
l
c b
e
a aN
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
+ ÷ + |
.
|

\
|
÷ ÷ +
t
µ
= u
13 12
0
ln
2
3
2
1
ln
2
3
2
1
ln
2 d
Dx
I j
d
Dx
I j
r
Dx
I
l
a a
e
a aN
¬
16
unde
a c
a b
a a
I a I
I a I
I I
=
=
=
2
2
3
2
1
2
3
2
1
2
j a
j a
÷ ÷ =
+ ÷ =
¬
|
.
|

\
|
÷
·
t
µ
= u
12
13 13 12 0
ln
2
3
ln
2 d
d
j
r
d d
I
l
e
a aN
¬
|
.
|

\
|
÷
·
t
µ
=
12
13 13 12 0
ln
2
3
ln
2 d
d
j
r
d d l
L
e
a
Datorită expresiei inductivităţii complexe , impedanţa fazei devine:
a
L
a a a a
a
L j L R jL L j R Z
' ' ' ' ' '
) ( e + e + = ÷ e + =
Se constată pe de o parte creşterea rezistenţei de fază - care va
conduce la pierderi suplimentare de putere în linie şi pe de altă parte,
impedanţele de fază nemaifiind egale, apar căderi de tensiune diferite
pe faze, cu efect asupra funcţionării consumatorilor la capătul liniei.
( ) 13 . 2
9
17
iii. Inductivitatea ataşată unui conductor de fază pentru o linie
trifazată, simplu circuit, cu conductoarele transpuse.
DE CE transpunerea conductoarelor?
În practica proiectării LEA, pentru a obţine construcţii economice,
mai uşoare şi mai puţin înalte, s-au realizat stâlpi la care distanţele între
faze sunt diferite.
În aceste cazuri, când distanţele diferă
mult, inductivităţile ataşate fazelor a, b, c,
sunt diferite între ele; acest fapt determină
o nesimetrie a impedanţelor, respectiv a
tensiunilor de fază.
Aceasta produce perturbaţii în liniile
de telecomunicaţii sau LEA învecinate,
motiv pentru care se remediază prin
transpunerea conductoarelor de fază.
12
d
23
d
31
d
1 2 3
18
CE ESTE ŞI CUM se realizează transpunerea?
Distanţa pe care un conductor de fază ocupă cele trei poziţii pe stâlp,
s.n. CICLU DE TRANSPUNERE, iar distanţa între doi stâlpi de
transpunere s.n. PAS DE TRANSPUNERE.
S-a făcut o ultimă transpunere şi la capătul liniei, pentru ca faza a să se
afle în poziţia iniţială (pentru a evita confuzii la efectuarea de manevre în
exploatare).
I
a
I
c
I
b
a
b
c
a
b
c
a
b
c
l / 3 l / 3 l / 3
Secţiunea 1 Secţiunea 2
Secţiunea 3
stâlpi transpunere
12
d
13
d
21
d
23
d
31
d
32
d
I II III
capătul
liniei
10
19
Numărul ciclurilor de transpunere pe o linie, depinde de lungimea şi
tensiunea nominală a liniei, şi este dictat de necesitatea de a limita
influenţa liniilor de înaltă tensiune (Î.T.) asupra liniilor de telecomunicaţii.
În prezent la liniile de 110 kV se practică un singur ciclu de
transpunere, iar la 220 kV, 400 kV, în funcţie de lungimea liniei, între unu
si trei cicluri. Pentru ţara noastră, având în vedere lungimile liniilor de 400
kV, lungimea ciclului este de cca. 250 km.
Calculul inductivităţii la LEA cu conductoare transpuse
În cazul liniilor cu conductoare transpuse, inductivităţile pe cele trei
faze vor fi egale, iar pentru calculul lor se procedează astfel:
 se scrie fluxul total care înlănţuie, de ex., faza a, pentru cele trei
poziţii ale conductorului pe stâlp (I, II, III):
|
.
|

\
|
+ + ·
t
µ
= u
|
.
|

\
|
+ + ·
t
µ
= u
|
.
|

\
|
+ + ·
t
µ
= u
32 31
0
21 23
0
13 12
0
ln ln ln
3 2
ln ln ln
3 2
ln ln ln
3 2
d
Dx
i
d
Dx
i
r
Dx
i
l
d
Dx
i
d
Dx
i
r
Dx
i
l
d
Dx
i
d
Dx
i
r
Dx
i
l
c b
e
a
aN
III
c b
e
a
aN
II
c b
e
a
aN
I
20
 rezultă fluxul total:
|
.
|

\
|
+ + ·
t
µ
=
= u + u + u = u
DMG
Dx
i
DMG
Dx
i
r
Dx
i
l
c b
e
a
aN
III
aN
II
aN
I
aN
ln 3 ln 3 ln 3
3 2
0
e
a
e
a aN
r
DMG
i l
DMG
Dx
r
Dx
i l ln
2
ln ln
2
0 0
· ·
t
µ
= |
.
|

\
|
÷ · ·
t
µ
= u
Ţinând cont că 0 = + +
c b a
i i i se obţine
= · · =
3
31 23 12
d d d DMG distanţa medie geometrică între
conductoarele de fază ale unui circuit
unde:
e
a
r
DMG l
L ln
2
0
t
· µ
=
e
r
DMG
x lg 1445 , 0
0
=
[Ω / km şi conductor]
( ) 14 . 2
( ) 15 . 2
11
21
iv. Inductivitatea ataşată unui conductor de fază pentru o linie
trifazată, dublu circuit.
aN
III
aN
II
aN
I
aN
u + u + u = u
0 = + +
c b a
i i i
Se consideră că cele două circuite sunt identice din punct de vedere
constructiv şi al încărcării fazelor:
.
' a a
i i =
' b b
i i =
' c c
i i =
;
1 2 2 1 ' '
= d d ;
1 3 3 1 ' '
= d d ...
I II III
2 1 '
d
3 1 '
d
1 1 '
d
,
,
'
'
'
c
b
a
i
i
i
c
b
a
i
i
i
22
(
¸
(

¸

|
|
.
|

\
|
+ + +
|
|
.
|

\
|
+ + ·
t
µ
= u
' ' ' 1 2 3 2 2 2 21 23
0
ln ln ln ln ln ln
3 2 d
Dx
i
d
Dx
i
d
Dx
i
d
Dx
i
d
Dx
i
r
Dx
i
l
c b a c b
e
a
aN
II
(
¸
(

¸

|
|
.
|

\
|
+ + +
|
|
.
|

\
|
+ + ·
t
µ
= u
' ' ' 2 3 1 3 3 3 32 31
0
ln ln ln ln ln ln
3 2 d
Dx
i
d
Dx
i
d
Dx
i
d
Dx
i
d
Dx
i
r
Dx
i
l
c b a c b
e
a
aN
III
(
¸
(

¸

|
|
.
|

\
|
+ + +
|
|
.
|

\
|
+ + ·
t
µ
= u
' ' ' 3 1 2 1 1 1 13 12
0
ln ln ln ln ln ln
3 2 d
Dx
i
d
Dx
i
d
Dx
i
d
Dx
i
d
Dx
i
r
Dx
i
l
c b a c b
e
a
aN
I
|
.
|

\
|
·
t
· µ
=
2
1 0
ln
2 DMG
DMG
r
DMG l
L
e
a
¬
unde:
3
31 23 12
d d d DMG · · = este distanţa medie geometrică între
conductoarele de fază ale primului circuit;
distanţa medie geometrică între
conductoarele fazelor neomoloage.
÷ · · =
' ' '

3
3 3 2 2 1 1 2
d d d DMG distanţa medie geometrică între conductoarele
fazelor omoloage ale celor două circuite;
÷ · · =
' ' '

3
1 3 3 2 2 1 1
d d d DMG
( ) 16 . 2
12
23
v. Inductivitatea în cazul sistemelor trifazate cu conductoare de fază
fasciculate sau jumelate
La LEA cu tensiuni foarte înalte: U
n
= 220 kV; 400 kV; 750 kV.
În scopul creşterii capacităţii de transport şi a reducerii pierderilor
de putere şi energie prin descărcare corona.
UNDE şi DE CE?
Avantajele unui număr mai mare de subconductoare pe fază:
Se diminuează câmpul electric superficial în apropierea
conductorului, reducându-se valoarea câmpurilor perturbatoare şi
pierderile prin descărcare corona: pentru secţiuni uzuale ale
conductoarelor la 400 kV, sunt indispensabile 2 subconductoare pe
fază, 3 nu sunt absolut necesare, dar în mod evident nu jenează. În
Europa, numărul maxim de subconductoare la 400 kV este de 4;
Creşte intensitatea curentului maxim pentru o aceeaşi secţiune totală
a conductorului, datorită faptului că faza se răceşte mai bine;
Conduce la scăderea reactanţei inductive a liniei şi în consecinţă la
reducerea căderilor de tensiune şi a pierderilor de putere reactivă;
¬
24
Reducerea uşoară a rezistenţei electrice a liniei, la aceeaşi secţiune
totală a conductorului, datorită reducerii efectului de suprafaţă în
conductor.
Dezavantaje:
Pe de altă parte, pentru aceeaşi secţiune totală, creşterea numărului
de subconductoare ridică costul liniei, datorită eforturilor
suplimentare prin încărcarea cu gheaţă a cărei greutate depinde mai
mult de suprafaţa totală de contact între conductor şi aer, decât de
secţiunea totală.
În plus, avariile sunt mai frecvente la liniile cu mai multe
subconductoare.
13
25
Inductivitatea specifică ataşată unei faze având conductoare
fasciculate:
e
DMG
L
µ
= lg 46 , 0
0
pentru cazul real cu conductoare
transpuse
unde: e
µ este raza medie echivalentă a conductorului fasciculat.
( ) 17 . 2
• LEA cu dublu circuit cu transpunerea fazelor:
|
.
|

\
|
·
µ
=
2
1
0
lg 46 , 0
DMG
DMG DMG
L
e
( ) 18 . 2
• Cazul conductorului făcând parte dintr-o linie trifazată, simplu
circuit.
26
e
µ
R
n
n
e e
R r n
) 1 ( ÷
· · = µ
unde: este numărul de subconductoare pe
fază
n
÷
e
r
raza echivalentă a
subconductorului din fascicul
4
r
e
e r r
µ
÷
· =
e
µ
R
R d
m
2 =
2
m
d
R =
Pentru cazul particular n = 2:
2
2 2
2
) 1 2 ( m
e e e
d
r R r · · = · · = µ
÷
m e e
d r · = µ
¬
( ) 19 . 2
( ) 9 1 . 2 '
Se consideră un conductor de fază constituit din mai multe
subconductoare.
Determinarea
e
µ
÷ R raza de fasciculare
14
27
R
m
d
Pentru cazul particular n = 3:
2
3
30 cos
2
R R
d
m
= =

3
m
d
R =
¬
3
2
3
) 1 3 (
3
3 3
|
.
|

\
|
· · = · · = µ
÷
m
e e e
d
r R r
3
2
m e e
d r · = µ
*
* *
În ceea ce priveşte calculul reactanţei inductive a cablurilor, acesta
este mult mai sofisticat, în special datorită secretului de fabricaţie.
Fabricantul pune la dispoziţia specialiştilor direct valorile reactanţei sau
susceptanţei, în funcţie de tensiunea şi de tipul cablului.
În general, L
cablu
< (4 ... 5) L
LEA
.
Este clar că inductivitatea specifică a unui cablu este mult mai mică
decât inductivitatea specifică a LEA.
Pentru LEC nu se fac transpuneri ale fazelor, deoarece acestea nu se
influenţează între ele datorită ecranării; se fac însă transpuneri ale ecranelor
metalice.
( ) 9 1 . 2 ' '
28
2.3. Susceptanţa capacitivă a liniilor electrice.
S
C B e = | | km S /
capacitatea de
serviciu
p ff S
C C C + = 3
Pentru o linie trifazată, există curenţi capacitivi între faze şi între faze şi
pământ.
ff
C
p
C
p
C
p
C
ff
C
ff
C
1
2 3
ff
C
÷
p
C
este capacitatea fază-fază
capacitatea fază-pământ
S
C
se poate introduce în mod
distribuit de-a lungul liniei
S
C
conductor de fază
nulul sistemului
15
29
La LEA de medie tensiune, curenţii (laterali) de convecţie fiind foarte
mici se pot neglija, a.î. în schema echivalentă nu apare capacitatea de
serviciu C
S
şi rămân în circuit numai rezistenţa R
L
şi reactanţa inductivă
X
L
; rezultă astfel un dipol electric.
La LEA de înaltă tensiune şi foarte înaltă tensiune, dar în special la
liniile în cablu (LEC), nu se mai poate neglija capacitatea de serviciu
deoarece curenţii de convecţie sunt foarte mari!!!
Efectul imediat al prezenţei unei C
S
importante este că liniile de FÎT
sau LEC, sunt “generatoare” importante de putere reactivă cu caracter
capacitiv, care uneori este greu de “stăpânit”.
În funcţie de regimul de secvenţă (pozitivă, negativă şi zero),
capacitatea de serviciu se calculează în mod diferit.
O O
O O
L
R
L
X
30
i. Capacitatea de serviciu de secvenţă pozitivă
Fie o linie trifazată în regim simetric de secvenţă pozitivă, adică
tensiunile aplicate fazelor (v) şi sarcinile electrice (q) pe conductoare
formează un sistem de secvenţă directă:
¹
´
¦
= + +
= + +
0
0
3 2 1
3 2 1
q q q
v v v
Pentru determinarea capacităţilor de secvenţă se vor folosi coeficienţii
de potenţial Maxwell; în acest sens utilizând prima formă a relaţiei
Maxwell se poate scrie dependenţa dintre potenţialele şi sarcinile
electrice ale conductoarelor sub forma:
| | | | | | q v · o =
În câmpul electric, pământul se comportă ca un conductor perfect şi
prezenţa sa poate fi înlocuită cu imaginea conductorului faţă de planul
tangent la sol.
16
31
(
(
(
¸
(

¸

·
(
(
(
¸
(

¸

o o o
o o o
o o o
=
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
÷
3
2
1
33 32 31
23 22 21
13 12 11
3
2
1
q
q
q
V V
V V
V V
N
N
N
33 22 11
, , o o o
sunt coeficienţii de
potenţial proprii
cond
r
h
l
1
0
11
2
ln
2
1
·
tc
= o
| | m F /
10 9 4
1
9 0
· · t
= c
permitivitatea vidului
h
1
=h
3
ff
C
22
C
33
C
11
C
ff
C
ff
C
2
q
3
q
1
q
2
q ÷
3
q ÷
1
q ÷
V
1
V
2
V
3
12
D
d
12
d
23
d
31
h
2
= o ,...
12
coeficienţii de potenţial
mutuali ;
12
12
0
12
ln
2
1
d
D
l
·
tc
= o
( ) 20 . 2
( ) 0 2 . 2 '
32
3 13 2 12 1 11 1
q q q V V
N
· o + · o + · o = ÷
şi fiind un regim de secvenţă pozitivă avem: 0
3 2 1
= + + q q q
În plus, dacă linia este cu conductoarele aşezate într-un triunghi
echilateral, sau are conductoarele transpuse: , din
rezultă:
13 12
o = o
.
1 3 2
q q q ÷ = +
( )
12 11 1 1 12 1 11 1
o ÷ o · = · o ÷ · o = ÷ q q q V V
N
¬
|
.
|

\
|
÷
tc
=
o ÷ o
=
÷
=
+
12
12 1
0
12 11 1
1
ln
2
ln
2
1
1 1
d
D
r
h
l
V V
q
C
cond
N
S
Capacitatea de serviciu de secvenţă pozitivă
Rezultă
sau
( ) 21 . 2
( ) 21 . 2
( ) 1 2 . 2 '
17
33
Această formulă se referă la C
S
+
a unui singur conductor, în raport cu
un conductor fictiv care este nulul sistemului considerat.
13 11,2 9,3 9 C
S
+
[nF/km fază]
750 kV 400 kV 220 kV 110 kV U
n
| | km F
D
d
r
h
D
d
r
h
D
d
r
h
C
cond cond cond
S
/
2
lg
0242 , 0
2
lg 3 , 2 18
10
2
ln
10 9 4
10 1
2
12
12 1
12
12 1
6
12
12 1
9
3
µ
|
|
.
|

\
|
·
=
|
|
.
|

\
|
· ·
=
|
|
.
|

\
|
·
· · t
·
· t
=
÷
+
l = 10
3
m
|
.
|

\
|
·
· tc = ¬
+
12
12 1
0
2
ln
1
2
D
d
r
h
l C
cond
S
( ) 22 . 2
34
ii. Capacitatea de serviciu de secvenţă zero
¦
¹
¦
´
¦
=
= =
= =
0
3 2 1
3 2 1
N
v
q q q
v v v
condiţiile iniţiale:
( )
12 11 1
1 12 1 11 3 13 2 12 1 11 1
2
2
o + o · =
= · o + · o = · o + · o + · o = ÷
q
q q q q q V V
N
0 1
2
1 11 12
1 12
0 12
1 1
2
2 1
ln ln
2
S
N
cond
q
C
V V
h D
l r d
= = =
÷ o + o (
| |
+ (
|
tc
( \ .
¸ ¸
Capacitatea de serviciu de secvenţă zero
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
·
=
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
·
tc
=
2
12
12 1
2
12
12 1
0
0
2
lg
0242 , 0
2
ln
2
d
D
r
h
d
D
r
h
l
C
cond cond
S ( ) 23 . 2
18
35
Întrucât numitorul din expresia lui C
S
0
este mai mare decât
numitorul expresiei lui C
S
+
rezultă că C
S
0 <
C
S
+
; aceasta se
explică prin faptul că, capacităţile de serviciu de secvenţă zero se
referă numai la influenţa dintre fază şi pământ, iar raportul între
ele este de 2,5 până la 3 ori.
Prezenţa conductorului sau conductoarelor de protecţie
legate la pământ măreşte capacitatea faţă de pământ a liniei,
pentru că liniile de câmp electric se închid şi prin conductorul de
protecţie şi prin pământ.
În cazul conductoarelor fasciculate, raza echivalentă a fazei
creşte, ceea ce atrage după sine mărirea capacităţii şi susceptanţei
capacitive.
36
iii. Exprimarea capacităţilor de serviciu ale unui conductor în
funcţie de capacităţile parţiale fază-pământ şi fază-fază.
Se realizează transfigurarea triunghi-stea a capacităţilor dintre
conductoarele de fază.
¬
ff stea
ff Nstea
C C
Y Y
3
3
=
=
N ff
ff
ff
ff ff
stea
Y Y
Z
Z
Z Z
Z
1
3
1
3 3
= = =
·
·
=
ff
C
22
C
33
C
11
C
ff
C
ff
C
N
Y
N
Y
N
Y N
p
Y p
Y
p
Y
Prin identificare
sau
19
37
Apar două situaţii:
a) Reţeaua funcţionează în regim simetric, adică potenţialele
nodurilor P şi N sunt aceleaşi, V
N
= V
p
, ceea ce face sa avem un
circuit paralel între două admitanţe.
b) Reţeaua funcţionează în regim nesimetric, adică . În regim
de secvenţă zero, cele trei tensiuni de fază sunt egale, nu mai apar
capacităţi între faze, iar în schema echivalentă rămâne numai C
p
:
p ff s
p ff N p s
C C C
Y Y Y Y Y
+ =
+ = + =
+
+
3
3
p N
V V =
p s
C C =
0
P N P
N≡P
N
Y p Y
+
S
Y
¬
( ) 24 . 2
38
Capacitatea liniilor electrice în cablu
i. Cablurile în evoluţia lor au fost construite cu câmp radial, în jurul
izolaţiei având o manta de plumb a.î. între conductor şi manta se
creează linii de câmp radiale. Ulterior a apărut mantaua de plastic +
ecran metalic sau strat de grafit.
Cablurile monofazate sunt montate în structură trifazată astfel:
• unul lângă altul
• în treflă.
Nu există nici o influenţă între ele pentru că fiecare cablu are un
ecran.
R
2r
ε
r
| | km F
r
R
r
R
l
C
r
S
/
lg
0242 , 0
ln
2
µ
c
=
tc
=
constanta dielectrică a
izolaţiei
0 r
c c = c
( ) 25 . 2
20
39
ii. Cablurile trifazate fără câmp radial au manta comună. Rolul
mantalei de plumb exterioare este de a proteja izolaţia la pătrunderea
apei. Capacitatea de serviciu se calculează printr-o expresie puţin mai
complicată.
iii. Cablurile trifazate cu manta pe fiecare fază sunt o variantă destul de
costisitoare. Fiecare fază are o manta proprie (deci şi câmp radial
propriu) şi toate fazele sunt introduse în interiorul unui cablu trifazat.
Nu se influenţează între ele datorită ecranului.
Susceptanţa lineică capacitivă este:
( ) ( )
6
0
10
lg
58 , 7
lg
0242 , 0
314
÷ +
· = · = · e =
s
C b
| | km S /
l b B
L
· =
0
| | S
*
* *
| | km F / µ | | km F /
respectiv susceptanţa unei linii electrice este :
( ) 26 . 2
40
Efectul de compensare a liniilor electrice de înaltă tensiune
O particularitate a liniilor electrice de înaltă tensiune, aeriene, dar
în special a LEC, constă în faptul că susceptanţa capacitivă
provoacă o circulaţie de curenţi capacitivi şi din această cauză linia
poate fi considerată ca un “generator de putere reactivă” (Q).
În consecinţă creşte nivelul de tensiune şi se îmbunătăţeşte
factorul de putere al transportului de energie, care la liniile de FÎT
ajunge la
Curentul capacitiv la începutul unei linii, în ipoteza că tensiunea
de fază V este constantă pe toată lungimea liniei, se poate scrie
iar puterea reactivă capacitivă produsă de cele trei faze este
l b B
L
· =
0
1 cos = ¢ ( ). 1 = ì
l b V I
C
· · =
0
L
n
C cap
B
U
l b V V I Q
2
0
2
3
3 3 3
|
.
|

\
|
~ = =
L n cap
B U Q
2
= | | VAr
| | A
( ) 27 . 2
21
41
Valori medii ale puterilor capacitive generate
• Pentru o LEA de 110 kV, Q
cap
generată pe 100 km este
• La 220 kV, tot pe 100 km:
• La 400 kV, pe 100 km:
| |; 3 MVAr Q
cap
=
| |; 14 12 MVAr Q
cap
÷ =
| |. 60 55 MVAr Q
cap
÷ =
Liniile electrice în cablu produc o putere capacitivă mult mai
mare, de cca. 20 de ori mai mare decât în cazul LEA, la aceeaşi
tensiune.
Spre deosebire de liniile la tensiune alternativă, cele la tensiune
continuă nu produc putere reactivă capacitivă. De aceea, se preferă
cabluri la tensiune continuă pe lungimi mari (de exemplu cabluri
submarine).
42
2.4. Conductanţa liniilor electrice.
Conductanţa G
L
constituie parametrul LEA corespunzător
pierderilor transversale de putere activă, datorate imperfecţiunilor
izolaţiei şi descărcărilor corona:
] [
2
S
U
P P
G
n
cor iz
L
A + A
=
a) Pierderile de putere activă datorate imperfecţiunii izolaţiei
( )
iz
P A
În punctele de fixare a conductoarelor la stâlp apar “scurgeri” de
curent prin izolaţie spre pământ care sunt cu atât mai intense cu cât
condiţiile atmosferice sunt mai defavorabile.
Fie un lanţ de izolatoare pentru o LEA cu tensiunea nominală
U
n
= 220 kV care reprezintă o rezistenţă de izolaţie, în condiţii
normale de mediu înconjurător, de cca.
]. / [ 10 4 , 2
9
fază O ·
( ) 28 . 2
22
43
Având în vedere că o astfel de linie este echipată de-a lungul unui kilometru
cu 3 asemenea lanţuri de susţinere, rezultă că rezistenţa de izolaţie este de
, iar conductanţa corespunzătoare este ] / [ 10 8 , 0
9
fază O ·
] / [ 25 , 1
1
0
km nS
R
G
iz
= =
În consecinţă, această conductanţă determină pierderi de putere pe o fază
] / [ 20 10 25 , 1 10
3
220
9
2
3 2
0
km W V G P
iz
~ · ·
|
.
|

\
|
· = = A
÷
Pe timp nefavorabil (ploaie, ceaţă), valoarea pierderilor de putere
creşte de 5 - 6 ori, dar rămân totuşi neglijabile în calculele de regimuri.
În zonele poluate, datorită depunerilor intense de murdărie, valoarea
conductanţei creşte foarte mult, .
Având în vedere faptul că, prin proiectare, se aleg izolatoare care nu
favorizează depunerile, care se “autospală” la căderea intemperiilor sau
sunt curăţate periodic, în practică valoarea se neglijează.
] / [ 400 20 km nS ÷
iz
P A
44
b) Pierderile de putere activă prin descărcare corona – trebuie
luate în considerare încă din faza de proiectare a liniei.
CE ESTE ŞI ÎN CE CONDIŢII APARE?
 Efectul corona este o descărcare electrică autonomă, incompletă ce se
produce la suprafaţa conductorului sub forma unei coroane luminoase,
fiind însoţită de un zgomot caracteristic.
 Această descărcare electrică apare atunci când intensitatea câmpului
electric la suprafaţa conductoarelor depăşeşte valoarea critică
 În cazul neunifomităţilor existente pe suprafaţa conductoarelor funie,
datorate deteriorărilor mecanice, murdăriei, picăturilor de apă, răsucirii
conductoarelor, această valoare iniţială se poate modifica, descărcarea
corona producându-se la valori mai mici ale tensiunii decât cele
corespunzătoare câmpului critic.
]. / [ 1 , 21 cm kV E
ef cr
=
23
45
Verificarea pierderilor prin descărcare corona
Corespunzător intensităţii câmpului electric critic se calculează
tensiunea critică de apariţie a fenomenului corona folosind formula:
unde: m
1
este un coeficient care ţine cont de starea suprafeţei
conductorului având valoarea 0,95 pentru conductoare
netede şi 0,8 pentru conductoare funie;
m
2
- coeficient ce ţine seama de condiţiile atmosferice având
valoarea 1 pentru timp frumos şi 0.8 pentru timp ploios
sau cu ceaţă;
- densitatea relativă a aerului; la
aceasta are valoarea 1.
Sub tensiunea critică, pierderile datorate descărcării corona sunt
mai mici. Peste tensiunea critică, aceste pierderi cresc vertiginos cu
creşterea tensiunii.
] [ lg 3 , 2 3 1 , 21
2 1
81
kV
r
DMG
r m m U
e
cr
o · · · =
  
o mmHg p C t 760 şi 25 = =

( ) 29 . 2
46
În ipoteza unor conductoare perfect cilindrice, curba de variaţie a
pierderilor de putere în funcţie de tensiune într-o reprezentare liniară,
poate fi descrisă ca în figură.
cr
P A
cr
U
U
P A
În general, pierderile prin descărcare corona pot fi exprimate sub
forma
( ).
cr
U U k P ÷ · = A
24
47
Pierderile care apar şi sub tensiunea critică se datorează unor descărcări
locale cauzate de asperităţile de pe suprafaţa conductoarelor, de depuneri de
particule lichide sau solide; acesta s.n. regimul de pierderi localizate.
Dacă tensiunea liniei creşte, sau dacă ploaia sau ceaţa amplifică
fenomenul de neliniarităţi, sarcinile spaţiale din jurul conductorului devin
mai dense, ne apropiem de U
cr
de apariţie a descărcării corona şi avem de-a
face cu regimul generalizat.
Normele prevăd ca pe timp frumos să nu apară descărcări corona, adică
Pentru calculul pierderilor prin descărcare corona se folosesc relaţii
empirice:
 formula lui Peek pentru
n cr
U U >
kV U
n
110 s
( ) ( ) ] fază şi / [ 10 25
241
5
2
km kW V V
DMG
r
f P
cr
e
c
÷
· ÷ +
o
= A ( ) 30 . 2
48
 relaţia lui Peterson – pentru tensiuni mai mari decât 110 kV
] / [
ln
10 7 . 14
2
6
km kW
r
DMG
U
F f P
e
c
÷
· = A
unde F este funcţia Peterson
0,9 0,1 0,04 0,02 F
1,5 1,23 1,02 0,83
cr
U
U
10
2,5
La liniile aeriene de 400 kV, pierderile prin descărcare corona
ajung până la din pierderile Joule, iar la liniile de 750 kV
pierderile prin descărcare corona sunt de 4 ori mai mari decât la
liniile de 400 kV.
% 7 5÷
( ) 31 . 2
25
49
Influenţa descărcării corona se manifestă prin:
creşterea pierderilor de putere şi energie în reţelele electrice;
 scurtarea duratei de viaţă a conductoarelor, armăturilor,
clemelor prin corodarea acestora;
 producerea de perturbaţii de înaltă frecvenţă, puternice, care
deranjează emisiunile radio, TV etc., precum şi zgomote acustice
deranjante;
Pentru evitarea apariţiei fenomenelor corona este necesar a
mări valoarea lui U
cr
:
 prin mărirea razei conductorului, măsură care însă conduce la
dificultăţi de montare şi în exploatarea liniilor;
 folosirea conductoarelor jumelate (fasciculate), obţinându-se
în felul acesta o mărire a suprafeţei aparente a grupului de
subconductoare şi scăzând intensitatea câmpului critic la
suprafaţa conductorului; aceasta este metoda cea mai eficace,
fiind cea mai răspândită.
50
În cazul liniilor în cablu, conductanţa apare datorită pierderilor
de putere prin fenomene de ionizare în dielectricul cablului,
„scurgerii” de curent datorat imperfecţiunii izolaţiei sau pierderilor
de putere datorită ciclului de histerezis în dielectric.
Pentru evaluarea pierderilor în dielectric se foloseşte tangenta
unghiului de pierderi , ce reprezintă raportul dintre
componentele activă şi reactivă ale curentului total care circulă prin
cablu. În funcţie de calitatea izolaţiei aceasta are valori între 0,002
şi 0,008.
La cabluri cu tensiuni de 110 kV şi 220 kV pierderile de putere
în izolaţie ajung până la valoarea de .
o tg
] / [ 10 5 km kW ÷

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->