EXAMINAREA REFLEXELOR Reflexul neurologic depinde de arcul care se formează din calea eferentă care pleacă de la receptorul stimulat

şi calea aferentă care activează efectorul precum şi comunicarea dintre aceste componente. Răspunsul reflex depinde parţial de forţa cu care se produce stimulul. Datorită faptului că răspunsul reflex la un stimul este involuntar, modificarea lui semnifică un semn obiectiv al funcţiei neuronale. Reflexele pot fi diminuate sau absente. Dacă reflexele sunt diminuate bilateral, simetric trebuie căutată cauza la nivelul joncţiunii neuro-motorie a nervului periferic sau la nivel medular. Pentru demonstrarea reflexelor este necesară o manevră de întărire. Ex: reflexul rotulian - se solicită pacientului să-şi prindă degetele de la o mână cu cele de la cealaltă mână şi să tragă puternic, timp în care medicul examinează rapid reflexul rotulian. Leziunile musculare determină tardiv diminuarea reflexelor pe când cele care afectează nervii periferici, mai precoce. Leziunile medulare determină întreruperea arcului reflex şi deci abolirea reflexelor. Afectarea joncţiunii neuro-musculare afectează doar ocazional reflexele. Examinarea corectă a reflexelor se face în poziţie relaxată a pacientului cu ajutorul ciocanului de reflexe care percută tendonul corespunzător masei musculare. Reflexele osteo-tendinoase 1. Reflexul bicipital – se execută pe braţul pacientului care este uşor flectat, cu palma în jos, iar medicul îşi plasează policele sau indexul la nivelul bicepsului, executând percuţia cu ciocănelul. Se urmăreşte flexia cotului şi contracţia bicepsului. Modificarea reflexului poate fi determinată de o afectare la nivel medular la C5-C6. 2. Refexul tricipital – se flectează antebraţul pacientului în unghi de 90% cu faţa palmară a mâinii orientată spre trunchi şi se percută tendonul tricepsului imediat deasupra articulaţiei cotului; se urmăreşte contracţia tricepsului şi extensia antebraţului pe braţ. Apar modificări ale reflexului în atingeri ale coloanei la nivel C6, C7 şi C8. 3. Reflexul brahio-radial – pacientul fiind în clinostatism se pune mâna pe abdomen sau se sprijină pe coapse cu faţa palmară în jos. Medicul percută radiusul la 1,5-3 cm.de articulaţia radio-carpiană şi se urmăreşte flexia şi mişcarea de supinaţie a mâinii..Apar modificări prin atingerea coloanei la nivel C5- C6. 4. Reflexul rotulian – pacientul fiind în decubit dorsal cu genunchii uşor flectaţi, medicul susţine ambele membre la nivelul spaţiului popliteu ţi percută tendonul rotulei imediat dedesupt. Dacă pacientul stă pe scaun se face aceeaşi manevră. Normal se produce contracţia cvadricepsului şi extensia gambei pe coapse. Apar tulburări în caz de afectare la nivel de coloană lombară, L2, L3, L4. 5. Reflexul achilian – se poate efectua în 2 moduri. Cu pacient culcat în decubit, se pune membrul de examinat flectat pe genunchi rotat exterior, cu piciorul flectat pe gambă la un unghi de 90%. sau cu pacient aşezat în genunchi pe un scaun sau pat cu picioarele flectate la fel. Se percută tendonul lui Achile şi normal se produce

de aprox. infecţii de focar.60C. urmate imediat de dorsoflexia rapidă. cu oscilaţii mai mici de 10 C. Scăderea febrei în criză apare în pneumonia bacteriană. Foaia de temperatură conţine o fişă specială cu valorile luate zilnic de 2 ori. TBC. Apare în: TBC. Pot apărea modificări.gripă) iar cel treptat apare în endocardită lentă. boli infecţioase tratate cu antibiotice iar în liză apare în septicemii.. 2-3 grade. Debutul acut al febrei apare în boli infecţioase acute (scarlatină. scarlatină. febra tifoidă. semn numit Babinski. etc. adică defervescenţa. urmărind contracţia musculaturii. neoplazii. Apare în: TBC activ. . adică brusc sau lent. fără a ajunge la valori normale. în jur de 390C.flexia plantară din articulaţia tibio-tarsiană.Se măsoară cu termometrul cu mercur. supuraţii pulmonare. TEMPERATURA CORPULUI Temperatura normală este rezultatul echilibrului dintre procesele de termoreglare cu centrul în hipotalamus. Acesta se execută susţinând genunchiul în poziţie parţial flectată cu o mână în timp ce cu cealaltă mână se execută mişcări de flexie dorsală şi plantară a piciorului pentru relaxarea pacientului. între minimă şi maximă. cu valori mai mari vesperal. Normal se produce flexia halucelui. Temperatura normală este între 3637 o C. menţinând piciorul în această poziţie. La copii se preferă utilizarea cavităţii bucale sau rectale. etc.4-0. apare extensia halucelui şi desfacerea degetelor în evantai. 7. T11. S2. In caz de leziuni ale neuronului central. hipertiroidism etc. în sensul abolirii lor în caz de afectarea neuronilor motori centrali sau periferici (T8. tifos. durata ei şi modul de revenire la normal. Clonusul este reprezentat de oscilaţiile între flexia dorsală şi plantară. simetric. realizând aspectul febrei în platou. 6. Dacă reflexele sunt hiperreactive se controlează şi prezenţa clonusului gleznei. între minimă şi maximă. Apare în: boli infecţioase acute: pneumonie pneumococică. infecţii urinare şi respiratorii cronice. Unirea valorilor prin linii determină curba termică. care poate fi tot bruscă (criză) sau în liză(lent). Febra remitentă – febră înaltă. cu valori mai scăzute dimineaţa. în come sau după crize comiţiale. pleurezii. prelungită mai multe zile. colagenoze. Analiza febrei impune aprecierea tipului de debut. pneumonie. T12). Apar modificări în caz de afectarea coloanei la nivel S1. anexite. Febra continuă – febra este prezentă toată ziua. Reflexul plantar – se trasează cu o cheie o linie curbă pe faţa plantară a piciorului.T10 şi T10. dimineaţa şi seara. Reflexele abdominale – se efectuează cu un beţişor învelit în vată atingând abdomenul deasupra şi dedesupt de ombilic. de obicei axilar. cu oscilaţii mai mari . T9. Modificările temperaturii Starea subfebrilă – oscilaţii ale temperaturii în jurul valorii de 370 C cu diferenţe mici de 0. de la călcâi spre haluce.

Rivalta negativ) de exudat (conţinut de proteine mai mare de 2g%. limfoame. cavitate peritoneală (ascită). Instalarea edemului clinic apare în părţile declive ale corpului sau în zonele cu ţesut subcutanat lax. inaniţie. alcoolism.Febra intermitentă – se caracterizează prin valori normale alternând cu creşteri mai mari de un grad în cursul unei zile sau la câteva zile. Apare în: angiocolite. supuraţii cronice.Acumularea de lichid se poate aprecia doar prin creşterea greutăţii corporale sau prin urmărirea diurezei putând ajunge până la o cantitate de 7-9 litri. Diagnosticul edemelor se pune pe inspecţie şi palpare fiind necesare diferite examene de specialitate în funcţie de tipul şi localizarea edemului precum şi de investigaţii paraclinice. EDEMELE Edemele apar datorită acumulării de lichid în spaţiile interstiţiale. respectiv ţesut celular subcutanat. cu valori ce scad uneori sub valorile normale având durata prelungită. Cea mai importantă investigaţie este reacţia Rivalta care diferenţiază tipul de edem cu caracter de transudat (conţinut de proteine mai mic de 2g% . cavităţi articulare (hidartroze). Febra hectică – e caracterizată prin oscilaţii foarte mari şi neregulate (3. valorile mari putând fi precedate de frison. osteomielite. Apare în: bruceloză. Retenţia de lichid în toate aceste spaţii se numeşte anasarcă. Apare în: malarie. angiocolite.intoxicaţii medicamentoase(antipiretice. aprox. Hipotermia Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corporale sub valorile de 350C şi apare în frig prelungit. Sindromul febril prelungit Dacă durata febrei depăşeşte 3 săptămâni se vorbeşte de un sindrom febril prelungit. Apare în aceleaşi cazuri ca şi febra intermitentă. supuraţii.50C) în cursul a 24 ore. dând un aspect ondulant. Febra recurentă – se caracterizează prin perioade febrile de câteva zile urmate de afebrilitate. Febra ondulantă – prezintă o creştere de câteva zile urmată de o perioadă cu scădere treptată iar de câteva zile şi cu repetare a perioadei febrile. mixedem. morfină). boala Hodgkin. cavitate pleurală (hidrotorax). Febra neregulată – o curbă febrilă care nu se încadrează în nici una din febrele descrise. spirochetoză. egale ca durată. Febra inversă – valorile mai mari ale febrei apar mai ales dimineaţa. etc. leptospiroză. Acesta poate să apară în colagenoze. difterie. infecţii urinare acute etc. Iniţial prin această retenţie edemul este inaparent. coma diabetică. In faze avansate edemul se generalizează cuprinzând în final şi seroasele: cavitate pericardică (hidropericard). febră tifoidă. boala Hodgkin. şoc.Rivalta pozitiv). depinzând de poziţia mai prelungită a pacientului. colaps. Apare în septicemii şi forme grave de TBC. Apare în leptospiroză. . cavităţi seroase sau spaţii interstiţiale ale viscerelor. leucemii.

iar pe măsura cronicizării tegumentele devin cianotice. edemul devine permanent cu modificări în cursul zilei şi în funcţie de poziţia bolnavului. edemul cardiac este moale. modificându-se în timpul zilei fiind mai marcat vesperal. în caz de decubit dorsal) apariţia lor este legată de poziţia pe care o preferă bolnavul. regiunea sacrată. EDEMUL HEPATIC Edemul hepatic apare în hepatite cronice active şi ciroza hepatică decompensată vascular şi are ca mecanism: scăderea sintezei hepatice a albuminelor cu hipoalbuminemie. prin creşterea permeabilităţii capilare şi prin scăderea filtratului glomerular. nu lasă godeu la presiunea digitală. chist ovarian gigant.Alte investigaţii: proteinemie. pretibial. . prin disfuncţia valvulelor venoase sau prin scăderea activităţii musculare într-un anumit segment al corpului. putând fi intricate sau complexe. moale. Aspectul edemului este asemănător cu cel din edemul cardiac. teste renale. Edemul renal apare în zonele cu ţesut conjunctiv lax (faţă. saturaţia în oxigen a sângelui arterial. Toate aceste mecanisme au ca rezultat retenţia de apă şi sodiu în circulaţie şi acumularea lichidului în spaţiile interstiţiale. Edemul cardiac este redus sau absent dimineaţa. prin stază venoasă. Aspectul edemului venos este localizat cu tegumente cianotice. iar tegumentele în zonele edemaţiate sunt palide (edem alb şi pufos) . edemul determinat de creşterea presiunii în vena cavă inferioară (prin sarcină. ionogramă. Iniţial. care poate fi şi bilateral. nivelul colesterolului. electroforeză. datorită reducerii debitului cardiac. EDEMUL VENOS Edemul venos apare datorită obstrucţiei unei vene urmată de creşterea presiunii venoase în teritoriul respectiv. cu tegumente reci. Cele mai cunoscute aspecte de edem venos sunt: edemul din tromboflebita membrului inferior. ascită. Datorită faptului că edemele cardiace apar la început în zonele declive ale corpului (maleolar. apoi în interstiţii şi seroase. iar cel din sindromul nefrotic prin scăderea proteinelor plasmatice. determinarea albuminuriei. moderat dureros şi lasă godeu la presiunea digitală. Edemul din glomerulonefrită se produce prin scăderea filtrării glomerulare şi retenţia de sodiu şi apă. ca urmare a eliminării lor crescute prin urină. In funcţie de cantitatea lichidului de ascită este comprimată vena cavă inferioară determinând apariţia edemelor declive. teste hormonale. etc. iar edemul este mai dur. EDEMUL RENAL Edemul renal apare în diferite boli renale cum sunt sindromul nefrotic şi glomerulopatiile. simetric. zona posterioară a coapselor. Este mai accentuat dimineaţa la trezire. EDEMUL CARDIAC Edemul cardiac se produce prin creşterea presiunii hidrostatice în vasele sanguine. Pe măsura cronicizării bolii. pleoape). Ele au diferite cauze şi mecanisme. ceea ce determină scăderea presiunii coloidosmotice a plasmei şi creşterea presiunii hidrostatice în vena portă (hipertensiune portală cu apariţia ascitei). corespunzător venei obstruate.

poartă numele de elefantiazis. Aspectul edemului venos este de obicei unilateral. cu tegumente palide şi uscate. mai evident la faţă (facies mixedematos) cu tendinţă la generalizare. prin vasodilataţia şi creşterea permeabilităţii capilare urmată de extravazarea proteinelor şi creşterea presiunii coloidosmotice în spaţiile interstiţiale aferente. roşu. alb şi lasă godeu. In toate aceste cazuri substanţele au rol de alergen şi produc o reacţie antigen-anticorp cu apariţia vasodilataţiei şi creşterii permeabilităţii capilare. furuncul) şi are caracterele clasice: dureros. axilare sau inghinale. In general edemul endocrin este generalizat. calde şi dureros la compresiune. EDEMUL LIMFATIC Edemul limfatic apare datorită obstruării unui vas limfatic ceea ce duce la stază limfatică şi creşterea presiunii coloidosmotice în spaţiile interstiţiale. Aspectul edemului din mixedem este dur. cu acumulare de lichid în interstiţii sau în cavităţile seroase. gât. fiind asemănătoare edemelor din bolile de bază. EDEMUL ENDOCRIN Edemul endocrin apare în unele boli endocrine printre care amintim hipotiroidismul. este un edem persistent. mai ales la nivelul membrului inferior. Aşadar edemul limfatic este unilateral sau tributar teritoriului obstruat. cu tegumente cianotice. hiperaldosteronismul secundar unor afecţiuni cardiace. Edemele din hiperaldosteronismul secundar au caracterele edemelor determinate de retenţia de apă şi sodiu. abces pulmonar. Acest tip de edem apare în cazul unor inflamaţii superficiale (abces. renale sau hepatice şi prin hiperfoliculinemie. în caz de limfoame maligne şi neoplasme de sân sau ale pelvisului. localizat la faţă. renale sau hepatice. depinzând de teritoriul venei comprimate. regiunea superioară a toracelui şi la membrele superioare. cald şi moale. Edemele apărute din cauza compresiunii venelor cave superioare sau inferioare au aspectul edemelor cardiace.etc. EDEMUL INFLAMATOR Edemul inflamator apare prin eliberarea de substanţe vasoactive în circulaţie (bradikinină şi histamină). El apare cel mai frecvent secundar blocării circulaţiei limfatice în adenopatiile masive. abces hepatic. aceasta fiind mai mare decât în plasmă. flegmon. edem prin compresiunea venei cave superioare denumit şi edem „în pelerină″. determinat de prezenţa tumorilor mediastinale benigne sau maligne.tumoră pelvină). Dacă edemul este masiv. Edemul venos din tromboflebita localizată este asemănător edemului inflamator şi poate fi urmat din cauza tulburărilor circulatorii arteriale asociate şi de apariţia ulcerului varicos. cardiace. Este descrisă şi apariţia edemului inflamator supraiacent inflamaţiilor profunde supurate: abces perirenal. . EDEMUL ALERGIC Edemul alergic apare în caz de reacţie alergică a organismului la prezenţa unor substanţe de tip alimentar sau medicamentos sau în urma unor înţepături de insecte sau muşcături de animale. dur şi nu lasă godeu.

limbii. Edemul apare ca urmare a tulburărilor vasomotorii din zona paralizată ce duce la creşterea presiunii intracapilare şi a permeabilităţii vaselor capilare. EXAMENUL SÂNULUI Examinarea sânilor este obligatorie în cadrul examenului clinic datorită incidenţei crescute a neoplasmului mamar. cu membrele superioare pe lângă corp. Edemul capului are un risc vital prin edemul glotic şi poartă numele de edem Quincke. furuncul. roşu. moale. Inspecţia se realizează cu pacienta în şezut. intern şi extern. nedureros. modificările acestora şi mai ales retractarea mamelonului sugerează neoplazia  Prezenţa de inflamaţii sau ulceraţii. variind de la persoană la persoană  Modificări de contur: formaţiuni tumorale care bombează sau retractă suprafaţa sânului  Culoarea: tegumentele eritematoase sugerează sau o inflamaţie locală (mastită.lapte în sarcină sau în caz de adenom hipofizar secretor de prolactină. care este normal în perioadele de lactaţie dar apare patologic în caz de neoplasme  Prezenţa de ulceraţii necrotice pe tegumentele sânului La inspecţia mamelonului se urmăresc:  Formă. In acest mod evidenţierea glandelor mamare este totală reducând contractura muşchilor pectorali. El este un edem moale. EDEMUL ANGIONEUROTIC Edemul angioneurotic se produce în caz de boli neurologice urmate de hemiplegie. Inspecţia In vederea acestui examen este necesară o bună cooperare între medic şi pacientă. Dacă edemul se produce secundar unor înţepături de insecte (păianjen) sau muşcături de animale (venin de şarpe sau viperă) apare edemul localizat. . în poziţie relaxată. dimensiuni şi orientare. indiferent de vârstă. intern şi extern şi inferior. eritematos. pruriginos şi tranzitor. buzelor. alb sau roz. invitând-o ulterior să ridice mâinile deasupra capului iar în final să le sprijine pe şolduri.boala Paget. abces. normal există o diferenţă între cei doi sâni. dureros. cald şi pruriginos. Tot pentru uşurarea inspecţiei se împarte în mod arbitrar sânul în 4 cadrane: superior. celuliltă) sau o limfangită neoplazică  Aspectul tegumentelor  Edemul localizat putând duce la aspectul de coajă de portocală  Prezenţa unui desen vascular accentuat. ulceraţiile unilaterale . neoplasm  Examenul secreţiei. La inspecşia sânului se urmăresc:  Dimensiune şi simetrie. prezenţa de ulceraţii bilaterale sugerează dermatoză benignă. Aceasta poate fi : .Edemul alergic apare la nivelul pleoapelor. iniţial. este nedureros. persistent şi fără modificări de culoare a tegumentelor.

boala fibrochistică. accentuarea sensibilităţii apare normal premenstrual. la care poate să apară hipertrofia glandei numită ginecomastie sau pot să apară tumori benigne. . Palparea sânilor se încheie obligator cu palparea grupelor ganglionare care drenează limfatice sânului: supraclavicular. delimitare faţă de ţesuturile din jur (circumscrise sau nu). lactaţie sau premenstrual. urmărind cadranele şi în final efectuându-se palparea axilei. Examinarea sânului este obligatorie şi la bărbaţi. consistenţa creşte fiziologic. localizate. traumatism. în caz de mastite sau abcese apare o creştere a consistenţei în zona respectivă  sensibilitatea. unele forme de neoplasm apare creşterea sensibilităţii la palpare  prezenţa sau absenţa secreţiei mamelonare. neoplasm Palparea Se realizează cu pacienta în decubit dorsal cu membrele superioare ridicate sau cu pacienta în picioare cu braţele pe umerii medicului(manevra Ana Lugojana). Descrierea formaţiunilor tumorale palpate cuprinde: localizare (cadran. sensibilitate. axilă complet. In urma examinării se observă:  consistenţa şi elasticitatea. subclavicular. în timpul lactaţiei. dimensiuni. distanţă de mamelon).- sânge în caz de papilom intraductal secreţie gălbuie – boală fibrochistică secreţie sero-sanguinolentă – boală fibrochistică. în sarcină. mobilitate faţă de tegumente şi de planurile profunde. Examenul se face cu ajutorul feţei palmare prin mişcări rotatorii comprimând glanda mamară pe peretele toracic. formă. în procese inflamatorii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful