P. 1
Contabilitatea Manageriala a Mediului Instrument Al Economiei Ecologice - Drd. Andreea Mitroi

Contabilitatea Manageriala a Mediului Instrument Al Economiei Ecologice - Drd. Andreea Mitroi

|Views: 2|Likes:
Published by Biatrice Bvb
gcjc
gcjc

More info:

Categories:Types, Research
Published by: Biatrice Bvb on Jul 14, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/10/2014

pdf

text

original

ECOS 23 - 2011

E C O S 23 - 2011, REVISTA DE ECOLOGIE

CONTABILITATEA MANAGERIALA A MEDIULUI – INSTRUMENT AL ECONOMIEI ECOLOGICE
Drd. Andreea MITROI 1

Abstract: This article is defining and characterising the ecological economy as a development of the new economy, presenting its principles, strategies and specific tools. Also, it underlines the relation between new economy as ecological economy and the new concepts derived from this and developed în the financial managment or management accounting as EMA – Environmental Management Accounting. Key words: new economy, ecological economy, sustainability, enironmental management accounting, INTRODUCERE Lucrarea încearcă să contureze o definire a acestui nou tip de economie – economia ecologică în contextul actual al noii economii, să-i reliefeze principiile care o definesc şi trăsăturile carăcteristice precum şi să treacă în revistă o serie de strategii şi instrumente specifice care derivă din apariţia acesteia. Scopul lucrării este să reliefeze legătura dintre conceptul de noua economie în forma sa de economie ecologică şi concepte noi generate de aceasta şi dezvoltate în managementul financiar al companiilor, cum este conceptul EMA – environmental management accounting. 1. NOUA ECONOMIE – CONCEPTE ŞI DEFINIŢII Noua economie a fost definită printr-o multitudine de termeni: economia informaţiei, economia bazătă pe cunoştinţe, economia digitală, economia dotcom, net-economia, economia imaterială, economia virtuală, "economia", etc. sunt noţiuni frecvent folosite pentru a defini o schimbare tehnologică majoră - informaţia şi cunoştinţele devin factorul de producţie cel mai important în procesul economic. Unii autori folosesc termenul de "economie informaţională" pentru a include toate bunurile şi serviciile care conţin informaţii- publicaţii, cercetare, servicii juridice, asigurări,
1

Academia de Studii Economice - Bucuresti

au considerat ca mai adecvate pentru a defini schimbările economice . 2001). management şi antreprenoriat. ei s-au referit la instituţii. într-un orizont scurt de timp. funcţionarea şi regulile economiei.şi cel de "economie digitală" pentru a desemna doar acele bunuri şi servicii a căror dezvoltare. În Encyclopedia of the New Economy se arătă ca: "Atunci când vorbim despre noua economie. Noua economie este o economie bazată pe cunoştinţe şi idei.creşterea out-put-ului potenţial. E. O lume aşa de diferită că emergenţa sa poate fi descrisa doar ca o revoluţie". 47-57. Autorii preocupaţi de dinamica schimbărilor sociale au abordat toate componentele sistemului economic. Beyond the Information Revolution The Atlantic Monthly October. incertitudinea şi schimbările constante sunt mai curând regula decât excepţia" (Drucker P. Gundlach. nr. 1999. p. Altfel spus.2011 educaţie. Prin urmare. Alţii definesc "noua economie" ca un concept ceva mai larg. de continua producţie. 2001). în ultimii 15 ani. Piazolo. Cele mai multe definiţii ale "noii economii" pun în evidenţă schimbările care au avut loc în tehnologiile informaţionale şi comunicaţionale. dar şi pentru creditele bancare şi celelalte servicii care nu pot fi împachetate şi transportate. adică rată de creştere economică ridicată. organizaţii. în care factorii cheie pentru crearea de locuri de muncă şi standarde de viaţă mai ridicate sunt idei şi tehnologii inovative încorporate în produsele manufacturate şi servicii. Majoritatea lucrărilor consacrate domeniului definesc noua economie prin caracteristica sa esenţială . Estevao and Kodres.ECOS 23 . 1997 şi 2002). vol. O lume în care tehnologia comunicaţiilor crează competiţie globală – nu doar pentru pantofii purtabili şi computerele laptop. vorbim despre o lume în care oamenii lucrează cu creierele lor în locul mâinilor. noua economie este "o economie caracterizată de creştere susţinută pe termen lung determinată de o rată de creştere mereu mai mare a productivităţii. cum a fost lumea industrială de predecesoarea sa agricolă. producţie şi vânzare sunt dependente de tehnologia digitală. Kelly. Este o economie în care riscul. politica şi cultura etc. O lume în care inovaţia este mai importantă decât producţia de masă. importante pentru configurarea ciclurilor economice lungi. -1999. O lume în care schimbarea rapidă este o constantă. în care atât outpu-ul final cât şi input-urile intermediare constau predominant din informaţii iar tehnologiile informţiei şi ale comunicării oferă acces liber şi universal la orice cunoştinţe şi informaţii disponibile (Triplett. Ei asociază "noua economie" cu posibilele consecinţe ale economiei digitale şi informaţionale. The New Economy Index ne spune că: "termenul «Noua Economie» se referă la un set de schimbari cantitative şi calitative care. în principal. O lume care este cel puţin la fel de diferită de cea care a fost înainte. rată scazută a inflaţiei şi rată scazută a şomajului (D. 4. divertisment . adaptare şi difuzare a tehnologiilor informţiei şi comunicaţiilor" (De Masi. 2001.). asociată cu presiuni inflaţioniste slabe. 284. O lume în care investiţiile cumpără noi concepte sau mijloace de a le crea mai curând decât noi maşini. În afară tehnologiilor. au transformat structura. care este cauzată.

. limite demografice. societatea "cunoaşterii" sau dezvoltarea bazată pe cunoştinţe şi tehnologii (Drucker. secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite Ban Ki-moon indeamnă guvernele lumii la responsabilitate în chestiunea procupantă a incălzirii globale şi aduce în discuţie ideea implementării în lume a unei "economii ecologice". Porter. limite în capacitatea planetei. 1994. Raportul Brundtland conturează în 1987 principalele principii ale noii economii care se aplica şi economiei ecologice ca şi subsistem al celei dintâi. biodiversităţii şi bioproductivităţii – protejarea fertilitatii solului. limite ale resurselor naturale. Cert este că ambiguitatea conceptuală nu constituie singura problemă în literatura «noii economii». procese şi tehnologii de reciclare a reziduurilor şi deşeurilor.. Thurow.E.S. 1990 şi 1998). Noua economie presupune dezvoltarea (creşterea) durabilă.”(Robert Constanza. Presedinte I.reducerea decalăjelor între venituri prin reducerea discriminării sociale şi de gen. lupta noastră impotriva incălzirii . “Economia ecologică este încercarea de depăşire a frontierelor tradiţionale pentru a dezvolta o cunoaştere integrată a legăturii între sistemele ecologice şi economice. ”Dacă va fi tratată corespunzător. Responsabilizarea guvernelor pentru promovarea unor politici care să conserve resursele şi sa asigure viitorul noii generaţii • • • • În cadrul Conferinţei ONU privind Schimbările Climatice. nu trebuie să uităm importanţa laturii ecologice. introducerea modelului Kaisen de înlaturare a risipei Principiul eficienţei economice. sociale şi ecologice Existenţa societală este interactivă cu mediul ambiant Principiul echităţii sociale şi a egalităţii de şanse.. conservarea sistemelor ecologice Asigurarea permanentă a resurselor -utilizarea raţională a resurselor neregenerabile.ECOS 23 .E). 1997 şi 2001. echilibru între ritmul exploatării resurselor şi ritmul regenerării lor. şi anume: • • • • • Principiul existenţei umane în cerc închis Principiul reintegrării omului în natură Primum non nocere (în primul rând să nu poluezi mediul inconjurator) Păstrarea şi creşterea biomasei.Un aspect fundamental în dezvoltarea unor modele de dezvoltare durabila este dat de rolul limitelor: limite termodinamice.. limite în absorbţia poluării.2011 fundamentale sunt noţiunile: societatea postiindustrială. dar sugerează o altă abordare a dezvoltării durabile decât s-a făcut până acum. 2. 1997 şi 1999. ECONOMIA ECOLOGICA ÎN CONTEXTUL NOII ECONOMII In contextul noii economii asa cum a fost definită anterior. 1990.

intrebările care se nasc sunt legate de un potenţial acord care ar putea viza crearea unei taxe pentru emisiile de gaze cu efect de seră . Referindu-se la sensul şi. iar în ţările în curs de dezvoltare nu reflectă şi “economia de subzistenţă”. 3. se propun o serie de corecţii necesare acestui indicator. epuizarea resurselor neregenerabile. ca şi cu alţi factori neeconomici constituie principalul indicator al creşterii economice”. Samuelson arătă că “este un proces cu multiple faţete. Iminenţa reflectării politicilor ecologice în cadrul restrâns al economiilor individuale proprii fiecarei ţări şi la nivel micro. proprii fiecarei companii este evidentă.A.sau aplicarea unui sistem internaţional de regenerare a combustibililor. contextul noii economii ecologice va aduce astfel o modificare în definirea noilor costuri de mediu. resursele naturale. Există economişti care s-au ridicat împotriva concepţiilor actuale despre PNB.2011 globale s-ar putea incheia cu transformarea economiei globale intr-una cu valenţe ecologice. PNB nu ia în considerare aspectele legate de degradarea mediului înconjurător. şi nu alte elemente care determina calitatea vieţii. cum sunt: populaţia. cu calitatea produselor. TRĂSĂTURILE NOII ECONOMII ECOLOGICE In încercarea de a defini creşterea economică. Suedezul Gunnar Myrdal militează pentru a se lua în considerare. atunci când se calculează acest indicator doua elemente: a) costurile necesare pentru a opri creşterea poluării. b)costurile cerute de măsurile care vizează oprirea epuizării accelerate a resurselor neregenerabile sau pentru a găsi înlocuitori. implicit. şi să conţină prevederi pentru transferul noilor tehnologii. Importantă este menţiunea că în creşterea PNB sau a PIB devine din ce în ce mai importantă luarea în considerare a unor variabile noi. şi există deja preocupări în acest sens. În consecinţă. La nivel politic. el este de părere că “PNB (produsul naţional brut) – corelat cu mărimea populaţiei. La nivelul particular al managementului contabil. P. la conţinutul conceptului de creştere economică. fluxurile materiale curente dintre producţie şi mediul natural şi reziduurile poluante. una care să impulsioneze dezvoltarea şi nu să o impiedice” afirma Ban Ki-moon. . precum biomasa şi energia nucleară. în care se combină la infinit elemente diverse şi dimensiuni dintre cele mai diferite”. sau să prevada modalităţi de conservare şi regenerare de combustibili. considerând că acest indicator nu ar lua în considerare decât producţia de bunuri materiale şi servicii. cu repartiţia acesteia pe grupe de vârsta şi pe activităţi. sau menţionarea unor mecanisme de prevenire a despăduririlor.ECOS 23 .

O problemă importantă cu care se confruntă atât ţările în curs de dezvoltare. eliminarea sărăciei în condiţiile satisfacerii nevoilor esenţiale pentru locuri de muncă. recuperarea şi valorificarea resurselor refolosibile. 4. asigurarea calităţii creşterii economice. . problemă care a fost abordată cu ajutorul conceptului de dezvoltare durabilă. energie. cum ar fi: trecerea la exploatarea unor zăcăminte cu conţinuturi reduse de substanţe utile. 5. protejarea resurselor naturale împotriva exploatării neraţionale. supravegherea impactului economiei asupra mediului. În condiţiile agravării crizei mediului natural. reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor aceestora. combustibili. şi care evidenţiază cerinţa abordării simultane a imperativelor de dezvoltare economică şi de protecţie a mediului. redimensionarea creşterii economice. asigurarea protecţiei mediului natural şi ameliorarea lui. Resursele naturale reprezintă un factor restrictiv atât în privinţa asigurării cu materii prime. dar şi sub aspectul deteriorării mediului natural.2011 În condiţiile evoluţiei creşterii economice. care implică cheltuieli de investiţii suplimentare. evitarea poluării mediului natural cu substanţe nocive care deteriorează calitatea acestuia. creşterea economică nu poate să se realizeze decât ca o creştere care să înglobeze componenta ecologică în cea economică. conservarea şi sporirea resurselor naturale. prin utilizarea surselor alternative de energie de exemplu. teoria economică ecologică încearcă să găsească soluţii pentru asigurarea unui mediu natural capabil să susţină o dezvoltare economică durabilă. Având în vedere că activitatea economică a devansat capacitatea de regenerare a naturii. întreţinerea diversităţii ecosistemelor. apar factori cu influenţă inversă. apă. pe de o parte. care datorită degradarii continue necesită la momentul actual găsirea unor soluţii pentru conservarea şi ameliorarea lor. cât şi cele industrializate. este găsirea unei modalităţi de susţinere a creşterii economice fără a aduce prejudicii mediului înconjurător. având în vedere o distribuţie mai echilibrată a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei. energie. sau prin găsirea unor modalităţi de reciclare atât a materiilor prime cât şi a energiei etc. iar pe de altă parte.ECOS 23 . fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesitaţi. Dezvoltarea durabilă este acel tip de dezvoltare capabilă să satisfacă nevoile generaţiei prezente. 3. strategia economiei ecologice trebuie să se refere la: 1. locuinţă şi sănătate. Activităţile specifice de protecţie şi ameliorare a mediului natural urmăresc. 2. In contextul dezvoltării durabile. Este evident că realizarea creşterii economice este condiţionată de factorii de mediu. hrană.

care reprezintă un tip de standard pentru efluenţi ce definesc o măsură a performanţei şi oferă poluatorilor posibilitatea de a alege cele mai bune mijloace de a satisface acest standard. În ţările dezvoltate sunt utilizate următoarele tipuri de standarde : • • • • • • standarde de calitate a mediului ambiant. sau în produsele destinate consumului. de fapt. ce specifică o anumita tehnologie pe care agenţii economici trebuie să o utilizeze pentru a respecta legile şi reglementările de protecţie a mediului. care reprezintă un tip standard pentru efluenţi. ci sunt consideraţi în cadrul strategiilor de dezvoltare socio-economică şi nu în strategiile de protecţie a mediului. standarde pentru emisii şi efluenţi. de asemenea. Diferitele tipuri de standarde sunt. În cele mai multe ţări. specificaţii tehnologice ce vizează performanţele sau desingn-ul echipamentelor sau construcţiilor. Cele mai multe probleme ecologice provin dintr-o combinaţie de două mari categorii de factori: factori de “presiune” cum sunt creşterea populaţiei. 4.2011 6. apă. sol. Identificarea problemelor ecologice critice cu care se confrunta o ţară trebuie făcută cu participarea persoanelor afectate de degradarea mediului. care limitează emisiile de poluanţi asociate anumitor procese de producţie. STRATEGII SI INSTRUMENTE SPECIFICE NOII ECONOMII ECOLOGICE O etapă esenţială pentru un management eficace al mediului este identificarea problemelor prioritare. domeniul problemelor ce trebuie rezolvate cu resursele disponibile trebuie restrâns. Standardele pot include. şi factori de “intensificare” precum eşecurile pieţei. standarde pentru tehnologii. standarde de performanţă. standardele pentru procese. descentralizarea formelor de guvernare. politice şi instituţionale. Standardele. care stabilesc plafonul legal pentru cantitatea totală sau concentraţia unui agent poluant evocat dintr-o sursă de poluare. nivelurile de referinţa pentru evaluarea calităţii mediului şi ţelurile de atins prin intermediul acţiunilor legislative. factorii de presiune nu sunt consideraţi probleme ecologice în sine. creşterea gradului de participare la luarea deciziilor şi corelarea deciziilor privind mediul şi economia. activitatea economică şi sărăcia pe de o parte. a ONG şi agenţiilor guvernamentale de specialitate. care permit factorilor de presiune să provoace prejudicii mediului. Deoarece resursele sunt limitate.ECOS 23 . . a principalilor poluatori şi a utilizărilor de resurse naturale. standarde pentru produse. reflectă obiectivele stabilite în domeniul protecţiei mediului şi stabilesc nivelul sau concentraţia admisă a anumitor substanţe sau emisii în aer. care stabilesc concentraţia maximă admisibila a unor poluanţi în aerul şi apă ambiantă. care stabilesc un plafon legal pentru cantitatea totală sau concentraţia de poluanţi ce pot fi emisi în mediu raportată la unitatea de producţie.

şi anume: taxele asupra poluării. subvenţiile. 5. Un sistem de management de mediu este constituit dintr-o serie de acţiuni concrete prin care se propune atingerea unui scop: protecţia mediului în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea. ţările dezvoltate au pus în aplicare o gamă foarte variată de instrumente economice destinate controlului poluării. Drept consecinţe ale aplicarii diverselor taxe legate de poluare se remarca: obligativitatea firmelor de a reduce poluarea în condiţiile unor costuri mai mici decât în cazul celor rezultate din aplicarea instrumentelor de reglementare. permisele comercializabile. cum ar fi Sistemele de Management de Mediu (SMM). pieţe specifice protecţiei mediului pot fi create în condiţiile în care agenţii economici cumpără “drepturi” de poluare (realizată sau probabila) sau vând aceste “drepturi” altor agenţi economici. componenta a costurilor care nu trebuie neglijată şi a carei apariţie a condus la • . poluatorul plăteşte o penalizare financiară mai mare sau mai mică în funcţie de poluarea pe care o provoacă sau primeşte o recompensă pentru desfăşurarea unor activităţi de protecţie a mediului. • generarea de venituri care pot fi utilizate pentru finanţarea şi îmbunătăţirea activităţilor de protecţie a mediului. Astfel de pieţe pot fi formate cu ajutorul permiselor comercializabile şi asigurărilor pentru răspundere. sistemele de garanţii rambursabile. cele mai multe dintre acestea funcţionând ca stimulente pentru poluatori în identificarea şi aplicarea celor mai eficiente mijloace de atingere a obiectivelor ecologice. utilizatorul unei resurse plăteşte costul social integral al ofertei de resurse. Totodată.ECOS 23 . Conform primului principiu. Conform celui de al doilea principiu. De asemenea. • oferirea de stimulente investiţionale în noi tehnologii de control al poluării. una dintre cele mai importante activităţi este dezvoltarea standardelor de mediu. Reflectărea tuturor acţiunilor legate de politicile de mediu se va face în costurile de mediu. Folosirea instrumentelor economice duce la respectarea principiilor “Poluatorul plăteşte” şi “Utilizatorul plăteşte”.2011 Pe plan mondial. Scopul utilizării acestor instrumente este acela de a conferi o mai mare flexibilitate şi eficacitate măsurilor de control al poluării. îndeosebi a celor care au ca principal obiectiv furnizarea unui cadru comun de abordare a managementului de mediu seria ISO 14000 elaborată de Comitatul Tehnic 207 al Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare. CONSECINŢE ALE DEZVOLTĂRII NOII ECONOMII ECOLOGICE ASUPRA SISTEMELOR DE MANAGEMENT FINANCIAR Regândirea noii economii din perspectivă ecologică preuspune folosirea unor noi instrumente manageriale la nivelul intreprinderilor. etc.

materialele şi costurile financiare . Costuri de prevenire şi de management al mediului – care conţin costurile legate de muncă şi servicii externe pentru buna gospodărire/administrare a mediului şi costurile suplimentare ale tehnologiilor curate dacă este semnificativă. Materialele ce se regăsesc în deşeuri sunt evaluate prin prisma valorii de aprovizionare sau prin prisma valorii materialelor consumate folosind gestiunea de stocuri 4. indicatori şi benchmarking Stabilirea de ţinte de performanţă cuantificabile Obţinerea unei producţii curate. Costuri materiale şi de procesare ale non-produselor care conţin valoarea de aprovizionare a materialelor ce se regasesc în deşeuri. Costurile cu descărcarea /depozitarea deşeurilor.ECOS 23 . Asigurările şi provizioanele pentru obligaţiile de mediu reflectă şi ele ideea de a trata în loc de a preveni. 2. investiţiilor şi obligaţiilor de mediu Raportarea de mediu Alte raportari de date de mediu către agenţii statistice sau autorităţi locale Conturarea conceptului de EMA a condus la apariţia noţiunii de costuri de mediu şi la o clasificare a acestora. Distingem astfel: 1. Domeniile de aplicare ale conceptului de EMA sunt: • • • • • • • • • • • • Evaluarea costurilor/cheltuielilor de mediu anuale Stabilirea preţului produselor Intocmirea bugetului de mediu Evaluarea investiţiilor de mediu Calcularea costurilor. Costurile de procesare a iesirilor de non-produs care includ şi orele de munca. Toate iesirile de non-produse sunt evaluate pe baza bilanţurilor de materiale.Environmental Management accounting) Managementul intern al costurilor privit din perspectiva mediului trebuie să aiba în vedere revizuirea modului de calcul al costurilor de producţie pe baza fluxurilor de materiale.2011 dezvoltarea unei contabilităţi Manageriale a costurilor de mediu ( EMA . şi luarea în considerare în procesul decizional a tuturor costurilor relevante şi semnificative. Cercetarea şi dezvoltarea proiectelor de mediu fac parte şi ele din prevenirea poluării. amortizarea masinilor. economiilor şi beneficiilor rezultate în urma proiectelor de mediu Proiectarea şi implementarea sistemelor de management de mediu Evaluarea performanţei de mediu. emisiilor şi tratarea acestora incluzând materialele şi munca pentru intreţinere. 3. prevenirea poluării şi dezvoltarea proiectelor de mediu Promovarea în exterior a cheltuielilor.

Toate cele de mai sus vor conduce la consolidarea poziţiei strategice a companiilor prin evaluarea şi implementarea programelor pentru asigurarea poziţiei strategice a companiei pe . Costuri legate de asigurari – de sanatate. sau generate de obligaţii de mediu (Există de asemenea şi castiguri “de mediu”. Imbunatăţirile aduse insă sistemului de costuri actual au doua direcţii – una economică şi una ecologică: · economică. sau din imprumuturi nerambursabile. De asemenea.ECOS 23 . planificarea şi implementarea proiectelor de eficienţă energetică şi materială. valoarea şi locurile în care apar. a efluentilor şi a emisiilor. Scopul sistemului de calcul al costului nu este de a calcula costurile de mediu ci de a se obtine informaţii privind alocarea costului total de producţie. evaluarea veniturilor totale anuale ale investiţiilor în activitaţi de ecoeficienţă. implicarea managerilor de vârf în structurarea fluxului de materiale se accentuează. derivate din vânzarea deşeurilor.) Managementul costurilor de mediu constituie o abordare noua a calculaţiei costurilor având ca obiectiv organizarea producţiei de la un capat la altul în termeni ai fluxului de materiale şi informaţii structurate intr-un mod eficient. creşterea eficienţei folosirii materiilor prime şi materialelor devine unul din obiectivele cele mai importante.2011 5. · ecologică. costuri care în industria prelucratoarea reprezinta cel mai mare procent. Câteva din beneficiile pe care noua economie ecologică le aduce companiilor sunt: • • • • • • reducerea costurilor şi beneficii ca urmare a creşterii eficienţei folosirii resurselor naturale. conceptul de ecoeficienţă se va reflecta în reducerea costurilor şi impacturilor de mediu prin utilizarea eficienta a energiei. de proprietate. Faţă de vechea abordare a fluxului de materiale în care se urmăreau procesele prin care se adauga valoare produselor finite aici sunt luate în considerare şi pierderile de-a lungul fluxului tehnologic. Costuri externe companiei generate de către public sau costurile relevante pentru furnizori şi clienţi (costurile „ciclului de viată”) 6. apei şi materialelor. tehnologii. planificarea şi implementarea investiţiilor în controlul poluării. scoate în evidenţă costurile materiale. dezvoltarea comunicării intre sectii şi departamente ale societatii. creşterea calitătii şi consistenţei informaţiilor furnizate managementului. creşterea preocupărilor pentru dezvoltarea de noi produse. reducerea costurilor cu materialele şi energia folosita conduce la efecte ecologice pozitive concretizate în reducerea deşeurilor. şi proceduri de lucru.

4. subvenţiile. EMA . clienţi. intreprinderilor. Aplicarea principiilor dezvoltării durabile. garanţiile nerambursabile etc.Environmental Management Accounting care tratează exclusiv costurile generate de aplicarea politicilor de mediu. raportarea către parţile interesate: comunitate locală. De asemenea. resurse intangibile. intreţinerea diversităţii ecosistemelor. Conceperea politicilor de mediu este fundamentală în noua economie ecologică. datorita apriţiei şi a influenţei din ce în ce mai mari a costurilor de mediu asupra costurilor de producţie. 284. Implicaţiile apariţiei şi dezvoltării noii economii ecologice este vizibilă la nivelul managementului general al companiilor prin necesitatea implementării de sisteme de management al mediului dar şi la nivelul managementului financiar prin aparţia unei noi categorii de costuri – costurile de mediu. insoţită de dezvoltarea unor instrumente economice destinate controlului poluării cum ar fi taxele. ci dimpotrivă.. existenţa unor politici macroeconomice şi sectoriale adecvate şi a unor politici de preţ care să reflecte costurile integrale ale exploatării resurselor de mediu – inscriu economia pe o traiectorie a dezvoltării durabile. Beyond the Information Revolution The Atlantic Monthly Oct.ECOS 23 . ramurilor. resursele tangibile care sunt limitate nu trebuie ignorate. Atât globalizarea cât şi dezvoltarea durabila sunt concepte strâns legate de o economie ecologică. şi constituie punctul de pornire în dezvoltările ulterioare la niveluri mai joase ale sectoarelor. nr. reorientarea tehnologiilor şi controlarea riscurilor produse de acestea etc. conservare şi regenerare a mediului. cunoştinţele trebuie folosite în vederea găsirii acelor mijloace de protejare. vol. Este o economie în care riscul. Chiar daca principala resursă a noii economii sunt cunoştinţele. proiectarea de produse şi servicii "verzi" care va determina un avantaj competitiv. Dezvoltarea instrumentelor de reglementare cum ar fi standardele de mediu care se ramifică în funcţie de anumite criterii trebuie să fie activitatea centrală a economiei ecologice. -1999. intr-o formă foarte detaliată. s-a dezvoltat un nou concept. incertitudinea şi schimbările constante sunt mai curând regula decât exceptia" (Drucker P. investori CONCLUZII : Noua economie este o economie bazată pe cunoştinţe şi idei. 47-57). şi care conduc la desprinderea unor strategii proprii ale acesteia. conservarea şi sporirea resurselor naturale. supravegherea impactului economiei asupra mediului.2011 termen lung. în care factorii cheie pentru crearea de locuri de munca şi standarde de viaţă mai ridicate sunt idei şi tehnologii inovative încorporate în produsele manufacturate şi servicii. estimarea costurilor interne prin prisma reglementărilor viitoare. p. cum ar fi redimensionarea creşterii economice având în vedere o distribuţie mai echilibrată a resurselor. .

Costanza R. Approaches.. Interpreting Productivity Growth în the New. nr. 47-57. . 284. Bergh. (2000).J. – principiul precauţiei.1-8. pp. June. J. January. and Kodres Laura.ECOS 23 . Beyond the Information Revolution The Atlantic Monthly Oct. p.4. Jeroen C. Preocupările viitoare ale companiilor vor trebui să fie legate de dezvoltarea şi implementarea conceptului de ecoeficienţă a carui finalitate se va reflectă atât în reducerea costurilor totale dar şi în consolidarea unei pozitii strategice pe termen lung.. 4. Acest principiu. Daly.(2004). Ecological Economics: Principles and Applications. BIBLIOGRAFIE: 1. ar trebui să ducă la creşterea preocuparii agenţilor economici pentru investiţii în protectia mediului. nr. Ecological Economics: Themes. vol. (2001). Washington: Island Press.Tinbergen Institute Discussion Paper TI 2000080/3. and Farley. (2006). bine insuşit de Garda de mediu. Internet Encyclopaedia of Ecologicăl Economics. Schwarze R. Estevao M.Economy: Some agnostic Notes... Illge L. Drucker P. 5. Early History of Ecological Economics and ISEE.. 7. 2. (2001). H. p. Kiel Institute of World Economics 6. A Matter of Opinion: How Ecological and Neoclassical Environmental Economists Think about Sustainability and Economics .M. Who Has a New Economy?. 1-25.. De Masi Paula. 38. Finance & Development. (1999). prin creşterea avantajului competitiv. van den. Gundlach Erich. vol. 2. 3. care presupune luarea unor masuri de prevenire a poluării mediului inclusiv prin stoparea unor acţiuni în cazul în care nu dispunem anticipat de o evaluare a riscului. prin care se are în vedere penalizarea financiară a persoanelor fizice şi juridice care aduc prejudicii mediului.2011 Politicile de mediu ţin seamă la nivel european de doua principii de bază: – principiul raspunderii pentru poluarea mediului (“poluatorul plateşte”). German Institute for Economic Research. and Differences with Environmental Economics. (2003).

Kiel Institute of World Economics. 15. Soderbaum.2011 8. Scott Cato. Recent Developments în Ecologicăl Economics . (2002). New Rules for the New Economy. Elgar. nr. J. UK. March. Triplett Jack. London. Piazalo D. 10. 16.ecoeco. Green Economics. Earthscan. January. Understanding Sustainability Economics. The NewEconomy and the International Regulatory Framework . M... 113-117. E. 12. Economic Statistics. (2008). (1999). 2 vols. 14. 2008. London. Ecological economics. (2008). 2nd Edition.org/newrules/ 9. Xepapadeas Anastasios. Earthscan. (2001).org/ . Martinez-Alier. Business Economics.109110.pp. Book Review: Frontiers în Ecological Economic Theory and Application.kk. www. Kiel Working Paper. Cheltenham. eds. P. 1030. (2009). The International Society for Ecological Economics (ISEE) . I. Peter Victor... the New Economy and the Productivity Slowdown. (2008). Kevin K. The New Palgrave Dictionary of Economics. Ecologicăl Economics 66(2-3)..ECOS 23 .http://www. Ropke. 13. 11.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->