Ghita Pristanda

Ghita Pristanda face parte din personajele comediei O scrisoare pierduta de I. L .Caragiale, fiind realizat prin modalitatile de caracterizare specifice personajului dramatic si prin mijloacele comicului utilizate de autor in piesa. Conflictul dramatic al operei consta in confruntare pentru puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache presedintele gruparii locale a partidului, si Zoe, sotia acestuia ) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu. Conflictul e unul fals, derizoriu, avand la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele. Chiar daca Pristanda nu contribuie direct la rezolvarea conflictului, el e prezent totdeauna in momentele-cheie. Contrastul dintre aparenta si esenta este evident si in cazul sau. Dpdv al statului social al personajului, el este politaiul orasului, vrand sa para o autoritate oficiala, cu o profesie dificila in societate (n-are el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare ca tot crestinul..), dar in esenta, atributiile sale se restrang la indeplinirea ordinelor verbale ale prefectului, niciuna dintre preocuparile sale neconsacranduse interesului public. Dpdv moral , principala sa trasatura este slugarnicia, el fiind capabil de orice compromis, de orice tradare. El reprezinta coruptia aparatului administrativ. Dpdv al trasaturilor psihologice, Ghita e un om apasat de griji, familist.. Desi are profil de personaj secundar, aparitiile sale sunt foarte bine reliefate. Din scena dialogului usor tensionat intre prefect si politai cu ticul verbal curat, se vede bine ca Ghita Pristanda este politaiul slugarnic, instrumentul celor de la putere ; lingusitor si marginit, el aproba tot ce spune prefectul, fiind o marioneta, un om fara coloana vertebrala ; replicile scurte, scandate, cad ca niste ecouri din care intelesurile s-au risipit ; o vaga ingrjorare se resimte doar pentru ca este ajunul alegerilor si cei de la putere vor sa le castige inca o data si cu orice pret. Cel putin prefectul este sigur de asta , si Pristanda il aproba fara nicio rezerva. Replica personajului ce rezuma viata sa, (...) noua copii din 80 de lei pe luna : famelie mare, renumeratie mica, dupa buget.. permite lui Ghita, ca din intamplare sa mai strecoare inca o data aspecte din familia sa, dar citand-o si pe nevasta-sa, cu rugamintea de a i se mari leafa, caci statul nu stie ca el are noua copii, iar de la buget ii vine putin ; e de tot hazul ambiguitatea formularii, precum si contrastul dintre evidenta lui vitalitate si teama nevestei ca el se poate prapadi cu o leafa asa mica. O alta scena esentiala este cea intre prefect si politai , ce sugereaza relatiile neoficiale intre mai marii judetului. Ghita incearca sa-l pacaleasca pe prefect ca a pus in oras toate steagurile; de fapt el se conduce dupa regula daca nu curge, pica. Prins cu hotia, desi pregatise terenul cu vaicarelile lui anterioare, nu ezita sa-si arate putin ghearele unui posibil santaj, din moment ce el stie toate secretele triunghiului Tipatescu -Joitica-Trahanache. Justificarea celor 44 de steaguri , prin rapida adunare pe care politaiul o face, recurgand la siretlicul repetarii si al calculului gresit , ofera una dintre scenele cele mai savuroase ale comediei lui I.L.Caragiale Unul dintre elementele textului dramatic semnificativ in constructia acestui personaj este limbajul, care ii tradeaza incultura , lipsa de instructie, evidentiate pregnant prin comicul de limbaj :deformeaza neologimele bampir, famelie, scrofulos, renumeratie ; are ticuri verbale (curat), care frizeaza prostia. Alaturarea cuvantului curat altor cuvinte evidentiaza un nestapanit servilism care il face penibil si ridicol. Comicul de nume al personajului, Ghita Pristanda sugereaza principalele sale trasaturi de caracter- servil si umil fata de sefi, lipsit de personalitate - , deoarece pristandaua e un joc popular , asemanator cu braul, ce se danseaza dupa reguli prestabilite intr-o parte si alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc. Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele comicului, foarte variate si sugestive, in conturarea trasaturilor remarcandu-se comicul de situatie, de caracter, de limbaj si de nume. Dialogul si monologul constituie modalitati de caracterizare indirecta, ca si vorbele, faptele si gandurile personajului, caracterizarea directa fiind facuta de catre celelalte personaje sau de catre dramaturg. Prin didascalii si indicatii scenice, care sunt adevarate fise de caracterizare, autorul isi misca personajele, le da viata. La Pristanda, de exemplu, dramaturgul mentioneaza naiv ; schimbandu-si deodata tonul , umilit si naiv), de unde reise prostia si servilismul personajlui. Indicatiile autorului contureaza indirect personajele prin semnificatia gesturilor si a mimicii. In lista cu persoane de la inceputul piesei , se precizeaza , alaturi de numele pregnante, statutul social, ocupatia personajelor, ceea ce sugereaza apartenenta la o tipologie. Reiese pe parcurs faptul ca Ghita Pristanda, politaiul orasului , e un functionar public servil, de o viclenie rudimentara, transformat in sluga sefilor. In concluzie, tema operei, ce consta in prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in preajma alegerilor pentru Camera, are un rol foarte important in constructia personajului pentru care am optat, Ghita Pristanda, autorul satirizand intamplari, aspecte sociale, moravuri, cu scopul de a indrepta defectele general umane, precum servilismul , docilitatea, incultura, siretenia, coruptia functionarilor din administratie, trasaturi regasite si la acest personaj.