Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

2

Capitolul

PRESCRIEREA PRECIZIEI DIMENSIUNILOR
3.1. DEFINIREA, SIMBOLIZAREA, RELA Ţ IILE DE DEFINI Ţ IE Ş I REPREZENTAREA M Ă RIMILOR CARE DETERMIN Ă PRECIZIA PRESCRIS Ă A DIMENSIUNILOR Conform STAS SR EN 20286-1, mărimile principale care determină precizia prescrisă a unei dimensiuni sunt: I. Dimensiunea nominală; II. Dimensiunile limită ale dimensiunii, respectiv 1. Dimensiunea maximă; 2. Dimensiunea minimă. III. Abaterile limită ale dimensiunii, şi anume 1. Abaterea superioară; 2. Abaterea inferioară; IV. Toleranţa dimensiunii; V. Câmpul de toleranţă. I. Dimensiunea nominal ă , simbol Dnom - pentru alezaje şi dnom - pentru arbori = “dimensiunea faţă de care sunt definite dimensiunile limită prin aplicarea abaterii superioare şi inferioare”. Alezaj : „termen utilizat pentru a descrie o caracteristică/suprafaţă interioară a unei piese (fig. 3.1a). Arbore : „termen utilizat pentru a descrie o caracteristică/suprafaţă exterioară a unei piese (fig. 3.2b). Pentru reprezentarea grafică a celor 5 mărimi se utilizează două tipuri de reprezentări: Reprezentarea convenţional - completă, în care baza de reprezentare este o bază asociată unui element geometric al produsului, de ex. generatoarea unui cilindru, un plan, o axă etc. (fig. 3.1a şi fig. 3.2 a); b. Reprezentarea convenţional - simplificată, în care bazele de reprezentare sunt linia zero şi axa abaterilor (fig. 3.1b şi fig. 3.2b). Linia zero: “dreaptă care corespunde dimensiunii nominale, faţă de care sunt reprezentate abaterile şi toleranţele” şi care se trasează orizontal, iar abaterile pozitive deasupra şi cele negative dedesubt. a.
Reprezentarea mărimilor alezajelor Reprezentarea mărimilor arborilor b. Reprezentarea a. Reprezentarea convenţional b. Reprezentarea convenţional a. Reprezentarea convenţional completă simplificată completă convenţional simplificată
Câmp de toleranţă TD EI=Ai Dnom ES = As Dmin = MML Dmax = LML Dnom (-) Dmax = LML Dmin = MML Abateri (+) TD EI=Ai ES=As Linia zero
Câmp de toleranţă Td ei = ai dnom es = as dmin = LML dmax = MML dmax = MML dmin = LML dnom (-) Abateri (+) Td ei = ai es = as Linia zero

3

Prof. Dr. Ing. Aurelian VIŞAN, Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU

T O L E R A N Ţ E
♦ Pentru uzul studen ţ ilor ♦

Partea întâi BAZELE TEORETICE ALE PRESCRIERII PRECIZIEI CARACTERISTICILOR CONSTRUCTIVE ALE PRODUSELOR

Capitolul

3

PRESCRIEREA PRECIZIEI DIMENSIUNILOR
♦ Rezumat ♦

Figura 3.1. Reprezentarea mărimilor alezajelor

Figura 3.2. Reprezentarea mărimilor arborilor

II. Dimensiunile limit ă : “cele două dimensiuni extreme admisibile ale unui element geometric, între care trebuie să se găsească dimensiunea efectivă, inclusiv dimensiunile limită”:
1. 2.

Dimensiunea maxim ă , simbol Dmax - pentru alezaje şi dmax - pentru arbori: “cea mai mare dimensiune admisă a suprafeţei” (fig. 3.1 şi fig. 3.2); Dimensiunea minim ă , simbol Dmin - pentru alezaje şi dmin - pentru arbori: “cea mai mică dimensiune admisă a suprafeţei”, (fig. 3.1 şi fig. 3.2);

Bucure ş ti, UPB, Catedra TCM

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat •

3

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

4

Dimensiunea la maximum de material , simbol MML: “dimensiunea limită care corespunde maximului de material al elementului”, respectiv − − Pentru alezaje dimensiunea minimă, Dmin, = MML (fig. 3.1 şi fig. 3.5a); Pentru arbori, dimensiunea maximă, dmax, = MML (fig. 3.2 şi fig. 3.5b);

3.2. PRESCRIEREA PRECIZIEI DIMENSIUNILOR LINIARE
Prescrierea preciziei dimensiunilor liniare presupune realizarea a două mari activităţi importante, respectiv: A. Stabilirea valorilor mărimilor care determină precizia prescrisă, respectiv a valorilor pentru Dimensiunea nominală; I. II. Toleranţa. III. Abaterile limită, şi anume abaterea superioară şi abaterea inferioară; IV. Dimensiunile limită, respectiv dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă; B. Înscrierea în desene a preciziei dimensiunilor.

Dimensiunea la minimum de material simbol LML: “dimensiunea limită care corespunde minimului de material al elementului”, adică − − Pentru alezaje: dimensiunea maximă, Dmax, = LML (fig. 3.1 şi fig. 3.5a). Pentru arbori: dimensiunea minimă, dmin, = LML (fig. 3.2 şi fig. 3.5b);

Linia zero: “dreaptă care corespunde dimensiunii nominale, faţă de care sunt reprezentate abaterile şi toleranţele” şi care se trasează orizontal, iar abaterile pozitive deasupra şi cele negative dedesubt. III. Abaterile limit ă ale dimensiunii , abaterea superioară şi abaterea inferioară: “cele două abateri extreme admisibile ale unui element, între care trebuie să se găsească abaterea efectivă, inclusiv abaterile limită” (fig. 3.1 şi fig. 3.2). 1.
− −

A. Stabilirea valorilor mărimilor care determină precizia prescrisă a dimensiunilor liniare I. Stabilirea valorilor dimensiunilor liniare nominale
Valorile dimensiunilor liniare nominale se determină prin calcul sau pe considerente constructive, pe baza rolului funcţional al suprafeţelor cărora le sunt asociate. Dimensiunile obţinute se rotunjesc la valori care se aleg din şirurile de dimensiuni liniare normale prezentate în STAS 75-1990 [46].

Abaterea superioar ă , simbol ES sau As - pentru alezaje, şi es sau a s - pentru arbori: “diferenţa algebrică dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea nominală corespunzătore”, respectiv:

ES = A S = D max − D nom , pentru alezaje (fig. 3.1), şi es = a s = d max − d nom , pentru arbori (fig. 3.2).
ES , es sau A s , a s = > 0 ; . =0 ;
< 0.

(3.1) (3.2)

II. Stabilirea valorilor toleran ţ elor dimensiunilor liniare
Valorile toleran ţ elor dimensiunilor liniare se stabilesc pe baza “Sistemului ISO de toleranţe şi ajustaje pentru dimensiuni liniare - Partea 1: Baze de toleranţe, abateri şi ajustaje”, „S-ISO -TA - DL”, precizat de standardul SR EN 20286 - 1:1997 sau ISO 286 – 1 [45]. Metodologia determin ă rii toleran ţ elor se diferen ţ iaz ă distinct în func ţ ie de tipul toleran ţ elor , respectiv: 1. Toleranţe individuale; 2. Toleranţe generale.

Rezultă că abaterea superioară este o mărime cu semn, respectiv: (3.3)

Din relaţiile abaterilor superioare se obţin relaţiile pentru dimensiunile maxime:

− −
2.
− −

D max = D nom + ES sau D max = D nom + A s , pentru alezaje (fig. 3.1), şi d max = d nom + es sau d max = d nom + a s , pentru arbori (fig. 3.2).

(3.4) (3.5)

Factorii care determin ă individuale cât şi generale, sunt: 1. 2.

valorile

toleranţelor

dimensiunilor

liniare, atât

Abaterea inferioar ă , simbol EI sau Ai - pentru alezaje, şi ei sau a i - pentru arbori: “diferenţa algebrică dintre dimensiunea minimă şi dimensiunea nominală corespunzătore”, respectiv:

Valoarea dimensiunii nominale, cu creşterea căreia toleranţa creşte; Precizia dimensiunii, determinată de rolul funcţional al suprafeţei căreia i se asociază dimensiunea, cu creşterea căreia valoarea toleranţei scade.

EI = Ai = D min − D nom , pentru alezaje (fig. 3.1), şi ei = a i = d min − d nom , pentru arbori (fig. 3.2).
> 0; , EI , ei sau Ai , a i = =0 ; < 0.

(3.6) (3.7)

a.

Stabilirea valorilor toleran ţ elor individuale ale dimensiunilor liniare
Conform standardului ISO 286 – 1 sau sistemului S-ISO -TA - DL, toleranţele individuale se denumesc “toleranţe fundamentale” şi se simbolizează cu IT - abrevierea termenilor „International Tolerance”. Pentru materializarea dependenţei toleranţelor individuale sau fundamentale de cei doi factori în S-ISOTA-DL se standardizează următoarelor 6 mărimi [45]: 1. Gamele de dimensiuni nominale; 2. Intervalele de dimensiuni nominale, principale şi intermediare; 3. Treptele de precizie sau preciziile; 4. Treptele de toleranţe fundamentale; 5. Formulele de calcul ale toleranţelor fundamentale; 6. Valorile standardizate ale toleranţelor fundamentale. 1. Precizarea “gamelor de dimensiuni nominale”: se stabilesc 2 game dimensionale • Gama 1: 0 - 500 mm, • Gama 2: 500 - 3150 mm, pentru a exprima dependenţa diferită a toleranţelor individuale şi a formulelor de calcul ale acestora de dimensiunea nominală, respectiv (vezi tab. 3.2).

Rezultă că şi abaterea inferioară este o mărime care are semn, respectiv: (3.8)

Din relaţiile abaterilor inferioare se deduc relaţiile pentru dimensiunilor minime:

− −

D min = D nom + EI sau D min = D nom + Ai , pentru alezaje (fig. 3.1), şi d min = d nom + ei sau d min = d nom + a i , pentru arbori (fig. 3.2).

(3.9) (3.10)

IV. Toleran ţ a la dimensiune sau toleran ţ a dimensiunii , simbol T D - pentru alezaje şi T d - pentru arbori: “diferenţa algebrică dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă” sau dintre abaterea superioară şi cea inferioară, respectiv:

− −

T D = D max − D min = (D nom + ES ) - (Dnom+ EI) = ES - EI = A s − Ai , pentru alezaje (fig. 3.1), şi (3.11) T d = d max − d min = (d nom + es ) - (d nom + ei ) = es - ei = a s − a i , pentru arbori (fig. 3.2). (3.12)

V. Câmpul de toleran ţă : “zona cuprinsă între cele două linii reprezentând dimensiunea maximă şi minimă, definită prin mărimea toleranţei şi poziţia ei în raport cu linia zero” (fig. 3.1 şi fig. 3.2).
© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora. © Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

5

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

6

2.

3.

4.

Stabilirea “intervalelor de dimensiuni nominale”, principale şi intermediare, în care se poate încadra o dimensiune: • Pentru gama 1, respectiv 0 - 500 mm, un număr de: − 13 intervale principale (de ex.: 0 - 3, 3 - 6, 6 - 10,…, 400 - 500.); − 22 intervale intermediare (de ex.: 10 - 14, 14 - 18,…., 450 - 500.). • Pentru gama 2, şi anume 500 - 3150 mm, un număr de: − 8 intervale principale (de ex.: 500- 630, 630-800,…, 2500 - 3150.); − 16 intervale intermediare (de ex.: 500 - 560,., 2800 - 3150.). pentru limitarea numărului de toleranţe care pot fi calculate şi utilizate. Cuantificarea preciziei în “trepte sau grade de precizie” sau “precizii”, se face pentru a exprima dependenţa de precizie a valorilor toleranţelor: • Pentru gama 1: 20 trepte de precizie sau “precizii”, simbolizate în ordine descrescătoare preciziei: 01, 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18. • Pentru gama 2: 18 trepte de precizie sau “precizii”, simbolizate în ordine descrescătoare preciziei: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18. • Utilizarea treptele sau gradelor de precizie: − Preciziile 01 şi 0: trepte speciale pentru dezvoltări ulterioare; − Preciziile 1, 2, 3 şi 4: pentru dimensiunile pieselor de înaltă precizie: calibre, mecanică fină etc − Preciziile 5 - 11: pentru dimensiunile suprafeţelor care formează ajustaje; − Preciziile 12 - 18: pentru dimensiunile suprafeţelor care nu formează ajustaje; Definirea şi standardizarea “treptelor de toleranţe fundamentale, ca: “mulţimea sau grupul de toleranţe considerate ca fiind corespunzătoare aceluiaşi grad de precizie pentru toate dimensiunile nominale”: • Pentru gama 1: 20 trepte de toleranţe fundamentale, simbolizate în ordine descrescătoare preciziei
Treptele de toleranţe fundamentale pentru gama 1
Gama 1
Trepte de pre 01 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 0- 500mm Tr de tol IT

Formula factorului de toleranţă “i” a fost determinată empiric şi se bazează pe ipoteza că în domeniul dimensiunilor din gama 1, 0 - 500mm, pentru acelaşi proces de fabricaţie, „dependenţa mărimii abaterilor de fabricaţie de dimensiunea nominală corespunde unei funcţii aproximativ parabolice”, (fig. 3.3).
Abaterea Toleranţa Strunjire de degroşare Strunjire de finisare Rectificare de degroşare

G 1: 0 – 500 mm, var. parabolică

Gama 2: 500 - 3150 mm, variaţie liniară

Dnom [mm]

Fig. 3.3. Dependenţa abaterii şi a toleranţei de dimensiunea nominală pentru gama 1
Formule pentru calculul toleranţelor fundamentale
Trepte de toleran ţ e fundamentale

Tabelul 3.6

Dimen. nomin. IT0 IT0 IT1 IT 2 IT 3 IT 4 IT 5 IT 6 IT 7 IT 8 IT 9 IT IT 11 IT 12 IT 13 IT 14 IT 15 IT 16 IT 17 IT 18 1 10 mm

Formule pentru toleran ţ e fundamentale [ μ m]
Gama 1 Gama 2 Formule În pr. geom. 7⋅i 10⋅i 16⋅i 25⋅i 40⋅i 64⋅i 100⋅i 160⋅i 250⋅i 400⋅i 640⋅i 1000⋅i 1600⋅i 2500⋅i speciale între IT1 şi IT5 2⋅I 2,7⋅I 3,7⋅I 5⋅I 7⋅I 10⋅I 16⋅I 25⋅I 40⋅I 64⋅I 100⋅I 160⋅I 250⋅I 400⋅I 640⋅I 1000⋅I 1600⋅I 2500⋅I

Tabelul 3.3
15 16 17 18

5.2. Formule pentru calculul toleranţelor dimensiunilor nominale cuprinse în GAMA 2, 500 - 3150 mm inclusiv

IT01 IT0 IT1 IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 IT7 IT8 IT9 IT10 IT11 IT12 IT13 IT14 IT15 IT16 IT17 IT18

Pentru gama 2: 18 trepte de toleranţe fundamentale, simbolizate în ordine descrescătoare preciziei
Treptele de toleranţe fundamentale pentru gama 2
Gama 2
Trepte de pre 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 500 - 3150 Tr de tol IT

Pentru toate treptele de toleranţe fundamentale IT1 până la IT18 toleranţele fundamentale se calculează cu o singură formula generală, particularizată în tabelul 3.6, de forma:

Tabelul 3.4
15 16 17 18

ITn = K n ⋅ I = K n ⋅ ( 0 ,004 ⋅ D + 2 ,1 ) [μm], în care − − −
n reprezintă simbolul treptei de precizie, respectiv n =1, 2, 3,…, 18;

(3.22)

IT1 IT2 IT3 IT4 IT5 IT6 IT7 IT8 IT9 IT10 IT11 IT12 IT13 IT14 IT15 IT16 IT17 IT18

Utilizarea treptelor de toleranţe se face conform recomandărilor precizate pentru treptele de precizie. 5.

Stabilirea “formulelor pentru calculul toleranţelor fundamentale”. 5.1. Formule pentru calculul toleranţelor dimensiunilor nominale cuprinse în GAMA 1, 0 - 500 mm inclusiv − Pentru treptele de toleranţe fundamentale IT01, IT0 şi IT1 se folosesc formule de calcul speciale, de forma generală: (3.16) IT n = a n ± bn ⋅ D [μm], − Pentru treptele de toleranţe fundamentale IT2, IT3 şi IT4 valorile toleranţelor fundamentale se stabilesc aproximativ în progresie geometrică între valorile toleranţelor pentru IT1 şi IT5. − Pentru treptele de toleranţe fundamentale IT 5 până la IT 18 toleranţele se calculează cu formula generală: (3.20) ITn = Kn ⋅ i = Kn ⋅ ( 0 ,45 ⋅ 3 D + 0 ,001 ⋅ D ) [μm], în care: − n reprezintă simbolul treptei de precizie, respectiv n = 5, 6, 7,…, 18; − K n este un număr, denumit coeficient de precizie, care arată influenţa preciziei asupra valorii toleranţei. Ex.: pentru treptele IT5, IT6, IT7,…, IT18 coeficientul K n are valorile 7, 10, 16,…, 2500. − Termenul “ i ” = factor de toleranţă: “factor care este în funcţie de dimensiunea nominală şi care este utilizat ca bază pentru determinarea toleranţelor fundamentale ale sistemului” i = 0 ,45 ⋅ 3 D + 0.001 ⋅ D [μm]; (3.21) − D este media geometrică a dimensiunilor nominale extreme D1 şi D 2 , respectiv D = D1 ⋅ D 2 .

K n este coeficientul de precizie;

Termenul “I” se numeşte tot factor de toleranţă şi se calculează cu relaţia

I = 0 ,004 ⋅ D + 2 ,1 [μm];

D este media geometrică a dimensiunilor nominale extreme D1 şi D 2 , respectiv D =

(3.23)

D1 ⋅ D 2 .

Formula factorului de toleran ţă “I” a fost determinată empiric şi se bazează pe ipoteza că în domeniul dimensiunilor din gama 2, 500-3150mm, pentru acelaşi proces de fabricaţie, dependenţa mărimii abaterilor de fabricaţie de dimensiunea nominală corespunde unei funcţii aproximativ liniare (fig. 3.3).

Regula general ă a formulelor de calcul a toleranţelor fundamentale: “începând cu treapta de toleranţe IT6 în sus toleranţele sunt multiplicate cu un factor de 10 la fiecare a cincia treaptă”:

ITn = ITn −5 ⋅ 10 [μm], pentru n = 11, 12, 13,…, 18.

(3.24)

Exemplu. Pentru IT12 (n = 12) se obţine IT 12 = IT12−5 ⋅ 10 = IT 7 ⋅ 10 = 16 ⋅ i ⋅ 10 = 160 ⋅ i [μm]. Regula poate fi folosită pentru a extrapola valorile toleranţelor pentru trepte mai mari decât IT18. Exemplu: IT 21 = IT21−5 ⋅ 10 = IT 16 ⋅ 10 + 1000 ⋅ i ⋅ 10 = 10000 ⋅ i [μm].

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

7

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

8

6.

Stabilirea valorilor standardizate ale toleranţelor fundamentale. Valorile toleranţelor obţinute prin aplicarea formulelor au fost rotunjite, rezultând valorile standardizate în SR EN 20 286 - 1:1997.
Tabelul toleranţelor fundamentale pentru dimensiuni liniare nominale Tabelul 3.7
2) 2) 2) 2)

b.

Stabilirea valorilor toleran ţ elor generale ale dimensiunilor liniare
Valorile toleranţelor generale se stabilesc pe baza standardului SR EN 22768 - 1:1995 [47]:

Dimensiuni nominale, mm IT01 IT 0 Până Peste la inclusiv 3 6 10 18 30 50 80 120 180 250 315 400 500 630 800 1000 1250 1600 2000 2500 3 6 10 18 30 50 80 120 180 250 315 400 500 630
1) 1) 1) 1) 1) 1) 1) 1)

Trepte de toleranţe fundamentale IT1
1)

IT2

1)

IT3

1)

IT4

1)

IT5

1)

IT 6

IT 7

IT 8

IT 9

IT 10 IT 11 IT 12 IT 13 IT14 IT15 IT16 IT17

IT18

2)

Factorii care determină valorile toleranţelor generale ale dimensiunilor liniare sunt, ca şi în cazul toleranţelor individuale, următorii [47]: 1. 2. Valoarea dimensiunii nominale, cu creşterea căreia toleranţa generală creşte; Precizia dimensiunii, determinată de rolul funcţional al suprafeţei căreia i se asociază dimensiunea respectivă, cu creşterea căreia valoarea toleranţei scade.

Valorile toleranţelor fundamentale μm 0,3 0,4 0,4 0,5 0,6 0,6 0,8 1 1,2 2 2,5 3 4 0,5 0,6 0,6 0,8 1 1 1,2 1,5 2 3 4 5 6 0,8 1 1 1,2 1,5 1,5 2 2,5 3,5 4,5 6 7 8 9 10 11 13 15 18 22 26 1,2 1,5 1,5 2 2,5 3,5 3 4 5 7 8 9 10 11 13 15 18 21 25 30 36 2 2,5 2,5 3 4 4 5 6 8 10 12 13 15 16 18 21 24 29 35 41 50 3 4 4 5 6 7 8 10 12 14 16 18 20 22 25 28 33 39 46 55 68 4 5 6 8 9 11 13 15 18 20 23 25 27 32 36 40 47 55 65 78 96 6 8 9 11 13 16 19 22 25 29 32 36 40 44 50 56 66 78 92 110 135 10 12 15 18 21 25 30 35 40 46 52 57 63 70 80 90 105 125 150 175 210 14 18 22 27 33 39 46 54 63 72 81 89 97 110 125 140 165 195 230 280 330 25 30 36 43 52 62 74 87 100 115 130 140 155 175 200 230 260 310 370 440 540 40 48 58 70 84 100 120 140 160 185 210 230 250 280 320 360 420 500 600 700 860 60 75 90 110 130 160 190 220 250 290 320 360 400 440 500 560 660 780 920 0,1 mm 0,14 0,25 0,4 0,6 1 1,5 1,8 2,1 2,5 3 3,5 4 4,6 5,2 5,7 6,3 7 8 9 10,5 15 1,4 1,8 2,2 2,7 3,3 3,9 4,6 5,4 6,3 7,2 8,1 8,9 9,7 11 12,5 14 16,5 23 33

0,12 0,18 0,30 0,48 0,75 1,2 0,15 0,22 0,36 0,58 0,9 0,18 0,27 0,43 0,7 0,25 0,39 0,62 1 0,3 0,4 0,46 0,74 1,2 0,63 1 1,6 2,1 2,3 0,35 0,54 0,87 1,4 1,1 1,6 1,9 2,2 2,5 3,2 3,6 4 4,4 5 5,6 6,6 7,8 9,2 11 0,21 0,33 0,52 0,84 1,3

Pentru stabilirea valorilor toleranţelor generale ale dimensiunilor liniare în standardul SR EN 22 768 1:1995 se stabilesc următoarele 3 mărimi [47]: 1. 2. 3. 1.

Clasele de toleranţe; Domeniile de dimensiuni liniare; Valorile standardizate ale abaterilor limită generale.

Definirea „claselor de toleranţe” se face pentru a evidenţia dependenţa toleranţelor generale de precizie. Acestea sunt denumite şi simbolizate, în ordine descrescătoare a preciziei sau a creşterii toleranţelor, astfel:

0,46 0,72 1,15 1,85 2,9 0,52 0,81 1,3 0,57 0,89 1,4 0,7 0,8 0,9

0,63 0,97 1,55 2,5 1,10 1,75 2,8 1,25 2 1,4 2,3 3,2 3,6 4,2 5 6 7 8,6

− − − −
2.

Fină, simbol “f”; Mijlocie, simbol “m”; Grosieră, simbol “c”; Grosolană, simbol, “v”.

800

Precizarea “domeniilor de dimensiuni liniare”, în funcţie de utilizarea dimensiunilor liniare, pentru a evidenţia dependenţa toleranţelor generale de dimensiunea nominală, şi anume:

1000 1600 2000 2500 3150

1250

1,05 1,65 2,6 1,25 1,95 3,1 1,5 2,3 3,3 3,7 4,4 5,4

− −
3.

8 domenii, pentru toate dimensiunile liniare, cu excepţia teşiturilor ; 3 domenii, pentru dimensiunile liniare asociate teşiturilor.

12,5 19,5 17,5 28

1100 1,75 2,8 1350 2,1

13,5 21

1) - Valorile pentru treptele de toleranţe IT 1 până la IT 5, inclusiv, pentru dimensiunile nominale peste 500 mm sunt prezentate pentru uz experimental; 2) - Treptele de toleranţe IT 14 până la IT 18, inclusiv, nu trebuie utilizate pentru dimensiuni nominale mai mici sau egale cu 1 mm.

Precizarea valorilor standardizate ale abaterilor limită generale, care se stabilesc, conform tabelelor 3.8 şi 3.9, în funcţie de cei doi factori menţionaţi, şi anume: − Clasa de toleranţe, respectiv f, m, c sau v; − Domeniul de dimensiuni nominale, în care se încadrează dimensiunea considerată. Ex.: În tab. 3.8 sunt date abaterile limită generale pentru dim. liniare cu excepţia teşiturilor, conf. SR EN 22768 1:1995.
Abaterile limită generale ptr. dimensiuni liniare cu excepţia teşiturilor Tab. 3.8
Clasa de toleranţă Abateri limit ă pentru domeniul de dim ensiuni nominale [mm] Peste 3 până la 6 ± 0,05 ± 0,1 ± 0,3 ± 0,5 Peste Peste 6 Peste 30 120 până la până la până la 30 120 400 ± 0,1 ± 0,2 ± 0,5 ±1 ± 0,15 ± 0,3 ± 0,8 ± 1,5 ± 0,2 ± 0,5 ± 1,2 ± 2,5 Peste 400 până la 1000 ± 0,3 ± 0,8 ±2 ±4 Peste 1000 până la 2000 ± 0,5 ± 1,2 ±3 ±6 Peste 2000 până la 4000 ±2 ±4 ±8

Probleme care pot fi rezolvate pe baza cunoaşterii tabelului cu valorile toleranţelor fundamentale.

PROBLEMA DIRECT Ă : alegerea valorii standardizate a toleranţei fundamentale a unei dimensiuni, atunci când se cunosc dimensiunea nominală şi treapta de precizie în care se execută. Exemplu: toleranţa fundamentală a unei dimensiuni nominale de 8,5 mm care se realizează în treapta de precizie 6 are valoarea de 9 μm (vezi tab. 3.7). PROBLEMA INVERS Ă : stabilirea treptei de precizie în care se prescrie o dimensiune, atunci când se cunosc dimensiunea nominală şi toleranţa fundamentală a acesteia. Exemplu: treapta de precizie a unei dimensiuni de 125 mm şi care are toleranţa fundamentală de 1 mm este 14 (vezi tabelul 3.7); REALIZAREA UNEI ANALIZE COMPARATIVE privind precizia prescrisă mai multor dimensiuni, atunci când se cunosc dimensiunile nominale şi toleranţele fundamentale ale acestora. Exemplu: Dintre dimensiunile D1 = 20 mm cu toleranţa de 33 μm şi D2 = 1100 mm cu toleranţa tot de 33 μm, dimensiunea D2 “este mai precisă” deoarece este prescrisă în treapta 4, faţă de D1 în treapta 8.

De la 1) 0,5 Simbol Descriere până la 3 f m c v
1)

Fină Mijlocie Grosieră Grosolană

± 0.05 ± 0,1 ± 0,2 -

Pentru dim. nominale sub 0,5 mm, abaterile limită trebuie înscrise după dimensiunea nominală

Stabilirea toleran ţ ele generale . Acestea se determină prin calcul, în funcţie de abaterile limită generale stabilite, conform relaţiilor de definiţie ale toleranţelor în funcţie de abaterile limită, respectiv: (3.25) T D = ES − EI sau TD = As – Ai, pentru dimensiuni asociate alezajelor, şi

T d = es − ei sau Td = as – ai, pentru dimensiuni asociate arborilor.

(3.26)

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

9

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

10

III. Stabilirea valorilor abaterilor limit ă ale dimensiunilor liniare
Conform S-ISO-TA-DL (SR EN 22 768 - 1:1995), metodologia stabilirii valorilor abaterilor limit ă se diferenţiază în funcţie de tipul toleranţelor pe baza cărora se determină precizia dimensiunilor liniare:

− −

Toleranţe individuale, denumite toleranţe fundamentale; Toleranţe generale.

1.2. Abateri fundamentale pentru dimensiuni liniare asociate alezajelor. Sunt standardizate 28 de poziţii ale toleranţelor şi de abateri fundamentale, simbolizate cu una sau două litere mari, respectiv: A, B, C, CD, D, E, EF, F, FG, G, H, J, JS, K, M, N, P, R, S, T, U, V, X, Y, Z, ZA, ZB ŞI ZC
(+) Abateri fundamentale
Af = EI > 0

a.

Stabilirea valorilor abaterilor limită ale dimensiunilor liniare pe baza toleranţelor individuale sau fundamentale
Pentru stabilirea valorilor abaterilor limită individuale pe baza toleranţelor fundamentale, S-ISO-TADL (SR EN 22 768 - 1:1995), precizează şi standardizează următoarele mărimi, definiţiile şi valori standardizate. 1. Abaterile limită fundamentale, simbolurile şi valorile standardizate ale acestora; 2. Clasa de toleranţe; 3. Dimensiunea tolerată; 4. Selecţia câmpurilor de toleranţe sau a claselor de toleranţe preferenţiale. 1. Definirea, calculul ş i standardizarea valorilor abaterilor limit ă fundamentale care sunt în funcţie de dimensiunile nominale şi nu variază în funcţie de treptele de toleranţe. Abaterea fundamental ă se defineşte ca “acea abatere care defineşte poziţia câmpului de toleranţă în raport cu linia zero”, şi anume: “prin convenţie acea abatere care defineşte abaterea limită cea mai apropiată de linia zero”. 1.1. Abateri fundamentale pentru dimensiuni liniare asociate arborilor. Sunt standardizate 28 de poziţii ale toleranţelor şi de abateri fundamentale, simbolizate cu una sau două litere mici, respectiv: a, b, c, cd, d, e, ef, f, fg, g, h, j, js, k, m, n, p, r, s, t, u, v, x, y, z, za, zb şi zc, reprezentate în figura 3.4.
(+) af = ei > 0

Figura 3.5. Reprezentarea abaterilor fundamentale ale dimensiunilor alezajelor

Pentru poziţiile A, B,…, H şi J abaterea fundamentală, Af, este abaterea inferioară, Af =Ai = EI, pozitivă (+). Pe baza definiţiei toleranţei, TD = IT = ES - EI = ES - Af, abaterea superioară rezultă: ES = Af + IT > 0 sau As = Af + TD > 0. (3.30) Pentru poziţia JS, care determină o distribuţie simetrică a toleranţei, nu există abatere fundamentală, cele două abateri limită sunt egale în valoare absolută, respectiv (fig. 3.5): ES = EI = IT 2 sau As = Ai = T D 2 . (3.31)

Abateri fundamentale

2.

Figura 3.4. Reprezentarea abaterilor fundamentale ale dimensiunilor arborilor

3.

Pentru poziţiile a, b,…, h şi j abaterea fundamentală, af, este abaterea superioară, a f = a s = es , fiind negativă (-). Pe baza relaţiei de definiţie a toleranţei,

Td = IT = es − ei = a f − ai , abaterea inferioară rezultă: ei = a f − IT < 0 sau ai = a f − Td < 0 . −

(3.27)

Pentru poziţia js, care determină o distribuţie simetrică a toleranţei, nu există abatere fundamentală, cele două abateri limită sunt egale în valoare absolută, respectiv (fig. 3.4): es = ei = IT 2 sau a s = ai = T d 2 . (3.28) Pentru poziţiile k, m, n,…, zc, abaterea fundamentală, af, este abaterea inferioară, af = ei = ai fiind pozitivă (+). Pe baza relaţiei de definiţie a toleranţei, abaterea superioară rezultă : (3.29) es = a f + IT > 0 sau a s = a f + T d > 0 .

Pentru poziţiile K, M, N,…, ZC, abaterea fundamentală, Af, este abaterea superioară, Af = As = ES, fiind negativă (-). Pe baza relaţiei de definiţie a toleranţei, abaterea inferioară rezultă (fig. 3.5): ES = Af - IT < 0 sau Ai = Af - TD < 0. (3.32) Valorile standardizate ale abaterilor fundamentale pentru dimensiuni liniare asociate arborilor şi alezajelor, sunt prezentate în SR EN 20 286-1/1997 [45]. Definirea termenului “clasă de toleranţe”, ca: “termen folosit pentru a desemna o combinaţie dintre o abatere fundamentală şi o treaptă de toleranţe”. O clasă de toleranţe se indică prin simbolul abaterii fundamentale urmat de un număr care reprezintă treapta de toleranţe standardizată (literele IT se omit). Exemple: − A11, B11, C11, D10, E9, F8, G7, H7, JS7, K7, M7, P7, R7, S7, T7 – ptr. dimensiuni asociate alezajelor; − a11, b11, c11, d9, e8, f7, g6, h6, js6, k6, m6, n6, p6, r6, s6, t6 – ptr. dimensiuni asociate arborilor. Definirea termenului “dimensiune tolerat ă ” , ca: “ansamblul format din dimensiunea nominală urmată de simbolul clasei de toleranţe cerute sau de valorile abaterilor limită”. Exemple: • Dimensiuni tolerate pe baza clasei de toleranţe − 125A11, 6040H7, 100JS7,…, 50S7 - pentru dimensiuni asociate alezajelor; − 60f7, 25g6, 40h6,…, 80s6 - pentru dimensiuni asociate arborilor. • Dimensiuni tolerate pe baza abaterilor limită 0 ,04 −0 ,03 +0 ,25 , 100± 0,06, 50 0 60 + −0 ,02 , 140 −0 ,06 etc. +0 ,02 , 40 0 Cunoaşterea dimensiunii tolerate pe baza clasei de toleranţe permite stabilirea tuturor mărimilor care determină precizia prescrisă a unei dimensiuni liniare, respectiv, în ordine: − Stabilirea toleranţei fundamentale, pe baza cunoaşterii dimensiunii nominale şi a treptei de precizie; − Stabilirea celor două abateri limită, pe baza cunoaşterii abaterii fundamentale şi a toleranţei fundamentale; − Calculul dimensiunilor limită, pe baza cunoaşterii dimensiunii nominale şi a abaterilor limită.

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

(-)

af = es < 0

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

(-)

Af = ES < 0

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

11

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

12

4.

Precizarea selec ţ iei câmpurilor de toleran ţ e sau a claselor de toleran ţ e preferen ţ iale , este realizată, conform SR ISO 1829, „pentru a evita o multiplicare inutilă a sculelor şi a instrumentelor de măsurat şi de a îndruma utilizatorul spre câmpurile de toleranţe preferenţiale utilizate la constituirea ajustajelor” [48]. Astfel, câmpurile de toleranţe sau clasele de toleranţe trebuie alese dintre cele recomandate-pentru arbori, şi -pentru alezaje, şi prima alegere trebuie să fie de preferinţă dintre cele ale căror simboluri sunt încadrate.
g5 h5 js5 k5 m5 n5 p5 f6 e7 d8 d9 d10 a11 b11 c11 h11 Figura 3.6. Selecţia câmpurilor de toleranţe pentru arbori G6 H6 JS6 K6 M6 N6 P6 R6 S6 T6 F7 G7 H7 JS7 K7 M7 N7 P7 R7 S7 T7 E8 F8 D9 E9 F9 D10 E10 D11 A11 B11 C11 Figura 3.7. Selecţia câmpurilor de toleranţe pentru alezaje H8 JS8 K8 M8 N8 P8 R8 H9 H10 H11 e8 e9 f7 f8 g6 h6 js6 k6 m6 n6 p6 h7 js7 k7 m7 n7 p7 h8 h9 r5 r6 r7 s5 s6 s7 t5 t6 t7 u7

B.

Înscrierea în desene a preciziei dimensiunilor liniare
Principalul criteriu de înscriere a precizie i dimensiunilor liniare în desene este tipul toleranţelor pe baza cărora se determină mărimile care se înscriu în desene, respectiv: 1. 2.

Toleranţe individuale - fundamentale; Toleranţe generale.

a.

Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare în desene pe baza toleranţ elor individuale
Conform STAS 6265-1982 înscrierea preciziei dimensiunilor liniare în desene, pe baza toleranţelor individuale sau fundamentale, se poate face în cinci moduri, după cum urmează [49]. 1. Prin înscrierea “dimensiunii tolerate pe baza valorilor abaterilor limită” - mod recomandat a fi utilizat în desenele de execuţie ale pieselor
100 ± 0,5 100 + 0,2 0 100 - 0 0,20

Figura. 3.8. Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare prin indicarea dimensiunii tolerate, pe baza abaterilor limită

2.

Prin înscrierea “dimensiunii tolerate pe baza clasei de toleranţe” - mod recomandat a fi utilizat în desenele de ansamblu şi, mai rar, în desenele de execuţie ale pieselor
30 f 7

φ 100 K8
Ø 12 H7/h6

Figura. 3.9. Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare prin indicarea dimensiunii tolerate pe baza clasei de toleranţe

3.

Precizare . Standardul SR ISO 1829 recomandă ca: „alezajul fiind partea cea mai dificilă a fabricaţiei i se alocă adesea o toleranţă cu o treaptă mai grosieră decât cea a arborelui, exemplu H8 - f7” [48].

Prin înscrierea clasei de toleranţe şi a abaterilor limită - mod care se recomandă să se utilizeze, atunci când este necesar, atât în desenele de ansamblu cât şi în desenele de execuţie
0,009 φ 60 K7 ( + - 0,021 )

b.

Stabilirea valorilor abaterilor limită ale dimensiunilor liniare pe baza toleranţelor generale
1. Conform SR EN 22768-1/1995, ISO 2768-1, abaterile limită ale dimensiunilor liniare determinate pe baza toleranţelor generale prezintă următoarele particularităţi [47]: Valorile abaterilor limită sunt în funcţie de domeniul de dimensiuni şi de precizie, prin clasa de toleranţe: − Fină – f; − Mijlocie – m; − Grosieră – c; − Grosolană – v. Nu se definesc mai multe abateri fundamentale, toleranţa generală având o singură poziţie faţă de linia zero şi anume simetrică faţă de aceasta. Cele două abateri limită generale sunt egale în valoare absolută, respectiv: • ES = | EI | = TD/2 sau AS = Ai = TD/2, pentru dimensiuni liniare asociate alezajelor, şi

30 f7 ( - 0,041 )
- 0,020

30 F7 ( + 0,020
+ 0,041 0 - 0,013

)

30 h6 ( ) Figura 3.10. Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare prin indicarea clasei de toleranţe şi a abaterilor limită

4.

Prin înscrierea ambelor dimensiuni limită - mod utilizat în unele desene de execuţie ale pieselor
100,3 99,9

Figura 3.11. Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare prin indicarea ambelor dimensiuni limită

5.

Prin înscrierea unei singure dimensiuni limită - mod utilizat în unele desene de execuţie ale pieselor

2.

Figura 3.12. Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare prin indicarea unei singure dimensiuni limită

es = | ei | = Td/2 sau a s = ai = Td/2, pentru dimensiuni liniare asociate arborilor.

IV. Stabilirea dimensiunilor limit ă ale dimensiunilor liniare
1. Dimensiunile limit ă se determină prin calcul în funcţie de dimensiunile nominale şi abaterile limită: Calculul dimensiunilor limit ă maxime Dmax = Dnom + ES sau Dmax = Dnom + As, pentru dimensiuni asociate alezajelor, şi (3.33) (3.34) d max = d nom + es sau d max = d nom + a s , pentru dimensiuni asociate arborilor. Calculul dimensiunilor limit ă minime Dmin = Dnom + EI sau Dmin = Dnom + Ai, pentru dimensiuni asociate alezajelor, şi d min = d nom + ei sau d min = d nom + ai , pentru dimensiuni asociate arborilor. (3.35) (3.36)

b.

Înscrierea preciziei dimensiunilor liniare în desene pe baza toleranţelor generale
Conform standardului SR EN 22 768-1:1995, ISO 2768:1993, înscrierea preciziei dimensiunilor liniare în desene pe baza toleranţelor generale se face prin înscrierea deasupra indicatorului a următoarelor date: 1. Înscrierea bazei de prescriere a preciziei şi a standardului corespunzător, respectiv: “Toleranţe generale ISO 2768”; 2. Înscrierea clasei de toleranţe, după caz, f - fină, m - mijlocie, c - grosieră sau v - grosolană, respectiv. Exemplu: “Toleranţe generale, ISO 2768 - m”.

2.

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

13

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

14

3.3. PRESCRIEREA PRECIZIEI DIMENSIUNILOR UNGHIULARE

A.

Mărimile caracteristice suprafeţelor înclinate
Conform STAS 2.285/2-81 - “Unghiuri normale - Unghiuri de prisme şi înclinări” principalele mărimi sunt: 1. Prisma; 2. Unghiul prismei, β; 3. Prisma multiplă; 4. Muchia prismei; 5. Planul bisector al prismei, EM; 6. Înălţimea prismei, H, h; 7. Grosimea prismei; 8. Înclinarea prismei, S; 9. Panta prismei, C p .

Stabilirea valorilor m ă rimilor care determin ă precizia prescris ă a dimensiunilor unghiulare

I. Stabilirea valorilor dimensiunilor unghiulare nominale
Valorile dimensiunilor unghiulare nominale se determină prin calcul sau pe considerente constructive, pe baza rolului funcţional al suprafeţelor cărora le sunt asociate şi se rotunjesc la valori standardizate, conform STAS 2.285/2 – 1981, existând: 1. 2. Unghiuri de uz general; Unghiuri de uz special.
Unghiuri de prisme şi înclinări de uz general
Valori nominale Unghiul prismei Şirul 1 Şirul 2 β/2 β/2 β β 120o 60o 90o 45o 75o 37o30’ 60o 30o 45o 22o30’ o 40 20o o o 30 15 20o 10o o o 15 7 30’ o 10 5o 8o 4o 7o 3o30’ 6o 3o 5o 2o30’ o 4 2o o o 3 1 30’ o 2 1o 1o 30’ 30’ 15’ Înclinarea prismei S 1:10 1:20 1;50 1:100 1:200 1:500 Panta prismei Cp 1:0,288675 1:0,500000 1:0,651613 1:0,866025 1:1,207107 1:1,373739 1:1,866025 1:2,835641 1:3,797877 1:5,715026 1:7,150335 1:8,174928 1:9,540568 1:11.451883 1:14,318127 1:19,094230 1:28,644981 1:57,294325 1:114,590832 -

1.

Prismă: “partea dintr-o piesă limitată de două plane secante, E1 şi E2, numite suprafeţele prismei” (fig. 3.13).

Tabelul 3.12
Valori calculate Unghiul Înclinarea prismei prismei S β 1:0,267492 1:0,577350 1:1,000000 1:1,191754 1:732051 1:2,747477 1:3,732051 1:5,671282 1:7,115370 1:8,144346 1:9,514365 1:11,430052 1:14,300666 1:19,081137 1:28,636253 1:57,289962 1:114,588650 5o42’38,1” 2o51’44,7” 1o8’44,7” 34’22,6” 17’11,3” 6’52,5”

Fig. 3.13. Reprezentarea prismei

Fig. 3.14. Reprezentarea unghiului prismei

2.

Unghiul prismei, β: “unghiul sub care se intersectează două suprafeţe E1 şi E2 ale prismei”, (fig. 3.13 şi fig. 3.14).

Fig. 3.15. Reprezentarea prismei multiple

Fig. 3.16. Reprezentarea piramidei

Fig. 3.17. Reprezentarea planului bisector

Fig. 3.18. Reprezentarea unghiului prismei

3. 4. 5. 6. 7. 8.

Prismă multiplă: “partea dintr-o prismă limitată de mai multe perechi de plane secante”, E1 - E2 şi P1 - P2 (fig. 3.13). Muchia prismei : “intersecţia virtuală sau reală a două suprafeţe ale prismei” (fig. 3.14). Planul bisector al prismei, E M : “planul care trece prin muchia prismei şi împarte unghiul prismei, β, în două părţi egale” (fig. 3.15 şi fig. 3.16). În ă l ţ imea prismei , H, h: “înălţimea măsurată într-o secţiune dată, paralelă cu muchia prismei şi perpendiculară pe una din suprafeţele prismei” (fig. 3.13 şi fig. 3.14). Grosimea prismei : “grosimea măsurată într-o secţiune dată, paralelă cu muchia prismei şi perpendiculară pe planul bisector al prismei”. Înclinarea prismei , S: “raportul între diferenţa înălţimilor H şi h, măsurate în două secţiuni ale prismei, şi distanţa L între secţiunile respective” (fig. 3.13 şi fig. 3.14), respectiv H −h S= = tgβ . (3.37) L Panta prismei , C p : “raportul între diferenţa grosimilor T şi t, măsurate în două secţiuni ale prismei, şi

Unghiuri de prisme şi înclinări de uz special Valori nominale Valori calculate Utilizare
Prismă în V (fig. 3.24)

Tabelul 3.13

Unghiul prismei Panta prismei Înclinarea prismei Cp S β/2 β
108o 50o 54o 25o 1:0,363271 1:0,072253 1:0,839100

Prismă coadă de rândunică (fig. 3.25)

Notă. Şirurile 1 şi 2 din tabelul 3.12 vor fi utilizate în această ordine de preferinţă. Valorile specificate în tabelul 3.13 vor fi utilizate pentru cazurile precizate în tabel.

9.

distanţa L între secţiunile respective”: β β T −t 1 = 2 ⋅ tg = 1 : ⋅ ctg . Cp = L 2 2 2

(3.38)
© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

15

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

16

II. Stabilirea valorilor toleran ţ elor dimensiunilor unghiulare

b.

Stabilirea valorilor toleran ţ elor generale ale dimensiunilor unghiulare
Valorile toleranţelor generale se stabilesc pe baza standardului SR EN 22.768 - 1:1995 Pentru materializarea dependen ţ ei valorile toleran ţ elor generale de cei doi factori, în SR EN 22768 1:1995 se precizează următoarele 3 aspecte. 1. Cuantificarea preciziei prin definirea unui număr de “4 clase de toleranţe”, pentru a exprima dependenţa toleranţelor generale de precizie, denumite şi simbolizate, în ordine descrescătoare a preciziei sau a creşterii toleranţelor (vezi tabelul 3.15):

1.

Factorii care determină valorile toleranţelor dimensiunilor unghiulare, atât individuale cât şi generale, sunt: Lungimea laturii mai mici a unghiului, L, cu creşterea căreia toleranţa dimensiunii unghiulare scade, deoarece cu creşterea laturii L unghiul se execută mai uşor (fig. 3.17);
L L D d

2.

Figura 3.19. Reprezentarea lungimii laturii mai mici a unghiului, L Precizia dimensiunii, determinată de rolul funcţional al suprafeţelor cărora li se asociază dimensiunea respectivă, cu creşterea căreia valoarea toleranţei dimensiunii unghiulare scade. Metodologia stabilirii valorilor toleranţelor dimensiunilor unghiulare se diferenţiază distinct în funcţie de tipul toleranţelor, respectiv: − Toleranţe individuale; Toleranţe generale. −

− − − −
2.

Fină, simbol “f”; Mijlocie, simbol “m”; Grosieră, simbol “c”; Grosolană, simbol, “v”.

Precizarea unui număr de “5 domenii de lungimi a celei mai scurte laturi a unghiului”, în limitele 0 - 400 mm, pentru a evidenţia dependenţa toleranţelor generale de lungimea laturii L (vezi tabelul 3.15). Precizarea valorilor standardizate ale abaterilor limită generale, care se stabilesc, conform tabelului 3.15, în funcţie de cei doi factori menţionaţi, respectiv:

3.

a.
• •

Stabilirea valorilor toleranţelor individuale ale dimensiunilor unghiulare
Valorile toleranţelor individuale se stabilesc conform STAS 7030-1966 Pentru materializarea dependen ţ ei valorilor toleran ţ elor individuale de cei doi factori, în STAS 7030-1966 se precizează următoarele 4 aspecte. 1. 2. Precizarea unei “game dimensionale pentru lungimea laturii mai mici a unghiului”, L, în limitele 0 - 2000 mm. Stabilirea unui număr de 15 “intervale de dimensiuni nominale”, asociate gamei dimensionale 0-2000 mm, în care se încadrează o dimensiune dată, pentru a exprima dependenţa toleranţelor individuale de dimensiunea L şi pentru limitarea numărului de toleranţe care pot fi utilizate (vezi tabelul 3.14). Stabilirea unui număr de 10 clase de precizie, respectiv 1, 2, 3, ...10, în ordinea descrescătoare a preciziei, pentru a exprima dependenţa valorilor toleranţelor individuale de precizie şi pentru limita şi din punct de vedere al preciziei numărul de toleranţe care se utilizează (vezi tabelul 3.14). Stabilirea valorilor standardizate ale toleranţelor individuale. conform STAS 7030-1966, tabelul 1 [51].
Valorile toleranţelor individuale pentru dimensiuni unghiulare
Lungimea laturii mai mici a unghiului L, mm Până la 3 Peste 3 până la 5 Peste 5 până la 8 Peste 8 până la 12 Peste 12 până la 20 Peste 20 până la 32 Peste 32 până la 50 Peste 50 până la 80 Peste 80 până la 120 Peste 120 până la 200 Peste 200 până la 32 Peste 320 până la 500 Peste 500 până la 800 Peste 800 până la 1250 Peste 1250 până la 2000

− −

Clasa de toleranţe, respectiv f, m, c sau v; Domeniul de dimensiuni nominale, în care se încadrează dimensiunea considerată L.
Abateri limită pentru dimensiuni unghiulare
Clasa de toleranţă Simbol f m c v Descriere fină mijlocie grosieră grosolană

Tabelul 3.15

Abateri limită pentru domeniul de lungimi în milimetri a celei mai scurte laturi a unghiului considerat, L [mm] Până la 10 Peste 10 până la 50 Peste 50 până la 120 Peste 120 până la 400 Peste 400

±1

o

± 0 30’ ±1 ± 2o
o

o

± 0 20’ ± 0 30’ ± 1o
o

o

± 0 10’ ± 0 15’ ± 0o 30’
o

o

± 0o 05’ ± 0o 10’ ± 0o 20’

3.

± 1 30’ ± 3o

o

4.

Stabilirea toleran ţ elor generale se face prin calcul pe baza relaţiilor de definiţie ale toleranţelor în funcţie de abaterile limită, respectiv: (3.39) T D = A s − Ai , pentru dimensiuni asociate alezajelor, şi

Tabelul 3.14

T d = a s − a i , pentru dimensiuni asociate arborilor.

(3.40)

Clasele de precizie
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 δ/2 jumătate din toleranţa la dimensiunile unghiulare şi la dimensiunile conurilor 1’ 1’30” 2’3” 4’ 6’ 10’ 25’ 1o 2o30’ 50” 1’15” 2’ 3’ 5’ 8’ 20’ 50’ 2o 40” 1’ 1’30” 2’30” 4’ 6’ 15’ 40’ 1o30’ o 30” 50” 1’15” 2’ 3’ 5’ 12’ 30’ 1 15’ 25” 40” 1’ 1’30” 2’30” 4’ 10’ 25’ 1o 20” 30” 50” 1’15” 2’ 3’ 8’ 20’ 50’ 15” 25” 40” 1’ 1’30” 2’30” 6’ 15’ 40’ 12” 20” 30” 50” 1’15” 2’ 5’ 12’ 30’ 10” 15” 25” 40” 1’ 1’30” 4’ 10’ 25’ 8” 12” 20” 30” 50” 1’15” 3’ 8’ 20’ 6” 10” 15” 25” 40” 1’ 2’30” 6’ 15’ 5” 8” 12” 20” 30” 50” 2’ 5’ 12’ 4” 6” 10” 15” 25” 40” 1’30” 4’ 10’ 3” 5” 8” 12” 20” 30” 1’15” 3’ 8’ 3” 4” 6” 10” 15” 25” 1’ 2’30” 6’

40” 40” 25” 20” 15” 12” 10” 8” 6” 5” 4” 3” 3” 2” 2”

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

17

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 3. Prescrierea preciziei dimensiunilor - Rezumat

18

III. Stabilirea valorilor abaterilor limit ă ale dimensiunilor unghiulare
Metodologia stabilirii valorilor abaterilor limit ă se diferenţiază distinct în funcţie de tipul toleranţelor pe baza cărora se determină precizia dimensiunilor unghiulare, respectiv: − Toleranţe individuale; Toleranţe generale. −

B.

Înscrierea în desene a preciziei dimensiunilor unghiulare
Principalul criteriu de înscriere în desene a preciziei dimensiunilor unghiulare este tipul toleranţelor pe baza cărora se determină mărimile care se înscriu în desene, respectiv: 1. 2.

a.

Stabilirea valorilor abaterilor limit ă pe baza toleran ţ elor individuale
Valorile abaterilor limit ă ale dimensiunilor unghiulare, stabilite pe baza toleranţelor individuale, se determină conform precizărilor cuprinse în standardul STAS 7.030 - 1966, prezentate în continuare [51]. 1. Toleranţele individuale ale dimensiunilor unghiulare pot avea 3 poziţii faţă de linia zero, respectiv (fig. 3.18).
As =TD sau as= T d As=TD/2 sau as=Td/2 Ai=-TD sau ai=-Td

Toleranţe individuale; Toleranţe generale.

a.

Î n s c r i e r e a p r e c i z i e i d i m e n s i u n i l o r u n g h i u l a r e în desene p e b a z a toleranţelor individuale
Conform STAS 6.265-1982 înscrierea preciziei dimensiunilor unghiulare în desene pe baza toleranţelor individuale se poate face în două moduri, după cum urmează [49]. 1. Prin înscrierea “dimensiunii nominale şi a valorilor abaterilor limită” - mod recomandat a fi utilizat în desenele de execuţie ale pieselor, conform reprezentării din figura 3.21, a şi b.

Ai sau ai = -T/2 a b c

Fig. 3.20. Poziţiile toleranţelor individuale ale dimensiunilor unghiulare faţă de linia zero:

Poziţia 1: toleranţa amplasată asimetric în plus, când abaterile limită au valorile” (fig. 3.20a): − As = T D > 0 şi Ai = A f = 0 , pentru dimensiuni asociate alezajelor;

a s = Td > 0 şi ai = a f = 0 , pentru dimensiuni asociate arborilor.

2.

Poziţia 2: toleranţa amplasată simetric, când abaterile limită au valorile (fig. 3.20b): − As = ⎟Ai⎟ = TD/2, pentru dimensiuni asociate alezajelor; − as = ⎟ai ⎟ = Td/2, pentru dimensiuni asociate arborilor. • Poziţia 3: toleranţa amplasată asimetric în minus, când abaterile limită au valorile (fig. 3.20c) − As = 0 şi Ai = - TD < 0, pentru dimensiuni asociate alezajelor; − as = 0 şi ai = - Td < 0, pentru dimensiuni asociate arborilor. Amplasarea asimetrică, cazurile a şi c, precum şi cazul în care cele două abateri limită au semne diferite dar sunt neegale în valoare absolută, se recomandă să se utilizeze numai în cazuri speciale (fig. 3.27 a şi c).

a

b

c

Figura 3.21. Înscrierea preciziei dimensiunilor unghiulare în desene pe baza toleranţelor individuale

2.

Prin înscrierea “unei singure dimensiuni limită” - mod recomandat a fi utilizat în unele desene de execuţie ale pieselor, corespunzător reprezentării din figura 3.21 c.

b.

Î n s c r i e r e a p r e c i z i e i d i m e n s i u n i l o r u n g h i u l a r e în desene p e b a z a toleranţelor generale
Conform standardului SR EN 22.768-1: 1995, ISO 2768/1-93, înscrierea preciziei dimensiunilor unghiulare în desene pe baza toleranţelor generale se face prin indicarea în desene a următoarelor date [47]: 1. 2. Înscrierea bazei de prescriere a preciziei şi a standardului corespunzător, respectiv: “Toleranţe generale ISO 2.768”; Înscrierea clasei de toleranţe, după caz, f - fină, m - mijlocie, c - grosieră sau v - grosolană, conform standardului respectiv. Exemplu: “Toleranţe generale, ISO 2768 - v”.

b.

Stabilirea valorilor abaterilor limit ă pe baza toleran ţ elor generale
Stabilirea valorilor abaterilor limit ă ale dimensiunilor unghiulare pe baza toleranţelor generale se face prin alegere din SR EN 22.768-1/1995 , ISO 2768-1, având următoarele particularităţi: 1. Valorile abaterilor limită generale sunt în funcţie de precizie, prin clasa de toleranţe, respectiv fină f, mijlocie - m, grosieră - c sau grosolană - v, şi de dimensiunea nominală, prin domeniul de dimensiuni. 2. Nu se definesc mai multe abateri fundamentale, toleranţa generală având o singură poziţie faţă de linia zero, şi anume simetrică faţă de aceasta, cele două abateri fiind egale în valoare absolută, respectiv: • As = ⏐Ai⏐, pentru dimensiuni unghiulare asociate alezajelor; • a s =⏐ a i ⏐, pentru dimensiuni unghiulare asociate arborilor.

IV. Stabilirea dimensiunilor limită ale dimensiunilor unghiulare
Dimensiunilor limită se determină prin calcul, în funcţie de dimensiunilor nominale şi de abaterilor limită. 1. Calculul dimensiunilor limit ă maxime (3.41) D max = D nom + As , pentru dimensiuni asociate alezajelor, şi 2.

d max = d nom + a s , pentru dimensiuni asociate arborilor. Calculul dimensiunilor limit ă minime D min = D nom + Ai , pentru dimensiuni asociate alezajelor, şi d min = d nom + ai , pentru dimensiuni asociate arborilor.

(3.42) (3.43) (3.44)
© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.