1

CURS 1:

APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (I)

PROTO-ISTORIA MONUMENTULUI ISTORIC ŞI A PROTECŢIEI SALE (Istoria atitudinii societăţii faţă de monumente din antichitate până în sec. XIX) Antichitatea romana: ♦ Împăraţii Augustus şi Hadrian erau preocupaţi de păstrarea monumentelor antichităţii greceşti (“exemplaria Graeca” Horaţiu) ♦ Edict al împăratului Maioranus (458 AD): protejarea edificiilor din respect faţă de "structura magnifică a vechilor edificii" Evul mediu timpuriu: ♦ Teodoric (455-526), împărat între 471-526 Preocupat de păstrarea măreţiei Romei şi de apărarea operelor de artă clasice greceşti şi romane Numeşte pe Cassiodorus - Custode al Monumentelor Romane (curator statuarum - însărcinat cu protejarea statuilor Romei) ♦ Papa Gregoriu cel Mare (590-604), preocupare de întreţinere a vestigiilor
♦ “este important să păstrezi cât şi să creezi. Suntem într-adevăr interesaţi a păstra zidurile Romei în bună stare, şi de aceea am ordonat portului Lucrino să furnizeze 25.000 ţigle anual pentru acest scop. Vezi ca acest lucru să se împlinească, găurile care au apărut prin căderea pietrelor să fie acoperite de ţigle pentru a fi astfel protejate, încât să merităm mulţumirile trecuţilor regi, a căror operă noi le-am dat nemuritoare tinereţe.” Teodoric câtre Sabinus2 “(…) toate construcţiile ruinate din Roma să fie reparate. În Roma, binecuvantată între oraşele lumii nu trebuie să se găsească nimic sordid sau mediocru.” Teodoric câtre Argolius3 Ovidiu: "Natura se reînnoieşte în mod constant - a crea noul din vechi este, de aceea, propriu omului"1

Transformarea Panteonului în biserică (608) "Sf Maria Martira"

♦ Carol cel Mare Numeşte pe Eginhard - superintendent al construcţiilor publice Transferă statuia lui Teodoric precum şi alte piese de mozaic, marmură şi coloane de la Ravenna la Aachen.

Evul mediu: ♦ 1162- Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiect protejat”. “astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât lumea va exista.”4
1 2

1119, Columna lui Marc Aureliu (ca şi cea a lui Traian) erau concesionate pentru a fi folosite ca puncte de belvedere de câtre pelerini Primele descrieri "Mirabilia

Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 1765 Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and Monuments XX, 1986, p.57. 3 Cevat Erder, op.cit., p.58

2 Urbis Romae" şi "Graphia" despre Roma Antică (Sec. XII) Colosseum: fortificaţie a fam. Frangipani (mijl. sec. XIII) Mausoleul lui Hadrian Castelul San Angelo -

♦ Frederic Barbarossa (Sec XIII) decide “restaurarea” palatului carolingian de la Aachen (Gesta Friderici).

Colecţia de sculpturi ale papilor din Lateran (Lupa Capitolina, statuia lui Marc Aureliu5)

Renaşterea: ♦ priveşte MONUMENTUL CA MODEL = recunoaştere a valorii creaţiei. ♦ Monumentul este cercetat, descris, relevat, interpretat teoretic şi artistic ♦ dar nu este protejat
Colosseum-ul devine cariera de piatra pentru palatele Romei6 Teatrul lui Marcellus transformat în palat Forul Nerva - bolţile Teatrului lui Marcellus - măcelarii sticlarii ocupă Termele lui Agrippa vânzătorii de peşte ocupă porticul Octaviei tăbăcarii ocupă Statium Domitian producătorii de var şi de funii ocupă Circus Flaminius lumânărarii ocupă Porticul lui Balbo Bazilica paleocrestina a Sf. Petru - demolata 1506, Papa Iulius II 1337, Petrarca este primul care condamnă distrugerile mărturiilor trecutului în Roma Prima cercetare, Giovanni Dondi -1375,

“Roma Instaurata”- descriere a Romei, Flavio Biondo-1466 Leon Battista Alberti, în De Re Aedificatoria, vol. 10: "corectarea greşelilor": greşeli mentale şi greşeli manuale îndreptăţesc a fi corectate, în scopul creării unui lucru nou şi perfect San Francesco-Rimini, “perfecţionat”.(L.B.Alberti.) Bazilica-Vicenza, “una suave armonia” (A.Palladio.) Michelangelo, Sta. Maria degli Angeli, Roma (termele lui Diocleţian): păstrarea spaţiului interior şi a orientării necanonice Rafael: „Prin conservarea exemplului anticilor, Sanctitatea Voastră va încerca a le egala şi a le depăşi(...)” (...) Am îndrăzneală să spun că această nouă Romă pe care noi o contemplăm astăzi în toată

♦ Monumentul trebuie cunoscut nu atât pentru a fi protejat cât pentru a fi întrecut.7 ♦ Antichitatea clasică greco-romană este singura perioada considerată a fi produs valori (Antichităţi). ♦ Rafael: plan al monumentelor antice din Roma în vederea cercetării lor arheologice.
Leon X îl numeşte pe Rafael inspector al monumentelor antice (“Commissario delle Antichita”) şi scrie despre activitatea sa : “a studiat ruinele minuţios şi le-a măsurat cu competenţă. A citit despre ele din autorii antici şi a comparat ce a citit cu ce a putut vedea rămas. Mare i-a fost durerea când a văzut cadavrul acestui nobil oraş [Roma], care fusese cândva regina lumii, astăzi atât de desfigurat.”

♦ Rafael despre vestigiile Romei Antice (Scrisoarea către Leon X):
„Căci, atunci când contemplez vestigiile (...) şi când examinez raţiunea divină a anticilor, deseori îmi explic de ce multe lucruri care lor le erau facile nouă ni se par imposibile. (...) am deprins o anumită cunoaştere a arhitecturii antice. Pe de o parte
4

Decretul stabilea pedeapsa cu moartea pentru cei ce-l incalcau, precum si confiscarea de catre trezorierie a averilor lor - F.A.Gregorovius, History of the City of Rome in the Middle Ages, AMS Press, New York, 1967, vol IV, pp 685-6 5 Confundat cu Constantin cel Mare 6 Palazzo Barberini (Bernini) este ridicat cu piatră din Colosseum ("Quodnon fecerunt Barbari fecerunt Barberini"). 7 Exceptie constituie restaurarea bisericilor din Ravenna, inlaturand efectul apelor freatice prin suprainaltare.

3 acest lucru îmi provoacă o imensă plăcere prin cunoaşterea a atât de multe lucrări excelente, dar pe de altă parte încerc o imensă durere atunci când văd, asemeni unui cadavru, această nobilă cetate ce a fost regină a lumii şi care este în mod lamentabil ruinată şi vandalizată.” splendoarea şi frumuseţea ei, cu palatele, bisericile şi celelalte edificii, este toată făcută cu varul extras din marmurele antice.” „Dar de ce ne-am plânge noi de Goţi şi de vandali ca şi de atâţi alţi inamici tenece ai latinităţii, atunci când aceia care, ca nişte părinţi ori tutori ar fi trebuit să protejeze aceste rămăşiţe lipsite de apărare au contribuit în schimb de mult la ruina şi distrugerea anticei Rome.” Proiect de raport (scrisoare) către Leon X

♦ Rafael despre sensul monumentelor şi protecţiei lor (Scrisoarea către Leon X):
„Este o datorie pentru orişicine să îşi iubească patria şi părinţii, astfel încât mă simt dator să folosesc toate forţele mele cele slabe pentru a conserva, atât cât este posibil, o formă de viaţă imaginii sau mai degrabă umbrei acestui oraş care este de fapt patria tuturor creştinilor, şi care a fost cândva atăt de puternică încât oamenii începuseră să creadă că ea singură fusese plasată sub înalturi deasupra soartei şi că, în contra legilor naturii, ea a fost extrasă morţii şi promisă eternităţii. Dar se pare că timpul, invidios în faţa gloriei umane, şi prea puţin încrezător în propria sa putere s-a asociat cu soarta dar mai ales cu barbarii ignoranţi pentru a distruge această mândră cetate.”

♦ Papa Nicolae V(1447-55): proiecte ambiţioase de asanare şi Alberti propune o spină între Castel S. Angelo şi Vatican, cu reconstruire a Romei arcade, în stilul forurilor ♦ Sixtus al IV lea (1471-1484): fondatorul primului muzeu public, romane, despărţind Vaticanul de Cetatea Romei M. Capitolin, şi al bibliotecii Vaticanului. ♦ Francisc I întâlneşte pe Clement VII la Marsilia (1533) şi vizitează Nîmes, dând ordine ca Maison Carrée să fie degajată de construcţii şi pusă mai bine în valoare ♦ Domenico Fontana şi Sixtus al V lea (1585-90): reorganizarea Romei8, (cca 20 puncte de veneraţie). Primele iniţiative de protecţie:
Ordonanţa 'de conservare' a antichităţilor romane din Nîmes, data de câtre Anne de Montmorency (15489) stabileşte măsuri Plantarea de obeliscuri, statui şi fântâni la intersecţii şi în pieţe, lărgirea traseeor de pelerinaj

♦ 1452: Edict privitor la amendarea (10 galbeni) celor care aruncă Consilium Tridentum (1545-63) gunoi peste edificiile antice din Piaţa Navona ♦ 1462: Edictul lui Pius al II lea prin care se interzice demolarea folosirii improprii a pieselor sacre din biserici odată cu construcţiilor antice din Roma şi împrejurimi ♦ Între 1624 şi 1685, decrete interzicând exportul de obiecte de artă completarea lor "în stil". şi săpăturile neautorizate. ♦ Inscrierea antichităţilor şi a mărturiilor arheologice într-o formulă legală de protecţie - Suedia
împotriva

refacerea sau renovarea lor şi 1630 - Director General al Antichităţilor - numit de Gustav al II-lea al Suediei 1666 - Legea de protecţie a antichităţilor - Suedia

8

Proiect de refolosire a Colosseumului în manufactură de lână (parterul utilizat pentru prelucrarea lânii iar etajele superioare folosite pentru cazarea muncitorilor. 9 "Trecând prin numitul oraş, am văzut mari edificii antice, faţă de care cunoscătorii resimt delectare şi profit pentru arta arhitecturii, ornamente ale tărâmului Languedocului şi străluciri ale acestui regat, şi pentru ca nimeni din sus-numitul oraş să nu ascundă, să ruineze şi să demoleze acele antichităţi, cerem ...tuturor posesorilor sus menţionatelor case antice de a nu demola cele antichităţi şi nici o cladire nouă să nu poată să le acopere sau ascundă... fără ca în prealabil să vă cheme ca, împreună cu oamenii regelui din zisul oraş, să faceţi vizita...", apud Jean-Pierre Babelon, Andre Chastel, op.cit. p.135

regale. Piazza di Spagna devine un loc al străinilor (hoteluri). p. 6 vol. “Antiquitees Nationales ou Recueil des Monuments pour servir a l'histoire générale et particulière de l'empire français . 1799. clericale 2 Nov. apoi Clement al XIII (1758-69) îl numeşte pe Winkelmann curator al antichităţilor Romei. cele 40.000 de palate.1764 -”Monumente Antice Inedite” .) o pradă bogată oferită învingătorilor..Apariţia categoriei “monument istoric”: ♦ Moda colecţiilor : îmbogăţirea repertoriului artistic antic cu piese exotice spargerea monopolului antic asupra valorilor culturale ♦ Descoperirea oraşului Herculanum .cit.) = a aminti. Primul sculptor care s-a dedicat integral restaurărilor de bunuri de artă (Cavaceppi.1755 -”Observatii asupra Arhitecturii Antice” . Schlozer se plânge de numărul exagerat de turişti.4 Secolul XVII .IX. Improved by Rules and Proportions". 12 În lucrările Adunării Generale din 18. inscripţiile. Roma . a avertiza. a ghidurilor editate în limbi străine. Tempieto Diruto. 1792. Vila Albani. Creşterea vânzărilor de bunuri artistice.Comisia Monumentelor 10 11 Trecutul ca argument polemic împotriva partidei elenistice Winkelman i-a fost consilier lui Carlo Marchioni pentru proiectul Villa Albani a cardinalului Alessandro Albani. bunurile clericale sunt naţionalizate ♦ Primele departajări între patrimoniul mobil şi imobiliar.1748 ♦ Interesul pentru ruine: Giovanni Paolo Panini (cca 1730).17 . 1795. Sir William Chambers (1751). ♦ Primele inventare ale patrimoniului Aubin-Louis Millin. după ideea că arhitecţii pot.1793. veduta ideata (ansamblu imaginar de ruine monumentale reale) Piranesi (Della Magnificenza ed Archittetura de Romani-176110). 1793 (Musee Republicain) “Comisia Monumentelor” este 2/ naţionalizarea / utilizarea proprietăţilor nobiliare. Preţul era superior dacă obiectele erau reparate. basoreliefurile de bronz sunt topite pentru a face tunuri. Le Patrimoine. hoteluri şi castele ale Franţei. “prestigiu” “Monument” ♦ Rolul social al patrimoniului arhitectural.2 procese: 1/ distrugerile constructiilor nobilimii si bisericii “distrugerea tuturor monumentelor de orice fel care amintesc de existenţa feudalismului şi interzicerea oricărui lucru capabil să evoce memoria despotismului” Thomas Langley "Gothic Architecture. prin aprofundarea desenului antic să construiască "(…) pentru mai bine şi prosperitate" Rev. desen pentru mauzoleul prinţului moştenitor Carlo Marchioni.” Camille Desmoulins Musée des Monuments Français. Franceză 1789 . prieten al lui Winkelmann) “Monumentum” < monere (lat. Alexandre Lenoir. Jean Baptiste Matthieu defineşte patrimoniul drept “ tout ce qui donne une sorte d’existence au passe” (“tot ceea ce dă o anume existenţă trecutului”).1738 ♦ Descoperirea oraşului Pompei .1762 -”Istoria Artei Antice” . Couvent des Petits Augustins Musee National du Louvre.1751-67 Apariţia tururilor ghidate prin Roma.1767 ♦ Enciclopedismul : cuprinderea în dicţionarele epocii a termenului dictionarele vremii. Decret al Revoluţiei -1792 “(.. op. Folosit pentru prima data in ♦ Opera lui Johann Joachim Winkelmann11 (1717-1768) -”Asupra imitarii operelor grecesti in pictura si sculptura” .1789. 1790-9612 ♦ Infiinţarea primului organism de gestiune a patrimoniului 1790 .toate statuile. asociat cu “vechime”.

urmaşa ei.. exceptează “obiectele ce pot interesa arta”. . Le Patrimoine. . 14 xxx. p. precum Sainte Chappelle. este important a păstra şi conserva onorabil capodoperele artei.VIII. în general) le sunt recunoscute: valoarea cognitivă valoarea educativă în mod explicit valoarea estetică valoarea economică în mod implicit “(.179214 13 Catedrala din Chartres stă fără acoperiş câţiva ani iar Notre Dame de Paris îşi pierde fleşa. p. În aceeaşi lucrare este evocată intervenţia unui deputat care declară despre Porte Saint-Denis următoarele : “Ea merită toată ura oamenilor liberi. dar această poartă este o capodoperă..” ♦ Edificiilor vechi (cu excepţia celor medievale.13 monumentele ce amintesc despotismul. M.15) .1790 Adunarea Constituanta decide crearea unui Comitet special însărcinat să studieze soarta “monumentelor ştiinţei şi artei” provenind din bisericile şi abaţiile puse la dispoziţia Naţiunii.Abaţia Saint-Denis.X. op.1792 condamnând “monumentele ridicate orgoliului. etc.cit.15.IX.5 ♦ La propunerea lui Ch. prejudecatilor şi tiraniei” .) condamnând la distrugere Declaraţia Adunării Constituante din 14. de Talleyrand.Porte Saint-Denis. nu fără a pierde totuşi elemente sau părţi ale construcţiei. pe 13. atât de demne de a recrea un popor liber” Declaraţia Adunării Constituante 16.Catedrala din Amiens.” (idem. condamnată şi dizolvată pentru”incivism” în 1793. datorită prezenţei unei coroane pe acest element.Catedrala din Chartres. COMISIA TEMPORARĂ A ARTELOR reuşeşte să salveze . .

Asanare a vecinătăţii cu expunerea pavimentului antic. ♦ Raffael Stern (1806). Valadier) ♦ Giuseppe Valadier. Viena: Franzensburg. Colosseumul este transformat în spaţiu religios utilizat pentru transpunerea calvarului iar arcadele exterioare sunt zidite.Decret promulgat de Ducele de Hessa . Giuseppe Valadier (1820): Partea estică a Colosseum-ului15 Contrafort de sprijin din cărămidă (R.: Utilizarea în exclusivitate a materialului original. prevăzând inventariere. Fr. responsabil cu avizarea modificărilor la imobilele istorice 1.6 CURS 2: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (II) SEC. 2. Conservarea părţilor vechi. Nevoia unui inventar al monumentelor. Teatru . Schinkel (1781-1841) Oberbaudirector Preusen ♦ 1820 .Ostia Atena: ♦ Leo van Klenze 1834. Acropola Athenei. Arcul lui Constantin (315). restaurarea Arcului lui Titus (1819-21) Reconstituirea stilizată simplificat a părţilor lipsă (coloane. Paolo Fuori le Mura 16(1823). prin urmare întreţinerea acestora este de interes public" Primele restaurări metodice Roma: ♦ Raffael Stern (1803).Primele servicii descentralizate în oraşele Statului Papal: Decretul Cardinalului Pacca. Un cutremur din 1703 pune capăt acrestui proiect (Papa Clement V). cu care prilej repară arcadele de vest.Decret al Ludovic I al Bavariei referitor la interzicerea distrugerii fortificaţiilor medievale ♦ Prusia.Darmstadt pentru realizarea inventarului construcţiilor istorice din Ducatul Hessa Înfiinţarea unui Înalt Colegiu al Construcţiilor. arhitravă) ♦ Poletti. Stern) Completare de arcade în retrageri pe înalţime (G. Friedrich monumentelor Schinkel: program de conservare a bazat pe un număr de idei ce plecau de la principiul "Monumentele aparţin publicului. conservare şi administrare unitară ♦ 1826 . vechi Intervenţiile reduse la minimum şi realizate din marmură Păstrarea impresiei generale de ruină. "În restaurare există o condiţie esenţială care trebuie întotdeauna să fie ţinută minte. 3. sub comanda lui Franz I). Benedict al XIV transformă Colosseumul într-un memorial al martiriului lui Hristos (1749). Capella Speziosa (1222) de la Klosterneuburg a fost demolată şi transportată în piese separate pentru a fi reconstruită atât ca sufragerie cât şi capelă. 16 Reconstrucţie ordonată de Pius IX . Laxenburg (1799. ♦ 1835-36 anastiloza templului Athenei Nike 15 În 1675. S. Succesul unui program de conservare stă în existenţa unei instituţii specializate încadrate cu conservatori profesionişti. păstrarea materialului original şi menţinerea la un minim necesar a intervenţilor. XIX: PERIOADA FORMULĂRII DOCTRINELOR PRIVITOARE LA PROTECŢIA PATRIMONIULUI CONSTRUIT Reflexe ale Revoluţiei Franceze ♦ 1818 .

Guizot (istoric de profesie) este însărcinat de câtre Rege cu întocmirea unui raport referitor la starea proprietăţilor Statului. . Ripon Cathedral (1862) Eliminarea mărturiilor de sec.7 Franţa: ♦ E. Fleşa Este cea conform căreia orice porţiune îndepărtată trebuie înlocuită cu materiale mai bune.”18 Anglia: ♦ Sir George Gilbert Scott (1811-78). Domeniul patrimonial „Monumentele istorice de care solul Franţei este acoperit provoacă invidia Europei civilizate.1842. Atât de numeroase şi variate în comparaţie cu cele ale ţărilor vecine.” Rolul inspectorului general. Francois Guizot.L.prin excelenţă. Ministrul de Interne F.Viollet le Duc. Restaurarea. St.Paris Demolarea faţadei renascentiste şi înlocuirea ei cu una gotică ♦ E. History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage.” Funcţie deţinută de mari oameni de cultură precum L. Curs la R. în raportul câtre Rege propune înfiinţarea unui post de Inspector General al Monumentelor. Sf. E. Catedrala Angouleme ♦ Constant Dufeux. Lemaire Centre for Conservation.E. Dictionnaire raisonné de l'architecture française du XIe au XVIe siécle “Cunoştinţele noastre asupra stilurilor trecute face ca perioada în care trăim să ne apară .Viollet le Duc. clădirea restaurată trebuie să capete o nouă speranţă de viaţă. XIII ♦ Sir George Gilbert Scott.E. 17 18 Situaţia sociala şi implicaţiile asupra culturii Restaurarea monarhiei (1815) duce la manifestarea interesului pentru averile naţionalizate în timpul Revoluţiei Franceze.25 "(…) în materie de restaurare primul şi cel mai ferm principiu constă în a nu inova. el va însoţi acest catalog. Notre Dame de Paris Înlocuirea ferestrelor de sec. unde acestea vor fi clasate şi consultate la nevoie. Westminster Abbey. 1849-6117 Folosirea de centuri metalice şi de contravântuiri în arce Reconstruire a transeptului de N în stil. Chichester Cathedral Cercetare amănunţită şi reconstruire a turnului central ♦ Sir George Gilbert Scott. nu există vreo epocă memorabilă a artei şi civilizaţie icare să nu ne fi lăsat monumente care să o explice şi să o exemplifice.E. chiar când am fi împinşi câtre aceasta de Folosită la acel moment ca arhivă şi într-o stare deplorabilă apud Machatschek Alois. ele nu aparţin doar unei anumite faze a istoriei. XIV de pe faţada de V şi turnuri şi înlocuirea cu elemente de sec.XII Amplasarea de statui luate de la Bordeaux pe faţada de S a transeptului Îndepărtarea decoraţiei clasiciste. Lassus.Vezelay Inlăturarea efectelor deficienţelor de construcţie şi a reparaţiilor ulterioare Consolidare Eliminarea părţilor gotice şi înlocuirea acestora cu propuneri romanice Perfecţionarea părţilor de construcţie care nu necesitau reparaţii (faţada V) ♦ Paul Abadie . începând cu epoca druizilor şi până în zilele noastre. K. 1840. Primele doctrine de restaurare Franţa: Doctrina unităţii de stil ♦ 1830 : Min. Vitet (1830-1834). pe măsura posibilului cu desene şi cu planuri.U. mai mare decât cea care tocmai s-a scurs. Laurenţiu . şi le va transmite succesiv la Ministerul de Interne. Pentru prima dată în 1819. Viollet-le-Duc. 1843. Bis. Ca rezultat al operaţiunii căreia i-a fost subiect. restaurarea unor monumente istorice face obiectul unui buget (al Ministerului de Interne). mai puternice şi într-o manieră fără greşeală. Madelaine . preliminariile ideii de clasare „Inspectorul general al monumentelor istorice va pregăti în urma turneului său comprehensiv un catalog exact şi complet al edificiilor sau monumentelor izolate care trebuie să facă obiectul unei atenţii serioase din partea guvernului.XIII cu unele de tip sec.cea mai potrivită pentru lucrările de restaurare. ci formează o serie completă şi fără lacune.

8 P. Merimee (1834-1854), E.E.Viollet-le-Duc (1854-1879). ♦ lăudabila intenţie de a completa şi înfrumuseţa. E mai bine să lăsăm necompletat şi imperfect ceea ce se găseşte incomplet sau imperfect. Nu trebuie să ne permitem de a corija neregularităţile, nici de a îndrepte deviaţiile, fiindcă deviaţile, neregularităţile, defectele de simetrie sunt fapte istorice pline de înteres, care adesea ne furnizează criteriile arheologice după care putem determina o epocă, o şcoală, o idee simbolică. Nici o adăugire, nici o înlăturare." Circulară 1837 Doctrina unităţii de stil “A restaura un edificiu înseamnă a-l restabili într-o stare ce poate să nu fi existat niciodată.”

1837 - Înfiinţarea Comisiei Monumentelor

19

♦ 1887 -Legea Monumentelor ♦ Ludovic Vitet, inspector general al monumentelor 1830-1834 1. insistă asupra necesităţii unui inventar cuprinzător, 2. accentul trebuie pus pe întreţinerea monumentelor, 3. întreţinerea substanţei originale, 4. restaurarea trebuie să fie invizibilă, 5. trebuie realizate de arhitecţi specializaţi.

Rolul lui P. Merimée20 1. descoperă valorile artistice ale romanicului, artă până la el dispreţuită
« timpul decadenţei şi tenebrelor ne-a transmis stilul său bastard şi degradat », Guizot, scrisoarea către Rege, 21.10.1830

2. îl descoperă şi promovează pe E.E.Viollet le Duc, 3. promovează principiul "primo non nocere"21

♦ Rolul lui Eugene Emmannuel Viollet-le-Duc (1814-1879) « Dacă europeanul a atins fundamenteaza şi aplică ceea ce va purta numele de doctrina aceasta fază în dezvoltarea INTERVENTIONISTĂ A UNITĂŢII DE STIL. intelectului uman, aceasta
« In restaurare există o condiţie esenţială care trebuie întotdeauna să fie ţinută minte. Este cea conform căreia orice porţiune îndepartată trebuie înlocuită cu materiale mai bune, mai puternice şi într-o manieră fără greşeală. Ca rezultat al operaţiunii căreia i-a fost subiect, clădirea restaurată trebuie să capete o nouă speranţă de viaţă, mai mare decât cea care tocmai s-a scurs. » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74 pentru că îndreptându-se cu viteza dublă câtre destinaţiile viitorului, şi poate tocmai datorită acestei avansări foarte rapide, el a simţit nevoia de a colecta tot ce aparţine trecutului său, tot aşa cum strângem o vastă bibliotecă pentru a pregăti lucrări viitoare;(…) » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74

introduce în practica restaurărilor spiritul modern, ştiinţific, în analiza construcţiei şi folosirea materialelor
« Un principiu mult prea important poate fi observat în restaurare, şi care nu poate fi îndepărtat cu nici un pretext, este acela al atenţiei ce trebuie acordată oricărui vestigiu care indică o anumită dispoziţie arhitecturală. Arhitectul nu trebuie să fie satisfăcut pe deplin, (…) până
19

Comisia stabileşte o lista de 1090 de monumente demne de interes, pentru ca foarte repede (1842) acveastă listă să ajungă la 2420 şi la 2800 în 1848. 25 “Accesul la putere al lui Ludovic Filip îşi căuta o legitimitate pe care restauraţia o reclama de la perioada anterevoluţionara. Regimul monarhiei constituţionale îşi constituie această legitimitate pornind de la o istorie nouă, distinctă de cea a dinastiilor, şi care ţine cont de [rolul] burgheziei, clasa dominantă.” Op. cit. pag 32. 20 Vorbind despre dificultăţile începutului, P. Merimée spune “Le rôle d’un Inspecteur général des Monuments Historiques, c’est d’etre VOX CLAMANS IN DESERTO.” (“Rolul Inspectorului General al Monumentelor Istorice este de a fi un Vox Clamans in Deserto.” Merimee este realist şi declară "Il y a bien longtemps que nous avons désespéré de sauver tous les monuments menacés et notre ambition est de faire le meilleur choix possible parmi le petit nombre de ceux que nous pouvons secourir". (« Am trecut deja de momentul de la care am încetat a spera să salvăm toate monumentele ameninţate, iar ambiţia noastră este de a face cea mai bună alegere posibilă pentru numărul redus al celor pe care le putem salva. »). Cu toate acestea, în 1836, P. Merimée, folosind argumente economice şi de utilitate socială a Monumentelor Istorice (eliminarea somajului, ocuparea forţei de muncă în zone izolate), obţine buget anual pentru acestea în cadrul bugetului Ministerului de Interne. Op.cit. pag 37. 21 "Întâi să nu strici", conform căruia restauratorul trebuie să se oprească la limitele capacităţii profesionale sau informaţiei pe care o deţine. "Prin restaurare înţelegem conservarea a ceea ce există, reproducerea a ceea ce a existat."

9 când nu a descoperit explicaţia care este în acordul cel mai bun şi simplu cu vestigiile lucrării stravechi: a decide o dispunere în mod aprioric, fără a aduna toată informaţia care îl determină înseamnă a cadea în ipoteză; iar în activitatea de restaurare nimic nu este mai periculos decât ipoteza.” ”În construcţia medievală fiece porţiune a lucrării îndeplineşte o funcţiune şi suportă o acţiune. Arhitectul trebuie să urmărească să determine valoarea celor două [funcţiunea şi acţiunea] înainte de a-şi începe sarcina. El trebuie să procedeze ca un chirurg îndemânatic şi experimentat care nu atinge un organ până când nu a acumulat cunoştinţe complete despre funcţia sa şi şi-a definit consecinţele imediate şi îndepărtate ale operaţiei. Mai degrabă decât procedând la întâmplare el trebuie să nu o îndeplinească. Mai degrabă trebuie să lase pacientul să moară decât să-l ucidă.” E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74 “Artistul trebuie să se şteargă în întregime, să-şi uite gusturile, instinctele pentru a studia subiectul [restaurării], pentru a găsi şi urmări gândirea ce a prezidat execuţia operei pe care vrea să o restaureze; căci nu este vorba de a face artă, ci doar de a se supune artei unei epoci dispărute.”22 despre restaurarea Catedralei Notre Dame - Paris Montalambert critica în 1845, într-un discurs în camera Pairilor noile maniere de amenajare a spaţiului urban în jurul monumentelor : "Nu trebuie făcut loc gol în jurul catedralelor noastre, de maniera a îneca magnificile dimensiuni cu care le-au înzestrat autorii lor. Ele nu au fost făcute pentru deşert precum piramidele Egiptului, ci pentru a plana deasupra locuinţelor îndesate şi a străzilor înguste ale oraşelor noastre."26

Exemple: restaurările de la
• • • Bis. Saint Sernin- Toulouse Castelul Pierrefonds. Bis. St.Madeleine-Vezelay

Defineşte restaurarea ca un termen modern:
„Termenul restaurare precum şi aceasta în sine sunt amândouă moderne. A restaura o cladire nu înseamnă a o conserva, a o repara sau a o reconstrui; este a o restabili într-o integralitate care poate să nu fi existat niciodata. (…) Epoca noastră a adoptat faţă de trecut o atitudine singulară printre toate celelalte epoci. Ea şi-a propus să analizeze trecutul, să-i compare şi să-i clasifice fenomenele şi să-i construiască istoria sa veritabilă urmărindu-i pas cu pas traseul, dezvoltarea şi fazele succesisive ale umanităţii. Acest fapt nu este o modă, un capriciu sau o slăbiciune, precum un gânditor superficial ar putea crede, ci un fenomen complex. » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire l’Architecture, Paris 1868-74 Raisonné de

♦ Victor HUGO Insistă asupra necesităţii unei legi de protecţie a monumentelor “Sunt două lucruri într-un edificiu : folosinţa şi frumuseţea. Folosinţa aparţine proprietarului, frumuseţea - tuturor. A o distruge înseamnă deci o depăşire a drepturilor.” Guerre au Demolisseurs, 1832 - V. Hugo23
22 23

xxx, Le Patrimoine, op.cit., pag.44 « Une loi suffirait. Qu'on la fasse. Quels que soient les droits de la propriété, la destruction d'un édifice historique et monumental ne doit pas être permise à d'ignobles spéculateurs que leur intérêt aveugle sur leur honneur ; misérables hommes, et si imbéciles qu'ils ne comprennent même pas qu'ils sont des barbares ! Il y a deux choses dans un édifice : son usage et sa beauté. Son usage appartient au propriétaire, sa beauté à tout le monde, à vous, à moi, à nous tous. Donc, le détruire, c'est dépasser son droit".

10

Legea Monumentelor din 1887 :“Imobilele care aparţin unor persoane publice sau private a căror conservare reprezintă din punctul de vedere al istoriei şi artei un interes naţional pot fi clasate [ca monumente storice].”24 Anglia: Doctrina antiintervenţionistă - J. Ruskin
Situatia socială a Angliei după razboaiele Napoleoniene si implicatiile sale asupra culturii

♦ Rolul lui J. Ruskin (1819-1900) “The Seven Lamps of Architecture”-184827, cap. VI: Lampa Dupa aprox. o generaţie, spaţiul European este din nou Memoriei.
accesibil.

1. Rolul arhitecturii
“Putem trăi fără arhitectură, să adorăm pe Dumnezeu fără ea, dar fără ea nu ne putem aduce aminte”. “(…) există două datorii ale arhitecturii naţionale care nu pot fi ocolite: să facă astfel ca arhitectura prezentului să dăinuiască la scara istoriei, şi să o păstreze, ca o bijuterie de nepreţuit pe cea a epocilor trecute” “(...) şi prin urmare, atunci când construim, să o facem ca şi cum am face-o pentru eternitate. Să o facem nu numai pentru deliciul şi nici doar pentru folosinţa prezentului; să fie o operă pentru care descendenţii noştri ne vor mulţumi, şi să ne gandim, atunci când aşezăm piatră peste piatră, că va veni o vreme când aceste pietre vor fi venerate pentru că mâinile noastre le-au atins, iar oamenii vor spune uitându-se la ele: Uitaţi-vă, aceste lucruri au fost făcute de părinţii noştri pentru noi.(…) Căci într-adevar, cea mai mare glorie a unei cladiri nu stă nici în pietrele sale şi nici în aurul său. Gloria sa stă în vârsta sa şi în puterea sa evocatoare (…)contrastul lor tăcut cu caracterul tranzitoriu al celorlalte lucruri...”

Spectrul extinderii ideologiei Rev. Franceze determină guvernanţii să propună un vast program de lucrări publice având drept temă construirea de biserici28 şi drept scop ocuparea într-o activitate nerevoluţionar29ă a celor demobilizaţi urmare a încheierii razboaielor. Victoria asupra Franţei pune problema expresiei stilistice în plan constructiv a noului statut al Angliei. Urmarea unor aprinse dezbateri se convine asupra Stilului Gotic ca expresie naţională.

2. Primul, împreună cu W. Morris care include în patrimoniul “Aveţi grijă de monumentele istoric construcţiile modeste ce alcătuiesc aşa-definitul voastre şi nu veţi avea nevoie să le restauraţi. Doar câteva table “ansamblu urban”
“Ideea că o casă trebuie să fie mare pentru a putea spune că este bine construită este de sorginte modernă, aşa cum şi ideea că nici o pictură nu poate fi istorică dacă nu zugrăveşte personaje la scară mai mare decât cea naturală.” “Este de preferat lucrarea cea mai rudimentară care povesteşte o istorie sau mărturiseşte un fapt bogăţiei [de decoraţie] fără sens. Nu trebuie să existe nici un singur ornament care să îmbogăţească faţada unei clădiri publice şi care să nu aibă un înţeles.”

3. Exprimă responsabilitatea faţă de viitor, într-o formă foarte apropiată de definirea contemporana a dezvoltării durabile:
“Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieţii noastre: este o mare oportunitate. Ea aparţine atât nouă cât şi celor care vor veni după noi, şi ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creaţiei. Şi nu avem nici un drept, prin ce facem sau neglijăm, ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moştenire din partea noastră. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât una din condiţiile trudei omeneşti stă în acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului, în care stă bogaţia
24

de plumb aşezate la timp pe acoperiş, câteva frunze şi crengi moarte îndepărtate la timp din calea unei scurgeri de apă vor salva atât acoperişul cât şi pereţii de la ruinare. Urmariţi construcţiile vechi cu grijă, păstraţi-le cât puteţi mai bine, cu orice preţ feriţi-le de orice modificare sau distrugere.” J. Ruskin, referitor la “restaurarea” St. Alban’s Cathedral

Cu toate acestea, clasarea bunurilor private nu se putea face decat cu acordul proprietarului. Abia legea din 1913 a monumentelor istorice permite clasarea din oficiu a bunurilor imobile private.

) Să nu ne lăsăm amăgiţi în acest important subiect. să restaurezi ce a fost frumuseţe sau măreţie în arhitectură. şi în general cu cât plasăm mai departe ţelurile noastre şi dorim mai puţin să fim noi înşine martorii rezultatelor trudei noastre. aşa şi doar aşa ne vom putea proteja construcţiile vechi pentru a le înmâna venerabile şi instructive celor ce ne vor urma.P. “Pledăm deci pentru toate ♦ Doctrina ANTIINTERVENŢIONISTĂ “ Nu este o problemă de pragmatism sau de simţământ dacă trebuie să păstrăm construcţiile vremurilor trecute sau nu.B.. 1877 Monumentul poate fi:consolidat. este imposibil. întreţinut.. Ea aparţine atât nouă cât şi celor care vor veni după noi.” Cele 7 Lămpi ale arhitecturii. (…) Aveti grija de monumentele voastre şi nu veţi avea nevoie să le restauraţi. să propteasca zidul ce se înclină şi să repare acoperişul care curge cu mijloacele cele mai potrivite acestor scopuri. prin ce facem sau neglijăm.B. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât una din condiţiile trudei omeneşti stă în acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului. dar de o manieră “invizibilă” « Să nu mai vorbim despre restaurare. pe care arta modernă nu poate interveni fără a distruge. apaţinând tuturor perioadelor şi stilurilor.11 apropiată de definirea contemporana a dezvoltării durabile: “Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieţii noastre: este o mare oportunitate. în care stă bogaţia roditoare a fructului.” W.(.)” Fr.” Cele 7 Lămpi ale arhitecturii. “Manifesto” S. create de meşteri dispăruţi.) Ceea ce noi construim avem libertatea de a şi demola.)” “[Restaurarea] este distrugerea totală pe care o construcţie o poate suporta. Nu avem nici un drept în a le atinge. Şi nu avem nici un drept..P. şi doar atunci vom scăpa reproşurilor că învăţătura noastră se întoarce asupră-ne într-o batjocură. o distrugere acompaniată de o falsă descriere a obiectului distrus. (.Choay. Ele aparţin în parte celor care le-au construit şi în parte tuturor generaţiilor care ne vor urma. Profitul celor de lângă noi nu poate fi egalat de beneficiul celor care ne vor urma.. şi dintre toate amvoanele de la care mesajul oamenilor este trimis viitorului. 1849 ♦ Rolul lui William Morris Împreună cu John Ruskin pune bazele Societăţii pentru Protecţia Construcţiilor Istorice. dar dreptul altora asupra ceea ce au realizat dându-şi puterile şi averile şi viaţa nu a dispărut odată cu moartea lor(. Defineşte “Universalitatea valorii monumentului istoric” din care deduce “Universalitatea protecţiei” sale. ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moştenire din partea noastră.A. Alegoria patrimoniului 5. Ele nu sunt ale noastre. (The Society for the Protection of Ancient Building).” Cathedral 4. şi chemăm pe cei implicaţi în existenţa lor să pună Protecţia lor în locul Restaurării.. aşa cum este imposibil reînvia morţii. în sfârşit.S. Totul nu este decât o minciună de la un capăt la altul. să refuze modificarea structurii sau a ornamenticii existente. şi ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creaţiei. 1849 construcţiile. Morris. cu atât mai mare şi mai bogată va fi măsura succesului nostru.A. să trateze construcţiile istorice drept monumente ale unei arte trecute.. o distrugere urmare căreia nu pot fi regăsite nici un fel de urme. 1877 ... Militează pentru constituirea unui organism european de protecţie a patrimoniului. să curme ruinarea prin îngrijire zilnică. dacă [construcţia] a devenit nepotrivită folosirii prezente să ridice o alta mai degrabă decât să o modifice sau mărească pe cea veche. „Ruskin militează pentru o etică şi caută să impună concepţia sa morală asupra monumentului unei societăţi pe care propriile tendinţe o antrenează în sens invers(. nici unul nu trimite mai departe decât o face mormântul. Atunci.

XX: RESTAURAREA ŞTIINŢIFICĂ Definirea restaurării ca disciplină istorică: Camillo BOITO ♦ Camillo Boito (1835-1914) Fundamentează restaurarea monumentelor istorice disciplină ştiinţifică. • supremaţia prezentului asupra trecutului înţeleasă ca sursă a legitimităţii restaurării monumentelor (în contradicţie cu teoria antiintervenţionistă a lui Ruskin şi Morris).” Camillo BOITO „Monumentele istorice trebuie să-şi păstreze Aspectul lor venerabil şi pitoresc. cele trei tipuri de restaurare (1883): Restauro archeologico: pentru monumentele antice.” Camillo Boito.” • • descrierea operaţiilor de restaurare. culese apoi în lucrarea “Questioni pratiche di belle arti: restauri. Restaurările ratate. professione. imi paralizează judecata şi mă aduc la perplexitate. „(. cu un minim necesar de completări Restauro architettonico: pentru construcţiile renascentiste şi ulterioare. I nostri vecchi monumenti:Conservare o restaurare” este scris in 1886. ca fragilul nostru corp omenesc să nu aibă nevoie nici de sonde. legislazione.” • • complementaritatea dintre operaţiile de conservare şi cele de restaurare. concorsi. 1886. este preferabil să repari decât să restaurezi. 1893) . marcarea ostentativă a intervenţiilor. Principii ale restaurării : • păstrarea patinei (mărturiei) istorice • păstrarea intervenţiilor realizate asupra monumentului în decursul timpului. făcând noul să pară istoric prin virtuţile unei ştiinţe şi a unei tehnici admirabile. • refuzul tipologiei stilistice în formula propusă de Viollet-le-Duc. “…eu prefer restaurările ratate celor reuşite. Nuova Antologia. realizată prin anastiloză şi clară distincţie între nou şi vechi Restauro pittorico: pentru construcţiile evului mediu.480506.) indic faptul că în monumentele arhitecturale prevalează când unul când altul din următoarele trei calităţi: importanţa arheologică. realizată printr-o restaurare discretă. dar rari sunt cei care gândesc că este preferabil să-i moară părintele sau un prieten mai degrabă decât să-l vadă cu un deget în minus sau cu un picior de lemn. „Ori.. Ar fi preferabil.. arta restauratorului seamănă cu cea a unui chirurg. astfel încît plăcerea de a admira monumental dispare. cine n-ar dori-o. insegnamento” (Milan. realizată prin înlocuirea părţilor lipsă prin completări marcate distinctiv. “Conservare o Restaurare30” 1893 mai bine să consolidezi ca “este decât să repari. transformând studiul acestuia într-o provă extreme de fastidioasă. Dacă completări ori reconstruiri Se dovedesc a fi indispensabile.12 CURS 3: TEORIA CONTEMPORANĂ A RESTAURĂRII SEC. prin graţia unei fericite ignoranţe imi permit să disting clar partea istorică de cea contemporană. pp. Nr. aspectul 30 Titlul complet este: "I nostri vecchi monumenti: conservare o restaurare?".(chiar prin inscripţionare). pe când restaurările reuşite. Le-aş face astfel încât să se vadă Că aceste lucrări sunt opera contemporaneităţii. inscripţionarea pe construcţie sau publicarea. nici de bisturiu ori scalpel. bazată pe noţiunea de autenticitate. ierarhizarea profunzimii şi complexităţii intervenţiilor în funcţie de perioada istorică asupra căreia se intervine (3 tipuri de intervenţii de restaurare). ca o serie de articole. 87.

).. 3/ Orice tentaţie spre completare a monumentelor foarte vechi (cazul antichităţilor) trebuie refuzată. că monumentul se compune din diverse straturi. plină de cicatrici. .utilizari prezente cu conditia ca ele sa nu presupuna alterari majore . culoare sau stil. Completarea la Palazzo di Re Enzo.)” Norme propuse: 1/ Maxima importanţă întreţinerii. ridată de intemperii.fără a căuta unitatea de stil sau întoarcerea la formula iniţială . sa nu fie radical diferite de cele originale. 4/ Monumentelor “vii” .imediat urmate de relevare şi protecţie a descoperirilor.” 8/ Adăugirile trebuiesc marcate prin diferenţa de material. • a 10/ În cercetările arheologice excavările .. Bologna.13 pitoresc. Volumul. Reconstruirea faţadei Palazzo Salimbeni – Siena – .şi fără a exclude unele elemente în favoarea altora. dar serveşte a ilustra arta epocii noastre” 9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare.. ci ca părţi noi de edificiu. frumuseţea arhitecturală. şi poate fi considerat ca profanare artistică. 6/ Respectul pentru monument trebuie insoţit de acela pentru ambientul său prin refuzul alterării acestuia ce ar putea conduce la subordonarea monumentului cadrului nou construit prin efecte de masă. motivată de raţiunea unităţii artistice sau arhitecturale. Este deci permis a împărţi arta restaurării în: restaurare arheologică (Antichitatea) restaurarea pitorescă (Evul mediu) restaurarea arhitecturală (Renaştere.şi numai după o atentă şi obiectivă judecată.. îngrijirii şi consolidării monumentelor.” Exemplul restaurării bisericii Santa Trinita din Florenţa: „(. în care expresia veritabilă a artei contemporane nu numai că nu strică (. „Adăugirile (completările) nu trebuie privite ca veritabile • restaurări. şi prezentând o simplitate ce poate continua doar expresia geometrică a compoziţiei originale şi nu plastica sa decorativă.excepţie făcând elemente minore ce desfigurează aspectul . pielea bronzată de soare. 7/ Adăugirile necesare consolidării sau reutilizării monumentului trebuiesc limitate la minimum. diferenţele trebuie să stea în detaliu. vorbind în general. conturul.) toate eliminările. 5/ Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric sau artistic. „(. şi cu toate acestea mai seducătoare decît pilelea fină şi roză a unei domnişoare. pe prevalenţa existentei majorităţii elementelor constitutive originale. Exemple de ignorare principiilor lui C. după modelul crustei terestre şi că ele toate au.) autenticităţii arheologice a monumentului. cea mai indicată este anastiloza.” Despre restaurarea San Marco: „Scheletul a fost consolidat. Boito: modenatură mai simplă sau inscripţii. de la cea mai profundă la cea mai superficială o valoare proprie pe care trebuie să o respectăm. crustată ici şi colo. lăsând pielea intactă. cu carnea şi muşchii săi. acceptată doar dacă se bazează pe documentare irefutabilă. • 11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor Restaurarea Castelului Sforzesco făcută parţial prin demolare şi reconstruire (Turnul lui Filarete. . indiferent din ce perioadă a existenţei monumentului ar data.” „Noi putem spune. etc. trebuie să se limiteze la ceea ce este lipsit de orice interes. de ex. 2/ Reconstituirea (ripristino).) nu este nici un dubiu că exagerez dacă pentru a salva adevărul arheologic uit că arta are şi ea drepturile sale.. inevitabile oricărei restaurări. aspectul de ansamblu al părţilor care completează monumentul nu trebuie să contrazică monumentul..

epigrafii descriptive pe monument 7. 8. sec 19.: faţada Santa Maria del Fiore.14 de restaurare este obligatorie. Emilio de Fabris. notorietatea (ex. înscrierea pe fiecare element reîntregit a datei restaurări sau a unui semn convenţional 6. diferenţierea materialului 3. descrierea fotografică şi scrisă a intervenţiilor. 8 procedee de a marca interventia contemporană: 1. a fazelor succesive ale lucrărilor. eliminarea figurilor sau ornamenticii 4. diferenţierea stilului 2. Veneţia. capitelurile expuse) 5.) în stil gotic .: Palatul dogilor. păstrată în formă imprimată la monument sau într-un loc vecin aparţinând acestuia. expunerea părţilor vechi suprimate într-un loc deschis publicului aparţinând monumentului (Ex.

şi de aceea. în lipsa lor de integritate. vorbim de "monumente".identitate şi percepere socială: Alois RIEGL Definirea monumentului şi a monumentului istoric . ceea ce ne interesează la un monument nu este marca forţelor distructive ale naturii.valoarea de artă relativă Receptarea monumentului istoric Monumentul istoric are o dimensiune istorică.” “(…) ruptura operată de câtre voinţa artistică modernă în Valorile monumentului istoric I. la aşteptările simţurilor şi spiritului pe care creaţiile noi şi moderne le-ar putea satisface la fel de bine”. Alois RIEGL. în care s-a dezvoltat într-un anumit domeniu creaţia umana. ci stadiul său iniţial avut ca operă a omului” • valoarea de rememorare intenţională “Funcţia valorii de rememorare intenţională ţine de edificarea însăşi a monumentului: ea împiedică cvasi definitiv ca acel moment să se scufunde în trecut. “(…)un monument nu prezintă privirii noastre o valoare artistică decât în măsura în care satisface aşteptarea voinţei artistice moderne.obiect apriori incarcat cu semnificatie . printre altele. în general.. neantamate de câtre acţiunea distructivă a naturii. valoarea de contemporaneitate va tinde să-l echivaleze cu o creaţie similiară modernă. Din acest punct de vedere. ci numai subiectiv. în tendinţa de disoluţie a formelor şi culorilor lor. Această a treia clasă de valori de rememorare constituie astfel tranziţia spre valorile actuale. în ambele cazuri. să dea impresia unei perfecte integrităţi. nu s-au gândit nici pe departe să transmită generaţiilor viitoare mărturia activităţii lor artistice şi culturale. (…) Maniera în care valoarea de vechime se opune valorilor de contemporaneitate rezidă mai degrabă în imperfecţiunea operelor. într-un anumit fel unic. şi cum.” „Dat fiind faptul cá producátorii operelor care ne apar astăzi ca monumente istorice căutau în mod esenţial să-şi satisfacă propriile lor nevoi practice şi exigenţele lor spre un ideal.15 Monumentul istoric . aşa cum se vor fi exercitat ele din momentul naşterii sale. artistică şi tehnică dar totodată şi un obiect al receptării sociale şi filozofice.” • • Valoarea de utilizare Valoarea artistică: .Monument .” II. cel al contemporanilor lor sau chiar al moştenitorilor lor direcţi.Valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despre un monument istoric) • valoarea de vechime: “Valoarea de vechime a unui monument se manifestă la prima vedere prin aspectul său ne-modern.” “Majoritatea monumentelor răspund. denumirea de "monument" nu poate fi acoperitá de un sens obiectiv.valori de contemporaneitate: “În loc a considera monumentul ca atare. adică în trăsăturile în mod riguros opuse caracteristicilor operelor moderne. sein Wessen und seine Entstehung” – 1903 “Prin monument. strălucitor de noi. monumentele prezintă o valoare de rememorare. (…). a căror urmă se regăseşte până în epocile cele mai depărtate ale culturii umane. "intenţionale".(…) Edificarea şi întreţinerea unor astfel de monumente.(…) Fie că sunt intenţionale sau nu. recentă şi a aşteaptă ca de asemenea monumentul (vechi) să prezinte acele aspecte caracteristice oricărei opere umane odată cu apariţia sa: altfel spus..obiect incarcat cu semnificatie a posteriori “Prin opoziţie faţă de de “monumentele intenţionale” monumentele istorice sunt “neintenţionale”. întelegem o operă creată de mâna omului şi edificată în scopul precis de a conserva pentru totdeauna prezent şi viu în conştiinţa generaţiilor viitoare memoria unei anume acţiuni sau a unui anume destin (sau o combinaţie între cele două).Monument Istoric. şi îl păstrează pentru totdeauna viu în conştiinţa generaţiilor viitoare. nu a încetat nici în zilele noastre.” • valoarea istorică “Valoarea istorică a unui monument rezidă în faptul ca el reprezintă pentru noi stadiul particular. “Nu destinarea lor iniţialá conferă acestor opere semnificaţia de . “Der Moderne Denkmalkultus.valoarea [artistică] de noutate: .

valoarea de vechime se va afirma cu atât mai mult şi exclusiv. cu forme şi culori care să nu prezinte nici un fel de urme ale vreunei degradări” “Katechismus der Denkmalpflege”. de vechime şi val de utilizare Val de vechime şi val. prin intermediul coloniilor şi a cercetărilor arheologice din noile teritorii Aria de interes şi competenţă: istorici. forma şi culoare sa. “ raport cu expresiile [artistice] anterioare. dar pierde raţiunea sa de a fi în raport cu degradări anterioare. istorici de artă. prezenta. iar tratamentul monumentului va trebui să raspundă şi el exigenţelor valorii de vechime.Giovannonni. ingineri. arată că la ţesutul urban cumpăna secolelor XIX şi XX Aria cronologică: istorice dobândise statutul de de la monumentele antichităţii la cele dinaintea revoluţiei industriale disciplină pe care numai Aria de difuzare: de la spaţiul european la cel mondial. se referă la specificitatea monumentului în raport cu concepţia. mai amplu. aproape aceleaşi contururi ca şi astăzi” . istorică Val. urbanişti. arheologi. prin însăşi modernitatea sa. perenitatea în starea originară” • • • Val. începând cu sfârşitul anilor 1860. arhitecţi. valoarea de rememorare intenţională nu revendică nimic mai puţin de la monument decât imortalitatea.” Ariile existenţei monumentului istoric la începutul secolului XX Françoise CHOAY: Alegoria patrimoniului. subiecţi contemporani le-o atribuim. 1913) şi “Opera lui Boito.” “(…) orice operá de artă modernă trebuie. la filozofi. prezentul etern. Paris 1992 Aria tipologică: de la arhitectura “majoră” la cea “minoră” (G. oameni politici şi scriitori conservarea monumentelor punerea în discuţie a conceptelor şi procedeelor sale putea să i-l confere. în timp ce valoarea istorică doreşte stoparea oricărei degradări din clipa intervenţiei sale. rememorare Relaţia dintre materializarea valorilor de rememorare şi de contemporaneitate şi soluţiile de conservare “(…) în toate cazurile în care valoarea istoricá ("documentará") a monumentului este minimá.16 monument.” Max Dworak Conservator General al Imperiului Austro-Ungar Relaţia dintre consistenţa valorică a monumentelor istorice şi strategiile de conservare Conflict relativ şi complementaritate dintre cerinţele diferitelor tipuri de valori monumentale: “În timp ce valoarea de vechime este fondatá eclusiv pe degradare. şi. de vechime şi val. 1916 : “Conservarea [monumentelor istorice] nu este o problema de gust. cel puţin în teorie şi virtual. Seuil. noi. cea a lui Riegl. să se prezinte sub un aspect desăvârşit. Această abordare critică încheia o delimitare a câmpului spaţio-temporal al monumentelor istorice care.

M. problema concilierii dintre dezvoltare şi conservare: -”dacă existenţa în continuare a unor obiecte semnificative ale unei epoci trecute se dovedeşte împotriva intereselor oraşului trebuie căutată o soluţie de reconciliere. -Restaurarea trebuie realizată astfel încât să păstreze unitatea de stil. -Conservarea şi Restaurarea sunt operaţiuni ce trebuiesc executate exclusiv de câtre arhitecţi diplomaţi ai Statului sau autorizati şi acţionând sub controlul tehnic. XX: Perspectivele metodologice ale restaurării Congresul Internaţional al Arhitecţilor. 1933.Organizaţia de Cooperare Intelectuală a Societăţii Naţiunilor (prilejuita de încheierea lucrărilor de anastiloză la Acropola Atenei . Clemen îl citează pe Rodin: "O artă care are vitalitate nu restaurează operele trecutului ci le continuă. -întărirea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei monumentelor ca 31 32 Carta de la Atena C. poate ornamentată din nou.demolate. în special34) având grijă de păstrarea elementelor originale decorative şi dătătoare de caracter. 1904 -definirea monumentelor : 1.” -”in unele cazuri poate fi păstrată partea memorială conservator al Landului Renania P.ing. Madrid. 1905-17 Propylee.” . vii . -Recomandă constituirea de asociaţii de prezervare a monumentelor istorice şi artistice în fiecare ţară."32 Conferinţa de la Atena (1931) . . urmare a creşterii gradului de deteriorare a monumentelor datorate factorilor de microclimat ostili. porţiunile de edificiu construite în alt stil decât cel originar urmând a fi păstrate doar dacă nu afectează echilibrul estetic general. -atunci când restaurarea in totto este de neevitat. trebuie ales deci cu grijă ceea ce trebuie păstrat”. -recunoaşte proeminenţa dreptului comunităţii în faţa celui privat asupra conservării monumentelor istorice. Îmbrăcămintea poate să fie schimbată. structuri edilitare sau plantaţii). moarte .A. -recomandă folosirea tehnicii moderne de consolidare (betonul armat. unele pot fi păstrate. lucrare începută în 1922 34 Introducerea de elemente de fier (crampoane. 1902-9 Erechteionul. Promovează o concepţie “statistică” asupra conservarii patrimoniului: -”trecutul nu poate supravieţui în totalitate. altele .I.Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă. -în funcţie de această clasificare. -recomandă cooperarea între restauratori şi cercetătorii ştiinţifici implicaţi în metode fizice. -relevă rolul compensării restrângerii dreptului de proprietate atunci când acesta se referă la un monument istoric.ce continuă să servească scopurilor pentru care au fost construite. -”dacă avem de-a face cu o serie mare de obiecte similare. este recomandată păstrarea influenţelor tuturor perioadelor istorice şi stilistice.Pune pentru prima dată. a Parthenonului (continuarea programului din 1834 a lui Leo von Klenze). reclame. chimice sau biologice de conservare.17 Sec. Paul Clemen31. valoarea spirituală." 33 Ca punct final al unei preocupări pentru restaurarea Acropolei Atenei ce are ca momente definitorii următoarele: 1896 aprobarea măsurilor de conservare a Parthenonului.: autorul conceptului de conservare creativă: "Ideea. Nicolaos Balanos)33 -recomandă o acţiune continuă de îngrijire a monumentelor pentru evitarea restaurărilor. -recomandă utilizarea monumentelor în conformitate cu specificul lor pentru o continuă întreţinere a acestora. deşi doar implicit. 2. estetic şi arheologic al statului. centuri şi pene) precum şi completări masive cu cărămidă şi beton armat la restaurarea Parthenonului au avut însă efecte grave asupra materialului istoric. atâta timp căt ideea este păstrată. 1921 propunerea anastilozei colonadei de N. şi abia după aceea urmează forma tradiţională. -respectarea caracterului ambientului monumentelor istorice în lucrările din apropierea acestora (construcţii noi.. monumentele trebuie fie consolidate (cele moarte). semnificaţia unui monument sunt importante. fie restaurate (cele vii). -folosirea anastilozei cu marcarea evidentă a completărilor. îmbrăcămintea.nu mai servesc unui scop sau destinaţia iniţială a devenit inutilă.

nu poate fi acceptata decât dacă se bazează pe o documentare irefutabilă şi pe existenţa majorităţii elementelor constitutive originale. Brandi): Restaurarea ca intervenţie umană “În mod obişnuit se înţelege prin restaurare orice intervenţie menită să repună în eficienţa sa un produs al activităţii umane. 2/ Reconstituirea (ripristino). (…) Este necesară.Este împotriva pastişei stilistice. şi poate fi clasificat generic printre produsele obişnuite ale activităţii umane. Norme propuse: 1/ Acordarea de maximă importanţă întreţinerii. spiritul oraşului.p.operă de artă “(…) orice comportament faţă de opera de artă. implicit şi intervenţia de restaurare. Brandi. -Priveşte activitatea tehnică a conservării monumentelor istorice ca proces de reinstituire a valorii lor artistice. -recomandă întocmirea în fiecare ţară a unor inventare complete ale patrimoniului. Brandi. op. proclamă -”cultul valorilor trecutului nu trece peste criteriile justiţiei sociale”. . Carta del Restauro Italiana (1931) elaborată de Consiliul Superior pentru Antichităţi şi Arte. traducedre de Ruxandra Balaci. recunoştere pe care o operează conştiinţa. definirea restaurării pe baza conceptului operei de artă de la care îşi dobândeşte calificarea şi nu a procedeelor practice ce 35 C. -Restaurarea . Conceptul de restaurare.Sub influenţa ideologiei urbanismului corbusian.o operaţiune complexă ce nu trebuie să excludă nici unul din multiplele criterii sau perioade ale existenţei monumentului.asanarea construcţiilor dărăpănate din jurul monumentelor istorice şi folosirea zonei drept spaţiu verde.”36 Relaţia restaurare . Teoria restaurării. astfel. îl exceptează în mod definitiv din comunitatea celorlalte produse.a.(…)”35 Opera de artă “(…) acel produs special al activităţii umane denumit operă de artă se afirmă ca atare prin actul unei singulare recunoşteri care are loc în conştiinţă (…) Produsul uman care este astfel recunoscut se găseşte acolo. Giulio Einaudi Editore s. Bucureşti 1996. până când recunoaşterea sa ca operă de artă. depinde de o efectuată sau neefectuată recunoştere a operei de artă ca operă de artă. -creşterea rolului educaţiei publicului în domeniul protecţiei monumentelor. 6/ Respectul pentru monument trebuie însoţit de acela pentru bunuri ale întregii omeniri. excepţie făcând elemente minore ce desfigurează aspectul monumentului şi numai după o atentă şi obiectivă judecată. criteriul capacitatii de realizare a restaurării şi refolosire a monumentului istoric. memoria şi nostalgia sa şi nu în ultimă instanţă. Torino 1977. 33 36 C. Editura Meridiane. 3/ Orice completare a monumentelor foarte vechi (cazul antichităţilor) trebuie refuzată. In cazul acestora cea mai indicată este anastiloza. în faţa ochilor noştri. îngrijirii şi consolidării monumentelor. . 5/ Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric sau artistic. Teoria del restauro. 34 . Înfiinţarea Institutului Central de Restaurare (1939) sub conducerea lui Cesare Brandi Definirea restaurării ca act metodologic (C. în Cesare Brandi.” . indiferent din ce perioadă a existenţei monumentului ar data fără a căuta unitatea de stil sau întoarcerea la formula iniţială şi fără a exclude unele elemente în favoarea punerii în evidenţă a altora. cit. 4/ Monumentelor “vii” le vor fi găsite utilizări prezente cu condiţia ca ele să nu presupună alterări majore ale construcţiei şi să nu fie radical diferite de cele originale. pag. în timp ce restul poate fi alterat. motivată de raţiunea unităţii artistice sau arhitecturale. pag. -Scopul restaurării poate să fie atingerea unităţii formale a monumentului istoric şi nicidecum a unităţii sale stilistice. -Criteriile restaurării trebuiesc completate cu cele derivând din :sentimentele populaţiei.18 [ suportul material al valorii memoriale sau istorice ].

.”. op..44” 37 38 C. prin fiecare fragment.. a structurilor portante. op. o sporită libertate de acţiune în privinţa suporturilor. fără a fi necesare mijloace speciale în acest scop. fără a comite un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei de artă print timp. (.” 3. cit.) deoarece procedura prin analogie presupune ca principiu echivalarea unităţii intuitive a operei de artă cu unitatea logică în care gândim realitatea existenţială. op. Brandi.)apare drept normă faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii unităţii originare (... în măsura în care acest lucru este posibil. Brandi. 38 40 C. pag. cit. “Cel de-al treilea principiu are în vedere viitorul: adică prevede că orice intervenţie de restaurare să nu impiedice. pag.”37 Definirea metodologică a restaurării după C.. cit. Brandi. 50 . la o vizualizare de aproape. şi asa mai departe...)apare drept normă faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii unităţii originare (. Brandi. pag. Brandi “Considerarea restaurării în raport direct cu recunoşterea operei de artă ca atare ne permite acum să o definim: restaurarea constituie momentul metodologic al recunoşterii operei de artă. cit... din punct de vedere material.) se respinge posibilitatea intervenţiei prin analogie (. dezagregării materiei. (. “Deci integrarea va trebui să fie insesizabilă ca atare de la distanţa de la care trebuie privită operă de artă. să înlesnească viitoare intervenţii. opera de artă ne apare fragmentată. atunci când. 7/ Adăugirile necesare consolidării sau reutilizării monumentului trebuiesc limitate la minimum şi prezentând o simplitate ce poate continua doar expresia geometrică a compozitiei originale şi nu plastica sa decorativă.19 ambientul său prin refuzul alterării acestuia prin efecte de masa. op. proporţional cu gradul de supravieţuire formală încă prezent în ele41” Restaurarea operei de artă: Analogia “(. 39 41 C. Brandi. Brandi. cit.. va trebui încercată dezvoltarea potenţialei unităţi originare conţinute de fiecare dintre fragmente. De aici decurge. ci dimpotrivă. op. op. 10/ În cercetările arheologice excavările trebuiesc imediat urmate de relevare şi protecţie a descoperirilor. Brandi. caracterizează restaurarea propriu-zisă. 49 44 C.) opera de artă.. Brandi.)daca ‘forma” unei opere de artă este indivizibilă. 2. “(. 43” 1... 49 42 C. care este de neînlocuit doar atunci când contribuie nemijlocit la figuratismul imaginii. dar imediat reperabilă. în consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică şi istorică. pag.. cit. Brandi): “(…) prima axiomă: « se restaurează numai materia operei de artă »39” “(…) al doilea principiu al restaurării : « restaurarea trebuie să vizeze restabilirea unităţii potenţiale a operei de artă. 35-36 C. 36-37 39 C. dar tot în acord cu instanţa istorică. modenatură mai simplă sau inscripţii. dacă este sfărâmată fizic. pag.) trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în fragmentele respective sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare. nefiind alcătuită din părţi. 8/ Adăugirile trebuiesc marcate prin diferenţă de material. în vederea transmiterii ei câtre viitor. 9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare.38” Definirea principiilor restaurării (C. op.40” Opera de arta: integralitate şi totalitate “(. 49 43 C. pag. pag. op. 11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor de restaurare este obligatorie... cit. adică în măsura în care este aspect şi doar parţial structura.) trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în fragmentele respective sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare. 42” Restaurarea operei de artă: integrarea “(.) materia din care rezulta imaginea. pag.. va continua în mod necesar să subziste potenţial ca un întreg prin fiecare din fragmentele sale şi aceasta potentialitate va fi importantă într-o măsură direct proporţională cu rămăşiţele materiale care au supravieţuit. cit. culoare sau stil ce ar putea conduce la subordonarea monumentului cadrului nou construit.

însemnând că duce la negarea şi distrugerea unui interval istoric şi la falsificarea unui dat. 67 47 C. cum opera de artă se prezintă cu bipolaritatea istorico-estetică.. Brandi. pag. în timp ce înlăturarea trebuie întotdeauna justificată şi. op. adăugirea dobândită de o operă de artă nu este decât o nouă dovadă a acţiunii umane şi deci a istoriei. cât şi integrarea de artă şi nu de restaurare pe care opera le-a suportat de-a lungul secolelor. de fapt distruge un document şi nu se documentează pe sine. 67-68 .) nu pot fundamenta legitimitatea conservării altfel decât pe valoarea mărturiei istorice. trebuie realizată de asa manieră încât să păstreze măcar amprenta adăugirii asupra operei. Brandi. restaurarea nu poate fi decât consolidare şi conservare a unui status-quo. op. Decurge de aici că păstrarea adăugirii trebuie considerata regula şi înlăturarea. De aceea. pag.46” Adăugirile operei de artă “Din punct de vedere istoric. în măsura în care se adresează ruinei.”47 45 46 C. Dar.. exact contrariul a ceea ce propunea în domeniul restaurării empirismul secolului al XIX-lea. sub acest aspect adăugirea nu diferă de originalul pe care s-a grefat şi are drepturi de a fi păstrată identică cu acesta. De aici se poate deduce că din punct de vedere istoric doar păstrarea adăugirii se justifica necondiţionat. mărturia istorică “(. excepţia.45” “(. ar trebui respectate necondiţionat atât intervenţia barbară a vandalului. În schimb înlăturarea. pag.. cit.. nici cu neglijarea celeilalte. op. pentru că dacă lucrurile ar sta aşa. 63 C. Brandi.) conceptul de operă de artă-ruină presupune deprecierea vestigiilor estetice şi preeminenţa valorilor istorice.20 Restaurarea ruinelor. cit. oricum. chiar dacă este de asemenea rezultatul unei acţiuni umane şi deci de asemenea se insereaza în istorie. păstrarea şi înlăturarea nu se vor putea îndeplini nici in detrimentul uneia. cit. În aceeaşi măsură nu este exclusă respectarea ambelor.

Articolul 5.' Orice program de conservare trebuie sa aibă înscris un program de întreţinere care să asigure că nevoia de conservare la scara în care există ea astăzi nu se va mai repeta. Veneţia. Dualitatea monumentelor istoric: dimensiunea simultan artistică şi istorică Conservarea Articolul 4.. Scopuri Articolul 3 Scopul conservării şi restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca opere de artă cât şi ca mărturii istorice.21 CURS 4+5: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (I) CARTA DE LA VENEŢIA A CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (1964) Preambul “(. fiecare ţară fiind responsabilă de aplicarea acestora în contextul propriei culturi şi tradiţii. 1957. Este recunoscută responsabilitatea comună în păstrarea lor pentru generaţiile viitoare. pag..P. Conservarea şi restaurarea monumentelor trebuie să facă recurs la toată ştiinţa şi tehnica ce poate contribui la studiul şi protejarea patrimoniului architectural.R. nr. Congresul Internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor de la Paris. Teodoru.. Monument istoric: Mărturie. a unei dezvoltări semnificative sau a unui eveniment istoric. Arhitectura R. (. O astfel de utilizare este de aceea de dorit dar ea nu trebuie să modifice dispunerea şi decoraţia clădirii. 8. Pentru conservarea monumentelor este esenţial ca ele să fie întreţinute permanent. Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de câtre alocarea lor unor utilizări sociale. Conceptul de monument istoric acoperă nu numai opera arhitecturală izolată dar şi ansamblul rural sau urban în care se găseşte mărturia unei civilizaţii particulare.) Popoarele devin din ce in ce mai conştiente asupra unităţii valorilor umane şi privesc monumentele istoriei ca pe un patrimoniu comun.) Este esenţial ca principiile ce ghidează protejarea şi restaurarea clădirilor istorice să fie stabilite şi agreate pe plan internaţional. 48 'Stăviliţi ruinarea prin întreţinere zilnică. 46) .. operă de artă şi obiect cu semnificaţii culturale Aportul ştiinţei şi tehnicii contemporane la protejarea monumentelor.” Adoptată la cel de-al II-lea Congres internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor monumentelor istorice. Aceasta este valabilă nu numai operelor majore de artă dar şi lucrărilor mai modeste ale trecutului ce au acumulat semnificaţie culturală odată cu trecerea timpului." Şerban Cantacuzino Primul Congres Internaţional având loc în 1957 la Paris ( a se vedea şi H. Doar în aceste limite modificările cerute de schimbarea de funcţiune trebuie considerate şi permise. 25-31 Mai 196448 Definiţii Articolul 1. Articolul 2.

Exemple de strămutări legitime: • Templul de la AbuSimbel Exemple de strămutări abuzive: • Bis.(1) lit. Bucureşti Exemple de extrageri de piese decorative în scopul protejării: • Caii de la San Marco. Atunci când o construcţie include opera suprapusă a diferite perioade. Nici o construcţie nouă. Trebuie respectată contribuţia valoroasă a tuturor perioadelor ce au contribuit la edificarea monumentului. iar în acest caz orice lucrare suplimentară ce este indispensabilă trebuie să se distingă de compoziţia arhitecturală şi trebuie să poarte amprenta contemporaneităţii. restaurarea este preocupată de mărturia istorică şi artistică a monumentului în întregime. L. Bucureşti • Schitul Maicilor.22 Principiu ce conduce la instituirea „zonelor de protecţie” şi la obligativitatea obţinerii unui aviz pentru orice intervenţie în cadrul acestora. Restaurarea trebuie precedată şi urmată în toate cazurile de câtre studii arheologice şi istorice ale monumentului. Acolo unde tehnicile tradiţionale se dovedesc inadecvate. Acropola Atena • Biserica şi Sinagoga. unitatea de stil nefiind un scop al restaurării. Când cadrul tradiţional există el trebuie păstrat. Conservarea unui monument presupune conservarea scării cadrului [său]. revelarea unei stări ascunse poate fi justificată în circumstanţe excepţionale şi atunci când ceea ce este îndepărtat este de mic interes iar materialul adus la lumină este de mare interes din punct de vedere istoric. Restaurarea Articolul 9. Articolul 11. Strămutarea în întregime sau în parte a unui monument nu poate fi acceptată decât în cazul în care salvgardarea monumentului o cere sau când este justificată de un interes naţional sau internaţional de importanţă covârşitoare. Evaluarea importanţei elementelor implicate precum şi decizia asupra a ceea ce trebuie îndepărtat nu poate sta exclusiv în sarcina individului însărcinat cu lucrarea [în cauză]. cf. “Înlocuirea nu trebuire să creeze un contrast puternic. Procesul restaurării este o operaţie extrem de specializată.(…) Dacă .422-2001. “În timp ce conservarea materiei unui monument încearcă.” Michael Petzet. preşedintele ICOMOS Art. arheologic sau estetic. Mihai-Vodă. care nu ar face decât să impieteze asupra aspectului general al operei. picturile sau decoraţia care formeaza parte integrantă din monument pot fi extrase din acesta doar dacă aceasta este singura modalitate de a le asigura protecţia. iar starea sa de conservare este suficient de bună pentru a justifica o astfel de acţiune. Articolul 8. Catedrala din Strasbourg Articolul 6. consolidarea unui monument poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnici moderne de conservare şi construcţie a cărei eficacitate a fost demonstrată ştiinţific şi probată de experienţă.h. (…) o restaurare adaugă elemente noi fără a-i diminua materia originală. 11 stă la baza procedurilor de consultare şi avizare a lucrărilor de restaurare. Articolul 7 Monumentul este inseparabil de istoria căreia îi este mărturie şi de amplasamentul în care se află. Articolul 10. 35 alin. demolare sau modificare care ar altera relaţiile de masă şi culoare nu trebuie permisă. îndeplinite în România în cadrul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Veneţia • Cariatidele Erechteionului. Art. Ea trebuie să se oprească acolo unde începe ipoteza. Articolul 12. atât cât este necesar să stabilizeze tehnic zone din acesta şi să elimine cauzele care-l ameninţă direct. Obiectele sculpturale. Scopul ei este de a păstra şi revela valoarea estetică şi istorică a monumentului şi se bazează pe respectul materialului original şi a documentelor autentice.

a unui număr de situri arheologice din diferite perioade pentru ca cercetarea acestora să poată beneficia de viitoare tehnici îmbunătăţite. trebuiesc luate toate măsurile pentru a facilita întelegerea monumentului şi pentru prezentarea sa fără însă a-i distorsiona semnificaţia. adică reasamblarea părţilor existente dar dezmembrate. Ambientul monumentelor trebuie să facă obiectul unei griji speciale pentru salvgardarea integrităţii şi purităţii sale şi asigurarea unei prezentări potrivite. fie trebuie făcută într-o manieră neutră (…)”. Principles of Restoration. echilibrului compoziţiei sale şi a relaţiei cu vecinătăţile. Articolul 13. (…)49” Michael Petzet Săpături arheologice Articolul 15. consolidare. 1-2/2000. este întregit un element puternic deteriorat ce nu mai poate fi reparat. Este permisă doar anastiloza. se vor lăsa zone martor bine determinate în scopul permiterii unor verificări ulterioare asupra stratigrafiei şi compoziţiei arheologice a sitului. Michael Petzet. Ruinele trebuiesc păstrate şi trebuiesc adoptate măsuri pentru conservarea şi protecţia permanentă a caracteristicilor lor arhitecturale precum şi a obiectelor [ce au fost descoperite]. parţială sau totală.” Recomandările UNESCO asupra principiilor internaţionale aplicabile săpăturilor arheologice Publicare Articolul 16. În orice lucrare de protecţie. Articolul 14. paq. reconstituire şi integrare. Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu împietează asupra părţilor de interes ale clădirii. Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsă a priori. ilustrată cu desene şi fotografii. asupra cadrului său tradiţional.ce poate să fi lipsit de foarte mult timp .org/germany/uk_main. în http://www.fie reîntregirea nu trebuie realizată. În cadrul fiecărui sit arheologic excavat.79-139 . acolo unde natura terenului o permite. Lucrările de conservare şi restaurare realizate în astfel de locuri trebuie să se inspire din principiile cuprinse în articolele precedente. „(. În plus. dar în acelaşi timp trebuie să fie deosebită de original. Fiecare Stat trebuie să ia în considerare păstrarea neatinsă. astfel încât restaurarea să nu falsifice mărturia istorică. sau un profil întrerupt (…) ori o piesă lipsă a unui tavan simetric. precum şi caracteristicile tehnice şi formale identificate pe parcursul lucrărilor trebuiesc incluse [în documentaţie]. Este recomandată publicarea cercetărilor.. dacă însă nu se ştie precis cum arăta piesa . Fiecare etapă a lucrărilor de eliberare.23 Înlocuirea [re-întregirea] părţilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu întregul. restaurare sau cercetare arheologică trebuie să se realizeze o documentaţie precisă sub forma unei cercetări analitice şi critice. atunci o copiere a originalului este necesară. 49 “Cu toate acestea.html sau Revista Monumentelor Istorice nr.) 9.. Aceasta documentaţie trebuie depusă în arhivele instituţiilor publice şi trebuie pusă la dispoziţia cercetătorilor. Săpăturile [arheologice] trebuie realizate în conformitate cu standardele ştiinţifice şi recomandările definind principiile internaţionale de aplicat în aceste cazuri şi adoptate de câtre UNESCO în 1956. Materialul utilizat pentru integrare [în anastiloză] trebuie sa fie întotdeauna recognoscibil iar folosirea sa trebuie să se reducă la minimul necesar conservării monumentului şi reconstituirii formei sale.icomos.

şi în mod special: a) c) textura urbană definită prin parcele şi străzi aspectul construcţiilor. inclusiv oraşe sau centre ori cartiere istorice. d) relaţia dintre oraşul sau zona istorică şi ambientul său. b. fie ele mari sau restrânse. fie ea stătătoare sau curgătoare. şi ca atere trebuie să fie considerată drept un monument. aceste areale sunt materializarea valorilor tradiţionale ale culturii urbane.) Carta grădinilor istorice (Florenţa. ameninţate fiind. grădinile istorice trebuie conservate în spiritul Cartei de la Veneţia. incluzând în aceasta coloristice. Cu toate acestea.” • „(. şi e) diferitele tipuri de funcţiuni pe care le-a avut oraşul în decursul istoriei sale.24 CURS 6: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (II) CARTA DE LA VENEŢIA DUPĂ 40 DE ANI COMPLETĂRI DOCTRINARE: • 1. 1982) „Definiţii şi obiective Art. Calităţile care sunt de conservat includ caracterul istoric al oraşului sau zonei urbane împreună cu toate caracteristicile materiale care exprimă acest caracter.5. conservarea oraşelor istorice şi a zonelor istorice urbane trebuie să fie parte integrantă şi coerentă a politicilor de dezvoltare economică şi socială şi a celor de urbanism şi amenajarea teritoriului la toate nivelurile. tip structural. Drept monument. spaţierea şi înălţimea Trăsăturile structurale şi decorative Apa. 1. definit prin scară. proporţiile. stil.. Dincolo de valoarea lor documentară. Definiţii şi introducere Patrimoniul arheologic este parte a patrimoniului material pentru care cercetarea arheologică produce informaţia . împreună cu ambientul lor natural şi artificial. ar compromite autenticitatea oraşului sau zonei istorice. c.. interior şi exterior. Art.4. cu reflectarea cerului” speciile. d. de vreme ce este un monument viu.1 O grădină istorică este o compoziţie arhitecturală şi horticolă de interes public din punctul de vedere al artei sau istoriei. Washington 1987) “Principii şi obiective Pentru a fi eficace. schemele Carta arheologic (1990) protecţiei şi gestiunii patrimoniului „Art.3. materiale.. culoare şi decoraţie b) relaţia dintre construcţii şi saţiul liber şi plantat 2.” Art. conservarea sa trebuie guvernată de reguli specifice ce fac subiectul prezentei carte. Compoziţua arhitecturală a grădinii istorice include: a. fie el natural sau artificial. (…)” Carta oraşelor istorice (Toledo 1986. • “(…) Art. Oricare dintre aceste calităţi. Carta oraşelor istorice “Preambul şi definiţii (…) 2: Această cartă se referă la areale urbane. Investigaţie Planul şi topografia sa Vegetaţia.

Vernacularul este rareori reprezentat de structuri individuale. prelevarea de probetrebuie încurajate în detrimental excavărilor la scară mare. Întrucât excavarea implică întotdeauna necesitatea alegerii mărturiilor de documentat şi păstrat.) În astfel de cazuri săpăturile trebuie precedate de o o resursă fragilă şi evaluare complexă a semnificaţiilor ştiinţifice ale sitului. El cuprinde toate vestigiile existenţei umane şi constă în locuri referitoare la toate manifestările umane. (…) 3. Astfel de meşteşuguri trebuiesc păstrate. Politici integrate de protecţie În cazuri excepţionale. Art. schimbări de utilizare a terenurilor. dezvoltare şi planning. dar şi a felului în care acestea sunt folosite şi înţelese. structurilor şi spaţiilor. patrimoniul arheologic subacvatic este o resursă internaţională. Excavările trebuie realizate în situri sau monumente ameninţate de proiecte de dezvoltare. 2. şi fundamentală pentru repararea şi restaurarea acestor structuri. regiune cu regiune. (…)” • Carta protecţiei subacvatic (1996) şi gestiunii patrimoniului „Prin însăşi natura sa. un caracter local sau regional adecvat ambientului coerenţă a stilului. Întreţinere şi conservare încât să minimizeze distrugerea (…) Orice transfer a unor elemente patrimoniale spre noi amplasări reprezintă patrimoniului arheologic. Vernacularul construit este parte integrantă a peisajului cultural (…) 5. (…) reconstrucţiile nu trebuiesc realizate direct deasupra mărturiilor educaţionale şi de protecţie a arheologice şi trebuiesc a fi marcate ca atare.” Preambul • Carta patrimoniului vernacular (1999) “Principii de conservare „1. (. De aceea folosinţa terenurilor trebuie (…) controlată şi dezvoltată astfel Art.25 (…) Trebuie să constituie un principiu general acela că strângerea de informaţii despre patrimonial arheologic nu trebuie să distrugă mai multe mărturii decât este necesar pentru scopurile ştiinţifice sau de protejare ale cercetării. situri neameninţate pot fi excavate pentru elucidarea Patrimoniul arheologic este unor probleme ştinţifice. Modificări şi perioade în restaurare . politicilor relative la (…) amenajarea teritoriului. neregenerabilă. informare şi reconstituiri şi a celor culturale. a formei şi imaginii. Tehnici tradiţionale de construcţie Continuitatea tehnicilor tradiţionale de construcţie şi a meseriilor associate cu • vernacularul este fundamentală pentru expresia acestuia. cercetările aeriene şi terestre. • 4. Recomandări de lucru (…) 3. cu costul pierderii altor informaţii şi chiar al distrugerii totale a monumentului. Vernacularul ia nu numai forma fizică a construcţiilor..” mediului. şi este • conservat cel mai bine prin întreţinerea şi conservarea ansamblurilor şi aşezărilor de character reprezentativ. Exemple ale vernacularului se găsesc prin: maniera de construcţie împărtaşită de comunitate. vandalism sau deteriorare naturală. Tehnicile nedistructive. în structuri abandonate.7 Prezentare. în mărturii de toate naturile (inclusiv situri subterane şi subacvatice) împreună cu toate mărturiile materiale mobile asociate cu acestea. sau prin utilizarea tipurilor constructive stabilite prin tradiţie transmiterea informală a competenţei de concepere şi construire un răspuns eficient dat constrângerilor funcţionale. inventariate şi trecute noilor generaţii de meşteşugari şi constructori prin formare şi perfecţionare • (…) 6.6. precum Art. precum şi a tradiţiilor şi • semnificaţiilor ce le sunt associate. o violare a principiului păstrării patrimoniului în contextual său original. decizia de excavare trebuie luată după o analiză detaliată. (…) Politicile de protecţie a arheologic Acelaşi principiu cere ca patrimonial arheologic să nu fie expus prin excavare patrimoniului trebuie să constituie o sau lăsat expus după excavare dacă nu au fost luate şi garantate măsurile necesare componentă integrală a pentru întreţinerea şi gestiunea sa. de bază.

armarea cu bare de oţel. atunci trebuie utilizate îmbinările alese şi folosite cu mare precauţie. (.. un eveniment precis procese istorice.. în care durabilitatea şi 10. tehnicile moderne. prezenţa unui personaj istoric A. dacă acest lucru este tehnic posibil... să folosească mijloace tradiţionale..26 Modificările întreprinse de-a lungul timpului trebuie înţelese şi appreciate ca aspecte importante ale vernacularului.) pirogravare astfel încât să poate fi identificate mai târziu. să reproducă originalele.. şi numai în cazurile tadiţionale între partea nouă şi cea veche. Aducerea tuturor părţilor edificiului la expresia unei singure perioade nu trebuie să fie obiectiviul intervenţiei asupra • structurilor vernaculare” sociale şi ambientale o aplicare eficientă a metodelor şi meseriilor tradiţionale de construcţie. Materialele contemporane. (.) Dacă este necesar de a se renova sau reface finisajele.. minima intervenţie în vederea conservării şi protejării poate să însemne şi demontarea şi remontarea parţială sau totală în scopul reparării structurii de lemn. să nu aducă prejudicii sau să nu impiedice viitoare operaţiuni de conservare atunci când ele vor fi necesare. Cuiele şi materalele ajutătoare trebuie.) Piesele noi sau părţile ce înlocuiesc trebuie realizate din aceleaşi esenţe. (.) Reparare şi înlocuire Materiale şi tehnici 9.. 7. precum atunci când este cazul. Este de preferat ca părţile noi să se distingă de cele vechi. să fie reversibilă.. pe precum răşinile epoxidice.. şi contemporane dacă este posibil în aceeaşi fibră ca cele înlocuite..(. Minimul de intervenţie în materialul structurii de lemn este ideal În anumite circumstanţe. Noile piese sau părţi trebuie în mod discret marcate prin scrijelituri sau timp. 2. inclusiv sculele utilizate trebuie.” • • Carta internaţională a turismului cultural (1999) Principiile conservării structurilor istorice de lemn (1999) (. sau c. sau cât posibil să corespundă cu cele originale.) 13. în legătură cu evenimente sau 1. Orice intervenţie propusă trebuie a.) MONUMENTE ISTORICE: VALORI CONSTITUTIVE Consistenţa valorică Se materializează prin: • conceptul funcţional. să nu impiedice accesul ulterior la mărturii incorporate în structură. modul de utilizare al Constă în informaţia istorică ce este transmisă prin existenţa construcţiei terenului. evoluţie istorică semnificativă • elementele de echipare 3.) acestora a fost demonstrat pe o perioadă suficient de mare de 11.. (.... b. atunci atât materialele cât şi tehnicile sau texturile tradiţionale trebuiesc folosite cu precădere. şi d.) Intervenţii 5.. (. Prelucrarea şi tehnologia de punere în operă. trebuie Dacă o parte a unei piese este înlocuită. (. 6. marcând: • evoluţia în timp. Valoarea de mărturie istorică . A copia deformaţiile comportamentul structural al sau degradările pieselor originale nu este de dorit.

2. Valoarea ştiinţifică. adaptări) Caracteristicile tehnice ale proceselor de producţie desfăşurate în clădire Trăsăturile tehnologiilor de punere în operă (tehnici tradiţionale) • • D. festivaluri. 2. tehnici de construcţie.27 şi mobilare inscripţii. 3. profilatură. civilizaţia din zona respectivă B. piese de artă ataşate imobilului) 4. ocupare a lotului. Valoarea de identitate şi reper social Constă în: 1. etc. Unitatea compoziţională Integritatea compoziţională Coerenţa şi lizibilitatea mesajului artistic • Se materializează prin: • • C.) Trăsăturile sistemului constructiv (materiale. Valoarea de arta Constă în : 1. utilizare. reprezenta) locul • . sau activităţi importante 2. Informaţia ştiinţifică sau tehnică exprimată de edificiu Epresia construită a valorilor şi ierarhiilor unei colectivităţi particulare Se materializează prin: • Caracteristicile modului de construire (parcelare. etc. tradiţii.) Partiul arhitectural ilustrând compoziţia arhitecturală generală Compoziţia plasticii arhitecturale (decoraţii. schimbare de proprietate. etnologică Constă în: 1. documente şi iconografie (construire. Capacitatea edificiului şi a poziţiei sale urbane de a marca (simboliza. şcoli sau ateliere populare de meşteri. tehnică. accidente şi modificări. Valoarea memorial-afectivă Constă în: 1.) Cadrul material (încăperi sau edificiul în întregime) asociat vieţii şi operei unei personalităţi Cadrul fizic în care sau în vecinătatea căruia a avut loc un eveniment deosebit de important Poziţia edificiului în locul celui original • • E. Semnificaţii asociate edificiului prin legătura sa cu viaţa unor personalităţi • Se materializează prin: • Cadrul material de desfăşurare în interiorul sau vecinătatea edificiului a unor manifestări tradiţionale (târguri. Semnificaţii ale edificiului asociate cu evenimente. etc.

Capacitatea edificiului de a fi un simbol al colectivităţii umane Se materializează prin: Destinrea edificiului unor activităţi umane de puternică coeziune socială (cult. sprijin social. Capacitatea edificiului de a polariza viaţa socială în interiorul sau în preajma • acestuia • • .) Relaţia edificiului cu textura urbană înconjurătoare permiţând şi facilitând perceperea acestuia Relaţia edificiului cu textura urbană înconjurătoare facilitând folosirea sa publică extinsă 3.28 2. etc. adunări publice.

Principiul prudenţei :"primo non nocere" Prin care se cere: • • • • O cercetare prealabilă pentru identificarea problemelor Recursul la specialişti Recursul la tehnici verificate prin experienţă Limitarea intervenţiei la cele care nu pun în pericol edificiul istoric B. Principiul reversibilităţii intervenţiei Prin care se cere ca: • Intervenţiile contemporane de consolidare.29 CURS 7: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (III) PRINCIPIILE RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE A. reîntregire. reparare. Principiul acţiunii minime necesare Prin care se cere: • • • Exemple: • zone de conservare • zone de asanare Limitarea intervenţiei la locurile a căror stare impune o acţiune • zone de reabilitare contemporană (modificare) Limitarea intervenţiilor la tipurile de acţiuni care conservă materialul şi • zone de reconstrucţie structura istorică în defavoarea celor care presupun înlocuirea acestora Limitarea intervenţiei la tehnicile de intervenţie care afectează în cel Exemple: • Rostuirea zidăriei mai mic grad materialul istoric • Reîntregirea şarpantelor • Taselarea pietrei • Completarea tencuielilor C. completare să fie executate cu astfel de materiale şi în tehnici care să . Principiul tradiţionale Prin care se cere: • utilizării materialelor şi tehnicilor Respectarea şi conservarea prioritară a pieselor şi elementelor de construcţie realizate cu materiale în tehnici tradiţionale Utilizarea materialelor în tehnici tradiţionale ori de câte ori este vorba de reîntregirea elementelor constructive ale monumentului istoric • D.

.30 permită eventuale reveniri.

31 E. ori • folosirea unor materiale nou prelucrate dar obţinute din locurile sau prin tehnologiile tradiţionale. tehnici contemporane . întregesc sau completează materialul istoric cu unul nou. în originală de execuţie a construcţiei sau prin tehnicile tradiţionale folosite în cazuri excepţionale. de menţinerea tipului original recuperate din alte părţi ale tradiţional de material. C. a unor decursul timpului pentru diversele adaptări sau modificări ale construcţiei. Marcarea intervenţiei trebuie să nu împieteze totuşi asupra unităţii edificiului ca operă de artă. Autenticitatea execuţiei Se materializează prin: • folosirea doar a Constă în conservarea materială a edificiului sau a părţilor sale în tehnica tehnicilor tradiţionale şi. după caz. clădirii sau din altele asemănătoare. Principiul conservării Prin care se cere ca: • • Orice intervenţie contemporană asupra unei structuri istorice are drept prioritate asigurare conservării materialului original. şi prin conservarea lor scrupuloasă prin respectarea principiilor ştiinţifice de intervenţie. Nici o intervenţie asupra unui monument istoric nu trebuie să pună conservarea pe un loc subordonat reabilitării sale funcţionale sau eventualelor completări aduse în vederea folosirii contemporane a acestuia. Autenticitatea materialului B. Autenticitatea concepţiei Se materializează prin: Constă în păstrarea în timp a concepţiei originale şi a celor care au marcat • decelarea diferitelor existenţa istorică a edificiului. Criteriul autenticităţii Se materializează prin: • păstrarea materialelor istorice găsite în operă sau. înlocuirea lor fie Constă în persistenţa materialelor originale de construcţie sau. etape de construire. A. Principiul marcării intervenţiei Prin care se cere ca: • • Intervenţiile contemporane să fie marcate ori de câte ori ele înlocuiesc. G. F. în cazurile în care cu materiale identice acestea au fost înlocuite în decursul timpului.

Autenticitatea amplasamentului. (cadrului. ambientului) Constă în păstrarea locului pentru care a fost creat edificiul şi a cadrului Se materializează prin: tradiţional în care această creaţie s-a desăvârşit. • păstrarea cadrului tradiţional şi a raportului de volum.32 probate prin experienţă. . D. culoare şi masă dintre construcţia istorică şi noile construcţii.

Dumitru (Craiova): demolare +reconstruire arbitrară • Vechea Mitropolie (Târgovişte): demolare +reconstruire arbitrară • Sf. modificare a contraforturilor. extragerea frescei şi modificarea părţii superioare a turlelor prin adăugarea unui coronament metalic K. +1856) (rozasă neogotică) (parament.” Mihail Kogălniceanu despre restaurarea Bis. Ioan – Suceava: reconstituire a acoperişului şi acoperire cu ţigle smălţuite. demolare (clopotniţa) şi reconstruire arbitrară a casei egumeneşti (sala gotică) • Sf. introducere de antepridvor pe N. Romstorfer A. Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea palatului Episcopal. Lecomte du Nouy a făcut la Târgovişte şi Craiova ceea ce a făcut Bramante la Roma cu patru sute de ani în urmă (…)” Gr. înlocuirea ancadramentelor originale şi a pietrei de parament. Lecomte du Nouy şi K. (reconstruită total după 1840) (idem.A. Mân. 1890. Bucureşti. XIX: ÎNCEPUTURILE Intervenţii de factură romantică Schlatter: • Tismana • Bistriţa • Arnota • Antim • Radu Vodă • Curtea Veche (adăugiri de factură neogotică în incintă). Romstorfer • Putna: introducerea suplimentară a unui tambur de turlă • Bis. NicolaeIaşi “A restaura un monument degradat este a păstra din acest monument tot ce se poate păstra.. Sf. fără a ne atinge de părţi (…)restaurarea nu este permisă decât în cazul când avem documente sigure…” G. Ionescu “Multe zidiri mari au fost făcute în deosebite timpuri şi nu este nici o raţiune ca restaurându-se să se suprime părţile mai nouă. Sterian. XVII “Păstrând într-o oarecare măsură proporţiile. Gheorghe Steindl: Kagerbauer: Galerie şi scară neogotică la Castelul Hunedoara Goticizarea bastionului renascentist de NV la Castelul Bonţida Turn neogotic la biserica Sf. Trei Ierarhi (Iaşi): modificări la turle (supraînălţare). Sf. noi profile decorative în interior (de tipul celor de la Dragomirna) • Mirăuţi – Suceava: refacere integrală cu reluarea formelor de sec. supraînălţare cornişă şi fronton neo-gotic) (turlă. Mihail din Cluj-Napoca Racordarea la curentele doctrinare europene: A.33 CURS 8: RESTAURĂRILE DIN ROMÂNIA SEC. Comitetul de rezistenţă pentru apărarea de la distrugere a monumentelor istorice. reconstruire a bolţilor pridvorului la o cotă inferioară. ferestre şi anexe neogotice) Xavier Villacros:Turnul Bis. Lecomte du Nouy (primele lucrări în 1875-1914) • Sf. . Sf.A. Nicolae-Domnesc (Iaşi): demolare +reconstruire arbitrară • Mân.

coşuri veneţiene (înlocuind formele neogotice). Ioan Botezătorul – Suceava (acoperiş şi turnul cloptniţă) Ştefan Balş Sf. Curtea de Argeş (1919-20): Domenico Rupollo Palatul Mogoşoaia: ridicarea înălţimii etajului. Nicolae Domnesc. Biserica Domnească. introduce 2 balcoane stânga-dreapta loggiei de vest. crearea unei cornişe lombarde. Snagov : reconstituirea prin analogie istorică a turlelor Bis. Nicolae . Târgovişte arhitect român: Ion Mincu “Să conservăm şi noi unicele manifestaţiuni ale culturii noastre artistice din trecut şi care ne dovedesc că nu suntem născuţi de ieri şi că suntem datori a continua tradiţia şi a augmenta patrimonial pe care ni l-au lăsat strămoşii noştri. exprimarea biolţii pronaosului prin coborârea înălţimii pridvorului şi păstrarea ancadramentelor brâncoveneşti (1715). Lecomte du Nouy: Sf. XX: CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA TEORIEI ŞI PRACTICII Problematica reîntregirilor în restaurările din România: acoperişuri şi turle Horia Teodoru Probota (deschiderea exonartexului. Ioan din Piatra (îndepărtarea vestibulului şi refacerea acoperişului înalt. conservarea şi prezentarea in situ a portalului dintre naos şi pronaos) Bis. prima restaurarea istorică: primii restauratori români restaurare realizată de un Comisiunea Onorifică a Monumentelor Publice (1890). înlocuirea paramentului original cu materiale noi (piatra de râu înlocuită cu piatră făţuită) Sf. păstrarea formei acoperişului. devenită Comisiunea Monumentelor Istorice (1900) Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice (1892) Alexandru Băicoianu Adept al restaurării stilistice şi al inovaţiei de tip A.Hârlău – înlăturarea tencuielii zugrăvite. Cetăţuia – Iaşi: modificări de caracter muntenesc la arhondaric şi chilii Bis. Gheorghe .34 De la întemeierea Comisiunii Monumentelor Istorice la Stavropoleos (1904). consolidarea stratului suport al picturii exterioare) Sf. Cozia: eliberarea paramentului iniţial de tencuiala clasicizantă. Sf. Gheorghe Lupu Mîn. Mân.Popăuţi Grigore Cerkez Sf. completare cu un corp pe latura de nord. modificarea formei golurilor de la arc în mâner de paner la trilobat.” Expunerea de motive pentru adoptarea Legii pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice MIJLOCUL SEC. Kreţulescu : reconstituirea prin analogie istorică a turlei de peste pronaos . Anton – Curtea Veche: reconstituire prin analogie Nicolae Ghika-Budeşti Mân.

la exteriorul curtinei şi în interiorul donjonului Siegfried Bis.A.35 Paraclisul şi tunul clopotniţă al Patriarhiei din Bucureşti Rodica Mănciulescu Turla Bis. Treime – Siret : eliberarea de tencuială a paramentului aparent Sf. Zoltan) Consolidare cu tiranţi de OL în canale forate şi umplute cu grout. Cetatea Câlnic. R. • elemente verticale lamelare. a stâlpilor pridvorului Bis. ing. Hoinărescu. B.A. Şt. Mân. Suspendarea bolţarilor de o structură în arc de B. Sinaia (arh. Carcasa spaţială este compusă din: • cadru-diafragmă de pod. C. Polizu. zugrăvit cu cărămizi. conducând la un sistem structural compozit. A. Plătăreşti Problematica consolidărilor în restaurările din România: tehnicile contemporane şi păstrarea materialului istoric Bis. Mihail.A. fortificată din Prejmer (arh. Berca (ing. Hoinărescu) Carcasă spaţială. Consolidarea pilaştrilor de susţinere a turnului lanternou prin folosirea armăturilor de Ol. Mân. Mouton. Mănciulescu) Cadru triangulat orizontal din B. Mân. Bis. Snagov (ing. • centură deasupra ferestrelor Problematica eliberărilor şi a restaurării paramentului Horia Teodoru Sf. Suceava (arh. V. Pavelescu) Carcasa spaţială şi consolidare cu B. Bis. Ilie – Sântilie: restaurarea paramentului cu prezentarea celor 3 straturi (aparent. • un complex structural de fundare. ing. Mân. Bucureşti Mihai Opreanu Turla Bis. de suspendare a bolţilor şi centurare a pereţilor corului. Alba (arh. C. Mirăuţi.A. Cişmigiu) Model spaţial de consolidare ce răspunde caracterului spaţial de avariere. M. Sf. Angelescu) Ancoraj din B. frescă) . M. C. Turnul şi casa egumenească Apostolache (arh. Balş) Consolidarea exprimată vizibil prin structura aparentă de B. pentru zidul exterior de incintă. Cluj-Napoca (arh.A. Crişan) Carcasa spaţială Bis. Mărcuţa.

Nicolae – Bălineşti : restaurarea paramentului Bis. Înălţării a Mân.36 Sf. Nicolae Domnesc: degajarea de tencuială. Sibiu: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră) Biserica Sf. Mediaş: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră) şi a coloritului bolţarilor. . Neamţ: degajarea de stratul de tencuială (I). Războieni: degajarea de stratul de tencuială P. păstrarea ancadramentelor brâncoveneşti Ştefan Balş Bis. reîntregirea decorului prin discuri smălţuite H. Bucurteşti : eliberarea exteriorului de adaosurile neogotice şi reîntregirea paramentului Grigore Cerkez Bis. Radu Vodă – Buc.E. Margareta.: demontarea şi expunerea frontonului neogotic Bis. demontarea frontonului neogotic (II) Bis. Sf. Fabini Casa Altenberger. Sf. Mân. Anton – Curtea Veche. Miclescu Catedrala Mitropolitană: degajarea extradosului bolţilor pridvorului şi a bazelor turlelor de pe pronaos.

lucrări implicând dezvăluirea temporară a unor mărturii istorice. reparaţii majore de orice fel. restricţiilor şi permisivităţilor de intervenţie Fazele studiului istoric • • Investigaţii de specialitate Sinteza cercetărilor – stabilirea etapelor de construcţie Tipuri de investigaţii: Cercetări documentare. abandonarea construcţiei şi ca urmare posibilele ei degradări. 3. arhitectural sau ingineresc. lucrări implicând distrugerea sau ascunderea mărturiilor despre starea originală sau evoluţia edificiului. 11. bibliografice şi de arhivă • Studiul bibliografiei existente: În cazul altor documente istorice decât cele primare evaluarea informaţiilor din . lucrări presupunând distrugerea/ alterarea/ modificarea decoraţiei istorice. incendii sau alte distrugeri accidentale. 12. în mod normal ascunse. cazuri în care îngrijirea construcţiei se bazează pe înţelegerea (cunoaşterea istorică) a acesteia.37 CURS 9-10: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE (I) CERCETAREA MONUMENTELOR ISTORICE: STUDIUL ISTORIC Scopul studiului istoric: Fundamentarea deciziilor Circumstantele in care cercetarea şi înregistrarea (relevarea stării) devine obligatorie : 1. lucrări ce presupun intervenţii în timp. lucrări implicând demolarea totală sau parţială a unor construcţii de interes istoric. 5. dispersarea părţilor componente ale unei construcţii. 9. • Studiul istoric este parte a documentaţiei tehnice referitoare la o clădire monument istoric (la nivel de studiu de fezabilitate) Obiectivele studiului istoric • • Evaluarea situaţiei existente – stabilirea valorilor istorice Evidenţierea obligaţiilor. 2. 4. 7. lucrări de curăţire şi de prelucrare a detaliilor în care există riscul deteriorării. 8. 10. lucrări ce implică noi echipamente/ instalaţii şi a căror amplasare trebuie hotărâtă şi înregistrată. 6.

anticariate • Relevee arhitecturale Arhivele DMI. de localităţii: maximă Prin compararea planurilor la diverse momente se poate Ghidul urban: valoare informativă asupra denumirilor identifica evoluţia clădirii. Cercetări cartografice • • • • Studiul hărţilor vechi ale oraşului sau a unor planuri Cadastrul documentul (ridicări) parţiale credibilitate. grad mare de credibilitate • Autorizaţiile de construire Arhivate la primării Sursă excelentă de datare Trebuie verificate asupra gradului de respectare în . Erori existente într-un document pot fi preluate de câtre altele. Surse de mare interes pentru obiectivitatea lor.De obicei nu prezintă detalii ci doar iamgini de ansamblu.38 • • • • • Descrieri ale clădirii sau zonei Lucrări de referinţă (tratate de istoria arhitecturii. Cercetări juridice şi de evoluţia proprietăţii • Au ca support documentele de Carte Funciară sau Registrul de transmisiuni imobiliare Cercetări iconografice • Stampele şi gravurile Cabinetele de stampe ale muzeelor şi Academiei Române Redau imaginile edificiilor dintr-o anumită epocă. etc. UAUIM. Cuvintelor din documente trebuie sa li se atribuie sensul si semnificatiile pe care le aveau la momentul redactării. Planurile cadastrale Ghidurile localităţilor străzilor şi a numerotărilor poştale în anumite perioade. instituţiilor de administrare a fondului imobiliar. aşa cum au fost ele observate de autor. administraţii financiare Grad maxim de obiectivitate. Documente istorice publicate sau existente în arhive Literature de epocă sau memorialistică. lucrări trebuie făcută cu prudenţă şi coroborată cu alte repere. biblioteci.) Studii publicate în reviste de specialitate. • Fotografiile şi ilustratele de epocă Colecţii. a parcelei sau a strâzilor.

• Metode de analiză nedistructivă (cu ajutorul specialiştilor în domeniul fizicii şi chimiei materialelor de construcţii) .39 execuţie Cercetări arheologice Urmăresc stabilirea: • • • • Etapelor de construcţie anterioare fazei vizibile Existenţei mărturiilor amplasament altor construcţii pe acelaşi În majoritatea cazurilor pot fi întreprinse doar după aprobarea proiectului şi deschiderea şantierului. Documentele pot să vorbească despre: o anul dobândirii titlului de proprietate şi nu despre anul construirii. o despre alte construcţii de pe terenul cu pricina. o despre doar o parte a construcţiei sau ansamblului. Datarea arheologică a perioadelor constructive Nivelului original de călcare la data construcţiei primare Cercetări de arhitectură Cercetarea de arhitectură este una din sursele esenţiale de informaţii Cercetarea arhitecturală se realizează prin: despre: • • • • Etapele de realizare a clădirii Valorile istorice materializate în construcţie • Observare interpretare directă • Realizarea interpretarea releveului şi şi Starea de conservare a valorilor istorce şi artistice • identificate Stabilirea tipurilor de intervenţii Metode de analiză distructivă (cu ajutorul specialiştilor în domeniul fizicii şi chimiei materialelor de construcţii) Cercetarea de arhitectură verifică datele obţinute din cercetarea documentară sau arheologică: • • • Inscripţiile pot să se refere la o fază de renovare a construcţiei. Decoraţia poate să fie o reproducere târzie a stilului altei epoci. o despre proprietari sau rezidenţi fictivi sau legendari.

Stabilirea ordinii relative a construirii. Distinctia dintre decoratia initiala si cele ulterioare. Este de remarcat că una şi aceeaşi caracteristică poate avea mai multe explicaţii iar pe de altă parte. Descoperirea logicii funcţionale la momentul iniţial. pentru proprietarii iniţiali. 5. o anumită explicare a unei trăsături întrun caz anume poate să nu fie aplicabilă în alt caz similar ca manifestare. Identificarea spaţiilor prin raportare la tipologia programului arhitectural. ulterior demolată. 8. Obiective ale cercetarii arhitecturale: 1. 13. scării sau dispunerii încăperilor sau circulaţiilor). Descoperirea şi marcarea acelor caracteristici structurale care nu pot fi explicate altfel decât ca aparţinând unei faze anterioare de construcţie. Un perete mai gros sau o rupere de ritm a structurii sarpantei poate reprezenta o marturie a unei perioade timpurii a edificiului sau doar o greseala de executie In acest caz trebuiesc gasite marturii care sa confirme ipoteza Important mai ales când locul de provenienţă este aceeaşi construcţie sau o alta demolată ce a existat pe acelaşi loc Observarea şi interpretarea directă Dovezi ale diverselor perioade de construcţie: • Diferenţe de material pot indica totuşi doar o reparaţie curentă sau folosirea ulterioară a unui material de construcţie superior. Caracterizarea materialelor folosite precum şi a motivului utilizării lor. mărimii. 4. Identificarea etapelor constructive prin interpretarea în spiritul logicii constructive a părţilor clădirii. Descoperirea materialelor refolosite şi a locurilor din care ele provin. 7. Identificarea mărturiilor ce pot conduce la datarea precisă. Explicarea particularităţilor structurale (deschideri blocate. goluri în zidărie). dintre caracteristicile redundante şi cele semnificative. 6. 12. Descoperirea ierarhiei spaţiale a clădirii (prin intermediul interpretării decoraţiei. 11. 3. 2. precum şi în etapele ulterioare ale existenţei clădirii. Distincţia dintre ceea ce este tipic şi atipic structurii clădirii (monumentului) istoric. Identificarea elementelor ce trebuiesc cercetate cu mijloace speciale.40 o sau chiar să fie fabulaţii sau falsuri. 10. schimbări de zidării. Descoperirea acelor marturii care dovedesc existenta unor constructii sau parti de construcţie disparute. . 9.

• neregularităţile rosturilor. • sprijiniri neobişnuite grinzilor. asemenea diferenţe se pot datora cerinţelor funcţionale (o structura mai grea ce trebuie susţinută. profunzimea rostului (pe întreaga grosime sau parţial) • Alăturarea a două părţi de clădire independente structural una de alta. ferestre. esenţiale pentru descifrarea imaginii originale a clădirii • Modificări indicate de analiza zidăriei : o schimbari de material. • Diferenţe în alinierea zidurilor. dreaptă sau în trepte. • Diferenţe de grosime a zidurilor: nu intotdeauna sunt datorate etapelor diferite de construcţie.). Atentie! In construcţia de . • Diferenţe stilistice în arhitectura şi decoraţia clădirii: • Diferenţe de tehnici de construcţie. • rezolvări structurale atipice la colţuri.41 • Intreruperi ale zidăriei trebuie notată forma acesteia : continuă sau intreruptă. • deschideri blocate ce nu pot fi explicate. • anomalii de plan. Sunt de obicei evidenţiate de câtre : colţurilor Dovezi ale demolărilor parţiale ale clădirii (fără a fi însă înlocuite • neregularităţile zidăriei. de alte construcţii). o deschidere superioară sau încorporarea hornului în cadrul zidariei). etc. aceasta interpretare trebuie combinată cu cea referitoare la alterările structurale ale clădirii. • goluri de încastrare vide. ale Dovezi ale prezenţei unor deschideri (uşi. alinierea cu partiţionări interioare ale clădirii. pentru ca decoraţia poate fi inşelatoare. arcade.

o prezenţa deschiderilor recente sugerând apariţia unor compartimentări. Orice nepotrivire poate indica o modificare a planului. o lipsa coincidenţei între poziţia montanţilor şi contravântuirile de deasupra acestora. .42 discontinuitati in rosturi. Indicii în structurile de lemn : o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile superior şi inferior în dreptul deschiderilor. o urme de încastrare a montanţilor pereţilor de compartimentare în grinzile principale. o discontinuitatea traseului grinzilor sau a montanţilor şi a poziţiilor de sprijinirea lor în dreptul fostelor deschideri. Atentie ! Indicii în decoraţie : ancadramentele o ferestrele şi uşile nou introduse sunt decorate de reamplasate obicei în stilul perioadei în care s-a petrecut modificarea. o absenţa legăturii dintre zidarie şi montanţi. o lipsa de legatură a rostului zidăriei cu montantul deschiderii. ruperi in continuitatea plintelor. • Mărturia unor foste sau adăugate deschideri: o dispunerea golurilor este in directa legatura cu conformarea planimetrica. Deseori pot fi Dovezi ale modificarii planimetrice: • Modificarea compartimentării : o întreruperea decoraţiei pereţilor sau plafoanelor. o prezenţa uzurii grinzilor ce au servit drept prag. prezenta in situ a urmelor supraluminii sau a arcelor de deasupra deschiderilor • Modificari indicate de structuri de lemn : o prin prezenta unor goluri ce încastrau cadrul ferestrelor sau al uşilor. o urme în textura pereţilor portanţi în dreptul foştilor pereţi de compartimentare. • zidărie se pot întâlni “arce de descarcare” deasupra golurilor fără ca prezenţa lor să ateste neaparat înălţimea şi lăţimea reala a acestuia • • Indicii în structurile din zidarie : o lipsa de finisare a montanţilor. prezenta rosturilor verticale. o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile superior şi inferior în dreptul fostelor deschideri o o o o Dovezi ale apariţiei ulterioare a unor deschideri în construcţiile de zidărie.

sobe sau şeminee: o prezenţa într-o încăpere a mai mult decât 1 coş (horn. scara. clădiri. o prezenţa jugurilor golului scărilor de lemn o amprenta încastrării treptelor de piatră sau lemn în pereţii casei scării. o detalii de constructii şi finisaj • reclamă o bună experienţă o starea elementelor constructive din partea elaboratorului. decoraţie. o această concluzie este mai probabilă dacă cele 2 sau mai multe coşuri (horn. poate da indicaţii preţioase asupra dispoziţiei planimetrice iniţiale. texturi. prealabilă înţelegere a Avantaje felului în care funcţionează • Este de neînlocuit în înregistrarea structurilor de lemn. deorece de multe ori aceasta traversa aleatoriu nivelul golurilor de fereastră Decoraţia nu constituie un reper unic pentru judecarea modificărilor suferite de clădire.43 Atenţie ! Stilurile diferite decorând şemineele nu conduc automat la concluzii privitoare la datare deorece aceste obiecte sunt adesea supuse schimbării gusturilor. şemineu) nu înseamnă neaparat ca ea a fost obţinută prin desfiinţarea unui zid de compartimentare dintre două încăperi. • trebuie o bună şi o materiale. utilizării unei încăperi. loc de sobă. Absenţa unei astfel de dispoziţii a ferestrelor nu infirmă prezenţa unei scări. etc Realizarea şi interpretarea releveului de arhitectură Dezavantaje : • nu poate produce mai Insoţită de notări referitoare la : multă informaţie decât cea înregistrată la faţa locului. acolo unde este structura sau detaliile Schiţa de teren. loc de sobă. • Modificări ale decoraţiei : o Decoraţia este însă un indiciu preţios pentru stabilirea statutului. • Mărturia prezenţei scărilor . o prezenţa unor ferestre în şir ascendent sugerează existenţa unei scări . Exemplu: bucătaria. şeminee) sunt de tehnici. o Mărturia unor lucrări ample de redecorare semnalează probabilitatea unor modificări planimetrice datând din aceeaşi perioadă. . o scara pivniţei este de obicei cel mai puţin sau cel mai târziu modificată. • Modificări ale funcţiunii încăperilor : o poziţia unor funcţiuni se modifică mai greu decât poziţia altora. dimensiuni. • Mărturii de foste hornuri. scară diferite o execuţii de date diferite semnifică deseori o încăpere întâi compartimentată şi mai apoi readusă la dimensiunea ei iniţială).

nu necesită Dezavantaje: Costul echipamentului Dezavantaje: • subiectivitatea obiectivului de fotografiat (distorsiuni. • lipsa posibilităţii de a măsura cu precizie de pe o fotografie. o Ex. Metoda ieftină şi rapidă pentru suprafeţe relativ mici de cercetat şi aflate la îndemână schiţate. inginerul.  ideală pentru înregistrarea evoluţiei lucrărilor (timp minim.  nu necesită multe persoane (1 este de ajuns).  versatilitatea . • imprecis pe distanţe mari. cauzele lor) Releveul automatizat Se bazează pe folosirea unui echipament care transpune digital măsurătorile realizate pe teren în conţinut grafic. cu marcarea materialelor de construcţie şi a dimensiunilor detaliilor.44 mai important decât imaginea ortogonală a elementelor felul în care ele sunt îmbinate.  nu necesită apropiere directă spre zonele care interesează. folosit mai ales pentru identificarea problemelor de conservare şi întocmirea studiului de fezabilitate) • Releveul ştiinţific (prezintă geometria spaţiilor cu deformările şi neliniarităţile identificate. • Releveul manual Principala metodă de investigare şi înregistrare grafică începând din Renaştere şi până la mijlocul Sec. versatilitate şi simplitate. urmată de punerea la scară a dimensiunilor şi obţinerea unei reprezentări grafice precise a clădirii. Grade de precizie ale releveelor manuale: • Releveul de bază (cote generale asupra geometriei spaţiilor. bani. Necesita un minim de trei persoane pentru o realizare eficientă. XX. în special la superangulare). fotogrametria). Dezavantaje : • nepotrivit pentru structuri cu deformări sau trasee complexe. de obicei la scara 1-50 sau mai mare. de obicei la scara 1-100. parţial. cât şi degradările cu trăsăturile şi. rezultate) alte metode.  cel interesat (arhitectul. Fotografia Avantaje:  rapiditate. • greoi pentru înregistrarea structurilor de mari dimensiuni. Se bazează pe măsurarea directa şi in situ a structurii cercetate. impreună cu precizarea problemelor pentru care este redactat) Avantaje :  poate fi realizată fără a face recurs la un echipament sofisticat şi scump.  tehnici relativ simple. antreprenorul) poate controla direct şi precis focalizarea cercetării spre informaţiile pe care le consideră relevante. mai sofisticate dar mai puţin potrivite pentru detalii (de ex. • riscant prin faptul că nişte tehnicieni inexperimentaţi pot pierde câteva măsuratori esenţiale pentru inchiderea releveului şi pot constata acest lucru atunci când este prea tarziu. chiar dacă este de . conservatorul.completează eficient (timp.:Releveul de degradări (prezintă atât geometria detaliată a spaţiilor cu deformările respective.

un detaliu clar la fata locului poate fi de neînţeles doar dintr-o fotografie. utilizabilă uşor de către sistemele CAD si simplu de stocat in vederea prelucrarii.  Metoda eficienta economic atunci cand este aplicata in cazuri in care celelalte metode ar fi prea lente. • Ineficienta pentru realizarea de planuri atunci cand acestea sunt singurul obiectiv al masurarii. • 1:50 Precizie uzuală de 10 mm pentru relevee de clădiri la Sc. Presupune una sau mai multe luări de imagine la distanţe egale faţă de obiect şi pe un ax optic perfect perpendicular pe acesta. Nu inlocuieste observarea directa pentru interpretarea imaginilor (nu are capacitatea de interpretare a texturii. etc. de câtre personal nespecializat. contact direct cu materialul relevat si nu presupune intreruperea lucrarilor ). a decoraţiei şi a detaliilor. “duce” pana la 16/24 fără apariţia unor efecte de granulaţie supărătoare).  Permite o detaliere variabila in functie de scopurile masurarii.  Fotografia rectificată Reprezintă tehnica de a produce o fotografie ”la scara” a unui obiect (de obicei o faţadă) pentru ca să poată fi deduse şi măsurate dimensiuni. Avantaje :  Investigaţie neintruzivă. • lipsa de precizie in cazul fatadelor cu retrageri sau iesinduri puternice (>0. Fotogrametria • Tehnică de producere de reprezentări grafice ale obiectelor prin măsurari ale fotografiilor lor. dorit ca oricând posibil să fie prezentă o scală în imagine. Avantaje:  poate fi realizată relativ uşor. Dezavantaje: • lipsa de posibilitate de verificare a unor dimensiuni prin aceeasi metoda (de obicei se recurge la tehnica releveului manual clasic). • Se bazează pe producerea de imagini stereoscopice cu aparate ale căror proprietăţi optice sunt cunoscute şi controlate (aparate metrice) şi pe prelucrarea automatizată (plotare) a produsului fotografic. • nevoia de lumină.  Ideala pentru constructii ample sau complicate.  Permite o masurare precisa chiar in cazul unor obiecte cu diferente de planuri importante.  prezintă în timp scurt o cantitate mare de informaţie.) .5 m). • capacitate limitata de mărire a fotografiei (un film normal de 35 mm. ideală pentru ilustrarea imaginii clădirii şi a relaţiei dintre elementele sale. fără aparatură fotografică sofisticată. imprecise sau scumpe (nu necesita esafodaje.  în general se produce pe film transparent pentru a putea fi uşor copiată. detaliului de imbinare.45 întreruperea lucrărilor). • Necesita personal si echipament specializat si scump. Dezavantaje : • Nu poate inregistra decat ceea ce vede aparatul de fotografiat (detalii obturate vizual au nevoie de alte tehnica de relevare).  Produce o informatie bogata (pot fi obtinute sectiuni ale elementelor relevate). • nu se poate dispensa de adnotări.

46 .

vânt. Observaţiile globalizante pot conduce la concluzia unor deplasări care converg spre o stare de echilibru (Sf.47 Metode de analiză distructivă Scopul investigaţiilor: stabilirea stării de stabilitate a construcţiilor (constrângeri.4 mm la 0. Măsoară deplasările relative ale unor . ciclu diurn. sensibilitate 1μ b) Extensiometrie cu bilă Deformarea măsurată cu ajutorul unui micrometru (2 bile 6mm la 0. • Punerea în operă a construcţiei (iniţiale. carotajul şi prelevarea folosesc practic aceeaşi metodă dar variază scara de acţiune Limitele analizei destructive sunt date în principal de trăsăturile obiectului. de regulă pasive. Metode externe A. • • • Constatarea dezordinilor structurale Analize vizuale Fotografia rectificată Stereofotogrametria B. • • D. circulaţie automobilă. stabilizate) Urmare a defectelor sau accidentelor de stabilitate (active) Decelarea existenţei unei mişcări active Martor de ipsos Martor de sticlă sau riglă de plastic Sensibilitate şi măsurare Extensiometrie CONCLUZIE: Astăzi se pot constata nu numai deformările dar şi variaţia lor în timp.2m distanţă). Metode de apreciere a dezordinilor structurale: starea activă sau pasivă Se face prin investigarea fisurilor produse de: • • C. faţadă cu elemente repetitive (distructivitatea metodei este şi funcţie de obiectul investigat) • Problema cantitativă Relaţia dintre cantitatea investigată şi necesară de înlocuit şi criteriul autenticităţii • Circumstanţelor Gravitatea sondajului distructiv în raport cu posibilitatea salvării edificiului • Securitate şi accesibilitate In funcţie de înălţimea sau precaritatea echilibrului construcţiei Sondajul. Investigaţii fizice nedistructive 1. insuficienţe şi dezechilibre) Tipuri: • • • Sondajul Carotajul Prelevarea • Problema calitativă Statuie vs. etc. Sensibilitatea măsurătorilor depinde de punerea în operă a instrumentelor şi de condiţiile externe în care se fac măsurătorile (temperatură. umiditate. variaţia apei freatice.2 m distanţă). a) Extensiometrie acustică (coardă vibratoare) Bazată pe variaţia frecvenţei vibraţiei în funcţie de tensiunea din coardă (0. sensibilitate 1μ c) Extensiometrie digitală Captatori electronici d) Convergenţă Fir INVAR + extensiometru digital.). Paul din Londra) sau dimpotrivă spre agravarea dezordinilor structurale. toleranţe.

Beauvais) Investigaţii interne A.00m într-un foraj vertical de 10 cm diametru. măsurarea presiunii la care distanţa dintre feţele tăieturii revin în poziţia iniţială. sensibilitate de 1U/m 2. Preţioase pentru reconstituirea efectelor externe construcţiilor (ex. Nu este valabilă decât pentru măsurarea directă a umidităţii suprafeţelor.48 elemente depărtate (pereţi.) + cameră foto sau observator.: vânt. Prezenţa umidităţii • • • . Endoscopie: endoscop (7mm diam. Termografie: determinarea eterogenităţii prin variaţia termică detectată de camere infraroşu. bazată pe principiul perturbării propagării sunetului la întâlnirea unor zone mai puţin dense. bolţi) Inclinometerie (măsurarea verticalităţii unor elemente structurale) e) Tub de 2m. Cat.HU: măsurarea umidităţii prin măsurarea constantei dielectrice a materialului (citire digitală). introdus în orificii forate de min. Trebuie eliminate orice elemente perturbatoare (efectul iluminării solare sau încălzirii artificiale a pereţilor) Permeabilitatea externă: determinarea porozităţii unui perete prin cantitatea de apă absorbită într-un interval de timp Permeabilitatea internă: determinarea porozităţii unei zidării prin timpul scurs pentru absorbirea unei colane de apă de 1. arce. Pirometrie: apropiată de termografie Umidimetrie AH: • • • • • B. Cercetarea omogenităţii-eterogenităţii • Frecvenţa sunetului (ultrasunete): utilă în decelarea prealabilă a diferenţelor de omogenitate ale structurilor compacte. Investigaţii asupra machetelor sau modelelor • 3. 10 mm (preferabil 14 mm. min. Reclamă o bună capacitate de interpretare a imaginilor. dotat cu un pendul a cărui apropiere de pereţii tubului este măsurată capacitiv. Umidimetrie MX.). Permite măsurarea eficacităţii injecţiilor în zidării. Tensiunea internă: măsurarea tensiunilor interne prin practicarea unei tăieturi şi introducerea unor prese plate (200 x 5 mm).

Cluj Napoca .Arh.Arh. St. Sf. Arh. Niculae Domnesc. Grigore Cerkez Bis. Snagov . M.a.Curtea de Argeş – Arh.Curtea de Argeş .control acces.Amsterdam Restaurare Anastiloza • • Templul Atenei Nike – Parthenon . de Arges – Arh.49 CURS 11: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE (II) TIPOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSERVARE Prevenirea deteriorării • • Sân Nicoara. Diaconu.Arh.Niculae Domnesc . Rux. Man. Bis. Balanos Restaurare de eliberare Sf. Bals. Twardowschi (închidere. acoperire. Cerkez . Mihail. întreţinere Conservare Stoparea acţiunilor destructive • • Edificiul roman cu Mozaic.îngradire.Antonescu Cetatea Neamţ Abaţia Cârţa Folosirea tehnicilor moderne Sf.Arh. N. Gr. V.Arh. Evanghelice Biertan . Surdeşti Bis.R. Vodiţa (conservare în stare de ruină) Reparatii de prevenire a degradarilor • • Bis. Ieud Consolidare Utilizarea tehnicilor traditionale • • • • • • • • Cetatea Sucevei .Arh. s. întreţinere Ansamblul Bis. Manciulescu Cetatea Prejmer . Angelescu Masuri temporare de consolidare Casa Herengracht.C-ţa .C. microclimat) Bis. N.

XVIII Bis.Arh. I. Rux.Arh. Cozia . E.Erechteion Bis. Chefneux învelitoarea din şist de piatră Bolniţa Mân. Angelescu eliberarea colateralelor de anexe Restaurarea de reîntregire • • • Loggia Cariatidelor. Sansovino. Dan. Costescu eliminarea pridvorului de sec. parament Palatul Potlogi .Arh. E. Humor .Arh. H. Şt. Manciulescu cornişa şi învelitoarea pe extrados Bis. Densuş .Arh. Grigorescu forma şi gabaritul învelitorii Loggia Piaţa San Marco. M. Mân. C. proiectata de J. Evanghelică Sebeş . Curtea Veche . Mihai-Vodă . R.Arh. Mihai Vodă .50 eliminarea pridvorului de sec XIX • • • • Bis. Mân.C-ţa .Arh. E. Şt. Dan. Beltrami ş. Neamţ .Arh.Arh. Mân.Arh. Arh. foişorul.Arh. Teodoru eliberare de anexe Bis. restaurată de L. Şt. Mân. Şt. Costescu turla Pantocratorului. Balş turlele proscomidiei şi diaconiconului Reîntregire stilistică • Reabilitare Cu alterare volumetrică • • Edificiul cu Mozaic .Arh.Arh. Balş faţadele. acoperişul • • Bis. Mân. Mihai Vodă . Snagov . C. Balş eliberarea de tencuială a paramentului Bis. Balş pivniţele şi încăperile parterului Restaurarea de reconstituire • • • • Bis. E. Arh. Costescu turlele diaconiconului şi proscomidiei Bis.a.Mân. Twardowschi Fără alterare volumetrica Hanul lui Manuc . Palatul Potlogi .

păstrarea amplasamentului şi a trăsăturilor arhitecturale • Brugge. Neamţ Reconstruirea pe alt amplasament Templu Philae.Sf. Piaţa Strămutări: Reconstruirea în cadrul ansamblului • • • Bis.51 Reconstrucţie Reconstruire în material contemporan. Mân.Gheorghe. Egipt Translatarea construcţiei Bis. Mihai-Vodă . Mân.

rezoluţii şi carte . recomandări.52 CURS 12: REGLEMENTAREA PROTECŢIEI PATRIMONIULUI ARHITECTURAL CONVENŢII INTERNAŢIONALE LA CARE ROMÂNIA ESTE PARTE Documente internaţionale: convenţii.

Librairie Larousse. (sau ale Consiliului Europei) sunt documente ale Adunării Generale (sau ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei).U sau ale Consiliului Europei. a ratificat sau nu documentele] în termen de un an de la adoptarea acestora de câtre Adunarea Generală..U. Cartele sunt rezoluţii adoptate prin consens de câtre forul care le emite.: “Statele membre transmit Adunării Generale rapoarte speciale asupra felului în care actionează pentru a da viaţă conţinutului convenţiilor şi recomandărilor.S. obiectivele convenţiei să fie puse în practică.în conformitate cu practica constituţională din fiecare stat. par. VI. 889.: “fiece stat membru trebuie să supună autorităţilor sale competente recomandările şi convenţiile [chiar dacă statul în cauză a votat sau nu.subiecte ale convenţiei de distrugere. odată ratificate. fie o dispoziţie.O.6): o abţinerea de la folosirea bunurilor culturale sau a vecinătăţilor acestora în aşa fel încât să le expună riscului de distrugere în cazul unui conflict armat.)[inaltele părţi contractante] fiind convinse că distrugerea bunurilor culturale aparţinând oricărui popor înseamnă o distrugere a patrimoniului cultural al umanităţii.(a) precum muzee.U.C.N. 1): (a) “bunurile mobile sau imobile de mare importanţă pentru patrimoniul cultural al fiecarui popor precum: o monumentele de arhitectură. De aceea o cartă cuprinde numărul maxim de Convenţii O. par.50 Rezoluţiile reprezintă “moţiuni adoptate de câtre o adunare deliberantă.) sunt documente juridice ale acestor organizaţii internaţionale în care sunt reprezentate statele membre. mari biblioteci şi arhive precum şi adăposturile acestora amenajate pentru cazurile de conflict armat.16. Paris 1975 .” 51 Petit Larousse Illustre. o reglementare internă.” Preambul. fie ele religioase sau laice .“construcţii ale caror scopuri sunt acelea de a adăposti sau expune bunurile culturale mobile definite în par. adoptate de câtre acestea cu majoritate simplă şi nu sunt supuse regimului ratificării.53 Convenţiile (O. o ansamblurile de clădiri ce sunt împreună importante din punct de vedere istoric sau artistic.4 al Constituţiei O.. art.. 50 Art. obligă statele membre să ia toate măsurile legislative şi administrative astfel încât .-U.Convenţiile sunt supuse ratificării statelor membre. arta şi istorie. ce constituie fie un simplu deziderat.. Recomandările nu crează obligaţii directe ci sunt menite să ghideze activitatea legislativă şi administrativă a statelor în vederea realizării obiectivelor acestora. Recomandările O. par. Scopul convenţiei este acela de a proteja bunurile culturale .E.N.(a) şi (b).1 (Norme de procedură).N. par.U. IV. Convenţiile .”51 Rezoluţiile sunt adoptate prin procedura şi cu majoritatea stabilită de forul care le emite. de vreme ce fiecare popor îşi aduce contribuţia la cultura umanităţii.) considerând protecţia patrimoniului cultural deosebit de importantă pentru toate popoarele lumii şi că este important ca acest patrimoniu să primească o protecţie internaţională. Articolul 8. (…). Adunarea Generală ONU sau Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei adoptă Convenţiile cu majoritate de voturi (2/3 în cazul Adunării Generale ONU).” Preambul. • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural in eventualitatea unui conflict armat (Convenţia de la Haga) – 1954 Exprimă pentru prima dată în cadrul unui document oficial teza contribuţiei fiecărui popor şi a civilizaţiei sale la patrimoniul cultural internaţional: “(. par 2 În consecinţă formulează teza protecţiei internaţionale a patrimoniului cultural: “(.N. prin delegaţi ai puterii legislative şi executive. jaf sau vandalism în cazul unui conflict armat prin intermediul înscrierii lor în “Registrul Internaţional al Bunurilor Culturale supuse unei Protecţii Speciale” şi al următoarelor măsuri (Capitolul II.” (c) “centre conţinând un mare numar de bunuri culturale de felul celor definite în par.N. pag. definite drept “centre conţinând monumente”.3 Subiectul Convenţiei îl constituie (Art.” Cap. o siturile arheologice. (b).

Datoria fiecărui stat de a proteja bunurile aparţinând Patrimoniului Mondial aflate pe teritoriul naţional (Art. o abţinerea de la acte de ostilitate directe asupra bunurilor culturale protejate. o abţinerea de a achiziţiona asemenea bunuri din teritoriile ocupate şi luarea măsurilor necesare pentru interzicerea. (d) bunuri culturale ce au făcut subiectul unui schimb liber consimţit...1970. (e) antichităţi mai vechi de 100 de ani precum inscripţii. (e) bunuri obţinute drept cadou sau cumpărate legal cu acceptul organismelor competente din ţările de achiziţie. al preistoriei. (d) elemente ale monumentelor istorice sau artistice precum şi ale siturilor arheologice ce au fost dezmembrate din acestea.. etc. prevenirea sau stoparea furtului. conservarea. (b) bunurile culturale descoperite pe teritoriul naţional. literaturii. o numirea de câtre orice înaltă parte contractantă (în caz de conflict armat) a unui Comisar General însărcinat cu supravegherea respectării Convenţiei Art.) termenul de bun cultural defineşte bunul fie laic fie religios care este în mod expres considerat de câtre fiecare Stat drept important din punct de vedere arheologic.1 “(. par. Convenţia defineşte în sensul jurisdicţiei sale categoriile de bunuri ce sunt parte a patrimoniului naţional al statelor (Art. prezentarea şi transmiterea câtre generaţiile viitoare a bunurilor naturale şi culturale definite prin art.. (c) bunuri culturale obţinute prin intermediul misiunilor de cercetare arheologică...)” Art. protecţia. Formuleaza 2 principii : 1. o neamplasarea în imediata apropiere a bunurilor de patrimoniu a unor obiective militarea sau civile de interes strategic sau viceversa.1 al Convenţiei care se află pe teritoriul naţional îi revine (. la acte de represalii săvârşite asupra o marcarea distinctivă a bunurilor culturale . experţi.54 prevederi asupra cărora pot conveni fără rezerve mai mulţi reprezentanţi. 1: “(.. 4): (a) Bunurile culturale create de câtre geniul individual sau colectiv al cetăţenilor statului respectiv..” • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural şi natural mondial. “Fiecare Stat parte a acestei Convenţii recunoaste că datoria de a asigura identificarea.subiecte ale convenţiei. cât şi bunurile culturale importante pentru statul respectiv şi care au fost create pe teritoriul acestuia de câtre cetăţeni străini. însuşirii sau vandalizării patrimoniului cultural situat pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. monede sau sigilii.1972. specialişti.) respectând • Convenţia referitoare la mijloacele de prevenire şi interzicere a transferului. 4): 2. etnografică sau biologică organizate cu consimţământul organismelor competente ale statului de origină a unor asemenea bunuri. importului şi exportului ilicit de bunuri culturale . o abţinerea de patrimoniului cultural.) (c) produse ale săpăturilor arheologice (atât legale cât şi clandestine) sau ale oricăror alte descoperiri arheologice. Datoria comunităţii internaţionale de a coopera în asigurarea .6.. artei şi ştiinţei şi care aparţin uneia dintre următoarele categorii :(. istoriei.

ştiinţific. par. 4. Art.. esteticii. social şi tehnic... Statele părţi ale Convenţiei recunosc că este de datoria comunităţii internaţionale de a coopera în protectia patrimoniului considerat drept patrimoniu mondial.. socială şi culturală a Statelor regiunii(. Principalele obligaţii pe care le au statele semnatare ale Convenţiei: • • Să ia toate măsurile necesare inventarierii şi protecţiei patrimoniului arhitectural. o peşteri şi grupe de elemente ce au valoare universală din punct de vedere al istoriei. arheologic. social şi tehnic. par. arheologice. artei şi ştiinţei. de sculptură sau pictură monumentală. artistic. artistice. b. următoarele vor fi considerate ‘patrimoniu cultural’ : suveranitatea statelor (. obligativitatea autorizării oricărei propuneri afectând un .7): “Considerand că (.)” Stipulează responsabilităţile în plan legislativ şi instituţional pe care statele semnatare şi le asumă în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arhitectural european definit in conformitate cu Art. arheologic.)” Defineşte subiectul Convenţiei.” o Lista patrimoniului mondial cultural şi natural Lista patrimoniului mondial în pericol Fondul mondial patrimoniului Convenţii ale Consiliului Europei • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arhitectural european (Convenţia de la Granada . fără a aduce prejudicii dreptului de proprietate consacrat de legislaţiile naţionale.) “patrimoniului arhitectural ca o expresie de neînlocuit a bogăţiei şi diversităţii patrimoniului cultural al Europei.) incumbă asupra comunităţii internaţionale ca întreg să participe la protecţia patrimoniului cultural şi natural de deosebită valoare universală prin oferirea de asistenţă colectivă ce. obligativitatea autorizării de câtre autorităţi competente a oricarei lucrări de demolare sau alterare a monumentelor sau a ambientului acestora. etnografiei sau antropologiei. contribuie în mod efectiv la completarea eforturilor acestuia(. 1) “Pentru scopurile acestei Convenţii. Situri: opera combinată a omului şi a naturii în areale parţial construite. Patrimoniului Monumente: opere de arhitectură.55 conservării patrimoniului mondial (Preambul. opere comune om-natură care au o valoare universală din punct de vedere al istoriei. sociale şi tehnice. de a ameliora cadrul urban sau rural de viaţă şi de a favoriza simultan dezvoltarea economică. 2) Teza (Preambul..” Convenţia instituie: o Comitetul Mondial..1985) Axioma conservării integrate potrivit căreia: “este important de a transmite un sistem de referinţe culturale generaţiilor viitoare. elemente sau structuri cu caracter arheologic. artei sau ştiinţei. inscripţii.. o mărturie inestimabilă a trecutului şi un bun comun pentru toţi europenii”. Ansambluri: grupuri omogene de construcţii urbane sau rurale cu trăsături remarcabile din punct de vedere istoric.. artistic. ştiinţifice. unităţii şi integrării lor în peisaj au o valoare universală de excepţie din punct de vedere al istoriei. Să implementeze un sistem de autorizare care să protejeze patrimoniul prin: (Art. suficient de coerente pentru a forma o unitate definibilă topografic. o Ansambluri: grupuri de construcţii izolate sau grupate care datorită arhitecturii lor. cu trăsături remarcabile din punct de vedere istoric. Situri: zone topografice. categoria de bun al patrimoniului cultural mondial (Art. 1 al Convenţiei.2. 1: “Monumente: clădiri şi structuri remarcabile prin trasaturi istorice. suficient de coerente pentru a forma o unitate definibilă a. fără a înlocui acţiunea statului direct interesat.). par. ştiinţific.

construirea de noi cladiri .. (. 6. de planificare teritorială şi conservare. posibilitatea exproprierii bunurilor de patrimoniu.1992) o o Punerea accentului pe investigaţiile nedistructive premergătoare oricărui alt procedeu.56 ansamblu sau un sit şi care implică : . (. este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi / sau umani. părţile se angajează să promoveze asemenea structuri administrative care să înlesnească colaborarea la toate nivelurile între activităţile culturale. c. Săpătura rămâne un principal instrument de cercetare dar nu singurul: o completează prospecţiunea geofizică. “exprimarea de principii. Asigurarea integrării cercetării şi descoperirilor ştinţifice în viaţa comunităţii umane prin conservarea ‘in situ’ şi difuziunea informaţiilor referitoare la cercetările arheologice. promovarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un obiectiv major al politicilor din domeniul culturii. Obligativitatea existenţei prealabile săpăturilor a unui plan de protecţie şi gestiune a eventualelor descoperiri.demolarea unor cladiri .” “Să prevadă mijloacele financiare necesare autorităţilor publice pentru întreţinerea şi restaurarea patrimoniului. Peisaj înseamnă un areal al cărui character.” • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arheologic -revizuită. “Să adopte o politică de conservare integrată care (Art..) să promoveze programe de întreţinere şi restaurare. strategii şi orientări de . 13 “În vederea implementării acestor politici. să facă din conservarea..)” topografic.” Să găsească facilităţile fiscale care să încurajeze conservarea patrimoniului şi să încurajeze iniţiativele private în această direcţie. 10): să includă protecţia patrimoniului arhitectural ca un obiectiv major al dezvoltării urbane şi amenajării teritoriului. o o • 2000) Convenţia europeană a peisajului (Florenţa Defineşte termenii de peisaj. ambientale. etc. • • a. (Convenţia de la La Valetta . ambientului. b. 1) Art. aşa cum este el perceput de câtre oameni. ţinând cont de competenţele naţionale. par.” (Art.modificări substanţiale care ar impieta asupra caracterului sitului c. satelitară.” d.. amenajării teritoriului şi urbanismului. regionale şi locale ale acestora şi de posibilităţile bugetare. capacitatea organismelor abilitate de a obliga proprietarul unui bun de patrimoniu de a realiza lucrări de conservare sau de a fi abilitate să realizeze astfel de lucrări în cazul în care proprietarul este în imposibilitate de a le realiza. politică a peisajului.

plantaţiilor sau construcţiilor. Codul Penal Proprietatea Exproprierea Interesul general Exercitarea dreptului de proprietate .1972.57 câtre autorităţile publice în vederea protecţiei. (5) (. Recomandări privitoare la principiile internaţionale aplicabile cercetărilor arheologice-1956. Recomandări referitoare la protejarea bunurilor culturale periclitate de lucrări publice sau private . 3.) (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi. (4) Pentru lucrări de interes general.. “întreţinerea peisajului din perspective dezvoltării durabile. om expresie a diversităţii patrimoniului lor cultural şi natural comun. restaurare şi creare de peisaj” Art. 41 (1) Dreptul de proprietate. potrivit legii sau obiceiului.. cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. b. Părţile se angajează să: a. precum şi creanţele asupra statului.5. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. stabilească şi să pună în practică politici ale peisajului care să conducă la protecţia. 1.. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. recunoască prin lege peisajul ca o componentă esenţială a ambientului uman. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. şi ca pe un fundament al identităţii. Recomandări referitoare la protecţia la nivel naţional a patrimoniului cultural şi natural . revin proprietarului. dirijarea şi armonizarea schimbărilor cerute de procesele sociale.1968.1962. gestiunea şi planificarea acestuia(…) Recomandări UNESCO pentru protecţia patrimoniului arhitectural 1. 2. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. “acţiuni spre conservarea şi menţinerea caracteristicilor importante ale peisajului ce motivată de valoarea sa patrimonială” gestiunea peisajului.. stabilită potrivit legii. LEGISLAŢIE ROMÂNEASCĂ Baza constituţională şi organică Constituţia Art. (2) (. “exprimarea de câtre autoritatea publică a aspiraţiilor publicului faţă de un peisaj anume” protecţia peisajului. economice şi de mediu” planificarea peisajului. sunt garantate. gestiunii şi amenajării teritoriului peisager” obiective ale calităţii peisajului.). 2. Recomandări privind protejarea şi rolul contemporan al zonelor istorice 1976. “previzionarea acţiunilor de punere în valoare. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. Recomandări referitoare la salvgardarea frumuseţii şi caracterului peisajelor şi siturilor .

Nerespectarea regimului de ocrotirea unor bunuri53 Înstrăinarea. iar în cazul faptelor prevăzute în alin. În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică. arhivistică sau o altă asemenea valoare. colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cărţi. mari biblioteci. acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. . 360. face parte din acel patrimoniu sau fond. Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvârşirea unei fapte care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune. 217 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. istorică ori arheologică. 365/1976. Partea I. publicat în B. . cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului. 92 din 3 noiembrie 1976. 21752.58 Distrugerea Art. Legislaţia specială Distrugerea de monumente şi alte bunuri de valoare culturală în timp de conflict armat Distrugerea culturale de bunuri Acte ce aduc pierderi pentru patrimoniul cultural naţional 52 53 Art. 140/1996. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. jefuirea sau însuşirea unor valori culturale Distrugerea sub orice formă. . arhive de valoare istorică sau ştiinţifică. 54 Art. 1 nu se pedepseşte. precum şi înlăturarea măsurilor luate. ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a oricăror valori culturale ale popoarelor.Distrugerea. pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. . 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.Distrugerea Distrugerea. de monumente sau construcţii care au o valoare artistică. Art. degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun. 2801. făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii făcând ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond54. 2 pedeapsa nu se majorează. al cărei maxim se majorează cu 3 ani. se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. de arhive. fără necesitate militară. (…) Dispoziţiile prevăzute în alin. cărţi de valoare. se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă. Fapta prevăzută în alin. Dacă bunul este proprietate privată. Art. ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul arhivistic naţional a unui bun care. 2801 a fost introdus prin art. manuscrise. de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară.. 140/1996. opere de artă. istorică. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. ştiinţifică. 280 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol. potrivit legii. Art. de muzee. pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani. se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.Of. III din Decretul nr. 2. dacă înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă. nr.

(1) Evidenţa monumentelor istorice rezultă din procedura de alcătuire a fişei fiecărui monument. 10.teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural. c) sit . artistic. distrugerea parţială sau totală. precum şi orice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumentelor 55 Art. precum şi modificările naturale survenite în decursul timpului. funerare..(1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie. fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră. precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege. social. istoric. religios. istoric. conservare. (..Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice. . 22. extindere.. precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii.) Art. arheologic. 422 din 18 iulie 2001.(1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie. 7. artistic. (2) În sensul prezentei legi.407 din 24 iulie 2001 .(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor. publicată în Monitorul Oficial al României.grup coerent din punct de vedere cultural. partea I. împreună cu instalaţiile. profanarea. consolidare. b) în grupa B . religios. de amenajare a teritoriului. 8. (…) L. (2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric. . arheologic. toate intervenţiile umane. precum şi lucrări artistice comemorative.) Art. (3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii. în condiţiile legii. etnografic. restaurare. respectiv. de for public. social. conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege. arheologic. Art. amenajări peisagistice.. Art.monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local. 3. 17. ştiinţific sau tehnic. (2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil conform art.monumentele istorice de valoare naţională şi universală. la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. construire. intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt: a) toate lucrările de cercetare. (. artistic.(1) Monumentele istorice se clasează astfel: a) în grupa A . urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural. . (. cu condiţia ca modificările să fie reversibile. ştiinţific. religios. componentele artistice. etnografic. . ..construcţie sau parte de construcţie. .) Art.59 Legea privind protejarea monumentelor istorice (Legea 422-200155) Art. nr.. arhitectural. prin care se asigură conservarea integrată a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural. istoric. istoric. urbanistic. în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice. împreună cu terenul aferent delimitat topografic. 7. (2) Desfiinţarea. social. care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural. subteran sau subacvatic: a) monument . nr. elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea. b) ansamblu . bunuri imobile situate suprateran.(1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidenţiate în planurile urbanistice generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi. ştiinţific sau tehnic. reparare. etnografic. urbanistic. tehnic sau al peisajului cultural. . (2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. 11.

aprobată cu modificări prin Legea nr. (2) sunt eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize. în condiţiile legii Legislaţia specifică construcţiilor. indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului. 2. (. . rezervaţiilor naturale şi monumentelor naturii (…) Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a III-a .. indicatoare. cu personal atestat şi agreat. elaborate şi aprobate potrivit legii. se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor. de panouri publicitare.Exproprierea de imobile. pietonale şi carosabile.Sunt de utilitate publică lucrările privind: (…) salvarea.6 . 5.) Ordonanţa guvernului privitoare la protejarea patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (OG 43-2000. respectiv a municipiului Bucureşti. vor delimita. piese de mobilier fix. cu sprijinul autorităţilor publice centrale cu atribuţii în domeniu. autorizaţia de desfiinţare. 564 din 2001) Art. în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. prevăzute în anexa nr. III la prezenta lege. altele decât cele de schimbare a destinaţiei.(1) Valorile de patrimoniu cultural de interes naţional sunt prevăzute în anexa nr. sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice.60 istorice. lucrările de întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă. e) strămutarea monumentelor istorice. 378 din 2001) Ordonanţa guvernului privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din lista patrimoniul mondial (OG 472000. utilităţi anexe.Legea evidenţiază zonele naturale protejate de interes naţional şi identifică valorile de patrimoniu cultural naţional. care vor cuprinde măsurile necesare de protecţie şi conservare a valorilor de patrimoniu cultural Art. protejarea şi punerea în valoare a monumentelor. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. în baza unor studii de specialitate. potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. III. (2) Autorităţile administraţiei publice locale. ansamblurilor şi siturilor istorice. . d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice. 33-1994) Art. în tot sau în parte. aprobată cu modificări prin Legea nr. inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.zone protejate (Legea nr. de întreţinere sau de reparaţii curente. 5-2000) Art. care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecţiei acestor valori. (3) Autorizaţia de construire. zonele de protecţie a valorilor de patrimoniu cultural. .. prin hotărâre judecătorească. 1 . se poate face numai pentru cauză de utilitate publică. . precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. construcţii de protecţie. respectiv ale direcţiilor pentru cultură. inclusiv reparaţiile curente. f) amenajări de căi de acces. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire. 24. b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri. Art. precum şi a parcurilor naţionale. firme. inclusiv schimbările temporare. (3) În vederea instituirii zonelor protejate autorităţile administraţiei publice locale vor întocmi documentaţiile de urbanism şi regulamentele aferente. urbanismului şi amenajării teritoriului Lege privind exproprierea pe cauză de utilitate publică (Legea nr.(1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice.

precum şi a instalaţiilor aferente acestora. reconstruire. centrale ale Art. consolidare. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. .Autorizaţia de construire se eliberează pentru: a) lucrări de construire. potrivit legii. Art. extindere. 46. în rezervaţiile de arhitectură şi de urbanism. al parcurilor şi grădinilor monument istoric. solicitantul va obţine avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice. conservare. Lege privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (Legea nr. stabilite potrivit legii. (…) Art. în cazul siturilor arheologice. reparare. 47. 453-2001) Art. a parcelărilor. 7. . potrivit . 47. în planurile urbanistice şi în planurile de amenajare a teritoriului aprobate. prevăzut în documentaţiile de urbanism.61 naţional din zonă. reconstruire. precum şi în cazul lucrărilor de orice natură în zonele de protecţie a monumentelor. care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice. Fiecare localitate trebuie să întocmească Planul urbanistic general.(…) (3) Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul: a) zonelor localităţilor. 350-2001) Art. schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel. a complexelor de odihnă şi agrement. . extindere.(…) (2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: (…) f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale acestora. 8 lit. . (…) Art. acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază. 3. cuprinse în listele aprobate potrivit legii. . cu excepţia celor prevăzute la art. b) zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor. consolidare. f). indiferent de valoarea lor. 46. a parcurilor industriale.(…) (2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt. Transporturilor şi Locuinţei. un anumit regim de protecţie. protejare.(1) Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în zonele asupra cărora s-a instituit. restaurare. inclusiv la cele din zonele lor de protecţie.(1) Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. . se va proceda după cum urmează: a) în ansamblurile de arhitectură. precum şi orice alte lucrări. modificare. cu privire la: (…) f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice. b) lucrări de construire. să îl actualizeze la 510 ani şi să îl aprobe. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor (Legea nr.

000. după caz. . (1). Legislaţia conexă Ordinul Ministrului Culturii pentru înfiinţarea Comisiei de Atestare în Domeniul Monumentelor Istorice şi aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a experţilor în domeniul protejării monumentelor istorice şi a specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice (OMC 2032-1999.Prin excepţie de la prevederile art. ori pot fi date în folosinţă pe termen limitat. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 1. fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare. Transporturilor şi Locuinţei. 3 lit.000 lei la 50. modificat prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. cu avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice. b). în următoarele situaţii: (…) f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură. .(1) Constituie infracţiuni următoarele fapte: a) executarea. 10 alin. (…) Art. b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumente istorice.000. potrivit prevederilor legale. 12. ori cu nerespectarea prevederilor acesteia. (…) Art. cu plata taxei de redevenţă stabilite potrivit legii. terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică. 21. atunci când terenul se află în zona de protecţie a acestora.000 lei. a lucrărilor prevăzute la art. pe lângă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţine avizele specifice cerinţelor de calitate a construcţiilor. (…) (2) Infracţiunile prevăzute la alin. 2081/2001) .62 competenţelor specifice.

. Revista Cientifica ICOMOS. ERDER. Quel Patrimoine aujourd’hui ?. L’Invention du patrimoine Urbain. Conservation Today. IMPRESS. Cevat. Paris. CURINSCHI-VORONA. ISBN 2-02-030023-0 7. Arhitectura. Carta internaţională de la Veneţia privind conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. ISBN 973-45-0077-5 20. ROMAN. KUL. Tehnica 1968 10. Gheorghe. CHASTEL. CHOAY. Using and re-using buildings. Andre La notion de patrimoine. KUL. Warszawa 1980 . OPRIS. CURINSCHI-VORONA. La Documentation Francaise. Benjamin. LCCHTB 1994 15. Methodes d’analyse destructives et non-destructives pour les structures historiques. 158-190. Gheorghe. Francoise. David. The International Charter of Historic Towns. xxx. Restaurare. ISBN 973-0-02760-9 2. LEMAIRE. ISBN 973-33-0080-2 17. 1996. CURINSCHI-VORONA. Alois. 1967 9. ISBN 0-7506-2350-0 (Butterworth-Heinemann) 5.1994 16. History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage. Bucuresti 1991 14. Theorie actuelle de la conservation du patrimoine architectural. Pamela. 2002 19.3-4/1990. 1986 13. LCCHTB. Enciclopedică 1994. : CNS/ICOMOS. pp266-277 6. Bucuresti : Ed. 1991. Liana Levi. Editura Meridiane. Bucuresti : Ed. Bucureşti 1990. Romantismul în arhitectură. pp. Culegere de acte normative. Urbanism. Bucureşti. Ecole de Chaillot. UNESCO. : CNS/ICOMOS. Tehnica. 1993. Studies in honour of Sir Bernard Feilden. Care for Old Houses. Conservation of Architectural Heritage : Theory and History. Protecţia patrimoniului cultural în România. Ed. Alexandru Cişmigiu – Monografie. BRANDI. CANTACUZINO. MĂRGINEANU-CÂRSTOIU. BCMI Nr. Paris. Selected resolutions and recommendations of ICOMOS. ISBN 973-33-0330-5 12. NISTOR. Andras. Monica. broşură.The Architectural Press. 1993. Alois. Cesare.Curs. Ed. Comisiunea Monumentelor Istorice. Restaurarea monumentelor istorice.Curs. 1999 22. Paris 1992 3. Londra: A&C Black. BABELON. xxx.Stephen Marks ed. Le Patrimoine. Bucureşti. CHOAY. Bucureşti 2002. CUNNINGTON. L’allegorie du patrimoine. Bucuresti : Ed. Raymond. Francoise. Tehnica 1996 11. esenţa şi geneza sa.179-183 23. Jean – Pierre. Sergiu. Centrele istorice ale oraşelor. PEARCE. Avantages et limites.63 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. Meridiane 1995. Paris : Seuil 1996. Bath. Bucureşti : Ed. 1994. Revista Cientifica ICOMOS. Routledge London 1989 21. ISBN 2-86746-119-7 4. Sherban. Grigore. Cultul modern al monumentelor. Ioan. Universitară Ion Mincu. Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation. Museums and Monuments XX. MACHATSCHEK. Ed. Concerning Buildings. MOUTON. Bucureşti. ISBN 0-71363318-2 8. Gheorghe. IONESCU. Teoria restaurării. note de curs 18. pp. RIEGL.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful