GENERALITĂŢI.

Implicarea nervilor periferici în cazul unor traumatisme ale membrelor conferă de la început un grad crescut de gravitate pentru viitorul funcţional al segmentelor respective. În cadrul leziunilor complexe postraumatice, interesarea nervilor este aproape regulă. Este întâlnită destul de frecvent şi în traumatisme cu fracturi închise.

ETIOPATOGENIE. Etiologie. Se recunosc aceleaşi grupe de factori pentru toate paraliziile de nervi periferici. Traumatismul direct, cu impact imediat, prin plăgi pe traiectul nervului, fracturi de pelvis şi femur, contuzii fesiere (prin cădere pe fesă), fracturi ale oaselor gambei, luxaţii coxo-femurale, tibio-peroniere proximale sau manevre de reducere a luxaţiei, sau tardiv prin înglobarea nervului într-un calus vicios sau într-un ţesut cicatricial. Factori compresivi prin tumori de vecinătate ale cavităţii pelviene sau abces al psoasului pentru nervul crural, anevrisme de arteră femurală sau poplitee. Compresiunea prelungită în poziţie „picior peste picior” sau parchetari – pentru nervul sciatic popliteu extern. Nervul tibial posterior poate fi comprimat în tunelul tarsian (situat sub ligamen-tul inelar intern, pe faţa internă a gleznei) – realizând sindrom de canal tarsian. Factori iatrogeni: aplicaţii de forceps, intervenţii chirurgicale pe bazin sau canalul inghinal, compresiuni în poziţii operatorii care necesită abducţie sau flexie maximă a coapselor, compresiune prin garou sau braţele mesie ginecologice, injecţii intrafesiere greşit aplicate, tracţiuni asupra membrelor inferioare la nou născut. Cauze generale: toate paraliziile de nervi periferici a căror cauză locală nu este evidenţiabilă trebuie să impună cercetarea unui diabet zaharat, unei periartrite nodoase, unei hemofilii (generatoare fie de hematoame ale psoasului, fie de hemoragii în teaca nervului), unei intoxicaţii cu alcool, plumb sau arsen, etc. fie a unui factor infecţios în special viral.

mersul devine dificil. Leziunea nervului sciatic popliteu extern antrenează o paralizie a lojei anteroexternă a gambei cu abolirea mişcărilor de flexie dorsală a piciorului şi a falangelor proximale ale degetelor. hipotonie şi atrofie musculară. În cea mai mare parte a cazurilor leziunea nervilor periferici asociază aceste trei categorii de simptoame. . acompa-niat de hipo sau areflexie OT. 3/4 interne a feţei dorsale a piciorului şi faţa dorsală a primelor falange a primelor trei degete şi 1/2 internă a celei de a patra. obiectiv – hipo sau anestezie în teritoriul cutanat al nervului. (nerv peronier comun) anterior-exterior Ram terminal al marelui sciatic. Senzitiv inervează faţa antero-externă a gambei şi 2/3 externe a feţei posterioare. nu poate bate tactul cu piciorul afectat. Paraliziile şi atrofiile induc o atitudine particulară „picior în picătură” sau „picior în varus ecvin” Senzitiv – subiectiv rareori dureri. asigurând inervaţia motorie pentru muşchii gambier anterior. cu limite precise după teritoriul de inervaţie a nervului considerat. izolat. stepat – bolnavul este obligat să ridice genunchiul şi să flecteze mult gamba iar când se sprijină. Leziunea unui nerv periferic se traduce printr-un tablou clinic care cuprinde în general:  un deficit senzitiv cutanat. Urmarea acestui deficit.  Paralizia de nerv sciatic popliteu extern. Mersul pe călcâi devine imposibil. (nervul tibial) posteriorinterior.  Tulburări vegetative şi trofice a căror intensitate şi aspect variază mult de la un nerv la altul.  Paralizia nervului sciatic popliteu intern. de abducţie şi ridicare a marginii laterale a piciorului. din spaţiul popliteu nervul sciatic popliteu exten înconjoară gâtul peroneului. Mişcarea de adducţie a piciorului şi ridicarea muşchiului tibial posterior (inervat de sciaticul popliteu intern).CRITERII DE SUSŢINERE A DIAGNOSTICULUI. toate modalităţile senzitive fiind interesate:  Un deficit motor interesând muşchii dependenţi de nervul respectiv. muşchii peronieri. a) Examenul clinic. piciorul loveşte solul întâi cu vârful. extensorii degetelor şi pedios. Atrofiile interesează loja anteroexternă a gambei. pătrunde în loja antero-externă a gambei. Examenul clinic amănunţit („testing”-ul neuromuscular) trebuie să stabilească ce nerv (sau nervi) au fost lezaţi – respectiv să determine ce muşchi (şi mişcări) sunt afectaţi.

obiectiv hipo sau anastezie în teritoriul cutanat deschis. flexorul scurt şi adductorul degetului mic. Deficitul motor este moderat şi se limitează la o pareză a flexorilor degetelor. muşchii regiuni posterioare: tricepsul sural (muşchii: solear. plantar subţire. flexie a degetelor. Tulburări vegetative şi trofice sunt importante: modificări vasomotorii (edem. Atrofiile se instalează în regiunea posterioară a gambei şi la nivelul piciorului. modificări ale fanerelor. Leziunea nervului sciatic popliteu intern duce la abolirea mişcărilor de flexie plantară a piciorului. senzaţie de arsură sau parestezii ale degetelor şi plantei. gambier posterior. Înervează motor. Senzitiv. hipotermie locală) şi sudorale. pielii. Distribuţia paraliziilor şi amiotrofiilor dau piciorului un aspect caracteristic „picior valgus” (flexie dorsală şi abducţia piciorului) cu „degete în ciocan” (hiperextensia primei falange şi flexia celorlalte două). abducţia şi adducţia degetelor. flexorul scurt al degetelor. abductorul şi adductorul halucelui. gemen extern şi intern). planta. Sunt diminuate adducţia ridicarea marginii interne a piciorului. posibile totuşi prin acţiunea muşchiului tibial anterior inervat de sciaticul popliteu extern. Tulburările senzitive sunt pe primul plan. flexia primei falange şi extensia celorlalte două. În acest caz nervul tibial posterior şi ramurile sale sunt comprimate în canalul osteo-fibros situat înapoia şi dedesubtul maleolei internei sub ligamentul inelar intern. înapoia şi dedesubtul maleolei interne şi ajunge la plantă unde se împarte în ramurile terminale: nervul plantar intern şi planter extern. Senzitiv teritoriul sciaticului popliteu intern cuprinde regiunea tendonului Achile. Semnul Tinel este pozitiv. muşchii interosoşi şi lumbricali.Al doilea ram terminal al nervului mare sciatic. Conţine un important număr de fibre vegetative. la gambă. . nervul sciatic popliteu intern continuă traectul acestuia pe faţa posterioară a gambei angajându-se sub muşcii gemeni şi plantar subţire după care trece pe sub arcada solearului luând numele de nerv tibial poasterior. Străbate apoi canalul tarsian. el poate uneori însă să fie afectat în tunelel tarsian realizând un sindrom canalar (analog sindomului de canal carpian – dar mult mai rar) – sindrom de tunel tarsian. Simptoamele se agravează după efort şi în cursul nopţii. ulcere trofice. Cauza sindromului de tunel tarsian rămâne de cele mai multe ori necunoscută. marginea externă a piciorului şi 1/4 externă a feţei sale dorsale şi faţa dorsală a ultimei falange. Leziunile nervului sciatic popliteu intern sunt rare. se pot întâlni dureri cu caracter cauzalgic. flexor comun al degetelor şi flexor propriu al degetului mare. sunt ameliorate de repaus. uneori se regăsesc vechi traumatisme ale piciorului. Reflexele achiliene şi medio-plantar sunt abolite. la flexorul scurt.

în cazul unei încetiniri selective (bloc de conducere). vor fi orientate de la caz la caz. fiind mai mare în leziunea axonului decât în secţiunea totală. sensibilitatea de la periferia zonei denervate începe să se refacă. . Viteza este în funcţie şi de tipul lezional. Se poate realiza prin electromiografie de detecţie şi examen de stimulodetecţie cu măsurarea vitezei de conducere în fibrele senzitive sau motorii. Orice ameliorare în continuare nu se mai face însă decât pe baza regenerării nervului lezionat. radiografii funcţionale. Obţinerea mişcării voluntare este mai bună din acest punct de vedere la mână decât la picior şi mai rapidă la copli decât la bătrân. fapt deosebit deimportant. în funcţie de nerv. Examenul electric are însă şi o importanţă prognostică: o denervare totală se va traduce prin absenţa în totalitate a potenţialului de unitate.  Precizarea cauzei care a produs leziunea. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC. examenul electric putându-ne oferi elemente de prognostic asupra recuperării. După numai câteva zile. Măsurarea etajată a vitezei de conducere nervoasă poate localiza. Viteza de regenerare este variabilă. glicemie. Examenele biologice uzuale – VSH.b) Investigaţii paraclinice. etc.. standard. apariţia de fibrilaţii musculare în repaus. CT sau IRM). trebuie ghidată de un examen clinic corect şi examen electric pentru un diag-nostic topografic mai întâi. în special în diagnosticarea sindroamelor canalare. nivelul lezional. radioculografii. TRATAMENT. semn de atingere axonală permit un prognostic rezervat cu recuperare lentă eventual incompletă. Examene radiologice (rg. Sunt în funcţie de cauza care a provocat leziunea nervului respectiv. pe baza preluării acesteia de către nervii din teritoriul vecin. Trebuie să vizeze două obiective:  Demonstrarea naturii leziunii nervoase. examenul Doppler al vaselor cervicale sunt uneori necesare pentru diagnosticul etiologic. Apariţia de potenţiale de unitate motorie polifazice şi accelerate sunt martore ale procesului de reinervare. Cu ajutorul investigaţiilor paraclinice. hemoleucograma.

în special în actul profesional. amiotrofiilor – prin utilizarea anabolizantelor (Naposimn Decanofort. (curativ) poate fi etiopatogenic şi simptomatic. antiinflamatoare nesteroidiene – Fenilbutazona. reducerea unei luxaţii. prin substanţe analgezice uzuale ca Acid acetilsalicilic. radioterapie sau medicaţie citostatică. evitarea abuzului de alcool sau altor substanţe toxice. în poziţii greşite. alimentaţie raţională. hipotoniei cu stricnină 1-4 mg/zi injectabil subcutanat. anttibioterapie şi seroterapie în boli infecţioase. Fosfobion.1. Brufen. Trebuie să aibă în vedere prevenirea cauzelor locale sau generale care pot să inducă suferinţa trunchiurilor nervoase: Local: prevenirea atitudinilor vicioase. Indo-metacin. . Uteplex. supravegherea corectă a tratamentelor cu potenţial toxic asupra fibrei nervoase. corticoterapie în colagenoze. Tratamentul recuperator – de o deosebită importanţă în tratamentul afecţiunilor nervilor periferici este fiziobalneoterapia cuprinzând hidrotermoterapia. xilină – utilizate în special sub formă de infiltraţii locale). prevenirea accidentelor iatrogene prin injecţii. Asociat prescripţiilor de mai sus se va stimula procesul de regenerare a nervului prin administrarea de vitamine grupul B indiferent de sediul leziuni sau natura cauzei. electroterapia. Tratament medicamentos. Levomepromazina. neuroleptice cu efect analgezic – Cloropromazina. Tratamentul etiopatogenic: în paraliziile de nervi periferici de cauză compresivă tratamentul trebuie să îndepărteze factorul compresiv prin intervenţie chirurgicală. În paraliziile de nervi periferici de cauză generală este necesar tratamentul afecţiunii de bază: reechilibrarea diabetului. al celor infecţioase (preventiv prin vaccinare şi curativ). chinetoterapia (pasivă şi activă) şi balneoterapia. antiepileptice cu efect analgezic – Carbamazepina şi substanţe anestezice locale (procaină. manevre blânde în reducerea luxaţiilor. fixarea pe masa de operaţie. în efectuarea actului chirurgical. General: tratamentul corect al bolilor metabolice. Glicocol. Tratamentul simptomatic vizează combaterea: durerii. Nerobolin). aplicări de garou. Tratament profilactic. cunoaşterea corectă a structurilor anatomice. 3. etc. Vitamina E.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful