Tipuri de curenţi de joasă frecvenţă folositi in scop analgetic

A. Curenţii diadinamici – sunt curenţi derivaţi din curentul sinusoidal de 50 Hz, redresat (suprimarea fazei negative) şi sub formă de pulsaţii. Ei se folosesc numai pentru musculatura normal inervată. Există mai multe forme de curenţi diadinamici, fiecare având particularităţi din punct de vedere al efectelor, după cum urmează:  Monofazat fix (MF), cu frecvenţa de 50 Hz, are efect excitator, creşte tonusul muscular, produce vibraţii ce acţionează ca un masaj profund; acţiune vasoconstrictoare;  Diafazat fix (DF) , frecvenţa de 100 HZ, are cel mai important efect analgetic şi este utilizat la începutul şedinţei, înaintea celorlalţi curenţi diadinamici.  Perioada lungă (PL) – efect analgetic, miorelaxant, decongestiv; este indicat în algiile intense şi persistente;  Perioada scurtă (PS) – efect excitator, acţionează ca un masaj profund; efect resorbativ, indicat în sufuziunile sanguine şi hematoame posttraumatice, edeme;  Ritmul sincopat (RS) – are cel mai pronunţat efect excitomotor. Indicaţii: - traumatologie: entorse, edem, contuzii, întinderi ligamentare; - reumatologie: artroze, artrite, mialgii; - neurologice: nevralgii cu diverse localizări. Contraindicaţii: - sarcină, regiunea precordială, tegumente cu soluţii de continuitate. Aplicarea electrozilor se poate face longitudinal, de-a lungul unui nerv periferic (polul pozitiv se aplică proximal), transversal (de-o parte şi de alta a regiunii dureroase), punctiform (polul negativ direct pe locul dureros), paravertebral. Durata unei şedinţe este de 5-12 minute. B. Curenţii Trabert sunt curenţi cu efect predominant analgetic. Electrozii se aplică bipolar şi au aceeaşi dimensiune, care variază în funcţie de zonele tratate. Stratul hidrofil de protecţie aplicat este foarte gros. Electrodul negativ se aplică pe locul cel mai dureros, iar cel pozitiv, proximal de catod, la 3-5 cm distanţă.

Date fiziologice – Receptorii cutanaţi pentru durere sunt ramificaţii ale dendritelor neuronilor senzitivi. care iau parte la alcătuirea unui nerv cutanat. Conform teoriei referitoare la durere a lui Melzack şi Wall. Dacă după primele 3 şedinţe nu se obţin efectele analgetice scontate. fibrele Aδ pentru durerea tolerabilă.periartrită scapulo-humerală. Astfel. La sfârşitul şedinţei. datorită acomodării. C. semnalul transmis prin fibrele Aα ajunge mai repede la creier. pentru obţinerea efectului antialgic. în decurs de 10 minute. . Dacă celulele T sunt considerate ca o “poartă” prin care aceste semnale trebuie să treacă. luxaţii. contuzii. Fibrele Aα conduc impulsuri pentru senzaţiile tactile. aceste fibre trebuie să treacă printr-un segment al măduvei spinării (substanţa gelatinoasă) care conţine celule specializate în transmiterea informaţiilor (celule T). întinderi musculo ligamentare. suportabilă. se înţelege că transmiterea prin fibrele A poate bloca transmiterea prin fibrele C.Pacientul descrie senzaţia resimţită ca o vibraţie plăcută. . Ambele fibre şi semnale trebuie să treacă prin celulele T. TENS (Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation) Constă în aplicarea impulsurilor de intensitate joasă la nivelul sistemului nervos periferic prin intermediul electrozilor plasaţi pe tegument. până la apariţia senzaţiei maxime de vibraţie nedureroasă. iar fibrele C pentru durerea intensă şi difuză.afecţiuni posttraumatice: entorse.spondilită anchilozantă. Numărul de şedinţe este de obicei de 6-8. După ce senzaţia de vibraţie dispare.artroze cu diferite localizări. . Fibrele C sunt lent conducătoare faţă de fibrele Aα. tratamentul trebuie sistat. În acest fel un semnal dureros poate fi blocat prin efectul “controlului de poartă”. . Dacă se trece de acest prag se instalează o contracţie tetanică dureroasă. Indicaţii: . care va fi menţinută 10-15 minute. se trece la creşterea intensităţii. intensitatea se va scădea foarte lent. Efectul analgetic trebuie să se instaleze imediat după încheierea şedinţei. iar ritmul de aplicare este zilnic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful