CONSILIUL EUROPEI Consiliul Europei este o organizaţie internaţională cu caracter regional care a luat fiinţă la data de 5 mai 1949

, fiind creată iniţial de un număr de 10 state membre fondatoare, acestea fiind: Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia. Astăzi Consiliul Europei are un număr de 46 state membre a căror evoluţie cronologică de aderare la Organizaţie este următoarea: Grecia (august 1949, in urma încheierii războiului civil între forţele comuniste şi cele naţionaliste), Turcia (august 1949), Islanda şi Germania în 1950, Austria 1956, Cipru 1961, Elveţia 1963, Malta 1965, Portugalia 1976, Spania 1977, Liechtenstein 1978, San Marino 1988, Finlanda 1989, Ungaria 1990, Polonia 1991, Bulgaria 1992, Cehia, Estonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia 1993, Andora 1994, Albania, Letonia, Macedonia, Moldova, Ucraina 1995, Croaţia şi Rusia 1996, Georgia 1999, Armenia şi Azerbaidjan în 2001, Bosnia şi Herzegovina 2002, Serbia şi Muntenegru 2003, Monaco 2004. Statutul de observator pe lângă organismele interguvernamentale ale Consiliului Europei revine statelor: Canada, Vatican, Japonia, Statele Unite, Mexic. Obiectivul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unităţi mai stânse între cele 46 state membre pentru protejarea libertăţilor individuale, libertăţilor politice şi a statului de drept, principiile care constituie fundamentul tuturor democraţiilor autentice şi care influenţează viaţa tuturor europenilor.Toate statele membre ale Organizaţiei au obligaţia de a face ca libertăţile, demnitatea omului şi bunăstarea indivizilor să devină principii ferme ale acţiunilor guvernamentale. Printre celelalte obiective ale Consiliului Europei sunt: promovarea democraţiei pluraliste, problema securităţii cetăţeanului, combaterea rasismului, xenofobiei, intoleranţei, protecţia minorităţilor naţionale, coeziunea socială şi calitatea vieţii, cooperarea şi coeziunea judiciară. Consiliul European este alcătuit din şefii de stat şi de guvern, preşedintele şi un alt membru al Comisiei Europene şi miniştrii de externe. Miniştrii de externe şi membrul Comisiei Europene nu au însă, decât un rol consultativ. Consiliul European este o instituţie interguvernamentală, în timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Parlamentul European şi Curtea Europeană de Conturi sunt organe (fuzionate) ale Comunităţilor Europene (CE şi EURATOM).

cât şi de populaţia şi mărimea ţărilor membre. din anul 1969. apoi. sunt puse în practică de celelalte instituţii europene. Consiliul European a devenit instituţie a UE de-abia în anul 1987. coordonată de şefii de stat şi de guvern la întâlnirile la nivel înalt. Consiliul European se întruneşte de cel puţin două ori pe an (summit UE). Preşedinţia Consiliului European se schimbă o dată la şase luni. din rândul şefilor de stat şi de guvern ai UE. odată cu intrarea în vigoare a Actului Unic European. Consiliul European nu are dreptul să ia decizii cu efect juridic. În cea mai mare parte însă. fără prezenţa miniştrilor de externe. acesta raportează. un drept directiv. conform unui complicat procedeu de rotaţie în care se ţine cont atât de ordinea alfabetică. Preşedinţia Consiliului European oferă statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls naţional propriu şi de a-l pune în practică prin mijloacele diplomatice existente. la jumătatea şi la sfârşitul duratei fiecărei preşedinţii. Rezultatele consultărilor sunt consemnate în “Concluziile preşedinţiei”. Consiliul stabileşte liniile şi obiectivele politice fundamentale. În afară de acestea mai are loc o întâlnire specială la nivel înalt. totuşi. Acest lucru confirmă caracterul interguvernamental al Consiliului European. având deci competenţe directoare. În cazuri excepţionale soluţionează problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial . . Şefii de stat şi de guvern se întâlneau. Consiliul se ocupă cu probleme privitoare la cadrul şi perspectivele generale de evoluţie ale Uniunii Europene. O altă importantă sferă de activitate o constituie politica externă şi de securitate comună. Deabia în anul 1974 s-a stabilit la Paris ca întrunirile acestora să aibă loc în mod regulat. Parlamentului European rezultatele şedinţelor avute. astfel.Activitatea este reglementată în art. care. devenind. Deoarece Consiliul European nu poate lua hotărâri. de obicei. Ţara care deţine preşedinţia în Consiliul de Miniştri o preia automat şi pe cea din Consiliul European. întâlnirile şefilor de guvern erau considerate doar discuţii cu caracter informativ. gazda acestuia. fără funcţionari publici şi fără a fi documentate. la intervale neregulate. trebuie să găsească pentru formularea concluziilor trase o soluţie de compromis. Hotărâri cu efect juridic nu erau de luat. Totuşi. Şedinţele se desfăşoară. în care sunt discutate temele cele mai importante. în scris. 4 din Tratatul UE. Conferinţele aveau loc în castele. Şedinţele Consiliului European nu sunt publice. are. Iniţial.

De asemenea. prin care a luat fiinţă Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CLRAE). ca reflectând mai bine structura şi natura activităţii sale. Comitetul Miniştrilor În conformitate cu articolul 13 al Statutului. Orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei cu condiţia ca el să accepte principiul supremaţiei legii. sa convenit ca aceasta să fie denumită Adunarea Parlamentară. Iar aceste notiţe au devenit. În final. legislative şi constituţionale. îşi nota câte ceva.în locuri îndepărtate şi izolate de reprezentanţii presei. Helmut Schmidt. Consiliul Europei este cea mai veche organizaţie interguvernamentală şi interparlamentară europeană. Comitetul Miniştrilor este organul competent să acţioneze în numele Consiliului Europei. . într-un salon pentru a discuta cu acesta modul în care s-ar putea ieşi din criza financiară. Schmidt vorbeşte o oră întreagă. fără nici un document scris. apoi. La 14 aprilie 1994 Comitetul Miniştrilor a adoptat Rezoluţia statutară 94 (3). organele Consiliului Europei sunt Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Consultativă. Leo Tindemans. colegii acestuia îl roagă să le facă o copie a notiţelor luate. Cele două organe sunt asistate de Secretariatul Organizaţiei. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ Sistemul organismelor Consiliului Europei Potrivit articolului 10 al Statutului. actul constitutiv al Sistemului Monetar European. căutarea unor soluţii pentru problemele cu care se confruntă societăţile europene. dezvoltarea stabilităţii democratice în Europa prin susţinerea reformelor politice. Consiliul Europei urmăreşte în mod deosebit: protejarea drepturilor omului. Valéry Giscard d'Estaing. el trebuie să garanteze principiul în virtutea căruia orice persoană aflată sub jurisdicţia sa se poate bucura de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale. a democraţiei pluraliste şi a supremaţiei dreptului. favorizarea conştientizării şi încurajarea dezvoltării identităţii şi diversităţii culturale ale Europei. după dineul oficial. organ important al Consiliului având însă un caracter consultativ. prezentând detalii concrete. pe cancelarul german. Prin decizia Comisiei Permanente a Adunării Consultative din iulie 1974. îl invită. Doar primul-ministru belgian. Exemplu: În 1979 preşedintele Franţei.

Cu excepţia prerogativelor specifice Adunării Parlamentare. el poate fi reprezentat de un supleant. din 8-9 octombrie 1993. La această întâlnire. În acest scop.În activitatea sa. În cazul în care acesta nu este în măsură să participe la lucrările Comitetului. Comitetul Miniştrilor decide cu efect obligatoriu. În activitatea sa. Comitetul Miniştrilor se sprijină pe comitete şi comisii cu caracter consultativ sau tehnic. Adunarea Parlamentară se sprijină pe activitatea comitetelor şi comisiilor de specialitate create de aceasta. Ea discută probleme care. Comitetul Miniştrilor examinează. conform Statutului. îmbrăca forma unor recomandări către guvernele statelor membre. intră în competenţa sa şi prezintă concluziile sale Comitetului Miniştrilor sub formă de recomandări. el aprobă reglementările financiare şi administrative necesare.Fiecare stat membru este reprezentat în Comitetul Miniştrilor de către ministrul afacerilor externe. Adunarea este formată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale ale statelor membre. pe baza unei recomandări a Adunării Parlamentare sau din proprie iniţiativă. inclusiv încheierea de convenţii şi acorduri şi adoptarea de către guverne a unei politici comune faţă de anumite probleme. un membru al guvernului. care pot fi invitate să informeze asupra măsurilor adoptate în aplicarea acestor recomandări. măsurile de natură să realizeze scopul Consiliului Europei. populaţiei şi contribuţiei bugetare ale statului respectiv. în măsura posibilului. Adunarea Parlamentară poate delibera şi formula recomandări cu privire la orice problemă care ţine de scopul şi atribuţiunile Consiliului Europei sau care îi este supusă pentru aviz de către Comitetul Miniştrilor. dacă este cazul. care trebuie să fie. Concluziile Comitetului Miniştrilor pot. asupra oricărei probleme referitoare la organizarea şi aranjamentele interne ale Consiliului Europei. adoptată de Comitetul Miniştrilor ca urmare a hotărârii reuniunii la nivel înalt a Consiliului Europei de la Viena. mărimea delegaţiei fiecărui parlament variind în funcţie de dimensiunile teritoriului. care dispune de un vot. Adunarea Parlamentară Adunarea Parlamentară este organul deliberativ al Consiliului Europei. definite prin Statut. şefii de stat sau de guvern au aprobat în principiu “crearea . Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CLRAE) Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa a luat fiinţă prin Rezoluţia statutară 94 (3) din 14 ianuarie 1994.

. în structura Consiliului Europei. ţinerea sesiunii într-un alt oraş. Odată cu decizia de instituire a Congresului. Secretariatul Deşi este prevăzut expres în articolul 10 al Statutului. probleme juridice. este esenţialmente de natură tehnică şi administrativă. cealaltă – autorităţile regionale (Camera puterilor regionale). în afară de cazul când acesta şi Comitetul Miniştrilor ar decide. Activitatea Secretariatului este organizată pe compartimente corespunzătoare principalelor domenii de activitate ale Consiliului Europei: probleme politice. Comisia permanentă şi grupuri de lucru ad-hoc. Secretariatul este compus din Secretarul General. În raport cu fosta Conferinţă a puterilor locale şi regionale din Europa. la recomandarea Comitetului Miniştrilor. Prima sesiune a Congresului a avut loc în perioada 31 mai – 3 iunie 1994 la Strasbourg. precum şi în birou. Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale se întruneşte anual într-o sesiune de o săptămână la Strasbourg. menit să înlocuiască Conferinţa permanentă a puterilor locale şi regionale din Europa. Rolul său. Secretariatul nu face parte din categoria organelor chemate să definească politica şi programele Consiliului Europei. învăţământ. cultură şi sport. principala schimbare constă în aceea că atribuţiunile Congresului sunt exercitate cu concursul a două camere.unui organism consultativ reprezentând cu adevărat atât colectivităţile locale cât şi colectivităţile regionale din Europa”. Comitetul Miniştrilor a adoptat şi Carta acestuia. Congresul îşi desfăşoară activitatea în cele două camere. Congresul constituie. probleme sociale şi economice. organismul reprezentativ al colectivităţilor locale şi regionale din statele membre ale Organizaţiei. Grefa Adunării Parlamentare este parte integrantă a Secretariatului. de comun acord. tineret. deosebit de important în sine. Secretarul General şi Secretarul General adjunct sunt numiţi de Adunarea Parlamentară. care exista pe o bază ad-hoc din 1957 şi ca instituţie permanentă din 1961. mediu şi autorităţi locale. un Secretar General adjunct şi personalul necesar. una reprezentând autorităţile locale (Camera puterilor locale). drepturile omului.

În această perioadă câte o ţară din grupul celor trei va deţine preşedinţia Consiliului European. inclusiv România şi Bulgaria. autorităţilor locale. educaţiei. Utilitatea acestor conferinţe a fost subliniată în mai multe rânduri de către Comitetul Miniştrilor. familiei. care răspund de sectoare specifice ale activităţii guvernamentale. mese rotunde etc. care au aderat în 2007. seminarii. din anul 2009 (deocamdată. elaborează proiecte de cooperare şi propune activităţi pentru programul de lucru al Consiliului Europei. alcătuiesc mecanismul de o mare complexitate al Consiliului Europei. mass media. instituite de ele. Participarea efectivă la aceste conferinţe ale miniştrilor. Conferinţele analizează problemele sectoriale majore. colocvii. facilitează contactele permanente între ministerele de profil din statele membre. culturii. cu un mandat de câte un an şi jumătate.Conferinţele ministeriale de specialitate Sub auspiciile Consiliului Europei se întrunesc periodic conferinţe ale miniştrilor specializaţi în diferite domenii care ţin de aria de preocupări ale Organizaţiei (ai justiţiei. sănătăţii. Aceste conferinţe permit. Iniţiate din considerente practice. preşedinţia Consiliului European să fie alcătuită dintr-un grup de trei ţări membre ale UE. Din fiecare grup va face parte câte o ţară mare şi una mică din UE şi cel puţin una din ţările recent aderate. până în 2020). laolaltă cu numeroasele structuri subsidiare. şi integrarea conferinţelor amintite în dispozitivul cooperării interguvernamentale a Consiliului Europei sunt de natură să îmbogăţească considerabil substanţa acestei cooperări. permanente sau ad-hoc. egalităţii între femei şi bărbaţi.. . mediului. sportului. cu atât mai mult cu cât pregătirea şi concluziile lor sunt integrate structural în activităţile şi procedurile Consiliului Europei. migraţiei. totodată. muncii. tineretului etc). conferinţele au fost concepute ca un mijloc de promovare a obiectivelor urmărite de activităţile interguvernamentale ale Consiliului Europei în domeniile de competenţă respective. cărora li se adaugă diverse reuniuni de specialitate. Pe 13 decembrie 2004 Consiliul de Miniştri al UE a hotărât ca. Organele mandatate prin Statut să acţioneze pentru înfăptuirea obiectivelor Organizaţiei. concentrarea activităţilor Consiliului Europei asupra unor probleme de interes imediat sau prioritar pentru statele membre.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful