CURS 1 REMEDIEREA ŞI CONSOLIDAREA FUNDAŢIILOR Bibliografie: 1. Tologea, S., Probleme privind patologia şi terapeutica construcţiilor, Ed. Th., Bucureşti 2. Popa, A.

, Calculul structurilor de rezistenţă pe mediu elastic, Ed. LIT, Cluj-Napoca, 1993. 3. Păunescu, M., Pop, V., Silion, T., Geotehnică şi fundaţii, EDP, 1982. 4. Păunescu, M., Marin, M., Soluţii moderne pentru fundările directe, Ed. Facla, 1986. 5. Arsenie, G., Soluţii de consolidare a construcţiilor avariate de cutremur, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1997. 6. Ana Monica Grămescu, A. Daniela Barbu, Repararea şi consolidarea construcţiilor, Ed. AGIR, Bucureşti, 2008. Tendinţe actuale şi perspective de dezvoltare a sistemelor de fundare Progresul în domeniul construcţiilor se poate realiza pe următoarele direcţii: - introducerea unor materiale noi de construcţie; - perfecţionarea tehnologiilor de execuţie; - perfecţionarea metodelor de calcul şi dimensionare a structurii de rezistenţă Problema rezolvării infrastructurii construcţiilor este foarte complexă datorită diversităţii foarte mari a terenurilor de fundare, a tipurilor structurii de rezistenţă a construcţiilor şi problemelor tehnologice de execuţie, în special în cazul amplasării construcţiei pe terenuri dificile, în zone seismice puternice, construcţii cu încărcări foarte mari etc. Interesul pentru soluţionarea optimă rezultă şi din costul ridicat al infrastructurii construcţiilor, care la clădirile obişnuite până la P+4E poate fi cuprins între 10 şi 15% din valoarea totală, pentru construcţiile industriale între 15 şi 25%, iar pentru viaducte şi poduri 50%. FUNDAŢII DIRECTE - fundaţii continue sub pereţi portanţi - fundaţii izolate sub stâlpi - grinzi de fundare - reţele de grinzi de fundare - radiere generale

La ora actuală, majoritatea fundaţiilor se execută din beton armat; la clădirile cu parter şi 2 - 3 etaje se pot folosi fundaţii continue din beton simplu prevăzute cu centuri din beton armat. Clasa minimă de beton este de C12/15; tipul de beton se alege în funcţie de agresivitatea terenului şi a apelor subterane (clasa de expunere). se pot executa din beton turnat monolit sau din elemente prefabricate din beton. Se pot executa elevaţii plane sau spaţiale din beton armat prefabricate, iar tălpile pot fi confecţionate în fabrici de prefabricate. Realizări deosebite în ultimii 30 de ani sunt în Rusia, Franţa, România, Ungaria, Germania etc. Fundaţiile izolate pentru stâlpi pot fi: - realizate din beton armat turnat monolit; - parţial prefabricate (talpă monolită şi pahar prefabricat) - pahar prefabricat dintr-o singură bucată pentru a face legătura cu terenul de fundare şi a se adapta la capacitatea portantă a acestuia, paharul se montează pe un bloc de beton armat turnat monolit.
1

Fundaţiile continue

Grinzile de fundare Radierele generale

pentru stâlpi se pot realiza din betona armat turnat monolit sau elemente prefabricate.

de obicei se execută din beton armat turnat monolit, dar în ultimul timp se pot folosi plăci curbe prefabricate care se asamblează pe şantier. Rezultate deosebite sunt în Rusia, India, SUA, Franţa, Germania, România, Ungaria. De obicei, radierele sunt folosite la construcţii cu încărcări mari sau cele amplasate pe terenuri dificile (ex.: turnuri de televiziune, castele de apă, turnuri de răcire etc.). CURS 2 O direcţie nouă privind realizarea fundării directe o reprezintă ştanţarea gropilor pentru fundaţii. Terenul pentru fundare este un material poros (n = 30 - 45 %, în cazul pământurilor macroscopice n putând ajunge la 65%), care prin ştanţare permite obţinerea spaţiului necesar turnării unor fundaţii din beton sau montarea unor elemente prefabricate pentru fundaţii. Ştanţarea se poate realiza cu maiuri sub formă de trunchi de con sau prismatice, introduse în teren prin batere şi vibrare. În acest mod, terenul se îndeasă în adâncime şi în lateral, contribuind la îmbunătăţirea caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului de fundare. Fundaţiile ştanţate

Z.C - zonă compactată m - mai bm - diametrul mediu al maiului măsurat la h/2 G.S. - groapă ştanţată

Ştanţarea gropilor de fundaţie se poate face atât în terenuri normale (bune de fundare) cu pcalc. > 2 daN/cm2, cât şi în terenuri dificile (slabe). În cazul terenurilor dificile (terenuri cu tasări mari şi cu capacitate portantă redusă) pentru a mări efectul compactării după ştanţarea gropii, acestea se umplu cu balast şi se reştanţează (se reia procesul de batere sau vibrare) contribuind la îmbunătăţirea caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului de fundare. În această situaţie se obţine un bulb din balast care determină creşterea capacităţii portante a terenului de fundare. Ştanţarea gropii de fundare se poate aplica pentru fundaţii izolate sub stâlpi sau pentru fundaţii continue sub pereţi portanţi. Prin ştanţarea gropilor de fundaţii se obţin economii la: - volumul de beton, de 25 - 30%; - volumul de transport a pământului din săpături, care scade cu 30 - 40%; - preţul de cost, care scade cu 20 - 25%.

2

p.60 m. datorită lipsei de spaţiu..). tehnologiile de execuţie a piloţilor s-au dezvoltat foarte mult. tangenţi etc.100 m şi diametre 120 . În viitor. contribuind în final la creşterea capacităţii portante şi la reducerea tasărilor. aceasta se justifică atât din d. în marile oraşe ale lumii se impune realizarea unor clădiri înalte cu 5 . se schimbă curba granulometrică a acestora. se îmbunătăţesc caracteristicile fizico-mecanice ale terenurilor. Fundarea directă pe ternul îmbunătăţit. de exemplu.150 cm. În S. clădirea Burj Dubai are piloţi cu lungime de 50 m.10 şi mai multe subsoluri (parcaje). 3 . coloanele din balast şi ploturile au efecte foarte bune deoarece îmbunătăţesc curba granulometrică din zona activă a fundaţiilor În viitor vor căpăta dezvoltare construcţiile subterane pentru spaţii de producţie.5 m. Piloţii din beton armat prefabricaţi sunt folosiţi în special la clădirile cu încărcări mari şi se execută de obicei din tronsoane cu lungimea de 10 până la 24 m..10 m (sau mai mult). În ultimul timp. coloane vibroflotante etc. birouri. Sistemele de fundare pentru platformele marine realizate pe piloţi din metal s-a dezvoltat foarte rapid. s-au construit piloţi cu lungimea de 375 m.30 de ani realizarea de construcţii şi pe terenuri slabe de fundare (terenuri cu capacitate portantă scăzută şi tasări mari). barete etc. care cad de la înălţimi de 5 . coloane. care se îmbină pe măsură ce se introduc în teren. cu diametrul 1200 mm (pentru platformele marine).A. cât şi cei executaţi la faţa locului pentru clădirile cu încărcări mari amplasate pe terenuri dificile sau în zone seismice. în cazul fundării construcţiilor pe terenuri dificile ajungându-se la adâncimi de 50 . folosind utilaje vibratoare sau tehnica vibropresării). Piloţii din beton armat turnaţi la faţa locului se pot executa cu adâncimi de 75 . Pentru realizarea subsolurilor clădirilor cu înălţimi mari. coloane şi ploturi executate din materiale granulare (balast. vor căpăta o extindere foarte mare atât piloţii prefabricaţi. Pentru îmbunătăţirea terenurilor slabe de fundare sunt utilizate maiuri grele şi supergrele. metrourile). în funcţie şi de rezistenţa rocilor pe care descarcă vârful lor. dintre care 60 m în pământ. cu diametrul de 1000 .SISTEME DE FUNDARE INDIRECTE În ultimii 30 . spitale şi chiar locuinţe. al protecţiei mediului.1200 mm. cât şi datorită costurilor de întreţinere în timpul exploatării (de ex. şi per total sunt 129 bucăţi Un astfel de pilot are o capacitate portantă foarte mare (sute de tone). fapt care a permis utilizarea acestora. diametrul 1. Sistemele de fundare pe piloţi sunt cele mai costisitoare şi necesită timpul cel mai mare pentru realizare. ÎMBUNĂTĂŢIREA TERENULUI DE FUNDARE Extinderea oraşelor şi a localităţilor a impus în ultimii 20 . se folosesc tehnologii speciale. De exemplu. La alegerea sistemului de fundare. pentru realizarea incintelor se folosesc ancorajele. dacă nu este posibilă varianta de la punctul 1 3. din punct de vedere tehnico-economic se pot parcurge următoarele variante: 1. care formează incinte executate din pereţi mulaţi (îngropaţi) sau incinte executate din piloţi secanţi. a ploturilor etc. piatră spartă.v. Fundarea directă pe terenul natural 2. În cazul nisipurilor lichefiabile. Prin execuţia coloanelor din materiale granulare. Sistemul de fundare pe piloţi conferă rezistenţă şi stabilitate pentru ansamblul suprastructurăfundaţie-teren de fundare.40 de ani. Sisteme de fundare indirecte (piloţi. În cazul terenurilor cu rezistenţe bune sau a rocilor compacte. 116 m în teren.U. în România s-au executat piloţi cu lungimea de 120 m.d.

dar mai ales de stratificaţia şi rezistenţa terenului de fundare. o construcţie se compune din următoarele elemente: . metal. iar tasările să fie mai mici decât deformaţiile admise de suprastructura clădirii. . radiere generale etc. construcţii din b. a. barete etc.). coloane. Suprastructura are rolul de a prelua încărcările verticale şi orizontale care apar în timpul exploatării construcţiei şi a le transmite la sistemul de fundare. Sistemul de fundare .infrastructură (fundaţii) . din pereţi portanţi de cărămidă. Cu studiul fundaţiilor se ocupă disciplina intitulată Fundaţii Alegerea sistemului de fundare este dictată atât de tipul suprastructurii construcţiilor. pe reţele de grinzi.) şi fundaţii indirecte în cazul terenurilor dificile (piloţi.poate fi în cadre din b.A.ELEMENTE DE INTERACŢIUNE CONSTRUCŢIE-TEREN Definirea sistemului suprastructură-infrastructură-teren de fundare În general..terenul de fundare S . . astfel încât să nu se depăşească capacitatea portantă a terenului.F. sau metal. a.F. sau structură mixtă cadre-diafragme din b.teren de fundare Z.a. 4 . lemn etc.a..suprastructură S. diafragme din b.sistem de fundaţii T. a. panouri mari din b. . . La ora actuală se folosesc fundaţii directe în cazul terenurilor normale şi bune de fundare (fundaţii continue.are rolul de a prelua încărcările de la suprastructură şi a le transmite la terenul de fundare. izolate.suprastructură.zona activă Suprastructura construcţiilor . Ea se studiază la disciplinele Clădiri civile.

periculoase sunt tasările diferenţiate deoarece acestea conduc la modificări ale stării de tensiune şi deformaţie. rezultă că dacă dimensionarea grinzii s-ar fi făcut fără considerarea interacţiunii construcţie-teren. cât şi în suprastructură. În cazul interacţiunii dintre construcţie şi teren. atât la nivelul fundaţiei. momentele pe riglă cresc. cât şi de tipul suprastructurii construcţiei p . ② Diagrama de momente pe riglă.argile N . În acest caz. în cazul pământurilor argiloase. grinda ar fi fost subdimensionată. 5 .tasarea A . existând riscul cedării acesteia.nisipuri necoezive Desfăşurarea tasărilor în timp În cazul pământurilor nisipoase.: turnul din Pisa). tasările continuă mult timp şi după aceea (ex. tasările nu mai schimbă starea de tensiuni şi deformaţii în cadrul de rezistenţă s2 > s1 ① Diagrama de momente pe riglă fără interacţiune (nu avem tasări diferenţiate) Să presupunem că stâlpul central se tasează mai mult decât cele marginale. se constată că pe reazemul central scad momentele pe riglă.(continuare) CURS 3 Alegerea sistemului de fundare este dictată atât de natura şi caracteristicile terenului de fundare. Analizând diagrama 2. s2 > s1 Cadru cu noduri rigide Cadru cu reazem articulat pe stâlp în acest caz. iar pe reazeme marginale. are loc o încărcare a stâlpilor marginali cu +ΔP şi o scădere a încărcărilor axiale în stâlpul central cu -2ΔP. în cazul că avem interacţiune şi teren (avem tasări diferenţiate). tasările construcţiilor se consumă în proporţie de 70-80% în timpul execuţiei În schimb. pe reazemele marginale.presiunea pe talpa fundaţiei până la terminarea construcţiei s .

Interacțiunea teren-construcție În prima fază. o problemă de contact). va rezulta (EI)echiv. Etapele de rezolvare: 1. ecuaţia fibrei medii deformate a construcţiei are forma:  EI echiv d4W  k s W =q  x  4 dx (2) (1) Ipoteza (2) ne arată că deformaţiile grinzii întotdeauna în procesul de conlucrare sunt egale cu deformaţiile terenului de fundare (deformaţiile grinzii urmăresc deformaţiile terenului de fundare). W – tasarea terenului de fundare datorită încărcării aduse de construcţie (grinda echivalentă). grinda ajunge în poziţia A-A’. Qi). Se determină B – lăţimea de contact cu terenul de fundare. L – lungimea construcţiei. avem presiunea de contact p(x) = ks · W(x). Din aceste date. Găsirea unor relaţii pentru Z(x) şi W(x) în funcţie de încărcările care acţionează asupra construcţiei: 3 Z  x = F 1 [ q  x − p  x ] 4 d W  EI echiv = q  x − p  x  (1') d x4 W  x = F 2 [ p  x ] 4 6 . se predimensionează grinda echivalentă.ETAPELE DE CALCUL ÎN INTERACŢIUNEA CONSTRUCŢIE-TEREN (Mod de calcul simplificat) Orice construcţie se poate asimila cu o grindă sau o placă rezemată pe mediu elastic. 2. în ipoteza Z(x) = W(x) În acest caz. q(x) – provenite din încărcări aduse de construcţie (Pi. H – echivalent – înălţimea echivalentă a construcţiei. Orice problemă de interacţiune în final ne permite să determinăm presiunile de contact dintre construcţie şi teren cu relaţia (1) (este. Z – deformaţia din încovoiere a grinzii aşezate pe mediu elastic. (EI)echiv – rigiditatea la încovoiere a grinzii echivalente a construcţiei reale. se lucrează cu rigiditatea echivalentă a construcţiei. Predimensionarea grinzii echivalente. Prin încărcare. deci. Dacă se consideră un mediu elastic de tip Winkler.

unde k(s) este coeficientul de pat (sau al lui Winkler) în daN/cm3.ecuația de continuitate (5) reprezintă un sistem de ecuaţii din a cărui rezolvare rezultă W(x). Cu valoarea momentului şi forţei tăietoare din lungul grinzii echivalente. În faza a III-a. M(x). sistemul de fundare şi terenul de fundare folosind elemente finite (calcul foarte laborios). Dacă ştiu W(x). se calculează tasările diferenţiate şi se introduce ca ipoteză o cedare de reazem pe structura neîncărcată (tot pe modelul iniţial). 7 .3. T(x) în lungul grinzii. se calculează ariile de armătură din elementele sistemului de fundare şi se verifică suplimentar starea de tensiune din elementele suprastructurii în zona de contact dintre suprastructură-sistem de fundare. cunosc şi p(x) din ipoteza lui Winkler. Pe baza consideraţiilor de mai sus se scrie sistemul de ecuaţii (ecuația de echilibru și ecuația de continuitate): Σq  x = Σp  x  (5) [ ΣM ]q  x =[ ΣM ] p x  Z  x =W  x  { .ecuația de echilibru . în faza a doua. O metodă mult mai apropiată de realitate ar fi să se modeleze atât suprastructura. p(x). se suprapune starea de eforturi şi deformaţii obţinute în fazele I şi II. se face un calcul clasic prin modelarea acesteia încastrată perfect în fundaţii.  k s= p x W  x daN / cm2 daN = 3 cm cm  ks – presiunea necesară producerii unei tasări unitare Cu valoarea lui p(x) şi W(x) se verifică dimensiunile în plan ale suprafeţei de contact dintre construcţie şi teren. Cedarea de reazem se ia ca valoare diferenţa maximă dintre tasările fundaţiilor stâlpilor. Exemplu: Pentru o structură în cadre. într-o primă fază.

omogen şi izotrop. lichidă şi gazoasă. F2. 8 . cu valori între 0. Ele sunt medii discrete la care părţile de fază solidă sunt formate din roci sau minerale. cu minim 4 trepte (pe fiecare încercare). la interval de 1 h). Cu valorile de la treptele de presiune şi tasările stabilizate. d . care au valori maxime de 2 mm.cadru rigid metalic care susţine lestul pe picioare realizate din elemente prefabricate de beton. elastic.fleximetre (plăcile) cu care se măsoară tasările fundaţiei sub încărcări Încărcarea plăcii se face în trepte.2 – 1 daN/cm2.IPOTEZE ŞI TEORII DE CALCUL APLICATE ÎN MECANICA PĂMÂNTULUI Cercetări teoretice şi experimentale au arătat că pe un anumit domeniu din curba de încărcare-tasare. caracteristică pământurilor. deoarece există o diferenţă foarte mare între dimensiunile fundaţiilor (dimensiuni de ordinul zecilor de centimetri sau chiar al metrilor) şi dimensiunile particulelor de fază solidă. CRM . acestea pot fi asimilate cu un mediu continuu. F3 . Încercările experimentale au arătat că nu sunt introduse erori prin faptul că terenul se asimilează cu un mediu continuu. şine de cale ferată etc.cadru de fixare fleximetre F1. Cu toate acestea. Ipoteza mediului continuu Pământurile (terenul de fundare) sunt medii trifazice alcătuite din faza solidă. Tasarea se consideră stabilizată atunci când diferenţa dintre citiri este mai mică de o sutime de milimetru.latura sau diametrul plăcii de încărcare (a fundaţiei de probă) CFF . Sub fiecare treaptă se măsoară tasările stabilizate (se fac 3citiri consecutive la flexometre. Această asimilare a pământurilor ne permite să simplificăm calculele şi să facem suprapunere de efecte. se trasează curba de încărcare-tasare (p-s). terenul de fundare poate fi asimilat cu un mediu continuu. Ipoteza mediului elastic Deformaţia la pământuri Schema de încărcare cu placa (fundaţia de probă) Lestul se realizează din prefabricate din beton.

Se poate aplica teoria elasticităţii (terenul de fundare poate fi asimilat cu un mediu elastic pe domeniul 0-1). Curbă fără domeniu de proporţionalitate. în curba p-s.si) > 1. Curbă cu domeniu de proporţionalitate. În cazul (b) nu mai există proporţionalitate între încărcări şi tasări. pl şi sl – care corespund domeniului de proporţionalitate şi reprezintă zona în care pământul poate fi asimilat cu un mediu elastic. după care placa se descarcă. în curba caracteristică p-s. pământul poate fi asimilat cu un mediu elastic. pe sectorul 0-1.si-1) (6) În cazul (a). b. care poate fi aproximat cu o dreaptă. cu toate acestea. si+1 şi acolo unde este îndeplinită relaţia (6). În principiu. Curbele p-s (si+1 . 0 a b. si. ducem o paralelă la curba a b.Putem avea următoarele situaţii: a. curba (2).5 (si . se iau perechi de câte 3 puncte si-1. Din ultimul grafic. (continuare) CURS 4 În cazul pământului (terenul de fundare) deformaţiile remanente sunt mult mai mari decât deformaţiile elastice. pentru a determina domeniul de proporţionalitate. În acest caz. după procedeul menţionat în cursul anterior. se fac încercări cu placa de probă sau pe fundaţii reale. se încarcă placa în trepte până la cel puţin 1/3 – 1/2 din presiunea critică. prin origine. Curba de încărcare p-s 9 . Curba caracteristică a pământurilor p-s sr – tasări remanente sel – tasări elastice sr >> sel Curba (3) continuă practic ramura (1) de la punctul de începere a descărcării. iar din curba terenului. reţinem partea elastică. Pornind de la observaţia anterioară. Pe acest domeniu 0-1 există proporţionalitate între tasări şi deformaţii. Nu mai este o suprapunere între curba p-s şi dreapta 0-1. se distinge în mod clar un domeniu liniar 0-1. se consideră că s-a atins domeniul de proporţionalitate.

. se pot face suprapuneri de efecte şi putem rezolva problema de interacţiune construcţie-teren cu elemente finite. calculele se simplifică. ca suport al construcţiilor. Et – modulul de deformaţie a terenului pentru 0-c νt – coeficientul deformaţiei laterale (coeficientul lui Poison) D – matricea de deformabilitate a terenului (1) [ D ]= Et  1 νt  1 − 2 ν t  [ 1− ν t νt νt νt 1 − νt νt νt νt 1 − νt 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0  1 − 2νt  2 0 0 0 0 0 0  1− 2ν t 2 0 0 0 0 0 0  1− 2ν t  2 ] (2) Pentru determinarea cu modul de deformaţie transversal al pământului: G= Et 2 1  ν t  În acest fel. εz. deci nu este un mediu omogen.Segmentul 0-c corespunde domeniului în care putem aplica teoria elasticităţii. τyz. Pe domeniul elastic 0-c putem aplica teoria lui Hooke generalizată pentru pământuri.. γxy. 10 . εy.. ε – tensorul deformaţiei specifice εx. este stratificat (argile. τzx . {σ} = {D} · {ε} σ – tensorul tensiunilor σx. σy. Terenul este un mediu stratificat. γxz. γyz . τxy. Ipoteza mediului omogen Terenul de fundare. nu se introduc erori fundamentale dacă îl considerăm un mediu omogen. prafuri. Domeniul 0-c este cel mai apropiat de realitate în deoarece curba p-s am considerat numai deformaţiile elastice ale terenului (revenirea după descărcare).. σz. nisipuri sau orice combinaţii dintre acestea). cu toate acestea.

trebuie să încărcăm terenul cu 1 daN/cm2) Pentru un teren normal. Eth = n · Etv unde Eth – modulul de deformaţie al terenului în direcţie orizontală Etv – modulul de deformaţie al terenului în direcţie verticală n – coeficient < 1 pentru pământuri normal consolidate ≥ 1 pentru pământuri supraconsolidate 11 . 0. hi – grosimea stratului de teren din zona activă Eti – modulul de deformaţie al fiecărui strat din zona activă În acest fel. Dacă la calculul fundaţiilor pe mediu elastic (deformabil) se lucrează cu metoda Winkler (coeficientul de pat ks). valabil pentru toate straturile din zonă. constant sau variabil. pl (daN/cm3) sl k s= (pentru a avea o tasare de 1 cm. atât Eteren. dar nu se fac erori care să denatureze rezultatele dacă terenul este considerat mediu izotrop deoarece încărcările dominante aduse de către construcţie aduse asupra terenului sunt cele verticale. atunci. 0. α – coeficient determinat experimental. care se află în zona activă a fundaţiilor. E t echiv = H2 act (4)  ∑ hi  E ti  2 Hact – înălţimea zonei active. lucrăm cu unul singur. Et mediu – modulul de deformaţie mediu pentru stratul respectiv. de asemenea.2 .. ks = 4 – 7 daN/cm3 Aplicând teoria menţionată mai sus.05 . în loc să lucrăm cu 3 moduli de deformaţie. Pentru a simplifica calculele.5 (3) Etz – modulul de deformaţie al stratului variabil cu adâncimea. Ipoteza mediului izotrop În general. Etz = Et mediu (1 + α · z) unde α = 0. z – adâncimea. care se determină tot cu relaţia (4). cât şi pentru ks nu se fac erori grosolane dacă terenul este asimilat cu un mediu omogen..Cercetări recente şi măsurători pe construcţii reale au arătat că se obţin rezultate mai apropiate de realitate dacă se lucrează cu un modul de deformaţie al terenului variabil cu adâncimea. putem lucra cu un modul de deformaţie echivalent variabil cu adâncimea. se poate lucra cu ks echivalent constant pe toată adâncimea zonei active sau variabil cu adâncimea.2.. se poate lucra cu un singur strat echivalent.. Pentru a ne apropia şi mai mult de realitate (componenta reală a construcţiei). terenul de fundare nu este un mediu izotrop. practica a dovedit că în loc să lucrăm cu 2 – 3 straturi sau mai multe. care s-a dovedit corect pentru α = 0.

.încovoierea relativă a construcţiilor.tasarea relativă. Tasarea relativă Se consideră două fundaţii izolate la distanţa l. Acestea ne permit să comparăm valoarea tasărilor calculate teoretic cu valorile măsurate pe construcţia reală.Este media aritmetică a minim 3 tasări determinate în puncte diferite. Tasarea absolută Prin tasarea absolută se înţelege deplasarea pe verticală a unui punct de pe talpa fundaţiei. 12 . Deformaţiile admise de suprastructura construcţiei Δ Pentru construcţii periculoase sunt tasările diferenţiate deoarece modifică starea de eforturi şi deformaţii faţă de calculul convenţional. . s2 > s1 s rel= Δs s 2− s 1 = l l Întotdeauna tasările diferenţiate mari sunt periculoase pentru construcţii deoarece pot produce fisuri. la fundaţiile continue etc. Tasarea medie . în anumite puncte caracteristice se montează reperi de tasare care se urmăresc prin metode topografice.TIPURI DE DEFORMAŢII ALE CONSTRUCŢIEI Întotdeauna la proiectarea construcţiilor trebuie verificat dacă tasările efective sunt mai mici decât tasările admise de suprastructura construcţiei date de relaţia:  Δ≤Δ  sunt precizate în STAS 3300/85. crăpături sau scoaterea din funcţiune a clădirilor. . Pentru a preveni tasările diferenţiate. pe lângă calculele teoretice precizate de normative. Pentru măsurarea tasărilor absolute. văzând astfel concordanţa dintre ipotezele de calcul adoptate şi comportarea reală a construcţiei. datorită deformaţiilor verticale ale terenului din zona activă.înclinarea construcţiilor. care au tasările s1. a. respectiv s2. În cazul construcţiilor pot apărea: . pe construcţii. .tasarea medie. se impun o serie de măsuri constructive cum ar fi legarea fundaţiilor izolate între ele cu grinzi de echilibrare sau grinzi antiseismice. prevederea de centuri din b.tasarea absolută.

Încovoiere sub formă de covată b. scurtarea construcţiilor şi prevederea unor măsuri constructive.00 şi alta la talpa fundaţiei) sau armarea fundaţiei pe toată înălţimea. Încovoiere mixtă covată-șa Încovoierea construcţiilor se poate preveni încă din faza de proiectare prin introducerea unor rosturi de tasare. Încovoierea relativă a construcţiilor La clădirile mici.CURS 5 Înclinarea fundaţiilor (a construcţiilor) Datorită neomogenităţii terenului de fundare sau datorită momentelor încovoietoare mari. poate să apară încovoierea acestora.rotirea faţă de verticală smax . smin . în cazul solicitărilor complexe are loc o suprapunere de efecte. (una la cota ±0. 13 . care au rigiditate relativ scăzută şi teren de fundare neuniform. f = L s 2− s1 s 3 2 s −s − s 2 = 2 1 3 L 2L i= Încovoierea construcțiilor a. Dacă terenul este neomogen. a. În cazul fundaţiilor izolate. Încovoiere tip șa c.tasarea minimă pe latura opusă l .tasarea maximă pe o latură a fundaţiei sau a constr. acestea se conectează pe ambele direcţii cu grinzi antiseismice. Rotirea fundaţiei este dată de relaţia: tg θ = unde: s max −s min l θ . cum ar fi: realizarea de fundaţii cu 2 centuri de b.lungimea fundaţiei sau construcţiei S-ar putea ca rotirea să se producă şi în cazul terenului omogen datorită momentelor şi forţelor tăietoare mari M şi T. o fundaţie sau o construcţie de rigiditate mare se poate roti cu unghiul θ. poate să apară smax şi smin mari datorită forţelor axiale N.

CAZURILE DE CEDARE A TERNURILOR DE FUNDARE În funcţie de natura şi rigiditatea sistemului de fundare. ca în cazul precedent. Aceasta se află în stadiul împingerii active.rezistenţa la forfecare a pământului . Cedarea prin poansonare Este caracteristică terenurilor foarte slabe (nisipuri afânate. B. şi acţionează cu creşterea încărcării ca o pană care produce despicarea terenului de subfundaţie. Prismul  face trecerea de la împingerea activă (prismul ) la rezistenţa pasivă a pământului (prismul ). Analizând curba p-s. prin creşterea încărcării pe fundaţie. . cedarea poate fi: 1. Suprafeţele de rupere în acest caz sunt clar evidenţiate. se constată un domeniu de proporţionalitate foarte mare. argilele şi prafurile neconsolidate. iar ruperea terenului este casantă. cedare locală 1. suprafaţa de rupere se aproximează de obicei cu o spirală logaritmică. Cedarea generală τ τ ef f .). 14 . În cazul terenurilor de fundare foarte bune (nisipuri compacte. caracteristică terenurilor foarte bune. cedare prin poansonare 3.R. care tinde să se opună refulării acestuia. Prismul  se află în faza rezistenţei pasive a terenului.suprafaţa de rupere În teren se formează trei prisme de pământ: Prismul  conlucrează cu talpa fundaţiei. fără să fie puse în evidenţă suprafeţe de rupere. cedare completă sau cedare generală 2.eforturi tangenţiale efective S. balast compactat). Cedarea generală (completă) a terenului de fundare În cazul fundaţiilor rigide sau de mare rigiditate Prin creşterea încărcării exterioare P se ajunge la valoarea pcr. umpluturile necompactate etc. argile cu indice de consistenţă ridicat. 2. aceasta înaintează în teren ca un piston. La prismul . în teren se formează suprafeţe de rupere care ajung până la nivelul terenului natural din jurul fundaţiei.

Se disting numai prismele de tip  şi . Întotdeauna la consolidarea fundaţiilor trebuie să ţinem cont şi de noile tasări probabile care apar după aceea. 1 2 După consolidarea fundaţiei vechi. Cedarea locală Este specifică terenurilor normale cu capacitate portantă medie (nisipuri cu îndesare medie. Prismele  şi  nu se pot evidenţia. B2 > B1 Et Et 1 2 B1 – lăţimea fundaţiei vechi B2 – lăţimea fundaţiei după consolidare E t – modulul de deformaţie al terenului sub fundaţia veche. lăţimea tălpii creşte de la B1 la B2. care conlucrează cu talpa fundaţiei. La consolidarea fundaţiilor prin diferite soluţii. Suprafeţele de rupere nu ajung la nivelul terenului. E t – modulul de deformaţie al terenului în afara zonei active a fundaţiei vechi. în funcţie de cazurile precizate mai sus. 15 . tasările se reiau după consolidarea fundaţiilor. pentru cedarea terenului de fundare. 3. figura alăturată). zona activă creşte (v.1 din B. de obicei. se constată că lipseşte domeniul de proporţionalitate. trebuie să stabilim care a fost modul de rupere. se consideră că s-a ajuns la valoarea pcr când tasările sunt aproximativ egale cu 0. ci se închid în teren. Cedarea locală este un caz intermediar între cedarea generală şi prin poansonare. Şi în această situaţie. pământuri cu indice de consistenţă medie etc.). deci vor creşte. care în timp a crescut datorită consolidării terenului cu un procent cuprins între 10 – 20%. trebuie să avem în vedere faptul că terenul de sub fundaţia veche (existentă) s-a consolidat. pentru stabilirea lui pcr se poate accepta un criteriu al deformaţiilor. În acest caz evident este numai prismul . Curba p-s pentru cedarea locală Întotdeauna în cazul cedării terenului de fundaţie.Analizând curba p-s. În curba caracteristică p-s se distinge un domeniu de proporţionalitate de dimensiune mai mică decât în cazul cedării generale. trebuie ales un criteriu de deformaţie.

proiectarea construcţiilor se făcea după metode empirice. cât şi de tipul suprastructurii. Realizări de lucrări sub clădirile existente (galerii pentru metrou. Alegerea unui sistem de fundare necorespunzător. La elaborarea expertizelor construcţiilor. Lipsa unor măsuri de precauţie la terenuri acvifere. Reducerea capacităţii portante a terenului prin umezire. 2. 6. Alegerea sistemului de fundare depinde atât de natura terenului de fundare şi starea acestuia. în timp. au fost multe accidente. de cele mai multe ori. iar foarte multe au rămas necunoscute. . Accidentele în construcţii au diverse cauze. Plantarea unor pomi în jurul construcţiilor 16 .PIERDEREA STABILITĂȚII ŞI DEGRADAREA FUNDAȚIILOR Aspecte generale Terenul de fundare din zona activă a fundaţiilor şi fundaţiile construcţiilor au un rol foarte mare în asigurarea rezistenţei şi stabilităţii de ansamblu a clădirilor pe toată durata de exploatare a acestora. La proiectarea şi executarea fundaţiilor noi trebuie să cunoaştem foarte bine caracteristicile fizico-mecanice ale terenului.) 8. se suprapun mai multe. 11. nivelul apei subterane.întreţinerea necorespunzătoare a construcţiilor şi a fundaţiilor în timpul exploatării clădirilor. . 7. întotdeauna trebuie să analizăm punctele menţionate mai sus. pe baza experienţei construcţiilor. Până la începutul secolului XX. în cazul accidentelor în construcţii. Acţiunea agresivă a apelor subterane şi a terenului de fundare. . Supraetajări ale clădirilor existente. CURS 6 CAUZELE DEGRADĂRII FUNDAŢIILOR Dintre cauzele principale. iar terenul de fundare se studia numai în faza execuţiei gropilor de fundaţie. În general. sisteme de canalizare etc. Meseria de constructor era un secret de familie.execuţia defectuoasă a fundaţiilor. capacitatea portantă a straturilor din zona activă. Nerespectarea adâncimii de îngheţ. 3. 12. Întotdeauna alegerea sistemului de fundare se va face astfel încât să fie asigurată condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ale construcţiilor. Execuţia proastă a fundaţiilor (nerespectarea proiectului). se menţionează: 1. Din această cauză. agresivitatea terenului şi apelor subterane faţă de betoanele şi armăturile din fundaţii etc.cunoaşterea insuficientă a terenului de fundare. Amenajări de subsoluri noi la clădirile existente. unele cunoscute.proiectarea necorespunzătoare a fundaţiilor. 4. Efectul vibraţiilor 10. Afuierea fundaţiilor (eroziunea) la pilele şi culeele de poduri 9. nu există numai o singură cauză. 5. care pot proveni din: .

Alegerea unui sistem de fundare necorespunzător Alegerea sistemului de fundare se face ţinând cont. În acest caz. Acţiunea agresivă a apelor subterane şi a terenului de fundare La întocmirea proiectelor pentru noi sau pentru consolidarea clădirilor existente. în primul rând. clasa minimă de beton este C25/30. În studiile geotehnice.caracteristicile fizico-mecanice ale fiecărui strat. În funcţie de tipul de agresivitate. 17 .nivelul apelor subterane (interesează nivelul maxim). accidental. se alege tipul de ciment şi clasa betonului pentru realizarea fundaţiei noi sau pentru consolidarea fundaţiei existente. Clasa minimă de beton simplu este C12/15.) prin infiltrarea în teren. în timp. . tipografică etc. . tasările diferenţiate nu schimbă starea de tensiuni şi deformaţii din structura construcţiei. stabilesc dacă terenul de fundare prezintă stabilitate generală de ansamblu. în al doilea rând. Dacă elevaţia este izolată cu polistiren pe exterior. cota de fundare şi se fac teste pentru stabilirea clasei de beton din fundaţie.agresivitatea apelor subterane faţă de betoanele şi armăturile din fundaţii. unde sunt precizate dimensiunile fundaţiilor. terenul şi apele subterane să devină agresive datorită proceselor tehnologice din interiorul clădirii (ex. prima dată se realizează ridicarea topografică şi elaborarea de studii geotehnice.). S-ar putea ca.: industria chimică. corelate. sulfatică sau mixtă. În acest caz. . care. de natura terenului de fundare şi. se fac dezveliri ale fundaţiilor acestora. Agresivitatea apelor subterane poate fi de natură carbonică. De exemplu: pentru hale parter amplasate pe terenuri dificile. Pentru clădirile existente. diafragme. se pot alege structuri în cadre prevăzute cu articulaţii. atunci XF1 nu se mai ia în considerare (izolaţie sub cota terenului) şi se poate folosi chiar C12/15. sunt prevăzute în mod obligatoriu următoarele: .zona seismică.stratificaţia terenului. . unde sunt posibile tasări diferenţiate. conform Normativului P100-2006.agresivitatea terenului. cadre-diafragme etc.1. . a apelor şi substanţelor utilizate. 2. de tipul structurii construcţiei (cadre. Pentru betoanele din elevaţia fundaţiilor de pe exteriorul clădirilor apare şi fenomenul de îngheţ-dezgheţ – clasa de expunere este XC4 +XF1.

dacă terenul permite (nisipuri. În cazul terenurilor contractile. Datorită modului de lucru diferit al celor două sisteme de fundare. În cazul fundării construcţiilor pe perne de balast sau pe umpluturi neomogene. Dacă presiunile efective pe teren cresc faţă de situaţia existentă. se introduc două centuri de b. atunci se poate interveni în două moduri: . Tasările mari ale fundaţiei directe au condus la prăbuşirea halei.a. Supraetajări ale clădirilor existente În multe cazuri. iar tribuna legată de cadrul halei a fost fundată pe fundaţii directe pe umplutură. deoarece terenul de fundare. capacitatea portantă a terenului de fundare. . o sală de sport a fost fundată pe piloţi (sistem de fundare indirect). supralărgire.La construcţiile cu solicitări (încărcări) mari. În aceste cazuri. 18 . se leagă între ele cu grinzi de echilibrare sau grinzi antiseismice. s-a produs schimbarea de eforturi şi tensiuni în cadrul principal al halei. s-a consolidat (dacă proiectul şi execuţia iniţială au fost corecte).. prin injecţii cu diferite soluţii. sub încărcarea construcţiei existente. De exemplu. Deoarece la pământurile contractile pot să apară eforturi de întindere atât la partea superioară şi partea inferioară a elevaţiei. nu trebuie alese sisteme de fundare diferite. care au variaţii de volum. Fundație continuă pe terenuri contractile prevăzută cu 2 centuri de beton armat 3. astfel încât se măreşte rigiditatea sistemului de fundare. se poate adăuga după 5 – 10 ani un etaj nou fără a lua măsuri de consolidare a fundaţiilor. în funcţie de umiditate. extindere. se cere modernizarea prin supraetajare. o mare atenţie se va acorda gradului de compactare. Problema se putea rezolva prin introducerea unei articulaţii între cadrul structurii halei sau realizarea fundaţiei tribunei tot pe piloţi. prin sub-betonare. În Franţa. În timp. creşte cu 10 – 20%.prin mărirea suprafeţei fundaţiei existente.). se impune alegerea unor fundaţii adecvate (adaptate). Se va urmări realizarea unui grad de compactare de 95%. se folosesc reţele de grinzi din beton armat sau dacă fundaţiile sunt izolate. pentru mărirea rigidităţii infrastructurii (sistemul de fundare). la o clădire cu 2 – 3 etaje.prin mărirea capacităţii portante a terenului de fundare. în timp. trebuie verificată structura de rezistenţă şi capacitatea portantă a terenului şi a fundaţiei. nisipuri-prăfoase). la construcţiile existente. schimbarea destinaţiei (creşterea încărcărilor etc. datorită consolidării terenului de fundare. în timp. În cazul fundării clădirilor cu structură de rezistenţă în cadre sau cadre-diafragme.

dimensiuni mai mici față de cele prevăzute în proiect. dar riscul a apărut la forfecarea canalelor. . racordul conductelor şi canalelor la clădiri s-a făcut cu piese elastice.se fură din cota fundației. în faza de execuţie a clădirilor (anii '50 – '60). gaze etc. Executarea defectuoasă a fundațiilor În multe cazuri. dar acestea sunt lucrări complicate şi costisitoare. conductelor de apă. structura de rezistenţă nu a avut de suferit. În acest caz. în timpul executării fundațiilor. În cazul construcțiilor cu suprastructură din beton armat (cadre. se demolează fundația și se toarnă pe poziția corectă. s-au declanşat tasări care nu au fost prevăzute în faza de proiectare datorită normativelor existente la acea vreme. trebuie găsite soluţiile de remediere a degradărilor apărute în timp. Din acest moment. Tasările fiind uniforme. La executarea săpăturilor. Exemple: . s-au produs tasări uniforme de 40 – 50 cm. în afara zonei active a clădirilor. din reducerea evaporării apelor din teren prin construirea de drumuri. structuri compuse etc. în contact cu apa se înmoaie (scade capacitatea portantă şi cresc tasările). parcaje.4. diafragme. capacitatea portantă a fundației nu mai este cea corespunzătoare și sunt periclitate rezistența și stabilitatea de ansamblu ale construcției. atunci excentricitățile sunt de ordinul milimetrilor până la maximum 1 – 2 cm. Pentru a preveni aceste riscuri.) se pot prelua excentricități datorită trasării greșite a axelor de 5 – 10 cm. În timp. ar trebui să se execute o reţea de galerii pe sub construcţii. dacă acestea sunt descoperite la timp. era la mare adâncime. la construcțiile la care suprastructura este realizată din prefabricate de beton armat sau structură din oțel. Datorită acestui fapt.. pot să apară excentricități. 19 . platforme etc. În cazul unor excentricități mari. Reducerea capacităţii portante a terenului prin umezire Pământurile argiloase şi loessurile.se fură din armătură. Exemplu: Oraşul Galaţi este aşezat pe loessuri cu grosime mare. În schimb. În aceste condiţii. datorită pierderilor de apă din instalaţiile tehnico-edilitare. nivelul apei subterane a crescut. CURS 7 5. iar nivelul apei subterane. ajungând în zona activă a fundaţiilor clădirilor. Pentru scăderea din nou a nivelului apelor subterane. se poate să nu se respecte cota de fundare și dimensiunile în plan ale fundației. lipsă de armături.

Consolidarea fundațiilor cu injecții 20 . 6. fie la turnarea betonului se adaugă apă. În cazul clădirilor vecine. vor apărea fisuri la fundațiile vecinului.realizarea de canale pentru instalații tehnico-edilitare etc.consolidarea clădirilor vecine. nu se mai realizează clasa betonului. Dacă nu se iau măsuri de consolidare a terenului de fundare. crăpături și se pot simți vibrații în timpul funcționării metroului (creând disconfort). în funcție și de natura terenului de fundare. . deci: ψ≈ Φ Talpa fundației sub-betonate trebuie să fie mai jos decât talpa subsolurilor nou create cu minim 40 – 50 cm din condiția de refulare a terenului de fundare și datorită unor inundații accidentale. pe tronsoane cu lungimea de cca 1 m. Dacă nu se respectă detaliul alăturat.În multe situații.realizarea de galerii de metrou în apropierea sau sub construcțiile existente. 7. executate în două sau trei faze. în aceste condiții. fundațiile clădirilor din vecinătate se consolidează prin injecții cu diferite soluții bazate. care conduc la înmuierea terenului de fundare și pot da naștere la tasări diferențiate. nu este respectată clasa betonului. . Realizarea de lucrări sub clădirile existente În această categorie intră: . cotele de fundare trebuie să fie la aceeași adâncime față de nivelul terenului. beneficiarul cere proiectantului realizarea unor subsoluri noi la clădirile existente sau mărirea înălțimii subsolurilor existente. Sub-betonarea se poate face din interiorul sau exteriorul clădirii. în timp pot să apară fisuri. pe lapte de ciment și silicat de sodiu. modificând raportul A/C. Amenajări de subsoluri noi la construcții existente În multe cazuri. Înainte de executarea lucrărilor menționate. în general. fie se aduce un beton de clasă inferioară. Rost minim 4 cm tasare antiseismică tg ψ = tg Φ + c/p — se neglijează.

diverşi pomi ornamentali etc. Apa și terenul îngheață. deoarece la presiuni mici apa este incompresibilă. crăpături. Lipsa unor măsuri de precauție la fundarea pe teren acvifer C. rotiri ale fundațiilor și chiar prăbușiri a unor elemente structurale sau nestructurale (pereți portanți. s-a constatat că au apărut fisuri între corpul înalt și cele două laterale. 10. denivelări ale trotuarelor etc. La proiectarea pilelor și culeelor podului. cotele de îngheț variază între 70 și 115 cm. 11. pot să apară tasări diferențiate la fundații. Se măreşte volumul odată cu creşterea acestora. terenul de fundare de sub construcții se înmoaie și apar tasări diferențiate care dau naștere la fisuri. pereți de umplutură etc. de izolare antivibratorie a fundațiilor și mașinilor.). beton simplu de calitate slabă etc. La acest gen de lucrări. Nerespectarea adâncimii de îngheț Toate fundațiile. de la început trebuie găsite soluțiile corecte de fundare. De obicei. 12. Lucrările de consolidare sau refacere în cazul podurilor durează mult timp și necesită costuri foarte mari. rădăcinile copacilor pătrund sub trotuare şi sub fundaţiile clădirilor învecinate. aspectul economic trebuie să fie pe planul doi. Vibrațiile se transmit foarte bine prin terenurile în care nivelul apelor subterane este ridicat. În acelaşi timp.F. conduce la degradări ale fundaţiilor şi construcţiilor. Efectul vibrațiilor Fundațiile clădirilor pot fi afectate de vibrațiile produse de mașini sau de mișcările seismice ale terenului. Din cauza vibrațiilor. crăpături etc. pomii din jurul construcţiilor absorb apa din teren. în timp. Prin măsurători pe reperi. Dintre speciile de arbori şi pomi care pot crea degradări se menţionează: teiul. Miercurea-Ciuc – 115 cm. apar fisuri. s-a constatat că zona centrală sa ridicat cu 7 cm datorită înghețării pământului și a apei în zona unei camere-frig izolate necorespunzător. iar prin topirea lentilelor de gheață. – cameră frigorifică P.8.Î.). crăpături. în timp. se face un calcul hidraulic la care se stabilesc cota de fundare minimă. – pământ înghețat La o construcție realizată sub formă de "T" întors fără rosturi de tasare. în funcție de izobara 0 (teritoriul țării este împărțit în mai multe zone). terenul din jurul fundațiilor pilelor și culeelor de poduri este spălat (erodat) datorită curentului de apă. Exemplu: Timișoara – 70 cm. 21 . salcâmul. de asemenea. trebuie să respecte adâncimea de îngheț. fundaţii din zidărie de cărămidă. fisuri. indiferent de importanța construcțiilor. Întotdeauna la proiectarea construcțiilor trebuie să se țină cont și de procesul tehnologic care urmează să se desfășoare în interiorul construcției. În jurul fundațiilor de mașini și pe talpa acestora sunt prevăzute sisteme de amortizare. În România. care. Plantarea de pomi din jurul construcţiei Plantarea pomilor în jurul construcţiilor care nu au fundaţii corespunzătoare (cotă de fundare necorespunzătoare. 9. fundațiile sunt calculate la solicitări sporite cu coeficienți dinamici și sunt executate din beton armat. Afuierea fundațiilor la pile și culee de poduri În timpul viiturilor mari. luând în considerare afuierea (cota de fundare a unei pile de pod trebuie să intre în teren cât înălțimea maximă a unei viituri).

. sub-betonarea se face în două etape: I – se sapă şi se betonează tronsoane de tip A II – se sapă şi se betonează tronsoane de tip B La clădirile cu încărcări mari. De exemplu. Sub-betonarea fundaţiilor existente din cărămidă sau beton se face în două sau trei etape pe tronsoane cu lungimi de cca 1 m. o clădire de locuit se transformă în depozite.admis tg αa = f(c·b.CURS 8 SOLUŢII DE CONSOLIDARE PENTRU FUNDAŢIILE CONTINUE SUB PEREŢI PORTANŢI Fundaţiile continue sub pereţi portanţi au o axă longitudinală rectilinie. tg α ≥ tg αa . poligonală sau curbă. c·p·t) B2 > B1 Sub-betonarea fundaţiilor Secţiune verticală În acest caz. În cazul fundaţiilor continue sub pereţi portanţi se pot întâlni trei variante de consolidare. Subzidiri (sub-betonări) ale fundaţiilor existente În această categorie de soluţii avem două situaţii: sub-betonarea fundaţiilor din beton şi sub-betonarea fundaţiilor existente din cărămidă. Sub-betonarea fundaţiilor existente din zidărie de cărămidă La foarte multe construcţii vechi. Foarte multe construcţii vechi au fundaţii continue realizate din zidărie de cărămidă sau piatră naturală. pentru preluarea eforturilor de întindere datorate tasărilor diferenţiate se prevăd de obicei pe exteriorul clădirii centuri din beton armat aşezate pe tronsoanele de sub-betonare şi care să conlucreze cu fundaţia veche pe 5 – 10 cm. După 1910-20. în prima fază se sub-betonează tronsoanele de la intersecţia pereţilor portanţi (deoarece acolo sunt concentrări mari de încărcări).subzidiri (sub-betonări). fundaţiile sunt executate din zidărie de cărămidă. . Clasa betonului din sub-betonare este minim C12/15. De obicei. sub-betonarea se poate realiza în trei etape. În cazul acestor fundaţii.supralărgiri ale fundaţiilor existente. majoritatea construcţiilor au fundaţii din beton simplu sau beton armat. Sub-betonarea fundaţiilor se impune în cazul supraetajării construcţiilor sau schimbării destinaţiei acestora.rezemări intermediare din piloţi sau din blocuri de beton armat. 1. 22 . ea se alege în funcţie de agresivitatea apelor subterane şi a terenului de fundare. şi anume: .

execuţia cât mai simplă şi sigură. La clădirile uşoare. sau datorită tasărilor diferenţiate sunt fisuri. iar la clădirile cu încărcări mari centurarea se face pe ambele părţi. tg α ≥ tg αa Când se stabileşte soluţia de proiectare şi consolidare a fundaţiei se au în vedere condiţiile din teren şi întotdeauna se urmăreşte eliminarea cauzelor care au dus la degradarea fundaţiilor. În acest caz. Supralărgiri ale fundaţiilor existente Sunt multe cazuri când fundaţiile clădirilor existente au o cotă de fundare corespunzătoare. 23 . este mai economic să centurăm fundaţiile la nivelul tălpii sau cel puţin la nivelul cotei de îngheţ. crăpături şi chiar dislocări.În cazuri deosebite (cu încărcări mari) carcasa de armătură din centură se ancorează de fundaţia existentă. centurarea fundaţiilor se poate face pe o singură parte (asimetric). Armare centuri la nivelul pardoselii parterului şi la nivelul suprateran de pe acelaşi perete 2. dar capacitatea portantă a terenului este depăşită.

iar în faza a treia se realizează consolele sau grinzile de beton armat care fac legătura cu fundaţiile existente. în faza a doua se introduce carcasa de armătură şi se toarnă beton. în funcţie de situaţia din amplasament. 24 . de obicei piloţii sunt prefabricaţi din tuburi de beton armat executaţi din tronsoane cu lungimea de 1 m. I.3. Aceste soluţii au fost mult utilizate şi sunt folosite în Franţa. În prima fază. Piloţii. pot fi dispuşi pe o singură parte a fundaţiei sau pe ambele părţi. Consolidarea fundaţiilor cu piloţi prefabricaţi dispuşi pe ambele părţi ale fundaţiei Distanţa l dintre grupurile de piloţi se stabileşte în funcţie de încărcările de la suprastructură şi capacitatea portantă a piloţilor. Legătura dintre cele două blocuri se poate face cu grindă din beton armat sau metalică (profil metalic) la nivelul tălpii fundaţiei existente sau în apropierea cotei trotuarului. Piloţii se introduc în teren prin presare cu utilaje speciale de mici dimensiuni care pot să încapă şi în subsolul construcţiilor. Realizarea de reazeme intermediare din piloţi armaţi Aceste soluţii se folosesc în special la clădirile vechi cu încărcări foarte mari. se introduc prin presare tronsoane de piloţi (tuburi din beton armat). Consolidarea fundaţiilor cu piloţi prefabricaţi dispuşi pe o singură parte a fundaţiei II. Această soluţie este folosită des în Italia la consolidarea fundaţiilor clădirilor vechi. O variantă simplificată este dacă în locul piloţilor se folosesc blocuri din beton simplu sau beton armat.

în mod obligatoriu este necesară cămăşuirea cuzinetului ca în figura alăturată pentru a se realiza legătura dintre stâlp şi fundaţie în vederea transmiterii corecte a încărcărilor de la suprastructură la infrastructură.CURS 9 SOLUŢII DE CONSOLIDARE A FUNDAŢIILOR SUB STÂLPI În principiu. Consolidarea prin cămăşuire sau cimentare. corpul fundaţiei fie este fisurat. În aceste variante. se pot face şi conectori între blocul de fundaţie şi armăturile de consolidare. iar fisurile din corpul fundaţiei se consolidează prin injectare. Această situaţie se poate întâlni la clădirile din industria chimică. fundaţiile clădirilor existente s-au degradat în timp datorită agresivităţii apelor subterane şi a terenului. Consolidarea prin supralărgire 3. în cazul construcţiilor care adăpostesc tipografii etc. Subzidiri sau sub-betonări 1. În cazul în care este necesară consolidarea stâlpilor de la suprastructură. datorită unor explozii sau cutremure. O altă cauză o poate constitui supraetajarea clădirilor existente sau schimbarea destinaţiei acestora. încărcările pe fundaţii cresc şi capacitatea portantă a acestora devine insuficientă. iar fundaţiile clădirii existente nu trebuie consolidate. se pot întâlni următoarele variante: 1. Consolidarea prin cămăşuire sau cimentare În multe situaţii. Conectorii se pot realiza la fiecare treaptă şi chiar la nivelul cuzinetului. fie este degradat într-o proporţie foarte mare. În funcţie de încărcările suplimentare aduse pe fundaţii. 25 . 2. se realizează cămăşuirea pe exterior a fundaţiei. Sunt situaţii când în urma unor explozii sau agresivităţii apelor subterane şi a terenului. În aceste situaţii.

fie datorită creşterii încărcărilor la nivelul fundaţiilor. clasa betonului) Pentru sub-betonarea fundaţiilor. iar în a doua fază se realizează consolidarea pe celelalte două laturi.2. Atât fundaţia. este necesar să se descarce stâlpul. pe cealaltă jumătate. 26 . iar în faza a II-a. consolidarea se face pe două laturi. Consolidarea prin supralărgirea tălpii fundaţiei În cazul unor încărcări noi mari venite de la suprastructură este necesar să se realizeze o conlucrare mai bună între zona consolidată a fundaţiei şi a terenului de fundare. Tehnologic. în funcţie de situaţie. sunt situaţii când se impune supralărgirea fundaţiilor existente fie datorită degradării lor. Subzidirea fundaţiilor stâlpilor Se face când este necesară mărirea suprafeţei fundaţiei. cât şi stâlpul. port. deci mărirea capacităţii portante a fundaţiei.. Supralărgiri ale fundaţiilor în cazul pilaştrilor (stâlpilor) din zidărie de cărămidă În cazul construcţiilor vechi din zidărie de cărămidă. Dimensiunile fundaţiei finale sunt mai mari decât dimensiunile fundaţiei consolidate. Clasa de beton şi tipul de ciment de la sub-betonare se alege în funcţie de agresivitatea apelor subterane sau a terenului. 3. iar barele orizontale de minim Ø8 mm. realizându-se sprijiniri de la parter sau subsol. Sub-betonarea se poate face în două sau trei faze: în faza I pe 1/3 sau 1/4 sau 1/2 din fundaţie. ter. nu au nevoie de consolidare. H1 min = 30 cm tg α ≥ tg αadmis tg αadmis = f (cap. Barele verticale trebuie să fie minim Ø10 mm. prima fază numai faza de sub-betonare.

diafragmele în suprastructură se introduc atunci când apar forţe seismice mari şi structura existentă în cadre nu poate să le preia. problema nu este rezolvată corect. Stâlpii cadrelor existente au devenit bulbi ai diafragmelor noi pentru consolidare. 27 .În cazul consolidării suprastructurii construcţiei prin introducere de diafragme de beton armat. Între fundaţiile diafragmelor şi fundaţiile stâlpilor trebuie realizate legături prin conectori (ancore chimice) sau prin sub-betonare a fundaţiilor existente. Introducerea de diafragme pentru consolidare într-o structură existentă în cadre. forţele axiale rămân cam aceleaşi. structura devine o structură mixtă cadrediafragme. De obicei. aceasta trebuie să aibă fundaţii proprii noi. Dacă nu se realizează aceste legături la nivelul fundaţiilor vechi şi noi. conduce la descărcarea stâlpilor până la 70 – 80% din momentele pe care le preluau fără diafragme.

s-a turnat radierul nou peste cel existent. S-au executat găuri în radierul vechi. încărcările la suprastructură cresc şi fundaţiile pe piloţi existente nu mai au capacitatea portantă corespunzătoare preluării noilor încărcări. Consolidarea unui radier folosind piloţi turnaţi la faţa locului Pentru realizarea piloţilor noi.CURS 10 SOLUŢII DE CONSOLIDARE A FUNDAŢIILOR PE PILOŢI În multe cazuri. Secţiune verticală consolidare fundaţie pe piloţi Secţiune orizontală consolidare fundaţie pe piloţi Piloţii pentru consolidare de obicei se realizează la faţa locului. Nu se folosesc piloţi prefabricaţi introduşi prin vibrare sau şocuri deoarece pot să afecteze clădirile din vecinătate sau fundaţia clădirii ce urmează a se consolida. Se menţionează că radierul vechi a fost fundat direct (nu pe piloţi). În funcţie de încărcări. 28 . după care s-au forat piloţii. radierul vechi poate fi luat în considerare sau poate fi neglijat. s-au armat şi betonat. folosind diferite tehnologii de turnare cu tub de protecţie sau utilizarea noroiului bentonitic. radierul existent a fost perforat în zona piloţilor.

Muzeul Banatului. formând în final zone compacte şi impermeabile. piloţii au putrezit şi sub pereţii portanţi au rămas goluri care au dat naştere la tasări. vârf perforat (lance) Secţiune verticală . În această situaţie se recurge la consolidarea terenului de fundare. Soluţiile injectate pătrund în porii terenului de fundare. datorită variaţiei nivelului apelor subterane. La construcţii vechi. P100-1/2006. Consolidarea terenului şi a fundaţiei în acest caz se face tot prin injecţii. Injecţiile în terenul de fundare sunt foarte eficiente în cazul pământurilor necoezive şi în cele semicoezive (prafuri nisipoase. în special cu lapte de ciment şi bentonită. cu fundaţii din cărămidă. prafuri argiloase). la distanţă de cca 2 m.consolidarea terenului de fundare În prima fază se execută injecţiile de tip  lângă fundaţie pe direcţia verticală. Vedere în plan . Opera Română din Timişoara. Nu dau rezultate bune injecţiile în terenuri argiloase. 29 .5 m în zona acestuia. în anumite condiţii controlate putându-se obţine rezultate corespunzătoare. Injecţiile contribuie atât la mărirea capacităţii portante a terenului. fisuri şi crăpături în pereţii portanţi.CONSOLIDAREA TERENULUI DE FUNDARE Există situaţii când fundaţiile existente se află într-o stare foarte bună.poziţionare injectoare Calculul consolidării fundaţiilor existente şi a terenului de fundare se face conform normativelor actuale în vigoare P112/2004. Castelul Huniazilor. Se pot folosi pentru injectare tuburi din material plastic perforate parţial şi prevăzute cu manşete din cauciuc care rămân pierdute în teren sau se pot folosi tuburi metalice cu diametrul de 1 – 2 ţoli. cât şi la impermeabilizarea acestuia. injecţiile de tip  înclinate şi decalate faţă de tipul  (intercalate). în timp. Injecţiile se realizează de obicei din lapte de ciment la care se mai adaugă silicat de sodiu. acestea produc fracturarea terenurilor argiloase. ascuţite la vârf şi perforate pe lungimi de 1 – 1. De exemplu. Totuşi. de obicei prin injecţii cu diferite soluţii. aşezate pe grătare şi piloţi din lemn. iar în faza a II-a. la ora actuală s-au dezvoltat tehnologii care realizează injecţiile soluţiilor la presiuni de 2-3 atmosfere sau mai mari. legând particulele de fază solidă. dar capacitatea portantă a acestora nu pot prelua noile încărcări. Aceste tuburi se introduc în teren prin batere sau vibrare după care se injectează o soluţie de lapte de ciment sau silicat de sodiu (sticlă solubilă).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful