Revista NaŢională de Vânătoare şi Pescuit Sportiv

Vânătorul şi Pescarul Român

Nr. 10/OCTOMBRIE 2012

Campioanã Mondialã!

România,

www.agvps.ro

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România

Revista NaŢională de Vânătoare şi Pescuit Sportiv

Vânătorul şi Pescarul Român

Nr. 10/OCTOMBRIE 2012

Sumar
Congresul AGVPS, 27 septembrie 2012, Constanţa …… 3 Finala câinilor pontatori • Finala câinilor hărţuitori • Finala naţională de tir vânătoresc …………… 16

Campioanã Mondialã!

România,

CULTURĂ VÂNĂTOREASCĂ Mitică GEORGESCU Comportamentul râsului ………. 22 Felix Bogdan DRAGOMIR Estroza la căprior• O apariţie demnă de salutat ………. 29, 30 CHINOLOGIE VÂNĂTOREASCĂ Alexandru CODRIN Antrenamentul delicat …….. 28 ÎNSEMNĂRI DE SEZON MAC Fascinaţia atrapelor…………..….. 20 Maria SĂVULESCU Câteva clipe ………….. 25 Claudiu OPRESCU Nesfârşita suferinţă a naturii ………..17 TIR ŞI BALISTICĂ Matei TĂLPEANU Efecte benefice ale frânei de gură asupra tirului cu glonţ ………….. 26 PESCUIT SPORTIV Mugurel IONESCU România, aur pe naţiuni, aur şi argint la individual! • Competiţia pas cu pas • Omologarea rezultatelor oficiale şi Festivitatea de premiere …………….. 8, 10, 14 MAC Metodă pentru ciortani ……………….. 31 Reţeta • Ce putem vâna •Rebus • Solunar …… 21, 23, 34

www.agvps.ro

Fondată în anul 1919 Serie nouă Anul MMXII nr. 10 / 2012 Redacţia şi administraţia: Bucureşti – Calea Moşilor 128 Sector 2, Cod 020882, Tel : 021 313 33 63 E mail: revistavpr@yahoo.com Consiliul ştiinţific Acad. dr. Dan Munteanu Acad. dr. Atilla Kelemen Dr. ing. Nicolae Goicea Dr. ing. Vladimir Talpeş Colectivul de redacţie Dr. ing. Neculai Şelaru - director general Prof. Bianca Botezat – redactor revistă Arh. Mugurel Ionescu – redactor Pictor Dragoş Botezat – machetare şi prelucrare foto Ing. Mariana Cristache– difuzare

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi, de preferinţă, în format digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor şi nu reflectă în mod necesar opinia redacţiei. Reproducerea oricărui material, fără acordul redacţiei este interzisă. ISSN 1582 – 9650

Foto coperta 1: Mugurel Ionescu

Membrii Consiliului AGVPS din România şi judeţele pe care le reprezintă Preşedinte : Mugur Constantin Isărescu , Director general: Neculai Şelaru, Vicepreşedinte: Vicepreşedinte Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureş), Vicepreşedinte: Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi), Membri : Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Filip Georgescu (Argeş, Teleorman), Gabriel Surdu (Bacău, Iaşi, Vaslui), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoşani, Neamţ, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galaţi, Vrancea), Ion Vasilescu (Bucureşti), Florică Stan (Buzău, Dâmboviţa, Prahova), Ilie Sârbu (Caraş Severin, Timiş), Valentin Jerca (Călăraşi, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duţă (Gorj, Mehedinţi), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov)

Congresul AGVPS
27 septembrie 2012, Constanţa

Î

n această toamnă, în perioada 26 - 27 septembrie, pe malul Mării Negre, ne-am reîntâlnit cu plăcerile şi emoţiile pe care le provoacă tradiţiile vânătorii şi pescuitului sportiv. Suita de manifestări cinegetice, împletită armonios cu evenimentul halieutic care a marcat lumea pescarilor sportivi din acest an – Campionatul Mondial de Pescuit la Crap – a debutat cu inaugurarea unui târg şi a unei expoziţii de vânătoare, urmate de Congresul AGVPS din România şi încheiate cu sărbătoarea dedicată Zilei Vânărilor şi Pescarilor din România, iar în cadrul acesteia, cu festivitatea premierii finaliştilor la tir vânătoresc, câini de aret, câini hărţuitori şi „ceaune”. Manifestarea a reunit cei mai de seamă reprezentanţi ai lumii vânătoreşti şi halieutice din toată ţara, personalităţi din breasla noastră şi oficiali locali şi de la centru, care s-au remarcat prin luările de cuvânt pertinente şi poziţiile favorabile activităţilor comune, desfăşurate în interesul membrilor acestor asociaţii, faunei cinegetice şi piscicole, mediului acesteia de viaţă şi societăţii româneşti până la urmă. Din partea FACE a fost prezent dl. Yves Lecocq, iar din partea FIPS dl. Ferenc Szalay. Au mai fost alături de noi, pe tot parcursul acestor manifestări, delegaţii din Republica Moldova, Albania şi Bulgaria. În cadrul ordinii de zi a Congresului a fost prezentat un raport succint, dar cuprinzător, al activităţii desfăşurate de conducerea AGVPS în ultimul an, au fost amintite obiectivele prioritare ale acestei

asociaţii, a fost ratificat bugetul pe 2012 etc. Cu acest prilej au fost prezentate aspecte legate de gestionarea fondurilor cinegetice proaspăt preluate, de economie, de legislaţie, de organizarea asociaţiilor vânătoreşti, nefiind uitate valorile şi comunicarea, laturi ale activităţii care trebuie avute în vedere şi promovate mai bine în viitor. Propuneri importante, emanate de la distinşi vorbitori, au subliniat necesitatea unanim împărtăşită a stabilizării cadrului legislativ actual, dar şi a unităţii noastre, precum şi necesitatea solidarităţii cu toţi ceilalţi utilizatori ai mediului natural. Şedinţa a fost condusă de dl. vicepreşedinte Florin Iordache, care a dat pe rând cuvântul invitaţilor şi participanţilor care au dorit să-şi exprime puncte de vedere de interes general. Aflat în prezidiu, dl. Yves Lecocq – reprezentantul FACE - a transmis mesajul său membrilor şi invitaţilor la Congres: „Cu multă plăcere am acceptat invitaţia de a participa la Congresul dvs. şi de a reprezenta FACE. Iubesc mult ţara dvs. şi oamenii ei, am vizitat deja de 6 ori România şi asociaţia dvs. care este membră FACE din anul 2000. Dragi prieteni, faceţi parte din marea comunitate de 7 milioane de vânători europeni din cadrul FACE. Poziţia României tocmai a fost întărită prin alegerea, acum 2 săptămâni la Bruxelles, a lui dr. Atilla Kelemen în calitate de vicepreşedinte pentru regiu-

nea de S-E. Mă bucur de prezenţa reprezentanţilor asociaţiei de vânătoare din Bulgaria şi a încă 2 membri ai FACE – Moldova şi Albania. În numele FACE şi a membrilor din 37 de ţări europene vă aduc mesajul de solidaritate şi vă urez un bun Congres!” Dl. Ferenc Szalay – vicepreşedinte CIPS şi vicepreşedinte FIPS – a mulţumit la rândul său pentru onoarea de a fi fost invitat să ia parte la congres şi s-a adresat participanţilor cu următorul mesaj: „Mai întâi doresc să salut Congresul

Vânătorul și Pescarul Român

3|

dvs. în numele CIPS, Confederaţiei Internaţionale de Pescuit Sportiv, şi FIPSed, Federaţia de apă dulce. CIPS, după cum ştiţi, este organizaţia mondială a sportului nostru, pescuitul sportiv. Ea regrupează 118 federaţii naţionale reprezentative din 78 de ţări – printre ele Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, care se numără printre cei mai vechi membri ai organizaţiei noastre. CIPS organizează viaţa pescuitului sportiv internaţional, organizează întâlnirile internaţionale şi prin intermediul FIPS campionatele mondiale şi zonale pentru diferite discipline şi reprezintă la nivel internaţional interesele pescuitului sportiv din prezent şi viitor. Aş dori să profit de această ocazie, forumul congresului AGVPSR, pentru a vă mulţumi pentru contribuţia dvs., pentru participarea dvs. activă în viaţa CIPS şi pentru a vă ura multe succese ulterioare. Aş dori de asemenea să vă mulţumesc pentru organizarea acestui frumos şi mare campionat de pescuit la crap şi sper că numeroase alte campionate se vor ţine în România. Aş dori de asemenea să vă salut în numele Federaţiei Europene a Pescuitului, EAF, al cărei membru nu sunteţi încă, dar tocmai am auzit de la responsabilii Asociaţiei dvs. că aceasta intenţioneze să devină în curând membru. EAF este organizaţia europeană a pescuitului, pescuitului recreativ-sportiv

pescuitul. Pe de altă parte pentru că avem probleme comune, deci soluţia presupune cooperarea federaţiilor europene ale pescuitului – privind mediu, poluarea, cormoranii, etc. Şi în al treilea rând pentru că şi pescuitul se internaţionalizează şi noi pescarii trebuie şi putem să cooperăm aşa cum o arată şi exemplul federaţiei europene. Vă urez deci succes deplin la lucrările Congresului şi evident succes deplin în activităţile Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România.” Dr. Tudor Colac - secretar al SVPM – s-a adresat, la rândul său, oficialităţilor şi delegaţiilor asociaţiilor, precizând că „pentru prima dată de la înfiinţarea SVPM, în anul 1875, angajaţii societăţii pe care o reprezint au avut ocazia să urmeze un stagiu de specializare în cadrul Facultăţii de Silvicultură de la Suceava.” „În anul 2012 am avut mai multe întâlniri de lucru, partide de vânătoare etc., cu colegii din AGVPS şi sunt împuternicit din partea Consiliului SVP Moldova să înmânez Icoana Sf. Eustaţiu dlui dir. gen. Neculai Şelaru. Noi am înmânat anul trecut dlui dr. ing. N. Şelaru şi „Ordinul Sf. Eustaţiu”, care este primul acordat de SVPM”. Propune să se accepte ca „Ordinul Sf. Eustaţiu” să fie un ordin (distincţie) comun al AGVPS şi al SVPM şi să fie însoţit, în viitor, de un premiu de 1000 Euro. În continuare, oferă diplome. Prima diplomă este înmânată d-lui dr.ing. Neculai Şelaru pentru activitatea desfăşurată în interes comun. Apoi înmânează diplome dlor dr.ing. Nicolae Goicea, dr.ing. Vladimir Talpeş, ing. Laurenţiu Radu. În cuvântarea sa, secretarul general al Asociaţiei Vânătorilor din Albania, Themi Peri, a mulţumit pentru oportunitatea participării la Congres şi a insistat pentru vizitarea asociaţiei din Albania de către o delegaţie a AGVPS din România.

în întregul său. Actualmente aceasta are 11 membri ai Europei începând de la Franţa până la Polonia. EAF are mai ales membri ai federaţiilor ţărilor Uniunii Europene, dar are şi membri din afara ţărilor UE. Şi acest lucru este foarte important. Pe de o parte pentru că suntem, inclusiv România, membri ai Uniunii, deci va trebui să armonizăm şi

Salutul vânătorilor şi pescarilor din Bulgaria şi urări de succes Congresului au fost transmise şi de preşedintele asociaţiei locale din Dobrici – Bulgaria. În continuare, dl. Adrian Vasilescu prezintă mesajul d-lui Preşedinte Mugur Isărescu, care regretă că din motive obiective nu poate fi prezent la lucrările Congresului şi la manifestările organizate de AGVPS. „Dragi colegi, Regret că îmi este imposibil să fiu astăzi la Marea Neagră, împreună cu dumneavoastră, la lucrările Congresului şi la manifestările organizate de AGVPSR. Fiindcă astăzi, în ziua deschiderii Congresului, la Banca Naţională se desfăşoară lucrările Consiliului de Administraţie pe teme de politică monetară. Precizez că încă din primăvara acestui an au fost stabilite şedinţele de politică monetară până în primăvara anului viitor. Data şedinţei de astăzi – 27 septembrie 2012 – a fost comunicată public încă din 8 mai 2012 şi o schimbare nu este posibilă. Sunt aşadar obligat să mă adresez actualului Congres doar cu un mesaj. Vă asigur că sunt onorat să adresez un călduros mesaj comunităţii vânătorilor şi pescarilor sportivi din România, cu ocazia Congresului AGVPSR şi a manifestărilor legate de vânătoare şi de pescuit din aceste zile de sfârşit de septembrie 2012. Au trecut aproape şapte ani din 2006, când am avut plăcuta ocazie să mă adresez pentru prima dată reprezentanţilor comunităţii vânătorilor şi pescarilor sportivi, în cadrul Congresului de la Braşov. Atunci mi-aţi încredinţat mandatul de preşedinte al AGVPSR. În anii care au trecut, sper că am reuşit să vă conving că eu văd în vânătoare şi pescuit – dincolo de plăceri, de patimi, de orgolii – o motivaţie ecologică şi economică. Şi un scop raţional: menţinerea echilibrului în natură. Consider că acest Congres, reunind reprezentanţii celor ce practică acest sport pe care îmi place să-l numesc cavaleresc, are o mare însemnătate pentru gestionarea corectă şi durabilă a unui preţios activ – natura ţării. Începând de anul trecut, am fost obligaţi de împrejurări să întreprindem o serie de demersuri pentru soluţionarea favorabilă a intereselor asociaţiilor de vânători şi de pescari sportivi afiliate. Este meritul AGVPSR că a depus eforturi pentru o mai bună legiferare a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului. A fost astfel posibil, prin acţiuni conjugate, consecvente şi legale, să fie salvată actuala formă de organizare a vânătorilor şi pescarilor sportivi din România. Cum însă acest proces nu s-a încheiat, este datoria noastră, a tuturor, de a-l desăvârşi continuând să acţionăm pentru o reglementare riguroasă, care să confere durabilitate vânătorii şi pescuitului. Pentru că dincolo de onoare, dincolo de respon-

|4

Vânătorul și Pescarul Român

sabilitatea noastră morală, este nevoie de reglementări bune, care să prevadă atât obligaţiile noastre, cât şi drepturile noastre. Actualul cadru legal nu doar că nu este ideal, dar nu este nici finalizat. Consider că este nevoie de o analiză aprofundată şi detaliată a ceea ce avem, pentru o mai bună activitate în cadrul legal existent. Pentru că înainte de îmbunătăţirea cadrului legislativ actual, important este să consolidăm şi să valorificăm mai bine ce avem, întărind statutul juridic al asociaţiilor locale, care au titluri de proprietate asupra terenurilor de vânătoare şi de pescuit şi care, totodată, deţin mijloace pentru finanţarea activităţii generale a AGVPSR. Şi, mai cu seamă, asigurând condiţiile optime pentru o mai bună colaborare a asociaţiilor cu organismele statului. Vă amintesc că am propus, în urmă cu un an, să formăm un grup de lucru care să desăvârşească întregul cadru de activitate, să traseze viziunea strategică pentru viitor, să schiţeze norme adecvate. Cu alte cuvinte, să fundamentăm o strategie pentru următorii 15-20 de ani. Este timpul şi locul, în cadrul actualului Congres, să fie analizaţi paşii care au fost deja făcuţi în această direcţie. Şi, desigur, să fie trasaţi paşii ce urmează să fie făcuţi în viitorul apropiat. E un lucru bun că au început deja să funcţioneze comisiile de propuneri şi că a fost constituită comisia de strategie, care va elabora proiectul acestui program. Procesul este însă întârziat. Sigur, dacă vrem să găsim motive obiective… le vom găsi. Să vedem însă, cu obiectivitate, care este realitatea. Dacă, în mare, atribuirea fondurilor de vânătoare s-a încheiat, în privinţa fondurilor de pescuit sunt încă multe confuzii în actele normative, îndeosebi între noţiunile de atribuire şi de concesiune, fapt ce a determinat amânarea definitivării statutului juridic al asociaţiilor locale. Acest motiv este într-adevăr obiectiv şi iată că una dintre comisiile de propuneri, cea juridică, nu a putut încheia raportul de modificare a statutului. Sunt însă şanse ca încă în acest an să se ajungă la stabilirea regulilor de contractare pe zece ani a fondurilor de vânătoare şi de pescuit. În acest context, va fi posibil ca la Congresul de anul viitor, ce va fi organizat probabil la începutul verii, comisia de strategie să-şi prezinte proiectul de program. Viitorul raporturilor interne din cadrul comunităţii vânătorilor şi pescarilor sportivi va cunoaşte astfel schimbări semnificative. Este astfel posibil ca, începând de anul viitor, să avem o viziune strategică durabilă, condiţie esenţială pentru un management

modern atât la nivelul structurii centrale, cât şi la nivelul asociaţiilor. Atunci abia va fi posibil un management cinegetic şi piscicol performant, bazat pe o strategie pe termen lung. Îmi exprim convingerea că, bazându-ne pe participarea dumneavoastră activă, cu idei, cu propuneri, cu opinii critice, începând cu dezbaterile din actualul Congres, vom reuşi să ducem lucrurile la bun sfârşit. Reafirmându-mi regretul că nu pot să fiu astăzi împreună cu dumneavoastră, urez succes lucrărilor Congresului AGVPSR şi manifestărilor din aceste zile, între care deschiderea Expoziţiei de Vânătoare, a Târgului de Vânătoare şi Pescuit, festivităţilor ocazionate de Ziua Vânătorilor din România şi, nu în ultimul rând, competiţiilor ocazionate de Campionatul Mondial de Pescuit la Crap şi de Campionatele Naţionale de Tir vânătoresc și Chinologie vânătorească. Sunt convins că toate aceste manifestări vor contribui la creşterea prestigiului comunităţii vânătorilor şi pescarilor sportivi din România”. A urmat la cuvânt dl. Dorin Calciu – director al AJVPS Hunedoara, care aduce în prim plan dezastrul care a cuprins apele de munte. O problemă deosebit de gravă care se întâmplă cu fondurile piscicole (80 000 km de ape de munte şi peste 500 ha de lacuri montane) care, după 65 de ani de gestionare corectă de către asociaţiile afiliate la AGVPS şi după ce au fost construite păstrăvării, instalaţii, sunt lăsate pe mâna oricui, mai ales a braconierilor, iar peste 1500 de membri pescari ai apelor de munte sunt desconsideraţi şi transformaţi în masă de nervi folosită împotriva propriilor interese. Dl. Calciu face apel la ANPA pentru oprirea „devalizării” apelor de munte, îndemnând conducerea acestei autorităţi să nu mai evite specialiştii în domeniu, chiar dacă aceştia sunt ai AGVPS. Dl. Ştefan Stoica – director al AJVPS Tulcea, informează participanţii la Congres despre plângerile penale depuse de conducerea executivă la Parchetul de pe lângă ÎCCJ prin care un număr considerabil de asociaţii a sesizat faptele grave care pun în evidenţă modul nelegal şi discreţionar de aplicare a prevederilor din Legile care reglementează vânătoarea şi pescuitul sportiv, de către reprezentanţii legali ai autorităţilor Statului român. Prezintă succint situaţia cu care se confruntă membrii vânători din cadrul AJVPS Tulcea cărora le este încălcat un drept prevăzut de lege, şi anume încredinţarea prin atribuire

directă a nouă fonduri cinegetice în RBDD Tulcea, în ciuda calităţii recunoscute de gestionar consacrat. În acelaşi timp, un număr de alte patru asociaţii gestionează cu contracte legale şase fonduri cinegetice în RBDD. În calitate de inginer silvic, cunoaşte realităţile Deltei şi mărturiseşte că niciodată în cei 35 de ani de experienţă situaţia agresiunilor asupra acestui ecosistem deltaic nu a fost atât de gravă. Ca dovadă, poate demonstra, cu documente, că ARBDD Tulcea nu reuşeşte să monitorizeze nici zonele protejate şi nici zonele tampon din cadrul RDBB, care reprezintă peste 65% din suprafaţa Deltei, iar în cadrul instituţiei amintite precum şi al Institutului Naţional de Cercetare Delta Dunării nu există nici un specialist cu studii superioare silvo-cinegetice, această realitate justificând lipsa de comunicare constructivă în ceea ce priveşte aplicarea unui management cinegetic în interesul acelor entităţi juridice şi în principal al ecosistemului deltaic. Încheie rugând participanţii să transmită celor pe care îi reprezintă că reprezentăm o forţă, că susţinem cu fonduri participative private un parteneriat important public-privat şi că putem avea iniţiative legislative privind amendarea legilor care reglementează vânătoarea şi pescuitul, bineînţeles dacă vom dovedi unitate şi interes în acelaşi sens. Dl. Traian Oprea – reprezentant al AJVPS Timiş, este de părere că doar prin unitate se poate apăra ceea ce s-a construit cu munca şi banii asociaţiilor. Susţine modificarea Legii nr. 407/2006, fiindcă sunt tot mai mulţi mistreţi în zona de câmpie care produc daune. Dl. Ion Angelescu – din partea AJVPS Buzău, ia cuvântul şi îşi face o autobiografie succintă. La 83 de ani, ţine o lecţie de morală şi crede că Legii nr. 407/2006 şi Legii nr. 295/2004 le sunt necesare două amendamente. În primul rând trebuie oprită primirea oamenilor fără educaţie în asociaţiile de vânători, fiindcă aceştia nu fac vânătoare ci distrug fauna sălbatică. Ori vânătorii trebuie să fie în totalitate oameni cu calităţi morale. În privinţa fondurilor de vânătoare, aceasta fiind cea de-a doua obiecţie la lege, dl. Angelescu aminteşte că la ora actuală nu mai putem să ne apărăm interesele. Aşadar legea trebuie să fie modificată, în mod special pentru asociaţiile care au fonduri de munte. Dl. Eusebiu Martiniuc – director al AJVPS Vrancea, readuce în discuţie problema poligoanelor de tir ale asociaţiilor afiliate, care încep să dispară din cauza legislaţiei actuale. Menţinerea dar şi înfiinţarea de noi poligoane este impusă nu numai de necesitatea pregătirii permanente a vânătorilor pentru antrenament, dar şi pentru asig-

Vânătorul și Pescarul Român

5|

urarea condiţiilor obligatorii de pregătire a viitorilor vânători. Este de părere că Legea nr. 295/2004 şi normele metodologice de aplicare trebuie completate cu un capitol special privind înfiinţarea şi funcţionarea poligoanelor de tir pentru vânători, diferite de cele pentru tragere cu arme de tip militar şi mult mai simple. Dl. Teodor Bentu – vicepreşedinte AGVPS, propune ca această pasiune pentru vânătoare să reunească şi pasiunea pentru pescuit, iar pescuitul sportiv să fie sărbătorit şi el pe data de 20 septembrie. Astfel Ziua vânătorilor ar deveni şi Ziua pescarilor. O altă propunere pe care o adresează este ca unii membri pescari să fie propuşi să participe la congrese doar din partea pescarilor. Dl. Dorel Lazu – director al APS Timişoara, prezintă situaţia pescuitului din judeţul Timiş şi din ţară, considerând că protecţia şi partea comercială sunt două noţiuni care nu pot coexista atunci când vine vorba de exploatarea unor bazine piscicole. Dl. Paul Tunschi – preşedinte al AJVPS Constanţa, ridică problema combaterii braconajului şi spune că este bine ca toţi vânătorii să rămână în asociaţii. Mai apreciază că există un vid legislativ, referitor la paznicii de vânătoare care sunt cercetaţi penal pentru împuşcarea câinilor hoinari, ceea ce îi conduce la evitarea împuşcării acestora, fapt deosebit de grav având în vedere că un câine sălbăticit este mult mai păgubitor decât un lup. Şi problema pescuitului în Constanţa este delicată pentru că pentru orice pescar trebuie să se obţină aviz de

la poliţia de frontieră. De când AJVPS Constanţa nu mai gestionează pescuitul în Marea Neagră se braconează până şi cu ajutorul cuştilor peşte de orice mărime. Dl. Adrian Vasilescu, consilierul d-lui Preşedinte Mugur Isărescu, îşi exprimă convingerea că problemele ridicate de cei care au luat cuvântul sunt stringente şi niciodată nu au fost mai bine prezentate ca la aceste lucrări. M e nţ i o n e a z ă că noţiunea de „reglementare” s-a repetat obsesiv. S-a formulat ideea că ne-am pierdut moralitatea şi trebuie abordată o reglementare mai bună. Iar lângă o reglementare bună mai trebuie să punem şi educaţia. Dl . Neculai Şelaru – director general al AGVPS, reia o susţinere mai veche, apreciind că trăim şi ne desfăşurăm activitatea într-o societate cu un cadru legislativ confuz şi instabil, datorat repetatelor modificări nejustificate ale legilor. În continuare, Domnia Sa arată că: „În ciuda acestor condiţii legislative, am reuşit să soluţionăm, cât de cât favorabil asociaţiilor afiliate, problema recontractării gestionării fondurilor cinegetice. Dar nu pentru toate fondurile şi nu definitiv. Mai sunt încă fonduri cinegetice a căror atribuire este contestată. Dar, în mare, situaţia

zilele Vânătorului

gestionării fondurilor cinegetice este depăşită. În domeniul pescuitului recreativ problemele sunt însă total nesoluţionate. Aşa cum bine a ridicat problema gestionării populaţiei salmonicole dl. Calciu. Ambii administratori ai statului de drept şi delegat, adică ANPA şi RNP, sunt vinovaţi de dezastrul din apele de munte. Va trebui să reluăm aproape de la zero, eventuala recontractare a folosinţei salmonicole, precum în anul 1948. Revenind la cadrul legislativ, recunoaştem că nu legile sunt cele mai rele. Sunt confuze, interpretative şi necorelate, dar sunt legi acceptabile şi trebuie respectate. Nici nu poate fi vorba de o eventuală modificare a lor în perioada acestui Parlament. Din contră, trebuie susţinută stabilitatea lor. În curând trebuie să participăm, ca invitaţi, în Comisia de agricultură, la o nouă iniţiativă legislativă de modificare a legii, prin care se susţine dispariţia noţiunii de „gestionar consacrat”. Este o iniţiativă agresivă şi interesată a deputatului Tinel Gheorghe, cu amendamente din partea MMP, susţinute de parlamentarii colegi de-ai lui de partid. Este motivul pentru care susţin că trebuie să abandonăm momentan ideea de a modifica legea şi să susţinem stabilitatea ei. Ordinele, în aplicarea legii, sunt cele mai proaste. Sunt stufoase, interpretative şi interesate. Sunt gândite în aşa fel încât să prindă, când vor administratorii, gestionarii pe picior greşit. De aceea, pe noi trebuie să ne preocupe acum modificarea în bine a ordinelor şi instrucţiunilor subsidiare legii, nu ale legii. După două discuţii purtate, împreună cu dl vicepreşedinte Iordache, la nivelul conducerilor MMP şi MADR, cred că este posibil acest lucru. Miniştrii sunt bine intenţionaţi, dar, din păcate, ne lovim de angajaţii interesaţi

Campingul Holiday din Mamaia-locul de desfășurare al festivalului zilei vânătorilor.

Maestrul în arta culinară Ștefan Bercea îl felicită pe Feri Farstak (reprezentant AJVPS Caraș Severin)proba ceaune

|6

Vânătorul și Pescarul Român

ai acestor instituţii, preluaţi dintr-o guvernare în alta. Noi am păstrat specialiştii în funcţii. Am lucrat cu unii colegi din anul 1974, apoi cu alţii din anul 1982 şi 1989. Sunt unii mai nou veniţi în rândurile noastre, dar majoritatea dintre aceştia sunt profesionişti. Avem deci pretenţia că ştim ce susţinem. La nivelul ministerului sunt doar 2-3 colegi, şi aceştia mai tineri în meserie, care înţeleg problemele şi conlucrează cu noi. Ceilalţi nu sunt interesaţi decât de aspectele avantajoase pentru ei, precum examene de vânător, examene care nu sunt, de fapt, atribuţia ministerului. Acest lucru în condiţiile în care ministerul nu se achită de multe alte sarcini nerealizate sau realizate necorespunzător. În legătură cu promovarea vânătorilor, dl Ion Angelescu avea dreptate în cuvântul său. Promovăm vânătorii, de fapt îi promovează discreţionar ministerul, fără pregătirea necesară. Prin plecarea vânătorilor din asociaţii şi rămânerea cu dreptul de vânătoare, pierdem contribuabilii la ocrotirea şi îngrijirea vânatului din fondurile cinegetice. De aceea, asociaţiile sunt interesate, la rândul lor, de promovarea altora. În felul acesta numărul vânătorilor va creşte exagerat, ca şi al potenţialilor braconieri, şi, totodată, presiunea exercitată cu arma asupra vânatului. Acest lucru pare să nu se înţeleagă, deşi efectivele de vânat scad vizibil de la un an la altul. Suntem obligaţi deci, să promovăm

noi şi noi vânători, şi vom ajunge, în curând, la 80-90.000 de purtători de armă, în condiţiile în care efectivele unor specii de vânat se prăbuşesc. Ce este de făcut? Din păcate, nu avem dialog cu reprezentanţii autorităţilor, fiindcă nu sunt profesionişti, nici la nivelul central şi nici la nivelul structurilor din teritoriu. Sunt însă şi foarte mulţi reprezentanţi ai asociaţiilor licenţiate, în general neafiliate, care nu au specialişti, decât pe hârtie, nu au sedii pentru folosinţă executivă şi nici nu îndeplinesc alte condiţii de licenţiere. Acestea ne fac o imagine proastă, chiar dacă nu sunt afiliate. Există, din păcate, şi o lipsă de moralitate evidentă în domeniu, care va conduce la degradarea, în continuare, a vânatului din România. Dincolo de ceea ce noi vrem să facem, cineva probabil vrea să favorizeze o astfel de situaţie. În aceste condiţii, ne este din ce în ce mai greu să rezolvăm problemele de interes general. De aceea, trebuie să rămânem uniţi, în ceea ce susţinem. Altfel problemele se vor complica. În obiectivele prioritare prezentate puteţi constata ce avem de făcut şi trebuie să urmăriţi aceste obiective, pentru a le putea realiza. Unitatea, din punct de vedere al reprezentării, trebuie să fie strânsă,mai ales în susţinerea acestor obiective, iar interesele comune trebuie susţinute sinergetic. Acesta este apelul meu în final. Deşi, după cum merg lu-

crurile am putea fi pesimişti, cred că în această guvernare putem îndrepta câte ceva din lucrurile rău moştenite.” În continuare, dl vicepreşedinte Florin Iordache supune votului Congresului, documentele acestuia: aprobarea Raportului Consiliului A.G.V.P.S, ratificarea Bilanţului contabil pe anul 2011, aprobarea Raportului Comisiei de cenzori şi a Raportului auditorului independent, aprobarea Obiectivelor prioritare ale A.G.V.P.S., modificate şi completate potrivit propunerilor făcute de delegaţi, şi aprobarea Bugetului A.G.V.P.S. pe anul 2012. După aprobarea prin vot deschis, în unanimitate, a fiecărui document al Congresului AGVPS, în parte, dl vicepreşedinte Florin Iordache a oferit o plachetă, din partea AGVPS, dlui vicepreşedinte al CIPS şi FIPS, dnul Ferenz Salay. A urmat închiderea oficială a lucrărilor Congresului, iar, în final, dl. Florin Iordache a invitat delegaţii şi invitaţii la Congres să participe la sărbătoarea Zilei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, care s-a desfăşurat în Campingul Holiday din Mamaia.

VPR

Concursul ceaunelor a reprezentat atracția Festivalului, iar participanții au oferit rafinamente culinare tuturor invitaților

Vânătorul și Pescarul Român

7|

Eveniment competiţional internaţional

România, aur pe naåiuni, aur æi argint la individual!
-a lăsat cortina peste cea mai grandioasă manifestare halieutico-cinegetică, găzduită de România, de la recunoaşterea AGVPS, în anul 1957, ca membru cu drepturi depline în Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv - CIPS. Perioada parcursă, caracterizată prin acumulări calitative datorate implicării active a AGVPS din România în activitatea competiţională, naţională şi internaţională, de pescuit sportiv, la toate disciplinele şi categoriile, a fost încununată de atribuirea organizării, în anul 2012, a celui de-al XIV-lea Campionat Mondial de Pescuit la Crap. Pentru a înţelege mai bine cum s-a câştigat atribuirea acestui campionat şi, implicit,încrederea organismelor internaţionale în capacitatea AGVPS de a manageria astfel de evenimente, vom face o scurtă incursiune în istoria competiţională a pescuitului sportiv din ţara noastră, în contextul evoluţiei internaţionale a fenomenului. În data de 22 februarie 1952, în salonul de onoare al Comitetului Olimpic Naţional Italian – C.O.N.Ide la Roma, lua fiinţă Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv –CIPS. Apărea astfel prima organizaţie internaţională având ca scop principal coordonarea, promovarea şi perfecţionarea tuturor activităţilor legate de pescuitul sportiv competiţional internaţional. CIPS a organizat primul campionat mondial de pescuit sportiv în anul 1953, numai pentru disciplina pescuit staţionar – categoria seniori. În luna mai 1957, ca urmare a iniţiativei Asociaţiei

S

Undiţarilor din R.D. Germană, în cadrul unei conferinţe internaţionale desfăşurate la Berlin, cu participarea a 6 delegaţii naţionale ale pescarilor sportivi, printre care şi A.G.V.P.S din R.P.R, s-a adoptat dezideratul comun de aderare la CIPS şi s-au depus adeziunile de afiliere. Cu ocazia Congresului CIPS de la Belgrad din septembrie 1957, cele 6 naţiuni au fost admise ca noi membre . Astfel, de la această dată, AGVPS din R.P.R devine membru cu drepturi depline al CIPS şi singura organizaţie naţională din România a pescarilor sportivi, recunoscută şi acceptată pe plan mondial. Datorită, în primul rând, activităţilor asidue pe care leau depus conducerile executive ale AGVPS, succedate în această perioadă, pescuitul românesc competiţional a cunoscut o dezvoltare continuă, ajungând, prin performanţele obţinute, la nivelul ţărilor cu tradiţie în acest domeniu. Astfel, în 1962, lotul naţional de lansetă (CASTING) a obţinut locul 3 şi medalia de bronz la cel de-al III-lea Campionat Mondial de Lansetă-Novi-Sad-R.P.F Iugoslavia. Afirmarea internaţională a AGVPS din România a crescut evident odată cu încredinţare găzduirii şi organizării, în anul 1965, a celui de-al XII-lea Congres Internaţional al CIPS, urmat de desfăşurarea, la Galaţi, a celui de-al XII-lea Campionat Mondial pe Naţiuni de Pescuit Sportiv Staţionar. Pe pontoane individuale ancorate de taluz pentru preluarea fluctuaţiei nivelului apei, amenajate pe faleza Dunării, 75 de concurenţi, din 15 naţiuni, şi-au etalat măiestria. Dând dovadă de omogenitate şi respectând tactica de concurs, deşi pornea cu şansa a treia, echipa României s-a clasat pe primul loc, devenind campioană mondială la pescuit sportiv staţionar. Au urmat şi alte performanţe notabile, care au consolidat poziţia AGVPS din România în cadrul CIPS, cum ar fi locul trei pe naţiuni şi argintul la individual la cel de-al XV-lea Campionat Mondial pe Naţiuni de Pescuit Sportiv – Staţionar – Feromoy-Irlanda. Participarea neîntreruptă a AGVPS din România la campionatele mondiale organizate de CIPS a continuat până în anul 1976, când recesiunea regimului trecut au impus izolarea AGVPS, din cauza neachitării cotizaţiilor anuale. După anul 1990, datorită demersurilor întreprinse de conducerea executivă a AGVPS şi a achitării, din fonduri pro-

Foto:RIG

Foto:RIG

|8

Vânătorul și Pescarul Român

prii şi private, a cotizaţiilor restante, AGVPS din România a fost reintegrată în circuitul mondial al competiţiilor de pescuit sportiv şi a continuat să se afirme ca un partener de încredere în cadrul CIPS. În aceste condiţii, cu prilejul celui de-al XXIII-lea Congres CIPS – Luxemburg 1997, AGVPS din România a fost nominalizată pentru găzduirea şi organizarea, în anul 1999, a Campionatului Mondial Feminin de Pescuit Sportiv Staţionar. Pista de concurs propusă, canalul Midia-Năvodari, la extremitatea staţiuni Mamaia, a fost amenajată după toate standardele internaţionale, prin executarea unor lucrări de terasamente, pietruire a drumurilor existente, executarea de platforme pentru parcarea autocarelor şi autoturismelor, toalete ecologice, electrificarea şi sonorizarea pistei de concurs, amenajarea de corturi şi standuri de produse de profil sau cu activităţi colaterale etc. Această pistă de concurs a fost ulterior omologată, ca urmare a raportului, prezentat la reuniunea Comitetului Director din 1998, de către prof. Ugo Claudio Matteoli. La startul competiţiei, care s-a desfăşurat în perioada 28-29 august 1999, s-au aliniat selecţionatele a 13 ţări cu tradiţie în pescuitul sportiv de competiţie, care s-au clasat, la final, în următoarea ordine: Anglia, Polonia, Italia, Franţa, Croaţia, România, Cehia, Portugalia, Slovenia, Ungaria, Finlanda, Bulgaria, Africa de Sud. Tot în anul 1999 s-a creat, în cadrul Federaţiei Internaţionale de Pescuit Sportiv în apă dulce – FIPS –ed, secţiunea de pescuit sportiv la crap. AGVPS din România a adoptat imediat această iniţiativă, înfiinţând, în cadrul Comisiei de Pescuit Sportiv şi Competiţii, Subcomisia de Pescuit la Crap. Participând în primii ani cu loturi constituite pe bază de înscriere, Subcomisia de Pescuit la Crap a reuşit ulterior să formeze loturi competitive, ca urmare a selecţiilor operate în cadrul unor puternice campionate naţionale de profil, organizate în sistem privat. Rezultatele nu au întârziat, urmând o serie de excepţie a loturilor româneşti în clasarea mondială la campionatele acestei discipline: - 2004- Portugalia : argint pe naţiuni şi bronz la individual; - 2005- Belgia: bronz pe naţiuni şi bronz la individual; - 2006- Portugalia: bronz la individual; - 2007- Serbia: argint pe naţiuni şi argint la individual; - 2008- Africa de Sud: locul 9 pe naţiuni; - 2009- Franţa: locul 6 pe naţiuni şi aur pentru cea mai mare captură; Ca urmare a demersurilor convingătoare, întreprinse de personalităţi din conducerea AGVPS din România, dar şi ca o recunoaştere a evoluţiei excelente a pescuitului românesc la crap pe plan mondial, AGVPS a fost desemnată pentru găzduirea şi organizarea Campionatului Mondial de Pescuit la Crap-2012. Cu exact un an în urmă, AGVPS transmitea către Comitetul Director al FIPS-ed oferta tehnică Corbu-Constanţa, selecţionată după analizarea ofertelor depuse în Consiliul AGVPS. Bazată pe protocolul de colaborare încheiat între AGVPS, S.C RIG SERVICE S.A şi Consiliul Judeţean Constanţa, oferta s-a materializat prin realizarea pistei de concurs Corbu-Constanţa şi omologarea acesteia de către reprezentanţii Comisiei Tehnice a FIPS-ed. Pista de concurs a fost testată şi studiată cu ocazia celor trei etape de campionat naţional şi a două competiţii cu participare internaţională, pentru a valorifica informaţiile dobândite, în favoarea echipei noastre reprezentative, care urma să ”joace” pe teren propriu. La starul competiţiei s-au înscris 20 de echipe, reprezentând următoarele naţiuni: Africa de Sud, Anglia, BosniaHerţegovina, Bulgaria, Croaţia, Franţa, Italia, Kazakhstan, Letonia, Lituania, Macedonia, Moldova, Portugalia, Rusia,

Foto:RIG

Serbia, Slovenia, Spania, Ukraina, Ungaria şi România. Acreditarea echipelor s-a făcut în holul hotelului CENTRAL din Mamaia marţi, 25 septembrie, urmată de înmânarea ecusoanelor şi a pachetelor de ”bun venit” din partea gazdelor. Acreditarea echipelor s-a făcut sub îndrumarea d-lui Antonio Gigli, împuternicit al FIPS-ed. După desfăşurarea acestor formalităţi, S.C RIG SERVICE S.A, în calitate de coorganizator, a invitat toţi oficialii, concurenţii şi însoţitorii acestora, să participe la o ”seara românească”, organizată în cinstea lor la Camping Holiday din Mamaia. Manifestarea, deschisă în acordurile imnului naţional, s-a dovedit o reuşită promovare a portului naţional, a muzicii populare româneşti, a mâncărurilor şi băuturilor tradiţionale. În după-amiaza aceleaşi zile a sosit şi d-nul Ferenc Szalay, vicepreşedinte al CIPS şi prim-vicepreşedinte al FIPS-ed, în calitate de conducător şi coordonator tehnic al competiţiei, până la sosirea preşedintelui FIPS-ed, dl. Ugo Claudio Matteoli. Deschiderea oficială a celui de-al XIV-lea Campionat Mondial de Pescuit Sportiv la CrapRomânia - 2012 a avut loc miercuri, 26 septembrie, la Pavilionul Expoziţional, după turul oraşului Constanţa, efectuat cu autocare etajate, precedate de maşina poliţiei şi de un impunător car alegoric, animat de ”frumuseţile” Constanţei din ”suita” d-lui primar Radu Mazăre. A urmat defilarea echipelor, în ordinea alfabetică a naţiunilor participante şi aşezarea acestora, în ritmurile muzicii de fanfară, pe poziţii desemnate în faţa estradei oficiale destinate personalităţilor invitate să oficieze deschiderea campionatului mondial şi a manifestărilor colaterale organizate. Printre acestea s-au numărat dl. Cristian Darie, vicepreşedinte al C.J. Constanţa, dl. Radu Mazăre - primarul municipiului Constanţa, d-na Corina Martin - preşedinte al ”Asociaţiei pentru promovarea şi dezvoltarea turismului Litoral-Delta Dunării”, dl. Florin Cârstocea - preşedintele consiliului de administraţie S.C RIG SERVICE S.A,

Vânătorul și Pescarul Român

9|

dl. Florin Iordache vicepreşedinte al AGVPS din România, dl. Neculai Şelaru - director general al AGVPS din România şi dl. Ferenc Szalay, vicepreşedinte CIPS şi prim-vicepreşedinte FIPS-ed. După cuvântul de bun venit adresat de dl. Florin Cârstocea, partener al AGVPS în organizarea evenimentului, au urmat scurte alocuţiuni ale oficialităţilor prezente. Din acestea a rezultat importanţa evenimentului principal şi a celor colaterale, mândria de a găzdui şi organiza aceste manifestări, precum şi sentimentele de ospitalitate la adresa membrilor naţiunilor participante. Vom reda, în următoare, alocuţiunile domnilor Florin Iordache şi Ferenc Szalay, ca definitorii pentru importanţa acordată evenimentului şi a recunoaşterii activităţii AGVPS din România pe plan mondial. M.I.

Alocuţiunea domnului deputat FLORIN IORDACHE, Vicepreşedinte al AGVPS din România. „Avem deosebita satisfacţie ca, după 55 de ani de activitate a AGVPS din România în Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv şi de participare a echipelor noastre reprezentative la numeroase competiţii şi campionate internaţionale în acest domeniu, să fim, pentru a treia oară, gazda unui campionat mondial de acest gen. Spre deosebire de anii 1965 şi 1999, de care ne amintim cu plăcere, asistăm astăzi la deschiderea unui campionat mondial de o anduranţă aparte, ce se va desfăşura pe parcursul a 3 zile de pescuit continuu, într-o locaţie de excepţie prin uniformitatea condiţiilor de pescuit şi a cantităţilor de peşte existente. Desigur că ne gândim şi sperăm, pentru echipa noastră reprezentativă, la un loc pe podium. Dar miza acestui campionat depăşeşte interesul stabilirii unei simple ierarhii valorice. Acest campionat, ca toate celelalte în materie de pescuit sportiv, se doreşte a fi o pledoarie exemplară pentru practicarea, în deplină sportivitate şi respect faţă de natură, a pescuitului competiţional. Iar faptul că această activitate cu caracter sportiv câştigă pe zi ce trece tot mai mulţi adepţi - indiferent de deosebirile de ordin naţional, social, religios sau rasial - constituie o dovadă peremtorie a virtuţii pe care omul o descoperă continuu în pescuitul cu undiţa. Suntem convinşi că această prestigioasă competiţie se va dovedi o veritabilă emulaţie sportivă, adresată deopotrivă pescarilor, prietenilor acestora, dar şi a celor fără preocupări halieutice.

COMPETIŢIA PAS CU PAS

M

iercuri, 26 septembrie, la ora 16, managerii loturilor participante s-au reunit la Sala acoperită - BALON din localitatea Corbu, pentru a participa la prima şedinţă tehnică oficială. Sub conducerea d-lui Ferenc Szalay, s-a efectuat tragerea la sorţi. Lotul reprezentativ al AGVPS din

România, aliniat la startul competiţiei, a fost format pe structura Clubului ENERGY CARP Braşov, calificat după desfăşurarea Campionatului Naţional de Pescuit la Crap-2012. Conducerea lotului a fost încredinţată domnilor Teodor Bentu vicepreşedintele AGVPS, şi Florin Cârstocea - preşedinte S.C. RIG SERVICE S.A . Lotul a fost completat cu dl. Oliviu Orhei, şeful Subcomisiei de Pescuit Sportiv la Crap a AGVPS, în calitate de manager 1 şi dl. Ştefan Făşie, liderul Clubului Crap Corbu Constanţa, cel mai în formă pescar de crap pe lacul Corbu. Componenţa definitivă, aprobată de conducerea executivă a AGVPS, a fost următoarea: 1.- Ştefan Făşie – concurent 2.- Felix Roman - concurent 3.– Cătălin Ureche- concurent 4.– Claudiu Lukacs- concurent 5.– Ionel Ghelase-concurent 6.– Valeriu Mărtoiu-concurent 7.– Traian Petrar-rezervă 8.– Cătălin Chişcari-rezervă 9.– Oliviu Orhei-manager 1

10. – Mircea Spasici-manager 2 11. – Teodor Bentu-delegat 12. – Florin Cârstocea-delegat Lotul oficial a fost completat cu un comitet de sprijin format din Bogdan Muntean, Liviu Stanciu şi Laurenţiu Brăgău, precum şi de consilierii Aurel Lupşan şi Victor Oană. A urmat discutarea, informarea şi punerea de acord a managerilor asupra unor detalii tehnice, cum ar fi: intervalele orare de zi şi de noapte, ziua şi ora reaprovizionării cu nadă, accesul auto şi pietonal pe pista de concurs etc. Cu această ocazie a fost stabilită şi componenţa juriului internaţional, care are în competenţă examinarea eventualelor reclamaţii şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în regulament pe parcursul desfăşurării competiţiei. Au fost desemnaţi în componenţa juriului, conform regulamentului internaţional, următorii: Preşedinte - dl.prof. Ugo Claudio Matteoli - preşedinte FIPS-ed, suplinit temporar de dl. prof. Ferenc Szalay - vicepreşedinte CIPS şi primvicepreşedinte FIPS-ed; Secretar - dna Barbara Durante-secretar

|10

Vânătorul și Pescarul Român

Indiferent însă de structura clasamentului, nu avem nicio îndoială, aşa cum ne-am obişnuit de-a lungul numeroaselor noastre întreceri halieutice, că va avea de câştigat, în primul rând, pescuitul sportiv competiţional, prin camaraderia şi distincţia exemplară ce îl definesc. Cu aceste gândiri dorim reuşită deplină acestei manifestări sportive de excepţie.” Alocuţiunea domnului profesor FERENC SZALAY, Vicepreşedinte CIPS, Prim-vicepreşedinte FIPS-ed, Preşedinte Federaţia Pescarilor Sportivi din Europa. "Dragi prieteni pescari, Domnilor Preşedinţi, Domnule Primar, Domnilor Vicepreşedinţi, doamnelor şi domnilor, În primul rând aş dori să mulţumesc Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România pentru organizarea acestei a XIV-a ediţie a Campionatului Mondial de Pescuit la Crap. Mulţumiri, de asemenea, conducătorilor AGVPS şi organizaţiilor locale. Cunosc foarte bine faptul că organizarea unui campionat mondial nu este un lucru uşor. În special când este organizat pe o pistă cum este lacul Corbu, zonă de protecţie naturală de o frumuseţe unică. Dar, printr-o muncă asiduă a organizatorilor, printre care, în primul rând a S.C RIG SERVICE SA şi cu ajutorul celorlalţi sponsori, AGVPS a rezolvat cu bine această problemă. Datorită bunei colaborări cu administratorul lacului, pregătirile au decurs foarte bine şi, în acest moment, pista lacului Corbu aşteaptă concurenţii.

Mulţumită acestei colaborări exemplare, pregătirile sunt definitivate şi competiţia poate să înceapă. Şi bineînţeles, mulţumiri celor 20 de naţiuni participante la acest campionat mondial; ele, de asemenea, s-au pregătit foarte bine pentru această competiţie. Ştiu foarte bine că pregătirea şi organizarea tuturor activităţilor necesare acestor competiţii nu sunt niciodată uşor de făcut. Dar voi sunteţi bine pregătiţi pentru a începe campionatul şi a-l disputa într-o atmosferă de prietenie şi sportivitate. Sunt sigur că, după excelenta petrecere de bun venit de ieri seară şi magnifica defilarea din această dimineaţă, vom continua cu desfăşurarea competiţiei în cele mai bune condiţii şi sunt sigur că acesta va fi un mare campionat, o sărbătoare a pescuitului la crap. Mulţumesc tuturor şi, acestea fiind spuse, declar oficial deschiderea celui de-al XIV-lea Campionatul Mondial de Pescuit la Crap!”

Ilustrația autorului

general FIPS-ed; Membrii - dl.Antonio Gigli –Italia; - dl.Igor Chinyakov-Rusia; - dl.Jacques Lacroute-Franţa; - dl.Mugurel Ionescu-România. La această şedinţă tehnică a participat şi corpul de arbitri, iniţiat, testat şi acreditat de AGVPS din România, în frunte cu dl. Gabriel Calotă - arbitru şef al competiţiei şi d-nii Emanoil Ciotloş sector A, Dumitru Popa-sector B, Victor Dobrescu-sector C, în calitate de arbitri şefi de sectoare. A fost pregătită o echipă formată din 40 de arbitri: un arbitru şef, trei arbitri şefi de sector şi câte 12 arbitri de stand pe sectoare. După încheierea şedinţei, atât cei prezenţi, cât şi ceilalţi componenţi ai delegaţiilor, concurenţi sau însoţitori, s-au deplasat la barul Melody din Mamaia unde a avut loc gala de deschidere a campionatului. Joi 27 septembrie, la ora 8, a avut loc a doua şedinţă tehnică, în care s-a tras la sorţi repartizarea concurenţilor în standuri pe sectoare şi s-au distribuit numerele de identificare în concurs. Grila de repartizare a favorizat din

start echipa Africii de Sud, campioană mondială ”en titre”, asigurând concurenţilor acesteia locurile verificate anterior, ca cele mai prinzătoare. Lotul României a beneficiat de următoarea repartiţie: Ştefan Făşie - Felix Roman - A 15; Ionel Ghelase – Valeriu Mărtoiu – B 02; Claudiu LukacsCătălin Ureche – C 09. La ora 11 s-a dat semnalul de intrare a concurenţilor în standuri şi începerea perioadei de pregătire , iar la ora 13, semnalul de începere a competiţiei. Cântărirea s-a stabilit să fie efectuată din 4 în 4 ore, respectiv la orele 17, 21, 1, 5 ,9 ,13 etc. Primul cântar, cel de la ora 17, găseşte Africa de Sud pe primul loc, cu 11 pct.,13 peşti şi 35,29 kg, urmată de Rusia cu 17 pct. 8 peşti şi 19,88 kg şi de România cu 18 pct. 15 peşti şi 42,94 kg. Bulgaria şi Serbia, care îşi vor arăta valoarea în partea a doua a competiţiei, sunt deocamdată pe locurile 6 cu 25,5 pct., respectiv 16 cu 39,5 pct. Al doilea cântar, cel de la ora 21, evidenţiază România cu 7 pct. 28 de peşti şi 83,16 kg pe locul 1, loc pe care nu îl va mai părăsi până la sfârşitul

competiţiei. În cadrul lotului începe şi lupta pentru primele locuri pe podium la individual, între echipa Făşie – Roman şi Lukacs-Ureche, situate pe primele locuri în sectoarele A şi C. În acest moment cei din C conduc cu 42,95 kg faţă de 35,36 kg în A. Africa de Sud ocupă poziţia a doua cu

Vânătorul și Pescarul Român

11|

Foto:RIG

dine în partea superioară a clasamentului. La ora 17 Bulgaria urcase pe 2, cu 12 pct. 116 peşti şi 338,41 kg, dar România era pe 1 cu 4 pct. 203 peşti şi 520,33 kg. Îmbucurător este locul 2 în sectorul B, ocupat de Mărtoiu-Ghelase. Lupta se strânge între echipele noastre din A şi C, Făşie – Roman capturând în acest interval 55 de peşti, în greutate de 156,28 kg, faţă de Lukacs-Ureche, cu numai 34 de peşti şi 95,81kg. Africa de Sud rămâne pe 4 şi Serbia pe 7. Aproximativ aceeaşi ordine şi la cântarul următor, cu menţiunea că echipa Făşie-Roman depăşeşte echipa LukacsUreche şi nu va mai fi ajunsă până la încheierea competiţiei. Vineri, 28 septembrie, dl. Ferenc Szalay părăseşte România, fiind înlocuit în după-amiaza aceleiaşi zile, conform programării prealabile, de dl. Ugo Claudio Matteoli - preşedinte FIPS-ed

10 pct., iar Bulgaria şi Serbia poziţiile 7 cu 30 pct., respectiv 16 cu 42 pct. Ultimele locuri sunt ocupate în continuare de Macedonia şi Slovenia, fără nici un peşte capturat. Cântarul de vineri, ora 1, arată menţinerea României pe primul loc, cu 9 pct. 48 peşti şi 143,26 kg, aproape dublu cantităţii faţă de locul doi, Africa de Sud, 11pct. 28 peşti şi 76,51 kg. Lukacs-Ureche, din sectorul C, domină lupta pentru 1 individual. Cântărirea de vineri, 28 septembrie de la ora 5, reprezintă şi primul cântar oficial pentru stabilirea clasamentului parţial. Avem, în continuare, România pe primul loc cu 9 pct. 63 peşti şi 189,83 kg, urmată de Africa de Sud cu 12 pct. 40 peşti şi 103,05 kg. Bulgaria urcă pe 5, iar Serbia, spectaculos de pe 12 pe 7.În lotul nostru se păstrează avantajele în sectoarele A şi C. ”Veriga slabă” se dovedeşte echipa Ghelase-Mărtoiu, sector B, care au avut

o evoluţie fluctuată:15, 5, 7, 7. Standul lor în sector este unul deosebit de greu şi ”vulpoiul” Mărtoiu va şti să găsească soluţii pentru depăşirea situaţiei. Cântarul de la ora 9 consemnează căderea Africi de Sud pe locul 4, urcarea Bulgariei pe 3, surpriza Letonia pe 2, Serbia pe 7, iar în cadrul lotului nostru, Lukasc-Ureche, din sectorul

C, continuă să ia avans faţă de FăşieRoman, sector A. Cântarul de la ora 13 arată aceeaşi orFoto:RIG

şi d-na Barbara Durante - secretar general FIPS-ed. Aceştia vor prelua coordonarea tehnică a competiţiei şi vor întocmi clasamentele intermediare şi cele finale oficiale, prezidând în acelaşi timp şi juriul internaţional. Următoarele două cântare nu consemnează modificări, ordinea rămânând: România, Bulgaria, Portugalia, Letonia, Africa de Sud, Moldova, Serbia, Kazakhstand, Lituania. Este ordinea primelor clasate la cel de-al doilea clasament oficial parţial. Urmează al 11-lea cântar, sâmbătă 29 septembrie, ora 9, care consemnează ascensiunea Serbiei pe locul 4. Cântarul de la ora 13 ne îngrijorează. Bulgaria a mai urcat un loc în sectorul B, ajungând la un singur punct de România. La ora 17 Serbia mai urcase un loc în C, restabilind diferenţa de 2 puncte între România şi Bulgaria. La ora 21 Bulgaria îşi recâştigase locul în C, ajungând

|12

Vânătorul și Pescarul Român

din nou la un punct diferenţă de locul 1. După restabilirea diferenţei, consemnată duminică 30 septembrie la ora 1, urmează cântarul de la ora 5, şi clasamentul oficial parţial. România este în continuare pe locul 1, datorită cantităţi mari de peşte capturat, 7 pct., 520 peşti, 1513,63 kg, dar este egalată la puncte de Bulgaria, 7 pct. 398 peşti, 1163,02 kg. România pierduse un loc în „blestematul” sector B, iar Bulgaria câştigase un loc în acelaşi sector. Serbia recuperează şi urcă pe locul 3, urmează 8 ore de luptă aprigă cu răsturnări de situaţie de la cântar la cântar, pe care preferăm să o redăm fără comentarii. Duminică, 30 septembrie ora 9: 1.România 6 pct. 572 de peşti 1657,5 kg;

2.Serbia 7 pct. 402 peşti 1152 kg; 3.Bulgaria 8 pct. 432 peşti 1261,47 kg. Ora 11 1.România 7 pct. 581 peşti 1678,37 kg; 2.Bulgaria 8 pct. 454 peşti 1325,11 kg; 3. Serbia 8 pct. 415 peşti 1191,94 kg. Ora 13- final! 1.România 6 pct. 590 de peşti 1704,08 kg; 2.Bulgaria 7 pct. 466 peşti 1362, 92 kg; 3.Serbia 9 pct. 429 peşti 1238,16 kg. Am câştigat titlul mondial şi pe naţiuni! Echipa Mărtoiu-Ghelase reuşeşte să depăşească echipa Ugis –Maris din Letonia în sectorul B cu 2,06 kg aducând punctul esenţial pentru menţinerea locului 1. După 72 ore de concurs, 5231 peşti capturaţi, cântărind în total 14745,72 kg, echipa României câştigă titlul cu „esenţiala” diferenţă de 2,05 kg, adică cu un peşte mediu. Cu atât mai mult, victoria este mai

meritată şi mai valoroasă. Locul 1 în clasamentul individual a fost ocupat de echipa Ştefan FăşieFelix Roman-România-1 pct. 259 peşti 763,78 kg, urmată de echipa Claudiu Lukacs- Cătălin Ureche România-1 pct. 214 peşti 623,55 kg şi Felipe CardonaAngel. Marques-Portugalia-1 pct. 123 peşti 359,75 kg. Clasamentul pe naţiuni, în ordinea locurilor ocupate, este următorul: România, Bulgaria, Serbia, Portugalia, Africa de Sud, Moldova, Croaţia, Letonia, Lituania, Ungaria, Slovenia, Franţa, Ucraina, Rusia, Italia, Kazakhstan, Spania, Anglia, Macedonia, Bosnia-Herţegovina.

M.I.

Ilustrația autorului

Foto:RIG

Vânătorul și Pescarul Român

13|

OMOLOGAREA REZULTATELOR OFICIALE

FESTIVITATEA DE PREMIERE
|M.Ionescu

ÆI

D

upă calcularea şi afişarea rezultatelor în registrate după ultima cântărire de la fi nalul concursului a urmat perioada de 30 de minute destinată depunerii eventualelor contestaţii legate de clasament. La expirarea acesteia, fără înregistrarea nici unei contestaţii, s-a iniţiat procedura de control anti-doping. La solicitarea expresă a secretariatului FIPS-ed, au fost impuse 4 teste anti-doping. Acestea au fost efectuate de specialiştii Agenţiei Naţionale Antidoping, prin prelevare de probe biologice de la cei doi concurenţi clasaţi pe primul loc la individual şi, prin tragere la sorţi, pentru alţi doi concurenţi clasaţi între primi 10 la individual. Astfel au fost testaţi Ştefan Făşie- Felix Roman şi Marko Belosevic-Josip Pecigos, reprezentând Croaţia. Rezultatele vor fi co municate după probele de laborator. Festivitatea de premiere şi de închidere oficială a celui de-al XIV-lea Campionat Mondial de Pes cuit la Crap-România-2012 a fost programată să se desfăşoare la Clubul Fratelli din Mamaia, locaţie deosebită, amplasată pe malul mării. Începând cu ora 19, delegaţiile participante la competiţie au început să sosească, fiind pre luate de însoţitoare care purtau eşarfe cu inscripţionarea naţiunii respective şi conduse la mesele rezervate, pe care erau amplasate drapelele lor naţionale în miniatură. Corpul de arbitri, echipat cu tricourile oficiale ale campio natului, aşezat pe două rânduri laterale, consti tuia galeria oficială de primire şi direcţionare a oaspeţilor. Au participat oficialităţile prezente din partea FIPS-ed, dl. Ugo Claudio Mat teoli, dna. Barbara Du rante, dl. Teodor Ben tu - vicepreşedinte al

Foto:RIG Foto:RIG

AGVPS din România, dl. Nicuşor Constantinescu - preşedintele C.J Constanţa, dna Corina Martin, dl. Florin Cârstocea şi întreaga echipă tehnică RIG SER VICE, în frunte cu dna Daniela Voiculescu Calotă - director de marketing al firmei, George Blaciotti, director şi Nelu Gheorghiu, şef fermă Corbu. Festivitatea de pre miere a fost deschisă de dl. Teodor Bentu, care şi-a exprimat satisfacţia faţă de re zultatele obţinute de lotul nostru naţional şi recunoaşterea meri telor excepţionale ale AGVPS şi RIG SER VICE în organiza rea acestui campionat mondial. Au urmat, cu scurte alocuţiuni, dl. Nicuşor Constantinescu, dl. Florin Cârstocea, dl. Ugo Claudio Matteoli şi dna Corina Martin,

|14

Vânătorul și Pescarul Român

Foto:RIG

au primit din partea AGVPS trofee pentru aportul adus în organizarea şi desfăşurarea manifestărilor. În încheiere, dl. Ugo Claudio Matteoli a declarat închis cel de-al XIV-lea Cam pionat Mondial de Pescuit la Crap – România, 2012, adresând celor prezenţi invitaţia de a se revedea, în anul 2013, în Portugalia. Au urmat focuri de artificii pe plajă şi destinderea care urmează unui astfel de încleştări sportive. Participanţii au uitat rivalitatea şi au început distracţia, în acordurile formaţiei Horia Brenciu Band. AGVPS din România, împreună cu
Foto:RIG

care au subliniat reuşita deosebită a manifestării şi au apreciat eforturile organizatorilor pentru realizarea unui eveniment fără precedent. Premierea a început cu acordarea titlurilor în clasa mentul pe naţiuni: locul 3 Serbia, locul 2 Bulgaria, şi locul 1, campioana mondială, România. A urmat acordarea titlurilor în clasamentul individu al: locul 3, Felipe Caranda-Angel Marques-Portuga lia, locul 2, Claudiu Lukacs-Cătălin Ureche – Româ nia şi locul 1, campioni mondiali, Ştefan Făşie-Felix Roman- România. Cupa pentru cea mai mare captură realizată în con curs a fost acordată echipei bulgare Branimir Bal chev-Lidmil Dinov, care, în standul A 06, au capturat un crap în greutate de 12,98 kg. Din partea conducerii AGVPS din România s-au acordat trofee omagiale speciale d-lui Ugo Claudio Matteoli, d-nei Barbara Durante şi d-lui Florin Cârstocea. Acelaşi tip de trofeu a fost acordat, înainte de plecare, şi d-lui Ferenc Szalay. Dl. Oliviu Orhei şi dna Daniela Voiculescu Calotă

partenerii săi, a dovedit încă odată că este singura organizaţie naţională în acest domeniu, căreia i se poate încredinţa organizarea unor astfel de eveni mente de o asemenea amploare. Prin rezultatele obţinute, două medalii de aur şi una de argint, conducerea AGVPS a demonstrat încă odată discernământul, clarviziunea şi profesionalismul de ciziilor adoptate, atât în alegerea partenerilor orga nizatori, cât şi în desemnarea echipelor câştigătoare. Cei mai buni au învins!

Foto:RIG

Ilustrația autorului

Foto:RIG

Vânătorul și Pescarul Român

15|

FINALA CÂINILOR PONTATORI
NEPTUN - 2012
În ziua de 26 septembrie 2012, pe o vreme excelentă şi un teren suprapopulat cu prepeliţe de pasaj, s-a desfăşurat, în cadrul AJVPS Constanţa, Finala Campionatului naţional al câinilor de aret, proprietatea vânătorilor. Participarea a fost relativ redusă, dată fiind localizarea competiţiei, dar valoarea câinilor prezentaţi a compensat acest lucru, atât din punct de vedere al standardelor raselor, cât şi al comportamentului la probele pe uscat, la baltă şi pe urmă de sânge. Nr crt 1 2 3 Numele şi prenumele proprietarului Băcioiu Cristian Cristian Misici Mircea Ionuţ Marin Arbitrajul sobru, exigent şi echilibrat a fost asigurat de d-l dr.Adrian Duţă, care din fair play a renunţat să concureze cu valoroşii săi braci, ajutat de dl. ing. Nicolae Moşoiu şi dl. Cezar Pali. Nici arbitrilor şi nici concurenţilor nu le-a fost prea uşor. Au depăşit însă o zi epuizantă de lucru, iar la finalul competiţiei au putut declara câştigători şi prezenta următorul clasament:

Asociaţia AJVPS Dâmboviţa AVPS Bradul AVPS Bradul

Numele câinelui Dragon Rouge Aurora Birko

Rasa Brac german cu păr scurt Brac german cu păr scurt Brac german cu păr scurt

Locul I II III
Ilustrația C.Misici și M. Marin

Premierea, oferirea cupelor şi a diplomelor, precum şi felicitările de rigoare, au avut loc în ziua de 27 septembrie, cu ocazia sărbătoririi Zilei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România.

V.P.R.

|16

Vânătorul și Pescarul Român

FINALA CÂINILOR HĂRŢUITORI
NEPTUN - 2012

C
Nr crt 1 2 3 4

omplexele manifestări halieutico-cinegetice de la Constanţa, din perioada 26 – 30 septembrie, au cuprins şi cea de-a 15-a ediţie a competiţiei câinilor hărţuitori de suprafaţă, organizată de această dată în pădurea Neptun, în ziua de 26 septembrie. Chiar dacă numărul câinilor competitori a fost redus, calitatea acestora a fost de excepţie, creând Numele şi prenumele proprietarului Canisa AGVPS Ciocan Nicolae Ciocan Nicolae Şelaru Nicolae

probleme arbitrilor în departajarea celor mai valoroşi. Echipa de arbitri, compusă din d-nii ing.ec. Dorin Calciu, ing. Pompiliu Varga şi tehn. Adelin Albişoru a analizat, cu exigenţă, evoluţia individuală a fiecărui câine, urmărind modul de căutare, reacţia la găsirea mistreţului, semnalarea prezenţei acestuia, timbru şi frecvenţa lătratului, perseverenţa, agresivitatea şi paAsociaţia AGVPS AJVPS HD AJVPS HD AVPS Bucureşti Numele câinelui Uragan Mura Alpin Unita

siunea câinelui, colaborarea cu vânătorul etc. La finalul competiţiei, au fost stabiliţi următorii campioni: Rasa Copoi ardelenesc Copoi ardelenesc Copoi ardelenesc Copoi ardelenesc Locul I II III IV Provenienţă Canisa Bega-Făget Canisa Căpăţâna Canisa Căpăţâna Canisa Cernica

Premierea şi oferirea cupelor, precum şi a diplomelor s-a făcut în cadrul festiv al sărbătorii Zilei vânătorilor şi Pescarilor sportivi din România, aniversată la o săptămână după Ziua Sf. Mare Mucenic Eustatiu Plachida.

V.P.R.

FINALA NAŢIONALĂ DE TIR VÂNĂTORESC, CUMPĂNA – 2012

S

-a desfăşurat în acest an la Cumpăna, o locaţie apropiată Municipiului Constanţa, în care modernul îşi pune amprenta din ce în ce mai evident. În ziua de 24.09.2012, poligonul era pregătit vânătoreşte, prin străduinţa conducerii AJVPS Constanţa, să primească pe cei mai buni trăgători amatori la talere, câştigători ai fazelor zonale. Această competiţie a demarat în ziua de 25.09.2012 şi a continuat

în zilele de 26 şi 27. 09.2012. Concursul s-a desfăşurat într-o atmosferă puţin diferită faţă de cele anterioare, iar acest lucru a fost impus prin cuvântul de bun venit adresat de dl.ing. Eusebiu Martiniuc, preşedintele Comisiei de tir, care s-a bazat pe respectarea întocmai a Regulamentului şi Instrucţiunilor de organizare şi desfăşurare a competiţiei. Chiar dacă în program a figurat antrenamentul oficial şi manşa I a concursului în aceeaşi zi, participanţii

s-au pliat pe program şi activitatea s-a desfăşurat absolut normal. Nu au existat incidente, ci doar tensiunea şi emoţia specifică întrecerii. La sfârşitul competiţiei s-a putut concluziona că aceasta s-a desfăşurat într-o notă de deplin Liţă Toni Popa Sabin Tuvenia Costel

fair play, ce trebuie să îi caracterizeze pe cei ce ştiu să lupte, dar şi să accepte înfrângerea cu fruntea sus. După cele 4 manşe de concurs, cei mai buni dintre concurenţi au fost:

AJVPS Prahova AJVPS Timiş AJVPS Vrancea

Locul I Locul II Locul III

Aşa cum se obişnuieşte, le spunem şi noi „Cinste înfigătorilor, onoare învinşilor”. Se mai impune a fi făcută o menţiune, anume că suportul tehnic al competiţiei a fost asigurat de vânătorul şi arbitru de tir Vrânceanu Liviu de la AJVPS Neamţ, căruia îi adresăm mulţumirile de rigoare. Adresăm, pe aceeaşi cale, mulţumiri conducerii executive a AJVPS Constanţa, pentru strădania şi efortul depus, şi dlui Eusebiu Martiniuc, pentru seriozitatea, exigenţa şi imparţialitatea dovedită, prin care a reuşit să impună corectitudinea şi eleganţa tirului vânătoresc în prin-planul acestui gen de competiţie cu caracter sportiv. Pentru organizarea şi desfăşurarea concursului din acest an se poate acorda, fără rezerve, nota maximă cu felicitări.
Ilustrația autoarei

V.P.R.
17|

Vânătorul și Pescarul Român

FACE A SĂRBĂTORIT CEA DE A 35-A ANIVERSARE
Foto 1

Bosnia-Herţegovina, Albania, Macedonia şi Turcia). Prima zi a reuniunii s-a închieiat printr-o recepţie în inima cartierului european de la Bruxelles. Delegaţii Membrilor FACE au sărbătorit 35 de ani ai FACE, în compania unor înalţi funcţionari ai Comisiei europene şi ai Parlamentului european, figuri emblematice ale FACE, organizaţii partenere pentru conservarea naturii şi reprezentanţi ai sectorului industriei etc. CELEBRAREA A 35 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA FACE - 7 SEPTEMBRIE Deputatul european şi Preşedintele Intergrupului Vânătoare Durabilă din Parlamentul european, doamna Véronique Mathieu a deschis ceremonia exprimându-şi profunda susţinere cu privire la FACE şi la obiectivele sale şi aducând, cu această ocazie, un omagiu Preşedintelui FACE - Gilbert de Turckheim. Comisarul european pentru Mediu, Janez Potočnik (Slovenia), a oferit alocuţiunea principală a ceremoniei, felicitând FACE pentru ceea ce a îndeplinit şi, în continuare, şi-a prezentat consideraţiile şi perspectivele asupra unor dosare speciale precum Marile Carnivore, Natura 2000 şi Specii Exotice Invazive. Comisarul a răspuns la întrebările Membrilor FACE şi a facilitat un dialog deschis între reprezentanţii vânătorimii europene şi liderul politicii europene în materie de mediu. Comisarul a recunoscut contribuţia FACE şi rolul său constructiv în conservarea naturii în Europa. El a subliniat impactul pozitiv al FACE şi al Membrilor încă din 1977, precum şi dialogul şi colaborarea exemplară cu alţi conservatori ai naturii. A făcut referire în special la Iniţiativa pentru o Vânătoare Durabilă, ca « exemplu foarte bun de dialog constructiv între diferitele părţi implicate, ilustrând amploarea pe care o poate îndeplini prin intermediul unui angajament proactiv şi a unei colaborări » Comisa-

FACE a sărbătorit cei 35 de ani de colaborare în beneficiul vânătorilor, societăţii şi naturii, prin reuniuni care au avut loc în perioada 5-8 septembrie 2012 la Bruxelles.
ADUNAREA GENERALĂ A FACE - 6 SEPTEMBRIE Reprezentanţii lumii vânătoreşti europene din 25 de ţări s-au reunit la Bruxelles cu ocazia Adunării Generale a FACE din data de 6 septembrie. În timpul reuniunii a fost abordat un evantai larg de probleme referitoare la vânătoarea în Europa. Membrii FACE au analizat activitatea pe cele 12 domenii de acţiune ale FACE, fiecare esenţial pentru vânători, referitor la Serviciile oferite membrilor, la Bunăstarea şi sănătatea animală, Armele de foc şi muniţii, Conservarea faunei Foto 2

sălbatice etc. De asemenea, în timpul acestei reuniuni au avut loc alegerile conducerii FACE. FACE este cea mai mare structură democratică de reprezentare a vânătorilor în lume şi îşi alege Preşedintele, Comitetul de Direcţie şi Biroul de reprezentare o dată la trei ani. Fiecare ţară reprezentată în cadrul FACE are un drept de vot. Comitetul de Direcţie este compus din 11 Vicepreşedinţi, care reprezintă cele mai mari 5 ţări şi cele 6 circumscripţii regionale de vânătoare din Europa. Gilbert de Turckheim a fost

reales, în unanimitate, la Preşedinţia FACE, apreciindu-se că, în cursul ultimilor 9 ani, Gilbert a condus inspirat activitatea acestei organizaţii, de-a lungul unei perioade de mari schimbări. Succesul său în fruntea FACE i-a asigurat cea Foto 3 mai lungă şedere la Preşedinţie din istoria FACE. SecretarulGeneral permanent al FACE, Yves Lecocq, s-a retras oficial după 28 de ani de serviciu în această poziţie. Directorul-General al FACE, Angus Middleton, aflat în fruntea secretariatului de la Bruxelles de 4 ani, a fost numit, în unanimitate, Secretar-General al FACE. El va cumula funcţiile de Secretar – General şi Director-General al FACE. Poziţia AGVPS în sânul FACE a fost întărită prin alegerea d-lui Dr. Atilla Kelemen vicepreşedinte al acesteia - în funcţia de vicepreşedinte FACE, pentru regiunea de sud-est (care cuprinde România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru,

|18

Vânătorul și Pescarul Român

rul Potočnik a încheiat discursul prin mulţumiri reînnoite audienţei pentru angajamentul, susţinerea, atitudinea constructivă şi dispoziţia de a ajuta şi coopera. Yves Lecocq, SecretarulGeneral al FACE, a reamintit istoria vânătorii în Europa, reflectând asupra etapelor importante pentru vânători şi alţi conservatori ai naturii din Europa, încă din anul 1977. Prezentarea a cuprins intervenţiile membrilor fondatori ai FACE, figuri emblematice ale FACE şi parteneri vechi. Celebrarea a fost o ocazie pentru a medita asupra trecutului, dar şi pentru a se sprijini pe cei 35 de ani de cunoştinţe şi experienţă în evoluţia vânătorii şi a conservării naturii în Europa. Sprijinindu-se pe această experienţă inestimabilă dobândită de Membrii şi Partenerii FACE, comunitatea cinegetică europeană s-a lansat într-o dezbatere interactivă asupra perspectivelor de viitor ale vânătorii, cu conferenţiari prestigioşi, printre care eminentul biolog al faunei sălbatice John Linnell şi înalţi funcţionari ai Comisei europene Nick Hanley şi Eric Peters. Sesiunea a fost moderată de Dr. Michl Ebner, deputat european de mulţi ani şi actual membru de onoare al FACE. Spre deosebire Foto 5

de Adunarea Generală a Membrilor FACE care a examinat activităţile FACE sub un unghi tehnic, sesiunea moderată de Dr. Ebner a abordat vânătoarea în ansamblu ei şi a ridicat probleme importante care privesc viitorul. S-au dezbătut provocările importante pentru vânătoarea şi vânătorii din Europa, care vor fi influenţate de factorii politici şi economici, de viitorul UE, de societatea în perpetuă evoluţie şi de impactul urbanizării masive. Beneficiile vânătorii pentru societate şi potenţialul pe care aceasta îl are de oferit Europei secolului 21 au fost, de asemenea, expuse. A existat un consens cu privire la subiectul importanţei punerii în lumină a beneficiilor vânătorii şi a stabilirii unui dialog cu marele public şi cu ceilalţi actori ai conservării naturii, în vederea unei mai bune înţelegeri a vânătorii şi unei perenităţi a practicii sale. Din aceste discuţii s-a desprins un mesaj important care stipulează că aceste provocări sunt aducătoare ale unor importante oportunităţi. Judecătorul Nicholas Forwood, de la Curtea de justiţie a UE, a pronunţat verdictul la finalul sesiunii. El a subliniat importanţa acestei retrospective a celor 35 de ani de existenţă a FACE şi a subliniat spusele sale citând istoricul britanic Arnold Toynbee în „Dezvoltarea şi Căderea Civilizaţiilor” evocând importanţa de a recurge la istorie: « Istoria nefolosită este egală cu zero, dar pentru viaţa intelectuală înseamnă acţiune. La fel ca în viaţa de zi cu zi, dacă lucrurile nu sunt folosite bine, pot fi considerate inexistente.» Forwoord a evidenţiat activităţile politice ale FACE şi uniunea forţelor organizaţiilor care progresează spre un obiectiv comun clar definit. A reamintit importanţa de a identifica şi considera orice „duşman” posibil al vânătorii ca şi problemă sau preocupare proprie, şi nu ca grup specific – ceea ce FACE a aplicat cu brio în cursul celor 35 de ani

vânători. «Vânătorii sunt absolut determinaţi să se angajeze în discuţii şi dialoguri pentru a asigura perenitatea frumoasei naturi şi vânătorii în Europa ». Comunicat de presă al FACE de existenţă, luptându-se să găsească soluţii comune cu grupurile antagonice. Forwoord a mai subliniat importanţa decisivă a percepţiilor şi a examinat cum să se garanteze mai bine percepţia generală a vânătorilor şi a vânătorii într-o lume în perpetuă evoluţie şi urbanizare galopantă, veghind Foto 7 la garantarea unei baze ştiinţifice solide pentru activitatea cinegetică. În final, Forwoord a amintit cuvintele din deschidere ale lui Véronique Mathieu, care spunea că FACE a reuşit să demonstreze de-a lungul celor 35 de ani de existenţă că a fost efectiv « un partener fiabil cu o mare valoare adăugată ». După aceasta, « valoarea adăugată va rămâne esenţială pentru viitor şi mai mult decât înainte » şi a mai spus « sper personal, desigur ca fiecare persoană prezentă la adunare, să fiu martorul contribuţiei sale la o revalorizare a vânătorilor în ochii cetăţeanului european mediu. » Preşedintele FACE Gilbert de Turckheim a încheiat ceremonia cu imagini ale vânătorilor individuali – de exemplu – vânătorul finlandez care iese cu câinele în zori sau vânătorul din sudul Europei care aşteaptă toată vara pasajul păsărilor încurajând audienţa să reflecteze asupra pasiunii care îi uneşte pe Foto 1: O parte din prezidiul AG FACE de la stânga Nicolas Papadodimas (Grecia), Gilbert de Turckheim (Preşedintele FACE), Angus Middleton (Secretar General şi CEO FACE) şi John Swift (Anglia) Foto 2: Imagini din timpul reuniunii Adunării Generale Foto 3: Dr. Yves Lecocq (Consilier Prin-

cipal FACE) Foto 4: Janez Potočnik Comisarul european pentru Mediu Foto 5: Véronique Mathieu, Deputat european, Preşedinta Intergrupului Vânătoare Durabilă Foto 6: Judecătorul Nicholas Forwood, de la Curtea de justiţie a UE Foto 7: Delegaţia Uniunii Vânătorilor şi Pescarilor din Bulgaria, condusă de Grigor Gogov Foto 8: De la stânga, Administrator şi translator FACE Charlotte Nyffels, repezentantul AGVPS la AG – Bianca Ioriatti şi Angus Middleton – Secretar General şi CEO FACE

Foto 8

Vânătorul și Pescarul Român

19|

FASCINAŢIA

ATRAPELOR

|MAC

O

ctombrie marchează trecerea timpului spre vremea mai rece, iar toamna nu va întârzia să schimbe verdele vegetaţiei în culori arămii desprinse din curcubeul multicolor. Sezonul de vânătoare la raţe s-a deschis de ceva timp, iar zilele tot mai reci promit adevărate provocări pentru pasionaţii vânătorii la baltă. Aşa cum ne-am obişnuit, am început deja să ne facem „temele de casă” şi nu am întârziat să ieşim, ori de câte ori timpul a permis, să recunoaştem şi să prospectăm terenul şi să observăm deplasările stolurilor de raţe, spre şi dinspre locurile de hrănire şi bălţile pe care plănuim partidele noului sezon de vânătoare. Şi dacă unii dintre noi au rămas încă sceptici în ceea ce priveşte aportul şi eficiența folosirii atrapelor în vânătoarea la raţe, o mare parte pare a fi fost convinsă deja şi foloseşte fără tăgadă siluetele de plastic pentru a spori şi înclina sorţii

de reuşită în favoarea lor. Tehnica şi tehnologia modernă a permis fabricarea unor atrape pe cât de moderne pe atât de reuşite, atrape ce merg adesea până la reproducerea celor mai mici detalii de formă şi culoare şi mai nou şi a mişcării păsărilor pe care le imită (Detaliu foto 1,2,3,4 şi 5). Fie că este vorba de simplele mulaje din plastic concepute pentru a fi ancorate în apă, sau de mult mai sofisticatele atrape ce imită mişcarea pe apă sau în aer a suratelor lor vii, atrapele au cunoscut un progres evident, proces în care ingineria şi talentul artistic şi-au unit eforturile pentru a veni în ajutorul pasionaţilor vânători de pană. De la mult admiratele raţe sculptate cu greu în lemn masiv şi pictate cu pensula folosind uleiuri scumpe la vremea aceea la mulajele fabricate pe bandă folosind noile tehnologii robotizate de injecţie şi vopsire adesea cu ajutorul proceselor computerizate, atrapele au cunoscut un permanent proces de modernizare. Acest proces a ţinut însă foarte atent seamă de detaliile realiste îmbinând creativitatea cu utilul şi modernul, preluând permanent observaţiile vânătorilor şi punându-le în practică pentru a obţine un produs mereu mai nou şi mai eficient pe apă, acolo unde tot efortul de concepţie şi producţie urma să-şi vadă roadele. Aşa am ajuns să avem astăzi atrape care se mişcă singure pe apă, atrape care îşi rotesc sau fâlfâie aripile, acţionate de la distanţă cu ajutorul telecomenzilor, toate pentru a da cât mai multă viaţă siluetelor din plastic şi pentru a produce un efect cât mai realistic. Toate eforturile au avut şi au un singur scop, acela de a simula pe cât mai mult posibil de aproape realitatea şi pentru a atrage păsările ce vor trece în zbor pe deasupra locurilor. Poate să pară uşor dar lucrurile nu stau totdeauna chiar aşa. Sunt zile când raţele răspund imediat semnalelor vizuale şi pe negândite ne trezim cu stolul coborând spre formaţia de atrape. Sunt însă alte zile şi se pare că acestea sunt mult mai numeroase, când în ciuda eforturilor noastre de a instala atra-

|20

Vânătorul și Pescarul Român

cate, ce pot pune la grea încercare talentul şi perseverenţa fiecăruia. Aşa au apărut şi concursurile în care adevăraţi maeştri se întrec în a reproduce glasul zburătoarelor şi care de cele mai multe ori împărtăşesc fără zgârcenie din tainele artei lor. Şi toate se întâmplă doar pentru a uşura un pic eforturile puse în slujba pasiunii pentru vânătoarea la baltă. Dar ce altceva ar putea fi mai plăcut şi mai frumos pentru aceştia decât un fâlfâit de aripi coborât din înaltul cerului, atrase de fascinaţia atrapelor din formaţia noastră ce se leagănă pe oglinda apei scăldată în lumina răsăritului sau a ultimelor raze ale soarelui la apus. Este un tablou la care cu toţii visăm cel mai adesea cu ochii deschişi...!

Ilustrația autorului

RAŢĂ LA CUPTOR CU SOS DE PORTOCALE DULCE ACRIŞOR ŞI ROZMARIN
A trecut ceva timp de la deschiderea vânătorii la raţe, iar musafirii invitaţii la masă vor fi bucuroşi să guste din preparatele de sezon. Raţa sălbatică a fost dintotdeauna la înălţime şi a făcut deliciul unui prânz apreciat de oaspeţi. Ingrediente: o raţă sălbatică curăţată şi tăiată în patru, 100 ml suc de portocale, unt, o portocală întreagă tăiată cuburi, un pahar de vin alb sec, 4-5 căţei de usturoi, o lingură de miere şi o lingură de oţet balsamic, cimbru, câteva fire de rozmarin, sare şi piper. Prepararea sosului: se amestecă sucul de portocale cu bucăţile de portocală şi se pune la foc mic într-o crăticioară. Când dă în fiert se adaugă vinul alb şi se lasă la fiert timp de 15 minute. Adăugăm apoi usturoiul tocat mărunt şi cimbrul, cu o lingură de oţet balsamic şi o lingură de miere şi lăsăm să fiarbă timp de 10 minute. Preparare: condimentăm raţa cu amestecul de sare, piper şi cimbru, o ungem cu unt şi o dăm la cuptor la circa 200 grade Celsius, până se rumeneşte uniform pe toate părţile timp în care o ungem cu sosul de portocală dulce acrişor gata preparat. Servim pieptul sau pulpele pe o farfurie în care am pus anterior bucăţi de portocală şi peste care adăugăm din belşug sosul rămas. Ornăm cu câteva fire de rozmarin. Un pahar de vin roşu, sec-demisec, va adăuga un plus de savoare bucatelor. Poftă bună! Nana NINA

pele pe apă în fel şi fel de formaţii, una mai atrăgătoare ca alta, păsările nu dau nici o atenţie semnalelor de pe oglinda apei şi le tratează cu o indiferenţă ce ar scoate din răbdări chiar şi pe cel mai pasionat al breslei. Aici intervine creativitatea personală şi intră în joc chemătorile. Şi pentru ca tabloul să fie complet, industria de profil a creat şi pus la dispoziţie o mulţime de chemători care de care mai sofisti-

Vânătorul și Pescarul Român

21|

COMPORTAMENTUL

RÂSULUI
|M. GEORGESCU

– şi încă vreo câteva elemente –

...Aceste „câteva elemente”, ar fi următoarele... Evident, este vorba de Lynx lynx -Linné, 1758, „legitimat” ştiinţific cam cu o jumătate de veac mai târziu, după ce Dimitrie Cantemir l-a folosit sub numele de „pardos” în romanul-alegoric „Istoria Hieroglifică”. Dar, înaintea acestora, cam pe la 1603, Federico Cosi l-a luat drept model patronimic, înfiinţând Accademia dei Lincei, cea mai veche academie din lume, printre fervenţii căreia s-a numărat şi Galileo Galilei. Cam cu 84 de ani mai târziu, astronomul Johannes Hevelius l-a înălţat printre aştri, într-o constelaţie cu numele „lyncis” cu 42 stele situate între 120 şi 380 ani-lumină faţă de Terra. Totuşi, pentru a încheia acest mic periplu evocativ, se cade să-l amintim şi pe bătrânul naturalist Plinius, cel care ne-a dat prima relatare scrisă despre râs în „Historia Naturalis”, cam prin anul 70 d. Ch., afirmând că existau „două forme” de lynx. Una era considerată ca o fiinţă fabuloasă, venită din Etiopia, de care erau legate povestiri înfricoşătoare, iar cealaltă, pe care ilustrul naturalist o cam asocia cu lupul, avea să fie folosită în sângeroasele lupte din arenele romane. Pe aceasta din urmă, avea să o urmărească secole de-a rândul „povara semantică” de loup - cervier, până după Evul Mediu, în ţările Europei occidentale. Cel puţin în alegerea sa emblematică la denumirea sus amintitei academii şi în cea a unei constelaţii, motivaţia a constituit-o aprecierea unuia din simţurile râsului şi anume cel mai dezvoltat, văzul. Să încercăm acum să pătrundem puţin în tainica viaţă a râsului.

Habitat – preferinţe – pretenţii Scuzându-ne pentru acest pleonasm voluntar „preferinţe – pretenţii”, nuanţăm puţin asocierea celor două noţiuni. În România, biotopul râsului se derulează de-a lungul arcului carpatic, intra şi extra. Preferă pădurile mixte, alcătuite din amestecul de răşinoase cu foioase, situate altitudinal între 600 – 1600 m cu excepţii mai ales în zona „intra” a Carpaţilor noştri. Destul de frecvent – dar sezonier – i-am constatat prezenţa şi în pădurile pure de răşinoase, la limita altitudinală a acestora, în lunile aprilie-mai, când monitorizam – la propriu – locurile de rotit ale cocoşului de munte pe versantul sudic al Munţilor Făgăraş. Dar, aceeaşi constatare am făcut-o de câteva ori în jurul altitudinii de 900 m în păduri de fag, tot în vecinătatea unor locuri de rotit, în bazinul Lotrului (Voineasa – Dobrunu). Explicaţia acestei preferinţe este că în astfel de păduri, condiţiile staţionale asigură cerinţele de viaţă ale unor specii de păsări şi mamifere care intră în lista prăzilor vânate de râs. La aceasta se adaugă şi condiţia de masivitate a suprafeţei ocupate de păduri – neîntrerupte de aşezări şi activităţi umane, ceea ce se asociază firesc cu condiţia de linişte, faţă de care râsul este deosebit de pretenţios. Cu ani în urmă, am publicat un material privitor la sensibilitatea diferitelor specii de vânat faţă de această condiţie de linişte, material care a fost apreciat printr-o scrisoare trimisă de Facultatea de Protecţia Mediului din Helsinki. Ca rezultat al unor îndelungate observaţii în teren, stabilisem o scară a pretenţiilor faţă de linişte, deci de intoleranţă faţă de zgomotele pertubatoare din biotop, în care râsul se situa

pe primul loc. Deci firesc, râsul pretinde biotopului suprafaţă păduroasă întinsă, linişte şi hrană. Comortamentul teritorial Ca toate felidele – şi de fapt ca mai toţi reprezentanţii lumii animale – râsul manifestă un pronunţat instinct teritorial, care se traduce prin delimitarea unei suprafeţe de teren, în care un individ nu tolerează prezenţa congenerilor de acelaşi sex. Această delimitare se face prin jeturi de urină –cel mai frecvent mod utilizat – lăsături (pe care de obicei le ascunde, acoperindu-le cu pământ), zgârieturi pe arbori şi avertizări olfactive, prin activarea glandelor perianale, în puncte vizibile, mai intensă în centrul acelui teritoriu şi mai estompată perimetral. Într-un astfel de spaţiu delimitat, aparţinând unui mascul, există şi unele zone periferice „neutre”, unde teritoriul său se poate intersecta cu cel al unei femele, sau poate cuprinde integral pe cel al uneia sau al mai multor femele. Mărimea unui astfel de teritoriu este larg variabilă, depinzând de populaţia locală de râs, de oferta trofică a terenului şi de întinderea suprafeţei păduroase din zonă. În câteva rânduri, am constatat apariţii insolite ale râsului în afara arealului său obişnuit din judeţul Argeş, în zona Dârmăneşti şi Racoviţa din nord-estul municipiului Piteşti, în zona Grădiştea din bazinul inferior al Râului Târgului (fond de vânătoare administrat de ICAS Mihăeşti) şi Valea Danului –Tutana din jurul oraşului Curtea de Argeş. Câţiva ani la rând (1971 – 1980) râsul a fost raportat în aceste zone la evaluările de primăvară, apoi a dispărut. Densitatea medie, raportată la unitatea de suprafaţă din biotopul montan al râsului, menţinută ani la rând, am

|22

Vânătorul și Pescarul Român

|etologie vânătorească
apreciat-o la valoarea de 1 exemplar/2.500 ha. Aceste ieşiri spre sud cu cca. 70 – 100 km faţă de arealul obişnuit din zona montană le-am considerat ca o tendinţă naturală de extindere, favorizată de configuraţia terenului şi a vegetaţiei forestiere şi ca expresie a dinamicii populaţiei, prin mecanismul autoreglării acesteia, cu disiparea în teritoriu. Concluzia principală este că în general, râsul a manifestat un grad ridicat de fidelitate faţă de teritoriu. Comportament social – Comportament de împerechere – Creşterea puilor Masculul este solitar în tot timpul anului, cu excepţia epocii de la sfârşitul iernii, când devine foarte interesat de prezenţa femelei. De fapt atunci, ambele sexe se caută şi se găsesc datorită unei comunicări sonore – mai intensă la masculi – dar şi olfactive. Când femela a atins momentul de estru din ciclul sexual, adică intrând în „călduri”, devine şi ea „vocală”, anunţându-şi astfel sonor disponibilitatea, adăugând la această chemare şi „argumentele” olfactive, prin secreţiile glandelor perianale şi prin urina impregnată puternic de mirosul specific activităţii sexuale. La prima lor întâlnire, cei doi parteneri au un comportament specific. Încep prin a se adulmeca îndelung apropiindu-şi capetele şi frecându-le unul de altul în reprize scurte, urmând apoi o altă adulmecare, cea a zonelor genitale. Scopul acestora, este de a se constata starea de maximă excitabilitate şi disponibilitate sexuală. Femela se află în stadiul estral optim, un timp relativ scurt, de doar 3-4 zile, în care cei doi parteneri se află într-un permanent contact fizic, adulmecânduse permanent, frecându-şi reciproc părţile laterale ale corpului, timp în care masculul este atât de „absorbit” de prezenţa femelei, încât practic „lipit” de ea, o urmăreşte permanent şi nu se atinge de hrană. După completarea jocului nupţial cu încercări de toaletare şi mângâiere reciprocă, masculul iniţiază acuplarea, înşfăcând cu dinţii femela de ceafă, timp în care aceasta adoptă o poziţie defensivă, de acceptare. Copularea durează câteva minute şi se repetă de mai multe ori. După fiecare act copulativ, femela are un comportament specific, rostogolindu-se în lateral şi frecându-şi capul cu labele anterioare. În final, partenerii trec la o ultimă „inspecţie” cu adulmecare a zonelor genitale. Urmează însă inevitabila despărţire, deoarece după desfăşurarea întregului recital şi act al împerecherii, mascului îşi pierde orice fel de interes faţă de femelă, obicei dealtfel atât de răspândit în lumea animală, redevenind burlacul poligam. „Sedusă şi abandonată”, femela începe căutarea unui loc liniştit şi cât se poate de adăpostit – cavităţi sub stâncării (dacă există) sau sub maluri de pământ, ori „racle” de arbori doborâţi de vânt, în care să fete. În funcţie de „experienţă” şi de posibilităţile din teren, ea poate găsi şi păstra câteva astfel de adăposturi pentru a le folosi în caz de pericol pentru pui. Urmează o perioadă în care se strădueşte să se hrănească intens, deoarece după apariţia puilor, un interval de timp de cca. două săptămâni nu îi părăseşte nicio clipă. După o gestaţie de 63 – 65 de zile, aduce pe lume 1– 4 pui, de regulă 2, lipsiţi de vedere timp de 10 – 15 zile, care vor fi alăptaţi cca. 6 săptămâni după care vor fi alimentaţi şi cu carne. Prima hrană cu carne adusă de femelă este regurgitată pentru a fi mai uşor accesată şi asimilată de către pui. Mai apoi însă, le aduce prăzi de mai mici dimesiuni, însă vii,

cu scopul de a-i învăţa să o ucidă. Cam la împlinirea vârstei de o lună, puii pot ieşi din adăpostul matern, pentru primul contact cu lumea înconjurătoare, însă doar în timpul nopţii, pentru ca, după încă o lună, să înceapă şi o activitate de căutare şi de găsire a potenţialelor prăzi, deci primele lecţii de vânătoare, sub supravegherea şi „îndrumarea” directă a femelei. În stadiul juvenil, deci ca pui, râsul duce o viaţă oarecum socială, familială, deoarece se află permanent sub paza şi grija femelei, care suprapune în mod natural comportamentul matern de hrănire şi educare a puilor, în sensul pregătirii acestora pentru viaţa din afara adăpostului matern. În plus, puii dorm împreună, mănâncă şi se joacă împreună şi învaţă împreună să vâneze. Dar, încet-încet, se distanţează unii de alţii, intrând în tiparul comportamental al speciei, cel al traiului solitar. La vârsta de cca. 10 luni, după realizarea primei prăzi dobândite de ei înşişi, puii devin independenţi, apţi pentru viaţa „pe cont propriu” şi se răspândesc în căutarea unui teritoriu propriu. Numai că, această căutare până la găsirea unui astfel de teritoriu în care să se stabilească poate dura un timp variabil,

de la câteva zile ori săptămâni, până la un an-doi şi chiar mai mult. O perioadă mai scurtă, în condiţii vitrege de hrănire, pot rămâne în teritoriul femeleimame de la care mai pot primi ajutor. Oricum însă, în cazul găsirii acestui teritoriu „liber”, după prima împerechere acolo, teritoriul va fi păstrat toată viaţa de către individul respectiv. Disputele între indivizii de acelaşi sex, pentru câştigarea ori păstrarea unui teritoriu, sunt relativ frecvente şi se manifestă de la avertizări sonore, vizuale şi neapărat olfactive, până la confruntări fizice de diferite grade de intensitate. Cele mai frecvente sunt doar în epoca de împerechere.Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de cca. trei ani pentru masculi şi la cca. doi ani pentru femele. Cu toată grija femelei de a-şi hrăni puii, s-a constatat că procentul de supravieţuire al acestora este scăzut, la numai 20% din totalul celor fătaţi. Cauza o constituie insuficenta hrănire şi incidenţa bolilor parazitare ale aparatului digestiv. Astfel, în viaţa unei noi generaţii, se disting două perioade critice : primele trei luni şi, de fapt, primul an.

Vânătorul și Pescarul Român

23|

Bioritm circadian. Simţuri. Deplasare. Hrană. Mod de vânătoare În decursul a 24 de ore, râsul îşi desfăşoară activitatea destinată satisfacerii nevoii vitale de hrănire, în perioada crepusculară şi nocturnă. Simţurile sale de prădător sunt şlefuite şi adaptate acestui scop, pe primul loc fiind văzul, urmat de auz şi cel olfactiv, toate împreună alcătuind un arsenal perfect al animalului. Acuitatea văzului este de mult şi arhicunoscută, proverbială chiar. În timpul zilei, pupila ochiului prezintă o îngustă fantă verticală, adaptată la vizibilitatea de mare luminozitate a zilei. În condiţiile luminozităţii scăzute din perioada crepusculară şi nocturnă, fanta verticală şi îngustă a pupilei se lărgeşte şi se rotunjeşte, lăsând să pătrundă suficientă lumină pentru asigurarea unei perfecte vederi. Simţul olfactiv al râsului este folosit, în principal, pentru comunicările intraspecifice, între indivizi şi nu numai pentru serviciul vânătorii, ca în cazul canidelor (lup, vulpe). Glandele râsului care fac posibilă comunicarea olfactivă între indivizi sunt situate perianal, frontal, peribucal şi în zona bărbiei animalului. Prin frecarea acestor zone cu glande şi secreţiile lor în contactul cu arbori sau diverse alte suporturi, se transmit mesaje olfactive de recunoaştere, chemare şi avertisment, după caz. Adăugăm şi prezenţa unui deosebit simţ tactil, activat prin folosirea vibrizelor. În deplasarea râsului, se disting trei tipuri de alură, la pas, în mersul obişnuit şi liniştit al animalului pornit în cercetarea teritoriului. În situaţia de parcurgere mai rapidă a terenului se desfăşoară un mers întrun trap spornic, pentru ca în cazul în care descoperă o pradă în mişcare pentru capturarea căreia este nevoie de alergare, se deplasează în galop presărat cu salturi, niciodată însă într-o urmărire de durată. În situaţii diferite, râsul este capabil să facă salturi în înălţime şi în lungime de până la 2 – 3 m, fără însă a constitui un mod de mişcare obişnuit şi uzual. Cel mai utilizat mod de vânătoare este apropierea

de pradă, după ce aceasta a fost descoperită şi localizată. Uneori vânează şi la pândă, dar deşi se caţără cu uşurinţă, râsul nu duce o viaţă arboricolă, deci povestea cu pândirea de pe o creangă deasupra potecii pe care circulă animalele pradă rămâne o poveste. Atacă la gâtul victimei – în cazul animalelor mai mari, căprior, viţel de cerb, mistreţ – care astfel este sufocată şi nu izbită şi sfâşiată cu labele, dealtfel foarte puternice. În lista sa de hrană intră de la mici mamifere – şoareci, iepuri – la viţei de cerb, iezi de căprior şi chiar indivizi adulţi. Dar, ocazional, capturează şi mănâncă orice pasăre din avifauna locală, inclusiv cocoşul de munte ori găina acestuia, adesea dând târcoale locurilor de rotit. Se pare că ruda sa apropiată, pisica sălbatică, este vânată insistent, ori de câte ori se iveşte prilejul. Nu tolerează prezenţa vulpii. Cât despre capra neagră, este posibil să fie uneori atacată de vreun râs care se încumetă să o caute în lumea ei . În ce ne priveşte, am observat doar urme lăsate pe zăpadă, în golul de munte din Căldările Paltinul (bazinul Râului Capra, afluent al Argeşului, în luna iunie, în care iezii fătaţi şi caprele se aflau deja pe crestele Munţilor Făgăraş). Interesul pentru capra neagră ca pradă depinde nu numai de existenţa în spaţiul forestier a altor specii accesibile râsului, ci şi de întinderea golului de munte. În situaţia unui gol de munte în suprafaţă de câteva mii de hectare, cu distanţă mare de la liziera pădurii până în locurile obişnuite de şedere ale caprelor negre din zona de creastă, cu stâncării, nu reprezintă o tentaţie permanentă pentru râs. Lucrurile se pot schimba însă, în situaţiile în care caprele negre coboară frecvent în pădurile de la marginea golului de munte. Am făcut această diferenţiere, cunoscând foarte bine terenuri în care caprele negre coboară doar extrem de rar în pădure, rămânând în golul înalt, inclusiv în toiul iernii. După capturarea unei prăzi mai mari, de exemplu căprior, râsul consumă carnea din zona gâtului şi umerilor animalelor şi nu se atinge de stomac sau intestine. Nu este necrofag, consumând – când este nevoit, doar carnea animalelor ucise de el. Uneori, târăşte hoitul acestora la un adăpost sub arbori, iar ce rămâne acoperă sumar cu frunze ori zăpadă, evitând astfel împărţirea hranei cu potenţiali doritori. Se apreciază că, în general, râsul capturează câte o pradă, la un interval de trei – patru zile, în funcţie şi de mărimea acesteia. Oricum, în căutarea prăzii, poate parcurge câţiva kilometri zilnic (la nevoie 7-10) în interiorul teritoriului său, mai ales dacă este o femelă care trebuie să-şi hrănească puii. NU MANIFESTĂ AGRESIVITATE FAŢĂ DE OM, cu excepţia unor situaţii speciale de apărare (prins în capcane, rănit, etc.) Iar cazurile în care dă târcoale turmelor de oi sunt foarte rare, ca şi atacurile asupra acestora. De asemeni, nu pătrunde în gospodăriile – chiar răzleţite în munte, pentru procurarea hranei decât extrem de rar. Durata medie de viaţă în liber este de cca. 17 ani. Credinţe şi superstiţii Întâlnirile dintre om şi râs sunt rare, scurte şi întâmplătoare. Datorită faptului că duce o viaţă ascunsă, prezenţa sa este depistată în teren doar după urme şi mai ales observând frecvenţa pe potecile şi trecătorile pe care le păstrează cu statornicie. Din acest motiv, râsul a fost întotdeuna înconjurat de o aureolă de mister, care a determinat şi apariţia unor credinţe şi superstiţii. Astfel, se credea că văzul său este atât de puternic, încât putea pătrunde prin ziduri. În evul mediu, unghiile (impropriu de-

numite „gheare”) şi dinţii erau considerate amulete dătătoare de însuşiri supranaturale. Blana sa era foarte preţuită – inclusiv la curţile domnitorilor români – pentru confecţionarea acelor veşminte ale vremii, numite „cabaniţe”. Iar la mesele şi ospeţele domneşti, carnea de râs era socotită o delicatesă. Cea mai răspândită credinţă, a fost aceea despre urina sa, care solidificându-se lua forma unei „pietre roşii” (lyncurius), capabilă să vindece boli ca icterul, ori calculii biliari. Am găzduit la păstrăvăria Oeşti (Argeş), într-un padoc confortabil şi cu hrană animală permanent proaspătă, un număr de trei râşi adulţi, vreme de câţiva ani, în scopul livrării în Italia, contra partidă printr-un schimb cu câteva exemplare de ibex. După ce o delegaţie a Parcului Naţional Gran Paradiso a studiat biotopul de pe versantul sudic al Munţilor Făgăraş – găsindu-l excelent, ca şi primirea făcută de noi cu produse tradiţionale, păstrăv afumat în cetină, brânzeturi în coajă de brad, cărnuri pregătite vânătoreşte, afinată, cornată şi zmeurată, schimbul părea ca şi făcut. A intervenit însă o ştire de ultimă oră, despre manifestarea populaţiei din provincia Vale d’Aosta împotriva introducerii în zonă a râşilor, de teama materializării unei superstiţii, potrivit căreia aceştia puteau pătrunde în locuinţe, în căutarea şi răpirea pruncilor din leagăn. Aşa că ne-am ales doar cu prietenia delegaţiei italiene şi cu „studierea biotopului propus pentru ibex” ... vreme de vreo trei zile. Situaţia actuală a râsului În Anexa II a C.I.T.E.S. din anul 1977 râsul era considerat ca o specie ameninţată cu extincţia, iar începând cu data de 19.09.1979 a fost înscris în Anexa II a Convenţiei de la Berna, în scopul adoptării unor măsuri de ocrotire extinse. În prezent, este protejat prin legislaţiile ţărilor în care se vânează doar în cadrul unei cifre aprobate anual: Estonia, Letonia, Norvegia, România, Rusia, Suedia şi Turcia. În alte ţări, este total ocrotit : Albania, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Elveţia, Finlanda, Franţa, Grecia, Italia, Lituania, Macedonia ( ţară al cărei simbol este şi care l-a onorat prin baterea unei monezi de 5 dinari în anul 2001 cu efigia sa, după ce vreme de un secol, acesta se aflase în pragul extincţiei), Lituania, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ucraina. România încă se bucură de prezenţa râsului în fauna carpatină, cu cel mai mare efectiv european, fără ca de-a lungul timpului să fi cunoscut fluctuaţii mari de efective ori extincţii temporare urmate de reintroduceri, ca în alte ţări : Franţa – dispărut în anul 1900, reintrodus ulterior în Munţii Vosgi şi Pirinei, Germania – dispărut în anul 1850, reintrodus în Bavaria în anul 1990, Elveţia – dispărut în anul 1915, reintrodus în anul 1978. Râsul se află într-un lent proces de recâştigare a vechilor teritorii, prin extindere şi infiltraţie naturală din zonele în care există deja. Proces lent, mult mai lent decât cel desfăşurat de lup, dar...timpul şi mentalitatea în schimbare a oamenilor îi sunt favorabile. P.S. aţi văzut marile feline – rudele linxului nostru – leul şi tigrul, evoluând prin circuri şi chiar sărind prin cercuri de foc. Dar...râsul ? Niciodată.

|24

Vânătorul și Pescarul Român

SUFERINŢĂ A NATURII

NESFÂRŞITA

a nimeni altcineva noi vânătorii am fost dintotC deauna acele persoane din societate care am interacţionat cel mai mult cu natura în ansamblul ei

Câteva clipe …
|Maria Săvulescu

D

ragă cititorule, fie că întâmplător răsfoieşti aceste pagini, fie că eşti unul dintre cei consecvenţi şi urmăreşti scrierile revistei lună de lună, doresc a-ţi reţine atenţia pentru câteva clipe… câteva clipe ce pot fi mai lungi decât zborul sitarului în umbra pădurii, decât bătaia sonoră a aripilor raţei ce-şi caută sălaşul de noapte, decât fornăitul suspicios al mistreţului, decât ciocnirea coarnelor cerbilor în luptă, decât trecerea prepeliţei printre paiele câmpului… dar mult mai scurte decât clipele aşteptării, petrecute la pândă, în luminile calde răspândite de orizonturile zorilor sau în umbrele nopţii conturate de lumina lunii … În tumultul şi zbaterea zilnică a vieţii sunt multe lucruri pe care le faci din obligaţie şi din necesitate. Pentru a păstra un echilibru interior dar şi în relaţiile cu familia, cu toţi cei din jur, fiecare are nevoie de un timp pentru sine, de o evadare din cotidian – această evadare poate fi orice - de la lectura liniştită la umbra pomului din grădină, la escaladarea munţilor, de la practicarea unor sporturi, la colecţionarea celor mai năstruşnice obiecte, de la creşterea şi îngrijirea unui mic canar sau porcuşor de Guineea în bucătăria apartamentului, până la creşterea şi dresajul unui câine, de la fotografie la pictură sau sculptură… Printre toate aceste pasiuni se numără şi vânătoarea – şi întrun fel aceasta din urmă pentru mine parcă le îmbrăţişează pe toate. Vorbesc de vânătoarea practicată cu dragoste şi respect pentru natură şi sălbăticiuni, pentru camarazii de arme şi partenerii canini. Este vorba de vânătoarea a cărei finalitate nu este constituită de numărul pieselor doborâte, ci de cunoaşterea vieţii animalelor şi mediului lor de viaţă, de exersarea tirului, de acumularea cunoştinţelor de balistică, de creşterea şi educarea câinelui. Un vânător pasionat citeşte urmele lăsate de sălbăticiuni, le urmează şi îşi alege chibzuit locul de pândă: frecăturile

şi scăldătorile porcilor, urmele proaspete de noroi lăsate pe iarbă şi tufe, urmele de coarne săpate în coaja pomilor, trecătorile vulpilor, fulgii de raţă adunaţi în locurile de înnoptare … Tot acesta îşi exersează tirul, căci strigătul iepurelui rănit, chinul prelungit al căpriorului, căutarea fără de sfârşit a fazanului aripat sau scufundarea pentru totdeauna a raţei sunt momente ce auzite sau trăite au responsabilizat şi mai mult acţiunile vânătorului. Şi am întâlnit mulţi asemenea vânători… Dacă vorbim de vânătoarea în echipă câine-vânător, atunci încă un strop de pasiune şi bucurie sunt adăugate acestei îndeletniciri. Creşterea şi mai ales dresajul unui câine nu le poţi face decât cu dăruire şi dragoste. Indiferent de rasa şi utilitatea câinelui, fie că este un câine scotocitor sau pontator sau este folosit pentru căutare pe urmă de sânge, este foarte importantă atât plăcerea cu care câinele participă la vânătoare, cât şi modul în care este condus. Pasionatul vânător se poate bucura în ieşirile sale cinegetice de minunăţiile naturii, de frumuseţea sălbăticiunilor având puterea şi bucuria de a privi, alegând vânătoarea de selecţie (la vânatul mare). Acesta se bucură de tirul fără greş, de aretul câinelui, de reuşita camarazilor săi şi închină cu aceştia o cană de vin fiert în jurul focului la finalul vânătorii. Tot el aşază cu respect în tabloul de la finalul partidei vânatul cu inima către cer, mulţumind pentru darul şi bucuria zilei de vânătoare. Este cel ce face vânătoarea tihnit indiferent de vreme, de teren, cu aceeaşi bucurie şi respect pentru vieţuitoare şi colegi. Dragă cititorule, dacă eşti vânător caută compania unor astfel de pasionaţi, iar dacă nu - caută un astfel de vânător pentru a-ţi istorisi din ale vânătorii taine şi poveşti… Eu am fost norocoasă şi am privilegiul să vânez cu astfel de oameni, să mă bucur alături de ei de fiecare clipă dăruită şi să învăţ mereu şi mereu…
Ilustrația autoarei

şi de aceea observăm cel mai bine lucrurile bune sau mai puţin bune ce se petrec neîncetat în existenţa acesteia. Din nefericire, de peste două decenii încoace tot ce observăm vis-a-vis de existenţa naturii ţării noastre nu poate decât să ne revolte şi întristeze în acelaşi timp. Începând cu defrişările barbare şi terminând, mai nou, cu distrugerea apelor de munte prin captarea acestora în nişte ţevi monstruoase extrem de ostile cu mediul înconjurător, suferinţa naturii pare fără de sfârşit. Dar în afară de aceste două adevărate atentate îndreptate împotriva naturii, un alt lucru extrem de grav şi de cunoscut a luat o amploare fără precedent. Este vorba de aruncarea la voia întâmplării de către orişicine a tot felul de deşeuri menajere şi industriale prin cele mai frumoase şi sălbatice locuri din inima naturii. Chiar în prezentul sezon de vânătoare am observat în Câmpia Bărăganului cum diverse persoane aruncau în canalele cu stuf încărcăturile cu deşeuri menajere din o mulţime de căruţe, deşeuri ce însemnau începând de la omniprezentele sticle de plastic până la roţi de cauciuc uzate. Dacă-i întrebi pe aceşti oameni, aşa cum am făcut eu, de ce procedează în acest fel, îţi răspund cu nonşalanţă că sunt prea săraci pentru a-şi permite să plătească o taxă de salubrizare. Revoltătoare situaţie dar din nefericire extrem de reală. Strâns legat de acest fapt, în viziunea mea consider că ar trebui luaţi de mână toţi diriguitorii din aşa-zisul minister al mediului şi duşi să vadă imaginile apocaliptice vis-a-vis de situaţia deşeurilor din preajma oricărei localitaţi din mediul rural şi nu numai, căci poate aşa se vor trezi şi dânşii la realitate şi vor iniţia o nouă lege care să constrângă la modul cel mai drastic cu putinţă pe acele persoane certate cu bunul simţ, să păstreze natura curată aşa cum este normal în orice ţară cu pretenţii de stat civilizat. CLAUDIU OPRESCU

Vânătorul și Pescarul Român

25|

|Tir și balistică

EFECTE BENEFICE ALE FRÂNEI DE GURĂ ASUPRA TIRULUI CU GLONŢ
|Matei TĂLPEANU
Despre folosirea frânelor de gură pentru a micşora reculul unor arme de vânătoare sau de tir sportiv am mai scris în Vânătorul Român (2004, nr. 7/8). Între timp au devenit cunoscute şi alte efecte benefice ale unor frâne de gură pentru ţevile ghintuite de tir precis la mari distanţe. În numărul 5/2012, pp.24-26, al revistei bulgare Lov i orâjie super elit, care nu mai apare, s-a tipărit un articol (semnat D&N) intitulat „Rolul util al frânei de gură la carabinele de vânătoare”, cu 3 tabele şi multe fotografii. Autorii nu indică unde îşi publicaseră datele experţii germani care testaseră 3 carabine de origini şi calibre diferite, cu şi fără frâne de gură, trăgând 6 modele de gloanţe, câte 2 cu fiecare. Pe ţinte se vede însă numele Wild und Hund, de unde am dedus că în revista cu acest nume apăruseră datele originale. Testele au fost efectuate de Claudia Ebbing, Michael Schmid şi Andreas Bach. Ei au verificat, prin serii de câte 5 focuri, concentrarea pe ţinte, plasate la distanţa de 100m (Tab.I) şi viteza iniţială a diferitelor gloanţe (Tab.II) trase cu şi fără frâne de gură. Ştiindu-se că prin utilizarea frânei de gură creşte puterea detunăturii măsurată în decibeli, s-a verificat şi câţi decibeli au ajuns la urechea dreaptă a celor ce au făcut experimentul (Tab.III). Carabinele, frânele de gură, muniţia şi optica sunt astfel descrise în revista bulgară:

Greutatea totală a armei + optică a fost de 4,30kg. 3. Carabina Tikka T3 Tactical de calibrul .308 Win. are ţeava lungă de 510mm. Întrucât este un model tactic, folosit de armată şi trupele speciale, frâna sa de gură este masivă şi grea, lungă de 70mm, cu diametrul exterior de 35,0mm. Cele 6 orificii dreptunghiulare sunt plasate pe două linii, situate faţă în faţă, exteriorul frânei este oxidat şi apare de un negru mat (Fig.3), greutatea sa fiind de 244g. La testare s-au utilizat cartuşe Remington cu glonţ Core-Lockt PSP de 11,7g şi cartuşe RWS cu glonţ ID Classic de 9,7g. Pentru tir s-a montat luneta tactică Schmid & Bender PM II 3-12x50. Greutatea totală a armei + optică a fost de 4,60kg. Tabel I – Concentrarea gloanţelor trase cu şi fără frână de gură
Carabine Sauer 202 GTI cal.30-06 Sprg. Brenneke TUG Nature 8,5g cu frână de gură fără frână de gură 13 mm 32 mm LFB SM TMS HP Savage 116 B.H. cal.300 Win.Mag. Hornady GMX RWS Uni Classic Tikka T3 Tactical cal.308 Win Remington Core Lockt PSP 11,7g 16 mm 36 mm RWS ID Classic

1. Carabina de vânătoare Sauer 202 GTI de calibrul .30-06 Sprg. a avut montată la ţeava lungă de 510mm o frână de gură lungă de 57,5mm, cu diametrul exterior de 21,8mm, grea de 72,0g, având 20 de orificii cu diametrul de 6,5mm, cromată în negru la exterior (Fig.1). Pentru testare au fost utilizate cartuşe Brenneke cu glonţ TUG Nature netoxic (cu miez din zinc) de 8,5g şi cartuşe LFB (Labor für Ballistik) cu glonţ netoxic SM TMS HPde 11,7g. Pentru tir s-a montat luneta Zeiss Variopoint 1,1-4x24 T. Greutatea totală a armei + optică a fost de 4,0kg.

Gloanţe

11,7g 18 mm 21 mm

10,7g 23 mm 23 mm

11,7g 17 mm 32 mm

11,7g 13 mm 23 mm

2. Carabina de vânătoare Savage 116 Bear Hunter de calibrul .300 Win.Mag. a avut montată pe ţeava lungă de 520mm o frână de gură lungă de 59,5mm din oţel Stainless, cu diametrul exterior de 18,8mm, grea de 64,0g, având 24 de orificii cu diametrul de 5,0mm (Fig.2). Pentru testare au fost utilizate cartuşe Hornady cu glonţ GMX netoxic (cupru + 5% zinc) de 10,7g şi cartuşe RWS cu glonţ Uni Classic de 11,7g. Pentru tir s-a montat luneta Leopold VX-R 3-9x50.

Rezultatele înregistrate în Tabelul I arată clar ce efecte benefice are frâna de gură asupra celor 5 gloanţe TUG Nature ale firmei Brenneke, trase din carabina Sauer 202 GTI, pe care le-a concentrat pe o suprafaţă cu diametrul de 13mm, pe când trase fără frână de gură ele s-au dispersat pe o suprafaţă cu diametrul de 32mm. Un efect de concentrare ceva mai mic a avut frâna de gură asupra gloanţelor LFB SM TMS HP. De asemenea rezultatul carabinei Tikka T3 Tactical s-a îmbunătăţit remarcabil atât la gloanţele Core Lockt PSP ale firmei Remington cât şi la cele ID Classic ale firmei RWS, când au fost trase prin frâna de gură. În schimb, la carabina Savage 116 B.H. numai gloanţele RWS Uni Classic s-au concentrat fiind trase prin frâna de gură, pe când gloanţele Hornady GMX nu şi-au schimbat dispersia

|26

Vânătorul și Pescarul Român

(bună, dealtfel). Tabel II – Influenţa frânei de gură asupra vitezei iniţiale a gloanţelor
Carabine Gloanţe Sauer 202 GTI cal.30-06 Sprg. Brenneke TUG Nature 8,5g Vo m/sec cu frână de gură Vo m/sec fără frână de gură Abatere la 100m în cm 880 LFB SM TMS HP Savage 116 B.H. cal.300 Win.Mag. Hornady GMX RWS Uni Classic Tikka T3 Tactical cal.308 Win Remington Core Lockt PSP 11,7g 750 RWS ID Classic

11,7g 684

10,7g 911

11,7g 863

11,7g 831

869

688

922

877

746

836

4

0

5

4

6

2

Viteza iniţială a crescut cu 11m/sec, după ce au fost trase prin frâna de gură a carabinei Sauer 202 GTI, la gloanţele Brenneke TUG Nature de 8,5g, cu o abatere de 4,0cm faţă de centrul ţintei. Un efect de creştere a vitezei iniţiale cu 4m/sec a fost înregistrat şi la gloanţele Remington Core Lockt PSP de 11,7g, cu o abatere de 6 cm faţă de centrul ţintei, după ce au fost trase prin frâna de gură a carabinei Tikka T3 Tactical Ambele modele înregistraseră şi o bună concentrare pe ţintă după trecerea prin frâna de gură, influenţa ei fiind clar benefică. Viteza iniţială a scăzut însă la cele două modele de gloanţe trase prin frâna de gură a carabinei Savage 116 B.H., cu 11m/sec la gloanţele Hornady GMX şi o abatere de 5cm faţă de centrul ţintei, şi cu 14m/ sec.şi o abatere de 4cm faţă de centrul ţintei la gloanţele RWS Uni Classic. La fel a scăzut şi la modelul LFB SM TMS HP, cu 4m/sec, însă fără vreo abatere de la centrul ţintei, după ce au fost trase din carabina Sauer 202 GTI. Tabel III – Diferenţa în decibeli a undelor sonore, cu şi fără frână de gură
Carabine Gloanţe Sauer 202 GTI cal.30-06 Sprg. Brenneke TUG Nature 8,5g cu frână de gură fără frână de gură Diferența în dB 110 dB. 102 dB. 8 LFB SM TMS HP Savage 116 B.H. cal.300 Win.Mag. Hornady GMX RWS Uni Classic Tikka T3 Tactical cal.308 Win Remington Core Lockt PSP 11,7g 107 dB. 103dB. 4 RWS ID Classic

11,7g 103 dB. 99 dB. 4

10,7g 113 dB. 108 dB. 5

11,7g 103 dB. 99 dB. 4

11,7g 107 dB. 100 dB. 7

Sunetul detunăturii ajuns la urechea dreaptă a trăgătorului a crescut în medie cu 5,5 dB după ce a tras prin frâna de gură. Cifra pare mică, auzul trebuie totuşi protejat, mai ales în condiţii de poligon închis de tir, unde se trag mai multe focuri decât la vânătoare. Cea mai interesantă ni se pare creşterea Vo (gazele nearse eliminate prin frână puteau creea vârtejuri ce ar frâna glonţul) dar şi creşterea concentrării, ambele benefice la vânătoare.

SC SURAKI SRL, producător autorizat conform legislației europene în prelucrarea cărnii de vânat, este interesată în achiziționarea vânatului mare în carcasă, destinat producției de mezeluri, comercializate sub marca “TOLBA VÂNĂTORULUI”. Oferim posibilitatea încheierii de contracte pe termen lung. Detalii la numerele de telefon 0752 525 142 sau 021 411 62 30 E-mail: florin.blidarescu@suraki.ro sau suraki@suraki.ro

www.suraki.ro

Vânătorul și Pescarul Român

27|

ANTRENAMENTUL DELICAT

Ilustrația autorului

C

ăţeii de vânătoare pot avea uneori un temperament delicat, mai liniştit, mai blând. Asta nu înseamnă că în teren nu vor fi energici şi lipsiţi de iniţiativă. Dimpotrivă. Când vine vorba însă de antrenamentul şi lucrul cu ei în perioada de iniţiere şi formare, aceşti căţei trebuie trataţi cu mai multă atenţie, nu trebuie forţaţi, iar aici intervine ceea ce putem numi antrenamentul delicat.

atitudinii căţelului. Câinii în general percep chiar şi cele mai mici inflexiuni ale tonului vocii cu care ne adresăm şi execută comanda ca un reflex la această tonalitate. Este totuşi destul de greu să tragem o linie clară între cele două temperamente aşa că avem nevoie de multă atenţie şi trebuie să înţelegem clar ce a determinat schimbarea comportamentului mai ales când îi antrenăm pentru comenzi noi. Orice comandă nouă pe care dorim să o adăugăm celor deja învăţate poate induce o stare de confuzie, care intimidează căţelul, mai ales în cazul celui cu temperament soft. Câteva opåiuni Când reuşim să înţelegem clar ce a determinat schimbarea atitudinii căţelului avem problema pe jumătate rezolvată. Dacă în cazul unui căţel neastâmpărat zgarda electronică ar putea corecta rapid situaţia, câteva impulsuri de atenţionare vor readuce “actorul” înapoi pe “scenă”, acest lucru nu va funcţiona în cele mai multe situaţii în cazul căţelului cu temperament soft, ba chiar dimpotrivă acesta poate deveni încăpăţânat, iar asta este poate cea mai dificilă şi delicată situaţie pe care am dori-o. Una dintre opţiuni în acest caz este recompensarea.

Dacă ar fi să ne întrebăm care dintre căţeii de vânătoare este mai greu de antrenat, cel cu temperament delicat, blând, aşa numitul soft dog, sau cel cu temperament neastâmpărat, neascultător şi încăpăţânat, aşa numitul hard dog, se pare că primul are nevoie de mai mult timp şi atenţie şi necesită un antrenament mai delicat. Căţelul neastâmpărat, chiar dacă va fi pedepsit pentru nerespectare comenzilor, va trece repede peste moment şi va reveni uşor, fiind gata pentru a relua antrenamentul aproape imediat. Căţelul soft va fi mult mai afectat de primirea pedepsei, adesea va deveni confuz sau se va speria şi atunci nu se va mai concentra şi va avea nevoie de mult mai mult timp pentru a putea relua antrenamentul. Pentru antrenarea unui câine cu temperament soft este foarte important să observăm cu atenţie semnele pe care ni le dă acesta pentru a le putea înţelege corect şi a adopta tehnica potrivită, în concordanţă cu aceste semnale. Spre exemplu, dacă un căţel în timpul unei şedinţe de antrenament execută bine o comandă de mai multe ori şi deodată îşi schimbă brusc atitudinea, îşi bagă coada între picioare, priveşte în altă parte sau începe să ezite evident, nu trebuie să aplicăm imediat o corecţie dură ci mai întâi să încercăm să înţelegem ce a determinat schimbarea comportamentului acestuia. Uneori chiar şi o simplă schimbare a tonului vocii, când dăm comanda, poate induce schimbarea

Se ştie despre căţei în general că reacţionează atunci când primesc o “trataţie” gustoasă, indiferent de situaţie. O bucăţică din trataţia preferată poate înclina balanţa în favoarea noastră şi putem recâştiga atenţia şi cooperarea partenerului patruped. Această modalitate poate da rezultate foarte bune în timpul şedinţelor de antrenament putând elimina confuzia sau timiditatea şi permiţând continuarea etapelor pentru învăţarea comenzilor. O altă opţiune poate fi încetarea completă a antrenamentului, fără pedepse sau alte măsuri care nu vor face altceva decât să agraveze situaţia. Putem aştepta un timp în care să angajăm căţelul în alte activităţi care nu solicită atenţie, cum ar fi plimbarea sau joaca pur şi simplu după care putem relua antrenamentul de la capăt, cu răbdare, pas cu pas. Delicateţea antrenamentului poate fi de multe ori cheia succesului. Este drept, cere multă răbdare şi persistenţă şi mai ales înţelegere şi înţelepciune din partea antrenorului, dar cu siguranţă eforturile depuse îşi vor primi în timp răsplata!

Alexandru CODRIN

|28

Vânătorul și Pescarul Român

ESTROZA LA CAPRIOR

Ilustrația autorului

C

| Dr. Felix Bogdan Dragomir
nivelul cavității nazale, pe pereții nazali, în si nusuri și volutele etmoi dale. În sezonul estival, adulții muștei Oestrus Ovis se împerechează, iar după 2-3 săptămâni se formează în abdomenul femelelor larvele L1 care sunt alb-transparente, au dimensiuni între 0,6-0,8 mm, sunt formate din 11 segmente pe care se află 2-3 rânduri de spini, iar ultimul segment este prevăzut cu stigme, un aparat propulsor format din 24 de cârlige groase. Odată cu formarea aces tor larve, femelele zboară în preajma animalelor, depunând larvele în ju -

unoscută și sub denumirea de ,,Capială falsă, estroza este o boală parazitară ce afectează cu preponderență ovinele și caprinele domestice, dar nu sunt rare cazurile când această parazitoză este întâlnită și la căprior. Estroza evoluează ca o rinosinuzită cronică, manifestată prin strănut, jetaj mucopurulent și sindrom meningo-encefalic (de unde și denumirea de Capială falsă) fiind produsă de larvele insectei Oestrus Ovis. Larvele acestei insecte, în cele trei faze larvare, parazitează animalele la

rul orificiilor nazale. Acestea se fixează cu ajutorul mandibulei, iar apoi, cu ajutorul aparatu lui propulsor, înaintează până ajung în volutele etmoidale. Ciclul larvar durează aproximativ 8-10 luni, în acest timp larvele hrănindu-se cu mucus și celule descuamate, năpârlesc de două ori, iar la inceputul noului sezon cald larvele sunt complet dezvoltate ajungând la 16-20 mm lungime și 7-8 mm lățime urmând să fie expulzate, prin strănut, pe sol unde urmează să se producă nimfarea. Acest ultim stadiu de dezvoltare a larvelor se suprapune de obi cei cu luna mai – iunie, luni în care vânătoarea căpriorilor de selecție este în plină desfășurare. Deși am vânat chiar eu mai mulți căpriori infestați cu larve de Oestrus Ovis, anterior focului de armă, nu am remarcat

semne clinice, care să-mi indice că animalul vizat ar fi parazitat. Abia după împușcare și detașarea capului de trunchi în vederea preparării trofeului, am observat larvele care parazitau volutele etmoi dale. Imaginea nu e una tocmai plăcută ochiului, să vezi 10-15 viermi albi, segmentați, de mărimea unui sâmbure de măslină, care colcăie în zona epi glotei căpriorului. De obicei am întâlnit această boală parazitară la căpriorii vânați în apropierea zonelor de pășunat a turmelor de oi. Această parazitoză este pasageră și nu evoluează de la an la an, nu are legatură cu spolierea organismului de substanțe nutritive, putând cel mult afecta căpriorul, în cazul în care infestarea este masivă, prin obstrucționarea căilor nazale și iritații serioa se la nivelul corneților nazali.

Vânătorul și Pescarul Român

29|

O APARIÅIE DEMNÃ DE SALUTAT

CAPRA NEAGRĂ

Foto: S.Mastahac

F

ÎN MUNŢII CUGIRULUI

ondul de vânătoare 50 denumit Cugir se află în gestiunea A.J.V.P.S.Alba şi este un fond ,,de munte”, în care urşii, cerbii, mistreţii, cocoşii de munte, lupii şi râşii sunt la ei acasă, pe o suprafaţă totală de 15461 ha, din care 13260 ha suprafaţă împădurită. Pe lângă speciile de interes vânătoresc enumerate mai sus, de câţiva ani încoace şi-a făcut apariţia o nouă specie de vânat, şi anume capra neagră. Prezenţa ei în aria fondului de vânătoare 50 Cugir a fost semnalată de mai multe ori, fără a avea o dovadă clară în acest sens, diverşi martori oculari, păstori, turişti sau chiar vânători semnalând prezenţa exemplarelor de capră neagră observate accidental. Dovada efectivă a prezenţei acestui animal în acel fond de vânătoare s-a putut face doar în urmă cu un an, când, urcând la o bătaie de cocoşi de munte, vânătorul Manea Liviu, împreună cu paznicul de vânătoare Baldea Nicolae şi un prieten de-al lor, Pop Gavrilă, au observat o femelă de capră neagră pe un versant stâncos, în dreapta drumului. Nu mică le-a fost mirarea la vederea acestui animal nemaiîntâlnit pe acele meleaguri, dar şi mai contrariaţi au fost de comportamentul acesteia, care, în loc să fugă se mişca de colo-colo pe versantul înclinat. Abia după ce au coborât din maşină, au dezlegat misterul: la câţiva metri de marginea drumului forestier, un ied abia fătat stătea pitulat în vegetaţia alpină. Cu mare grijă să nu-l deranjeze,

s-au apropiat de el şi au luat câteva imagini cu aparatul fotografic, dovadă implacabilă că o nouă specie de vânat nobil şi-a făcut prezenţa în acest fond cinegetic. De unde au ajuns să vină caprele negre în munţii Cugirului şi care este numărul lor în momentul de faţă este o altă poveste şi va face probabil subiectul unui nou articol care cred că va elucida cât de repede misterul acestui fenomen, ce nu poate decât să ne bucure.

|FELIX BOGDAN DRAGOMIR

Foto: P.Gavrilă

|30

Vânătorul și Pescarul Român

Foto 1

mite şi schimbarea rapidă a forfacului în funcţie de condiţiile concrete de pe malul apei. Nădirea şi momeala Pentru nădirea de bază am folosit o nadă comună de crap cu granulaţie mare, la care am adăugat porumb din conservă şi pelete pentru crap. Ca adaosuri speciale am folosit cânepă şi alune prăjite şi măcinate. Delicatesa nadei au constituit-o viermuşii, un adaos substanţial de proteină, o componentă tentantă pentru peştii pe care îi aşteptam. Pe cârlig urma să încerc viermuşii, râmele şi porumbul simplu din conservă. Foto 6 Să trecem la pescuit Am început nădirea cu câţiva bulgări de nadă, după care am trecut la testarea momelilor. Am încercat întâi viermuşii, apoi porumbul, timp de aproximativ o oră pentru fiecare. Recuperam năditorul la fiecare 10-15 minute, pentru a verifica starea momelii. După ce garniseam năditorul cu nadă, aşezam cârligul cu momela deasupra nadei şi peste acesta mai adăugam un strat de nadă. Astfel stratul de nadă de deasupra momelii urma să se desprindă primul şi să expună apoi direct momeala (Foto 3, 4 şi 5). Acest mod de prezentare, în prim plan al momelii, este posibil graţie năditorului cu plumb plat, care se aşază întotdeauna cu baza pe substrat, iar nada este expusă spre suprafaţă. După porumb şi viermuşi, am trecut la tradiţionalele râme. Două pe cârlig, prinse la mijloc şi cu capetele libere, lăsate în afara nadei. Nu a trecut mult şi am avut deja prima trăsătură. Primul ciortan, cam la 3 kg, a ajuns în minciog. Combinată cu acţiunea lansetei de feeder, mulineta, cu frâna reglată pentru diametrul firului, a lucrat impecabil compensând iniţiativele energice ale ciortanului. După nici un sfert de oră, un al doilea ciortan, un pic mai mic, a ajuns în minciog, urmat apoi de un altul apropiat de greutatea primului. Era clar că râmele erau reţeta zilei. Vecinii care pescuiau la viermuşi şi porumb nu avuseseră nici măcar o trăsătură. La prima testare, pescuitul la crap cu năditor în linie – in line method feeder, a oferit o partidă reuşită şi a fost o adevărată încurajare. Trei ciortani, este drept, nu înseamnă prea mult, dar oricum method feeder a dat rezultate. Dacă a fost şi norocul sau şansa primei încercări, cu atât mai bine; nu ne rămâne decât să confirmăm metoda şi în ieşirile ce vor urma ! Foto 7 MAC

METODÃ PENTRU CIORTANI

D

upă ce am adunat informaţii despre pescuitul la crap la method feeder şi am aflat o mulţime de lucruri interesante şi chiar tentante, am considerat că acest stil de pescuit merită atenţie şi că merită încercat. Şi chiar dacă stilul este relativ mai puţin popular pe malul apelor noastre, am decis să accept provocarea şi să încerc singur această metodă, pas cu pas. Echipamentul face diferenţa Am folosit o lansetă Heavy Feeder de 3,60 metri cu vârf sensibil, cu suficientă rezervă de putere în treimea inferioară, în caz că la momeală ar ajunge şi un crăpcean mai bine “garnisit”. Am echipat mulineta din clasa clasa 3000, cu frână frontală, cu un fir principal Cralusso de 0,22 mm, tot pentru feeder, şi un năditor în linie cu plumb plat – in line flat method feeder, de 25 de grame de la Drennan. Pentru forfac am folosit un fir textil de 0,15 mm, pe care am legat un cârlig Gamakatsu LS 2030S nr.8, albastru, cu paletă. Montura aleasă a fost deosebit de simplă: un opritor siliconic pe firul principal deasupra năditorului, urmat de năditorul propriu-zis (Foto 2). Diametrul redus al foarfacului avea în vedere fineţea monturii, necesară pentru a nu trezi suspiciunea peştilor. Lungimea forfacului a fost de numai 15 cm, mult mai scurt comparativ cu metoda feeder clasică. De fapt aceasta este una dintre caracteristicile şi deosebirile principale ale monturii cu method feeder, faţă de feederul clasic şi, cu siguranţă una din cheile succesului acestei metode. Am făcut legătura firului principal cu forfacul cu ajutorul conectorului cu două capete şi manşon acoperitor cu care vine echipat năditorul în linie de la Drennan. Acest conector perFoto 2 Foto 3

Foto 4

Foto 5

Vânătorul și Pescarul Român

31|

COMUNICAT

privind acordarea titlului de campion naţional de pescuit sportiv la crap în anul 2012, lotului CS Carping Club

C

onsiliul AGVPS din România, reunit în data de 05.09.2012, a luat în discuţie solicitarea CS Carping Club de a i se acorda titlul de campion naţional de pescuit sportiv la crap în anul 2012, în condiţiile în care decizia de neluare în considerare a rezultatelor primei etape, după desfăşurarea acesteia, a fost luată în afara cadrului regulamentar. Membrii Consiliului AGVPS au constatat că: 1. Organizarea Campionatului Naţional de Pescuit la Crap în anul 2012, a fost decisă a se desfăşura în trei etape, de către Comisia de Pescuit Sportiv şi Competiţii a AGVPS – Subcomisia de Pescuit la Crap, urmând să se desfăşoare în baza unui regulament tradus după Regulamentul oficial al FIPS-ed; 2. Pentru organizarea acestui campionat naţional au fost desemnate trei entităţi afiliate la AGVPS şi anume: Asociaţia Liga Română de Crap, CS Carping Club şi AVPS Şoimul – Bucureşti, care urmau să colaboreze cu SC Rig Service SA, sub coordonarea reprezentantului Comisiei de Pescuit Sportiv şi Competiţii a AGVPS; 3. De organizarea efectivă a pistei de concurs şi a primei etape a Campionatului Naţional de Pescuit la Crap s-au ocupat practic doar reprezentanţii CS Carping Club, care au colaborat direct cu SC Rig Service SA; 4. La şedinţa tehnică, cu o zi înaintea primei etape, precum şi în cea din ziua concursului, înainte de începere sau în timpul tragerii la sorţi, absolut nici un reprezentant de club, nici un concurent şi nici o altă persoană oficială din juriu nu a sesizat, contestat sau reclamat corectitudinea grilelor, precum şi faptul că: a. nu au fost informaţi de existenţa grilelor; b. li s-a refuzat, la solicitarea lor, să primească grilele pentru a se informa şi a le verifica; c. reprezentantul CS Carping Club, sub supravegherea Juriului concursului, a coordonat tragerea la sorţi. 5. Nici pe durata tragerii la sorţi, nimeni din cei prezenţi nu a semnalat fraude sau suspiciuni de fraudare de către CS Carping Club a tragerii la sorţi; 6. După finalizarea tragerii la sorţi, în prima etapă, nu au existat suspiciuni şi nici discuţii contradictorii privind corectitudinea repartizării echipelor de concurenţi în standuri; 7. Pe durata concursului primei etape şi după încheierea primei etape şi omologarea rezultatelor acesteia, nu a fost înregistrată nici o contestaţie, în perioada regulamentar acordată, privind clasamentul rezultat; 8. Ulterior expirării timpului regulamentar de contestare, reprezentanţii a 4 entităţi concurente au acuzat incorect reprezentanţii CS Carping Club că, „în calitate de organizatori şi concurenţi care au ocupat locul I, nu au fost corecţi în desfăşurarea concursului şi au minţit atunci când au afirmat că grilele de repartizare în standuri au fost puse la dispoziţie de tehnicienii FIPS-ed”, deoarece reclamanţii, concurenţi cu experienţă internaţională, cunosc următoarele: a. FIPS-ed, la Campionatele Mondiale, nu face publice grilele de tragere la sorţi; b. FIPS-ed nu predă grilele sale ca model altor naţiuni, la cerere, pentru a le folosi; c. Grilele sunt securizate, nu sunt făcute public pentru a fi studiate, verificare şi cunoscute de concurenţi:

d. Grilele FIPS-ed sunt obligatorii, împotriva lor nu se pot face contestaţii, iar naţiunile participante fac cunoştinţă de conţinutul grilelor numai cu ocazia ultimului act al tragerii la sorţi. 9. 11 entităţi concurente, afiliate şi neafiliate la AGVPS, au depus o reclamaţie către Consiliul AGVPS, prin care au susţinut indirect, doar declarativ, prin formulare la modul general, fără dovezi, probe sau alte elemente probatorii că grilele folosite nu au respectat principiile internaţionale de repartizare a echipelor în ştanduri şi că reprezentantul CS Carping Club nu a introdus în urnă un număr pe care la utilizat pentru alegerea variantei celor mai bune standuri; 10. Pentru soluţionarea situaţiei, în condiţiile în care Consiliul AGVPS nu se putea convoca doar în această problemă, s-a transferat responsabilitatea rezolvării acesteia la Comisia de Pescuit Sportiv şi Competiţii, care a convocat întreaga Subcomisie de Pescuit la Crap, constituită din preşedinţii tuturor cluburilor participante în Campionatul naţional la această disciplină, afiliate şi neafiliate la AGVPS; 11. Au fost prezenţi reprezentanţii a 17 cluburi din cele 18 înscrise în campionat, printre care cele 11 reclamante şi CS Carping Club; procesul verbal încheiat la sfârşitul reuniunii de lucru, în condiţiile în care: a. Preşedintele Comisiei de Pescuit Sportiv şi Competiţii era parte minoritară – singur în faţa celor 17 cluburi reclamante, care nu au fost dispuse şi au respins agresiv o analiză riguroasă, coerentă şi corectă bazată pe regulamente, argumente şi probe şi au impus abuziv punctul lor de vedere majoritar; b. Reclamanţii nu au putut prezenta nici un fel de dovezi pentru a susţine regulamentar şi statutar acuzaţiile aduse, altele decât declaraţiile generale din contestaţia scrisă; c. Partea reclamată nu a fost lăsată să-şi prezinte punctele de vedere în apărare; d. Reclamanţii nu au putut da explicaţii logice şi coerente în legătură cu contestarea grilelor şi efectuarea tragerii la sorţi în şedinţele tehnice, înaintea începerii, pe parcursul desfăşurării sau la sfârşitul concursului în termenul regulamentar;

|32

Vânătorul și Pescarul Român

e. Au fost exercitate presiuni din partea cluburilor majoritare, prin ameninţarea cu boicotarea Campionatului Naţional (cu referiri şi la Campionatul Mondial), prin refuzul de prezentare la celelalte etape şi mediatizarea mass-media a conflictului, dacă echipa CS Carping Club nu va fi exclusă sau depunctată (depunctarea fiind similară cu excluderea); f. S-a stopat excluderea sau sancţionarea, ce echivala cu excluderea CS Carping Club din concurs, prin considerarea etapei de campionat desfăşurate ca etapă de antrenament, iar procesul verbal în discuţie a fost însuşit prin semnătură de reprezentanţii a 16 cluburi, printre care cele 11 reclamante, mai puţin de către CS Carping Club. 12. Procesul verbal în discuţie a fost contestat la instanţele de judecată de către CS Carping Club, după încheierea etapei a III-a a Campionatului naţional, invocându-se deficienţe de formă şi de fond ale acestuia, printre care: neînregistrarea lui, neînsuşirea acestuia de reprezentanţii AGVPS prezenţi la şedinţă, judecarea situaţiei şi luarea deciziei de către cei 11 reclamanţi, lipsa de argumente şi temei legal al deciziei luate etc. De remarcat că CS Carping Club s-a adresat instanţelor de judecată după finalizarea Campionatului Naţional de Pescuit la Crap, fiindcă s-au clasat pe locul II, din cauza neluării în considerare a primei etape a campionatului. Urmare a contestării celor de mai sus, membrii Consiliului AGVPS au ajuns la următoarele concluzii: • cererea de chemare în judecată a AGVPS din România, de către CS Carping Club, pentru constatarea nulităţii procesului verbal încheiat în cadrul Subcomisiei de Pescuit la Crap, are toate şansele de câştig în condiţiile în care acuzaţiile cluburilor nu s-au putut proba, iar deciziile au fost luate fără temei legal, de însăşi reclamanţi, majoritari în şedinţa subcomisie; • nu este corectă şi nu se poate accepta schimbarea regulilor în timpul desfăşurării competiţiei după prima etapă (termenul de depunere a contestaţiilor, modificarea sistem competiţional deja aprobat); • constatarea nulităţii procesul verbal încheiat în cadrul Subcomisiei de Pescuit la Crap ar deschide posibilitatea CS Carping Club – care a fost deposedată forţat de titlu de campion naţional şi de participarea la Campionatul Mondial de Pescuit la Crap – să ceară daune reparatorii de la AGVPS, persoană juridică în cadrul căreia funcţionează Comisia de Pescuit Sportiv şi Competiţii şi, implicit, Subcomisia de Pescuit la Crap. În contextul expus mai sus şi al comunicării CS Carping Club, de a nu mai avea nici un fel de pretenţii, inclusiv de participare la Campionatul Mondial de Pescuit la Crap România 2012, în condiţiile în care este declarat campion naţional în anul 2012, Consiliul AGVPS din România a hotărât: 1. Să acorde titlul de campion naţional la disciplina pescuit sportiv la crap, în anul 2012, lotului CS Carping Club, care a cumulat cel mai mic număr de puncte după luarea în considerare a rezultatului celor trei etape de campionat, precum şi transmiterea unui comunicat reparatoriu, spre informarea celor interesaţi. 2. Modificarea şi completarea corespunzătoare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei de Pescuit Sportiv şi Competiţii a AGVPS şi a Regulamentului oficial de organizare şi desfăşurare a competiţiilor de pescuit sportiv la crap, astfel încât să nu mai lase loc la discuţii şi interpretări subiective. 3.Participarea la Campionatul Mondial de Pescuit la Crap, ca reprezentant al AGVPS din România, a lotului CS Energy Carp din Braşov – membru al Ligii Române de Crap, afiliată la AGVPS din România.

OCTOMBRIE 2012 ZIUA 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D L M M ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAVORABILE PESCUITULUI 6.51 0.57 1.39 2.18 2.51 3.27 4.07 4.52 5.39 0.35 1.29 2.24 3.29 4.15 5.05 6.08 0.59 1.44 2.31 3.18 4.09 5.05 6.13 0.02 0.49 1.18 1.56 1.34 2.16 3.14 0.08 13.01 6.38 7.16 7.54 8.31 9.11 9.47 10.31 11.29 7.19 8.15 9.07 10.05 10.56 11.49 12.35 6.42 7.24 8.10 8.58 9.54 10.49 11.52 5.01 5.47 6.21 6.59 6.36 7.15 8.19 5.52 19.05 13.21 13.58 14.37 15.12 15.49 16.27 17.15 17.56 13.02 13.54 14.49 15.47 16.42 17.31 18.25 13.21 14.09 14.56 15.43 16.36 17.36 18.29 11.47 12.25 13.01 13.54 13.34 14.56 15.42 12.24 19.01 19.49 20.21 20.54 21.29 22.11 22.56 19.44 20.18 21.05 21.53 22.47 23.39 19.05 19.54 20.35 21.29 22.17 23.18 17.27 18.04 18.42 19.16 19.21 20.43 18.08

FAZA LUNII

SOARE
R A

U.P.

7.22

18.43

L.N.

7.31

18.31

P.P.

7.40

18.19

(se schimbă ora)

L.P.

6.49

17.10

Atenție la ora de vară
NOIEMBRIE 2012 ZIUA 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 J V S D L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D L M M J V ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAVORABILE PESCUITULUI 0.57 1.29 2.38 3.40 4.25 4.56 5.34 6.23 0.06 0.49 1.21 1.56 2.35 3.24 4.37 0.08 1.03 1.59 2.47 3.41 4.32 0.03 1.19 1.57 2.48 3.51 4.53 5.42 6.37 0.18 6.45 7.15 8.01 8.56 9.30 10.21 11.07 11.54 5.49 6.25 7.36 8.16 9.05 9.51 10.39 5.53 6.49 7.54 8.36 9.35 10.24 5.18 6.07 6.51 7.42 8.36 9.33 10.07 11.03 6.05 13.21 14.02 14.51 15.44 16.39 17.31 18.45 19.49 12.25 13.09 14.16 14.59 15.45 16.31 17.23 11.36 12.29 13.25 14.21 15.16 16.07 11.57 12.42 13.31 14.24 15.19 16.21 17.24 18.17 11.44

FAZA LUNII

SOARE
R A

Consiliul AGVPS

19.10 19.56 20.41 21.17 21.56 22.36 23.19 U.P. 18.05 18.43 19.21 20.38 21.49 22.56 L.N. 18.16 19.12 20.08 21.05 22.11 P.P. 17.39 18.26 19.15 20.05 20.51 21.43 22.39 L.P. 18.29

7.01

16.57

7.09

16.50

7.19

16.44

7.28

16.39

Vânătorul și Pescarul Român

33|

1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Pe lumină!
ORIZONTAL: 1) Strălucesc în lumină (masc.). 2) Acolo unde lumina are şi ea …un rol – Întunecă soarele. 3) Dâră de lumină – A aduce lumină în lumea viselor. 4) În zare! – Păr întunecat. 5) Un roman obişnuit – Sclipire nocturnă. 6) Stea la răsărit! – Tumoare închisă. 7) Ordin călugăresc – Miez de vară! 8) Lipsiţi de strălucire. 9) Jocul de lumini şi umbre în care trăim. 10) Dumnealui – Care aparţine în mod necesar. VERTICAL: 1)Lumina …bogăţiei. 2) Curge la lumânare – Cerc sclipitor pe degetul doamnei. 3) Pământ despădurit – A ispiti. 4) Ţara din care a izvorât lumina Romei – Prădători înaripaţi. 5) Capre la început de primăvară! – Schimbaţi cu foc de artificii (sg.) – Canini fără smalţ! 6) Rapizi – Scrie la tablă (pl.). 7) 1-3 la Şah! – Vehicul tras în jug. 8) Cinste. 9) Culoarea fericirii – Date la rest! – Pielea feţei. 10) Sclipiri de culoarea curcubeului. Dicåionar: LAZ. Ion MIHAIU

Dezlegare VPR Septembrie: CARAGHIOSI-EVALUA-SAN-AI-ER-CP-L-SANGEROASA-OT-ASALTAT-ROSTITA-RU-NR-O-INGER-I-SARUTATA-CATRAN-DAR-EU-ERETE-E.

unteţi vânător sau pescar sportiv şi nu aveţi posibilitatea să vă procuraţi revista prin asociaţia la care cotizaţi ? Aveţi intenţia de a deveni vânător sau pescar sportiv şi vreţi să vă informaţi asupra acestor activităţi ? Vă interesează vânătoarea şi pescuitul sportiv doar pentru plăcerea unei lecturi pasionante ? Dacă da, începând cu luna ianuarie, puteţi primi acasă „VPR”, revista naţională a vânătorilor şi pescarilor sportivi din România. Nu trebuie decât să achitaţi abonamentul şi să trimiteţi la redacţie talonul de mai jos.

S

DA ! Doresc să mă abonez la revista VPR pe o perioadă de 12 luni (2013) Nume Prenume Adresa la care doresc să primesc revista este: Strada Numar Bloc Scara Apartament Localitate Judeţ /Sector Telefon Data Semnătura Am achitat suma de în data de , cu Ordin de plată, Nr. Mandat poștal, Nr.
în contul : RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenţia Moşilor, pe adresa Asociaţia Generala a Vânatorilor şi Pescarilor Sportivi din România, Bucureşti, Calea Moşilor Nr. 128, Sector 2, C.I.F. nr. RO 24251140. PREŢ ABONAMENT 12 LUNI : 50 lei

OCTOMBRIE

Ce putem vâna

NOIEMBRIE

Mamifere: bizam, capră neagră (exemplar de selecţie), căprior (femelă), cerb comun (mascul de trofeu, mascul de selecţie, femelă şi viţel), cerb lopătar (mascul de selecţie, femelă şi viţel), câine enot, dihor comun, hermelină, jder, marmotă, mistreţ, muflon, nevăstuică, şacal, viezure, vulpe; de la 10.10 – cerb lopătar (mascul de trofeu); de la 15.10 – capră neagră (exemplar de trofeu); până la 15.10 – căprior (mascul). Păsări: becaţină comună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară-de-semănătură, cioară neagră, ciocârlie–decâmp, cocoşar, coţofană, fazan, gaiţă, găinuşă-de-baltă, gâscă-de-vară, gâscă-de-semănătură, gârliţă mare, graur, graur dobrogean, guguştiuc, ieruncă, lişiţă, porumbel-de-scorbură, porumbel gulerat, potârniche, prepeliţă, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă-cu-cap-castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare, raţă-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuţă, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică.

Mamifere: bizam, capră neagră (exemplar de trofeu şi exemplar de selecţie), căprior (femelă), cerb comun (femelă şi viţel), cerb lopătar (mascul de trofeu, femelă şi viţel), câine enot, dihor comun, hermelină, iepure-de-câmp, iepure-de-vizuină, jder, mistreţ, muflon, nevăstuică, şacal, viezure,vulpe; până la 15.11 – cerb comun (mascul de trofeu, mascul de selecţie). Păsări: becaţină comună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară-de-semănătură, cioară neagră, cocoşar, coţofană, fazan, gaiţă, găinuşă-de-baltă, gâscă-devară, gâscă-de-semănătură, gârliţă mare, graur, graur dobrogean, guguştiuc, ieruncă, lişiţă, porumbel-de-scorbură, porumbel gulerat, potârniche, prepeliţă, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă-cucap-castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare, raţă-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, sitar-de-mal, stăncuţă, sturz-de-vasc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică; până la 15.11 – ciocârlie–de-câmp.

|34

Vânătorul și Pescarul Român

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful