Coperta colecţiei de Micu Veniamin SAMUEL BECKETT

EN ATTENDANT GODOT

\ \

Les Editions de Minuit, 1952 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS

SAMUEL BECKETT

AŞTEPTÎNDU-L
PE

GODOT

TRADUCERE DE GELLU NAUM
EDITURA

UNIVERS
şi
TEATRUL NAŢIONAL

I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI — 1970

Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky Băiatul
ACTUL 1
Drum de ţară, cu copac. Seara. ESTRAGON, aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Se opinteşte îndârjit, cu amlndouă mâinile, icnind. Se opreşte, istovit, se odihneşte gîfîind, reîncepe. Acelaşi joc Intră VLADIMIR. ' ESTRAGON (renunţlnd din nou): Nimic de făcut. VLADIMIR (apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate): Şi eu încep să cred la fel. (Rămîne nemişcat.) M-am împotrivit multă vreme gîndului ăstuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Şi reluam lupta. (Se reculege, cu gîndul la luptă. Către Estragon.) Aşadar, iată-ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sînt mulţumit că te revăd. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Şi eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întîlnirea? (Se

gândeşte.) Ridică-te să te pup. îi întinde mîna. ESTRAGON (nervos): Imediat, imediat. Tăcere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot să ştiu unde şi-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un şanţ. VLADIMIR (uimit): Un şanţ! Unde asta? ESTRAGON (fără gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au bătut?
(7)

ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceiaşi? ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Cînd mă gîndesc... de pe-atunci... mă întreb... ce-ai fi devenit tu... fără mine... (Cu glas hotărit.) La ora asta n-ai fi fost decît o grămăjoară de oase, fără doar şi poate. ESTRAGON (înţepat): Ei şi? VLADIMIR (copleşit): E prea mult pentru un singur om. (Pauză. Apoi, cu vioiciune.) Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia să mă gîndesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scîrba asta. VLADIMIR: Mînă în mînă, ne-am fi aruncat amîndoi din vîrful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai lăsa nici să ne Urcăm măcar. (Estragon se căzneşte cu gheata.) Ce faci acolo? ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întîmplat niciodată? VLADIMIR: De cînd îţi tot spun că trebuie să le scoţi în fiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi. ESTRAGON (slab): Ajută-mă. VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare! VLADIMIR (cu mlnie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atunci să te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut! ESTRAGON (arătînd cu degetul): Asta nu-i un motiv să nu te închei. VLADIMIR (aplecindu-se): Adevărat. (îşi încheie nasturele.) Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte. ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimu moment. VLADIMIR (visător): Ultimul moment... (Meditează.) E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi? VLADIMIR: Cîteodată îmi spun că vine, totuşi. Atunci mă simt tare ciudat. (îşi scoate pălăria, se uită la ea, îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pe cap.) Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp... (Caută)... inspăimîntat. (Cu emfază.) ÎN-SPĂI-MÎNTAT. (îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.) Nemaipomenit! (Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cum ar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi-o pune pe cap.) în fine... Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte

să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înăuntru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată, cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: Dă să văd. ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut. VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou. ESTRAGON (care şi-a examinat piciorul): Am să-l las să mai respire un pic. VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheată cînd e de vină piciorul lui. (îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina înăuntru, o scutură, bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.) începe să mă îngrijoreze. (Tăcere. Estragon îşi mişcă piciorul, jucînd din degete ca să circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat. (Pauză.) E un procent cinstit. (Pauză.) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dacă ne-am căi? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: Păi... (Caută.) N-ar fi nevoie să intrăm în amănunte. ESTRAGON: Că ne-am născut? Vladimir se porneşte pe rîs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducîndu-şi mîna la pubis, cu faţa crispată.
(8)

(9) VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să rîdem. ESTRAGON: Grozavă oprelişte. VLADIMIR: Numai să zîmbim. (Faţa i se despică într-un zîmbet maxim care încremeneşte, durează un timp, apoi se şterge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauză.) Gogo... ESTRAGON (agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gîndeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR (mirat): La şcoala fără Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără. VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinteîn culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleupal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi-mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi. VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul? ESTRAGON: Se umflă. VLADIMIR: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduci aminte? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul. (Pauză.) Erau doi hoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi... ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul a fost mîntuit, iar celălalt... (Caută contrariul lui mîntuit.)...afurisit.

ESTRAGON: Mîntuit, de ce? VLADIMIR: De iad. ESTRAGON: Mă duc. Nu se mişcă din loc. (10) VLADIMIR: Şi totuşi... (Pauză.) Cum se face că... Sper că nu te plictisesc. ESTRAGON: N-ascult. VLADIMIR: Cum se face că dintre cei patru evanghelişti, unul singur prezintă faptele aşa? Erau, totuşi, toţi patru acolo — în fine — erau pe-aproape. Şi numai unul singur vorbeşte despre un tîlhar salvat. (Pauză.) Zău, Gogo... trebuie să mai arunci şi tu cîte-o vorbuliţă din cînd în cînd. ESTRAGON: Eu ascult. VLADIMIR: Unul din patru. Dintre ceilalţi trei, doi nu pomenesc un cuvînt, iar al treilea spune că i-au făcut gură am îndoi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu înţeleg nimic. (Pauză.) Cui i-au făcut gură? VLADIMIR: Mîntuitorului. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindcă n-a vrut să-i scape. ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Pe urmă au trebuit să fie afurisiţi amîndoi. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Dar celălalt zice că a fost unul salvat. ESTRAGON: Ei şi? Nu sînt de acord între ei şi-atîta tot. VLADIMIR: Erau acolo toţi patru. Şi unul singur pomeneşte de-un tîlhar salvat. De ce să-l crezi pe el, şi nu pe ceilalţi? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toată lumea. Nu se cunoaşte decît versiunea asta. ESTRAGON: Oamenii sînt nişte tîmpiţi. Se ridică anevoie, merge şchiopătînd spre culisa stîngă, se opreşte, priveşte în zare, cu palma deasupra ochilor, se întoarce, merge spre culisa dreaptă, priveşte (11)

în zare. Vladimir îl urmăreşte cu privirea, apoi se duce să ia gheata, se uită în ea, îi dă drumul jos, repede. VLADIMIR: Phui! Scuipă jos. Estragon revine în centrul scenei, priveşte spre fundal. ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot... ESTRAGON: Adevărat. (Scurtă pauză.) Eşti sigur că aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că aici trebuie să aşteptăm? VLADIMIR: A zis în faţa copacului. (Priveşte copacul.) Mai vezi alţii? ESTRAGON: Ăsta ce e? VLADIMIR: Pare salcie. ESTRAGON: Unde-i sînt frunzele? VLADIMIR: Pesemne că e moartă. ESTRAGON: A terminat cu plînsul.

VLADIMIR: Doai dacă n-o fi anotimpul. ESTRAGON: Nu crezi mai curînd că e un copăcel? VLADIMIR: Un arbust. ESTRAGON: Un copăcel. VLADIMIR: Un... {Se opreşte.) ...adică ce vrei să insinuezi? Că am greşit locul? ESTRAGON: Trebuia să fie aici. VLADIMIR: N-a spus că vine sigur. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mîine? ESTRAGON: Şi pe urmă poimîine? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Şi aşa mai departe. VLADIMIR: Adică... ESTRAGON: Pînă cînd vine... VLADIMIR Eşti fără milă. ESTRAGON: Am mai venit şi ieri. VLADIMIR: A, nu, aici te-nşeli... ESTRAGON: Dar ce-am făcut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am făcut ieri? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Păi... (Supărîndu-se.) Cînd e vorba să arunci îndoiala în sufletul omului, nu te-ntrece nimeni. ESTRAGON: Eu cred că am fost aici. VLADIMIR (privire circulară): Locul ţi se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedică... VLADIMIR: Totuşi... copacul ăsta... (întorcîndu-se spre public.) ...turbăria asta. ESTRAGON: Eşti sigur că astă-seară? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că astă-seară trebuia să-l aşteptăm? VLADIMIR: El a zis că sîmbătă. (Scurtă pauză.) Aşa mi se pare. ESTRAGON: După muncă. VLADIMIR: Cred că am notat tot. Îşi scotoceşte buzunarele, arhipline cu tot felul de gunoaie. ESTRAGON: Dar în care sîmbătă? Şi-apoi, e azi sîmbătă? Nu e mai degrabă duminică? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (priveşte înnebunit în jurul lui, ca şi cum data ar fi scrisă pe peisaj): Nu se poate. ESTRAGON: Sau joi. VLADIMIR: Cum să facem? ESTRAGON: Dacă s-a deranjat de pomană aseară, fii sigur că azi n-o să mai vină de loc. VLADIMIR: Dar zici că noi am venit aseară. ESTRAGON: S-ar putea să mă înşel. (Scurtă pauză.) Ia să tăcem un pic, vrei? VLADIMIR (slab): Sigur că vreau. (Estragon se aşază iar pe pămînt. Vladimir umblă de colo-colo, agitat, se opreşte din cînd în cînd să scruteze zarea. Estragon adoarme.
(13)
1

Vladimir se opreşte în faţa lui.) Gogo... (Tăcere.) Gogo... (Tăcere.) GOGO! Estragon se trezeşte speriat. ESTRAGON (realizînd toată oroarea situaţiei lui): Dormeam. (Dojenitor.) De ce nu mă laşi niciodată să

VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON (gest spre univers): Asta ţi-ajunge? (Tăcere. VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam că. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Un englez. calm.) Puţi a usturoi. . VLADIMIR: Destul! Vladimir iese. Nu ştiai? ESTRAGON: Să ne spînzurăm imediat. Cui vrei să-i povestesc coşmarurile mele personale.) Iartă-mă. îi atinge umărul. ESTRAGON: Dar tot am putea să încercăm.. list. se opreşte. cresc mătrăgune. VLADIMIR: Pentru rinichi.) Aveai să-mi spui ceva? (Tăcere. într-adevăr. dacă nu ţie? VLADIMIR: Să rămînă personale.) N-aş avea încredere. se duce la bordel. ESTRAGON: Dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc să se scoale...) Dă-mi mîna! (Vladimir se întoarce. Estragon face un pas înainte. traversează scena...) Lasă-mă pe mine! (Vladimir se înduplecă. Calm.. ESTRAGON: Povesteşte-mi-o. Ştii bine că nu suport. (Scurtă pauză. Didi.. cu tot ce urmează. Patroana îl întreabă dacă vrea o blondă. Didi? VLADIMIR: Fii calm. ESTRAGON (rece): Există momente cînd mă întreb dacă n-am face mai bine să ne despărţim. VLADIMIR: Ajunge.) Ce facem acum? ESTRAGON: Aşteptăm. ESTRAGON (interesat): Se scoală? VLADIMIR: Da. (Vladimir devine ţeapăn. Se îmbrăţişează. Didi. Didi! (Tăcere.. (Scurtă pauză.) Nu eşti drăguţ.) Ştii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da. Estragon face cîţiva paşi spre el. cu ochii plecaţi. ESTRAGON: Am avut un vis.) Englezii spun caaarn. un mare neajuns. ESTRAGON (cu blîndeţe): Vroiai să-mi vorbeşti? (Vladimir nu răspunde. dar pînă atunci. ESTRAGON: Ar fi. Mimica lui Estragon e analoagă celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugi(14) . (Tăcere. Estragon se ridică şi-l urmează pînă la limita scenei. c-ar fi un mare neajuns? (Scurtă pauză.. VLADIMIR: N-ai merge departe. Continuă tu.. (Tăcere. Şi acolo unde pică. ESTRAGON: Calm.) Zău.) Sărută-mă..) Nu-i aşa.dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. VLADIMIR: Da..) Avînd în vedere frumuseţea drumului. (Pe gînduri. trece prin faţa lui Estragon. după ce s-a îmbătat. Pas înainte.) Şi bunătatea călătorilor. o brună sau o roşcată. Vladimir revine. De-asta ţipă ele cînd le smulgi.) Nu-i aşa.) Spune. Estragon se dă brusc înapoi. VLADIMIR: De-o creangă? (Se apropie amîndoi de copac şi-l privesc. (Scurtă pauză. Sînt oameni caaami. Didi. Estragon priveşte cu atenţie copacul... Alt pas înainte. Pas înainte. VLADIMIR (fără să se întoarcă): N-am nimic să-ţi spun. ESTRAGON (pas înainte): Eşti supărat? (Tăcere.

Didi greu-creanga rupe-Didi singur. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu eşti mai uşor decît mine. VLADIMIR: Registrele. E mai prudent. ESTRAGON: Gîndeşte-te niţel. ESTRAGON (cu efort).) Pe cînd dacă. ESTRAGON: Cu mintea odihnită. ESTRAGON: Prietenii. întii tu. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: Să nu facem nimic. Una din două. VLADIMIR: Nu-i aşa? ESTRAGON: Aşa mi se pare. VLADIMIR: Să-şi consulte familia. ESTRAGON: Pe de altă parte. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot.) Dar încearcă să înţelegi! VLADIMIR: Mă bizui pe tine. ESTRAGON: De fapt. Gogo uşor-creanga nu rupe-Gogo mort. VLADIMIR: Dar cîntăresc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui.. VLADIMIR: Chiar aşa.. zău aşa. ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns? VLADIMIR: Că o să vadă. . ESTRAGON: E şi normal. ESTRAGON: Corespondenţii. VLADIMIR: Dacă vrei tu.VLADIMIR: încearcă... (Se gîndeşte. VLADIMIR: înainte de-a se pronunţa. ESTRAGON: Asta e. VLADIMIR: Ei bine. VLADIMIR: Nu înţeleg. VLADIMIR: Să aşteptăm întîi ce-o să ne spună el. (Furios.. nu. ESTRAGON: Contul la bancă. Caută expresia justă. Vladimir se gîndeşte. Pauză. (Pauză. (16) VLADIMIR: Agenţii. creanga. ESTRAGON (care a găsit): Cine poate mult poate şi puţin. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Şi mie la fel. VLADIMIR: La asta nu mă gîndisem. VLADIMIR (în cele din urmă): Nu înţeleg.. am face poate mai bine dacă am bate fierul pînă nu îngheaţă. ESTRAGON: După tine. ESTRAGON: O cerere vagă. ESTRAGON: Un fel de rugăminte. VLADIMIR: Sînt curios să ştiu ce-o să ne spună el. ESTRAGON: Păi tocmai. Eu nu ştiu. Nimic precis. Sau aproximativ. ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic. VLADIMIR: Că trebuie să se mai gîndeasca.. (15] ESTRAGON: Am să-ţi explic.) Creanga.. ce i-am cerut? "VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. Asta nu ne angajează cu nimic. VLADIMIR: E mai bine să ştim sigur mai întîi.

Tăcere. ESTRAGON: Mi-e foame. ESTRAGON (slab): Nu sîntem legaţi? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Dă-mi un morcov. (Se scotoceşte din nou prin buzunare şi nu găseşte decît un nap. Se depărtează unul de altul. Acelaşi joc. ESTRAGON: Ph! Vîntul prin trestii. Oftat de uşurare. cu genunchii frînţi. e cît pe-aci să cadă. (Muşcă din nap. scoate un nap şi i-l dă lui Estragon. VLADIMIR: E încă ziuă.) Stai. VLADIMIR: Am crezut că e el.} Fă-l să ţină mult.) Ai? VLADIMIR (ridicînd mîna): Ascultă! Ascultă amîndoi înţepeniţi grotesc. ESTRAGON: Nu aud nimic.) Pesemne că pe ultimul l-ai mîncat tu. ESTRAGON: Să ne cărăm. ESTRAGON (mestecînd): Ţi-am pus o întrebare. Ascultă amîndoi. cu burta plină. ochi în ochi. VLADIMIR. Tăcere. pe paie. ESTRAGON: Pînă acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclamaţie de făcut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Rîsul lui Vladimir.) Dă-mi înapoi napul.) E un nap! VLADIMIR: Oh. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere. la căldurică. cu capul în piept. şi noi? VLADIMIR: Nu înţeleg. VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred că mai am nişte napi. pardon! Aş fi jurat că-i morcov. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi. în sfîrşit. înghesuiţi unul în altul.) Numai napi. Tăcere. dragul meu.) Poate că în seara asta o să ne culcăm la el. (Scoate. ESTRAGON: Şi de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: După cal. Rămîn neclintiţi. (Caută. dacă aş avea nevoie. cu braţele atîrnate. Nu? ESTRAGON: Nu toată noaptea. Jalnic.: M-ai face să rîd. VLADIMIR: Ssst! (Ascultă amândoi. Se agaţă de braţul lui (17) Vladimir. Estragon îşi pierde echilibrul. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. un morcov şi i-l dă lui Estragon. VLADIMIR: Aş fi jurat că sînt strigăte. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR (răspicat): Le-am dat pe nimic. am găsit. minus zîmbetul.) Mersi. Merită să aşteptăm. la loc uscat. (Estragon îl şterge pe mînecă şi începe să-l mănînce.ESTRAGON (neliniştit): Şi noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. (18) VLADIMIR: A! . care se clatină.) Nici eu.) Iată. VLADIMIR: Unde? (Scurtă pauză. că nu mai e altul. (Caută mereu. ESTRAGON: Mi-ai făcut frică. Destindere. (Estragon îi dă napul. pe care şi-l întrerupe brusc? ca mai înainte.

Vladimir nu face legătura. VLADIMIR: Fondul nu se schimbă. un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. se întoarce de unde a plecat. văzîndu-i pe Estragon şi pe Vladimir. apoi se precipită spre culise. cu cît înaintez. cu capetele vîrîte în umeri. ESTRAGON: Adică? VLADIMIR: Eu mă deprind cu gustul pe măsură ce mănînc. cu atît e mai puţin bun. şi-l răsuceşte prin faţa ochilor. întorcînd spatele primejdiei.. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese. se opreşte din nou. Pozzo trage cu: putere de ea. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Legaţi? ESTRAGON: Legaţi.. Rupe o îmbucătură. Estragon scapă morcovul. ridică morcovul. Funia se întinde. POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. de capătul cu frunze.) Grozav morcovul tău.) Asta mă plictiseşte. VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. VLADIMIR: Legaţi de ce? De cine? ESTRAGON: De omul tău.) înapoi! Zgomot de cădere. ESTRAGON (dupăces-a gîndit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament. VLADIMIR: Cum legaţi? ESTRAGON: De mîini şi de picioare. (Priveşte morcovul. îşi ia gheata. (Mestecă.) Nu încă. VLADIMIR: Cu atît mai bine. înlănţuiţi. distrat): Nu sîntem legaţi? VLADIMIR: Nu aud nimic. Pozzo apare. Lucky poartă o valiză grea. Estragon se opreşte la jumătatea drumului. se întoarce. VLADIMIR: De Godot? Legaţi de Godot? Ce idee! Nici gînd! (Scurtă pauză.. ESTRAGON: Ia te uită! (Ridică restul morcovului. A căzut Lucky. îl răsuceşte în aer cu vîrfurile degetelor. cu apreciere. Pozzo. ESTRAGON: Oricît te-ai zbate. se opreşte.. şi Vladimir încremenesc. Pozzo are un bici în mină. (îi suge capătul.) Stai că-mi aduc aminte. în aşa fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise.) Ce voiai să ştii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. VLADIMIR: N-ai ce-i face. (îi întinde lui Vladimir restul morcovului. apoi dă fuga la Vladimir. ESTRAGON: Oricît te-ai suci. (19) 2* VLADIMIR: Rămîi cum eşti. un scaun pliant. ESTRAGON: Nimic de făcut. înghite): Întreb dacă sîntem legaţi.ESTRAGON: Ce mi-ai răspuns? VLADIMIR: E bun morcovul tău? ESTRAGON: E dulce.) Vrei să-l termini tu? Un ţipăt cumplit răsună în imediata apropiere. cu atît mai bine. amindoi aşteaptă. ESTRAGON (mestecă. Şi el. îl vira în buzunar. Ei traversează scena.) Curios. Primul ii mină pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gît. cu toată . Intră Pozzo şi Lucky. meditativ. dă fuga spre Vladimir care îl aşteaptă. ESTRAGON: De caracter. ESTRAGON: îl cheamă Godot? VLADIMIR: Cred că da. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON (cu gura plină.

.. Pozzo.. ESTRAGON: Adică. POZZO: Aici? Pe moşia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gînd rău..) Din aceeaşi specie cu mine. Bozzo.. nu văd.. da. Mama broda la gherghef. Da. Pozzo înaintează ameninţător. unu. ESTRAGON (încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!. ESTRAGON (făcindu-se că ar căuta): Bozzo.. domnule. POZZO: Drumul e al tuturor.. aşteptarea.. ESTRAGON: Da' de unde.. domnule.. POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei. dar aşa e. (20) VLADIMIR: Godot? POZZO: Mă numesc Pozzo.. VLADIMIR: Ba nu..... eun.. am crezut.. domnule.. slăbiciunea...) Din aceeaşi specie cu Pozzo! De origine divină! VLADIMIR: Adică? POZZO (tăios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-aţi luat drept Godot.... nici nu l-aş recunoaşte măcar.. POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A.. abia dacă-l cunoaştem. mărturisesc... (Izbucneşte într-un hohot de rîs enorm..)? Cu străinii. VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo. (îşi pune ochelarii. Estragon îl opreşte apucîndu-l de mînecă. VLADIMIR: Dă-mi drumu'! ESTRAGON: Stai liniştit! POZZO: Atenţie! E rău! (Estragon şi Vladimir îl privesc.. oboseala. domnule. întunericul.) Vă întreb dacă numele ăsta nu vă spune nimic? Vladimir şi Estragon se întreabă din ochi. VLADIMIR: Fireşte... Nu.. bine... VLADIMIR: A.. (21) VLADIMIR: Nu-l ascultaţi. ESTRAGON (repede): Nu sîntem de pe-aici. nici o clipă. Vladimir face un pas spre Lucky.. POZZO: M-aţi luat drept el. .. e o cunoştinţă.povara lui.. VLADIMIR: Aşa socoteam şi noi. ESTRAGON: O făceam cu intenţii bune. POZZO (oprindu-se): Şi totuşi. Nu-l cunoaştem prea bine. ESTRAGON: Eu.. domnule? POZZO (cu voce cumplită): Eu sînt Pozzo! (Tăcere. dar totuşi. VLADIMIR (conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo. POZZO: E o ruşine. o clipă. Pozzo. nu.. nu-l ascultaţi! POZZO: Aşteptarea? Va să zică îl aşteptaţi? VLADIMIR: Adică... VLADIMIR (la fel): Pozzo. ESTRAGON (către Pozzo): Nu sînteţi domnul Godot..) Numele ăsta nu vă spune nimic? (Tăcere. sînteţi fiinţe umane.. Vladimir şi Estragon îl privesc simţind totodată şi dorinţa de-a da fuga să-l ajute şi teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala.

timp de (calculează) . (Trage de funie.) Stai! (Lucky se opreşte. Către Lucky. Lasă sticla şi începe să mănînce.) Ţine! (Pozzo îi întinde biciul. Estragon şi Vladimir prind curaj. propteşte vîrful biciului în pieptul lui Lucky şi împinge. şase ore la rînd. înaintează.) Stai! (Lucky se opreşte. dragii mei.) Coşul! (Lucky înaintează.. se dă înapoi. adoarme. dacă n-aveţi nimic împotrivă. (Deschide coşul.) Scoală-te! (Scurtă pauză. reia totul.) Coşul! (Lucky înaintează. Pozzo muşcă din pui cu lăcomie. nemaiavînd mîini libere.) De asta.) Aerul face foame. se dă înapoi.) Chiar cînd ei nu-mi seamănă decît într-o mică măsură.) De cîte ori cade.liza jos. mă bucur din toată inima că v-am întîlnit. (In faţa expresiei lor neîncrezătoare. pînă ce valiza atinge pămîntul. Pozzo se aşază.) în sănătatea noastră. (Către (22) Lucky.. Lucky se îndoaie încet. dă pardesiul. Tăcere. se ridică. scoate o bucată de pui. se apleacă. îl cercetează pe toate părţile. Către Vladimir şi Estragon. Către Vladimir şi Estragon. ia coşul. îl ajută pe Pozzo să se îmbrace. se trage înapoi. scîrnăvie ! (Zgomotul lui Lucky care se ridică şi-şi adună lucrurile. Lucky se apropie şi.şase ore. POZZO (cu un gest larg): Să nu mai vorbim despre asta. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. chiar atîta.) Mai încoace! (Lucky lasă jos valiza şi coşul. se apropie. Către Vladimir şi Estragon. se inspectează. da.. da.. Ritmul unuia care doarme de-a-npicioarele. o bucată de pîine şi o sticlă de vin. drumul e lung cînd călătoreşti singur timp de. (Termină de încheiat pardesiul.) Stai! (Lucky se opreşte. Pozzo priveşte scaunul. mă bucur sincer. mută scaunul. (Trage de funie.) Haina! (Lucky pune va..) Mai încoace! (Lucky înaintează. se dă înapoi. rămîne nemişcat. se dă înapoi.) Scaun! (Lucky lasă valiza şi coşul.) Atenţie! . dă coşul. înaintează. mută scaunul. se pleacă şi ia biciul în dinţi. reîncepe să se îndoaie.) Mai încolo! (Lucky se dă înapoi. reia valiza şi coşul. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă bagajele jos? VLADIMIR: Ştiu eu? (Se apropie amîndoi şi mai mult de Lucky. se îndreaptă brusc.) înapoi! (Luckyse dă înapoi. înaintează.) E răcoare aici. (Trage de funie. Lucky se trage înapoi. se opreşte. (Către Lucky.) Vedeţi.) Biciul! (Lucky înaintează. fără să-ntîlneşti ţipenie de om.) Scoală. (se uită la ceas) . încetul cu încetul.ESTRAGON: N-ai ce să-i faci.) Dragii mei.) înapoi! (Lucky intră de-a-ndăratelea.) Haina! (Lucky lasă totul jos. (Bea o duşcă direct din sticlă.) Da.) întoarce-te! (Lucky se întoarce. amabil. (îi priveşte pe cei doi semeni. aruncă oasele după ce le-a supt. nu pot să mă lipsesc mult timp de societatea semenilor mei. se apleacă. Pozzo îi smulge biciul din gură. Pozzo trage de funie. reia valiza... înainte de-a mă aventura mai departe.) Vedeţi. Pozzo începe să-şi pună pardesiul.) Acolo! Pute. se dă înapoi. am să rămîn o clipă lîngă voi.. (Către Lucky. apoi se dă înapoi. se învîrtesc în jurul lui Lucky. reia valiza şi coşul.

. nu-i de meserie. strîmbîndu-se): Găseşti? VLADIMIR: Cam feminizat.) Coşul! (Lucky e cît p-aci să cadă..) Dar. ESTRAGON ('acelaşi joc): Nu-i sigur. ESTRAGON: După mine.. ESTRAGON: Un cretin... oasele-i revin . se întoarce la loc. care.ESTRAGON: Dacă i-am vorbi? VLADIMIR: Ia uită-te-aiciI ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR (neliniştit): Gîtul.. POZZO: Ce-i. Estragon observă oasele de pui pe jos. (23) ESTRAGON: într-adevăr. (Estragon se opreşte.. Estragon priveşte ţintă oasele. ba nu.. VLADIMIR: N-are încotro. ESTRAGON: Face spume.) Coşul! (Cum Lucky nu se mişcă.) Nu vedeţi că vrea să se odihnească? (Îşi scoate pipa şi începe s-o îndese cu tutun. ESTRAGON: Funia. e normal. pune sticla în coş. n-aveţi nevoie.. întinde picioarele. VLADIMIR: Poate e un idiot.) Dar. flăcăule? ESTRAGON: Hm. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ce riscăm? ESTRAGON (uimit): Domnule... ESTRAGON: Ii curg balele.. ESTRAGON: E fatal. ESTRAGON (timid): Domnule. Estragon trece pe locul lui Vladimir. ESTRAGON: E normal. oprindu-se la faţă. VLADIMIR: Carne vie. 'ESTRAGON (ridicînd din umeri. VLADIMIR: Nu-i sigur. VLADIMIR (Intinzlnd capul): Parcă are guşă.. e gata să crape. Pozzo scapără un al doilea chibrit şi-şi aprinde pipa. Dacă am nevoie de oase? (Le mişcă cu vîrful biciului. Pozzo scapără un chibrit şi începe să-şi aprindă pipa. cu lăcomie. (Estragon face un pas spre oase. îşi reia poziţia. ESTRAGON (mai tare): Domnule. acum e mai bine. înaintează. (Trage un fum. ESTRAGON (privind gîtul): Nu văd nimic.) Ce vreţi. le priveşte fix.) Nu.. îşi reîncep examinarea.. VLADIMIR: Treci aici.. în principiu.) Ah. personal nu mai am nevoie de ele. de oase. VLADIMIR: Mai tare. VLADIMIR: Nu-i rău.) întreabă-l ceva. sfîrşind de mîncat.. îşi revine. îşi şterge gura cu dosul mînecii.. domnule? VLADIMIR (indignat): Nu puteai să mai aştepţi? POZZO: Ba nu. VLADIMIR: Şi ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Nodul. Pozzo aruncă chibritul şi trage de funie (24) cu furie. POZZO: Lăsaţi-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo.. VLADIMIR: Gîfîie.. VLADIMIR: Tot frecînd.. ESTRAGON: Ce vrei. nu mîncaţi..

) Ce zici? (Tăcere. pardon. domnule..) Şaizeci? Şaptezeci? (Către Estragon. Lucky se dă înapoi. (Tăcere. n-avea teamă. Se gîndeşte... (îşi goleşte pipa lovind-o de bici.. (îl priveşte pe Lucky cu nelinişte. cere-i. porcule! Răspunde! (Către Estragon. Trage din pipă.în felul ăsta. după ce m-am ridicat în picioare? Fără să par — cum să spun — că mă plec? (Către Vladimir. Aruncă oasele. o absorbi. pe Vladimir şi pe Pozzo. (Către Vladimir. Da? Nu? în sfîrşit. Lucky îl mută din loc. o să-ţi spună el. nu-i prea important.) cîţi ani ai. Pozzo pocneşte din bici. (25) VLADIMIR (izbucnind): E o ruşine! Tăcere..) N-are importanţă. POZZO: Sînteţi severi.) Scaunul! (îl arată cu (26) biciul. le adună şi începe să\le roadă. POZZO (către Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR (hotărît şi bolborosind): Să trateze un om. (Estragon se repede la oase.) Hail ESTRAGON: Pardon. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Domnule. POZZO: Ţi se vorbeşte. domnule. găsesc că.) Dar poate că voi nu sînteţi fumători.) Sper că n-are de gînd să-mi tragă clapa îmbolnăvindu-se. reia valiza şi coşul. E pentru prima oară cînd refuză un os. ESTRAGON: De pe-acum? POZZO: O clipă! (Trage de funie... instalat.) . îi priveşte. ) Dar cum să mă aşez acum.) Iată-mă. Lucky nu se clinteşte.. (Gest spre Lucky... Mulţumesc că mi-aţi ţinut de urît... un fumător mic de tot. ESTRAGON: Ah! Parcă e mai bine. din nou. stupefiat.) Cîţi ani poate să aibă? ESTRAGON: întrebaţi-l pe el. VLADIMIR: Să plecăm. în ciuda precauţiilor. mi se pare ciudat..) Din cauza nicotinei.) N-ai zis nimic? (Tăcere. firesc.) Vă las..) Ce să-i faci? (Tăcere. Vladimir e din ce în ce mai jenat.hamalului. dacă nu sînt indiscret? (Tăcere. Să vedem... Către Estragon. POZZO: Sînt indiscret. . fiindcă (îşi duce mîna la inimă) face să-mi bată inima.. rînd pe rînd.) Eu nu sînt decît un fumător mărunt. le vrei dumneata? Lucky îl priveşte lung pe Estragon.) Mai aşa! Aici! (Se aşază. nu. Estragon.) Răspunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace. se opreşte din ronţăit. şovăie.. e o ruşine. (Oftează.. Lui trebuie deci să i le cereţi. oasele astea. (Estragon se întoarce spre Lucky. Pozzo e foarte calm. POZZO (încîntat): Domnule! (Lucky îşi pleacă fruntea. Estragon merge spre Lucky şi se opreşte în faţa lui. (Se gîndeşte. se ridică. şi n-am obiceiul să fumez două pipe una după alta.) Cere-i. o fiinţă umană..) Totuşi.) Dacă mai fumez o pipă cu voi? Ce ziceţi? (Ei nu zic nimic.) Sînt ale dumitale. Lucky saltă capul. ESTRAGON (nevrînd nici el să se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe să roadă.

POZZO (care şi-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puţin bună.) Dar e bună. POZZO (către Estragon): Sînteţi de acord. POZZO: Am să vă răspund! (Către Estragon. VLADIMIR: Mă duc.. POZZO (înclntat): O întrebare? Cine? Care? (Tăcere... chiar voi. De la cea mai neînsemnată creatură înveţi cîteceva. VLADIMIR: Chiar aşa.în fine. o să ne simpatizăm. (Tăcere. de teamă să nu piardă întrebarea): Mă întrebi de ce nu-şi lasă bagajele jos. ca să se ştie că e vorba de amîndoi).. . (îşi aprinde iar pipa. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O să vorbească. cine ştie. E treaz. (îşi scoate pipa din gură. Să zicem că pleci acum. VLADIMIR: Vino încoace.. Chiar voi (îipriveşte atent unul după altul. VLADIMIR: Să plecăm. VLADIMIR: De unde ştiţi? POZZO: Iată-l că-mi vorbeşte iar! Pînă la urmă.) Decît prima. Acum îmi pui întrebări.) Gîndeşte-te.m-am stins.) . ESTRAGON: Mă întreb şi eu. te rog. în cazul ăsta. VLADIMIR: Dar întreabă-l pe el. ESTRAGON (simţind că e rost de pomană): Avem timp.. îmi calci pe nervi. totuşi.. VLADIMIR (către Estragon): Cred că te-ascultă.. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Şi eu aş fi fericit să-l întîlnesc. tremurînd.) Bun. Probabil că nu sînt prea uman.) . n-o să vă pară rău. poate că mi-aţi adus ceva. mai e încă lumină.. vreau să zic. ce se întîmplă cu întîlnirea voastră cu. hai....). O să se termine rău.. nu? ESTRAGON (continuînd să dea roată în jurul lui Lucky): Suflă ca o focă. Mai staţi un pic.. viitorul vostru imediat.) Dar stai la un loc. Cu cît întîlnesc mai mulţi oameni. după cum spui.începe să-şi umple pipa.. oricît. POZZO: Sper că nu plecaţi din cauza mea.. ..) în fine.. (Scoate pipa din gură şi o priveşte.în cazul ăsta. Godot. cînd e încă lumină. dar e ăsta un motiv? (Către Vladimir. ESTRAGON: Are dreptate.. înainte de a face o imprudenţă. înţelegeţi cu cine vreau să spun.. ESTRAGON (care a început iar să-i dea tîrcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum poţi să-l întrebi. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira. ESTRAGON: Ce să-l întreb? VLADIMIR: De ce nu-şi lasă bagajele jos. Godin.. (27) VLADIMIR: Vi se pune o întrebare. Godet. te îmbogăţeşti. POZZO: Nu mai poate să-mi sufere prezenţa. căci. o priveşte.) Adineauri îmi spuneai domnule.. POZZO (care a urmărit discuţia cu o atenţie îngrijorată. îţi guşti mai bine fericirea. (Toţi trei privesc cerul. cu atît sînt mai fericit. Ce se întîmplă în cazul ăsta cu. (îşi pune iar pipa în gură... de care depinde viitorul vostru (Tăcere.

ESTRAGON (cu tărie): Bagajele! (Arată cu degetul spre Lucky. Mai calm. ca să-l păstrez. Nu. (Mimează un om încovoiat de povară. Mă ascultă toată lumea? (Se uită la Lucky. scuipă. Fiecăruia ce i se cuvine. am să.) Niciodată să lase. dacă-l văd hamal bun. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că.) De ce? Mereu să ţină. Ca şi (29) cum ar fi lipsă de oameni de povară! (Toţi trei îl privesc pe Lucky. repune vaporizatorul în buzunar. fiul lui Jupiter! (Tăcere. Mai aveţi altele? Jocul cu vaporizatorul. (îşi pune pipa în buzunar. îşi vaporizează gîtlejul. trage de funie.) Atlas.) Ce spuneam? (Scurtă pauză. trage de funie.) Gata. am să vă spun. E toată lumea aici? Mă priveşte toată lumea? (Priveşte spre Lucky. unul lîngă altul. Pozzo îl priveşte fără să înţeleagă..) Ce spuneam? Vladimir mimează un om care duce o povară grea. POZZO: Perfect. .) Gata. VLADIMIR: Atenţie! POZZO: Ca să mă impresioneze.) Mai încoace! (Lucky înaintează. duce bagajele ca un porc. De ce nu se face comod. gîfîind. POZZO: De fapt.) Nu-mi place să vorbesc în gol. n-o mai scoatem la capăt..) Acolo! [(Lucky se opreşte. ultimul pe (28) Lucky. să renunţ să mă despart de el. Mai tare. POZZO (furios): Nu mă întrerupe! (Scurtă pauză. Să încercăm să vedem clar. nu-i tocmai asta. Nu are drept»!? Are. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că dacă-l văd neobosit am să-mi regret hotărîrea. horcăie ca să-şi cureţe beregata. ESTRAGON: Eu plec. ESTRAGON: Nu-l mai vreţi? POZZO: în realitate. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate că m-am exprimat prost. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Vrea să mă ducă. ce m-aţi întrebat? VLADIMIR: De ce el.) Dacă vorbim toţi odată... Cred că v-am răspuns la întrebare. Nu-i de meserie.) De ce? POZZO: înţeleg. dar n-o să-i meargă. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ţine seama că s-ar fi putut să fiu eu în locul lui şi el într-al meu. Bun. Dacă soarta n-ar fi fost împotrivă. Caută să-mi facă milă ca. repune vaporizatorul în buzunar. Se gîndeşte.Nemişcaţi. Să vedem. porcule! (Lucky îl priveşte. înseamnă deci că nu vrea? Iată ceva bine gîndit. scoate iar vaporizatorul. trage de funie. scoate un mic vaporizator şi îşi vaporizează gîtlejul. Trebuia să-mi spuneţi mai demult. (Scurtă pauză.) Atunci ce? (Lucky saltă capul. (Desface palmele.) Uită-te la mine. fiu ispitit să-l folosesc şi pe viitor în funcţia asta.) Domnilor. Ăsta e calculul lui nenorocit.) Perfect. se ridică uşurat. Şi de ce nu vrea? (Scurtă pauză.) E toată lumea gata? (îi priveşte pe toţi trei. Lucky saltă capul. aşteaptă.

(Scurtă pauză. Pentru fiecare om care începe să plîngă. se aruncă înapoi. face turul platoului şchiopătind şi urlînd de durere. (Estragon îi arata piciorul. cu cîteva picioare în cur. (Estragon ia batista. apoi se duce să se aşeze acolounde se afla la ridicarea cortinei. Lucky ii arde o lovitură de picior în tibias. o dă lui Pozzo. ESTRAGON (ţinînd în aer piciorul rănit): N-am să mai pot umbla! VLADIMIR (tandru): Am să te duc eu. reia valiza şi coşul. îl duc. înaintează. vreau să zic că în loc să-l dau pur şi simplu afară pe poartă. (Tăcere. Estragon porneşte şchiopătind. Aşa. Estragon scapă batista. (Rîde. Ea nu e de loc mai nenorocită decît cele dinaintea ei. un altul. Estragon nu vrea să-i dea batista. pentru marile adevăruri. (Către Estragon.) El! VLADIMIR (privind cerul): Nu mai vine noaptea odată?' POZZO: Fără el.) Să nu mai vorbim de loc. niciodată n-aş fi simţit decît lucruri josnice. lui Estragon o batistă. Către Pozzo. (Visător. Mă ştiam incapabil pentru frumuseţe. VLADIMIR (încetînd. mînios.) îi curge sînge! POZZO: E semn bun. pentru graţie. VLADIMIR: Dă-mi-o. La fel e şi cu rîsul. POZZO: Ştiţi cine m-a învăţat toate lucrurile astea frumoase?' (Scurtă pauză. (Estragon se apropie de Lucky şi se pregăteşte să-i şteargă ochii. se opreşte în faţa lui Lucky şi îl scuipă. Lucky plinge.) L-ai înlocuit. ESTRAGON: Plînge. dacă ţi-e milă. să mai cerceteze cerul): Un knuk? .VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Aşa e. fără voia lui. POZZO: Grăbiţi-vă! Curînd n-o să mai plîngă. Aţintindu-şi degetul spre Lucky.} La nevoie. POZZO: Dulăii bătrîni au mai multă demnitate. Ca să faci bine. ridică batista. într-atît de mare mi-e bunătatea.)1 M-a schilodit! POZZO: Ţi-am spus că nu-i plac străinii. VLADIMIR: încearcă să umbli. (Tăcere. nu e posibil să alungi asemenea fiinţe. ar trebui să-l omori. La drept vorbind. o să se simtă mai puţin părăsit. Şi-atunci.) E adevărat că populaţia a sporit. Dar în loc să-l alung. (Estragon şovăie.) Batista! Lucky lasă valiza şi coşul. la tîrgul Mîntuitorului.) Şi nici de bine să n-o vorbim. mi-am luat un knuk. legate de meseria mea de— n-are importanţă. VLADIMIR (către Estragon): Arată. se opreşte din plîns. (Tăcere.) Ia-o.) Deci să nu ne vorbim de rău epoca. îi şterg eu ochii. se dă înapoi. undeva. Estragon şovăie încă. după cum aş fi putut. unde sper să scot ceva pe el.) Lacrimile lumii sînt imuabile. (30) ESTRAGON: Ticălosule! Bestie! (Îşi ridică pantalonul. niciodată n-aş fi gîndit. Gesturi de copil.) Şterge-i ochii. (îi întinde . oarecum. POZZO: Uite-l că nu mai plînge.) Consolează-l.

A&.. (Pozzo îşi scoate pălăria1. Trebuie să recunoaşteţi că. Acum au knuki. într-adevăr! POZZO (plîngînd în hohote): Pe vremuri. nu ştiu ce m-a apucat. apucîndu-se cu mîinile de cap): Nu mai pot. Dar eşti măcar din secolul nostru? Pe vremuri.. Cei care pot să-şi permită. e înspăimîntător. Tăcere. Către Lucky. zău ! (Se scotoceşte prin buzunare... 1 ToaTe aceste personaje poartă pălării-melon. VLADIMIR (către Lucky): Cum îndrăzneşti? E ruşinos! Un stăpîn atît de bun! Să-l faci să sufere în halul ăsta! După atîţia ani. mă ucide. mă ajuta...). mă făcea mai bun. acum.) Pe lîngă el. era drăguţ cu mine. POZZO (gemînd. (caută) ca pe-o coajă de banană. VLADIMIR: După ce i-ai supt măduva.) Nu prea ştiu ce-am spus. VLADIMIR: Şi acum îl alungaţi? O slugă atît de bătrînă şi de credincioasă? ESTRAGON: Scîrnăvie! Pozzo e din ce în ce mai agitat. ESTRAGON: E groaznic. să suport. VLADIMIR: Şi încă nu s-a sfîrşit. (Din ce în ce mai stăpîn pe sine. Uitaţi totul. curînd au să fie 60... mă distra.. . Lucky îşi pune pălăria sub braţ şi reia coşul.. se bate în piept.. POZZO (calmat): Domnilor...) Par eu omul pe care-l face cineva să sufere? Nu. să-l arunci ca peun. trebuie să plece. nu puteţi să ştiţi.) Nu mai pot.) Pălăria (31) (Lucky lasă coşul. (32) VLADIMIR: Nu cred.. ESTRAGON: E teribil. E complet chel.... îşi pune pălăria pe cap. ESTRAGON: Trebuie să-l întrebăm. VLADIMIR: Nu mai poate.) Nu se cunoaşte.. (Socoteşte în gînd.. (Se îndreaptă.. Toţi îl privesc pe Pozzo. VLADIMIR: înnebuneşte.. ESTRAGON: E dezgustător.. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu ştiu. dar puteţi fi siguri că nici un cuvînt nu era adevărat.... îşi scoate pălăria. Părul alb şi abundent îi cade în jurul feţei.înnebunesc... nu-i aşa? (Vladimir îl priveşte pe Lucky. ce face..) Acum priviţi. nu? (Scurtă pauză... Lucky tresare.POZZO: Curînd au să se-mplinească 60 de ani de cînd durează toate astea.. nu mai pot... VLADIMIR: Abia începe. ESTRAGON (către Vladimir): Vrea să-l înlocuiască? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am înţeles dacă vrea să-l înlocuiască sau dacă nu mai vrea altul după el.) Aţi văzut? VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu eşti de pe-aici. Vă cer iertare. ESTRAGON: De neuitat..) Ce mi-am făcut pipa? VLADIMIR: Frumoasă seară.. par tinerel. ESTRAGON: S-ar zice că nu.. (Ridicîndu-se mîndru. oamenii aveau bufoni....... (ridică braţele) . (Se prăbuşeşte cu capul în mîini.

.. (34) POZZO: Nu. repede. Vladimir se opreşte.. pe stînga. POZZO: Dar ce mi-am făcut pipa? ESTRAGON: Are haz! Şi-a pierdut ciubucul! Rîde zgomotos. VLADIMIR (oprinduse): Nu mai vine noaptea odată? Toţi trei privesc cerul. ESTRAGON: La circ. ESTRAGON: O să vedeţi. POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! ESTRAGON (strîmbîndu-se de rîs): Să mori de rîs. VLADIMIR: Mă întorc.. simt asta. (Privire circulară. ESTRAGON: Priviţi. POZZO:Ţ! Ţ!Ţ! Ţ! ESTRAGON: 8-a terminat. veniţi.. Vladimir revine posomorit.) Oh! A plecat!. Ascultaţi.. în locul vostru. Pozzo se ridică şi merge spre Estragon. Godot. nu. ESTRAGON: S-a ţinut el. (Observă lipsa lui Vladimir. VLADIMIR: La music-hall. ESTRAGON: Pot să vă ajut? POZZO: Dacă mi-ai cere. VLADIMIR: Păstrează-mi locul... înţelegeţi.. Încet. totul se potoleşte. dacă aş avea întîlnire cu un Godin. . POZZO: Nu-i mulţumit? ESTRAGON: Aţi pierdut o chestie formidabilă. ESTRAGON: în fundul culoarului. ii imbrînceşte pe Lucky. aş aştepta să se facă întuneric beznă.. Păcat. aşezaţi-vă. dar nu ştiu cum să fac.. agitat... ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: Aşa mi se pare. cît a putut. POZZO: Oh! (Scurtă pauză.. răstoarnă scaunul cu o lovitură de picior. POZZO: Nu ţineţi să plecaţi pînă nu vine? ESTRAGON: Vedeţi că. îşi reia umbletul. nu-i nevoie. mai calm.. POZZO: Se potoleşte. Şi eu. Iese. dezolat. umblă de colocolo. poate. (Scurtă pauză.. (Priveşte scaunul. înainte de-a renunţa.) Mi-ar place să mă aşez iar. nu alta! POZZO (ridicînd capul): N-ai văzut cumva. (Ridică mina. POZZO: Sigur.. e cît se poate de firesc.) Pan doarme. POZZO: Vreţi să mă scol? ESTRAGON: Veniţi. vă rog. în sfîrşit.) Atunci e-n regulă! ESTRAGON: Veniţi încoace. e firesc.VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol. Fără să-şi ia rămas bun ! Nu e elegant! Ar fi trebuit să-l ţii. ESTRAGON: Hai. ridică scaunul.) Insistă un pic. Se îndreaptă spre culise. 3(33) Aşteptîndu-l pe Godot POZZO: De ce?.. ESTRAGON: Ce? POZZO: Dacă mi-ai cere să mă aşez. domnule. Godet. ESTRAGON: La circ.) De altfel. înţelegeţi cu cine vreau să zic. Din slăvi coboară o linişte adîncă.

torente de lumină roşie şi albă. pînă la urmă cu succes. coboară tonul).ESTRAGON: Zău.) Priviţi. Către Estragon. în picioare.) Nu mai face doi bani biciul ăsta. numai asta nu.) Cînd e. Pozzo aruncă biciul. nu mai staţi aşa. POZZO: Fără îndoială că ai dreptate.) Dar fiţi un pic mai atenţi. vă rog. mulţumit de ce a spus. Pozzo. o să vină şi asta.) Priveşte cerul. în afară de Lucky. ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric). în picioare. .vremea frumoasă. trage de funie.) Mersi. (Priveşte cerul. (Se uită la ceas. POZZO: în afară de firmament. (Toţi privesc cerul. o să răciţi.) Dar (ridică o mînă dojenitoare) — dar. ESTRAGON: Dar nu mai staţi aşa. (Îşi priveşte auditoriul. gest larg. (Scurtăpauză. care coboară treptat) cîte puţin.) Răbdare. celălalt pălăria. (Saltă capul. în afară de Lucky) noaptea galopează (vocea îi devine mai vibrantă) şi va veni să se năpustească peste noi (pocneşte din degete) pfff! aşa (inspiraţia îl părăseşte) în clipa cînd ne aşteptam cel mai puţin.) Dar e timpul să vă părăsesc. să pălească (gestul cu ambele mîini. orizontal.) Bun. POZZO (punîndu-şi ceasul la ureche): Să nu crezi asta. pînă cînd (pauză dramatică.) Doresc să vă satisfac. Estragon şi Vladimir au reînceput să-şi examineze unul gheata. cu ambele mîini care se despart) pac! gata! nu se mai mişcă. neizbutind să scoată decît un sunet foarte slab. la noi. Gheata lui Estragon şi pălăria lui Vladimir le scapă din mîini. noaptea.) Ce spuneam? VLADIMIR: Să plecăm.) Ce-i oare atît de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal şi luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei. porcule! (Lucky dă capul pe spate. Lucky tresare.) Acum un ceas (priveşte cerul. da. (Tăcere. (Se aşază. (Scurtăpauză. nu sînteţi de pe-aici. (Ei coboară capetele. domnule. ESTRAGON (către Pozzo): Azi vede totul în negru. Lucky doarme pe jumătate. altfel n-o să mai ajungem niciodată la vreun rezultat. cîte puţin. să zicem de la zece dimineaţa (ridică tonul). Vreţi să vă spun eu? (Tăcere.) Aşa se petrec lucrurile pe ticălosul ăsta de pămînt. Voce posomorîtă. (Îşipune ceasul în buzunar. o să crăpaţi. E de (35) 3* ajuns.) Ce are biciul ăsta? (Se ridică şi pocneşte mai cu putere. în dosul vălului acestuia de blîndeţe şi de calm (ridică ochii spre cer. POZZO (care n-a ascultat): A. după ce ne-a turnat de la (ezită.) Puţină atenţie. dragul meu. (Vocea îi devine cîntătoare. VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc. POZZO: Crezi? ESTRAGON: E absolut sigur. ceilalţi îl imită. Pozzo pocneşte din bici. (Estragon şi Vladimir îşi continuă manejul. a început să-şi piardă din strălucire. (Joc cu vaporizatorul. observînd. nu ştiţi încă ce înseamnă un amurg. (Tăcere. Dar înţeleg. Să nu crezi asta. care a reînceput să moţăie. (Rîde.) Cum te cheamă? ESTRAGON (prompt): Catulle. Pălăria lui Lucky cade.) Tot ce vrei. POZZO: Adevărat. dacă ţin să nu întîrzii.) La această latitudine. fără răgaz. Iată-mă reinstalat. fără ca el să-şi dea seama. (Se aşază.

ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parcă voi ştiţi să gîndiţi! VLADIMIR: El gîndeşte? POZZO: Perfect. aţi fost.. POZZO: Ce-aş putea face ca timpul să li se pară mai puţin lung. să. N-aţi observat? VLADIMIR: O.. POZZO: Nu neapărat.) în sfîrşit. un pic de tot. ESTRAGON: Am crezut că faceţi dinadins.. VLADIMIR: Putem să avem răbdare. Cu-atît mai rău pentru mine. ESTRAGON: Din moment ce sîntem preveniţi. le-am vorbit despre una şi despre alta. ESTRAGON: N-avem decît să aşteptăm. n-am ce face. foarte. VLADIMIR: Nu sîntem cerşetori. VLADIMIR: N-avem de ce să ne îngrijorăm. o scutură. să cînte. foarte bun.Lungă tăcere. să gîndească.. VLADIMIR: Sîntem obişnuiţi. POZZO: E oare de-ajuns? Fără îndoială. le-am explicat amurgul. POZZO (către Estragon): Şi dumneata. Dar sînt generos. (Fără săseridice. Ce-aş putea să fac la rîndul meu pentru oamenii aceştia de treabă care se plictisesc. Dar e de-ajuns oare? Iată ce mă chinuie. Tăcere. domnilor! (Scurtă pauză. Şi încă nu spun tot ce am de făcut.) Căci am să sufăr. (Cugetă.. Lucky ii priveşte. domnule? ESTRAGON (accent englezesc): O. se uită în ea.) Ce preferaţi? Să joace. E de-ajuns? ESTRAGON: Măcar cinci franci. ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da. aţi fost corecţi. Cu glas tare. VLADIMIR: Taci din gură. (37) (Se cutremură. nu se întîmplă nimic. poate. ESTRAGON: Deocamdată..cumsecade cu mine. Îşi ridică pălăria. (Trage de funie. se înţelege.) Am fost puţin mai slab spre sfîrşit. gîndea chiar foarte drăguţ. POZZO (către Vladimir): Şi dumneata. iată ce-mi spun. (caută).) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? Rău cu adevărat? VLADIMIR (înţelegînd primul): O.. vreţi să ne gîndească ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult să joace. Aşa că mă întreb. Aşadar. POZZO (dezolat): Te plictiseşti? ESTRAGON: Cam. grozav de bine. puteam să-l ascult ore şi ore. POZZO: Domnilor. . foarte bun. se pleacă şi ia biciul.. Aşa mi-e felul. ESTRAGON: Sînt pe cale...) Am atîta nevoie de încurajare. e sigur. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit. Pe vremuri. ba da. Pozzo e în pragul unei lupte lăuntrice. (36) POZZO (cu elan): Mulţumesc. ar fi mai vesel. POZZO: Fiindcă memoria mi-e defectuoasă. o pune pe cap. Acum. Astăzi. să recite. POZZO: Cum m-aţi găsit? (Estragon şi Vladimir îl privesc fără să înţeleagă. foarte bine. ESTRAGON: Ştim la ce ne putem aştepta. Le-am dat oase. domnule? VLADIMIR: Nu ne omoară distracţia.

ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Am să vă explic eu.) Joacă. Rîs scurt.) Aş putea să fac şi eu ca el. fandangoul şi hornpipe-ul. Se crede încurcat într-o plasă. Ce vă spuneam? (Se gîndeşte.) Aşteptaţi. (Lui Lucky.. se întoarce spre Pozzo. cu glas tunător. POZZO (ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremeneşte. (38) VLADIMIR (cu tertipuri de estet): E ceva. crispaţi. (Se caută prin buzunare.) Nemaipomenit! (Ridică fruntea. (Caută. ESTRAGON: N-ar putea mai întîi să joace şi pe urmă să gîndească? Dacă nu-i cer prea mult. e cît pe-aci să cadă. E. am să mă lipsesc de el. înaintează puţin spre rampă.) Asta-i bună! (Face un cap năucit.) Cu un pic de antrenament. (Tuşeşte uşor. POZZO: Staţi! Toţi trei îşi scot simultan pălăriile. Lucky se pregăteşte să se întoarcă spre povară. POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? . Tăcere.) Staţi! (Se gîndeşte. POZZO (lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Vă explic imediat. Lungă tăcere. Acum nu mai joacă decît ce-aţi văzut. Ţopăia. dansa jiga. VLADIMIR: Şi eu. ESTRAGON: Uite drăcie! (Imită mişcările lui Lucky. Lucky joacă puţin şi se opreşte. nimic mai uşor. şi ordinea firească. Estragonse scoală ca să privească mai bine. VLADIMIR: E obosit. dansa frecată. (Imită mişcările lui Lucky.. POZZO: Pe vremuri dansa farandola. de altfel.ESTRAGON: Nu-i aşa. că ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place să-l aud gîndind. Didi.) Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON (cu voce stinsă): Plămînul meu stîng e foarte slab.) Dar plămînul meu drept e în stare perfectă! POZZO (cu voce normală): Nu-i nimic. dansa din buric.) Ce-am făcut para? (Caută. se concentrează. VLADIMIR: Atunci să joace. se opreşte. îşi duc mina la frunte. ESTRAGON (triumfător): Aaaa ! VLADIMIR: A găsit. POZZO (nerăbdător): Ei? ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? VLADIMIR: Nu. scîrbă! Lucky lasă valiza şi coşul.. Şi ştiţi cum numeşte el dansul ăsta? ESTRAGON: Moartea lampagiului. ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: încă! Lucky repetă aceleaşi mişcări. POZZO: Dansul plasei. VLADIMIR (lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur.) Ajutaţi-mă! ESTRAGON: Caut. VLADIMIR: Cancerul bătrînilor. nu! POZZO: Eşti sigur? VLADIMIR: Păi asta ne-aţi mai spus..

e cumplit. ca să-l păstrez. (39) . POZZO: Sînt obosit. continuaţi. nu pleacă nimeni. POZZO: Aşa e. POZZO: Ca să mă înduioşeze. bine. sau. POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cereţi să joace. ca să dureze mai puţin. ESTRAGON: Delirează. e imposibil ca noi să fi întrebat de ce nu le lasă. am înţeles. le-a lăsat jos. Dar vreau să fiu scurt. Dar e greu de spus. ESTRAGON: O să ne spună acum că nu-i pic de adevăr în _ce spune. POZZO: Iată cum se petrec lucrurile.. ESTRAGON (Impreunînd mîinile): Vă implor. ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totuşi astă-seară face tot ce-i cereţi. POZZO: Dă-i pălăria. ESTRAGON: Astea-s gogoşi. căci se face tîrziu. continuaţi-vă expunerea. Bun. . POZZO: O. nu vine nimeni.. VLADIMIR: Ca să joace. de pildă. n-avea teamă. (40 VLADIMIR: E clar. una din două.. ESTRAGON: Nu se întîmplă nimic..VLADIMIR: De altfel. Nu mă-ntrerupeţi. VLADIMIR: Bine. ESTRAGON: Să cînte. POZZO: Insistaţi un pic.. VLADIMIR: Nu e sigur. fie să gîndească. e clar. POZZO (ridicînd mîna): Staţi! (Scurtă pauză.. VLADIMIR (lui Pozzo): SpUneţi-i să gîndească. POZZO: Sau îi cer ceva. continuaţi. am să reuşesc. în loc să cînte. domnule. Să zicem că-i cer să joace. ESTRAGON: Fiţi lung. după cum i-am cerut.) Gata! (îşi pune pălăria pe cap. e pasionant. ESTRAGON: Despre ce e vorba? ^ POZZO: Ai să vezi. POZZO (după ce s-a gîndit): O să meargă. VLADIMIR (lui Pozzo): Dumneavoastră nu protestaţi?. începe să joace. VLADIMIR: Vă rog. îi cer să cînte. Mă întrerupeţi mereu. fie să joace. după cum i-am cerut. POZZO: Dar nu-i cer nimic. POZZO: Bine gîndit! ESTRAGON: Şi de ce le-a lăsat? POZZO: Asta e. cum să fiu scurt şi totodată clar? Lăsaţi-mă să mă gîndesc.) Nici o vorbă! (Scurtă pauză. ESTRAGON (priveşte spre Lucky): E-adevărat. VLADIMIR: Pălăria lui? .) Am găsit. Şi ce se întîmplă atunci? Sau cîntă. de pildă. Estragon şi Vladimir îşi pun şi ei pălăriile. VLADIMIR: Nu spuneţi. fie să cînte. sau să. Vedeţi. Şi vă întreb. continuaţi. sau să gîndească. VLADIMIR: A găsit. ESTRAGON:1 B-adevărat. POZZO (supărat): Nu vă mai spun nimic. Ei şi? VLADIMIR: Dacă a lăsat bagajele jos. Continuaţi. Ce se întîmplă atunci? ESTRAGON: El începe să fluiere.

se apropie încetişor.) Gîndeşte! Scurtă pauză.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public.) Acolo! (Lucky se opreşte. POZZO: E mai bine să i se dea. cu prudenţă.) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo.repede înapoi. a divinei sale atambii a divinei sale afazii. în ceea ce priveşte. ESTRAGON (lui Pozzo): Spuneţi-i să şi-o ia.) Opreşte-te! (Lucky se opreşte.. Nu se mişcă. ESTRAGON: Să şi-o ia singur. POZZO: E mai bine să i-o pui. POZZO: Trebuie să i-o pui. POZZO: Opreşte-te! (Lucky tace. Tăcere. VLADIMIR (lui Estragon): Dă-i pălăria. Ridică pălăria şi i-o întinde lui Lucky de la distanţă. personal cua cua cua cua cu barbă albă cuacua în afara timpului întinderii care din înălţimea divinei sale apatii. Pozzo trage de funie. VLADIMIR: I-o dau eu.) Acolo! (Lucky ze opreşte. Pozzo se agită ^din ce în ce şi geme tot mai tare. Lucky nu se clinteşte. pe la spate. reîncep să asculte.) Gîndeşte! LUCKY (glas monoton): Dată fiind existenţa aşa cum ţîşneşte din recentele lucrări publice ale lui Poingon şi Wattmann ale unui Dumnezeu. ESTRAGON: Ce mai aşteaptă? (41) POZZO: Daţi-vă la o parte. ESTRAGON: Eu! După lovitura pe care mi-a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am să i-o dau eu. Lucky începe să joace. cetărilor neterminate şi terminate ale lui Testu şi Conard fiind stabilit bilit bilit ceea c mează ce urmează ce urmează adică da să nu anticipăm nu se ştie de ce în urm '"' (42) Primele murmure ale lui Estragon şi Vladimir Suferinţă crescIn da la Pozzo.POZZO: Fără pălărie nu poate să gîndească. ne iubeşte cu cîteva excepţii. VLADIMIR: Am să i-o pun. rilor lui Poincon şi Wattmann pare tot atît de . Lucky îi priveşte. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky.de Acacacacademia de Antropopopopometrie dimir. Îi dă ocol lui Lucky. nu se ştie de ce dar asta va ^veni şi suferă după exemplul divinei Miranda eu cei care sînt nu se" ştie de ce dar 'avem timp în zbucium în focuri ale căror focuri flăcările măcar să dureze un pic şi cine se poate îndoi vor pune la sfîrşitfocul la grinzi adică vor duce' infernul în văzduhul atît de albastru_uneori şi astăzi ş\_ calm atît de calm de un calm care dacă Atenţie este intermitent este totuşi binevenit dar să nu susţinută anticipăm şi dat fiind pe de altă parte că în din partea urma unor cercetări neterminate să nu anticiîui Estra păm cercetări neterminate dar totuşi premiate gon şi Vla.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. Estragon şi Vladimir se calmează. LUCKY: Pe de altă parte.) Gîndeşte porcule (Pauză scurtă. Lucky nu se clinteşte. îi pune pălăria pe cap şi se trage . din Berne en Bresse de Testu şi Conard a D£S£u_r_a^ stabilit fără altă posibilitate de eroare decît iare şi silă cea aferentă calculelor umane că în ciuda cerla Pozzo..

Toţi se aruncă peLucky. Lucky. nu se ştie de ce în ciuda tenisului reiau aviaţia golful atît cu nouă cît şi cu optsprezece găuri tenisul pe gheaţă pe scurt nu se ştie de ce în Seine et Oise Seine-et-Marne Marne et Oise adică în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce a slăbit a se micşora reiau Oise Marne pe~"scurt "paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic£_fiind circa de două degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cîntărite dezbrăcat în Normandie nu se ştie de ce pe scurt în sfîrşit puţin importă faptele vorbesc şi considerînd pe de altă parte ceea ce este şi mai grav că reiese ceea ce este încă şi mai grav că la lumina lumina experienţelor în curs ale lui Steinweg şi Petermann reiese ceea ce este şi mai grav mai grav la lumina experienţelor părăsite de Steinweg şi Petermann că la ţară la munte şi la malul mării şi al cursurilor de apă şi de foc aerul este acelaşi şi pămîntul adică (43) Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon.Toţi strigă. se cla. trage de Iunie.. aerul şi pămîntul prin gerurile mari ale aerului şi pămîntul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pămîntul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pămînt şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plînsetele pietrele atît de albastre şi calme vai capul capulcapul capul înNormandie înciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard Conard (Toţise aruncă grămadă peste el. ..clar atît de clar încît Inoît în vederea muncilor grele ale lui Fartov şi Belcher neterminate neterminate nu se ştie de ce de Testu şi Conard neterminate neterminate reiese" că omul contrar părerii contrare că omul în Bresse de Testu şi Conard că omul în sfîrşit pe scurt că omul pe scurt în sfîrşit în ciuda progresuluXaJimentaţiei şi al eliminaţiei deşeurilor este pe cale să slă. care se zbate şi îşi urlă textul.. urlă.) (Lucky mai vociferează un timp. Pozzo se ridică dintr-un salt.) Tenis!.. tras de fu. bească şi în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce în ciuda culturii fizice a practicării sporturilor* precum precum precum tenisul fotbalul cursele pe jos şi pe bicicletă nataţia călăria aviaţia conaţia tenisul comoţia patinajul şi pe gheaţă şi pe asfalt tenisul aviaţia sporturile sporturile de iarnă de vară de toamnă şi toamnă tenisul pe iarbă pe brad şi pe pămînt bătătorit aviaţia tenisul hockeyul pe pămînt pe mare şi în aer.: Pietrele!.tină.nie.penicilina_ş_L_succedaneele pe scurt reiau în acelaşi timp paralel de a micşora.

pocneşte din bici. ... dar rămîne în picioare. cu valiza şi coşul în mînă. îl susţin. POZZO: Să nu-l scăpaţi! (Estragon şi Vladimir se clatină. să mai încercăm o dată. VLADIMIR: Hai. [se încovoaie. Vladimir priveşte îndelung pălăria lui Lucky.) Veniţi să vedeţi. o aruncă pe pămînt.) Gata. se uită în ea.) Nu vă mişcaţi! (Pozzo se duce să ia valiza şi coşul şi le aduce spre Lucky).) Nu-i daţi drumul! (Reîncepe. Tăcere. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. (întorcîndu-se spre Estragon şi Vladimir. ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai.) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate căe mort.) Gata.) Te pomeneşti că a căzut....) înapoi! (Lucky se dă înapoi. POZZO: Trebuie sprijinit.) Mi se pare \ că ar trebui să i se audă tic-tac-ul. Lucky cade iar.) Asta-i bună! (Faţa îi e răvăşită. (Scurtă pauză. îl ridică. POZZO: Drepţi! Lepădătură! (Trage de funie.. care îi dă imediat drumul. (Se scotoceşte prin buzunare.) Mulţumesc. Puteţi să-i daţi drumul.) Asta-i bună! VLADIMIR: Să nu fie în buzunarul de la vestă... hai.. Lucky alu^ necă puţin. Conard!. Pozzo se dă înapoi. ridicaţi-l! ESTRAGON: M-am plictisit. se apleacă pe pîntecul lui.) Ajutaţi-mă. apoi îi dau drumul.. Pozzo întoarce cu piciorul resturile pălăriei lui Lucky. arăta şi secundele.. POZZO: Dă-o încoace\Smulge pălăria din mîinile lui Vladimir.. sare pe ea-Aşa nu o să mai gîndească] VLADIMIR: Dar o să se poată orienta? POZZO: Am să-l orientez eu.. la atingerea valizei. ESTRAGON: Face dinadins. Neterminate!.. (Caută pe jos. Ascultă. Mi-l dăduse1 bunicul(Se scotoceşte. Lucky îşi revine şi degetele i se strîng pînă la urmă pe mîner. Poate să umble. aplecaţi. (îi trage cîteva lovituri de picior lui Lucky.. să vă urez. şi daţi-mi voie să vă.) Mai ţineţi-l! (Acelaşi joc cu coşul. Ţineţi-l bine! (Pune valiza în mîna lui Lucky. ESTRAGON: Sînt răzbunat... (Se scotoceşte.atît de calme!.) Stînga-mprejur! (Lucky face întoarcerea.) Hai. se clatină. amîndoi pe Lucky. Către Estragon şi Vladimir. domnilor.-încet.. POZZO: Aşteptaţi! (Se frînge în două. care se poticneşte. (Estragon şi Vladimir vin spre el. învingătorii gîfîie din greu. încet. ca şi Vladimir şi Estragon.) înainte! (Lucky înaintează..) N-aud nimic! (Le face semn să se (45) apropie. VLADIMIR: O să-l omorîţi. VLADIMIR: Linişte! . îşi apropie capul de pîntece.) Era un ceas cu capac. POZZO: Luaţi-i pălăria! Vladimir smulge pălăria lui Lucky şi cade 1_Mare tăcere. (44) VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridicaţi-l! Estragon şi Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare şi îl sprijină o clipă. ~~ Toţi ascultă.

POZZO iCare din voi pute în halul ăsta? ^ ESTRAGON•(Lui îi pute gura^ mie picioarele POZZO: Am să vă părăsesc ESTRAGON: Şi ceasul cu capac? POZZO: Probabil că l-am lăsat la castel.) Adio! TRAGON şi VLADIMIR (făcînd semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridică. VLADIMIR: Adio.) La O parte! (Estragon şi Vladimir se aranjează spre fundal. dînd drumul funiei treptat-treptat. Tăcere. Nu se mişcă nimeni.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! Tăcere. Tăcere.} înainte! (Pozzo iese. [POZZO: Trebuie să-mi fac vînt. ESTRAGON: Se ridică toţi. se depărtează de Lucky. se întoarce. POZZO: Şi vă mulţumesc.. se întoarce. adică la culise. Pocnete de bici. Lucky se pune în mişcare. privesc spre Pozzo. Estragon şi Vladimir îşi scot pălăriile. POZZO: N-aveţi pentru ce. POZZO: Ba nu. LADIMIR: Aşa. POZZO: Adio. Pozzo se opreşte.). (46) POZZO: Dar nu reuşesc. VLADIMIR: Noi vă mulţumim. VLADIMIR: Adio. Funia se întinde..) Scaunul! (Vladimir se duce de ia scaunul şi i-l dă lui Pozzo. ESTRAGON: Adio.) Înainte! Lucky nu se mişcă. POZZO: Ba nu. spre culise. Lucky iese.. Zgomotul lui Lucky care cade. POZZO: Unde? VLADIMIR: E ini. strigă. ESTRAGON: Adio. ESTRAGON: Ar fi trecut el şi altfel.SĂ plec. Pozzo se întoarce. îşi fac semne cu mina.. . POZZO: Mai repede! (Iese din culise. VLADIMIR: Aţi pornit în sens invers. (Şovăie.) Mai repede! Mai repedeI (în clipa cînd să dispară la rîndul său. Tăcere.ma. traversează scena în urma lui Lucky. VLADIMIR: Ba da. (Ajuns la capătul funiei.ESTRAGON: Eu aud ceva. ESTRAGON: Ba da. care-l aruncă spre Lucky. Pozzo pocneşte din funie şi din bici. ESTRAGON: înainte! VLADIMIR: înainte! Pocnet de bici. a trecut timpul. ESTRAGON: Aşa-i viaţa. ESTRAGON: Atunci adio. se opreşte. POZZO: Adio. POZZO (drSamăglT): Pe dracu ! VLADIMIR: Linişte! Toţi ascultă.

Băiatul nu se mişcă. se opreşte. Tu uiţi tot. VLADIMIR: Asta nu înseamnă nimic. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. n-auzi? Băiatul se apropie sfios. ESTRAGON: începe din nou. se opreşte. VLADIMIR: Fireşte. (Scurtă pauză. Amlndoi privesc în direcţii vocii. ESTRAGON: Ca dovadă. VLADIMIR: S-au schimbat mult. nici ei nu ne-au recunoscut.) Doar dacă n-or fi aceiaşi. n-auzi? (Băiatul se apropie cu teamă. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Ce e? BĂIATUL: Domnul Godot. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opreşte. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ăştia doi.. Dar eu nu-i cunosc. • ESTRAGON: Didi! Celălalt picior! Se îndreaptă şehiopătlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Probabil? E sigur. să mai stăm niţeluş de vorbă. VLADIMIR: îţi spun eu că-i cunoaştem. . aşa. ESTRAGON: Ce doreşti? (48) VLADIMIR: Apropie-te! Băiatul nu se mişcă. pe noi m ne recunoaşte niciodată nimeni. Pauză. Tace. ESTRAGON: Aşa. Ceea ce.) De ce vii aşa de tîrziu? VLADIMIR: Ai să ne spui ceva din partea domnului Godot? BĂIATUL: Da. băiete. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Dă-i drumu'! ESTRAGON: De ce vii aşa de tîrziu? Băiatul se uită clnd la unul. TRAGON: Ce facem acum? LADIMIR: Habar n-am. TRAGON: Să plecăm.Da. neştiind cui să răspundă. BĂIATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sînt. (47) VLADIMIR: Nu se poate. Şi-apoi. cind la altul. I-ai văzut bine? ESTRAGON: Dacă vrei. Au! VLADIMIR: Doar dacă n-or fi aceiaşi. ESTRAGON: Ba nu. Pauză. Intră un băiat sfios. VLADIMIR (lui Estragon) Lasă-l în pace. VLADIMIR: Nu-i aşa că s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil. VLADIMIR: Vino încoace. Au ! (Vladimir nu se mişcă..) Apropie-te. domnule. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. VLADIMIR: Ba da. Se opreşte. îi cunoşti. Numai noi nu izbutim să ne schim băm. dar mai puţin repede. ESTRAGON: Destul...

) Hai.ESTRAGON (lui Vladimir): Lasă-mă tu dracului în pace.se aşază şi începe să se descalţe. domnule. VLADIMIR: De cei doi domni? BĂIATUL: Da. îşi acoperă faţa cu palmele.) Ştii cît e ceasul? BĂIATUL (dndu-se înapoi): Nu-i vina mea. domnule. domnule.) Răspunde ! VLADIMIR: înţeleg.) Spune adevărul! BĂIATUL (tremurînd): Păi. VLADIMIR: Aşa zici tu. pe mine nu. VLADIMIR: Dar pe cine bate? BĂIATUL: Pe frate-meu. . VLADIMIR: De strigăte? BĂIATUL: Da. domnule. domnule. domnule VLADIMIR: Lasă-l în pace odată! Ce ai? (Estragon lasă băiatul. VLADIMIR: Eşti de pe-aici? BĂIATUL: Da. Estragon îşi descoperă faţa. (50) VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? BĂIATUL: Da. Vladimir şi băiatul ii privesc. L-au speriat ceilalţi. VLADIMIR: E cumsecade cu tine? BĂIATUL: Da. Către băiat. VLADIMIR: Nu te bate? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: Memoria ne joacă asemenea feste. domnule. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. domnule. BĂIATUL: Mi-era frică. domnule. ESTRAGON: Toate astea sînt minciuni! (îl apucă pe băiat de mîini şi îl zgîlţîie. domnule. domnule. VLADIMIR: Atît? BĂIATUL: Da. domnule. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. Estragon vrea să vorbească. am spus adevărul. domnule. ESTRAGON: Frică. ESTRAGON: Te pomeneşti c-o fi a mea. dar că mîine vine sigur. VLADIMIR: E prima dată cînd vii? BĂIATUL: Da. de ce? De noi? (Scurtă pauză. domnule. VLADIMIR: Şi ce faci? BĂIATUL: Sînt cu caprele. continuă. domnule. VLADIMIR: Nu zău! De cînd? ESTRAGON: Uitasem. domnule. dar renunţă şi se duce şchiopătînd. ESTRAGON: Ei? BĂIATUL: Domnul Godot. (Scurtă pauză. BĂIATUL (pe nerăsuflate): Domnul Godot mi-a spus să vă spun că n-o să vină astă-seară. domnule. domnule.. VLADIMIR: N-ai venit şi ieri? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: Ţi-a fost frică de bici? BĂIATUL: Da. domnule. VLADIMIR (întrerupîndu-l): Te-am mai văzut eu.) Ce ai? ESTRAGON: Sînt nenorocit. Tăcere. ESTRAGON: De cît timp eşti aici? BĂIATUL: De adineauri. descompus. se dă înapoi. domnule.. nu-i aşa? BĂIATUL: Nu ştiu. (49) VLADIMIR: îi cunoşti? BĂIATUL: Nu. (Apropiindu-se de băiat.

) Hai! Îl trage. VLADIMIR: în fîn? BĂIATUL: Da. Şi se răstignea la iuţeală. Gogo. ESTRAGON: Cum adică? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus băiatul? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Dar nu poţi să umbli desculţ. tot aşa. VLADIMIR: Nu eşti nenorocit? (Băiatul ezită. scăldînd scena într-o lumină argintie. se întoarce şi iese în goană. VLADIMIR: îţi dă să mănînci destul? (Băiatul ezită. domnule. Mîine totul o să fie bine. domnule. Pauză. VLADIMIR: Eşti nebun! Trebuie să ne adăpostim undeva. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era plăcut! ESTRAGON: Da.. VLADIMIR: Şi ce face? BĂIATUL: E cu oile. domnule. domnule. ca mine. (52) ESTRAGON (privind copacul): Păcat că n-avem un capăt de funie. Se dă înapoi. mă uit la gălbejita asta. VLADIMIR: Zău. se ridică şi priveşte luna. VLADIMIR: A spus că Godot o să vină sigur mîine... şovăie. dar cu picior mai mic. VLADIMIR: Şi? BĂIATUL: Nu ştiu. du-te. BĂIATUL: Ce să-i spun domnului Godot? (51) 4* VLADIMIR: Spune-i că. Le pune lîngă rampă. apoi se împotriveşte. rămîne nemişcată.) Auzi? BĂIATUL: Da.VLADIMIR: A! Ai un frate? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Isus! Ce-ţi veni cu Isus? Doar n-oi fi avînd de gînd să te compari cu el! ESTRAGON: De cînd mă ştiu mă compar cu el.. într-o clipă se înnoptează. VLADIMIR: în sfîrşit! (Estragon se ridică şi merge spre Vladimir.) Ne-ai văzut bine. Estragon cedează la început.) îţi dă să mănînci bine? BĂIATUL: Destul de bine. VLADIMIR: Nu mai avem ce căuta aici. tot aşa. VLADIMIR: Şi de ce nu te bate pe tine? BĂIATUL: Nu ştiu. domnule. domnule. (ezită) spune-i că ne-ai văzut. domnule. domnule. VLADIMIR: Voiam să te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici. ESTRAGON: Nici în altă parte.) Asta nu-ţi spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decît să aşteptăm aici. . ( Scurtă pauză. VLADIMIR: Cu frate-tău? BĂIATUL: Da. domnule.) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca şi tine. cu amîndouă ghetele în mînă. nu-i aşa? BĂIATUL: Da. ESTRAGON: Şi Isus a umblat desculţ. BĂIATUL: Nu ştiu. VLADIMIR: Bine. VLADIMIR: Ca şi mine.) Unde dormi? BĂIATUL: în pod. domnule. şi-au să-l facă fericit. (Scurtă pauză. nu fi şi tu aşa. domnule. Se opresc amîndoi. Luna se înalţă pe cer. VLADIMIR: Nu ştii dacă eşti nenorocit sau nu? BĂIATUL: Nu.. (Scurtă pauză. domnule. (îl ia_ pe Estragon de braţ.. (Scurtă pauză. VLADIMIR: I-oi fi drag.) O să vină un altul. Lumina începe să scadă brusc.

nu te mai gîndi. Se opreşte şi priveşte îndelung arborele. pălăria lui Lucky pe locul ei. o repune cu grijă la locul ei. nimic nu-i sigur. mergem? VLADIMIR: Să mergem. acum nu mai face. VLADIMIR: Bine. reia:) (54) Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu Şi-i pun la cap o cruce Şi peste cruce scriu: . lîngă rampă. Acelaşi joc. se opreşte. Să tot fie vreo cincizeci de ani. Se opreşte lîngă culisa stîngă. vioi. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. (Scurtă pauză. se gîndeşte un pic. o miroase de parcă ar adulmeca o urmă. cu palma pusă deasupra ochilor.) Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. tuşeşte şl reîncepe ceva mai sus. VLADIMIR: Dacă tu crezi că aşa e mai bine. ESTRAGON: Ţi-aduci aminte ziua cînd m-am aruncat în Durance? . ESTRAGON: Adu-mi aminte să aduc o funie. VLADIMIR: Lasă. Umblet. cu vîrfurile depărtate. Nu se clintesc. Ghetele lui Estragon. putem să ne despărţim. ESTRAGON: Nu.VLADIMIR: Hai! Se lasă frig. îşi dă capul pe spate şi începe să cînte cît îl ţine gura. brusc. îl trage. îşi pune palmele lipite pe piept. Copacul e plin de frunze. o examinează. ia una. se apleacă. Intră Vladimir. începe să străbată scena în toate sensurile. ESTRAGON: Acum nu mai face. Apoi. Se opreşte brusc. Acelaşi loc. Hai! Acelaşi joc. îşi reia plimbarea precipitată. priveşte îndelung în zare. Acelaşi joc. ESTRAGON: Atunci. ESTRAGON: Mă-ntreb dacă n-am fi făcut mai bine să rămînem singuri. ESTRAGON: Tu m-ai scos din apă.) Nu eram făcuţi pentru acelaşi drum. (Se opreşte. ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig. VLADIMIR: Un cîine vrea să fure (Fiindcă a luat un ton prea jos. VLADIMIR (fără să se supere): Asta nu-i sigur. VLADIMIR: Toate astea sînt moarte şi-ngropate. (53) ACTUL II A doua zi. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu.. cu tocurile lipite. Tăcere.. VLADIMIR: Adevărat. Acelaşi joc. Aceeaşi oră. mîine. Rămlne din nou nemişcat în faţa ghetelor. Hai! îl trage. fiecare de partea lui. ■» VLADIMIR: Era pe vremea culesului. Se opreşte lîngă culisa dreaptă. ESTRAGON: De cît timp sîntem noi mereu împreună? VLADIMIR: Habar n-am. Umblet.

Rămîne un moment nemişcat.. Estragon intră prin culisa stîngă. (Se opreşte. şi cîntă.) Vino să te pup ! ESTRAGON: Nu mă atinge! Vladimir se opreşte din mers. Acelaşi joc. Tăcere. Vladimir se întoarce şi îl vede. Estragon nemaifiind sprijinit. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opreşte.) Gogo! ESTRAGON tace mai departe cu capul plecat. Se apropie unul de altul. apoi începe să străbată febril scena în toate sensurile. (trist) iată-mă. VLADIMIR (înţepat): Atunci de ce te-ai mai întors? . umblă de colo-colo prin faţa ghetelor. ( ESTRAGON: Vezi.. (Scurtăpauză. ESTRAGON: Asta m-a mîhnit. aleargă la culisa stingă. VLADIMIR: Unde ţi-ai petrecut noaptea! Tăcere. abătut.) Te-au bătut? (Scurtă pauză.) Adineaori cîntai. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mulţumit? VLADIMIR (după ce s-a gîndit): Poate că nu-i chiar ăsta cuvîntul. desculţ. e cît p-aci să cadă. VLADIMIR: E-adevărat. (Estragon nu se mişcă. aleargă la culisa dreaptă. priveşte în zare. ESTRAGON: Pentru mine e sfîrşită.. Vladimir îl priveşte cu atenţie. apoi deodată se îmbrăţişează.) Gogo! (Scurtă pauză. în momentul acesta. priveşte în zare. (vesel) iată-te. Şi eu mă simt mai bine singur. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. VLADIMIR: Uită-te la mine. (neutru) iată-ne. tremurlnd din ce în ce mai mult. Sfîrşitul îmbrăţişării. apropiindu-se iar şi plecînd capul (55) ca în faţa unui obiect de artă. cu capul plecat. VLADIMIR: Vrei să plec? (Scurtă pauză. Tăcere.. mă crede plecat pentru totdeauna. te pişi mai bine cînd nu sînt lîngă tine. VLADIMIR: încă una. mi-aduc aminte.) Nu m-am trezit azi-noapte nici măcar o dată.. Se privesc amîndoi îndelung.. VLADIMIR: Nu poţi să fii vesel sau trist la comandă. te simţi mai puţin bine cînd sînt eu aici. ESTRAGON: S-a mai dus o zi. ESTRAGON: Nu mă atinge! Nu mă-ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! Rămîi cu mine! VLADIMIR: Te-am părăsit eu vreodată? ESTRAGON: Tu m-ai lăsat să plec.. orice s-ar mai întîmpla. ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul ăsta? Povesteşte-mi.. îmi ziceam. dar nu ridică capul. E singur. Se opreşte din nou în faţa copacului. ESTRAGON (trist): Vezi. ESTRAGON: Şi acum? VLADIMIR (după ce a reflectat): Acum. M-am simţit toată ziua într-o formă grozavă. Cu glas tunător. şi 'traversează lent scena. (Tăcere.Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap.. te-am auzit. dîndu-se înapoi..) îl cară în sicriu.. Vladimir vine spre el. VLADIMIR: îţi simţeam lipsa — şi în acelaşi timp eram mulţumit. Vladimir înaintează. bătîndu-se cu palma pe spate.) Uită-te la mine cînd îţi spun! Estragon ridică ochii..

Fiindcă nu ştii să te aperi. VLADIMIR: Nu. sau nu uit niciodată. felul în care nu faci nimic. ESTRAGON: Sîntem mulţumiţi. îţi spun să te uiţi la el. Gogo. ESTRAGON: îţi spun că nu făceam nimic. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece. ESTRAGON: Mulţumit.ESTRAGON: Nu ştiu. VLADIMIR: Şi eu. ■ VLADIMIR: Copacul. ESTRAGON: Nu făceam nimic. VLADIMIR: Se poate să fi uitat de ieri pînă azi? ESTRAGON: Aşa sînt eu. dacă ţii la pielea ta. VLADIMIR: Uită-te la copac.) Da. VLADIMIR: Tot ce se poate. VLADIMIR: Şi Pozzo. (Tăcere. Te-ai întors şi mă simt foarte mulţumit. ESTRAGON: Erau zece. Trebuie să le simţi. Dar există şi maniera.) Să ne spîn-zu-răm. Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Ai visat. vreau să zic că te-aş fi împiedicat sa le dai motiv să te bată. Tăcere. Mărturiseşte. ESTRAGON: îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars cîteva şuturi.) îţi spun că de ieri e ceva nou aici.. în fine.. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da. sînt lucruri care ţie îţi scapă. . nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: Mi-a dat oase. şi tu trebuie să fii mulţumit. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune aşa. care îl mîna. Estragon priveşte copacul. să nu mai vorbim de asta. de ce? VLADIMIR: Că m-ai regăsit. Dar cînd s-a întîmplat? VLADIMIR: Şi de celălalt. ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorbă. VLADIMIR: Eu ştiu.) Şi acum. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. Era cît p«-aci să (56) (57) ne spînzurăm de el. ESTRAGON: N-ai fi putut să-i împiedici. aşa e. ce facem? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. cînd sîntem mulţumiţi. Sau uit imediat. ESTRAGON: Sînt mulţumit. (Despărţind silabele. vezi. (Se glndeşte. chiar dacă nu e adevărat. VLADIMIR: în fond. ESTRAGON: Şi eu. şi Lucky? I-ai uitat şi pe ei? ESTRAGON: Pozzo şi Lucky? VLADIMIR: A uitat tot. Pe urmă a făcut pe tîmpitu'. ESTRAGON: Totul picură. Dar tu n-ai vrut. (Scurtă pauză. Tu nu-ţi aminteşti. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc. VLADIMIR: Sîntem mulţumiţi. ESTRAGON: Ce trebuie să spun? VLADIMIR: Spune: sînt mulţumit. VLADIMIR: Nu. dar care mie nu-mi scapă. VLADIMIR: Atunci de ce te-au bătut? ESTRAGON: Nu ştiu. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR (după o clipă de neînţelegere): O să vedem. Eu nu i-aş fi lăsat să te bată.

Vorbeşte-mi de subsol.VLADIMIR: Era Pozzo. fiindcă nu sîntem în stare să tăcem. VLADIMIR: De nisip. VLADIMIR: Calm. Eu n-am observat. calm! ESTRAGON: Atunci lasă-mă dracului în pace cu peisajele tale cu tot. ESTRAGON: Murmură. în Roussillon. E. Tăcere.) Care celălalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilalţi. o mare deosebire. ar trebui să mă ucizi. ESTRAGON: Asta ca să nu gîndim. Tăcere. Am lucrat la culesul viilor. fără să ne exaltăm. (59) VLADIMIR: Vîjîie. VLADIMIR: E-adevărat. ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR (sentenţios): Fiecare cu cruciuliţa lui. VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. VLADIMIR: Care celălalt? (Scurtă pauză. Şi de fiecare dată te reîntorci. VLADIMIR: Dar acolo totul e roşu! ESTRAGON (sătul): îţi spun că n-am observat nimic! Tăcere. ESTRAGON (mai calm): Tot ce se poate.) Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el. Tăcere. ESTRAGON: De fapt. VLADIMIR: Mereu spui aşa. VLADIMIR: Şi vorbesc toate în acelaşi timp. îţi spun că mi-am tîrît toată scursoare. n-o să-mi spui tu mie că locul ăsta (gest) seamănă cu Vaucluse. (Oftează. Tăcere. totuşi. VLADIMIR: Oricum. ca pe celălalt. ESTRAGON: Deocamdată. VLADIMIR: Mai degrabă şoptesc.) în timpul micimii de-acum şi-a scurtului de-apoi. să-ncercăm să discutăm. mi-aş pune mîna-n foc c-am fost împreună în Vaucluse. Şi tu mai vrei să văd nuanţe! (Privire circulară. VLADIMIR: Avem motive. sîntem nesecătuiţi. ESTRAGON: Murmură. asta de viaţă aici! Aici! în Cacacluse! (58) VLADIMIR: Totuşi. ESTRAGON: Fiecare pentru sine. Gogo. VLADIMIR: Avem scuze. ESTRAGON: De frunze. dav la unu' Bonnelly. ESTRAGON : Ar fi mai bine să ne despărţim. VLADIMIR: Greu e de trăit cu tine. ESTRAGON: Şi zici că astea s-au întîmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: Şi aici? VLADIMIR: Păi sigur! Nu recunoşti? ESTRAGON (subit furios): Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viaţă în mijlocul nisipurilor. ESTRAGON: Vaucluse! Ţi-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: Păi n-ai fost şi tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am călcat în viaţa mea prii Vaucluse. Vladimir oftează adînc. ESTRAGON: Toate vocile moarte. ESTRAGON: Ca să nu auzim. .

VLADIMIR: De cenuşă. VLADIMIR: O groapă comună. nu! (Caută. ESTRAGON: Adevărat. Tăcere. ESTRAGON: Sigur. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR (adînc neliniştit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. nu cred c-ar fi prea greu. dar e ceva. Fireşte. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o primejdie să gîndim. ESTRAGON: Sigur.VLADIMIR: Ce-or fi spunînd? ESTRAGON: Vorbesc de viaţa lor. VLADIMIR: Nu poţi să gîndeşti.) N-avem decît s-o luăm de la început. Tăcere. Lungă tăcere. . VLADIMIR: E greu pînă porneşti. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dacă ai cînta? VLADIMIR: Nu. să ne punem întrebări. ESTRAGON: Atunci? Dacă ne-am socoti fericiţi? VLADIMIR: Grozav e că am gîndit. VLADIMIR: Atrage ochiul. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: Aşa. VLADIMIR: Da. sigur. VLADIMIR: Oricum ai face. ESTRAGON: Atîta nu-i de-ajuns. dar trebuie să te hotărăşti. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: De frunze. Lungă tăcere. auzi. VLADIMIR: Da> de unde! E imposibil! ESTRAGON: Aşa! Să ne contrazicem. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au trăit. ESTRAGON: E-adevărat. ■ ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Atunci de ce ne văietăm? VLADIMIR: Să gîndeşti. totuşi. ESTRAGON: Gîndeşti. VLADIMIR: Şi fiindcă auzi. ESTRAGON: Adevărat? Tăcere. aşa. VLADIMIR: Parc-ar fi un foşnet de pene: ESTRAGON: De frunze. ESTRAGON: Nu ni s-a mai întîmplat niciodată să gîndim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iată. Tăcere. ESTRAGON: La început de tot. (60) VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Caut. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. nu e cel mai rău lucru. VLADIMIR: Cînd cauţi. VLADIMIR: Ce vrei să zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai puţin. VLADIMIR: Imposibil. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns că sînt moarte. cu oseminte. VLADIMIR: Trebuie că am gîndit un pic. nu poţi să găseşti. ESTRAGON: Trebuie să mai şi vorbească despre asta. VLADIMIR. ESTRAGON: N-ai decît să nu te uiţi în ea.

Se gîndesc. VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea să pornim de-acolo ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot. VLADIMIR: Stai niţel. VLADIMIR: Să vedem.. nici o întîmplare? ..... (61) ESTRAGON: Ar trebui să ne-ntoarcem hotărît spre natură. VLADIMIR: Dar am fi putu....... ESTRAGON: Să vedem. în altă parte. ESTRAGON: Pesemne că e primăvară. Aseară eram aici. Asta facem de vreo cincizeci de ani. unde eram aseară? ESTRAGON: Habar n-am.. ESTRAGON: Aşa e... ESTRAGON: Nu văd nimic. eram mulţumiţi. fără nici o legătură. A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Sînt obosit. aseară am pălăvrăgit despre nişte fleacuri. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi...t să ne lipsim. VLADIMIR (sigur de sine): Bun... după tine. Acum.. VLADIMIR: Sigur. aşteptăm. ESTRAGON: Ca mic antrenament.. ne-am pupat... VLADIMIR: Am încercat. ce facem acum cînd sîntem mulţumiţi. VLADIMIR: Priveşte-l. Estragon priveşte copacul.ESTRAGON: CUm? VLADIMIR: Oricum ai face.. ce-am făcut noi aseară? ESTRAGON: Ce-am făcut? VLADIMIR: Caută să-ţi aminteşti.. acum. n-a fost rău. VLADIMIR: Şi. mulţumiţi. Tăcere. cred că am pălăvrăgit... VLADIMIR (stăpînindu-se): în legătură cu ce? ESTRAGON: O.) Aha. ESTRAGON: Păi. VLADIMIR: Păi aseară era negru de tot şi scheletic! Iar astăzi e-acoperit de frunze. VLADIMIR: Da. prea-mi ceri mult. ESTRAGON: N-ai ce-i face. VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti nici un fapt. spuneam că. despre nişte fleacuri. îmi aduc aminte. cînd sîntem mulţumiţi. stai să vedem. Doar nu de lipsa vidului ne putem plînge. VLADIMIR: Ştiu.. în alt compar timent. nu'-i cel mai rău lucru. ESTRAGON: Fireşte. aşteptăm. (Cu siguranţă. (62) ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: lntr-o singură noapte. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Că am gîndit... Spuneam. Ai avut u» coşmar. ESTRAGON: Dă-o dracului. ştiu. dar acum o să trebuiască să găsim altceva ESTRAGON: Să vedem. încep să-mi aduc aminte. aşteptăm. VLADIMIR: Dar într-o singură noapte! ESTRAGON: îţi spun că nu eram aici aseară. Stai niţel.

ESTRAGON: Totul e. Estragon e cît pe-aci să cadă ■ VLADIMIR: Celălalt. VLADIMIR (arătînd ghetele): Iată-le. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Unde-ţi sînt ghetele? ESTRAGON: Se vede că le-am aruncat.. întinde piciorul spre Vladimir şi e cît (63) pe-aci să cadă. VLADIMIR: Nu. Ridică-ţi pantalonul. VLADIMIR: Şi lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adevărat. ESTRAGON: Nu sînt ale mele. am fost lovit cu piciorul. VLADIMIR (apropiindu-se): Arată! (Estragon îi dă gheata. ca de obicei. vreau să zic de ce le-ai aruncat? ESTRAGON: Mă băteau la degete. Estragon se clatină. ESTRAGON: Care? VLADIMIR: Amîndouă. VLADIMIR: Pentru tine. ESTRAGON: Nu ştiu.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi. Astea sînt galbene. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. se apleacă.ESTRAGON (sătul): Nu mă mai chinui. (Estragon priveşt ghetele. (Estragon într-un picior.) Uitei rana. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobişnuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: Şi Pozzo? Şi Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Pesemne că erau aici..) Să plecăm. le-a| luat pe-ale tale şi le-a lăsat pe-ale lui.. VLADIMIR: Nu se poate.. VLADIMIR: Cînd? ESTRAGON: Nu ştiu. Şi le-a luat pe-ale tale.. le exami. da. VLADIMIR: Eşti sigur că ale tale erau negre? ESTRAGON: Adică erau gri. VLADIMIR: E simplu ca bună ziua.. Vladimir ii prinde piciorul. ESTRAGON (clătinîndu-se): Nu pot. A venit un tip. Vladimir îi ridică pantalonul. ESTRAGON: Şi toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arată piciorul. VLADIMIR: Nu sînt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre. face puroi. ESTRAGON (ridicînd o gheată): în fine. ESTRAGON: De ce? (64) VLADIMIR: Ale lui nu-i veneau bine. (Estragon dă acelaşi picior. Da.) Celălalt am spus! (Acelaşi joc cu celălalt picior. Nu pentru el. ESTRAGON: Sînt obosit.l Vladimir o priveşte şi-o aruncă mînios. Estragon se duce la ghete. totul e. VLADIMIR: Văd eu ce e. îi priveşte piciorul îi dă drumul. ESTRAGON: Parcă erau oase de peşte.. sînt verzui.) Chiar pe locul unde le-ai pus tu aseară. VLADIMIR: Şi astea sînt galbene? Ia arată-le. . nează de aproape. Didi. VLADIMIR: Pozzo ţi le-a dat. văd ce s-a-ntîmplat. (Scurtă pauză.. VLADIMIR: Lucky te-a lovit.) Ridică-ţi pantalonul.

VLADIMIR: Poate că într-o bună zi ai să ai şi ciorapi. fără şiret. VLADIMIR: Vreau să zic ghetele.) E neagră! VLADIMIR: E ridiche. Nu se mişcă. VLADIMIR: Greşeşti. ESTRAGON: Atunci.) Celălalt. Tăcere. (Ridică gheata. Didi? VLADIMIR (nerăbdător): Sigur.ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. nu. ESTRAGON: Găsim totdeauna cîte ceva care să ne dea impresia că trăim. ESTRAGON: Morcovi nu mai sînt? VLADIMIR: Nu. (Acelaşi joc. doar ştii bine. ESTRAGON: Crezi? (65) VLADIMIR: Ca să mai treacă timpul.) Mai sus! (înghesuiţi unul în altul.) Ei? ESTRAGON: îmi vine bine. nu-i aşa. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. o miroase. nu găseşte decît napi. S-o încercăm şi pe cealaltă. VLADIMIR: Atunci poţi să le păstrezi. pe care i-o dă lui Estragon. Didi? VLADIMIR: Sigur. Estragon i-o dă. ESTRAGON: Nu destul încă. ESTRAGON: Mă ajuţi? VLADIMIR: Sigur. ESTRAGON: O mică plăcere' VLADIMIR: O distracţie. ridică piciorul. Vladimir reuşeşte pînă la urmă să-i pună gheata. . VLADIMIR: Asta devine într-adevăr lucru de nimic. dă piciorul. (Estragon se apropie de el. ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună. . sigur. sigur. porcule! (Estragon ridică celălalt picior.) Te asigur că o să fie o variaţie. VLADIMIR: Nu te strîng? ESTRAGON (făcînd cîţiva paşi apăsaţi): Nu încă.) Ei? ESTRAGON: îmi vine şi asta. VLADIMIR (scoţlnd o sfoară din buzunar): Acum s-o legăm. ESTRAGON: Ne descurcăm destul de bine împreună. (Estragon încearcă.) încearcă să mergi. dă-mi o ridiche. VLADIMIR: Dacă le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot. ESTRAGON: Dar eu nu mai pot. fără şiret.) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de făcut. care o examinează. ESTRAGON: îmi sînt prea mari. ESTRAGON: Adevărat. Dar să nu ne abatem de la ce-am hotărît. Sîntem vrăjitori. (Scurtă pauză. VLADIMIR: încearcă. scoate în sfîrşit o ridiche. Hai. încearcă pe stîngul mai întîi. De altfel. se clatină de-a lungul scenei. ESTRAGON: O mică plăcere. VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună! VLADIMIR: Atunci dă-o înapoi. nu-i aşa. ESTRAGON (cu vehemenţă): Nu. ESTRAGON: Mă duc să caut un morcov.) Hai. VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atîta e? VLADIMIR: Sînt ridichi şi napi. (Estragon ezită. cam exagerezi cu morcovii.

dintr-odată. Hai să umblăm puţin. dînd din mîini ca să se încălzească.. n-avea teamă.. înnebunit. stai. îi dă drumul lui Estragon. Tăcere. din ochi.. VLADIMIR: Stai puţin.... îl cuprinde cu braţele. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie întuneric. un loc. (66) VLADIMIR: Acolo stăteai aseară. . ESTRAGON: Adevărat. (Vladimir îşi reia plimbarea. VLADIMIR: Atunci. VLADIMIR: Stai. Estragon adoarme.duc totuşi să mă aşez. îl ia pe Estragon de braţ şi-l face să umble în lung şi-n lat. apoi începe să umble în lung şi in lat... VLADIMIR (ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni. ESTRAGON (ridică capul): Nu aşa tare. ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai. ESTRAGON: Dacă aş putea să dorm. Vladimir îşi scoate haina şi-i acoperă umerii. nu spune nimic. pînă cînd Estragon refuză să meargă mai departe.. ESTRAGON: Am să încerc. sînt aici. Caută.. VLADIMIR: Am venit totdeauna la căderea nopţii.. Estragon se trezeşte brusc. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Dar noaptea nu cade.ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Destul! Sînt obosit! VLADIMIR: îţi place mai mult să stai fără să faci nimic? ESTRAGON: Da. sărind în sus. VLADIMIR: Aseară ai dormit..) Mă . ESTRAGON: Eram pe un. apoi se duce să se aşeze unde stătea la începutul primului act. face cîţiva paşi. cu capul intre picioare. VLADIMIR: S-a terminat. dar.. Se apropie de Estragon şi cîntă cu glas puternic: Nani-nani. Nu te mai gîndi. ca ieri.) Nu poţi să stai liniştit locului? VLADIMIR: Mi-e frig. Ia o poziţie uterină. (67) 5 ESTRAGON: Să plecăm. VLADIMIR: Şi-o să putem pleca.. VLADIMIR: O să cadă ea. ESTRAGON: Ajunge! (Tăcere. gata. stai. VLADIMIR: Da.. ESTRAGON: Cădeam. se duce să-şi ia haina şi o pune pe el. le păstrezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete. ESTRAGON: Am venit prea devreme. Vladimir aleargă spre el. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Nu putem.. VLADIMIR: Cum vrei tu. nu.

VLADIMIR: Nu vrei să ne jucăm? ESTRAGON: Să ne jucăm. pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon îşi aranjează pălăria cu amîndouă mîinile.) De-un ceas sint aici şi n-am văzut-o! (Foarte mulţumit. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. (Ridică pălăria lui Lucky. Estragon îşi ia pălăria. Acum sîntem liniştiţi. pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Vladimir. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria sa. VLADIMIR: Nu. . Estragon ia pălăria lui Vladimir.ESTRAGON: Şi-apoi o să fie iar ziuă. pe care i-o întinde lui Estragon.) Perfect! ESTRAGON: N-ai să mă mai vezi. ESTRAGON: Plec. aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Luky. Estragon ia pălăria lui Vladimir. ESTRAGON: Plec. pe care i-o întinde lui Vladimir. VLADIMIR (zărindpălăria lui Luky): Ia te uită! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: Pălăria lui Lucky! (Se apropie de ea. (Scurtă pauză. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Ţine asta. Estragon îşi pune pălăria sa în locul pălăriei lui Lucky. •ESTRAGON: îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel. Vladimir îşi pune pălăria în locul pălăriei lui Estragon. care o ia şi o aruncă.) Mă zgîrie. Vladimir ia pălăria lui Estragon. Vladimir îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei sale. o priveşte cu admiraţie. de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo şi Lucky.) Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? VLADIMIR (oprindu-se din mers. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu ştiu. Tată această scenă într-un ritm viu. A mea mă supără. Estragon îi întinde pălăria lui Vladimir. Vladimir îşi ia pălăria. VLADIMIR: Va să zică n-am greşit locul. dar cum mă găseşti tu? întoarce capul cochet. Estragon îşi pune pălăria lui Vladimir în locul pălăriei lui. la dreapta şi la stînga.) Ţine. Estragon îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei lui Vladimir. care o ia şi o întinde lui Estragon. VLADIMIR: Atunci pot s-o păstrez.) Cum să spun? (Scurtă pauză. cu violenţă): Nu mai termini odată cu bocitul? începi să-mi calci pe nervi cu • gemetele tale. pe care i-o (68) întinde lui Estragon. Vladimir îşi. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Estragon. care o ia şi i-o întinde lui Vladimir. Estragon ia pălăria lui Lucky. ia atitudini de manechin. Vladimir îşi pune pălăria lui Estragon în locul pălăriei lui Lucky.) Frumoasă trebuie c-a mai fost! (Opune în locul pălăriei lui. pe care i-o întinde lui Vladimir. (Scurtă pauză. pe care i-o întinde lui Vladimir. Vladimir ia pălăria lui Lucky. .

porcule! ESTRAGON: Gîndeşte. (Se gîndeşte. scoate un ţipăt sfişietor. Estragon iese grăbit. scapă. începe să străbată scena aproape în goană. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: După copac. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fosă.) Repede. vede că Estragon nu mai este acolo. sîntem serviţi pe platou.) Gogo! Vino-napoi! (Tăcere. Gest către spectatori. Estragon se repede spre pînza fundalului. gîndeşte.) Iată-te. ESTRAGON: Plec. tu ai fi Pozzo. aleargă spre Vladimir care se întoarce.• E Godot! însfîrşitl (îl îmbrăţi.) Nu pot! (Ridică ochii.) Dă-i drumu'l (69) ESTRAGON: Ce trebuie să fac? VLADIMIR: Zbiară la mine. ESTRAGON: Căzătură! Javră! Vladimir înaintează. porcule! (Se zvîrcoleşte pe loc. sîntem pe-un platou. Estragon se dă înapoi înspăimîntat. ESTRAGON: Ticălosule! VLADIMIR: Mai tare. VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi să joc. Estragon se împotriveşte.) Nu vrei? Zău. Vine.) Dobitocule! pe-acolo nu-i ieşirea! (Vladimir se duce să-l ridice.) Gogo! E Godot! Sîntem salvaţi! Să-i ieşim înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu ştiu.) Iată-te iar! ESTRAGON: Sînt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. ESTRAGON: Şi pe-acolo vin. mereu încovoiat. VLADIMIR: Sîntem încercuiţi! (înnebunit. ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi.ESTRAGON: Nu cunosc. Estragon reintră grăbit. cade. VLADIMIR: Cîţi sînt? ESTRAGON: Nu ştiu. în sfîrşit! ESTRAGON (gîfîind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. (Ia atitudinea lui Lucky. VLADIMIR: Joacă. (Estragon ezită. joacă.) Acolo nu-i nimeni. VLADIMIR: Eu aş fi Lucky. După . Sigur. Estragon îl priveşte uluit. gîfîind. VLADIMIR (triumfînd). porcule! Tăcere. VLADIMIR: Adevărat. se dă înapoi. se încurcă în ea.) Gogo! (Tăcere. şează pe Estragon cu însufleţire. Estragon reintră grăbii. priveşte în zare. Iasă vedem. VLADIMIR: Zi-mi să gîndesc. te înţeleg.) Nu-ţi rămîne decît să dispari. încovoindu-se sub povara bagajelor. iese fugind pe cealaltă parte. Vladimir aleargă la culisa prin care Estragon se (70) întorsese. îl aduce spre rampă. aleargă spre Vladimir. Se opresc la cîţiva paşi unul de altul.

Vin unul spre altul. Tăcere. VLADIMIR: O. pardon! ESTRAGON: Te ascult. înăuntru! ESTRAGON: Haide! Se îmbrăţişează. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Aşteptînd. VLADIM-IR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: Dă mîna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în braţele mele! ESTRAGON: în braţele tale? VLADIMIR (deschizînd braţele): Aici.) Nu mişca. Tăcere. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR (cu putere): Termină-ţi fraza. Tăcere. ESTRAGON: Nici eu. (îl duce pe Vladimir spre culisa stîngă.copac! (Estragon dă fuga după copacul care nu-l acoperă decît pe jumătate. . apoi fiecare îşi reia pînda. ' VLADIMIRşiESTRAGON (se întorc simultan). (Către Estragon. ruşinat.Nucumva.. Estragon se opreşte. Cum? VLADIMIR (mai tare): Cred că te-ai înşelat. VLADIMIR: Nu-i nimic de făcut. nu te mişca şi cască ochii. Vladimir îl priveşte peste umăr. (Estragon iese de după copac. Lungă tăcere. ca pe vremuri! (Continuă să se privească un timp. VLADIMIR: Ticălosule! ESTRAGON: Aşa! Să ne înjurăm! (Schimb de insulte. lasă politeţea. priveşte în zare. ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotrivă. se opresc. Amîndoi se privesc peste umăr. (Aleargă spre cealaltă culisă. Se privesc mînioşi. ESTRAGON: Aşteptînd.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcîndu-se): Cum? ESTRAGON (mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON (întorcîndu-se).) Iartă-mă! (Ridică mîndru capul. cu spatele la scenă. Tăcere. VLADIMIR: Ce uşor trece timpul cînd ne distrăm! Tăcere.) Hai. nu fi încăpăţînat. VLADIMIR: Hai. ESTRAGON: Hai. (72) VLADIMIR: Dacă ne-am face exerciţiile? ESTRAGON: Mişcările. ESTRAGON (la fel): Termin-o tu pe-a ta. copacul ăsta nu ne-ar fi servit la nimic. ESTRAGON: Nu ţipa. îl pune în axul drumului. (îşi lasă în jos capul.) Gata! Acum ai să vezi! Spune-mi ce trebuie să fac.) Spate în_ spate. ESTRAGON: Tu o să te postezi acolo.) Acum să ne împăcăm.) Nu cumva eşti nebun? ESTRAGON (mai calm): Mi-am pierdut capul. se întoarce.) Sigur. (71) VLADIMIR: Cred că te-ai înşelat. nu. Lungă tăcere. îşi reiau pînda..

ridicînd pumnii. fără mişcări în mijlocul bagajelor. sub această nouă povara^ se clatină): Ce s-a întîmplat? Cine a strigat? Lucky cade. Estragon închide ochii. strigînd cît îl ţine gura): Doamne. să-l aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Ca să ne liniştim. întăriri! POZZO (speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: începusem să ne pierdem curajul. luna o să răsară. . cîteva respiraţii. începe să sară. pentru echilibru. (73) POZZO (agăţîndu-se de Lucky. (Pauză. care. ESTRAGON: Crezi că Dumnezeu mă vede? VLADIMIR: Trebuie să închizi ochii. Estragon face arborele. VLADIMIR: Hai.totuşi. Rămîn amîndoi lungiţi. şi trîntindu-l pe Pozzo în cădere. ESTRAGON (oprindu-se. ESTRAGON: De relaxare. şi noi o să plecăm de-aici. VLADIMIR (oprindu-se): Nu sîntem în formă.) în sfîrşit. Pozzo. VLADIMIR: De circumducţiune.) Să facem* totuşi. Sfîrşitul serii ne e asigurat. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. La vederea lui Estragon şi a lui Vladimir. continuîndu-şi drumul. A şi început ziua de mîine. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele. un de Estragon. VLADIMIR: Ca să ne încălzim. Funia. POZZO: Fie-vămilă! VLADIMIR: Bietul Pozzo! . Estragon îl imită. Ne-am luptat toată seara numai cu mijloacele noastre. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strigă ajutor. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. se clatină şi mai tare. să aşteptăm — să aşteptăm. se ciocneşte de el. ca să-i permită lui Pozzo s-o urmeze mai comod. Soarele o să apună. dar mult mai scurtă. arborele. ca în primul act. ESTRAGON (oprindu-se): Destul. Lucky are o pălărie nouă. clătinîndu-se.VLADIMIR: De supleţe. VLADIMIR. (oprindu-se): E rîndul tău. Vladimir şi Estragon se dau înapoi. el se opreşte. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. clătinîndu-se. Acum s-a terminat. Pozzo a devenit orb. Sînt obosit. Lucky • e împovărat ca în primul act. ESTRAGON: Nu mai vreau să respir. VLADIMIR: O să ne fie de-ajuns. lăsind să-i scape tot. să aşteptăm noaptea. ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pică la fix! (Se îndreaptă spre grămadă. VLADIMIR: Nu mai sîntem singuri. ai milă de mine! VLADIMIR (vexat): Şi eu? ESTRAGON (acelaşi joc): De mine! Fie-ţi milă! De mine! Intră Pozzo şi Lucky. ESTRAGON: De relaxare. Să facem. VLADIMIR: Ai dreptate.

VLADIMIR: Pare deştept ce spui. bizuindu-ne . Am fi raşi! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri. (Gest. ESTRAGON: Să plecăm. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. îl lăsăm acolo. Pozzo se zvîrcoleşte. Dar mă tem de-un lucru. geme. ESTRAGON: Nu-i Godot? VLADIMIR: Nu-i Godot.ESTRAGON: Ştiam că e el. VLADIMIR: Vrei să zici că-l avem la mînă? ESTRAGON: Da. Dar sîntem în stare? Şi el. ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu ştiu. VLADIMIR: Nu poate. VLADIMIR: Vrea să se ridice. ca să-l ajutăm. înainte. ESTRAGON: Atunci să se ridice. VLADIMIR: Şi că trebuie să-i punem condiţii ca să-l ajutăm? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot. VLADIMIR: Poate că mai are oase pentru tine. Dar poate să se dezlănţuie dintr-o clipă în alta . VLADIMIR: Bună idee.) Nu. dacă am tăbărî pe el cît doarme? ESTRAGON: Da. mai întîi? ESTRAGON: Ce să facă? VLADIMIR: Să se ridice. Nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. dacă nu le dă. doarme oare cu adevărat? (Scurtă pauză. POZZO: Eu sînt! Eu sînt! Ridicaţi-mă ! VLADIMIR: Nu poate să se ridice. pe neaşteptate. ESTRAGON : îţi spun că erau zece. VLADIMIR: Dacă l-aş ajuta. loveşte pămîntul cu pumnii. mai bine am profita că Pozzo cere ajutor. ESTRAGON: Dacă i-am trage amîndoi o mamă de bătaie? VLADIMIR: Vrei să zici. ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. (74) VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Dacă i-am cere mai întîi oasele? Apoi. ESTRAGON: De care? VLADIMIR: Să nu se mişte Lucky.) Deocamdată pare mort. ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. ESTRAGON: Nu poate să se ridice. cel care ţi-a tras şuturile. ESTRAGON: întreabă-l. ESTRAGON: E aici? (75) 1 VLADIMIR: Uite-l.

Hai. Tigrul sare să-şi ajute semenii • fără să stea pe gînduri. VLADIMIR: Să nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale. chit că ne place .. măcar o dată. Ne plictisim. facem şi aşa cinste condiţiei umane. cum să spun. VLADIMIR: Aşteptăm. Ni se iveşte o diversiune.. Se * înţelege că-i aşa. ne plictisim de moarte. dar cu care sîntem obişnuiţi. Cu vehemenţă. Sau fuge în adîncul desişurilor. asta e incontestabil.Săreprezentăm cu demnitate. Nu sîntem "sfinţi. pînănu-ipreatîrziu. POZZO: Două sute.' (Scurtă pauză. e că timpul trece greu în asemenea condiţii şi că ne sileşte să-l umplem cu fapte care. VLADIMIR: Fiindcă şi-a pierdut speranţa. Cîţi oameni pot să spună asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenumăraţi. Ce părere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. noi sîntem omenirea. Iar cîte unii rămîn. VLADIMIR: N-aş merge pînă acolo. Dar nu asta e problema. VLADIMIR: Crezi? (76) ESTRAGON: Nu ştiu. (Ridică mîna. cît avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. ESTRAGON: Găseşti că e destul? VLADIMIR: Nu. Dar oare nu rătăceşte ea de-pe-acum în bezna permanentă a marilor adîncimi? iată ce mă întreb uneori. vreau să spun că n-aş merge pînă la a zice ca n-avem mintea întreagă încă de pe cînd venim pe lume. O să zici că toate astea n-au alt rost decît să ne împiedice prăbuşirea raţiunii. specia în care ne-a vîrît nenorocirea. în această imensă confuzie. Şi avem norocul să ştim. Bun. la muncă. iată ce trebuie să ne întrebăm. Şi alţii ar putea să facă treaba la fel de bine. Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri. Să-profităm. asta sau nu.) Nu. ESTRAGON: Nu-i destul. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Tot ce se poate. Dar. în clipa de faţă. Dar aici. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur. dar sîntem la întîlnire. se opreşte. ESTRAGON: Adevărat. un singur lucru e clar: aşteptăm să vină Godot. totul o să se risipească. (înaintează. nu protestez. VLADIMIR: E drept că dacă stai să cîntăreşti cu braţele încrucişate argumentele pro şi contra. Ce facem noi aici. POZZO: Ajutor..) Să facem ceva. ESTRAGON: Păi nu mai cere nimic. La drept vorbind nici nu e neapărată nevoie de noi. VLADIMIR: Se prea poate. VLADIMIR: Sau să cadă noaptea. care la prima vedere pot apărea raţionale.pe recunoştinţa lui. dacă nu şi mai bine chiar. şi noi ce facem? O lăsăm să se ducă de rîpă. Îmi urmăreşti raţionamentul? ESTRAGON: Toţi ne naştem nebuni. Da.) într-o secundă. în mijlocul singurătăţilor. Dar nu asta e problema. . o să fim iar singuri. spre Pozzo.) Sîntem la întîlnire şi-atît. vă dau bani! ESTRAGON: Cît? POZZO: O sută de franci.

Tăcere. cade. ESTRAGON: Şi n-o să ne mai întoarcem niciodată? VLADIMIR: Niciodată. ESTRAGON: îndată. ESTRAGON: Care te-ai împuţit? VLADIMIR: Pozzo. o să răceşti.) Mai curînd sau mai tîrziu. am visat să mă plimb prin Ariege. ESTRAGON: Hai. îşi reînnoieşte eforturile. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Cară-te. nu fi încăpăţînat. apoi o să plecăm împreună. care se grăbeşte s-o apuce.) Eu plec. ESTRAGON: Şi-o să mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. POZZO: Cine sînteţi voi? VLADIMIR: Nişte oameni. hop ! VLADIMIR: Trage! Estragon trage. ESTRAGON: Ce v-a apucat pe toţi? VLADIMIR: Ajutor! (77) ESTRAGON: Eu plec. VLADIMIR: La urma urmei. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR (cu putere): Nu mai taci odată? Holera dracului! Nu se gîndeşte decît la el. . ESTRAGON: Tu rămîi aici? VLADIMIR: Deocamdată. POZZO: Eu sint! Eu sînt! Fie-vă milă de mine. încearcă să se ridice. VLADIMIR: încearcă. Recade.) Hai. ESTRAGON: Te-apucă scîrba! VLADIMIR: Repede! Repede! Dă-mi mîna! ESTRAGON: Eu plec.VLADIMIR: Ai să te plimbi. "ESTRAGON: îmi promiţi? VLADIMIR: îţi jur. ridică-te. nu izbuteşte. . POZZO: Trei sute. VLADIMIR: Nu mă lăsa! Au să mă ucidă! POZZO: Unde mă aflu? VLADIMIR: Gogo! POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Eu plec. se poticneşte. am să mă ridic şi singur. se împiedică de bagaje. îndată. Lungă tăcere. (78) POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici sîntem.Visează. (Încearcă să se ridice. cade. Patru sute! ESTRAGON: De cînd mă ştiu. nu poate. (Scurtă pauză. Tăcere. Didi. ESTRAGON: Hai. POZZO: Două sute! VLADIMIR: Imediat! încearcă să-l ridice pe Pozzo. " VLADIMIR: întîi ajută-mă. VLADIMIR: Lasă-mă în pace. Apoi tare. (Întinde mina spre Vladimir. ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Poţi să te ridici? ESTRAGON: Nu ştiu.

) Abel! Abel! POZZO: Ajutor! . VLADIMIR: Pozzo! (Scurtă pauză. ESTRAGON: Asta o să vedem noi. Tă- cere. de-a buşilea.) Poate că am fost cam prea duri. îl urmăreşte cu privirea. VLADIMIR: Tot ticălosul ăsta de Pozzo.) Pozzo! (Scurtă pauză. Şi-l nimerim noi pînă la urmă pe cel bun. VLADIMIR: Tu ai vrut. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras cîţiva pumni zdraveni. ESTRAGON: Am dat de bucluc. şi se depărtează. ESTRAGON: Dacă am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e teamă să nu fie atins serios. ESTRAGON: Adevărat. unul după altul. Arde-i vreo cîteva! VLADIMIR (cărîndu-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei să laşi gura? Vierme! (Pozzo se desprinde. cheamă-l. VLADIMIR: Nu se mai mişcă.) Nu răspunde. VLADIMIR: Ne-a implorat să-l ajutăm. VLADIMIR şi ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mişcat. ESTRAGON: Eşti sigur că-l cheamă Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veniţi înapoi! N-o să vă facem nici un rău. fiindcă am vrut să-l ajutăm. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: Să încercăm alte nume.. VLADIMIR: Se aşezase în genunchi. ţiplnd de durere. A stăruit.. Şi l-am bătut. în cînd se opreşte. Tăcere. Şi am rămas surzi. ESTRAGON: Ar fi nostim.) A căzut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu. Dormi. (79) ESTRAGON: Asta nu ni se întîmplă des. ESTRAGON: Păi zici că a căzut. VLADIMIR: Adevărat. Vladimir.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dacă m-aş putea tîrî pînă la el. "ESTRAGON: E-adevărat. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. Tăcere. rezemat în cot. Din cînd. ESTRAGON: Spune-i să lase gura. POZZO: Fie-vă milă! Milă! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: Aşa cred. ESTRAGON: Nu mă părăsi! VLADIMIR: Dacă l-aş chema? ESTRAGON: Aşa e. Ca să treacă timpul. Să încercăm. (Scurtă pauza. ESTRAGON: Hai am îndoi odată. chemlndu-l pe Lucky. spintecă cerul cu gesturi de orb. (Se gîndeşte o clipă. Poate că e mort. (Tăcere. VLADIMIR: îţi spun că-l cheamă Pozzo.) A scăpat! (Pozzo se prăbuşeşte.ESTRAGON: Dacă am încerca să dormim? VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea să ştie ce s-a întîmplat 1 ESTRAGON: Lasă-l.

ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot.) Vă e mai bine? POZZO: Cine sînteţi? VLADIMIR: Nu ne recunoaşteţi? POZZO: Sînt orb. ESTRAGON: Evident. vrea să zică prieteni de-ai lui. Pozzo rămîne . Tăcere.) Ia te uită la noruleţul ăla. Se ridică amindoi. ESTRAGON (rlde zgomotos): întreabă dacă sîntem prieteni ! VLADIMIR: Nu. VLADIMIR (ridicînd ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo. între amîndoi. VLADIMIR: Totul e să vrei. ESTRAGON: Poate că vede clar în viitor.) Trebuie să se obişnuiască iar cu statul în picioare. . ESTRAGON: Adevărat.) ■Cain! Cain! • m POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toată omenirea aici. ESTRAGON: Acum să trecem la altceva. VLADIMIR: Ei şi? Ce-i cu el? (Scurtăpauză. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Dovadă că l-am ajutat. VLADIMIR: Să nu mai discutăm despre asta. (Acelaşi joc. ESTRAGON: Pentru început.) Ce ţi se pare atît de extraordinar? Tăcere.ESTRAGON: Vezi! (80) VLADIMIR: încep să mă satur de cîntecul ăsta. Ce mai aşteptăm? îl ajută pe Pozzo să se ridice. la zenit. atîrnat de gîtul lor. VLADIMIR (către Pozzo): De cînd? POZZO: Aveam o vedere foarte bună — dar sînteţi prieteni. Pozzo recade. ESTRAGON: Poate că pe-ălălalt îl cheamă Cain. (Către Pozzo. Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam să-ţi propun. VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Vrea să-l ajutăm să se ridice. (Strigă. (Tăcere.) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dacă l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie făcut? VLADIMIR: Vrea să se ridice. se depărtează de el. ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e! Tăcere. ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dacă nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate. dacă ne-am ridica? VLADIMIR: Să încercăm. ESTRAGON: Şi acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Să ne cărăm. ESTRAGON: Atunci să-l ajutăm. (81) VLADIMIR: Trebuie sprijinit. ESTRAGON: N-a fost cine ştie ce greu. (Scurtă pauză. în picioare.

(Scurtă pauză.. VLADIMIR: Şapte?.. ESTRAGON (enervat): Mai pe larg. Acolo e apusul. POZZO: Nu tumva la locul numit Scîndura? .. VLADIMIR: Nu vorbi prostii. VLADIMIR: Cînd asta? POZZO: Nu ştiu.. VLADIMIR: Şi v-*a apucat aşa. ESTRAGON: Dacă ar fi zorile.. POZZO: Unde sîntem? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: Depinde de anotimp. VLADIMIR: Dar de-abia ieri.) Memoria praeteritorum bonorum — trebuie să fie groaznic.. Orbii n-au noţiunea timpului. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Dacă am auzit bine. VLADIMIR (liniştitor): E seară. Dar n-am trăit degeaba toată ziua asta lungă şi pot să vă asigur că e aproape la capătul repertoriului. foarte bună. nici nu s-a clintit.POZZO: Nu sînteţi tîlhari? ESTRAGON: Tîlhari? Semănăm noi a tîlhari? VLADIMIR: Ei. (82) VLADIMIR: Nu se poate.. ESTRAGON: Ce ştii tu?. Mai pe larg! VLADIMIR: Lasă-l în pace... (83) 6* VLADIMIR: Ia te uită ! Aş fi jurat contrariul.) Cîteodată mă mai întreb dacă nu dorm încă. (Scurtă pauză.) Doar nu sîntem cariatide. ESTRAGON: îţi spun că se înalţă. îl reia văzînd că-i gata să cadă. POZZO: Nu mă întrebaţi. VLADIMIR: Vă întreb dacă v-a apucat dintr-o dată? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul. POZZO: Da. Estragon şi Vladimir privesc amurgul. şi tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! Aşa e.) Şi nici lucrurile timpului nu le văd. POZZO (cu spaimă): E seară? VLADIMIR: De altfel. ESTRAGON: Deocamdată. (Scurtă pauză.. am ajuns la saară. POZZO: Cît e ceasul? ESTRAGON (cercetînd cerul): Să vedem. Tăcere..) Altminteri. Opt?.) După cît spune el. spuneaţi că pe vremuri aţi avut o vedere foarte bună. domnule.. cum vă mai simţiţi? ESTRAGON: Cît timp o să trebuiască să-l maicărăm după noi? (îl lasă pe jumătate.. POZZO: E seară? * Tăcere. Prietenul meu încearcă să mă facă să mă îndoiesc că-i seară. dintr-o dată? POZZO: Foarte bună. Nu vezi că a început să-şiamintească de fericire? (Scurtă pauză. POZZO: De ce nu-mi răspundeţi? ESTRAGON: Fiindcă nu vrem să vă spunem o tîmpenie. POZZO: Nu mă lăsaţi! VLADIMIR: Nici vorbă să vă lăsăm. ESTRAGON: Eu plec. şi trebuie să mărturisesc că m-a făcut să şovăi o clipă. POZZO: Da. foarte bună. ESTRAGON: Parcă s-ar înălţa..

De obicei. VLADIMIR: Poate că au făcut stînga împrejur. nu se apără niciodată. VLADIMIR: Dar nu vă putem lăsa. POZZO: N-are de ce să se teamă. de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: Aţi căzut amîndoi. . VLADIMIR: Ca să se odihnească. O halucinaţie. fireşte. pur şi simplu. nu trebuie să fii niciodată drăguţ cu oamenii ăştia. Pare că doarme.Nu Seamănă a nimic. ESTRAGON: Şi dacă se apără? POZZO: Nu. POZZO: Ce mai aşteaptă? VLADIMIR (către Estragon): Ce mai aştepţi? ESTRAGON: îl aştept pe Godot. (84) ESTRAGON* Să se refacă. (Către Pozzo. VLADIMIR (lui Estragon): Ia spune. ESTRAGON (Incovoindu-se): Dacă şi asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo. POZZO: Ce s-a întîmplat. Poate că e mort. ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. VLADIMIR. pe cît se poate. Ieri sluga dumneavoastră l-a atacat. VLADIMIR: Vezi. ca să ne pîn dească. să-i tragă cîteva picioare. ce trebuie să facă? POZZO: Să tragă mai întîi de funie. Dacă nu. încotro s-au dus oa menii pe care i-ai văzut? ESTRAGON: Habar n-am. VLADIMIR: Ah. POZZO: Aşa."E un copac. Tu mi-ai spus. asta-l face să se mişte. n-ai de ce să te temi. ESTRAGON: Aşa e. mai jos depîntece şi în obraz. ESTRAGON: Aşa e. POZZO : A ce seamănă peisajul? VLADIMIR (privire circulară): nu se poate descrie. VLADIMIR: Adevărat. E chiar o ocazie să te răzbuni. ESTRAGON: Aşa e. cu grijă. ESTRAGON: După ce mi-a făcut? Niciodată.)Prietenul meu se teme. îţi aminteşti că ţi-a făcut ceva. POZZO: Da. VLADIMIR: Poate că s-au pitit pe undeva. POZZO: Duceţi-vă să vedeţi dacă e rănit. VLADIMIR: De fapt.VLADIMIR: Nu cunosc. Pute cumplit. VLADIMIR: Poate»că s-au oprit. POZZO: Nu e nevoie să mergeţi amîndoi. Nu suportă. să se ducă prietenul dumitale. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu. Nu e nimic pe el. VLADIMIR (lui Pozzo): V-am spus că prietenul meu se teme. să nu-l sugrume. POZZO: Atunci nu e Scîndura. în sfîrşit.pe cînd el nu voia decît să-i şteargă lacrimile. POZZO: De ce nu răspunde cînd îl chem? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: O iluzie. ESTRAGON: O iluzie. nu. VLADIMIR: Du-te de-l trezeşte. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. VLADIMIR: Am să zbor în ajutorul tău.

reia bagajele. i-ll dă lui Pozzo. VLADIMIR: Şi dumneavoastră. ESTRAGON (oprindu-se într-un picior): Oh. cu capul între picioare. VLADIMIR: Aceiaşi de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am văzut ieri. Lucky se ridică. te rog. VLADIMIR: Vezi mai întîi dacă e viu. POZZO: Dacă ţii neapărat. dacă vrei să te informezi. VLADIMIR: Şi unde mergeţi acum? POZZO: Nu mă ocup cu asta. (Trage de funie. Nu te baza deci pe mine. POZZO: Bine face. POZZO: Biciul! (Lucky lasă bagajele. Lucky se trezeşte. N-are nici un rost să-l pocneşti dacă e mort.) Funia! Lucky lasă bagajele. (Vladimir se dă la o parte. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR: A căzut. adună bagajele. VLADIMIR: Cum v-aţi schimbat! Lucky. VLADIMIR: Ce e în valiză? (86) POZZO: Nisip. Pozzo îl urmează. porcu! Estragon se aşază. Funia se întinde. Şi-acum. Dar se loveşte la picior şi se depărtează şchiopătînd şi gemînd.) Nu vă aduceţi aminte? POZZO: Nu-mi amintesc să fi întîlnit pe cineva ieri. reia bagajele. urllnd. Vedeaţi bine. Lasă-mă. El a jucat. POZZO: Repede. (aplecîndu-se peste Lucky): Respiră. dumneavoastră sînteţi Pozzo? POZZO : Sigur că sînt Pozzo. Vladimir îl sprijină.ESTRAGON: Nu mă slăbi din ochi. caută biciul. se va aşeza ghemuit. ca să-l vindeţi. se clatină pe loc. arde-l! Dezlănţuit subit. Pozzo se poticneşte. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. dar curînd va renunţa. ESTRAGON. A gîndit. îl găseşte.) Drepţi! VLADIMIR: Se ridică. vine să se aşeze în faţa lui Pozzo. Dar mîine n-o să-mi amintesc că am întîlnit pe cineva astăzi. VLADIMIR: Dar n-o să cădeţi dacă vă dau drumul? . Drepţi! VLADIMIR: îl duceaţi la tîrgul Mîntuitorului. Lucky cade. scăpînd bagajele. Pozzo se opreşte. încărcat cu bagajele. încearcă să-şi scoată ghetele. VLADIMIR: Atunci. POZZO: Şi Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu înţeleg. Se îndreaptă spre Lucky. (85) POZZO: Ce s-a mai întîmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. cu braţele în faţa capului. Aţi vorbit cu noi.) înainte! Lucky se pune în mişcare. fă-l să se ridice pînă nu adoarme. Estragon îl burduşeşte pe Lucky cu picioarele. ca un prunc. lasă funia la timp. VLADIMIR: O clipă. ajunge. (Tăcere.

(Trage de funie. Zgomot de cădere. Nu e în stare nici să geamă. POZZO: Plec. ziua străluceşte o clipă. apoi): De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. îi priveşte depărtîndu-se. Sau să recite.. POZZO: Păi e mut. POZZO: Cui? -VLADIMIR: Lui Lucky. VLADIMIR: Înainte de-a pleca.. Nu se poate.. POZZO: Să cînte? VLADIMIR: Da. Funia! Lucky lasă bagajele.) Eşti sigur că nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo. VLADIMIR: Nu! Nu .. Vladimir merge spre Estragon care doarme.POZZO: Nu cred. îl priveşte o clipă. (Scurtă pauză. porcule! Porcule. ESTRAGON: Visam că. nu-ţi ajunge? (Mai cumpănit. De cînd? POZZO (subit furios): Tot n-ai terminat să mă otrăveşti cu poveştile dumitale de timp? E o nebunie! Cînd! Cînd! într-o bună zi. într-o bună zi ne-am (87) născut. sprijinit de mimica lui Vladimir. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. ESTRAGON (gesturi înnebunite. într-o bună zi eu am orbit. în aceeaşi clipă. adună bagajele. Vladimir îi trage cîteva picioare lui Lucky. VLADIMIR: Sus. a trecut timpul.) înainte! Ies.) Să plecăm. VLADIMIR: Nu plecaţi încă. apoi se face iar noapte. (Scurtă pauză. Tăcere. apoi îl trezeşte. Sau să gîndească. el a amuţit. intr-o bună zi o să murim. ESTRAGON: Ai visat tu. într-o bună zi o să surzim. VLADIMIR: Mut. VLADIMIR: Ce faceţi cînd cădeţi departe de orice ajutor? POZZO: Aşteptăm să ne putem ridica. Adevărat. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spune un orb adevărat că n-are noţiunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo. VLADIMIR: Aşa. ESTRAGON: E orb? VLADIMIR: Aşa ne-a spus.. VLADIMIR: Taci! (Tăcere. ca toate zilele. cuvinte incoherente. POZZO (întinde mîna).) Mă întreb dacă e într-adevăr orb. ESTRAGON: Visam că eram fericit. Peurmă plecăm iar. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Mi s-a părut că ne vede. în aceeaşi bună zi. reia bagajele.) S-a ridicat. (Lucky se ridică.) Ele nasc călare pe-un mormînt. nu-ţi ajunge? într-o bună zi. VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur. anunţă că cei doi au căzut din nou.. Vladimir îi urmează la limita scenei. spuneţi-i să cînte.

îlpriveşte. (Estragon deznoadă capătul funiei care-i ţine pantalonii. ESTRAGON: Şi dacă i-am trage chiulul? (Scurtă pauză. totuşi.) Dacă i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi. să plecăm departe! VLADIMIR: Nu putem. totuşi. Rămln amîndoi nemişcaţi în faţa lui. ESTRAGON (privind copacul): Ce-i ăsta? VLADIMIR: Copacul. se descalţă. Tăcere. apoi. ESTRAGON: Nu. Tăcere.privesc funia. vine spre Vladimir. (Scurtă pauză. e noapte. băiatul fuge ca o săgeată. (91) ESTRAGON: Vino să vezi. Vladimir rămîne nemişcat. se ridică. ESTRAGON: Şi acum e prea tîrziu. VLADIMIR: Şi de-ale mele cine-o să tragă? ESTRAGON: Aşa e. pune ghetele în faţa rampei. la nevoie. ESTRAGON: Stai. VLADIMIR: Şi eu. (îl trage pe Vladimir spre copac. VLADIMIR: Da. mult prea largi. (Scurtă pauză.ESTRAGON Au! VLADIMIR: Nu ştiu ce să mai cred. Vladimir face deodată un salt înainte.) Număr copacul trăieşte. îi cad pe călcîie. ESTRAGON: Unde plecăm? VLADIMIR: Nu departe. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: N-am nimic. Dar e solidă? .) N-a venit? VLADIMIR: Nu. o salcie.) (88) Spune.) Nu. ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu ştiu. Tăcere. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mîine trebuie să ne întoarcem iar. ESTRAGON: Atunci nu putem. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Ce să facem? VLADIMIR: Să-l aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Să ne cărăm. Amîndoi. Priveşte copacul. eşti sigur că m-ai văzut? N-o să-mi spui mîine că nu i-ai văzut niciodată? Tăcere. (Tăcere. mai e cureaua mea. (Se ridică anevoie. cu ghetele în mînă. VLADIMIR: E prea scurtă. ESTRAGON: O să mă tragi de picioare.) Ar putea să meargă. ESTRAGON: Ba nu. luna se înalţă. Tăcere. Am să mă ridic. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu ştiu. Estragon se trezeşte.) Şi dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un capăt de funiie? VLADIMIR: Nu. Aceştia. VLADIMIR: S-o vedem. ESTRAGON: Eu o-ntind. Soarele apune.

. ESTRAGON: Dacăne-am despărţi? Poate ne-ar merge mai bine. Dacă nu vine Godot. îşi ridică pantalonii. ESTRAGON: Atunci o să aducem o funie ca lumea. VLADIMIR: Asta e. VLADIMIR: Aşa se spune. ESTRAGON: Atunci. mişcă (92) din loc. îşi vîră mîna înăuntru. Na! Apucă fiecare de cîte-un capăt al funiei şi trag. VLADIMIR: Da. Funia se rupe. VLADIMIR: Ne spînzurăm mîine. o-ntindem? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. Ei sînt cît pe-aci să cadă. o scutură şi o pune pe cap.ESTRAGON: O să vedem. ESTRAGON: Şi zici cămîine trebuie să ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Nu face nici cît o ceapă degerată. ESTRAGON: Nu mai pot să continui aşa. VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai.ESTRAGON: Şi dacă vine? VLADIMIR: O să fim salvaţi. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. Nu se . Tăcere. ESTRAGON: Didi. ESTRAGON: Să-mi scot pantalonii? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. ESTRAGON: Adevărat. Vladimir îşi scoate pălăria — a lui Lucky — se uită în ea. Tăcere. Tăcere.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful