UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „Gr.T.Popa” Iaşi Facultatea de Medicină

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Contribuţii la studiul particularităţilor patogenice ale accidentelor trombotice la pacienţii diabetici

Conducător ştiinţific, Prof.Univ.Dr. Veronica Luca

Doctorand, Asist.Univ. Oana-Viola Bădulescu

Iaşi, 2010

Cuvânt înainte Diabetul zaharat, afecţiune cu potenţial trombofilic, a devenit o patologie cu caracter endemic în întreaga lume, alarmantă nu doar din cauza prevalenţei sale înalte, dar şi prin complicaţiile grevate de mortalitate şi costurile ridicate ale asistenţei medicale. Diabetul zaharat reprezintă o afecţiune asociată cu ateroscleroză accelerată şi cu o prevalenţă crescută a bolilor micro- şi macrovasculare, acestea constituind împreună principala cauză de morbiditate şi mortalitate în diabet. Frecvenţa mai mare a leziunilor cardiovasculare la populaţia diabetică comparativ cu cea non diabetică, se datorează prezenţei multiplilor factori de risc asociaţi (dislipid emia, obezitatea, hipertensiunea arterială, hiperinsulinismul), însă există şi date care demonstrează că, independent de aceşti factori, în diabet există o creştere a potenţialului protrombotic. Acesta are la bază un dezechilibru între procesele de tromboză-tromboliză, în favoarea trombozei şi deci obstrucţia vasului, urmată de apariţia evenimentelor ischemice. Cunoaşterea anomaliilor hemostatice asigură bazele teoretice necesare îmbunătăţirii managementului în diabet, care trebuie să restabilească dezec hilibrele din cadrul proceselor protrombotice, antitrombotice şi trombolitice. În timp ce tratamentul factorilor de risc cardiovascular la pacienţii cu diabet zaharat diagnosticaţi reduce incidenţa decesului de cauză cardiovasculară, identificarea şi tratamentul pacienţilor cu risc de apariţie a diabetului zaharat este de asemenea esenţială pentru prevenţia primară a bolii macrovasculare. Costurile directe, indirecte şi mai ales cele intangibile ale afecţiunii, crează probleme în toate ţările. Stabilirea tardivă a diagnosticului, mai ales în diabetul zaharat tip 2 (uneori după 5 -7 ani de evoluţie) şi nerecunoaşterea la timp a factorilor de risc, fie ei endogeni sau exogeni, ca şi tratamentul incorect administrat, toţi aceşti factori întunecă prognosticul pa cientului diabetic. Noile metodele terapeutice folosite în diabetul zaharat justificate de trialuri clinice, precum utilizarea noilor agenţi antiplachetari, anticoagulanţilor specifici, agenţilor cu rol în scăderea fibrinogenului sau de reducere a hiperproducţiei de PAI-1, şi încercarea mobilizării tuturor categoriilor de medici implicaţi în îngrijirea pacientului diabetic, se realizează în scopul diagnosticării cât mai precoce şi tratării cât mai corecte a acestei afecţiuni. Teza de faţă abordează studiul unor aspecte mai puţin explorate legate de anomaliile hemostazei în diabet, reprezentând rezultatul unor cercetări personale pe care le -am desfăşurat ca doctorand al disciplinei de fiziopatologie. Acest proiect nu ar fi fost posibil fără ajutorul unor oameni de înaltă calitate profesională şi umană cărora vreau să le mulţumesc. În primul rând doresc să îi mulţumesc conducătorului ştiinţific al tezei, d -na Prof. Dr. Veronica Luca, pentru alegerea unei teme cu un subiect de mare actualitate, pentru îndrumar ea atentă în realizarea acestei lucrări, permanenta exigenţă si pentru bunăvoinţa cu care mi -a condus paşii în fiecare etapă a acestui studiu. În aceeaşi măsura, gândurile mele pline de gratitudine se îndreaptă spre d -na Prof. dr. Magda Bădescu, şef al disciplinei de fiziopatologie, om de o deosebită competenţă profesională şi ştiinţifică, căreia ii mulţumesc pentru indicaţiile profesionale acordate, pentru încredere, pentru ambiţia pe care mi a insuflat-o în a aborda lucrurile cu un profesionalism desăvârşit şi pentru suportul moral pe care mi l-a oferit pe tot parcursul efectuării acestui studiu. D-lui Prof. dr. Gabriel Ungureanu şi d-nei Conf. dr. Ioana Dana Alexa, le mulţumesc pentru posibilitatea oferită de a realiza acest studiu în Clinica de Geriatr ie a Spitalul Clinic Universitar „C.I.Parhon”, şi pentru sprijinul moral şi profesional acordat în momente de impas. Doamnei dr. Irina Albut, şef al Centrului Medical „Meditur”, îi mulţumesc pentru ajutorul acordat în efectuarea analizelor de laborator precum şi pentru încurajările primite în momentele de dilemă. În fine, dar nu în ultimul rând, vreau să le mulţumesc celor dragi, întregii mele familii, pentru înţelegerea pe care am avut-o din partea lor pe tot parcursul elaborării tezei; fără susţinerea şi echilibrul familiei mele, nimic nu ar fi fost posibil. Oana Bădulescu

1

CUPRINS INTRODUCERE STADIUL CUNOAŞTERII CAPITOLUL I - Patogenia statusului protrombotic în diabetul zaharat I.1. Disfuncţia endotelială în angiopatia diabetică I.2. Hiperinsulinismul în patogenia aterosclerozei la diabetici I.3. Modificările lipoproteinelor în diabetul zaharat I.4. Rolul factorilor de creştere şi al citokinelor în angiopatia diabetică CAPITOLUL II - Particularităţi ale profilului de coagulare în diabetul zaharat II.1. Alterarea funcţiei plachetare în diabetul zaharat II.2. Alterarea coagulării în diabetul zaharat II.3. Alterarea fibrinolizei în diabetul zaharat II.4. Bilanţul de investigare la un pacient cu antecedente trombotice CAPITOLUL III - Complicaţiile cronice macrovasculare în diabetul zaharat III.1. Afectarea vasculară coronariană III.2. Afectarea vasculară cerebrală III.3. Arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare CAPITOLUL IV - Principii de terapie antiagregantă şi anticoagulantă CONTRIBUŢII PERSONALE CAPITOLUL V - Investigarea profilului de coagulare, a profilului lipidic, a profilului glicemic şi a statusului inflamator la pacienţii diabetici cu sau fără afecţiuni cardiovasculare comparativ cu pacienţii nondiabetici cu afecţiuni cardiovasculare, anterior de administrarea tratamentului anticoagulant V.1. Premise. Ipoteze de lucru V.2. Obiectivele cercetarii V.3. Material şi metode de lucru V.3.1. Selecţia cazurilor V.3.2. Metode de laborator utilizate V.3.3. Investigaţii biologice V.4. Rezultate şi discuţii V.5. Concluzii CAPITOLUL VI - Investigarea profilului de coagulare, a profilului lipidic, a profilului glicemic şi a statusului inflamator la pacienţii diabetici cu sau fără afecţiuni cardiovasculare comparativ cu pacienţii nondiabetici cu afecţiuni cardiovasculare, după administrarea tratamentului anticoagulant VI.1. Rezultate şi discuţii VI.2. Concluzii CONCLUZII FINALE ANEXE ANEXA 1 – Parametri biologici înainte de tratament ANEXA 2 – Parametri biologici după tratament LISTĂ LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PERSONALE EFECTUATE ÎN TIMPUL STAGIULUI DOCTORAL DIN TEMA TEZEI DE DOCTORAT BIBLIOGRAFIE ABREVIERI 7 8 16 17 23 28 28 32 36 37 46 47 48 49 53 5

89 89 90 90 90 93 96 114 175

178 178 258 262 263 263 283

284 286 304

2

Capitolul VI urmăreşte evoluţia valorică a parametrilor investigaţi după administrarea tratamentului menţionat. microalbuminurie. Datorită asocierii frecvente a obezităţii. anterior de administrarea tratamentului anticoagulan/antiagregant. Fibrinogen). anterior de administrarea tratamentului anticoagulant V. Premise Creşterea nivelului plasmatic al unor factori proagreganţi plachetari (Factorul von Willebrand). Capitolul „Concluzii finale” prezintă succint rezultatele şi concluziile studiului şi contribuţiile originale aduse de prezenta teză de doctorat. Inhibitorul activatorului plasminogenului tip 1) în patogenia complicaţiilor trombotice din diabetului zaharat de tip 2. dislipidemiilor şi a complicaţiilor cardiovasculare în cazul DZ de tip 2. Partea de contribuţii personale a tezei este structurată în două capitole: capitolul V cuprinde investigarea unor parametri aparţinând profilului de coagulare. Proteina S fracţiunea libera) conduce la creşterea potenţialului protrombotic şi implicit la creşterea riscului cardiovascular Modificarea concentraţiei plasmatice a acestor factori a fost descrisă şi în diabetul zaharat (DZ). a profilului lipidic. independent de f actorii de risc asociaţi acestei afecţiuni (hiperlipoproteinemie. obezitate. comparativ cu pacienţii nondiabetici cu afecţiuni cardiovasculare clinic manifeste. hipertensiune arterială) precum şi studiul eficienţei tratamentului anticoagulant (Warfarina)/ antiagregant (Aspirina) asupra riscului protrombotic din diabet. profilului lipidic. Proteina C. Rezultatele obţinute au fost discutate în contextul datelor din literatură.1. este dificil de apreciat dacă tulburările de hemostază sunt induse de aceste afecţiuni asociate sau diabetul „per se” determină modificarea nivelului plasmatic al unor factori protrombotici. Proteina S. proagulanţi (Factorul X. Factorul X. CAPITOLUL V Investigarea profilului de coagulare. a profilului glicemic şi a statusului inflamator la pacienţii diabetici cu sau fără afecţiuni cardiovasculare comparativ cu pacienţii nondiabetici cu afecţiuni cardiovasculare. Fibrinogenul. 3 . profilului glicemic şi statusului inflamator la pacienţii diabetici cu sau fără afecţiuni cardiovasculare asociate. antifibrinolitici (Inhibitorul activatorului plasminogenului tip 1) sau deficitul unor mecanisme anticoagulante (Proteina C.CONTRIBUŢII PERSONALE Motivaţia cercetării are la bază determinarea implicării unor factori procoagulanţi (Factorul von Willebrand. fracţiunea libera. În funcţie de nivelul postterapeutic al parametrilor de coagulare am concluzionat asupra menţinerii sau diminuării riscului trombotic la grupele de pacienţi luate in studiu.

apreciat prin dozarea HbA1c se însoţeşte de creşterea riscului cardiovascular.2.Datele din literatura de specialitate referitoare la anomaliile hemostazei la diabetici. Parhon ».3. 4 . Factorul X.1. deşi evaluarea factorilor hemostatici nu constituie deocamdată o conduită de rutină. apreciată prin scăderea sau chiar normalizarea acestor parametri. pentru medicul clinician ar fi impo rtant de cunoscut ce factori ar trebui exploraţi şi în ce masură corectarea sau tratamentul altor afecţiuni asociate pot ameliora tulburările de hemostază. apreciat prin dozarea glicemiei şi HbA 1c asupra profilului de coagulare. eliberarea sau activitatea unor factori ai coagulării. Proteina S libera. V. HTA). LDL-colesterol. Rezultatele studiilor existente sunt contradictorii. independent de existenţa unor asociaţii morbide (hiperlipoproteinemie. Material şi metode de lucru V. cele mai multe dintre ele susţin faptul că terapia intensivă cu insulină la pacienţii dezechilibraţi glicemic nu ar influenţa concentraţia acestor variabile ale hemostazei. Conform rezultatelor studiului UKPDS. gradul echilibrului glicemic. PAI-1) la subiecţii cu DZ tip 2 cu sau fără afecţiuni cardiovasculare clinic sau paraclinic manifeste comparativ cu pacienţii nondiabetici. trigliceride) şi asupra statusului inflamator (IL-1 ) caracteristic diabetului. prezenţa sau absenţa complicaţiilor cardiovasculare sau a altor factori de risc.I. profilului lipidic si statusului inflamator. Proteinei S libere. Influenţa echilibrului glicemic. Fibrinogenul. în prevenţia evenimentelor trombotice cardiovasculare. VWF. poate induce creşterea nivelului plasmatic al acestora. cu afecţiuni cardiovasculare clinic sau paraclinic manifeste. Proteina C. microalbuminurie. Influenţa tratamentului anticogulant asupra profilului lipidic (HDL -colesterol. după administrarea acestei terapii. adeseori sunt contradictorii.3. pe lângă faptul că nu sunt numeroase. PAI-1 să fie influenţate atât de echilibrul glicemic pe termen lung (apreciat prin dozarea HbA1c) cât şi de creşterile tranzitorii ale glicemiei (apreciate prin dozarea glicemiei bazale sau postprandiale). Selecţia cazurilor Pacienţii au fost urmariţi timp de 6 luni (iulie 2009 -decembrie 2009) in Secţia de Geriatrie a Spitalului Clinic Universitar « C. obezitate. dezechilibrul glicemic. În practica curentă. Obiective: Pe baza premiselor enunţate am studiat: Comportamentul unor factori protrombotici (Factorul von Willebrand. Proteinei C. ci doar administrarea Metforminului. V. Aceste date lasă să se intrevadă posibilitatea ca nivelele plasmatice ale FX. apreciată prin normalizarea parametrilor procoagulanţi. tipul de tratament. Se ştie de asemeni că hiperglicemia cronică persistentă cât şi hiperglicemia acută (indusă experimental) pot influenţa sinteza. în ideea de a demonstra că diabetul în sine. datorită heterogenităţii loturilor studiate: tipul de DZ. Eficienţa tratamentului anticoagulant (Warfarina) /antiagregant (Aspenter) la grupele de pacienţi menţionate.

 existenţa aritmiilor extrasistolice atriale şi ventriculare. valvulopatie mitrală reumatismală în scopul profilaxiei accidentelor tromboembolice. Tratamentul cu Warfarină s-a administrat la pacienţii diabetici sau nondiabetici care prezentau următoarele tipuri de afecţiuni cardiovasculare: infarct miocardic sechelar (+/-anevrism) în scopul profilaxiei primare şi secundare a emboliilor sistemice. Boli hepatice severe 5 . fibrilaţie atrială non-valvulară cu embolii recurente.  existenţa tulburărilor de ritm supraventricular (TSV): fibrilaţie atrială sau flutter atrial de cauză ischemică. accident vascular ischemic. Prezenţa în antecedentele personale patologice ale pacienţilor a uneia din următoarele afecţiuni: boală coronariană sub orice formă de manifestare. infarct miocardic cronic. vechimea bolii între 2-10 ani. fibrilaţie atrială non-valvulară în scopul profilaxiei secundare a accidentului vascular cerebral (pacienţii care au avut în istoric un accident vascular cerebral presupus embolic). Pentru valorile crescute ale parametrilor lipidici s-a recomandat regim hipolipidic cu evitarea grăsimilor animale. valvulopatie reumatismală sau nonreumatismală. Hipertensiunea arterială malignă 3.Warfarină+Aspirină .Criteriile de selecţie ale pacienţilor cu manifestări clinice sau paraclince de cardiopatie ischemica au fost următoarele:  prezenţa semnelor şi simptomelor bolii cardiovasculare sub orice formă de manifestare: angină pectorală de efort stabilă. Existenţa diatezelor hemoragice 2.Aspirină La pacienţii diabetici s-a realizat echilibrarea diabetului cu dieta hipoglucidică. Prezenţa unui accident vascular cerebral în ultimele luni 4. pacienţilor li s-a administrat următorul tratament: . hipocalorică şi /sau cu antidiabetice orale. Criteriile de selecţie ale pacienţilor diabetici incluşi în studiu au fost următoarele: prezenta tipului 2 de diabet zaharat echilibrat prin dietă si/sau antidiabetice orale. cardiomiopatie dilatativă în scopul profilaxiei primare şi secundare a emboliilor sistemice. Criteriile de excludere din studiu ale pacienţilor la care s-a administrat Warfarină au fost următoarele: 1. fibrilaţie atrială non-valvulară în scopul profilaxiei primare a stroke ului. De menţionat că s-a realizat selecţia atentă a pacienţilor. pentru a fi garantată complianţa acestora la tratament. stenoză mitrală cu embolii recurente. Pe baza modificărilor parametrilor profilului de coagulare si a investigaţiilor imagistice efectuate. cardiomiopatie dilatativă de tip ischemic sau hipertensiv.  existenţa tulburări de conducere (TC). fibrilaţie atrială non-valvulară cu factori de risc pentru stroke.  valorile TAs > 145 mmHg si ale TAd > 95mmHg. angină pectorală agravată.

disulfiram. anterior cu o săptămână de înrolare. piroxicam.5. Tratamentul concomitent al pacientţilor cu clopidogrel. Medicamentele care influenţează efectul anticoagulantelor orale Medicamente care inhibă efectul AO Împiedicarea absorbţiei intestinale: colestiramina Creşterea metabolizării AO: barbiturice. sulfinpirazona. metronidazol. isoniazida. Criteriile de excludere din studiu pentru pacienţii la care s-a administrat Aspirină au fost următoarele: 1. carbamazepina. carbenicilina. Intervenţii chirurgicale majore. fluoconazol. vitamina E. 3.000/mm3. etilism cronic fără insuficienţă hepatică Mecanism necunoscut: nafcilina. ticlopidină. propafenona. Administrarea concomitentă de heparină sau heparină cu greutate moleculară joasă. chinidina.apoi s-a administrat Warfarina in monoterapie. 6 . ticlopidina. heparina Mecanism neelucidat: eritromicina.s-a efectuat tratament concomitent 4-5 zile cu heparină si Warfarină . 4. clofibrat. Obiectivul acestui tratament a fost obţinerea unui INR între 2 -3 şi a unui indice de protrombină între 20-40%. fenitoina. etc) Monitorizarea tratamentului: Pentru monitorizarea tratamentului s-au folosit următorii parametri: -INR: International Normalized Ratio -IP: Indicele de protrombină Iniţierea tratamentului: Demararea terapiei cu Warfarină s-a realizat doar după ce heparina a antrenat o hipocoagulabilitate corectă: . Număr de trombocite < 150. biseptol. Aspirina s-a administrat la toţi pacienţii incluşi în studiu. amiodarona Creşterea efectului anticoagulant fără afectarea concentraţiei plasmatice: cefalosporine de generaţia II si III. beta -lactaminele (moxalactam. Medicamente care potenţează AO prin efecte antiplachetare Aspirina şi celelalte antiinflamatorii nesteroidiene. tamoxifen. steroizii anabolizanţi. dipiridamol sau antiinflamatorii nesteroidiene. sucralfat Medicamente care cresc efectul AO Inhibarea metabolizării AO: fenilbutazona. ketoconazol. Intervenţii neurochirurgicale în ultimele luni Pacienţilor cărora li s-a administrat Warfarină li s-a recomandat excluderea administrării concomitente a următoarelor medicamente: Tabel I. rifampicina. 2. cimetidina. Boli renale severe 6. testosteronul. Ulcer gastro-duodenal 7.000/mm3 sau > 450.

. 6. monitorizarea tratamentului a constat în special în urmărirea apariţiei fenomenelor hemoragice. vărsăturilor. Nu s-au evidenţiat insă. hemoragie digestivă superioară secundară tratamentului cu antiinflamatorii nesteroidiene). 7. Antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (ulcer gastric. Valoarea hemoglobinei < 8mg/dl. . La pacienţii la care s-a administrat terapia duală cu Warfarină şi Aspirină. Monitorizarea tratamentului: . fenomene hemoragice majore în cazul nici unuia din cei doi agenţi administraţi. fractiunea liberă 7) Dozarea fibrinogenului 8) Determinarea numărului de trombocite 9) Determinarea indicelui de protrombină şi INR -ului Parametri ai profilului lipidic: 1) Determinarea HDL – colesterolului 2) Determinarea LDL.urmărirea apariţiei manifestărilor dermatologice: rash. Metodele de laborator utilizate Metodele utilizate au fost următoarele: Teste imunoenzimatice Reacţii de aglutinare Teste pentru determinarea parametrilor hematologici Teste pentru determinarea parametrilor de hemostază şi teste pentru trombofilie Parametrii determinaţi au fost următorii: Parametri ai profilului de coagulare: 1) Dozarea Produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) si D -dimerilor 2) Dozarea antigenului factorului von Willebrand 3) Dozarea factorului X 4) Dozarea PAI – 1 5) Dozarea Proteinei C 6) Dozarea Proteinei S.urmărirea apariţiei disconfortului abdominal.2.5.3. Antecedente de boli mieloproliferative sau de trombocitopenie medicamentos indusă.urmărirea apariţiei fenomenelor hemoragice. prurit. ECHO cord) de cardiopatie ischemică 7 . ulcer duodenal.Colesterol 3) Determinarea trigliceridelor Parametri ai profilului glicemic: 1) Determinarea glicemiei 2) Hemoglobinei glicate Parametri inflamatori: 1) Determinarea IL-1β Loturi: 1) Femei diabetice cu manifestări clinice ori paraclinice (EKG. greţurilor. V. diareei.

70 90 70 71 . ECHO cord) de cardiopatie ischemică 3) Bărbaţi diabetici cu manifestări clinice ori paraclinice (EKG. ECHO cord) de cardiopatie ischemică 5) Femei nondiabetice cu manifestări clinice de cardiopatie ischemică 6) Bărbaţi nondiabetici cu manifestări clinice de cardiopatie ischemică Studiu clinic Femei 135. total pacienţi (F/B) Vârstă 61-70 ani (F/B) Vârstă 71-82 ani (F/B) 70 41/29 42 24/18 28 17/11 Pacienţi diabetici fără manifestări clinice sau paraclinice de cardiopatie ischemică 70 37/33 38 15/13 32 22/20 Pacienţi cu manifestări clinice de cardiopatie ischemică 40 20/20 15 10/5 25 10/15 8 .2) Femei diabetice fără manifestări clinice ori paraclinice (EKG.82 45 45 Tabel III. Distribuţia cazurilor în funcţie de sex Tabel II. 1. Barbaţi 115 Bărbaţi 46% Fem ei 54% Fig. Loturi de pacienţi luaţi în studiu Pacienţi diabetici cu manifestări clinice sau paraclinice de cardiopatie ischemică Nr. ECHO cord) de cardiopatie ischemică 4) Bărbaţi diabetici fără manifestări clinice ori paraclinice (EKG. Repartiţia pe grupe de vârstă şi sex a pacienţilor luaţi în studiu Vîrsta Femei Bărbaţi 61 .

iar INR=0.0 -10. Pacienţi diabetici cu manifestări clinice ori paraclinice de cardiopatie ischemică 70 pacienţi Durata diabetului zaharat: Medie Limite Tipul de tratament (nr/%)): Antidiabetice orale Dietă HbA1c (n (%)): > 7% < 7% 5.0 Pacienţi diabetici fără manifestări clinice ori paraclinice de cardiopatie ischemică 70 pacienţi 3. 9 .4%) 40 (57.Tabel IV.1%) 30 (42. au fost în limite normale: indicele de protrombină (IP)=70% 120%.5 0.9%) 5 (7. dar fără a se observa o diferenţă semnificativă pe sexe.5 65 (92.0 2. Prevalenta pacientilor cu diabet zaharat diagnosticat.5-12.  valorile parametrilor utilizaţi pentru monitorizarea tratamentului anticoagulant.8-1.1%) 65 (92.  numărul trombocitelor-a fost în limite normale.9%) 5 (7.5 Concluzii Parametrii de coagulare • Lotul de pacienţi cu diabet zaharat şi boală cardiovasculară (DZ+CI): la marea majoritate a pacienţilor din acest grup.9%) Metode statistice aplicate: Testul t-Student Testul 2 Coeficient de corelaţie „Pearson” (r) Testul ANOVA Coeficientul de variaţie (CV%) V. • Lotul de pacienţi cu diabet zaharat fără boală cardiovasculară (DZ-CI): la majoritatea pacienţilor din acest grup. valorile parametrilor de coagulare au fost uşor mai crescute decât la bărbaţi. valorile parametrilor de coagulare (inclusiv fibrinogenul) au fost crescute peste limita normală.3 la ambele sexe.6%) 15 (21.1%) 55 (78. În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe: la femei. valorile parametrilor de coagulare (inclusiv fibrinogenul) au fost crescute peste limita normală.

8-1.  numărul trombocitelor-a fost în limite normale.  valorile parametrilor utilizaţi pentru monitorizarea tratamentului anticoagulant. Profilul lipidic HDL-Colesterolul. În lotul pacienţilor cu boală cardiovasculară (CI) valorile parametrilor de coagulare au fost cel mai puţin modificate. Privind comparaţia între loturi.În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe: la femei. iar INR=0.3 la ambele sexe. dar fără a se observa o diferenţă semnificativă pe sexe. Trigliceridele • Lotul de pacienţi cu diabet zaharat şi boală cardiovasculară (DZ+CI): Parametrii profilului lipidic au fost crescuţi peste limita superioară la majoritatea pacienţilor din acest grup.a fost în limite normale.3 la ambele sexe.  valorile parametrilor utilizaţi pentru monitorizarea tratamentului anticoagulant. iar INR=0. urmat de lotul pacienţilor cu diabet zaharat fără boală cardiovasculară (DZ-CI). valorile parametrilor de coagulare au fost uşor mai crescute decât la bărbaţi. • Lotul de pacienţi cu diabet zaharat fără boală cardiovasculară (DZ -CI): Parametrii profilului lipidic au fost crescuţi peste limita superioară la majoritatea pacienţilor din acest grup. • Lotul de pacienţi cu boală cardiovasculară (CI): Au fost observate aceleaşi aspecte ca şi la loturile precedente: la majoritatea pacienţilor din acest grup. la femeile diabetice cu boală cardiovasculară. valorile parametrilor de coagulare au fost modificate cel mai mult în lotul pacienţilor cu diabet zaharat şi boală cardiovasculară (DZ+CI). Privind distribuţia pe sexe: LDL-Colesterolul-a prezentat valori uşor mai crescute. dar fără a fi observate diferenţe semnificative faţă de bărbaţi. LDL-Colesterolul. 10 . pentru HDL-Colesterol şi trigliceridele: nu au fost observate diferenţe semnificative între sexe privind modificarea valorilor acestor parametri. În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe: la femei. Privind distribuţia pe sexe: pentru toţi cei trei parametri ai profilului lipidic. au fost în limite normale: indicele de protrombina (IP)=70%120%. valorile parametrilor de coagulare au fost uşor mai crescute decât la bărbaţi. înainte de demararea tratamentului anticoagulant asociat celui antidiabetic. valorile parametrilor d e coagulare (inclusiv fibrinogenul) au fost crescute peste limita normală. dar fără a se observa o diferenţă semnificativă pe sexe.  numărul trombocitelor.8-1. au fost în limite normale: indicele de protrombină (IP)=70%120%. înainte de demararea tratamentului anticoagulant asociat celui antidiabetic. nu au fost observate diferenţe semnificative între sexe privind modificarea valorilor acestor parametri.

• Lotul de pacienţi cu boală cardiovasculară (CI): Valorile glicemiei şi HbA1C a fost în limite normale fără diferenţe privind distribuţia pe sexe. În lotul pacienţilor diabetici fără afecţiuni cardiovasculare (DZ-CI) valorile parametrilor lipidici au fost cel mai puţin modifica te. la toţi pacienţii. • Lotul de pacienţi cu diabet zaharat fără boală cardiovasculară (DZ-CI): Au fost observate aceleaşi aspecte ca şi în lotul pacienţilor cu diabet zaharat şi cardiopatie ischemică (DZ+CI): la marea majoritate a pacienţilor din acest grup.• Lotul de pacienţi cu boală cardiovasculară (CI): Parametrii profilului lipidic au fost crescuţi peste limita superioară la majoritatea pacienţilor din acest grup. • Lotul de pacienţi cu boală cardiovasculară (CI): 11 . valorile IL-1β au fost uşor mai crescute decât la bărbaţi. valorile IL-1β au fost uşor mai crescute decât la bărbaţi. Valorile glicemiei au fost crescute peste normal. dar fără a se observa o diferenţă semnificativă pe sexe. Valorile HbA1C. demonstrând un control deficitar al glicemiei. • Lotul de pacienţi cu diabet zaharat fără boală cardiovasculară (DZ-CI): A prezentat aceleaşi modificări ca şi lotul pacienţilor diabetici cu cardiopatie ischemică (DZ+CI). urmat de lotul pacienţilor cu diabet zaharat şi boală cardiovasculară (DZ+CI). În ceea ce priveşte comparaţia între loturi. Privind distribuţia pe sexe: pentru toţi cei trei parametri ai profilului lipidic. Valorile profilului glicemic nu au prezentat diferenţe privind distributia pe sexe . valorile parametrilor profilului glucidic au fost la fel modificate în loturile de pacienţi diabetici cu sau fără cardiopatie ischemică asociată. Parametrii inflamatori . valorile IL-1β au fost crescute peste limita normală. În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe: a femei. demonstrând un control deficitar al glicemiei. Profilul glicemic şi HbA1C • Lotul de pacienţi cu diabet zaharat şi boală cardiovasculară (DZ+CI): Valorile glicemiei au fost crescute peste normal. valorile IL -1β au fost crescute peste limita normală. dar fără a se observa o diferenţă semnificativă pe sexe. valorile parametrilor profilului lipidic au prezentat cele mai mari modificări în lotul pacienţilor cu boală cardiovasculară (CI). nu au fost observate diferenţe semnificative între sexe privind modificarea valorilor acestor parametri.IL-1β • Lotul de pacienţi cu diabet zaharat şi boală cardiovasculară (DZ+CI): la marea majoritate a pacienţilor din acest grup. au fost de asemenea crescute peste normal la toţi pacienţii. au fost de asemenea crescute peste normal la toţi pacienţii. Privind comparaţia între loturi. înainte de demararea tratamentului anticoagulant asociat celui antidiabetic. la toţi pacienţii. Valorile HbA1C. În ceea ce priveşte distributia pe sexe: la femei.

Privind comparaţia între loturi.C Prot. medie ↑↑↑= puternică corelaţie directă ↓ = uşoară corelaţie indirectă ↓↓ = corelaţie indirectă. În lotul pacienţilor cu boală cardiovasculară (CI) valorile IL -1β au fost cel mai puţin modificate. Sintetizând corelaţiile parametrilor analizaţi cu vârsta pacientului şi vechimea diabetului se observă următoarele aspecte: Tabel V. valoarea IL-1β a prezentat cele mai mari valori în lotul pacienţilor cu diabet zaharat cu boală cardiovasculară (DZ+CI). urmat de lotul pacienţilor cu diabet zaharat fără boală cardiovasculară (DZ-CI). valorile IL -1β au fost crescute peste limita normală.S Fibrinogen PDF Trombocite TP IP INR HDLc LDLc Trigliceride Glicemie Hb A1C IL1β Legendă: = variabile independente. Intensitatea corelaţiilor parametrilor investigaţi cu vârsta pacientului şi vechimea diabetului Feminin Masculin vârsta vechimea vârsta vechimea DZ+CI DZ-CI DZ+CI DZ-CI DZ+CI DZ-CI DZ+CI DZ-CI ↑ ↓↓ ↑ ↑↑ ↑↑↑ ↓ ↑ ↑↑↑ ↓ ↑ ↓ ↑ ↑ ↓ ↑ ↓ ↓ ↓ ↓ ↑ ↓ ↑ ↓↓ ↓ ↓↓ ↓ ↑ ↑ ↓ ↓ ↑↑ ↓ ↑ ↑ ↓ ↑ ↑↑ ↑ ↑↑ ↑ ↑ ↑ ↑↑ ↑ ↓ ↓ ↓ ↓ ↑ ↓ ↑ ↓ ↓↓ ↓ ↓ ↑ ↑ ↑ ↓ ↑ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↑ ↓ ↑↑ ↓ ↓ ↑↑ ↓ ↓↓ ↓ ↑ ↑↑ ↑ ↑↑ ↑ ↑ ↑ ↓ ↑ ↓ ↑ ↓ ↑ ↓ Parametru D Dimeri vWf Factor X PAI-1 Prot. În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe: nu au fost observate diferenţe între sexe privind valoarea crescută a IL-1β. ↑ = uşoară corelaţie directă ↑↑ = corelaţie directă. medie 12 .La mai mult de jumatâte din pacienţii acestui grup.

iar la lotul de femei diabetice fără CI se observă o slabă corelaţie directă. La loturile de femei diabetice.15 25 50 75 vârsta (ani) femei diabetice cu CI 200 150 vWF% 350 300 250 200 150 100 50 0 r= 0. după tratament.15 0 0 25 50 75 100 vârsta (ani) femei nondiabetice cu CI Fig. Rezultate şi discuţii Variaţia parametrilor după tratament Comparând valorile factorului Von Willebrand (vWF).0. 300 250 vWF% vWF% 200 150 100 50 0 0 r= .45.0.1. se observă valorile individuale cele mai omogene la lotul de femei diabetice cu CI (12. după administrarea tratamentului anticoagulant VI. a profilului glicemic şi a statusului inflamator la pacienţii diabetici cu sau fără afecţiuni cardiovasculare comparativ cu pacienţii nondiabetici cu afecţiuni cardiovasculare.27 0 25 50 75 100 vârsta (ani) femei diabetice fără CI 100 100 50 r= . semnificativ mai multe comparativ cu lotul de femei nondiabetice (0 cazuri) ( 2=21.00002).CAPITOLUL VI Investigarea profilului de coagulare. Factorul vWF nu se corelează semnificativ cu vârsta pacientelor la loturile cu CI. p=0. înregistrate după tratament la sexul feminin.86 CV%). 2. a profilului lipidic. GL=2. Corelaţia factorului Von Willebrand (%) cu vârsta pacientelor după tratament 13 . se observă valori crescute ale vWF peste limita normală (160%) la 10 respectiv 7 cazuri.

0. p 0. corelaţia fiind indirectă (r = .01.57.  Lot DZ–CI: t-Student = 1. Evoluţia valorilor medii ale vWF la sexul feminin după tratament 14 . însă la lotul de femei diabetice cu sau fără CI scăderea valorilor acestui parametru nu a fost semnificativă:  Lot DZ+CI: t-Student = 2. Corelaţia factorului Von Willebrand (%) cu vechimea diabetului la femei după tratament La lotul de femei nondiabetice cu CI. 4. ceea ce evidenţiază că valorile mari ale vWF se asociază semnificativ cu vechimea mare a afecţiunii. p 0. 300 200 vWF% iniţial după tratament 100 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI Fig.0.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 3.28. după tratament.86). 3. GL = 18.06. în timp ce la pacientele fără CI valorile mari ale vWF se regăsesc la vechimi mici ale diabetului. factorul vWF se corelează în mod direct cu vechimea diabetului (r=0.22).05.30 5 10 15 vechime diabet (ani) femei diabetice fără CI 20 Fig.89 vWF% r= . p 0. valorile medii ale vWF înregistrează o scădere semnificativă din punct de vedere statistic. GL = 18.05. GL = 18. 300 250 vWF% 350 300 250 200 150 100 50 0 0 200 150 100 50 0 0 5 10 15 vechime diabet (ani) femei diabetice cu CI 20 r= 0.La lotul de femei diabetice cu CI.

55).0. 300 250 200 150 100 50 0 0 r= 0.50 CV%). factorul vWF evidenţiază o slabă corelaţie directă cu vechimea diabetului (r=0.21 25 50 75 100 vârsta (ani) bărbaţi diabetici fără CI vWF% r= . GL=2.0.16).16 25 50 75 100 vârsta (ani) bărbaţi nondiabetici cu CI Fig. factorul vWF prezintă o foarte slabă corelaţie directă cu vârsta pacienţilor la pacienţii diabetici cu CI (r=0.22) şi indirectă la cei fără CI (r= .22 25 50 75 100 vârsta (ani) bărbaţi diabetici cu CI 350 300 250 200 150 100 50 0 0 350 300 250 200 150 100 50 0 0 vWF% vWF% r= .0003).56. se regăsesc la bărbaţii diabetici la 9 respectiv 4 cazuri. Valorile acestui parametru peste limita normală (160%). comparând valorile factorului Von Willebrand (vWF) după tratament se observă valorile individuale cele mai omogene la lotul de bărbaţi diabetici cu CI (26.La bărbaţi. p=0. 5. comparativ cu lotul de bărbaţi nondiabetici (0 cazuri) diferenţa este semnificativă din punct de vedere statistic ( 2=16.0.21) iar la lotul de pacienţi nondiabetici cu CI corelaţia vWF cu vârstă prezintă serii de valori independente (r= . Corelaţia factorului Von Willebrand (%) cu vârsta pacienţilor după tratament După tratament. iar la pacienţii diabetici fără CI valorile mari ale vWF se asociază moderat cu vechimea mai mare a afecţiunii (r = 0. 15 .0. La lotul de bărbaţi diabetici cu CI după tratament.20).

55 vWF% vWF% 5 10 vechime diabet (ani) bărbaţi diabetici fără CI 15 Fig.20 5 10 vechime diabet (ani) bărbaţi diabetici cu CI 15 350 300 250 200 150 100 50 0 0 r= 0.26. GL = 18.25.001). iar la lotul de bărbaţi nondiabetici cu CI valorile medii ale vWF după tratament au fost semnificativ mai reduse:  Lot DZ+CI: t-Student = 1. p 0.300 250 200 150 100 50 0 0 r= 0. nesemnificativă din punct de vedere statistic.  Lot DZ–CI: t-Student = 1. 300 200 vWF% iniţial după tratament 100 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI Fig. 16 . după tratament. 7. GL = 18.05).05.05.05. 6.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 2.48.  pacientele nondiabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât la loturile de paciente diabetice cu sau fără CI (p<0. Evoluţia valorilor medii ale vWF la sexul masculin după tratament Valorile medii ale vWF prezintă următoarele diferenţe: între sexe nu se evidenţiază diferenţe semnificative din punct de vedere statistic. la loturile de femei:  pacientele diabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât pacientele diabetice fără CI (p<0. valorile medii ale vWF înregistrează o uşoară scădere. Corelaţia factorului Von Willebrand (%) cu vechimea diabetului la bărbaţi după tratament La loturile de bărbaţi diabetici cu sau fără CI. p 0. GL = 18. p 0.

16 4.001 DZ-CI 1. p 0.04). La lotul de femei diabetice cu CI. p=0.12).40 p>0.05 p<0.50 2.0. diferenţe semnificative comparativ cu lotul de femei nondiabetice (0 cazuri peste limită) ( 2=16.10 CV%).0.0002).05 nonDZ+CI 0.001 p<0. La bărbaţi.01 p>0. GL = 18.52 2. însă la lotul de femei nondiabetice cu CI odată cu înaintarea în vârstă valorile acestui parametru cresc în proporţie de 51% (r = 0. diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic comparativ cu lotul de bărbaţi nondiabetici (0 cazuri peste limită) ( 2=14.05. p 0. p 0.05).  Lot nonDZ+CI: t-Student = 1.05.0. Factorul X Stuart-Power (%) nu se corelează semnificativ cu vârsta pacientelor diabetice cu CI (r = 0. GL = 18.72 8.  pacienţii nondiabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât la loturile de pacienţi diabetici cu CI (p<0. GL=2.05. fără diferenţe semnificative (p 0.90.07. se observă valorile individuale cele mai omogene la lotul de bărbaţi nondiabetici cu CI (18.05 p<0.08) sau fără CI (r = .0009). Diferenţe statistice între loturile de studiu al factorului Von Willebrand (test t-Student) vWF F vs M Feminin (n=10) Masculin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI nonDZ+CI DZ+CI DZ+CI 0.05 p>0. se regăsesc la 8 respectiv 3 cazuri. p=0.05 Comparând valorile factorului X Stuart-Power (%) după tratament.51 2. se observă valorile individuale cele mai omogene la lotul de femei nondiabetice cu CI (19.51).73).17. La loturile de studiu după tratament.05 p<0. în timp ce la pacientele diabetice fără CI parametrii sunt independenţi (r = . valorile medii ale factorului X Stuart -Power (%) nu înregistrează scăderi semnificative din punct de vedere statistic:  Lot DZ+CI: t-Student = 1. comparând valorile factorului X Stuart -Power (%) înregistrate după tratament.  Lot DZ–CI: t-Student = 0. GL=2. Valorile acestui parametru peste limita normală (152%). Tabel VI. 17 .80.99 4.la loturile de bărbaţi:  pacienţii diabetici cu CI prezintă valori medii uşor mai crescute decât cei fără CI. pentru factorul X Stuart-Power (%) se observă o puternică corelaţie indirectă cu vechimea diabetului (r= . La loturile de femei diabetice se observă valori crescute ale factorului X peste limita normală (152%) la 9 respectiv 6 cazuri.001) sau fără CI (p<0. la bărbaţii diabetici.05).50. GL = 18.001 p<0.53 CV%).54 p>0.

factorul X evidenţiază după tratament o slabă corelaţie indirectă cu vechimea diabetului (r= .05. p 0. GL = 18.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 0.01). Evoluţia valorilor medii ale factorului X la sexul masculi n 18 .93. GL = 18. Evoluţia valorilor medii ale factorului X la sexul feminin după tratament După tratament valorile factorului X nu se corelează semnificativ cu vârsta pacienţilor diabetici cu CI (r = .75.01). 200 150 % 100 50 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI iniţial după tratament Fig.0. iar la pacienţii diabetici fără CI valorile acestui parametru sunt independente de vechimea afecţiunii (r = . valorile medii ale factorului X înregistrează valorile medii uşor mai mici.  Lot DZ–CI: t-Student = 0. dar fără a prezenta diferenţe semnificative:  Lot DZ+CI: t-Student = 0. 9.0. GL = 18.35) şi directă la pacienţii nondiabetici cu CI (r = 0. după tratament. 8.05.41).200 150 iniţial după tratament % 100 50 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI Fig. p 0.37). La lotul de bărbaţi diabetici cu CI.05. La loturile de bărbaţi. însă se observă o uşoară corelaţie indirectă la bărbaţii diabetici fără CI (r = . p 0.0.0.

94CV%). Tabel VII. Ag cu vârsta (r = 0. GL=2.80. La loturile de femei diabetice se observă valori scăzute ale Proteinei C.05 0.05 Proteina C.78 0. prezintă valorile individuale cele mai omogene la lotul de femei nondiabetice cu CI (10. Ag sub limita normală (65-140%) la 9 respectiv 6 cazuri. Diferenţe statistice între loturile de studiu al factorului X (%) după tratament (test t-Student) Factor X DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI F vs M 0.39 p>0.93 p>0.05 2.0002).05 1. Ag la sexul feminin după tratament La loturile de femei diabetice cu CI se observă o corelaţie directă a proteinei C. 10.05 Feminin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 1.75 p>0.90 p<0. unde valorile medii ale factorului X au fost semnificativ mai mici decât la lotul diabetic cu CI (p<0.05 Masculin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 2.05).67 p>0.05 p>0.42). distribuţie semnificativă comparativ cu lotul de femei nondiabetice cu CI (0 cazuri sub limită) ( 2=16. p=0.01 p>0.05 0. iar la lotul de paciente diabetice fără CI odată cu înaintarea în 19 .08 1. Ag). activitate antigenică (Proteina C.56 p>0.Valorile medii ale factorului X Stuart-Power (%) după tratament nu prezintă diferenţe semnificative între sexe.05 p>0. 100 80 60 % iniţial după tratament 40 20 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI Fig. Singura diferenţă semnificativă se află între lotul nondiabetic cu CI. Evoluţia valorilor medii ale Proteinei C.

Ag se observă valori individuale cu dispersii mari (21.001). GL=2. valorile acestui parametru sub limita normală (65 -140%).05. în timp ce la pacientele diabetice cu CI se observă o slabă corelaţie indirectă (r = .73.49. p 0. La lotul de femei nondiabetice cu CI valorile acestor parametri sunt independente (r = .20. GL = 18.0. nesemnificative din punct de vedere statistic:  Lot DZ+CI: t-Student = 0. GL = 18.34). dar nesemnificative din punct de vedere statistic:  Lot DZ+CI: t-Student = 0. p 0. La bărbaţii diabetici. valorile medii ale Proteinei C.37 CV%).71. Proteina C. GL = 18.13). La lotul de femei diabetice fără CI. Ag la sexul masculin după tratament 20 . după tratament.05. La loturile de bărbaţi.vârstă valorile acestui parametru scad în proporţie de 61% (r = -0.05. Ag se corelează indirect cu vârsta pacienţilor la lotul de bărbaţi diabetici cu CI (r = . valorile Proteinei C. Ag sunt uşor mai mari după tratament. Evoluţia valorilor medii ale Proteinei C. p 0. distribuţii nesemnificative statistic comparativ cu lotul de bărbaţi nondiabetici (0 cazuri sub limită) ( 2=13. p=0. 11.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 1.32 la pacienţii diabetici fără CI.10). Ag sunt independente faţă de vechimea diabetului (r = 0.33.37 – 34.05. p 0.32) după tratament.0.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 1. r= 0. GL = 18. p 0. GL = 18.  Lot DZ–CI: t-Student = 0. La loturile de bărbaţi diabetici. se regăsesc la 8 respectiv 4 cazuri. După tratament. a loturile de studiu. Ag înregistrează valori medii mai mari.05.  Lot DZ–CI: t-Student = 1.75 CV%).61).41).0. după tratament. Ag se găsesc într-o uşoară corelaţie directă cu vechimea diabetului.38 la pacienţii diabetici cu CI şi r = 0. valorile proteinei C. GL = 18.01. valorile medii ale Proteinei C. 100 80 % 60 40 20 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI iniţial după tratament Fig. însă cele mai omogene valori se regăsesc la lotul de bărbaţi nondiabetici cu CI (21.0. iar la lotul de bărbaţi nondiabetici cu CI se observă o uşoară corelaţie directă (r = 0. p 0. la bărbaţi comparând valorile Proteinei C.05.43.61) şi la lotul de bărbaţi diabetici fără CI (r= .

la femei prezintă cea mai omogenă serie de valori la lotul de femei diabetice fără CI (5.30). iar la lotul de paciente diabetice fără CI valorile acestui parametru sunt în corelaţie directă în raport cu vârsta (r = 0. Diferenţe statistice între loturile de studiu ale Proteinei C. La lotul de femei diabetice cu CI.05).05 p<0.36 5.001 p<0.15 p>0. Ag după tratament (test t-Student) Proteina F vs M Feminin (n=10) Masculin (n=10) C.33.  pacienţii nondiabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât la loturile de pacienţi diabetici cu CI (p<0. la loturile de femei:  pacientele diabetice cu CI prezintă valori medii uşor mai mici decât pacientele diabetice fără CI. liberă Ag sunt independente faţă de vechimea diabetului (r=0. după tratament. la loturile de bărbaţi:  pacienţii diabetici cu CI prezintă valori medii uşor mai mari decât cei fără CI.05 p>0.29 2. se observă o corelaţie indirectă a proteinei S.16). Tabel VIII.01) sau fără CI (p<0. iar la pacientele diabetice fără CI se observă o uşoară corelaţie indirectă (r = . după tratament.05).18 1.002 nonDZ+CI 2. fracţiunea liberă.01 DZ-CI 0. liberă Ag sub limita normală (65 -140%) 10 respectiv 8.19 p<0. p=0. valorile proteinei S. activitate antigenică (Proteina S.0.05 p>0. La loturile de femei diabetice se observă toate valorile proteinei S. Ag nonDZ+CI DZ+CI nonDZ+CI DZ+CI DZ+CI 1.001) sau fără CI (p<0.  pacientele nondiabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât la loturile de paciente diabetice cu CI (p<0.52.85 3.84 0.44).72).0. liberă Ag cu vârsta pacientei (r = .05).002).0.37 CV%). GL=2. însă la lotul de pacienţi nondiabetici cu CI s -au înregistrat valori medii semnificativ mai mari la sexul masculin. diferenţe nesemnificative din punct de vedere statistic (p>0.Pe cazuistica studiată.05 p<0. liberă Ag). La loturile de femei diabetice cu CI şi nondiabetice cu CI. semnificativ mai scăzute comparativ cu cele sub limită înregistrate la lotul de femei nondiabetice cu CI (0 cazuri sub limită) ( 2=23.11 p>0. se înregistrează următoarele diferenţe între valorile medii ale Proteinei C.05 Proteina S.05 p<0. r = . diferenţe nesemnificative din punct de vedere statistic (p>0.84 3. 21 . Ag: la loturile diabetice între sexe nu se evidenţiază diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.000009).

p<0. p 0. p 0. p 0.60). liberă Ag cresc odată cu vechimea diabetului (r= 0.05. 12.75.0. p<0.05. Valorile acestui parametru sub limita normală (65 -140%) la bărbaţii diabetici se regăsesc la 10 respectiv 5 cazuri.05. liberă Ag se observă cele mai omogene valori la lotul de bărbaţi diabetici cu CI (6. GL = 18. GL = 18.30).  Lot DZ–CI: t-Student = 2.05.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 2.05. GL=2.63 CV%). GL = 18.71. liberă Ag nu se corelează cu vechimea diabetului r= . Evoluţia valorilor medii ale Proteinei S. valorile proteinei S. La lotul de bărbaţi diabetici cu CI. comparând valorile Proteinei S. GL = 18. iar la lotul de bărbaţi diabetici fără CI aceşti parametri sunt independenţi (r= . Pentru proteina S. GL = 18. la bărbaţi. La lotul de bărbaţi nondiabetici cu CI se observă o corelaţie medie directă (r = 0. La loturile de bărbaţi. valorile medii ale Proteinei S. distribuţii semnificative din punct de vedere statistic comparativ cu lotul de bărbaţi nondiabetici (0 cazuri sub limită) ( 2=20.0.00005).La loturile de studiu. dar nesemnificative din punct de vedere statistic:  Lot DZ+CI: t-Student = 2.05.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 1. liberă Ag sunt uşor mai mari după tratament. p=0. 22 . 100 80 60 % iniţial după tratament 40 20 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI Fig.  Lot DZ–CI: t-Student = 0. iar la pacienţii diabetici fără CI valorile Proteinei S.05. liberă Ag se evidenţiază o uşoară corelaţie indirectă cu vârsta pacienţilor la lotul de bărbaţi diabetici cu CI (r = .01.0. GL = 18. din punct de vedere statistic prezentând următoarele diferenţe:  Lot DZ+CI: t-Student = 2. p 0.79. valorile medii ale Proteinei S. după tratament. liberă Ag la sexul feminin după tratament După tratament.05.0.52). liberă Ag înregistrează valori medii mai mari.09).34.

liberă Ag după tratament (test t-Student) Proteina S.05).001 DZ-CI 0.05 p<0.76 2. diferenţe nesemnificative din punct de vedere statistic (p>0.001).12 p 0. F vs M Feminin (n=10) Masculin (n=10) liberă Ag nonDZ+CI DZ+CI nonDZ+CI DZ+CI DZ+CI 3. la celelalte loturi între sexe nu se evidenţiază diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.18 7. la loturile de bărbaţi:  pacienţii diabetici cu CI prezintă valori medii uşor mai mici decât cei fără CI.01 p 0.001 nonDZ+CI 0.05 p 0.72 4.34 6.01).001) sau fără CI (p<0.05 23 . diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p<0. Diferenţe statistice între loturile de studiu ale Proteinei S. Evoluţia valorilor medii ale Proteinei S.001 p 0. pentru Proteina S.39 1.05).36 p>0. Tabel IX.  pacienţii nondiabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât la loturile de pacienţi diabetici cu CI (p<0.37 p>0.95 5.100 80 60 % iniţial după tratament 40 20 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI Fig. la loturile de femei:  pacientele diabetice cu CI prezintă valori medii uşor mai mici decât pacientele diabetice fără CI. liberă Ag la sexul masculin după tratament Pe cazuistica studiată. liberă Ag se înregistrează următoarele diferenţe statistice: la lotul de pacienţi diabetici cu CI s-au înregistrat valori medii semnificativ mai mari la sexul masculin (p<0.001 p 0. 13.05 p>0.  pacientele nondiabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât la loturile de paciente diabetice cu sau fără CI (p<0.001).

semnificativ mai multe comparativ cu lotul de femei nondiabetice ( 2=21. 24 .03).  Lot DZ–CI: t-Student = 1. p=0.15 CV%).22. însă la lotul de femei diabetice cu CI odată cu înaintarea în vârstă valorile acestui parametru scad în proporţie de 55% (r = . După tratament.35) cu PAI -1 La lotul de femei diabetice cu CI.00004).  Lot nonDZ+CI: t-Student = 3.36. după tratament va lorile PAI-1 sunt într-o foarte slabă corelaţie directă cu vechimea diabetului (r=0. GL = 18.31. însă cele mai omogene valori se regăsesc la lotul de femei diabetice cu CI (21. La bărbaţi.20). 14.05. Valorile acestui parametru peste limita normală (10 kU/l) la bărbaţii diabetici. valorile medii ale PAI-1 sunt mai mici după tratament:  Lot DZ+CI: t-Student = 1. p 0.05. distribuţii semnificativ mai mari comparativ cu lotul de bărbaţi nondiabetici (0 cazuri peste limită) ( 2=20.45. la pacientele diabetice fără CI se observă o foarte slabă corelaţie indirectă (r = .0. GL=2.38 CV%). după tratament prezintă seriile de valori individuale cu dispersii mari (21. 20 kU/l 10 iniţial după tratament 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI Fig.55). GL = 18. în timp ce. PAI-1 nu se corelează semnificativ cu vârsta pacientelor diabetice fără CI (r = . După tratament. GL=2.00002).86.0.01.98 CV%). la loturile de femei diabetice se observă valori crescute ale PAI-1 peste limita normală (10 kU/l) la 10 respectiv 7 cazuri. iar la pacientele nondiabetice cu CI vârsta este în corelaţia directă (r = 0. p<0. p 0. p=0.0. comparând valorile PAI-1 înregistrate după tratament se observă valorile individuale cele mai omogene la lotul de bărbaţi diabetici cu CI (19. GL = 18.Inhibitorul activatorului plasminogenului de tip 1 (PAI-1).29). se regăsesc la 10 respectiv 4 cazuri. Evoluţia valorilor medii ale PAI-1 la sexul feminin după tratament La loturile de studiu.98 – 29.

 pacienţii nondiabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât la loturile de pacienţi diabetici cu CI (p<0.31) şi indirectă la pacienţii nondiabetici cu CI (r = . Evoluţia valorilor medii ale PAI-1 la sexul masculin după tratament Valorile medii ale PAI-1 după tratament prezintă următoarele caracteristici: între sexe nu se evidenţiază diferenţe semnificative din punct de vedere statistic. la loturile de femei:  pacientele diabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât pacientele diabetice fără CI (p<0.05). GL = 18.0.0. La loturile de bărbaţi.05.97.28. la loturile de bărbaţi:  pacienţii diabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai crescute decât cei fără CI (p<0. valorile PAI-1 sunt într-o uşoară corelaţie directă faţă de vechimea diabetului (r= 0. valorile medii ale PAI -1 înregistrează valorile medii mai mici. însă se observă o foarte slabă corelaţie directă la bărbaţii diabetici fără CI (r = 0. p 0.  Lot DZ–CI: t-Student = 2. GL = 18.01).32.31).21).01).45).Valorile PAI-1 după tratament nu se corelează cu vârsta pacienţilor diabetici cu CI (r = 0.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 4.001. p<0.001).05. p<0. iar la pacienţii diabetici fără CI valorile acestui parametru scad la vechimi mari ale afecţiunii (r = . La lotul de bărbaţi diabetici cu CI. 20 15 kU/l 10 5 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI iniţial după tratament Fig.  pacientele nondiabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât la loturile de paciente diabetice cu sau fără CI (p<0.001) sau fără CI (p<0.13). 15. 25 . evidenţiind următoarele diferenţe statistice:  Lot DZ+CI: t-Student = 1. GL = 18. după tratament.

001 p 0. GL = 18.33. comparând valorile D Dimerilor.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 8. GL=2.94. p=0. La femeile nondiabetice cu CI se înregistrează valori în corelaţie directă cu vârsta (r= 0. nesemnificativă din punct de vedere statistic.57 p>0.  Lot DZ–CI: t-Student = 0. GL = 18. valorile medii ale D Dimerilor înregistrează o uşoară scădere. comparând valorile D Dimerilor înregistrate după tratament se observă valorile individuale cele mai omogene la lotul de bărbaţi diabetici cu CI (10.01 După tratament. GL = 18.05 Masculin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 7.05. ceea ce evidenţiază că valorile mici ale D Dimerilor se întâlnesc la pacientele cu vechime mare a diabetului. la lotul de femei diabetice cu CI. După tratament. p 0. după tratament se observă valori crescute ale D Dimerilor peste limita normală (<500 ng/ml) la 9 respectiv 6 cazuri şi comparativ cu lotul de femei nondiabetice (0 cazuri) diferenţa a fost semnificativă statistic ( 2=16.81 p 0.99 3. se observă că cea mai omogenă serie de valori la lotul de femei diabetice fără CI (16. corelaţia fiind uşor directă (r = 0. după tratament. D dimerii se corelează indirect cu vechimea diabetului (r= .32 CV%).63 2. 26 . în timp ce la pacientele fără CI valorile D Dimerilor cresc odată cu vechimea afecţiunii.65 CV%). p 0. D Dimerii prezintă o uşoară corelaţie pozitivă cu vârsta pacientelor la lotul de femei diabetice fără CI (r=0.20). Diferenţe statistice între loturile de studiu al PAI-1 după tratament (test t-Student) PAI-1 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI F vs M 0. la femeile din lotul de studiu.15 p 0. la lotul de femei nondiabetice cu CI valorile medii ale D Dimerilor după tratament au fost semnificativ mai reduse:  Lot DZ+CI: t-Student = 0.0002).05 1.27 p>0.30).80.0.001.59).32 p 0.01 p 0.21.05 0.42).05.001 2.05 Feminin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 6.27 p>0.Tabel X. dar care sunt în limitele normale. La loturile de bărbaţi diabetici se observă valori crescute ale D Dimerilor peste limita normală (<500 ng/ml) la 8 şi respectiv 4 cazuri. La bărbaţi.001 4.001). La loturile de femei diabetice. iar la lotul de femei diabetice cu CI acest parametru este independent în raport cu vârsta (r= . p 0. semnificativ mai multe comparativ cu lotul de bărbaţi nondiabetici (0 cazuri) ( 2=13.89.0. p=0.13). GL=2.73 p 0. Dacă la loturile de femei diabetice.

La loturile de bărbaţi diabetici cu CI. GL = 18.01.66. Evoluţia valorilor medii ale D Dimerilor la sexul feminin La bărbaţi. după tratament. valorile medii ale D Dimerilor înregistrează o uşoară scădere.  Lot DZ–CI: t-Student = 3. D Dimerii evidenţiază o slabă corelaţie directă cu vechimea diabetului (r=0.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 2. cea mai puternică corelaţie înregistrându-se la lotul de diabetici fără CI (r=0.34). Evoluţia valorilor medii ale D Dimerilor la sexul masculin 27 . GL = 18. valorile D Dimerilor după tratament se corelează direct cu vârsta pacienţilor.800 600 ng/ml 400 200 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI iniţial după tratament Fig.21). în timp ce la pacienţii diabetici fără CI valorile mari ale D Dimerilor se asociază uşor cu vechimea mai mică a afecţiunii (r = .05.0. GL = 18. iar la loturile de bărbaţi diabetici fără CI şi nondiabetici cu CI valorile medii ale D Dimerilor după tratament au fost semnificativ mai reduse:  Lot DZ+CI: t-Student = 0. p 0. nesemnificativă din punct de vedere statistic. 16. După tratament la lotul de bărbaţi diabetici cu CI. acestea cresc la vârste înaintate. 1400 1200 1000 ng/ml 800 600 400 200 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI iniţial după tratament Fig.05.26. p 0. 17.86).85. p 0.

Valorile medii ale D Dimerilor după tratament prezintă următoarele diferenţe: între sexe nu se evidenţiază diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.  pacienţii nondiabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât la loturile de pacienţi diabetici cu sau fără CI (p<0.74) şi la pacientele cu diabet fără CI (r = .05.62 2. Indicele de protrombină se corelează indirect cu vârst a pacientei.001).21 2.51 p>0. GL = 18. la loturile de femei:  pacientele diabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât pacientele diabetice fără CI (p<0.001).  pacientele nondiabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât la loturile de paciente diabetice cu sau fără CI (p<0.0. iar la lotul de paciente diabetice cu CI (r= .12 p<0. fără a se putea aplica teste de semnificaţie. p<0. Diferenţe statistice între loturile de studiu ale valorilor D Dimerilor medii (test t-Student) D Dimeri DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI F vs M 0.05 După tratament.001 6. La loturile de femei după tratament.05).90.18) aceste variabile fiind independente. Tabel X1. mediu la lotul de femei diabetice fără CI (r= -0. GL = 18. La lotul de femei diabetice cu CI (r= -0.10) şi la lotul de paciente nondiabetice cu CI (r= 0.76 p<0.05 Masculin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 8.80.23 p<0.001 5. p<0.59). valorile indicelui de protrombină prezintă pentru seriile de valori individuale cea mai mică varianţă la lotul de femei nondiabetice cu CI (1. Valorile medii ale indicelui de protrombină sunt semnificativ mai scăzute după tratament:  Lot DZ+CI: t-Student = 2.001 p<0.05 1. 28 . la loturile de bărbaţi:  pacienţii diabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât cei fără CI (p<0.68 CV%).61 p<0.002. p<0. GL = 18.05 Feminin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 6.0.34) indicele de protrombină se corelează indirect cu vechimea afecţiunii.21.001 p<0.36 p>0.94 p>0.001.05).05 0. indicele de protrombină a depăşit limita normală (70-120%) la toate pacientele din loturile de studiu.  Lot DZ–CI: t-Student = 3.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 9.

24. 18. p<0.01.100 80 60 % iniţial după tratament 40 20 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI Fig. indicele de protrombină nu se corelează cu vârsta pacientului.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 11. se observă valorile individuale cele mai omogene la lotul de pacienţi nondiabetici cu CI (1.001.32 CV%). Evoluţia valorilor medii ale indicelui de protrombină la sexul feminin după tratament După tratament.  Lot DZ–CI: t-Student = 4.001. 19.0.39.28) şi o corelaţie moderată directă cu vechimea afecţiunii la pacienţii diabetici fără CI (r= 0. după tratament. Evoluţia valorilor medii ale indicelui de protrombină la sexul masculin după tratament La loturile de bărbaţi. GL = 18. p<0. p<0. comparând valorile indicelui de protrombină la bărbaţi. La loturile de bărbaţi diabetici se remarcă o uşoară corelaţie indirectă cu vechimea diabetului a indicelui de protrombină la pacienţii diabetici cu CI (r= . 100 80 60 % iniţial după tratament 40 20 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI Fig. GL = 18. valorile medii ale indicelui de protrombină înregistrează valori medii semnificativ mai mici:  Lot DZ+CI: t-Student = 3.45). La toate loturile de studiu. GL = 18.41. la toate loturile de studiu indicele de protrombină s -a încadrat în limitele normale (70-120%). 29 .

86 p>0. pacienţii nondiabetici cu CI prezintă diferenţe semnificative din punct de vedere statistic comparativ cu celelalte loturi (p<0.80 p>0.07.001 5. Valorile medii ale INR sunt semnificativ mai mari după tratament la loturile de femei diabetice:  Lot DZ+CI: t-Student = 7.98 p>0.001 3.34). iar la celelalte loturi de femei aceşti parametri sunt independenţi.05).77 1.45 1.05).01 0. la loturile de bărbaţi:  pacienţii diabetici cu CI nu prezintă diferenţe semnificative din punct de vedere statistic comparativ cu cei diabetici fără CI (p>0.  Lot DZ–CI: t-Student = 8.63 p>0.001). p<0.  pacientele nondiabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât la lotul de paciente diabetice cu sau fără CI (p<0.001 Masculin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 26.001. p<0.08 p<0.60.05 nonDZ+CI 1.8-1.05).05 DZ-CI 0. p>0. Tabel XII.43). La loturile de femei valorile INR nu au depăşit limita normală (0. GL = 18.001.70 p>0. GL = 18. Diferenţe statistice între loturile de studiu ale valorilor medii ale indicelui de protrombină după tratament (test t -Student) Indice protrombină DZ+CI F vs M Feminin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 25.12 CV%). la loturile de femei:  pacientele diabetice cu CI nu prezintă diferenţe semnificative din punct de vedere statistic comparativ cu cei diabetici fără CI (p>0.05 p<0. GL = 18.52). După tratament INR se corelează direct cu vârsta pacientei. 30 . moderat la lotul de femei diabetice fără CI (r= 0.05 p<0.3).05 Valorile INR după tratament prezintă pentru seriile de valori individuale cea mai mică varianţă la lotul de femei nondiabetice cu CI (3.Valorile medii ale indicelui de protrombină după tratament prezintă următoarele aspecte: nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative între sexe (p>0.41 p<0.01). cât şi la lotul cu diabet fără CI (r = 0.97. De remarcat că atât la lotul de femei diabetice cu CI există o uşoară corelaţie directă a INR cu vechimea afecţiunii (r= 0.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 1.05.

INR după tratament nu se corelează cu vârsta pacientului.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 25. p<0.5 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI iniţial după tratament Fig. GL = 18.5 1 0. Evoluţia valorilor medii ale INR la sexul masculin după tratament 31 . La toate loturile de studiu. La loturile de bărbaţi diabetici fără CI se remarcă o corelaţie indirectă cu vechimea diabetului (r= . 21. La loturile de bărbaţi. p<0. după tratament.5 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI iniţial după tratament Fig.0. valorile medii ale INR înregistrează valori medii semnificativ mai mari:  Lot DZ+CI: t-Student = 9.3).61. 20. 2 1.2 1. p<0. iar la pacienţii diabetici cu CI aceşti parametri sunt independenţi. GL = 18.69. Evoluţia valorilor medii ale INR la sexul feminin după tratament La bărbaţi. GL = 18.001.  Lot DZ–CI: t-Student = 7.50).001.8-1.5 1 0.0.001.11 CV%). la toate loturile de studiu valorile INR s-au încadrat în limitele normale (0. comparând valorile INR se observă că seriile de valori individuale cele mai omogene se regăsesc la lotul de bărbaţi nondiabetici cu CI (2.

9 ng/ml) la 10 respectiv 3 cazuri.001) sau fără CI (p<0.28 p<0.01 ).68 2.001 5.05 Feminin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 13.01 p>0.05 La femeile din lotul de studiu.05).27 p<0.05 0. Tabel XIII.001).05).88 p>0. Factorul IL1β după tratament nu se corelează semnificativ cu vârsta pacientelor din cele trei loturi de studiu.001 p<0. la loturile de bărbaţi:  pacienţii diabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât cei fără CI (p<0. GL=2.  pacienţii nondiabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât la loturile de pacienţi diabetici cu CI (p<0. comparând valorile Interleukinei 1β (IL1β) după tratament se observă că acestea prezintă valori individuale cu dispersii m ari (24.25 2. p=0. observându-se numai o foarte redusă corelaţie indirectă la lotul de femei diabetice cu CI (r= .Valorile INR după tratament prezintă următoarele aspecte: între sexe nu se evidenţiază diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.94 CV%). 32 .05 0.20 p<0. La loturile de paciente diabetice se observă valori ale IL1β peste limita normală (<3.  pacientele nondiabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mari decât la loturile de paciente diabetice cu sau fără CI (p<0.001 3. însă cele mai omogene valori se regăsesc la lotul de femei diabetice cu CI (24.26).42 CV%).42 – 71. distribuţie semnificativă comparativ cu lotul de femei nondiabetice cu CI (6 cazuri peste limită) ( 2=10. la loturile de femei:  pacientele diabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât pacientele diabetice fără CI (p<0.62.0.42 p<0.005).05 Masculin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI 18.61 p>0.01 p<0. Diferenţe statistice între loturile de studiu ale valorilor medii ale INR după tratament (test t-Student) Indice protrombină DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI F vs M 1.

valorile IL1β după tratament se corelează indirect cu vechimea diabetului (r= .41 5 10 vechime diabet (ani) femei diabetice cu CI 15 14 12 10 8 6 4 2 0 0 r= .41). ceea ce evidenţiază că valorile mici ale IL1β se asociază cu vechimea mare a afecţiunii.0.26 25 50 75 vârsta (ani) femei diabetice cu CI 14 12 10 8 6 4 2 0 0 14 12 10 8 6 4 2 0 0 ng/ml ng/ml r= 0.14 12 10 8 6 4 2 0 0 r= . 23.23). 14 12 10 8 6 4 2 0 0 r= -0.23 ng/ml ng/ml 5 10 vechime diabet (ani) femei diabetice fără CI 15 Fig.0.16 25 50 75 100 vârsta (ani) femei nondiabetice cu CI Fig. Corelaţia IL1β cu vechimea diabetului la femei după tratament 33 . 22. iar la lotul de femei diabetice fără CI corelaţia este tot indirectă dar mai slabă (r= .0.0. Corelaţia IL1β cu vârsta pacientelor după tratament La lotul de femei diabetice cu CI.19 25 50 75 vârsta (ani) femei diabetice fără CI 100 100 ng/ml r= 0.

04 25 50 75 vârsta (ani) bărbaţi diabetici cu CI 100 r= 0. GL=2. Evoluţia valorilor medii ale IL1β la sexul feminin după tratament La sexul masculin. 14 12 10 8 6 4 2 0 0 14 12 10 8 6 4 2 0 0 ng/ml ng/ml r= 0. p 0. însă se evidenţiază o puternică corelaţie directă între valorile IL1β şi vârstă la lotul de pacienţi nondiabetici cu CI (r=0. comparând valorile IL1 β după tratament se observă că acestea prezintă valori individuale cu dispersii mari (25. GL = 18.  Lot DZ–CI: t-Student = 3. 24. p>0. înregistrate după tratament la loturile de studiu.11 25 50 75 100 vârsta (ani) bărbaţi diabetici fără CI 34 .Valorile medii ale IL1β. p=0.32 – 67.30.002. diferenţe statistice semnificative se întâlnesc numai la loturile diabetice:  Lot DZ+CI: t-Student = 3. p 0.01.56 CV%).05. însă cele mai omogene valori se regăsesc la lotul de bărbaţi diabetici cu CI (35. 20 15 ng/ml 10 5 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI iniţial după tratament Fig.007). După tratament IL1β nu se corelează semnificativ cu vârsta pacienţilor la loturile diabetice.95.9 ng/ml) la 9 respectiv 2 cazuri.74).05. sunt mai mici.32 CV%).91. distribuţie semnificativă comparativ cu lotul de bărbaţi nondiabetici cu CI (6 cazuri peste limită) ( 2=10.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 0. GL = 18. La loturile de pacienţi diabetici se observă valori ale IL1β peste limita normală (<3. GL = 18.

înregistrându-se diferenţe statistic semnificative numai la loturile diabetice:  Lot DZ+CI: t-Student = 2.17 ng/ml 14 12 10 8 6 4 2 0 0 r= -0.14 12 10 8 6 4 2 0 0 ng/ml r= 0. la loturile de femei:  pacientele nondiabetice cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât la loturile de paciente diabetice cu sau fără CI (p<0.17. Corelaţia IL1β cu vechimea diabetului la bărbaţi după tra tament Valorile medii ale IL1β. la loturile de bărbaţi: 35 .05.  Lot DZ–CI: t-Student = 3.05.67.74 25 50 75 100 vârsta (ani) bărbaţi nondiabetici cu CI Fig.001). GL = 18. GL = 18.66). După tratament valorile medii ale IL1β prezintă următoarele diferenţe: din punct de vedere statistic între sexe nu se evidenţiază diferenţe semnificative. 26. sunt mai mici.17).66 ng/ml 5 10 vechime diabet (ani) bărbaţi diabetici cu CI 15 5 10 vechime diabet (ani) bărbaţi diabetici fără CI 15 Fig. în timp ce la pacienţii diabetici fără CI valorile mici ale IL1β se asociază cu vechimea mare a afecţiunii (r = -0.86. GL = 18. 14 12 10 8 6 4 2 0 0 r= 0. înregistrate după tratament la bărbaţi.  Lot nonDZ+CI: t-Student = 1. p 0. valorile IL1β sunt independente în raport cu vechimea diabetului (r=0. p>0. Corelaţia IL1β cu vârsta pacienţilor după tratament La lotul de bărbaţi diabetici cu CI.002. p 0. 25.

94 1.05 p<0.19 p>0. 20 15 ng/ml 10 5 0 DZ+CI DZ-CI nonDZ+CI iniţial după tratament Fig.05 36 . Diferenţe statistice între loturile de studiu ale valorilor medii de IL1β după tratament (test t-Student) IL1β F vs M Feminin (n=10) Masculin (n=10) nonDZ+CI DZ+CI nonDZ+CI DZ+CI DZ+CI 0.35 2.01 DZ-CI 0. 27.96 0.05 p>0. Evoluţia valorilor medii ale IL1β la sexul masculin după tratament Tabel XIV.05 nonDZ+CI 0.001 p<0.91 0.21 p>0.87 3.05 p>0.05 p>0.01).05 p<0. pacienţii nondiabetici cu CI prezintă valori medii semnificativ mai mici decât la loturile de pacienţi diabetici cu CI (p<0.95 p>0.54 4.

la aceasta se adaugă investigarea unor factori protrombotici implicaţi în hemostază (Factorul X. factor von Willebrand. 10. nu sunt obezi şi nu prezintă o boală cardiovasculară clinic manifestă. s-a considerat că aceste modificări cu potenţial protrombotic preced complicaţiile trombotice şi au un rol predictiv pentru astfel de complicaţii. Proteină C. în cazurile de diabet zaharat de tip 2. s-a putut depista la bolnavii diabetici fără boli cardiovasculare clinic manifeste. Modificările procoagulante semnalate în această lucrare sumează cu deficitul activităţii fibrinolitice şi cu hiperactivitatea plachetelor sangvine. Având în vedere că o modificare semnificativă a nivelelor plasmatice de factor X. iar risc ul complicaţiilor trombotice ale diabeticilor trebuie evaluat şi în acest context. 6. Elementul de originalitate al lucrării constă în faptul că la toţi pacienţii s -a explorat întregul profil de coagulare. 2.CONCLUZII FINALE Bolile cardiovasculare şi complicaţiile trombotice ale acestor boli reprezintă poate cea mai importantă cauză de deces şi de invaliditate în diabetul zaharat de tip 2. diabeticul prezintă un risc de până la 4 ori mai crescut de a dezvolta complicaţii macroangiopatice. În ciuda tratamentului anticoagulant/antiagregant administrat. 4. PAI-1 sunt semnificativ modificate faţă de subiecţii de control. 37 . chiar dacă pacienţii nu prezintă o hiperlipidemie evidentă. însă nu anihilează complet apariţia acestora. 8. se poate sugera că anomaliile echilibrului glicemic ”per se” sunt în masură să determine modificări protrombotice ale echilibrului hemostatic. Nivelele plasmatice de factor X. iar glicozilarea enzimatică ar putea reduce efectul anticoagulant al acestora. 1. PAI-1) care în practica curentă nu sunt determinaţi. 7. această normalizare valorică am interpretat-o în condiţiile obţinerii unui controlului glicemic adecvat. previne doar parţial apariţia evenimentelor cardiovasculare. PAI-1. Alături de controlul glicemic neadecvat. Factorul von Willebrand. Proteină S libera. în ceea ce priveşte influenţa sa asupra interleukinei-1 . Datorită modificării semnificative a nivelelor plasmatice ale inhibitorilor naturali ai coagulării la bolnavii diabetici. s-a observat scăderea valorilor acesteia în mod special la lotul pacienţilor diabetici fără afecţiuni cardiovasculare asociate. se consideră că sinteza acestor inhibitori de proteaze este afectată de anomaliile metabolice caracteristice diabetului. Proteina S liberă. 5. 9. Proteină S liberă. precum şi un influx crescut de de acizi graşi şi de citokine proinflamatorii eliberate din ţesutul adipos visceral şi având acces direct la ficat ar putea induce modificările procoagulante detectate în acest studiu. Tratamentul anticoagulant administrat la pacienţii diabetici. 3. fibrinogen. Proteina C. Administrarea tratamentului anticoagulant nu a influenţat evoluţia profilului lipidic. fibrinogen. Proteină C. factor von Willebrand. rezistenţa la insulină şi hiperinsulinismul consecutiv. Pe baza acestor argumente mai sus menţionate.

. Foerster J. 4. Bernardo E. Editura Karro. N Engl J Med 2009. 35: 175-178. Alfonso F. et al: Randomized comparison of a high clopidogrel maintenance dose in patients with diabetes mellitus and coronary artery disease: results of the Optimizing Antiplatelet Therapy in Diabetes Mellitus (OPTIMUS) study. Palareti G: Pharmacology and Management of the Vitamin K Antagonists-American College of Chest Physicians EvidenceBased Clinical Practice Guidelines (8th Edition). Gettings KF. Angiolillo DJ. pg. Massberg S. 17. 53: 2095-2100. V Jurnalul Român de Diabet. Gibson CM. Meigs JB. and PPARy agonists blunt platelet release of CD40 ligand and thromboxanes. 100: 417-424. Li Z. Niculescu. 16. Blood 2004. Blake DR. Jacobson A. Shoemaker SB. Jovanovic BD. Pareskevas F. 2008. în Biochimie Medicală. Teruya J: Antiplatelet effect of aspirin in patients with cerebrovascular disease.. 2007. Ansell J. Badescu M. 8. Crowther M. 4: 2563–2565. 104: 1361-1368. et al: Clopidogrel for High Atherothrombotic Risk and Ischemic Stabilization. et al: Insulin therapy is associated with platelet dysfunction in patients with type 2 diabetes mellitus on dual oral antiplatelet treatment. 133: 160S-198S. Angiolillo DJ. Kamran M. Desai B. Orfeo T. 2004. Ed. Lippincott Williams & Wilkins. 2001. Diabetes 2005. Francis CW. 6. J Am Coll Cardiol 2006. Alberts MJ. Atanasiu V.J. Rodgers G. Ramirez C. 3. Charlton RK. Nutriţie şi Boli Metabolice. Hacke W. Ciocoiu M : Fiziopatologie Speciala. et al: Surface expression of collagen receptor fc receptor-gamma/glycoprotein VI is enhanced on platelets in type 2 2. Muller DC. 7. 11. Kremmer E.lipoprotein interrelation and antioxidant therapy in experimental diabetes. Fernandez-Ortiz A. 38 . 2003 . Yuan H. Clopidogrel and aspirin versus aspirin alone for the prevention of atherothrombotic events. 48:298–304. pg. Nathan DM: Impaired glucose tolerance. Akbiyik F. Lincoff AM. Fox KA.BIBLIOGRAFIE 1. Bernardo E. Mohora M: Compuşi lipidici. Hirsh J. 9. et al: Platelet function profiles in patients with type 2 diabetes and coronary artery disease on combined aspirin and clopidogrel treatment. 2004. Bergman DL. Angiolillo D. 54: 2430–2435. et al: Blood Coagulation and Fibrinolysis. Bădescu M. Brummel-Ziedins K.361: 2330-41. 115: 708-716. Pliipps RP: Human bone marrow megakaryocytes and platelets express PPARy. Management. N Engl J Med 2006. Greer J. Angiolillo DJ: Platelet function assessment to predict outcomes after coronary interventions: Hype or Hope? J Am Coll Cardiol 2006. Angiolillo DJ: Tackling the diabetic platelet: is high clopidogrel dosing the answer? J Thromb Haemost 2006. Cabeza N. et al: Intravenous platelet blockade with cangrelor during PCI. Molner E. Bhatt DL. Schulz C. Kim MC. is associated with increased levels of coronary heart disease risk factors: Results from the Baltimore longitudinal study on aging. Andres R. 15. Chest. Bhatt DL. Diabetes 2004. Ushiwata I. 334-377. 223. 14. Veronica Colev Luca. and Avoidance (CHARISMA) Investigators. et al: Comparison of platelet function and morphology in patients undergoing percutaneous coronary intervention receiving bivalirudin versus unfractionated heparin versus clopidogrel pretreatment and bivalirudin. Bultmann A. 10. Glader B. Stroke 2004. Lukens J. Am J Cardiol. 354: 1706– 1717. 582-583. In Wintrobe`s Clinical Hematology. 12. Bernardo E. Anand SX. 13. 11th ed. Blumberg N. Hylek E. 2007. 48: 1751–1754. 5. Circulation. Veronica Mocanu : Platelet . but not impaired fasting glucose. Ray DM. Najjar SS.

21. Marfella R: Regression of carotid atherosclerosis by control of postprandial hyperglycemia in type 2 diabetes mellitus. Virella. PIM 2004: 242-248. J Am Coll Cardiol 2004. Dănăilă C: Hematologie Generală.MF. Dixon SR. Rocca B. Owens D. Duffy B. 28. 24: 816-823. Eur J Clin Invest 2004. 2000: 389-416. Dagher Z. Otvos. 24: 246-255. et al: Safety. Biophys. 10: 179-186. 19. Cipollone F. 110: 214219. Keaney Jr JF. et al: Postprandial glucose regulation and diabetic complications. Zgibor. 1476.. Hanefeld M. J Am Coll Cardiol 2007. Schernthaner G: Improved metabolic control decreases platelet activation markers in patients with type 2 diabetes. 53: 2117-2121. 2002: pg 67-68. Krugluger W. and cardiovascular disease? The common soil hypothesis revisited. Lancet 2005. Diabetes 2004. Harrington RA. Rodgers G: Thrombosis and Antithrombotic Therapy. 2004. Arterioscler Thromb Vasc Biol. 24. BIT. Hopmeier P. 25. J Diabetes Complications. Eibl N. Hoehn T. Orchard JJ: Markers of endothelial dysfunction in the prediction of coronary artery disease in Type 1 diabetes. diabetes. 50: 1844-1851. 19: 183-193. Devlin WH. the first reversible oral ADP receptor antagonist. Motz E: Is oxidative stress the pathogenic mechanism underlying insulin resistance. Arterioscler Thromb Vase Biol 2004. Lukens J. Greer J. 2005. 5: 307–318. Colev Luca V: Fiziopatologie Generală. Lippincott Williams & Wilkins. 31. 258-259. J. Editura Bit. Esposito K. Res. M: Studies of rat and human retinas predict a role for the polyol pathway in human diabetic retinopathy. Moses A. ed. George PB. Lopes-Virella . 43: 8-14. Commun. Glader B. Colev-Luca V: Fiziopatologie practică. compared with clopidogrel. Jiang LX. Ajluni SC. Iaşi. et al: COMMIT (ClOpidogrel and Metoprolol in Myocardial Infarction Trial) collaborative group. 2404–2411. Pareskevas F. Patrono C: Cyclooxigenase-2 expression and inhibition in atherothrombosis. JC. Foerster J. Diabetes 53 2004. 34. Schrattbauer K. Nappo F. et al: Optimal glycemic control is associated with a lower rate of target vessel revascularization in treated type II diabetic patients undergoing elective percutaneous coronary intervention. 11th ed. Husted S. 27. Deitcher S. Biochem. Ruderman NB. Ceriello A. The Pittsburgh Epidemiology of Diabetes Complications Study. Park YS. 26. Streit G. 2004. 2004. in patients with non–ST-segment elevation acute coronary syndrome: primary results of the DISPERSE-2 trial. 23.Giugliano D. Addition of clopidogrel to aspirin in 45. 30. 39 . 32. Wagner DD: A new role in hemostasis for the adhesion receptor P-selectin. 324: 1204–1209. Chen ZM. 33. 29. Ido Y: AMPK inhibits fatty acidinduced increases in NF-κB transactivation in cultured human umbilical vein endothelial cells. 20. 22. and initial efficacy of AZD6140. 164: 2090-2095.852 patients with acute myocardial infarction: randomised placebo-controlled trial. Leiter L. Bhatt DL: Antiplatelet agents in patients undergoing percutaneous coronary intervention: how many and how much? Am J Cardiovasc Drugs 2005. Lorenzi. Costacou J. In Wintrobe`s Clinical Hematology. diabetes and mediates release of CD40 ligand and activation of endothelial cells. 34: 205-209. Walsh. tolerability. House JA. G. 366: 1607– 1621. Rodgers G. Asnaghi V. ed. Arch Intern Med 2004. Corpus RA. M. Chen YP. Monnier L. Yagihashi N. Cannon CP.18. Cambien B. Gerhardinger C. Ceriello A. Trends Mol Med 2004. Cacicedo JM. Circulation 2004.

Mehilli J. Payzin B. 295: 1531– 1538. 40 . Francis C: Fibrinolysis and Thrombolysis. 39. Kastrati A. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Harrington R. Xiantao K: Upregulation of CD40-CD40 ligand system in patients with diabetes mellitus. Hennekens CH. 38. et al: Essential role for Smad3 in regulating MCP-1 expression and vascular inflammation. Circ Res. 45. 113: 27-34. Circulation 2004.. Kofler S.Ornek T. 173181. double-blind. Clowes A. Appendix J: Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. 2094. M: The role of cytokines in cardiovascular diseases: focus on endothelial response to inflammation. Seligsohn U. 1227-1247. Clin Sci. Gallus A. Day N: Association of hemoglobin Alc with cardiovascular disease and mortality in adults: The European prospective investigation into cancer in Norfolk. 48. Colman R. 2007. 41. 51.. 1255. Lichtman M. BMJ 2004. Lebedeva M. 2004. In Williams Hematology. 141: 413-420. George J. N Engl J Med 2009. direct factor Xa inhibitor. Lippincott Williams & Wilkins. McGraw-Hill Medical. Basic Principles and Clinical Practice. Shimizu K. Schror K. McNulty S. 53. FitzGerald GA: Terms and conditions: semantic complexity and aspirin resistance. Clin Chim Acta 2004. 2006. 94 : 601–608. Feinberg MW. 44: 6-11. Nickel T. Prchal J. 37. JAMA 2006. Hajjar K. Stone GW. Thromb Res 2004. 40. Davidson BL. J Diabetes Complications 2004. 18: 173-176. Sobel BE. Hantgan R. Khaw KT. 361: 2318-29. USA. 2004. Bingham S. Weis. Arterioscler Thromb Vasc Biol 2006. 5 (12): 2368–2375. Schneider DJ: Augmentation of inhibitory effects of glycoprotein Ilb-IIIa antagonists in patients with diabetes. Neumann FJ. Li L. Fischbach F: Effects of Drugs on Laboratory Tests. Blood Studies: Hematology and Coagulation. Keating FK. 7th ed. et al: Intracoronary Stenting and Antithrombotic: Regimen Rapid Early Action for Coronary Treatment 2 (ISAR-REACT 2) Trial Investigators. et al: Dabigatran etexilate versus enoxaparin for prevention of venous thromboembolism after total hip replacement: a randomized. 49. 2005. Eriksson. Feijge MA. Ann Intern Med 2004. 36. et al: IRS-1 mediates inhibition of Ca2+ mobilization by insulin via the inhibitory G-protein Gi. 108. 328: 477-479. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Weisman S. 2009. Mocking AI. Lassen MR. et al: Platelet inhibition by insulin is absent in type 2 diabetes mellitus. 52. Abciximab in patients with acute coronary syndromes undergoing percutaneous coronary intervention after clopidogrel pretreatment: the ISAR-REACT 2 randomized trial. 2097-98. 2006. Pineo G. 339: 85-90. 43. Devaraj S. 7 ed. Whitaker DA. Welch A. non-inferiority trial. Mocking AI. et al: Platelet inhibition with cangrelor in patients undergoing PCI. 47. 1243. Lippincott Williams & Wilkins. 50.. The Lancet. Venugopal SK: C-reactive protein: Risk marker or mediator in atherothrombosis? Hypertension 2004. 5th Ed. Ferreira IA. Ansell J. Jinming C. Fischbach F. J Biol Chem 2004. Deitchman D: The efficacy and safety of apixaban. Goldheber S. J Thromb Haemost. an oral. Wareham N.35. 110: 1706-1708. Eybrechts KL. 370: 949-956. Marder V. 279: 3254–3264. Kipps T. 42. 46. 457-461. 2007. Lord S: Fibrinogen Structure and Physiology. Jialal I.A. Hankey GJ. Luben R. Ferreira IA. Hemostasis and Thrombosis. 67-110. 44. Lippincott Williams & Wilkins. 8 ed. 306-307. Philadelphia. Kaushansky K. Zonggui W. Kandogan G: Mean platelet volume in type 2 diabetic patients. 205–213. Hekimsoy Z. as thromboprophylaxis in patients following total knee replacement. Beutler E. Jinchuan Y. Eikelboom JW: Aspirin resistance (editorial). 26: 417– 422.

2004. 43: 585-591. 2005. et al: Discovery of the novel antithrombotic agent 5-chloroN-({(5S)-2-oxo-3-[4-(3-oxomorpholin-4-yl)phenyl]-1. 1529-1531. 62. 2004. with clopidogrel in percutaneous coronary intervention: results of the Joint Utilization of Medications to Block Platelets Optimally ( JUMBO)-TIMI 26 trial. Philadelphia ed. Arterioscler. a novel thienopyridine P2Y12 antagonist. 66. High-density Lipoprotein. Circulation 2006. Ryden L. soluble P-selectin. 5(3): 157. Blann AD. 116(25): 2923-2932. N Engl J Med 2007. Vasc. Thorsén Ticagrelor versus clopidogrel in patients with acute coronary syndromes. Turpie AG: Oral. 2005 14: 33–37. Levine S: Thrombocytosis. and tissue factor in diabetes mellitus: Relationships to cardiovascular disease and risk factor intervention. Trenk D. 27: 456-465.dose clopidogrel in patients with planned percutaneous coronary intervention: the Prasugrel in Comparison to Clopidogrel for Inhibition of Platelet Activation and Aggregation . proatherogenic role. 63. et al: Prasugrel compared with high loading . Eur J Vasc Endovasc Surg. Levine S: Thrombocytopenia: Pathophysiology and Classification. Smith SC Jr. Appleberg M.2carboxamide (BAY 59-7939): an oral. 361(11): 1045-1057. McCabe CH et al: Prasugrel versus clopidogrel in patients with acute coronary syndromes. Ref Type: Journal (Full). 61. Jialal I: Effect of C-reactive protein on vascular cells: evidence for a proinflammatory. Pohlmann J. 109: 2524-2528. 59. In Circulation 2005 111: 8991. Am J Med. Peter P Toth: The “Good Cholesterol”. 2004. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Ward CM. 68. Biol 2006. Roehrig S. Monaco C.Thrombolysis in Myocardial Infarction 44 trial. J Am Coll Cardiol 2004. et al: ACC/AHA/SCAI 2005 guideline update for percutaneous coronary intervention: a report of the American College of Cardiology/American Heart Association Task Force on Practice Guidelines (ACC/AHA/SCAI Writing Committee to Update the 2001 Guidelines for Percutaneous Coronary Intervention). 2007. LY640315). Mason PJ. 67. 357:2001-2015. 70. Wiviott SD. 41 . Nephrol. J Med Chem. Chen WH. et al: Randomized comparison of prasugrel (CS-747. Philadelphia ed. Straub A. 58. Feldman TE. et al: PLATO Investigators. Jacobs F: Aspirin Resistance: Current Concepts. Becker RC. 27 (6): 1238–1247. Norhammar A. Opin. Thromb. 65. Circulation. Paleolog E: Nuclear factor κB: a potential therapeutic target in atherosclerosis and thrombosis. 113: 156–175. N Engl J Med. Frelinger AL. 2005. Freedman K.3-oxazolidin-5-yl}methyl)thiophene. Lee PY.54. Devaraj S. Antman EM. Lindahl B.and maintenance. Lewis DR: Aspirin resistance in cardiovascular disease: a review. 1591-1597. direct factor Xa inhibitor. Freij A. Circulation 2004. 111(25): 3366-3373. Malmberg K. Budaj A. Lagerqvist B. In Wintrobe’s Clinical Hematology. 55. Wiviott SD. Winters KJ. Hypertens. Lip GY: Soluble CD40 ligand. 61: 671–682. 56. 2009. 2005. 64. 48(19): 5900–5908. 2004. 57. interleukin-6. Wong S. et al: Diabetes mellitus: The major risk factor in unstable coronary artery disease even after consideration of the extent of coronary artery disease and benefits of revascularization. Wallentin L. et al: Low-dose aspirin increases aspirin resistance in patients with coronary artery disease. 69. 2004. Venugopal SK. Curr. Reviews in Cardiovascular Medicine. Hirshfeld JW Jr. 118: 723-727. 60. Circulation. Wiviott SD. direct factor Xa inhibitors in development for the prevention and treatment of thromboembolic diseases. Braunwald E. Diderholm E. Lim HS. Jane E. Cardiovasc Res. Ng W.

pag. 2009. Oana Bădulescu. Emil Ciurea. Editura Junimea. Revista Archives of the Balkan Medical Union. 2010. Magda Badescu. Antiplatelet therapy in thrombothic syndromes. Manuela Ciocoiu. Revista Annals of RSCB. 2009. Oana Bădulescu. Magda Badescu.201. Raluca Haliga. volum de rezumate. Modalităţi de diagnostic a disfuncţiei endoteliale. Revista Annals of RSCB. Constanţa. 29. Magda Bădescu. Magda Badescu. pag. Iaşi. Manuela Ciocoiu. Oana Bădulescu.Revista Archives of the Balkan Medical Union. Diabetic endotheliopathy between dyslipidemia and inflammatory syndrome. Constanţa. 1: 24-26. 8. Codruţa Badescu. Codruta Badescu. Rolul ischemiei în patogenia neuropatiei diabetice . 9. 45(1): 54-56. 267-274. XV(1): 193. Bucuresti. XV(1): 241–246. Oana Bădulescu. Veronica Mocanu. 7. Lucrări în rezumat 1. 2005. Magda Bădescu . 4. Magda Bădescu. Marinela Groza. Volumul „New Pathophysiological Challenges and Pharmacological Approaches ”. Manuela Ciocoiu. Veronica Luca. 2010. Ioana Alexa. 2010. Oana Bădulescu. Veronica Luca. pag. 46(2): 149-155. 2. Oana Bădulescu. Magda Bădescu. Veronica Luca. Manuela Ciocoiu. Iaşi. Revista Annals of RSCB. The effects of the sambucus nigra vegetal extracts on the immune system dysfunction in the diabetes mellitus.LISTĂ LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PERSONALE EFECTUATE ÎN TIMPUL STAGIULUI DOCTORAL DIN TEMA TEZEI DE DOCTORAT Lucrări în extenso 1. Iaşi. 1: 30-32. Editura Junimea. Oana Bădulescu. A V-a Conferinţa 42 . 2010. 6. Role of Physical Exercise in the Prevention and Treatment of Cardiovascular Disease. Bădescu. L. Constanţa. Oana Bădulescu. The study of endothelial dysfunction and of the proinflamatory status in pacients with type 2 diabetes mellitus and cardiovascular disease. Raluca Haliga. Volumul „New Pathophysiological Challenges and Pharmacological Approaches ”. Glucose Metabolism During Physical Exercise In Diabetes Mellitus . Efficacy of Aspirin in Diabetes Mellitus. 5. Oana Badulescu. 2. 19-21 mai. Constanţa-Mamaia. 2009. XV(1): 324–331. Oana Bădulescu. Codruţa Bădescu. Revista Sport şi Societate. Metabolic interrelationships highlighted by osteodensitometry in diabetic rats treated with polyphenols. 144-153. 2009. Veronica Luca. L. Revista Sport şi Societate. Oana Bădulescu. Pathogenis of the prothrombotic state in diabetes mellitus . Manuela Ciocoiu. 2010. Bădescu. 3. Iaşi. Veronica Luca. A V-a Conferinţa Naţională de Fiziopatologie. Veronica Mocanu.

69.: Tumour necrosis factor-α (Factorul de necroză tumorală. What is Aspirin Resistance?. Coagulation profile in patients with type 2 diabetes mellitus and cardiovascular disease. 6. 2009. Veronica Luca-Simpozionul Naţional de Alergologie şi Imunologie Clinică. 20. Oana Bădulescu. Emil Ciurea. 2009. 9. The 15th Congress of the European Hematology Association. 10. 2. Iaşi. Alte lucrări 1. 17. 109(1): 15-17. Emil Ciurea. Complicaţii digestive ale tratamentului cu antiinflamatoare în artrita reumatoidă. Oana Bădulescu. Oana Bădulescu. AVII-a Conferinţa Naţională a Societatii Romane de Fiziopatologie. 5. volum de rezumate. 2005. 8.72-73. 11. pag. 19-21 mai. 14. PAI-1: Inhibitorul activatorului plasminogenului de tip 1 NO: Oxid nitric ET-1: Endotelina – 1 AT-II: Angiotensina II t-PA: Activatorul tisular al plasminogenului VFW: Factor von Willebrand TFPI-Tissue factor pathway inhibitor (Inhibitorul căii extrinseci al coagulării) ROS: Specii reactive de oxigen NOS: Nitric oxid sintetază PKC: Proteinkinaza C RAGE: Receptorii produşilor finali de glicare avansată CE: Celulă endotelială EC: Celulă endotelială NFkB: Factorul de transcripţie nucleară kB AP-1: Activator protein-1 PGI2: Prostaglandina I2 ICAM-1: Inter-Cellular Adhesion Molecule 1 (Molecula de adeziune intercelulară -1) TNF. Oana Bădulescu. 16. Manuela Ciocoiu. 22. Abstract Book. 15. volum de rezumate. 13. Ioana Alexa. 5. Veronica Mocanu.24-25. Codruţa Bădescu. Constanţa -Mamaia. Raluca Haliga. 3. The role of nutrition antioxidants in endothelial dysfunction improvement. 2005. Oradea. 4. Geoge Iamandei. Mecanisme implicate în rezistenţa la aspirină. Mihaela Chicu. Manuela Ciocoiu. Magda Bădescu. Veronica Luca.) CRP: Proteina C reactivă IL-6: Interleukina 6 RANTES: Regulated upon activation. ABREVIERI 1. Iaşi-Romania. pag. 4. 29-30 noiembrie. volum de rezumate. 12. Barcelona. 15-17 octombrie. 10-13 june 2010.776. 2006. 19. pag. AVII-a Conferinţa Naţională a Societatii Romane de Fiziopatologie. Revista MedicoChirurgicală.29. Veronica Luca. 3. 7. 6.Naţională de Fiziopatologie. 15-17 octombrie. 21. Magda Bădescu. volum de rezumate. pag. Oana Bădulescu. pg. 18. Oradea. Veronica Mocanu. normal T cell expressed and secreted PAF: Platelet activating factor (Factorul de activare plachetară) 43 .

35. 44. 41.polimeraza 8-ISO-PGF2α: 8-ISO-prostaglandina F2α LDL: Lipoproteine cu densitate joasă HDL: Lipoproteine cu densitate înaltă TXA2: Tromboxan A2 AA: Acid arahidonic FVII: Factor de coagulare VII AMPc: Adenozin monofosfat ciclic GMPc: guanozin monofosfat ciclic PKG: Proteinkinaza GMPc dependentă PKA: Proteinkinaza AMPc dependentă IR: Insulinorezistenţă RBC: Celule roşii (Hematii) LP: Lipoproteine VLDL: Lipoproteine cu densitate foarte joasă HDL-Col: HDL – Colesterol PUFA: Acizi graşi polinesaturaţi MDA: Malondialdehida 4-HNE: 4-hidroxinonenal ELAM: endothelial-leukocyte adhesion molecule 1(E-selectin) (Molecule de adeziune endoteliu-leucocite) OxLDL: LDL oxidat LPC: lysophosphatidylcholine PDGF: Platelet derived growth factor (Factorul de creştere derivat din plachete) DZ: Diabet zaharat IL-1: Interleukina-1 EGF: Epidermal growth factor (Factorul de creştere epidermal) IGF-1: Insulin-like growth factor-1 (Factorul de creştere insulin-like) MAPK: Mitogen activated protein kinase ADN: Acidul dezoxiribonucleic MG-CSF: Macrophage-Granulocyte Colony-stimulating Factor (Factorul de stimularea al coloniilor granulocitare si monocitare) IL-1β: Interleukina 1β ELISA: Enzyme-linked immunosorbent assay IFN. 34.β SOD: Superoxid dismutaza PA: Acid fosfatidic SDH: Sorbitol dehidrogenaza TK: Transketolaza AR: Aldozo. 26.γ: Interferon-γ IL-18: Interleukina 18 IL-12: Interleukina 12 44 . 57. 49. 31. 24. 37. 25. 45. 61. 60. MCP-1: Monocyte chemotactic protein-1 IL-8: Interleukina 8 VCAM-1: Vascular cell adhesion molecule-1 (Molecula de adeziune vasculară-1) DAG: Diacilglicerol TXA2: Tromboxan A2 ATPPase: Adenozin trifosfataza GP: Glicoproteină plachetară GlyLDL: LDL glicozilat VEGF: Vascular endothelial growth factor TGF-β: Transforming growth factor. 43. 65. 74. 66. 58. 53. 46. 40. 30.23. 51. 73. 52. 62. 50. 39. 56. 33. 29. 55. 54. 32. 36. 72. 59. 64. 42. 48. 71. 70. 69. 28.amidotransferaza AGEs: Advanced glycosylation endproducts (Produs final de glicozilare avansată) PARP: Poli ADP-ribozo.reductaza GFAT: Glutamin-fructozo-6-fosfat. 27. 67. 38. 68. 47. 63.

127. 91. 115. 117. 90. 122. 87. 104. 84. 96. 89. 81. 85. 83. Th17 cell: Limfocit T helper 17 CCL: CC chemokine ligand CXCL: CX chemokine ligand GPIIb/GPIIIa: Glicoproteina plachetară IIb/IIIa CD40L: CD40 ligand ADP: Adenozin difosfat P-selectin: P selectina α-granules: Granulele α trombocitare δ-granules: Granulele δ trombocitare TxB2: Tromboxan B2 G-LDL: LDL glicozilat N-LDL: LDL neglicozilat EDTA: Ethylendiaminotetraacetat MPV: Volum plachetar mediu β-TG: β-tromboglobulina PF4: Factor 4 plachetar TAT: Complex trombină-antitrombină TAFI: Thrombin Activatable Fibrinolysis Inhibitor GP Ib-IX: Glicoproteina Ib-IX PF3: Factor 3 plachetar TC: Timpul de coagulare TH: Timpul Howell aPTT: Timpul de tromboplastină parţial activată TQ: Timp Quick TT: Timpul de trombină PCA: Proteina C activată AACL: Anticorpi anticardiolipin PC: Proteina C PS: Proteina S AT III: Antitrombina III ICC: Insuficienţa cardiacă congestivă ECG: Electrocardiograma HTA: Hipertensiune arterială COX1: Ciclooxigenaza 1 ADA: American Diabetes Association PLC: Fosfolipaza C IP3: Inozitol trifosfat PgH2: Prostaglandina H2 ASA: Acid acetilsalicilic IRS-1: Substratul receptorului pentru insulină pTyr: Fosfotirosina PI-3 Kinase: Fosfatidil Inositol-3 Kinaza FFA: free fatty acids (Acizi graşi liberi) COX2: Ciclooxigenaza 2 NSAIDs: Antiinflamator nesteroidian SCA: Sindrom coronarian acut PCI: Intervenţie coronariană percutanată PDE3: Fosfodiesteraza de tip 3 PCI: Intervenţie coronariană percutanată α-NAPAP: N-alpha-(2-naphthylsulfonylglycyl)-4-amidinophenylalanine piperidide AVK: Antivitamine K AO: Anticoagulante orale FA: Fibrilaţie atrială 45 . 106. 78. 116.75. 112. 113. 119. 114. 118. 77. 80. 111. 105. 108. 94. 121. 125. 109. 123. 88. 102. 76. 99. 98. 103. 126. 124. 92. 86. 82. 107. 93. 95. 120. 97. 100. 110. 101. 79.

16. Iaşi 2009-prezent Medic specialist specialitatea Hematologie clinică Centrul Medical „Meditur”.com Română 29 Septembrie 1977 Feminin 46 . maghiară 1996-2003 Doctor Medic Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. Păcurari nr.Curriculum vitae Informaţii personale Nume / Prenume Adresă(e) Telefon(oane) E-mail(uri) Naţionalitate(-tăţi) Data naşterii Sex Experienţa profesională Perioada Funcţia sau postul ocupat Numele şi adresa angajatorului Perioada Funcţia sau postul ocupat Numele şi adresa angajatorului Perioada Funcţia sau postul ocupat Numele şi adresa angajatorului Perioada Funcţia sau postul ocupat Numele şi adresa angajatorului Perioada Funcţia sau postul ocupat Numele şi adresa angajatorului Perioada Funcţia sau postul ocupat Numele şi adresa angajatorului Aptitudini şi competenţe personale Limba(i) maternă(e) Limba(i) străină(e) cunoscută(e) Română Engleză. Str.16. Spiridon”. Str. B-dul Independenţei nr.Universităţii 16.6. Iaşi. Popa”. Popa”. T. franceză. România Mobil:0722242397 violabadulescu@yahoo. Iaşi BĂDULESCU Oana Viola Str.Universităţii nr.1. T. Popa”. Iaşi 2008-prezent Asistent universitar Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. Iaşi 2004-prezent Doctorand Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. Str. T.Universităţii nr. Iaşi 2005-2008 Preparator universitar Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. Iaşi 2003-2008 Medic rezident specialitatea Hematologie clinică Spital Univ. Str. Şos.Universităţii nr. “Sf.16. Popa”. Ion Creangă 75. T.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful