CURS SEMIOLOGIE

PARTEA GENERALA

SEMIOLOGIE

semeion – semn logos – ştiinţă, discurs Semiologia este piatra fundamentală a diagnosticului ce poate fi pus pe baza datelor anamnestice care orientează, a datelor clinice care fundamentează şi a datelor de laborator care-l confirmă.  Semiologia – interpretarea semnelor diferitelor boli cu scopul de a diagnostica cât mai corect şi mai repede.  Semiologia se foloseşte de simptome, semne, sindroame la care se adaugă investigaţiile paraclinice care ar trebui să fie ţintite pentru susţinerea dg.

dispnee etc)  Semnele – manifestări obiective produse de boală. permit prin sumarea lor orientarea spre un diagnostic. pentru elucidare sau confirmare se fac investigaţiile complementare cât mai posibil ţintite.au caracter subiectiv. cefalee. Concluzia care rezultă din analiza simptomelor. după modul de percepţie şi nu întotdeauna au o traducere obiectiva( febră. ral. observate de bolnav şi completate de medic prin propriile simţuri (de ex. a semnelor şi confirmarea prin analize ne îndrumă spre un diagnostic care poate fi şi un sindrom. . Simptomele . fiind relatate de bolnav . sughiţ. matitate etc)  Sindromul – grup de simptome şi semne care exprimă o stare patologică. care au mecanism fiziopatologic comun. astenie. sunt variabile de la caz la caz. suflu. insomnie.

    Sănătatea – este definită de OMS ca „ acea stare de complet bine fizic. parţială sau totală. . Boala acută – un episod de durată destul de scurtă la sfârşitul căreia pacientul îşi reia activitatea normală. mental şi social şi nu constă numai din absenţa bolii sau infirmităţii” Boala este definită în mod diferit dar după Dicţionarul medical român reprezintă: „ deviere de la starea de sănătate din cauza unor modificări ale mediului intern sau ale acţiunii unor agenţi din mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o abatere de la normal cu consecinţe nedorite asupra confortului personal şi activităţii sociale”. Boala cronică – o boală de lungă durată care generează incapacitatea permanentă. este o alterare organică sau funcţională care obligă bolnavul să-şi modifice modul său normal de viaţă şi care persistă mai mult timp.

medico-judiciar şi contabil. FO document medico-ştiinţific – cuprinde datele personale ale pacientului. şi dg. la 72 ore. FO cuprinde cinci părţi:  Partea 1.FOAIA DE OBSERVAŢIE CLINICĂ Foaia de observaţie clinică (FO).datele personale ale pacientului  Partea II – anamneza  Partea III – examenul obiectiv la internare  Partea IV – foaia de evoluţie şi tratament  Partea V – epicriza . diagnostic de internare. ziua şi ora internării precum şi datele de la externare. de externare. reprezintă un act cu triplă semnificaţie: document medical şi ştiinţific.

cardita reumatismală. de trimitere şi dg. boli congenitale. hepatita acută virală. tusea convulsivă). locul de muncă şi ocupaţia. rujeola. vârsta. glomerulonefrita acută. stare civilă. grup sanguin. în copilărie predomină bolile infecto-contagioase (scarlatina. la internare. rahitismul etc în adolescenţă – angina streptococică cu complicaţiile ei. reumatismul poliarticular acut. Vârsta – imprimă anumite particularităţi ale bolilor depinzând de ea. sex. tuberculoza pulmonară. boli hormonale legate de pubertate . rubeola. dg. adresa şi număr de telefon. varicela.    Partea 1 – datele personale ale pacientului –cuprind date de identificare ale pacientului: nume. data şi ora internării.

infarctul miocardic. accidente neurologice. chiste ovariene. alcool. cancer etc vârstnicii au o patologie specifică legată de ateroscleroză. alimentaţie. unele fiind urmare a unor boli din copilărie (stenoza mitrală. colecistite. fibrom uterin. ulcerul gastro-duodenal. boli venerice. cardiopatia ischemică acută şi cronică. boala Alzheimer  Sexul Femeile – au aspecte fiziologice legate de menarhă. cancerul de col şi corp uterin. diabet zaharat. insuficienţa mitrală. anemii hemolitice. fumat. lacunarism cerebral. emfizemul pulmonar. . insuficienţa cardiacă). dislipidemii. boli câştigate prin anumite obiceiuri. graviditate şi menopauză. cancere cu diferite localizări. precum şi boli specifice lor: metroanexite. reumatismul degenerativ. stress: ulcer. hemopatii maligne.  adulţii pot avea orice patologie. boli congenitale-hipertensiunea arterială esenţială. HTA. HIV. hepatite acute virale sau cronice.

cancerul mamar  Bărbaţii –: orhiepididimita.  Nefropatia endemică balcanică – o nefrită tubulo-interstiţială care apare mai ales în zona Dunării. colecistite. litiaza biliară. actual eradicat în România dar boala este prezentă frecvent în ţările Africii  . bronşiectazia.  Guşa endemică sau distrofia endemică tireopată – apare în anumite zone cu conţinut scăzut de iod (Mţii Apuseni. Maramureş). DJ. guta. colitele. spondilita anchilozantă. unde era prezent ţânţarul anofel. cancerul bronho-pulmonar. hemofiliile  . poliartrita reumatoidă. Delta Dunării şi frecvent în Grecia  Malaria – apărea mai ales în zonele mlăştinoase. trombangeita obliterantă etc  Domiciliul şi locul naşterii – pot uneori furniza date despre anumite zone geografice cu patologii specifice. hipertiroidismul. astmul bronşic. tromboflebitele. la graniţa cu Bulgaria şi Serbia (MH.mai frecvent apar stenoza mitrală. adenomul şi cancerul de prostată. infarctul miocardic. cancerul testicular. ulcerul duodenal. infecţiile urinare. cordul pulmonar cronic. CS)  Talasemiile – anemii hemolitice congenitale care apar mai ales în Dobrogea. lupusul eritematos diseminat.mai frecvent apar stenoza şi insuficienţa aortică.

solvenţilor organici . MOTIVELE INTERNĂRII: – cuprind toate semnele şi simptomele pe care le poate preciza pacientul -Ex. junghi toracic. disurie. din inds. febră. silicotuberculoza). muncitorii din industria morăritului – boli pulmonare. tuse productivă.aplazii medulare. Ocupaţia şi locul de muncă – oferă date importante mai ales în cazul unor boli profesionale: minerii (silicoza. dispnee după efort – ne orientează spre o boală cardiacă. . Partea A II A ANAMNEZA 1. dureri lombare. frisoane.etc. febră – spre o infecţie pulmonară. palpitaţii. – dureri precordiale. antracoza. urini tulburi– spre o infecţie urinară.

3. diabetul zaharat tip II.2.menarha. . boli psihice. infecţia cu HIV  predispoziţie ereditară cum ar fi: HTA esenţială. dislipidemiile. obezitatea.ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:  Vârsta debutului ciclului menstrual . boli endocrine. numărul de sarcini. hemofilia la rudele de sex masculin din partea mamei dar şi a tatălui. periodicitatea ciclului. neoplaziile. sifilisul. cu aspecte precise privind durata lui. epilepsia. cardiopatia ischemică etc. litiaza biliară.  La bărbaţi este importantă aflarea momentului instalării pubertăţii şi tulburările apărute. cancerul mamar sau uterin etc. guta. osteoporoza. schizofrenia. rinichiul polichistic. diabetul insipid. De asemenea este importantă vârsta de instalare a menopauzei cu toate tulburările ei care pot determina apariţia unor alte boli: HTA. ulcerul duodenal. ANTECEDENTELE HEREDO-COLATERALE  boli care au transmitere ereditară cum ar fi: microsferocitoza ereditară şi alte anemii hemolitice. sunt importante pentru anemiile feriprive. avorturi.

abuzul de medicamente. ANTECEDENTELE HEREDO-COLATERALE  bolile pe care le-au avut pacienţii din copilărie şi până în momentul internării mai ales cele corelate cu motivele internării  Unele boli anterioare pot avea urmări în timp:scarlatina sau infecţia streptococică (angine) poate determina GNA sau RPA cu cardită reumatismală. excesul de glucide. etc .  Sunt importante intervenţiile chirurgicale. iradieri terapeutice. transfuzii în antecedente. tratamente medicamentoase mai îndelungate. 5. alimentatia. traumatismele.4. CONDIŢIILE DE VIAŢĂ  Factorii de mediu. consumul de toxice. valvulopatii. insuficienţă cardiacă  Hepatitele virale cu virus B şi C pot avea ca şi cauză diverse tratamente anterioare injectabile. intoxicaţiile. lipide. de la domiciliu şi de la locul de muncă pot constitui elemente de risc pentru apariţia şi agravarea unor boli  Locuinta. alimentatia dezorganizata. fumatul.

caracterul simptomelor cu sau fără tratament. Este important de a evidenţia pentru durere locul. evoluţia cu sau fără tratament. etc. apariţia de semne de asociere .CONDIŢIILE DE MUNCĂ:  Cele mai cunoscute meserii cu factori nocivi sunt: mineritul. morăritul. industria de prelucrare a produşilor de benzină. cauze determinante ale apariţiei lor. a diluanţilor. intensitatea. ISTORICUL BOLII:  Este important de precizat modul insidios sau brusc de debut. evoluţia lor în timp. 7. Un factor nociv şi recunoscut tot mai mult în ultimul deceniu este stressul. unii minimalizând durerea iar alţii exagerând-o. iradierea.6. Un inconvenient este modul diferit de percepţie a durerii de către pacient.

abdomen şi membrele inferioare. membrele superioare.  . torace. conturul. Este imperios necesar de a efectua examenul în poziţie statică şi apoi în mişcare PALPAREA-decelează modificările superficiale sau mai profunde produse de boală şi se efectuează prin utilizarea pulpei degetelor sau a mâinii.Toate modificările decelate vor fi descrise prin localizarea lor în raport cu regiunile topografice ale corpului. forma. sensibilitatea spontană sau la palpare şi mobilitatea lor. mărimea. consistenţa. Inspecţia se va începe cu extremitatea cefalică.EXAMENUL OBIECTIV   INSPECŢIA – constă în observarea vizuală a semnelor de boală pe toată suprafaţa corpului şi în cavităţile accesibile . urmată de gât.

splină sau de un proces patologic dens.  . când explorează zone până la 3-5m. cum ar fi masa musculară. cum ar fi o colecţie de lichid sau o tumoră.  Timpanismul – este o varietate de sonoritate dar mai intens. care este aplicată pe suprafaţa zonei cercetate. patologic. prin utilizarea degetului mijlociu al mâinii drepte care loveşte.  poate fi: . dat de diminuarea conţinutului aerian faţă de situaţia normală (lichid în cavitatea pleurală dar în cantitate mică).  Sonoritatea – este sunetul evidenţiat prin percuţia zonei plămânilor. fiind dată de conţinutul aerian normal al alveolelor pulmonare. ca un ciocănel.profundă. ar fi emfizemul pulmonar  Submatitatea – este un sunet intermediar între sonor şi mat. intestinele (fiziologic) sau în cavernele pulmonare. cu pereţi regulaţi. degetul mijlociu al mâinii stângi. ficat. dat de un conţinut aerian în spaţii închise.  Hipersonoritatea – are caractere intermediare între sonoritate şi timpanism şi e dată de prezenţa unei cantităţi crescute de aer în organe normal sonore. de tip muzical.PERCUŢIA -se face digito-digital. cum ar fi stomacul.superficială. . când explorează la o adâncime de 7 cm  Sunetul mat (matitatea) este dată de prezenţa unor ţesuturi sau organe fără conţinut aerian.adâncime. Un ex.

de mişcările intestinale  .ASCULTAŢIA  este metoda de percepere a zgomotelor normale sau patologice la nivelul organelor.  Prin ascultaţie se pot decela sunetele produse de mişcările respiratorii. de activitatea cordului.

etc. insuficienţa renală în stadiul de uremie. insuficienţa hepatică. amnezie – pierderea memoriei – şi survine în cazul tumorilor cerebrale. cu dezorientare temporo-spaţială evidentă. vorbeşte cu greutate şi de obicei este febril sau surmenat. TULBURĂRI DE CONŞTIINŢĂ      Conştiinţa este capacitatea de integrare a pacientului în timp şi spaţiu Somnolenţa(torpoarea) – bolnavul este moleşit. etc. . când se poate observa comportamentul pacientului. în encefalopatii de diverse etiologii: hepatice. Obnubilarea – bolnavul are dificultatea de a se orienta temporo-spaţial şi apare în stări grave. în intoxicaţii şi infecţii grave. hipertensive. Stupoarea – este o tulburare gravă a conştiinţei. Pierderea cunoştiinţei – se întâlneşte în trei situaţii diferite: -lipotimia sau leşinul -sincopa sau pierderea bruscă şi tranzitorie a cunoştiinţei -coma – pierderea cunoştiinţei pentru o perioadă mai îndelungată de timp care apare în situaţii grave: diabet zaharat complicat cu acidocetoză.EXAMENUL OBIECTIV GENERAL STAREA PSIHICĂ  Se apreciază în timpul efectuării anamnezei. prin conversaţia cu bolnavul. în encefalopatii sau în stări toxice grave.

TULBURĂRI DE MEMORIE
 

Scăderea memoriei – apare la vârstnici cu ateroscleroză, în intoxicaţii grave, la astenici sau surmenaţi. Pierderea memoriei – amnezia – apare la pacienţii cu epilepsie, în caz de traumatisme cranio-cerebrale, tumori cerebrale etc.

TULBURĂRI DE GÂNDIRE  Bradipsihia – gândirea întârziată – apare în hipotiroidism sau în stări depresive.  Obsesia – este o idee sau o imagine repetată în timp, de care pacientul nu se poate  debarasa, deşi este conştient că situaţia nu este normală. Ea apare în cazul unor astenii severe psihice sau poate fi un simptom al schizofreniei.  Delirul – este un complex de idei false, trăite de bolnav ca şi reale şi apare în intoxicaţii, traumatisme cranio-cerebrale, tumori cerebrale, boli psihice sau infecţii grave.

TULBURĂRI DE SENSIBILITATE ŞI DE PERCEPŢIE

pot fi de tipul halucinaţiilor, care sunt descrise de pacient ca fiind reale dar sunt percepţii false, vizuale, auditive, olfactive, tactile. Ele pot fi prezente în intoxicaţii grave, infecţii severe sau în boli psihice. Hipertimia – este o accentuare a trăirilor afective, manifestată prin euforie sau anxietate (teamă fără cauză, încordare). Ea apare în angina pectorală, nevroze, surmenaj, toxicomanii etc. Hipotimia sau apatia – constă în diminuarea sau dispariţia sensibilităţii la suferinţă şi apare în nevroze, stări terminale ale unor boli grave. Atitudinea activă – reprezintă posibilitatea pacientului de a se deplasa Atitudinea pasivă – imposibilitatea de efectuare a acestor mişcări Atitudine antalgică – reprezintă poziţii forţate de diverse dureri în evoluţia unor boli. De ex. poziţia ghemuită în ulcerul gastro-duodenal, decubitul contralateral în pleurită sau fracturi costale etc. Atitudini antidispneice – ortopneea (poziţia semişezândă) – apare la bolnavii cu dispnee; decubitul lateral pe partea bolnavă la pacienţii cu pleurezie exudativă; poziţia cu torace aplecat anterior în pericardita exudativă,

TULBURĂRI DE AFECTIVITATE

ATITUDINEA
  

Atitudini forţate de contracturi musculare patologice: în meningită – cocoş de puşcă, culcat lateral, cu capul în extensie şi cu coapse şi gambe flectate; în tetanos opistotonus – decubit dorsal, cu corpul sprijinit pe cap şi cîlcâi, ca un arc; în hernia de disc lombar – poziţia corpului este deviată lateral datorită scoliozei, prin contractura musculaturii paravertebrale unilateral.

TIPUL CONSTITUŢIONAL ŞI STAREA DE NUTRIŢIE

Tipurile constituţionale pot fi de trei feluri: -Tipul astenic – ectomorf - tip slab, este predispus la ulcere gastro-duodenal, TBC, boli psihice. -Tipul picnic – endomorf - mic de statură, cu dezvoltarea ţesuturilor rezultate din transformarea endodermului, este predispus la ateroscleroză, obezitate, HTA, diabet zaharat etc. -Tipul stenic – mezomorf – intermediar între primele, este predispus la boli osteo-articulare şi musculare. Din punct de vedere statural:  Nanismul hipofizar sau piticul – apare în insuficienţa hormonului somatotrop din copilărie  Nanismul din stenoza mitrală apare mai tardiv la persoanele care fac cardită reumatismală în cadrul RPA –lui

ereditare sau osoase: mixedem (hipotiroidism). se examinează prin efectuarea semnului pliului cutanat la nivelul abdomenului şi prin raportul greutate.  Gigantismul hipofizar – este o creştere staturală exagerată prin exces de hormon somatotrop în copilărie  Acromegalia – este o creştere exagerată a extremităţilor corpului.înălţime. . rahitism. Nanismul din alte boli endocrine. tot prin hipersecreţia hormonului somatotrop. începând din copilărie  Eunocoidismul – dezvoltarea normală a corpului dar cu deficit în dezvoltarea organelor genitale şi a activităţii sexuale Starea de nutriţie  se apreciază prin analiza dezvoltării ţesutului celular subcutanat şi a celui muscular. etc.

Apare în afecţiuni grave cu atingere peritoneală. friabil. aspru. de tipul peritonitelor prin perforaţie  Faciesul basedowian: este caracteristic afecţiunii de bază. nasului. cu cianoza obrajilor. cearcăne şi nas ascuţit. cu şanţuri nazo-labiale adâncite. anxietate cu aspect de spaimă îngheţată. cenuşie. infiltrată. pe un fond palid al restului tegumentelor. palidă. inexpresiv.  Faciesul acromegalic: apare în hipersecreţia de hormon somatotrop hipofizar şi apare cu o dezvoltare accentuată a arcadetor orbitale. cu faţă rotundă. nasului. alopecia jumătăţii externe a sprâncenelor. inteligentă. decolorat. cu ochi înfundaţi în orbite.FIZIONOMIA ŞI FACIESUL   FIZIONOMIA :Aspectul figurii corespunde în general stării psihice a pacientului şi este în corelaţie cu gravitatea bolii. FACIESUL:  Faciesul hipocratic: o faţă trasă. fantă palpebrală larg deschisă. urechilor. buzelor şi urechilor. boala Basedow. specifică hipotiroidismului.  Faciesul mixedematos: apare ca o lună plină. păr rar.(prognatism)  Faciesul mitral: apare la pacienţii cu afectarea valvelor mitrale şi este tipic. privire vie. . buzelor şi mentonului. macroglosie cu amprentele dinţilor. Acest aspect este denumit facies buhăit. voce aspră şi groasă. cu exoftalmie bilaterală sau asimetrică. uneori clipire rară. uscat.

Concomitent apare o voce tipică. mai ales la nivelul extremităţilor capului. acnee. Apare la cei cu hepatită cronică activă şi la cei cu ciroză. gât gros aşa numit "de bizon" iar la femei apare şi hirsutismul (mustăţi şi barbă) .   Faciesul rigid. cu mucoasele conjunctivale palide şi apare în anemiile severe mai ales de tip feripriv. roşii. nazonată şi tulburări ale auzului. Apare la cei cu poliglobulii secundare sau primare. nasului şi menton.     Faciesul anemic: este un facies palid pai. buze subţiate. apărând culoarea roşie vineţie. mai ales la cei cu forme grave de TBC. la cei cu HTA sau la cei cu febră mare. proeminenţa buzei şi a arcadei superioare. cu venectazii pe pomeţii obrajilor şi pe nas. carminate. cu piele roşie violacee. Faciesul congestiv: este opusul celui anemic. Faciesul cirotic sau hepatic: prezintă o culoare galbenă teroasă (icterică sau subicterică). Faciesul adenoidian este specific copiilor cu polipi nazali sau vegetaţii adenoide şi apare un facies cu îngustarea nasului. gura mică. fără mimică apare la pacienţii cu boală Parkinson Faciesul cushingoid este tipic pentru cei cu hipersecreţiea hormonilor glucocorticoizi suprarenalieni. obraji. Apare un facies rotund (facies de lună plină). lobul urechilor. Faciesul hectic: apare cu pomeţii obrajilor roşii pe un fond palid al feţei.

Faciesul ca o pară apare la cei cu parotidită epidemică sau cu adenopatii mari submandibulare. cum ar fi în pneumonii. inexpresiv. parcă micşorat. Mersul dezordonat – apare în coree. Parkinson şi este un mers cu paşi mici. Mersul antalgic – apare din cauza unor dureri şi este întâlnit în boli reumatice sau în suferinţele nervului sciatic.Erupţia este eritematoasă cu scuame fine.     Faciesul lupic este caracteristic pentru pacienţii cu LED (lupus eritematos diseminat) şi apare cu o erupţie cutanată caracteristică sub formă de fluture la nivelul nasului şi obrajilor. A fost comparat cu o icoană bizantină. gripe. MERSUL:     . complicaţie neurologică din RPA.etc. Faciesul din sclerodermie apare rigid. fără riduri şi cute faciale. când o parte a feţei este paralizată şi determină asimetria feţei. Faciesul vultuos este tipic pentru pacienţii cu febră mare. cu nas şi buze subţiri. Mersul rigid – apare la aterosclerotici sau în b. bronhopneumonii. Faciesul asimetric apare în paralizia de nerv facial. Mersul cosit – apare în hemipareze spastice şi membrul descrie un arc de cerc în timpul mersului.

b. insuficienţa respiratorie etc) sau exogene. pe călcâie. fiind determinate de intoxicaţii endo (insuficienţa hepatică.  . apare în sifilisul cu localizare la măduva spinării. b. intoxicaţii cu plumb. mai ales la nivelul membrelor superioare.  Mersul adinamic – miastenia gravis.Basedow. tabes.  Mersul ebrios – apare în intoxicaţiile acute cu alcool cu barbiturice. fiind denumite flapping-tremor. neoplazii în faze terminale. In encefalopatia portală şi insuficienţa hepatică apar tremurături mai ample şi rare. Addison. Ele pot fi fine.  Mersul stepat – apare în paralizia de sciatic popliteu extern. aresenic. Tremurăturile din Parkinson sunt rare. ca bătăile aripilor de pasăre.Mersul talonat –ataxic. consum excesiv de cafea. scleroza în plăci. în caz de alcoolism. rapide. în hipertiroidism sau în emoţii. apar numai în repaus şi sunt mai frecvente la nivelul capului şi membrelor superioare.  Mersul ataxic – apare în afecţiunile cerebeloase şi pacientul merge încet cu picioarele depărtate şi cu privirea în jos.  Mersul legănat. de raţă – apare în miopatiile grave. în sindroamele cerebeloase. limitate la suprafaţa muşchilor. MIŞCĂRILE INVOLUNTARE:  Fasciculaţiile şi fibrilaţiile musculare sunt contracţii rapide.  Tremurăturile – sunt oscilaţii ale extremităţilor corpului. mercur. insuficienţa renală decompensată.

afecţiuni cerebrale. rapide. când produc mişcări violente. în encefalite. Convulsiile – sunt contracţii intermitente ale muşchilor.    Mişcările atetozice – sunt mişcări lente. dezordonatate ale întregului corp. . turbare. tonico-clonice. ample. Mişcările coreice – sunt mişcări ample. involuntare. Apar în epilepsie. etc. aritmice şi de scurtă durată şi apar în leziuni cerebrale din cadrul RPA. hipertensiunea intracraniană. Contractura permanentă – tetanos. Ele pot fi şi mixte. cu o durată variabilă. tulburări metabolice sau vasculare cu răsunet pe creier sau în intoxicaţii exogene. Ele pot fi tonice şi produc rigiditatea segmentelor interesate sau pot fi clonice. permanente şi apar în boli ale nucleilor bazali ale creierului (boala Wilson sau degenerescenţa hepatolenticulară) . tetanie. isterie.

în intoxicaţia cu oxid de carbon. -anemia feriprivă – paloare de ceară sau ca varul In anemiile hemolitice şi megaloblastice –o culoare gălbuie. la cei cu distonie neuro-vegetativă. după efort fizic.      . MUCOASELOR ŞI FANERELOR  CULOAREA TEGUMENTELOR  Paloarea : este culoarea mai deschisă a tegumentelor şi mucoaselor şi apare în caz de reducerea circulaţiei superficiale. la femei în perioada menopauzei (bufeuri). prin vasoconstricţie sau mai frecvent apare în anemii. la etanolici. în poliglobulii primare sau secundare. In leucemii cronice şi IRC – apare o culoare gri-pământie In endocardita bacteriană infecţioasă – paloarea este de tip cafea cu lapte  Roşeaţa :apare prin vasodilataţie accentuată sau prin creşterea cantităţii de oxihemoglobină în circulaţie (poliglobulie) după expunere la temperaturi înalte sau în stări febrile. ca paiul de grâu copt.EXAMENUL TEGUMENTELOR.

redusă în capilare (peste nivelul de 5 g /100 ml sânge). -pigmentaţia pielii (la rasa neagră sau alte hiperpigmentări cutanate) se caută mai bine la palme sau mucoasa conjunctivală -asocierea cu alţi pigmenţi în acelaşi timp. grosimea şi transparenţa învelişului cutaneo-mucos (cel mai bine se observă la lobul urechilor.   Cianoza adevărată :în condiţii de creştere a cantităţii absolute de Hb. Cianoza (kianos) :este o culoare albăstruie – vineţie a pielii şi mucoaselor şi apare din cauza creşterii nivelului hemoglobinei reduse în vasele mici în anumite teritorii. Ea apare mai bine la extremităţi şi depinde de anumiţi factori: . buze şi patul unghial).volumul capilarelor cutanate şi mucoase. când cianoza are aspect roşu-vineţiu . ea apărând mai repede la cei cu poliglobulie decât la cei cu anemie Cianoza falsă apare în : -intoxicaţia cu oxid de carbon (carboxihemoglobinemie). de ex. cu icterul -concentraţia Hb. pomeţi. în sânge. care are o culoare albăstruie cu tentă carminată -policitemia vera.

Cauze respiratorii :  -afecţiuni care reduc patul de hematoză: pneumonii masive. etc . mai ales la valori sub 5 g. bronhopneumonii. benzen etc) -argiria – depozitarea sărurilor de argint în tegumente. aşa zisa cianoză caldă Cauzele cianozei de tip central : 1. pleurezii masive. Această cianoză este generalizată şi interesează atât tegumentele cât şi mucoasele. La anemici. TBC miliar. astmul bronşic.-methemoglobinemie şi sulfhemoglobinemie (intoxicaţia cu nitriţi. toracele cifo-scoliotic. /100 ml sg. cianoza nu poate fi evidenţiată CIANOZA CENTRALĂ :este dată de saturarea insuficientă a sângelui arterial cu oxigen. . fibrotorax. etc. dând o coloraţie albastră-cenuşie In apariţia cianozei are importanţă nivelul absolut al Hb. reduse. fibroze pulmonare extinse. pneumotorax. iar temperatura nu este scăzută. tumori care comprimă căile respiratorii. nitrotoluen. reduse în sângele arterial peste valoare limită de 5 g/100 ml.afecţiuni care produc obstrucţia căilor respiratori: boli laringo-traheale. BPCO. tradusă prin creşterea nivelului absolut al Hg.

infarctul miocardic. tulburări de ritm şi conducere. în telangiectazia ereditară. Tipic este cordul pulmonar cronic în care apare suferinţa inimii drepte consecutiv unei afecţiuni bronhopulmonare. Cauze cardiace: - insuficienţa cardiacă stângă din cardiopatia ischemică. HTA. din sângele arterial. .fistulele arterio-venoase pe vase mari şi mijlocii. apar şi edemele. Ea este mai pronunţată la extremităţi care sunt reci iar în insuficienţa cardiacă dreaptă sau congestivă. când se asociază şi o vasoconstricţie cutanată compensatorie.2. 3. cardiopatiile congenitale complexe care se pot instala de la naştere. persistenţa canalului arterial . ceea ce duce la extracţia crescută a oxigenului de către ţesuturi. cu şunt veno-arterial după anevrisme sau pe vase mici. persistând toată viaţa – boala albastră.  CIANOZA PERIFERICĂ:este determinată de o vasoconstricţie urmată de încetinirea vitezei circulaţiei sângelui într-o zonă periferică. cardiomiopatii. Cauze mixte:cardiace şi respiratorii. - -Cianoza generalizată: apare după expunere la frig sau în insuficienţa cardiacă congestivă. valvulopatii mitro-aortice.

Dacă obstacolul este pe cava superioară apare cianoza extremităţii cefalice. Tulburările de pigmentare : -Hipomelanozele sunt caracterizate prin scăderea sau absenţa pigmentului melanic.-Cianoza localizată – apare în obstrucţiile trunchiurilor venoase sau arteriale şi este strict localizată la teritoriul corespunzător. umeri. cu contur hiperpigmentat. -Icterul este coloraţia galbenă a pielii. Efelidele. Din acest grup fac parte albinismul caracterizat prin absenţa pigmentului în piele. faţa dorsală a mâinilor apar prin pigmentarea pielii sub formă de pistrui şi au caracter familial şi constituţional. spate. -Hipermelanozele apar prin creşterea numerică a celulelor melanice şi supraîncărcarea lor cu pigment şi sunt datorate cauzelor hormonale: insuficienţa cronică a glandelor suprarenale (boala Addison). . a membrelor superioare. mucoaselor şi sclerelor determinată de impregnarea acestora cu bilirubină cînd aceasta are valori crescute în sânge (peste valoarea normală de 1mg la 100 ml sânge). a gâtului şi a părţii superioare a toracelui (cianoza în pelerină cu sau fără edem).pete brun roşietice mici pe obraji. hipertiroidismului (boala Basedow). păr şi ochi şi vitiligo caracterizat prin apariţia unor pete deschise la culoare.

apare în scarlatină. cu diametrul sub 1cm.  Bula este o veziculă cu conţinut purulent care apare în acnee.  Crustele sunt depozite de exudate solidificate la suprafaţa tegumentului care apar în evoluţia herpesului.  Eroziunea este o pierdere de substanţă care interesează epidermul. . lipomatoză. rubeoola. variolă. urticarie  Nodulul este o formaţiune dermică sau hipodermică de dimensiuni variate. impetigo. febra tifoidă.LEZIUNILE CUTANATE:  Macula:o pată netedă. de dimensiuni mici (sub 1cm diametru) care nu depăşeşte planul tegumentar şi apare în boli eruptive infecţioase ca rujeola.  Cicatricea apare prin vindecarea plăgilor cutanate unde se dezvoltă un ţesut fibros. zonei zoster sau ca urmare a unor eroziuni. eritem nodos.  Papula :o proeminenţă mică pe piele.  Chistul este o colecţie încapsulată cu conţinut lichid sau semilichid. ulceraţii sau la nivelul eczemelor cutanate.  Vezicula este o formaţiune în relief. palpabilă ce apare în xantomatoză.5 cm palpabilă. zona zoster. rotundă cu diametru sub 0. cu conţinut lichidian care apare în varicelă. de culoare roz sau roşiatică. herpes.  Fisurile sunt soluţii de continuitate liniare care ajung până la nivelul dermului.

regiunea sacrată. situată la nivelul zonelor supuse presiunii externe (fese. consum de anticoncepţionale. sarcină. Vergeturile sunt benzi de atrofie la nivelul cărora pielea este subţiată şi încreţită şi se produc prin ruperea fibrelor elastice din derm. ascită) sau a altor regiuni (obezitate. călcâie). Escara este o gangrenă mai profundă circumscrisă. .  Telangiectaziile:sunt dilatări ale vaselor mici pe piele sau mucoase ce apar în hipovitaminoze B.    Ulceraţia este o pierdere de substanţă mai profundă ce interesează şi dermul. edeme) sau odată cu slăbirea rapidă şi accentuată a pacientului. Leziunile vasculare la nivelul pielii:  Peteşiile:sunt pete hemoragice de dimensiuni mici (sub 1cm) de formă rotundă sau ovală ce apar pe piele sau mucoase. ciroză. Apar în cazul creşterii în volum a abdomenului (sarcină.  Echimozele :sunt pete hemoragice dermo-hipodermice mai mari de 1cm. Gangrena este o necroză a ţesutului şi straturilor subiacente care se poate suprainfecta devenind fetidă.

fibroze interstiţiale). Examenul unghiilor: Se analizează forma. rectocolită ulcerohemoragică). abces pulmonar. polipoză intestinală.  Alopecia este căderea părului de pe cap.   Bombarea – accentuarea patologică a convexităţii unghiilor apare în cazul degetelor hipocratice şi se caracterizează prin hipertrofia ţesuturilor moi ale ultimei falange şi aspectul unghiei de sticlă de ceasornic. boala Addison). luciul şi pigmentarea părului. dinrădăcina sa. bronşiectazie. boli cardiace (angio-cardiopatii congenitale. empiem. Escavarea unghiilor (coilonikia) apare în anemii feriprive. boli digestive (ciroză hepatică. poliglobulii.Examenul părului:  Hipotrichoza reprezintă rărirea părului (hipotiroidism. acromegalie. .  Calviţia este pierderea pilozităţii pe o arie determinată. friabilitatea şi culoarea lor. mixedem. endocardita infecţioasă.  Hirsutismul reprezintă o hipertrichoză pe zone mai extinse  Modificările calitative ale părului se referă la grosimea firului. grosimea. Aspectul apare în diverse boli bronhopulmonare (neoplasm. insuficienţa cardiacă).  Hipertrichoza este creşterea densităţii părului în zonele cutanate caracterizate prin pilozitate.

axilar.  Sistemul muscular se examinează prin inspecţie şi palpare. de diverse mărimi şi forme (rotunzi. volumul lor. inghinal şi în spaţiul popliteu. .Sistemul adipos şi muscular:  Ţesutul adipos se pune în evidenţă prin inspecţia generală şi prin măsurarea pliului cutanat pe abdomen sau pe braţ. neregulaţi) dureroşi sau nedureroşi. mobilitatea şi starea tegumentelor supraiacente. retroauricular. Sistemul ganglionar:  Ganglionii limfatici superficiali sunt localizaţi occipital. Modificări ale ganglionilor pot apare în boli infecţioase acute sau cronice. In caz de adenomegalie se descriu următoarele caractere: localizarea ganglionilor. epitrohlear.   Prin inspecţie se pot observa ganglionii în caz de adenopatie importantă în locuri precum axila sau inghinal. apreciindu-se astfel starea de nutriţie a pacientului. tumori maligne cu diverse localizări ce pot determina metastaze ganglionare localizate sau generalizate. hipertonie. confluenţi. hipotonie musculară sau aspect normal. boli ale sângelui şi organelor hematoformatoare. consistenţă mai scăzută sau mai crescută. hipotrofie. consistenţa. sensibilitatea. localizaţi sau generalizaţi. numărul. cu tegumente nemodificate sau inflamate. simetric. Palparea ganglionilor se face cu ambele mâini. mobili sau fixaţi. Se pot întâlni: ganglioni unici sau multipli. constatând astfel dezvoltarea şi tonusul musculaturii: hipertrofie. începând din zona occipitală continuând apoi cu celelalte grupe. ovali. ulcerate sau cicatrizate la nivelul grupelor ganglionare.

-Tumefacţia ţesuturilor periarticulare duce la deformarea articulară. cu caracter cronic). -Deformările articulare se observă la inspecţia atentă. prin proliferări tumorale sau tulburări endocrine (acromegalie) sau metabolice (rahitism. osteomalacie.  Examenul obiectiv al articulaţiilor: -Congestia – coloraţia roşiatică a tegumentelor din jurul articulaţiilor apare în cazul artritelor (inflamaţii articulare). boala Paget). -Mobilitatea articulară se evidenţiază prin mişcările active sau pasive ale articulaţiilor. bolile articulare determinând reducerea sau dispariţia mobilităţii unei artculaţii fie din cauza durerilor.Deformările osoase apar prin creşterea şi dezvoltarea anormală a oaselor. având semnificaţie în artrite sau în artroze (procese degenerative articulare. durere spontană la mişcare şi limitarea mobilităţii articulare. -Tofii gutoşi – nodozităţi cutanate ce se formează prin depozite de urat de sodiu în jurul articulaţiilor şi au semnificaţie pentru boala metabolică numită gută -Durerea articulară – sensibilitatea se constată prin palparea articulaţiilor şi prin mişcările active sau pasive efectuate de pacient. fie din cauza anchilozei sau semianchilozei articulare .Sistemul osteo-articular:  Examenul obiectiv al oaselor:Fracturile se caracterizează prin mobilitate anormală a unui segment osos şi crepitaţii osoase.

5-3 cm. Ex: reflexul rotulian. timp în care medicul examinează rapid reflexul rotulian.EXAMINAREA REFLEXELOR: Reflexul neurologic depinde de arcul care se formează din calea eferentă care pleacă de la receptorul stimulat şi calea aferentă care activează efectorul precum şi comunicarea dintre aceste componente Reflexele pot fi diminuate sau absente. Medicul percută radiusul la 1. de articulaţia radio-carpiană şi se urmăreşte flexia şi mişcarea de supinaţie a mâinii.se solicită pacientului să-şi prindă degetele de la o mână cu cele de la cealaltă mână şi să tragă puternic. cu palma în jos. executând percuţia cu ciocănelul  Refexul tricipital – se flectează antebraţul pacientului în unghi de 90% cu faţa palmară a mâinii orientată spre trunchi şi se percută tendonul tricepsului imediat deasupra articulaţiei cotului. . Leziunile medulare determină întreruperea arcului reflex şi deci abolirea reflexelor. Reflexele osteo-tendinoase:  Reflexul bicipital – se execută pe braţul pacientului care este uşor flectat. iar medicul îşi plasează policele sau indexul la nivelul bicepsului. se urmăreşte contracţia tricepsului şi extensia antebraţului pe braţ.  Reflexul brahio-radial – pacientul fiind în clinostatism se pune mâna pe abdomen sau se sprijină pe coapse cu faţa palmară în jos.

Reflexul achilian – se poate efectua în 2 moduri. medicul susţine ambele membre la nivelul spaţiului popliteu ţi percută tendonul rotulei imediat dedesupt. apare extensia halucelui şi desfacerea degetelor în evantai. cu piciorul flectat pe gambă la un unghi de 90%. Se percută tendonul lui Achile şi normal se produce flexia plantară din articulaţia tibio-tarsiană. Reflexele abdominale – se efectuează cu un beţişor învelit în vată atingând abdomenul deasupra şi dedesupt de ombilic. în come sau după crize comiţiale. semn numit Babinski . In caz de leziuni ale neuronului central. se pune membrul de examinat flectat pe genunchi rotat exterior. simetric. de la călcâi spre haluce Normal se produce flexia halucelui. Reflexul plantar – se trasează cu o cheie o linie curbă pe faţa plantară a piciorului. urmărind contracţia musculaturii. Cu pacient culcat în decubit. sau cu pacient aşezat în genunchi pe un scaun sau pat cu picioarele flectate la fel.     Reflexul rotulian – pacientul fiind în decubit dorsal cu genunchii uşor flectaţi.

produse car denumesc sputa  Sputa conţine mucus (când există o hipersecreţie). în urma tusei. secreţie faringiană sau nazală  Expectoraţia are ca şi tusea o mare valoare semiologică. produsel patologice din arborele traheobronşic şi parenchimul pulmonar. sânge. corpi străini. produse de descompunere a ţesutulu pulmonar. putând tranş diagnosticul prin caracterele sale patognomonice. salivă. (de origin bronşică). exsudat inflamator. De exemplu.EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR Examenul aparatului respirator se bazează pe cele patru metode ale examenului fizic:  inspecţie  palpare  percuţie  ascultaţie SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR RESPIRATORII EXPECTORAŢIA – SPUTA:  Expectoraţia reprezintă actul prin care sunt eliminate. în pneumoni pneumococică apare o spută ruginie. în neoplasmul pulmonar ea este în "pelte de coacăze" iar în supuraţii pulmonare ea apare în cantitate mare şi stratificată .

datorită conţinutului mare în fibrină. abces pulmonar. culoare şi miros. traheobronşite acute incipiente. chist hidatic. boli pulmonare interstiţiale  Redusă – până la 200-400ml/zi – astm bronşic. . bronşiectazii.Examenul macroscopic cuprinde: cantitate. filantă – conţine mult mucus. consistenţă. Consistenţa sputei poate fi:  Vâscoasă – aderă la pereţii vasului în care se colectează. abces hepatic). Cantitatea de spută :  Absentă – corticopleurite. pneumonii acute la debut. TBC la debut. bronhopneumonii cronice în perioada de acalmie  Crescută – până la 400-500ml/zi – bronşite cronice cu bronhoree. abcese pulmonare.  Fluidă. aspect. TBC ulcero-cavitară  Foarte mare – peste 500ml/zi – vomică –colecţii pleuro-pulmonare sau subdiafragmatice care se deschid în bronşii (pleurezia purulentă.

în cantitate variabilă . eliminarea de sânge franc se numeşte hemoptizie. dacă există o cantitate mare de fibrină devine gelatinoasă. caracteristică edemului pulmonar acut este aerată. Pot sa apară în: TBC. tromboembolism pulmonar.Transparenţa sputei:  Sputa fluidă este de obicei transparentă  Sputa aerată. de culoare galbenă sau galben verzuie şi apare în cazul supuraţiilor pulmonare care drenează în bronşii  Sputa mucopurulentă apare în traheobronşite acute şi cronice. spumoasă.de obicei abundentă apare în bronşitele acute seroase. ca "albuşul de ou" bătut Aspectul sputei:  Sputa seroasă . procese supurative cronicizate  Sputa sanguinolentă este sputa amestecată cu sânge roşu. curat. rar pot apare prin iritaţii produse de gaze toxice (edem pulmonar acut necardiogen. transparentă. TBC cavitară. aderentă de vas  Sputa purulentă – are un aspect cremos. bronşiectazii. spumoasă . neoplasm bronhopulmonar. de consistenţă fluidă şi apare în bronşite . stenoză mitrală strânsă . sputa care conţine sânge de culoare închisă (care a stagnat pe căile traheobronşice) se numeşte spută hemoptoică. bronşite cronice. bronşiectazii. slab rozată este caracteristică edemului pulmonar acut datorat cel mai frecvent unei stenoze mitrale strânse sau insuficienţei ventriculare stângi . abces pulmonar. toxic)  Sputa mucoasă – este incoloră.

este fetidă în bronşiectazii. Macroscopic:   Sputa ruginie (cărămizie).Culoarea sputei :        Albicioasă. infarct pulmonar Ruginie sau cărămizie – pneumonia pneumococică Negricioasă – antracoză Verzuie – TBC cavitară.sputele seroase sau mucoase Galbenă sau galben verzuie – sputele purulente Roşu aprins – hemoptizie Roşu închis sau negricios – la sfârşitul hemoptiziei ("coada" hemoptiziei).Leyden – apare la sfârţitul crizelor de astm . conţine dopuri opace asemănătoare unor perle. spiralele lui Curschmann. mucofibrinoasă. vâscoasă c aracterizează pneumonia francă lobară pneumococică Sputa perlată. eozinofile şi cristale Charcot. gangrenă pulmonară (miros pestilenţial). abcese pulmonare. mucoasă. redusă cantitativ. bolnavi icterici Mirosul sputei: - în general sputa nu miroase sau are un miros fad.

abces  hepatic sau subfrenic. tuse sau traumatism. fetidă. dispnee. apare în abcesul şi gangrena pulmonară  Sputa numulară. Apare mai frecvent în abcese pulmoare. murdară. apare în bronşite acute sau cronice severe. bronşita difterică  Sputa cu fragmente de ţesut pulmonar necrozat. o varietate de spută mucopurulentă care conţine discuri purulente galben verzui de mărimea unor monede înglobate în mucină. se întâlneşte rar în bronşite cronice. culoare roşie-brună apare în cancerul bronhopulmonar. cianoză şi stare de şoc.Sputa cu aspect de "zeamă de prune". drenate în bronşie. bronşiectazii Vomica:  Reprezintă expulzia bruscă a unei cantităţi masive de spută şi apare după efort. cu sfaceluri de aspect negricios. . empiem. chist hidatic. cu miros fetid. gangrena pulmonară  Sputa pseudomembranoasă conţine o mare cantitate de mucus în care plutesc fragmente solide sub formă de membrane alcătuite din fibrina coagulată care iau aspectul mulajului bronşiilor. însoţită de dureri toracice.

iar valoarea tensiunii arteriale variază în funcţie de cantitatea hemoptiziei. gravă ajungând până la 500ml . proaspăt care provine din arborele traheobronşic şi/sau parenchimul pulmonar în cursul efortului de tuse. prezintă transpiraţii reci. În timpul hemoptiziei bolnavul este palid. ce plonjează în stratul următor seros grunjos prin depunere la fundul vasului de puroi şi detritus HEMOPTIZIA Reprezintă eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge roşu. tahipnee şi uneori chiar lipotimie. Din punct de vedere cantitativ se descriu: -hemoptizia mică – 50-100ml.Vomica rezultată din deschiderea colecţiilor purulente se stratifică în vasul de colecţie în patru starturi : spumos la suprafaţă mucos. anxios.în care sângele se elimină fracţionat în accese de tuse fiecare acces fiind însoţit de eliminarea a 15-20ml sânge -hemoptizia medie – 100-200ml -hemoptizia mare. aerat. Pulsul este frecvent tahicardic. dispnee.

diateze hemoragice. Diagnosticul de hemoptizie se stabileşte pe baza anamnezei. examenului aparatului respirator şi cardiovascular. bronhoscopii. Frecvent hematemeza este urmată de apariţia de scaune melenice. telangiectazii.-hemoptizia foarte mare. este neaerat şi prin scurgerea sa posterior în orofaringe provoacă tusea urmată de eliminarea de spută hemoptoică -hematemeza. are o reacţie acidă şi coagulează rapid. radiografii. CT). completat de investigaţii paraclinice (examen spută. neoplasm) este precedată de dureri epigastrice. în aceste situaţii sângele este amestecat su salivă. abces dentar sau amigdalian. greaţă. în care eliminarea de sânge provenit din tractul digestiv superior (varice esofagiene. vărsături. în acest caz sângele este maroniu. cataclismică peste 500ml putând fi mortală prin asfixia produsă de inundarea bronhiilor sau prin şoc hemoragic Hemoptizia trebuie diferenţiată de : -epistaxis anterior sau posterior înghiţit -stomatogingivoragia – gingivite. parţial digerat (zaţ de cafea). ulcer. neaerat cu mucus şi resturi alimentare. .

Afecţiuni mediastinale – tumori 6. hemofilia 4. Boli autoimune – granulomatoza Wegener. chist hidatic. hipotensiunea arterială. hipercapnia. pneumonie. vena cavă şi cordul drept. Afecţiuni cardiovasculare – valvulopatii (stenoza mitrală). . Afecţiuni hematologice – leucemii acute şi cronice. acidoza. embolia pulmonară. traumatisme toracice DISPNEEA Reprezintă o tulburare de ritm. uneori inconştientă iar alteori resimţită de pacient ca o sete de aer. corpi străini. respiraţie dificilă. Diverse – tratament antigoagulant. neoplasm bronhopulmonar. infarct pulmonar 2. 5. sindromul Goodpasture. Stimulii care cresc frecvenţa respiratorie sunt : hipoxemia. disconfort. creşterea presiunii în capilarele pulmonare. edemul pulmonar acut din insuficienţa ventriculară stângă. anevrismul aortic. frecvenţă şi intensitate a respiraţiei. febra.Cauzele hemoptiziei : 1. bronşiectazie. trombocitopenii severe. Afecţiuni respiratorii – TBC. hipertensiunea pulmonară primitivă. infarctul pulmonar 3. hipertensiunea arterială cu valori mari.

prelungită. emfizem pulmonar. . trahee. timom. bronşii mari) poate fi extrinsecă (guşă plonjantă. aspiraţie de secreţii sau sânge). însoţită de bradipnee. fibroze interstişiale difuze -Paroxistică – apare în accese. reducerea suprafeţei de difuziune. . ventilaţie hipodinamică) dispneea poate fi de tip obstructiv sau restrictiv.apare secundar obstrucţiei incomplete a căilor respiratorii mici sau mari. pneumotorax spontan -Cronică – bronhopneumopatii cronice. ortopnee. compresiune prin tumori şi adenopatii mediastinale).Obstrucţia pe căile respiratorii mari (laringe. tumori. anevrism aortic.  Din punct de vedere al mecanismelor fiziopatologice (dezechilibru ventilaţie/perfuzie. astm bronşic şi este de tip expirator. şuierătoare.Din punct de vedere al modului de apariţie dispneea poate fi: -Acută: inhalare de corp străin. Dispneea de tip obstructiv: . importantă şi severă. funcţională ( spasm glotic. laringită acută la copii. paralizie corzi vocale). expunere la alergeni sau particule iritante.  După intensitate dispneea poate fi: moderată. caracteristică astmului bronşic  După factorii declanşatori dispneea poate fi: de efort. edem glotic.Obstrucţia căilor respiratorii mici apare în bronşiolite. intrinsecă (corpi străini.  . bloc alveolocapilar. BPCO.

fibrotorax -Pleurale – pleurezii. TBC.Dispneea de tip restrictiv -apare prin reducerea capacităţii pulmonare totale şi creşterea efortului de ventilaţie -poate avea cauze: -Parietale . pleurite. obezitate). . edem pulmonar. mobilitatea anormală a diafragmului (paralizie de frenic. bronhopneumonie. bronhopneumonie. infarct pulmonar. această asociere reprezentând dispneea mixtă care apare în cancerul bronhopulmonar. pneumotorax Cele două tipuri de dispnee se pot combina între ele. torace senil.alterarea funcţiei mecanice a complexului sterno-costal (deformaţii toracice. La aceste tipuri de dispnee ritmul şi mărimea ampliaţiilor respiratorii îşi păstrează constanţa. pareze ale muşchilor toracici) . emfizem pulmonar. ascită. fracturi costale. tumori abdominale. spondilita. nevralgia intercostală -Pulmonare – scăderea volumului pulmonar şi a elasticităţii pulmonare: pneumonie.

2.Dispneea Biot – respiraţiile sunt normale. leziuni vasculare cerebrale. diabetice. hepatice. cu remanenţa în platou a inspirului.Dispneea Cheyne-Stockes – creşterea pCO2 în sânge determină o hiperexcitaţie a centrului respirator ce duce la creşterea frecvenţei şi amplitudinii ventilatorii. agonie. ciclul respirator desfăşurându-se la intervale foarte lungi (5-30sec) . ateroscleroză. . infecţii grave.Se manifestă prin cicluri de respiraţii crescendo-descrescendo intercalate de perioade de apnee şi poate să apară în: insuficienţa cardiacă stângă. expir zgomotos şi pauze lungi între ciclurile respiratorii (9-10/respiraţii/min). zgomotoase. meningite. 3.Dispneea Küssmaul – se caracterizează prin respiraţii profunde. intoxicaţii cerebrale. Aceste tipuri de dispnee sunt : 1.În dispneile de cauză expiratorie se produc modificări ale ritmului şi amplitudinii respiraorii. apare în comele uremice. meningite. hiperventilaţia determină eliminarea CO2 urmată de o scădere a ritmului şi amplitutidinii ventilatorii până la apnee ceea ce duce la creşterea pCO2 în sânge şi ciclul se repetă. apare în tumori cerebrale.

apare prin iritarea terminaţiilor nervoase de la nivelul pleurei parietale. vie. debutul. se însoţeşte de spute hemoptoice. însoţit de tuse seacă şi respiraţie superficială. având o mare variabilitate în ceea ce priveşte localizarea. durere de intensitate mare. strănut. nepermiţând decubitul pe partea bolnavă. submamelonar. cauzele. febră -pneumotorax spontan – apare brutal. coloana vertebrală şi abdomenul. Junghiul toracic: . palparea regiunii dureroase. exagerată de tuse. imobilizând bolnavul şi se însoţeşte de dispnee marcată -pleureziile serofibrinoase – are caracter difuz. îmbrăcând diverse aspecte în funcţie de cauza care îl provoacă: . după efort fizic sau tuse. instalate brus. dispare în 2-3 zile -tromboembolismul pulmonar – apare brusc. comparată cu "lovitura de pumnal".pneumonia francă lobară – junghi violent. de intensitate mare. însoţit de tuse seacă. circumstanţele de apariţie. însoţită de dispnee. cianoză. dispnee intensă cu polipnee. instalat după frison şi febră. caracterul.DUREREA TORACICĂ: Durerea toracică este un simptom tipic pentru afecţiunile pulmonare dar poate apare şi în alte boli care interesează cutia toracică. dispare când apare lichidul pleural .

durere. edem local. Durerea toracică în afecţiunile peretelui toracic: -apare în afecţiuni ale pielii şi ţesutului celular subcutanat. imobilizând toracele . nevralgii intercostale. afecţiuni musculare. însoţit de hiperestezie cutanată -pleureziile mediastinale – durere retrosternală -supuraţiile pulmonare gangrenoase – dureri foarte intense şi persistente. exagerată de tuse. -Celulita – proces inflamator al ţesutului celular subcutanat. -Pleurodinia – durere vie.-pleurezia interlobară – durerea este în "eşarfă" pe traiectul scizural -pleureziile purulente – junghiul este violent şi persistent. palpare sau mişcări. ale coloanei vertebrale şi glandei mamare. ce preced deschiderea procesului supurativ în bronhie -sindromul Pancoast-Tobias (neoplasm apical) – junghi localizat la vârful plămânului. brutală. manifestat prin eritem. poate fi însoţită de febră şi trebuie diferenţiată de infarctul miocardic sau de anevrism disecant . Durerea traheobronşică : -are caracter de arsură. localizată retrosternal şi se întâlneşte în traheobronşitele acute .

tumori intramedulare (mielom. -Mialgia: este o durere surdă musculară având mai multe cauze : procese inflamatorii locale. tumori mediastinale. mişcări bruşte. paravertebral). trichinela. zona zoster. bogat în terminaţii nervoase sau la nivelul endostului. Cauze : expunerea la frig. dermatomiozită. III şi rar IV la extremitatea sternală care determină durere aproape permanentă amplificată de palpare. II. Apare de-a lungul unui traiect nervos şi este amplificată de tuse. în centură. limfom.spondilite. hematoame. . Durerea porneşte de la nivelul coloanei şi iradiază simetric. -Sindromul Tietze :inflamaţia cartilajelor coastelor I.osteomielită. fiind amplificată de mişcări. axilar median.discopatii. inspir profund şi mai ales de palparea punctelor de pe traiectul nervului – punctele lui Valleix (parasternal. metastaze). traumatisme. tumori. etc -Durerea osoasă: apare prin procese patologice care interesează periostul. -Dureri de tip nervos radicular :apar în afecţiuni ale coloanei vertebrale ce determină compresiuni ale rădăcinilor nervoase la nivel vertebral :spondiloze.-Nevralgia intercostală – apare prin iritarea unui nerv intercostal şi este o durere vie sau cu caracter de arsură.

etc. prin ruperea unor bule de emfizem . 2.de afectarea aortei : aortita luetică. determinând două tipuri de dureri : -durere de tip nevralgie frenică – cu durere pe marginea trapezului. junghiul atrial din stenoza mitrală. umărului stâng şi gâtului -durere de tip intercostal cu dureri la nivelul epigastrului. emfizemul mediastinal. diverticoli.Durerea diafragmatică: această durere apare prin iritaţia terminaţiilor nervoase de la nivelul pleurei diafragmatice.de cauză cardiacă : angina pectorală. pericardita constrictivă. anevrism disecant de aortă 4. tumori mediastinale. infarctul miocardic acut. Apare în : pleurite. abdomenului superior.de cauză abdominală : esofagite.carcinom esofagian. abcese subfrenice. în centură de-a lungul ultimelor spaţii intercostale. pleurezii. hernia hiatală. DUREREA DE CAUZĂ EXTRATORACICĂ: - 1.de cauză mediastinală : mediastinita acută şi cronică. colecistita acută 3.

Poziţia ortopneică denotă o tulburare a funcţiei de hematoză în sensul scăderii ei. Cauzele acestei poziţii: -astm bronşic -pleurezie masivă .INSPECŢIA Inspecţia generală: Poate oferi date privind:  atitudinea şi poziţia pacientului  starea de nutriţie  faciesul  tegumentele şi mucoasele  aspectul fanerelor  modificări ale sistemului osteo-articular  tulburări neurologice Atitudinea şi poziţia – oferă date privind poziţia pacientului în anumite boli respiratorii. Este vorba de poziţia ortopneică şi de anumite poziţii antalgice. cauza fiind respiratorie sau cardio-vasculară.

neoplasm bronho-pulmonar. etc. bronhopneumonie -pneumotorax -neoplasm bronhopulmonar cu obstrucţie importantă -insuficienţă cardiacă stângă sau globală Poziţiile antalgice cele mai frecvent înâlnite sunt: -pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă -pe partea sănătoasă în caz de pleurită sau cortico-pleurită -poziţii de drenaj al bronşiilor în caz de bronşiectazii sau bronşite cronice Starea de nutriţie – relevă răsunetul general al afecţiunilor respiratorii asupra organismului. . Este vorba de prezenţa unor boli grave precum: TBC.-edem pulmonar acut noon-cardiogen -infarct pulmonar -pneumonie.

) sau un cord pulmonar cronic.supt.Faciesul poate oferi date importante despre prezenţa unor boli respiratorii cum ar fi:  facies vultuos – cu pomeţi roşii.  facies palid. ochi strălucitori. pe fond febril. neoplasm pulmonar.etc. care apare în pneumonia francă lobară (semnul Jaccoud . pneumonie masivă.  facies cianotic-negru „blue-bloatter” apare la bronşiticii cronici sau în sindromul mediastinal  facies „pink-puffer” tipic pentru emfizematoşi Examenul tegumentelor şi mucoaselor – relevă modificările descrise la facies la care se mai adaugă herpesul labial caracteristic în pneumonii virale sau în pneumonia francă lobară.hiperemie de aceeaşi parte cu pneumonia). hectic. . BPCO avansat.  facies cianotic – mai ales a buzelor. pomeţilor şi a vârfului nasului – denotă o afecţiune gravă pulmonară (bronhopneumonie. Nu trebuie uitată examinarea tegumentelor de la membrele inferioare tipice pentru cordul pulmonar cronic. cu cearcăne dar cu pomeţi roşii („trandafirii cimitirului”). aşa zisul „facies veneţian” tipic altă dată pentru TBC sau în faze avansate cu facies palid-gălbui. cu ochi înfundaţi în orbite.

neoplasm pulmonar. procese pulmonare cronice. stâng şi drept. Fiecare este împărţit apoi de linii verticale în 3 feţe: anterioară. Faţa anterioară este delimitată de linia medio-sternală. Topografia toraco-pulmonară Aceasta se bazează pe noţiunile de anatomie pentru a putea raporta orice modificare la nivelul zonelor topografice toracice. prin care trece şi linia medio-claviculară. nevralgia de plex brahial. linia axilară anterioară şi claviculă. în TBC apical.Examenul fanerelor – poate decela modificări de tipul degetelor hipocratice sau în sticlă de ceas tipice pentru BPCO. Aceste repere împart hemitoracele anterior în:  fosa supraclaviculară (delimitată de claviculă. laterală şi posterioară. marginea m. deltoid şi pectoralul mare) . trapez şi m. O linie arbitrară care trece prin mediana sternului şi apofizele spinoase împart toracele în 2 hemitorace. frecvent paraneoplazice (osteoartropatia pneumică). m. sternocleidomastoidian  fosa subclaviculară (delimitată de claviculă. stern. caracteristică pentru sindromul Pancoast –Tobias sau rar. asociată cu ptoză palpebrală şi inegalitate pupilară. etc Examenul sistemului nervos şi osteoarticular poate releva: dureri şi tumefieri articulare.

La acest nivel se proiectează marea tuberozitate a stomacului şi corespunde fundului de sac costo-diafragmatic stâng . pe orizontală şi alta care uneşte vârfurile lor. ce trece prin marginea internă a omoplaţilor. străbătută de linia axilară mediană reprezintă de fapt axila. spaţiul II fiind imediat sub coasta ce se inseră pe unghi. este denumit spaţiul Traube. delimitată de cele două linii axilare. linia scapulară. denumită zona de alarmă a lui Chauvet  fosa subspinoasă. interscapulovertebrală şi externă  regiunea subscapulară. Faţa posterioară este delimitată de linia vertebrală. împart această faţă în:  fosa supraspinoasă sau suprascapulară. sub vârful omoplaţilor Faţa laterală.  spaţiile intercostale: se ia ca reper unghiul lui Louis de unde se numără coastele oblic de sus în jos şi în afară. ce trece prin apofizele spinoase şi linia axilară posterioară. . anterioară şi posterioară. având în jos rebordul costal. Această faţă are importanţă în examenul plămânului drept. la nivelul ei fiind proiectat lobul median. linia care uneşte spinele omoplaţilor. spaţiul care se delimitează între o linie curbă cu concavitatea în jos pornind de la coasta a VI-a până la extremitatea anterioară a coastei a IX-a.

pleurezii bazale. traumatisme toracice. în porţiunea internă a fosei supraspinoase. Retracţiile pot fi date de cicatrici postoperatorii pe torace: lobectomii sau pneumectomii vechi ( pentru TBC frecvent). empiem. pitiriazis versicolor. tipice pentru zona zoster. guşă. ca în TBC.. erupţii veziculare pe traiectul nervilor intercostali. Modificări ale peretelui se referă la apariţia pe torace a: circulaţie superficiale colaterale. etc. Bombări unilaterale pot fi date de: lipoame. adenopatii). ce însoţeşte frecvent bolile pulmonare cu transpiraţii abundente. pneumotorax. care apare în caz de compresiune pe vena cavă superioară (sindrom mediastinal prin tumoră. . micoză sub formă de pete maronii. Tot la inspecţia toracelui se pot vedea bombări sau retracţii localizate. Modificări patologice ale toracelui se referă la: modificări ale peretelui toracic modificări de formă ale toracelui modificări ale dinamicii respiratorii 1.Vârful plămânului are proiecţie anterioară la nivelul spaţiului supraclavicular ia posterior.

unghi xifoidian ascuţit. umeri coborâţi. Dobândite: a. Simetrice: -torace astenic – alungit. coasta a X-a flotantă. scapule ridicate (scapule alatae). cu diametre micşorate. Simetrice: -torace alungit. în carenă. scurt. simetrice sau asimetrice. unghi epigastric ascuţit. cu coaste orizontalizate.Modificări de formă a toracelui pot fi congenitale sau dobândite. A. unghi xifoidian obtuz. mai ales cel antero-posterior. Asimetrice: -torace cifotic sau cifo-scoliotic B. fose supraclaviculare adâncite. -torace brevilin. b. neoplasm pulmonar -torace rahitic – asemănător celui astenic dar cu proeminenţa sternului. longilin care are coastele oblice. prezenţa de mătănii condro-sternale ce apare după rahitism în copilărie . Congenitale: a. frecvent la boli comsumptive gen TBC. panicul adipos exagerat. clavicule proeminente.

). Normal. prin creşterea diametrelor. coaste orizontalizate. mai este denumit torace „de pantofar” b. prin bombări sau retracţii unilaterale -torace 3. este tipic pentru emfizemul pulmonar difuz. bărbaţii şi copiii.emfizematos – opus primelor. bradipnee. pneumotorax. prin obstrucţia unei bronşii principale (corp străin. pneumonie.. raportul între durata inspiraţiei şi cea a expirului fiind de 1/3. etc. -Semnificativ acum este şi prezenţa tirajului. etc. sarcină. -torace conoid – sau piramidal sau în clopot. . -Diminuarea sau abolirea la o bază relevă: pleurezie masivă. ampliaţii reduse.18 resp. -torace infundibuliform – cu stern înfundat în porţiunea inferioară. hepatosplenomegalie. Asimetrice. Peste 20 resp/min se numeşte polipnee iar sub 16. gât scurt. dând aspectul de butoi. -Tot la inspecţia toracelui se poate vedea dacă ampliaţiile sunt simetrice. femeile au o respiraţie de tip costal superior. care apare simetric bilateral în caz de obstrucţie pe laringe sau trahee sau unilateral. etc. fose supraclaviculare pline. tumoră. -Frecvenţa respiratorie este de 16. bilateral. înfundat în torace. chiar cu scobitură plinia sternală. mai ales a celui A/P. apare dilatat la bază prin prezenţa de ascită. tumori sau chiste mari bazale.Modificări de dinamică respiratorie: -prin care urmărim tipul de respiraţie al individului. tip costal inferior./min. cu aspect globulos. unghi xifoidian obtuz.

dispare la apariţia colecţiei pleurale.PALPAREA Palparea completează datele obţinute prin inspecţie aducând informaţii care elucidează mai uşor diagnosticul. edeme. retracţii -starea tegumentelor: temperatură. Ea vizează palparea: peretelui toracic. a. umiditate. -starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic -prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii). . Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă. pe toate feţele. senzaţia tactilă este cea dată de frecarea unei bucăţi de mătase sau a unei meşe între degete şi are următoarele caractere: apare în ambii timpi ai respiraţiei şi se accentuează la la apăsarea cu stetoscopul sau la amplificarea inspirului. Rezultatul palpării va da date despre: -conformaţia toracelui cu bombări. Tietze) -prezenţa frecăturii pleurale care apare în condiţiile prezenţei între cele 2 foiţe pleurale a unui esxudat fibrinos. lipoame. tumori etc. succesiv şi simetric. dispare în apnee. a articulaţiilor condrosternale (S. prin aplicarea feţei palmare pe torace (cu degetele lipite). palparea plămânului adică a freamătului pectoral. troficitate. palparea vârfurilor şi bazelor plămânului. dilatări. Ea poate reapare la resorbţia colecţiei.

-procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie masivă bazală . Ampliaţiile apar reduse la baze: -bilateral. simetric. în tumori sau procese TBC de vârf sau bilateral în emfizemul pulmonar. tumoră pleurală mare. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor. nevralgie -procese pleurale: pneumotorax. În acest mod avem date despre amplitudinea. Apoi palmele coboară la ambele baze. Reducerea ampliaţiilor la vârf apare unilateral. în emfizemul pulmonar difuz -unilateral în: -obstrucţia bronşiei principale. simetria şi frecvenţa mişcărilor respiratorii. colecţie lichidiană. pacientul trebuind să inspire profund. -procese parietale imobilizante (paralizia muşchilor respiratori. prin aplicarea mâinilor examinatorului în fosele supraclaviculare rugând pacientul să inspire profund.b. pahipleurită bazală.

bine articulat „33”. etc -procese cavitare cu bronşie liberă: caverne TBC. clar. prin parenchimul pulmonar (care este ca o cutie de rezonanţă) până la peretele toracic.. examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care se numeşte freamăt pectoral sau vibraţie vocală. infarct pulmonar. simetric. care prezintă o hiperventilaţie compensatorie: pleurezii sau pneumonii masive. Diminuarea freamătului pectoral apare în: -procese de condensare masivă. tumoră pulmonară. pereţi elastici şi să fie situată la mai puţin de 6 cm de perete). care comprimă incomplet bronşia principală -scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar din emfizemul pulmonar -interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei .Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a palmei pe toracele bolnavului. abces pulmonar sau chist hidatic golite (cavitatea trebuie să aibe diametru minim de 6 cm. Accentuarea freamătului pectoral apare în: -procese de condensare cu bronşie liberă: pneumonie. -zonele de supleanţă ale plămânului din vecinătatea unui proces patologic întins. bronhopneumonie. bilateral. Datorită faptului că sunetul se transmite de la corzile vocale prin căile aeriene. în timp ce pacientul spune cu aceeaşi voce.

în procese de condensare de vârf(TBC. pe pat. tumori. 4-6 cm. intrinsec sau extrinsec prin compresiune. pentru obţinerea unor sunete care reprezintă vibraţiile combinate ale peretelui toracic. La aceste sunete se vor aprecia: intensitatea. delimitând bandeletele Krőnig. cu gura deschisă. corp străini. Pacientul respiră uniform. pleurezii masive) PERCUŢIA    Percuţia este metoda care completează şi mai bine un diagnostic de supoziţie. bilateral. plămânului şi conţinutul aeric al acestuia. Acestea pot fi lărgite în emfizem sau micşorate. tonalitatea şi timbrul. zone de aprox. depinzând de capacitatea respiratorie a bolnavului. liniştit. (care depinde de puterea loviturii percutorii. Percuţia vârfurilor plămânilor se face prin percuţia pe marginea superioară a trapezului. pentru feţele posterioare şi mediană şi. . Percuţia se va face simetric.Abolirea freamătului pectoral apare în: -afecţiuni ale laringelui cu afonie -obstruare completă a bronşiei. cu braţul depărtat de corp. neoplasm bronşic. pahipleurite sau simfize). Percuţia se face cu pacientul în ortostatism sau în şezut. culcat pe spate sau în şezut. de grosimea peretelui toracic). pentru faţa anterioară. adenopatii sau tumori compresive -prezenţa de aer sau lichid pleural în cantitate mare (pneumotorax. ea folosind tehnica lovirii peretelui toracic digito-digital. de sus în jos. Pentru percuţia feţelor laterale pacientul va ţine mâinile pe cap.

coasta a IX-a pe axilara posterioară. paravertebral. Percuţia bazelor se face de sus în jos pe liniile topografice. etc. coasta a VIII-a pe axilara medie. astm bronşic în criză. la nivelul coastei a X-a pe linia scapulară. Manevra Hirtz – reprezintă metoda prin care se pune în evidenţă amplitudinea respiratorie a unui individ. 4-6 cm. Limita inferioară poate fi ridicată în caz de sarcină. să ţină puţin aerul până se percută. În mod normal această manevră determină o mobilitate a diafragmului pe o arie de aprox. în stânga. adică mobilitatea diafragmului. situânduse la nivelul apofizei spinoase T11. coasta a VII-a pe axilara anterioară. meteorism şi poate fi coborâtă în emfizem. ascită. după care se percută în expir profund. Curbele descrise diferă de la stânga la dreapta din cauza prezenţei ficatului în dreapta şi de spaţiul Traube. ea fiind mai mică la femei şi mai mare la sportivi. Se face percuţia bazei punând bolnavul să inspire profund.  .

procese de condensare pulmonară. hipersonoritate şi timpanism -Submatitatea. . acestea pot fi cauzate de: . abces pulmonar. matitatea pulmonară(diminuarea sau abolirea sonorităţii) apar in: -prin modificări la nivelul peretelui toracic: obezitate. relativ jos ca înălţime.atelectazie pulmonară. tumori -prin modificări patologice la nivelul parenchimului pulmonar care duc la diminuarea sau dispariţia aerului din plămâni. bronhopneumonii. Modificările sonorităţii pulmonare constau în: submatitate. întins pe toată aria pulmonară. TBC) sau neinflamator (edem pulmonar acut. fie prin corp străin sau tumoră endobronşică sau prin compresiunea extrinsecă prin adenopatii sau tumori pe bronşie.   Percuţia plămânului normal produce un sunet sonor. cu colabarea parenchimului respectiv. matitate. fibroză pulmonară. infarct pulmonar. La percuţia plămânului anterior se ţine cont de prezenţa matităţii cardiace în stânga precum şi de delimitarea spaţiului Traube. tip inflamator (pneumonii. tumoră pulmonară) . edeme. prin obstrucţia.

dacă este de tip inflamator sau. cavernă neevacuate. tumoră. dacă percuţia se face înainte sau după toracenteză. Iată câteva exemple: -în bronhopneumonie.Simfizele. fiind de forme şi dimensiuni diferite -în pneumonia bacteriană. nu. . Prezenţa de lichid însă depinde de tipul de revărsat pleural. când poate pătrunde aer şi apare hidro cau pio pneumotorax. apar zone de submatităţi sau matităţi de la baze spre vârf în funcţie de gradul şi evoluţia bolii Matitatea din afecţiunile pleurei poate prezenta multiple variante în funcţie de procesele patologice şi intricările lor.Topografia modificărilor matităţii pulmonare depinde de evoluţia fiecărei boli şi de caracteristicile ei. procesul cuprinde de obicei un lob -în TBC pulmonar este prins frecvent vârful plămânului(TBC apical) -în chistul hidatic. abcesul pulmonar. matitatea este suspendată şi întensitatea depinde de profunzimea locului faţă de perete -în edemul pulmonar acut. tumorile dau matităţi delimitate. focarele de condensare sunt dispuse pe ambii plămâni. la baze.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful