CAPITOLUL I

CONDIŢIILE LEGALE PENTRU A PUTEA MOŞTENI
SECŢIUNEA I CONDIŢIILE POZITIVE PENTRU A VENI LA MOŞTENIRE A. Precizări prealabile Oricare ar fi temeiul în baza căruia se transmite moştenirea (legea sau testamentul), conform art. 957 şi 962 C. civ., pentru ca o persoană să poată veni la moştenire, ea trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: a) să aibă capacitate succesorală; b) să fie chemată la moştenire, adică să aibă vocaţie succesorală. c) art. 958-959 C. civ. prevăd necesitatea îndeplinirii şi a unei condiţii speciale negative, şi anume persoana să nu fie nedemnă de a moşteni. B. Capacitatea succesorală 1. Consideraţii generale referitoare la capacitatea succesorală Potrivit art. 957 alin. 1 C. civ., „orice persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii”. Aşa fiind, o persoană are capacitate succesorală şi, deci, poate culege o succesiune, dacă este în viaţă la data deschiderii acesteia. Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor pe care le presupune calitatea de succesor. Dovada existenţei la momentul deschiderii succesiunii revine persoanei care pretinde drepturi asupra moştenirii. 2. Persoanele care au capacitate succesorală a. Persoanele născute anterior decesului celui despre a cărui moştenire este vorba şi care se află în viaţă la data deschiderii succesiunii. Dacă succesorul decedează la scurt timp după deschiderea succesiunii, drepturile sale succesorale vor trece prin retransmitere la proprii săi moştenitori. b. Persoanele nenăscute, dar concepute la data deschiderii succesiunii, cu condiţia de a se naşte vii. Potrivit art. 36 C. civ. „drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu”. Este considerat că s-a născut viu copilul care a respirat după naştere, chiar şi o singură dată. Acest fapt se poate dovedi prin prezenţa aerului în plămâni, relevat prin proba docimaziei. Dovada momentului concepţiei incumbă celui care pretinde moştenirea, în calitate de reprezentant legal al copilului născut viu. În ceea ce priveşte momentul concepţiei, legiuitorul a instituit prezumţia timpului legal al concepţiunii (art. 412C. civ). Potrivit acestui articol „Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii”. Prin urmare, data concepţiei nu este o anumită zi, ci oricare din zilele situate în intervalul de 121 zile, cuprins între a trei suta şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului.

Prin urmare, apreciem că, dacă în cazul concret se va face dovada că un copil este născut viu înainte de a fi trecut trei sute de zile din momentul morţii lui de cujus, el are capacitate succesorală, chiar dacă la momentul deschiderii succesiunii nu se născuse încă. c. Persoanele declarate judecătoreşte dispărute Câtă vreme moartea dispărutului nu a fost constată fizic şi nici nu a intervenit o hotărâre judecătorească de declarare a morţii, care să fi rămas definitivă, dispărutul este considerat de lege a fi în viaţă (art. 53 C. civ.), oricât timp ar fi trecut de la data dispariţiei sale. Această prezumţie de existenţă a persoanei dispărute este însă relativă, putând fi înlăturată prin proba contrarie. Aşa fiind, se consideră că dispărutul are capacitate succesorală. Dacă persoana declarată dispărută va fi, ulterior, declarată judecătoreşte moartă, capacitatea sa succesorală depinde de data morţii stabilită în hotărârea declarativă de moarte. Astfel, dacă această dată este anterioară datei deschiderii succesiunii, se consideră că persoana dispărută nu a avut capacitate succesorală, iar dacă data morţii stabilită în hotărâre este posterioară datei deschiderii succesiunii, persoana dispărută a păstrat capa-citatea succesorală. d. Persoanele juridice pot dobândi numai prin testament toată sau o parte din moştenirea lăsată de de cujus, în condiţiile art. 208 C. civ., de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, de la data deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal. 3. Persoanele care nu au capacitate succesorală a. Copilul născut mort (art. 36 C. civ.). b. Persoanele predecedate, deoarece, la data când urma să ia naştere dreptul lor la moştenire, nu mai erau în viaţă şi deci nu mai aveau calitatea de subiect de drept. Cu toate că predecedatul este exclus de la moştenire, descendenţii săi pot să culeagă partea din moştenire care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost în viaţă la momentul deschiderii succesiunii, prin intermediul reprezentării succesorale, dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege. c. Comorienţii. Aceştia sunt persoane cu vocaţie succesorală reciprocă şi care au decedat în aceeaşi împrejurare (de regulă, o întâmplare extraordinară: catastrofă aeriană, naufragiu, cutremur, bombardamente etc.), fără a se putea stabili cu certitudine dacă una a supravieţuit celeilalte. Datorită imposibilităţii practice de a se dovedi momentul morţii fiecăruia dintre comorienţi, se prezumă că toate aceste persoane au murit în acelaşi timp, aşa încât comorienţii nu se vor putea moşteni între ei, deoarece, nesupravieţuind unul celuilalt, niciunul nu a dobândit capacitate succesorală - art. 957 alin. 2 C. civ. Moştenirea lăsată de fiecare comorient va fi culeasă de proprii săi succesori. d. Codecedaţii sunt acele persoane fizice (cu vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală, legală sau testamentară) care au decedat în acelaşi timp, dar nu şi în aceeaşi împrejurare (de exemplu, două persoane care au decedat în acelaşi timp din cauza bolilor de care sufereau). Conform art. 957 alin. 2 C. civ., şi în aceste cazuri, operează prezumţia morţii concomitente, ceea ce face ca aceste persoane să nu se poată moşteni între ele. e. Potrivit reglementării constituţionale anterioare, cetăţenii străini şi apatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România nici prin intermediul moştenirii (indiferent că era legală sau testamentară). În formularea actuală, Constituţia revizuită (art. 44 alin. 2) a înlăturat interdicţia sus-menţionată cu privire la moştenirea legală, menţinând-o însă cu privire la

să aparţină oricărei persoane capabile a moşteni.moştenirea testamentară. deşi rezultatul socialmente periculos al activităţii infracţionale nu s-a produs. a unui moştenitor care s-a făcut vinovat faţă de de cujus sau faţă de memoria acestuia sau faţă de un alt succesibil ori care. o persoană juridică sau statul pentru a veni la moştenirea unei persoane fizice decedate. civ.. Prin urmare. 958-959 C. nedemnitatea este de două feluri: nedemnitate de drept şi nedemnitate judiciară. Prin urmare. Alături de fapta consumată de omor. o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament”. Potrivit art. cetăţenii străini şi apatrizii vor putea să moştenească terenuri situate pe teritoriul României în calitate de moştenitori legali. Nedemnitatea de drept – art. B. . 958-959 C. Pentru a opera acest caz de nedemnitate se cer a fi întrunite cumulativ trei condiţii: . în lipsa discernământului. cu efect retroactiv din dreptul de a moşteni. Chemarea (vocaţia) succesorală Chemarea (vocaţia) succesorală este a doua condiţie pozitivă pe care trebuie să o îndeplinească o persoană fizică. Pentru a fi nedemn. civ. neputând fi extinsă. Noţiunea. şi anume: a. civ. Din calificarea nedemnităţii ca sancţiune civilă.fapta să fi fost săvârşită cu intenţie (directă sau indirectă). moştenirea se deferă fie în temeiul legii. Ca natură juridică. gradul de cultură.). întemeiată pe motive de moralitate publică. rasa ori religia moştenitorului. fără a deosebi după naţionalitatea. prin analogie. SECŢIUNEA A II-A NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ – CONDIŢIE NEGATIVĂ PENTRU A VENI LA MOŞTENIRE A. în principiu. natură juridică şi clasificarea nedemnităţii succesorale Nedemnitatea succesorală constă în decăderea. persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea. precum şi statului. întrucât. 962 C. moştenitorul în cauză trebuie să fi acţionat cu discernământ. Potrivit art. nu se poate vorbi de vinovăţie. fie în temeiul testamentului. cu rea-credinţă. sexul. Cazuri de nedemnitate de drept Art. nedemnitatea succesorală este o sancţiune civilă aplicabilă nedemnului culpabil. ea poate. inclusiv din dreptul de a culege rezerva succesorală. rezultă că nedemnitatea îşi găseşte aplicarea numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege (art. enumeră două cazuri de nedemnitate succesorală de drept. 958 C. “Pentru a putea moşteni. considerăm că atrage nedemnitatea şi tentativa de omor. a ascuns. C. În ceea ce priveşte vocaţia conferită prin testament.. a alterat. şi la alte cazuri. civ. să modifice sau să revoce testamentul. soţului supravieţuitor al acestuia. a distrus sau a falsificat testamentul defunctului sau l-a împiedicat cu intenţie pe acesta să întocmească. 958 C. civ. 1. Legea conferă vocaţie succesorală rudelor fireşti sau din adopţie ale lui de cujus (cu anumite limite).

comoştenitorii chemaţi la succesiune împreună cu nedemnul. civ. civ. înainte de deschiderea moştenirii. . Pentru ca nedemnitatea să opereze pe acest temei. ele sunt chemate doar să constate dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a opera nedemnitatea de drept.În schimb. 2.moştenitorul să fi fost condamnat. Cu alte cuvinte. nedemnitatea succesorală operează de drept. Nedemnitatea de drept poate fi invocată şi de instanţa de judecată din oficiu (considerăm în cadrul unui alt proces). cu excepţia cazului în care faptele au fost constatate printr-o hotărâre civilă definitivă – art. a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care. 959 C.fapta să fi fost săvârşită asupra lui de cujus. Dacă instanţele judecătoreşti sunt sesizate cu privire la neînţelegeri între moştenitori în această materie. persoana condamnată penal pentru săvârşirea.apreciem că hotărârea civilă prin care au fost constatate faptele trebuie să intervină după deschiderea succesiunii şi înainte de a interveni decesul.fapta să fi fost săvârşită asupra unui succesibil care ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a faptuitorului. C.moştenitorii subsecvenţi.fapta să fi fost săvârşită înainte de deschiderea moştenirii.creditorii celor de mai sus. . instigator sau complice). ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului. precum: . Nu interesează calitatea în care a acţionat moştenitorul condamnat (autor. .fapta să fi fost săvârşită cu intenţie. dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei. pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea. Nedemnitatea poate fi constatată oricând după deschiderea succesiunii şi poate fi invocată de orice persoană interesată. . precum şi de către notarul public. 958 alin. Nedemnitatea de drept nu intervine atunci când autorul faptei a decedat. fără să fie necesară o hotărâre judecătorească prin care instanţa să pronunţe nedemnitatea. Regimul juridic al nedemnităţii de drept Atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru aceste cazuri. Cazuri de nedemnitatea judiciară Potrivit art. 1. ci doar constată nedemnitatea succesorală de drept. în virtutea legii. . 2 C. prin intermediul acţiunii oblice. există trei cazuri în care poate fi declarată nedemnitatea judiciară: . Nedemnitatea judiciară – art. .moştenitorul să fi fost condamnat penal. . se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: . b. amnistia sau prescripţia răspunderii penale. nu va fi sancţionat cu nedemnitatea succesibilul care a săvârşit fapta de ucidere din culpă sau infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte. 959 C. civ. a intervenit amnistia ori s-a prescris răspunderea penală.donatarii sau legatarii.. instanţa de judecată nu pronunţă. coautor. beneficiari ai unor liberalităţi excesive. .

considerăm că acţiunea în declararea nedemnităţii judiciare poate fi promovată şi de către donatar.moştenitorul să fi fost condamnat penal pentru fapta săvârşită. Regimul juridic al nedemnităţii judiciare Nedemnitatea judiciară trebuie să fie declarată de către instanţa de judecată la cererea oricărui succesibil – art. sub sancţiunea decăderii din termen. împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă. termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate. 2. persoana care. un moştenitor subsecvent sau de către un legatar. nu mai există alţi succesibili. Atunci când condamnarea pentru faptele menţionate la art. prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale. termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării. b şi c. civ. l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească. În cazul în care hotărârea de condamnare pentru fapta prevăzută la lit. persoana care. . 959 alin. Comuna. dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii. cererea de declarare a nedemnităţii judiciare poate fi adresată de către un comoştenitor. civ. a ascuns. 959 alin. 1 lit a C. introducerea acţiunii în declararea nedemnităţii judiciare constituie act de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant. ori. . termenul de 1 an curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Acţiunea în declararea nedemnităţii judiciare trebuie să fie promovată în termen de un an de la data deschiderii succesiunii. . să modifice sau să revoce testamentul – art. Pentru a fi declarată nedemnitatea în această situaţie trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: .moştenitorul să fi săvârşit o faptă gravă de violenţă. cu excepţia autorului uneia dintre faptele prevăzute la alin. În cazurile prevăzute la art. Deşi Codul civil se referă doar la succesibili. prin dol sau violenţă. civ. precum şi de către creditorii chirografari ai celor de mai sus. 2 teza finală C. De această dataă fapta nu mai constituie infracţiune şi trebuie săvâeşită cu rea-credinţă după întocmirea testamentului şi înainte de deschiderea procedurii succesorale noariale. 1 lit. ori o faptă care să fi avut ca urmare moartea victimei. Gravitatea faptelor va fi apreciată de către instanţa de judecată de la caz la caz. dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii. c. 1. a este împiedicată prin decesul autorului faptei. 959 alin. a intervine după data deschiderii succesiunii. În acest caz. 1 lit. c C. 959 alin. persoana condamnată penal pentru săvârşirea. fizică sau morală. 1 lit. oraşul sau. după caz. nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. 959 alin.a. 959 alin.fapta să fi fost săvârşită asupra lui de cujus. 1 lit. cu intenţie.fapta să fi fost săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie. cu rea-credinţă. 959 alin. după caz. a distrus sau a falsificat testamentul defunctului – art. b. civ. civ. 2 C. municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii poate introduce acţiunea în declararea nedemnităţii judiciare. a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei – art. fizică sau morală. Conform art. . Prin urmare. în cazul în care. b C. beneficiar al unei liberalităţi excesive. a alterat.

sau celor pe care prezenţa sa iar fi înlăturat de la succesiune. pentru a se stabili valabilitatea actelor juridice încheiate cu terţa persoană. Posesia exercitată de către nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie se rea-credinţă. în măsura în care profită adevăraţilor moştenitori. Astfel. E. Efectele nedemnităţii succesorale trebuie analizate din două puncte de vedere. şi anume: a Efectele nedemnităţii succesorale în raporturile dintre nedemn şi ceilalţi moştenitori Deoarece titlul de moştenitor legal al nedemnului este desfiinţat retroactiv. sporindu-le partea acestora prin intermediul dreptului de acrescământ. b. el nu va culege nimic din succesiunea lui de cujus. vânzări. ca şi cum n-ar fi avut niciodată chemare la moştenirea lui de cujus faţă de care s-a făcut vinovat. Nedemnul este ţinut şi la plata dobânzilor pentru sumele încasate în contul moştenirii din chiar ziua încasări lor şi nu de la data somaţiei de a le restitui. se va face distincţie în raport de natura acestor acte. cu privire la bunurile dobândite (de exemplu. ci numai de la aceea lăsată de cel faţă de care s-a dovedit a fi nedemn. Această cotă va reveni celor care ar fi venit în concurs cu el la moştenire. dacă ar fi venit să culeagă moştenirea. în sensul că nedemnul nu este înlăturat de la orice moştenire. nedemnul fiind considerat total străin de moştenire. va pierde şi dreptul la rezerva succesorală. el nu va putea pretinde cota succesorală care i-ar fi revenit în calitate de moştenitor legal. titlul său de moştenitor desfiinţându-se retroactiv din momentul deschiderii succesiunii. totală sau parţială. se vor menţine doar cele cu titlu oneros încheiate cu terţi de bună-credinţă. dacă este moştenitor rezervatar. în cazul în care nedemnul a plătit unele datorii ale succesiunii sau a suportat anumite sarcini în legătură cu aceasta din propriul său patrimoniu. actele de conservare sau de administrare a bunurilor succesorale vor rămâne valabile. Efectele nedemnităţii succesorale Principalul efect al nedemnităţii succesorale. ipoteci etc). Înlăturarea efectelor nedemnităţii succesorale Efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau printrun act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea. În ceea ce priveşte actele de dispoziţie. făcute de cel despre a cărui succesiune este vorba. fiind incidente regulile din materia cărţii funciare. Efectele nedemnităţii succesorale sunt relative. În ipoteza în care nedemnul este moştenitor rezervatar. nu constituie . Dacă anterior constatării nedemnităţii. el este îndreptăţit să le pretindă şi să le primească de la adevăraţii moştenitori. a patrimoniului succesoral. întrucât. Aşa fiind. moştenitorul nedemn să fi încheiat anumite acte juridice cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. fie ea de drept sau judiciară. el va fi obligat să restituie celorlalţi moştenitori tot ceea ce a primit din moştenire. În asemenea situaţii. acest fapt ar fi avut drept consecinţă reducţiunea liberalităţilor excesive. este înlăturarea nedemnului de la moştenirea atât legală. cât şi testamentară. donaţii. iar. Pe de altă parte. Fără o declaraţie expresă. Efectele nedemnităţii succesorale în raporturile dintre nedemn şi terţele persoane Este posibil ca. nedemnul a intrat în posesia. înlăturarea sa de la moştenire va profita legatarilor şi donatarilor. în intervalul de timp cuprins între momentul deschiderii succesiunii şi cel al constatării nedemnităţii sale.D.

Efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului. amnistie intervenită după condamnare. graţiere sau prin prescripţia executării pedepsei penale. .înlăturare a efectelor nedemnităţii legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage nedemnitatea.

chemate la moştenire într-o ordine stabilită de lege. străbunicii celui decedat etc. constituie fundament al devoluţiunii succesorale legale şi rudenia civilă.clasa ascendenţilor ordinari (bunicii. b. Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă. iar în al doilea. deosebit de condiţia capacităţii succesorale şi cea de a nu fi nedemnă. rudenia este în linie dreaptă. atunci şi aceasta din urmă are vocaţie succesorală faţă de prima. precum şi descendenţii acestora din urmă până la gradul al IVlea inclusiv). Precizări prealabile Pentru ca o persoană să poată moşteni o altă persoană fizică se cere. şi anume: a. respectiv să aibă vocaţie succesorală. în linie colaterală. . vocaţia succesorală legală este reciprocă.).. instituind două criterii de bază în acest sens. rezultată din căsătorie (soţul supravieţuitor) sau din adopţie. Pentru a evita aceste inconveniente.clasa descendenţilor lui de cujus (copiii.). fraţii şi surorile acestuia. transmisiunea succesorală este edificată pe principiul tradiţional al legăturii de sânge existente între membrii aceleiaşi familii. Rudenia – baza devoluţiunii succesorale legale În dreptul civil român. fie în temeiul legii. împreună şi deodată. Operaţiunea de determinare a cercului persoanelor chemate să culeagă patrimoniul unei persoane fizice decedate reprezintă devoluţiunea moştenirii. Astfel. potrivit legii. B. totuşi. . dacă o persoană este chemată. să moştenească o altă persoană.CAPITOLUL II DEVOLUŢIUNEA SUCCESORALĂ LEGALĂ SECŢIUNEA I NOŢIUNI GENERALE REFERITOARE LA MOŞTENIREA LEGALĂ A. Deşi legea stabileşte sfera rudelor chemate la moştenire. Clasa I . strănepoţii etc. cu prioritate faţă de alte rude dintr-o altă clasă. Clasa de moştenitori Clasa sau ordinul de moştenitori reprezintă grupul de rude apropiate ale lui de cujus. şi anume. întrucât s-ar ajunge la o excesivă fracţionare a acestuia. c. ori în baza unei instituţiuni contractuale. acestea nu pot culege toate. nepoţii. şi o a treia condiţie. să fie chemată la moştenire. În principiu. „rudenia firească este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun”. legiuitorul a adoptat o anumită ordine de chemare la moştenire a rudelor celui decedat. mixtă. Codul Civil reglementează patru clase de moştenitori. Potrivit art. fie al testamentului.clasa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi (părinţii lui de cujus. 405 C. bunurile care alcătuiesc patrimoniul succesoral. Alături de rudenia de sânge (firească). În primul caz. devoluţiunea moştenirii poate fi legală şi testamentară. După izvorul acesteia. 1. Clasa a III-a . şi anume: clasa sau ordinul de moştenitori şi gradul de rudenie existent între succesibil şi de cujus. Clasa a II-a. civ.

iar a celor colaterale până la gradul al patrulea inclusiv. respectiv al III-lea). unchii şi mătuşile. precum şi fraţii şi surorile bunicilor lui de cujus). în clasa a III-a. Principiile generale aplicabile devoluţiunii succesorale legale.a. Principiul priorităţii clasei de moştenitori Potrivit acestui principiu. şi anume: . rude în linie colaterală de gradul al treilea cu de cujus. mai întâi. care sunt rude de gradul al treilea. soţul supravieţuitor al lui de cujus. bunicul lui de cujus. indiferent de gradul lor de rudenie. cu excluderea moştenitorilor din celelalte trei clase. urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă (astfel.Cea de a doua excepţie de la acest principiu o întâlnim în cazul reprezentării succesorale. descendenţi de gradul I. verii primari în gradul al patrulea). părinţii lui de cujus.m. Principiul proximităţii gradului de rudenie cunoaşte două excepţii. Dacă la moartea lui de cujus nu sunt moştenitori din clasa I sau. care. până la gradul al IV-lea (unchii şi mătuşile. care sunt rude colaterale de gradul al patrulea cu cel decedat. Codul civil reglementează chemarea la moştenire a rudelor în linie dreaptă la infinit. rudele de grad mai apropiat cu cel despre a cărui moştenire este vorba le înlătură de la succesiune pe cele de grad mai îndepărtat. rude de gradul al doilea. Astfel. legiuitorul a instituit expres o excepţie. De la acest principiu. unchiul şi nepotul în gradul al treilea. indiferent cărei clase ar aparţine acesta. Excepţii 1. copiii şi părinţii sunt rude de gradul întâi.În cadrul clasei a doua de moştenitori. deşi există. după numărul naşterilor intervenite. cu excluderea de la succesiune a celorlalţi moştenitori din ultimele două clase ş. . înlătură pe verii primari ai acestuia. deşi sunt rude de gradul întâi. nepoţii şi bunicul sunt rude de gradul al doilea etc. sunt renunţători sau nedemni.d. copiii lui de cujus. nu înlătură de la moştenire pe fraţii şi surorile acestuia. verii primari. gradul de rudenie se stabileşte astfel: a) în linie dreaptă. îi înlătură pe străbunici. măsurată pe linia legăturii de rudenie. 405 C. civ. atunci moştenirea va fi culeasă de succesorii din clasa a II-a (părinţii lui de cujus împreună cu fraţii şi surorile acestuia sau descendenţii lor). Clasa a IV-a – clasa colateralilor ordinari. clasa mixtă a ascendenţilor privilegiaţi. rudă de gradul al doilea. . care nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali. şi nici pe descendenţii din fraţi şi surori până la gradul al patrulea. fără să înlăture şi fără să fie înlăturat de la succesiune de nici un moştenitor. De exemplu.). vin împreună la moştenirea lăsată de de cujus. înlătură de la succesiune pe nepoţii şi strănepoţii celui decedat. clasele de moştenitori sunt chemate să culeagă succesiunea numai câte una. Gradul de rudenie Gradul de rudenie este distanţa dintre două rude. 2.d. deşi tot descendenţi ai acestuia. Potrivit art. 2. fraţii sunt rude de gradul al doilea. după numărul naşterilor. ci. la moştenire vor fi chemaţi. sunt de grade de rudenie mai îndepărtate (de gradul al II-lea. şi anume. dar care vine la moştenire în concurs cu fiecare dintre acestea. b) în linie colaterală.. dimpotrivă. Tot astfel. după numărul naşterilor (astfel. descendenţii lui de cujus (moştenitorii din clasa I). C. Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă Dacă de cujus a lăsat mai mulţi moştenitori din aceeaşi clasă. iar în clasa a IV-a. în ordinea de preferinţă stabilită de Codul civil.

În această ipoteză. fără a se ţine cont de sex. Acest principiu nu se aplică nici în cazul chemării la moştenire pe calea reprezentării succesorale. ci pe linii. dobândită prin căsătorie. dacă există sau nu copii. fraţii şi surorile lui de cujus. în cazul în care cel decedat a lăsat patru copiii. din contra. calitatea de soţ. dacă soţii convieţuiau. civ. împărţirea moştenirii nu se va mai face în părţi egale (pe capete). când împărţirea moştenirii se face pe tulpini. vor culege o parte mai mare din moştenire decât fraţii şi surorile numai după mamă sau numai după tată. SECŢIUNEA A II-A MOŞTENITORII LEGALI A. La fel dacă desfiinţarea căsătoriei a fost constatată ori s-a pronunţat prin hotărâre judecătorească după decesul unuia dintre foştii soţi. astfel că înlătură de la succesiune pe soţul rămas în viaţă. desfiinţând şi calitatea de soţ pe care cel rămas în viaţă o avusese la data deschiderii succesiunii. iar nu pe capete. iar cel rămas în viaţă îşi păstrează calitatea de soţ. ci încetând prin decesul unuia dintre soţi. De la acest principiu există o excepţie. dar înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă. Calitatea de soţ se poate pierde şi datorită desfiinţării căsătoriei prin hotărâre judecătorească de constatare a nulităţii ori de anulare a căsătoriei. efectele ei nu se mai produc. cît şi după tată. . Spre deosebire de rudenie. sau. Astfel. întâlnită în cazul în care la succesiune sunt chemaţi fraţi şi surori din căsătorii diferite. fiecare va moşteni o parte egală cu a celorlalţi (de exemplu. de faptul dacă are sau nu mijloace de existenţă. se poate pierde ca efect al desfacerii căsătoriei prin divorţ ori al desfiinţării căsătoriei ca urmare a constatării nulităţii sau anulării ei. soţul rămas în viaţă nu va moşteni. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor al lui de cujus Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor sunt reglementate prin art. atât după mamă. Condiţiile cerute soţului supravieţuitor pentru a succede Soţul rămas în viaţă este chemat la moştenirea soţului predecedat. având chemare la moştenire. indiferent din vina căruia dintre ei. Dacă unul dintre soţi încetează din viaţă după ce s-a pronunţat divorţul. căsătoria nedesfăcându-se prin divorţ. când există mai mulţi moştenitori din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad de rudenie. Pentru a putea culege moştenirea la care este chemat. Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă. vocaţie succesorală şi să nu fie nedemn). aceştia vor împărţi moştenirea în părţi egale. aceste efecte nu se vor putea produce în cazul în care soţul supravieţuitor a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei. respectiv să aibă calitatea de soţ la data deschiderii succesiunii. soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească atât condiţiile generale (capacitate succesorală. 970-974 C. Dacă hotărârea de desfiinţare a căsătoriei a intervenit anterior datei deschiderii succesiunii. În mod excepţional. erau despărţiţi în fapt la momentul deschiderii succesiunii. a. cât şi o condiţie specială.3. Dispoziţiile Legii 319/1944 privind drepturile succeasorale ale şoţului supravieţuitor au fost abrogate prin intrarea în vigoare a noului Cod civil. căsătoria se desfiinţează cu efect retroactiv. Principiul împărţirii succesiunii între rudele de acelaşi grad în părţi egale (pe capete) Potrivit acestui principiu. fiecare culegând câte un sfert din masa succesorală).

În concurs cu clasa descendenţilor (clasa I) soţul supravieţuitor are dreptul la 1/4 din moştenire. . În concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi. .). Acest drept al său este conceput sub forma unor cote variabile. Dacă soţul declarat mort reapare. civ. de la această dată – considerată data deschiderii succesiunii – se vor naşte drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor. . între soţul rămas în viaţă şi ceilalţi succesibili ai de cujus. în caz de deces al unui soţ. hotărârea respectivă va fi anulată.partea din bunurile comune care s-ar fi cuvenit soţului care a încetat din viaţă. indiferent de numărul ascendenţilor sau al colateralilor privilegiaţi. Prin urmare. împărţirea se face pe cale judecătorească. cota-parte din masa succesorală cuvenită soţului supravieţuitor diferă astfel: . 972-974 C.bunurile proprii ale lui de cujus (soţul predecedat) . soţul supravieţuitor are dreptul la 1/3 din moştenire. în lipsa rudelor din aceste clase (art. civ. 972 C. soţul supravieţuitor se bucură de următoarele drepturi succesorale: .În ipoteza în care căsătoria încetează prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi. prezenţa sa la moştenire nu înlătură nici una dintre rudele aflate în clasele de moştenitori instituite de lege şi nici nu este înlăturat de vreuna dintre acestea. trebuie să distingem astfel: În concurs cu părinţii lui de cujus (ascendenţii privilegiaţi) şi cu fraţii şi surorile acestuia ori descendenţii acestora (colaterali privilegiaţi). soţul supravieţuitor vine în concurs la moştenire cu oricare clasă de moştenitori. civ.). soţul rămas în viaţă are dreptul. în funcţie de clasele de moştenitori cu care vine efectiv în concurs. b. soţul supravieţuitor are dreptul la 1/2 din moştenire.un drept la moştenire. la moştenire. . soţul supravieţuitor are dreptul la 3/4 din moştenire. Deşi în actuala reglementare nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali. în concurs cu oricare dintre cele patru clase de moştenitori legali sau singur. De regulă. 974 C. civ.un drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit (art. pe cale amiabilă. la 3/4 din moştenire. civ. de asemenea. Potrivit art. precum şi asupra darurilor de nuntă (art.În concurs cu clasa colateralilor ordinari. indiferent de numărul descendenţilor. . 972 C. cel declarat mort va fi considerat că a decedat la data stabilită prin hotărârea rămasă definitivă. cu titlu de moştenire. Potrivit art. . Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali Masa succesorală a soţului decedat este alcătuită din: .)..În concurs cu clasa ascendenţilor ordinari.drepturi succesorale asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice.În concurs cu clasa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi. iar „soţul supravieţuitor” este ţinut a restitui tot ceea ce a primit din patrimoniul celui declarat mort. 973 C. În cazul în care nu se înţeleg. împărţirea bunurilor comune se face.

Dreptul succesoral al soţului supravieţuitor asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic Potrivit art. cît şi de afectaţia dată de soţi acestor bunuri. Cât priveşte afectaţiunea dată de soţi acestor bunuri. mai întâi se stabileşte partea succesorală cuvenită acestuia. Astfel. c..soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar. civ. Caractere juridice ale drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor sunt: . dacă a dispus în acest fel. în concurs cu diferite clase de moştenitori legali. se ţine seama numai de rudele împreună cu care acesta vine efectiv în concurs la succesiune. a III-a (ascendenţii ordinari) sau a IV-a (colateralii ordinari). în calitate de soţ supravieţuitor. nefiind moştenitori rezervatari.soţul decedat să nu fi dispus în totalitate de partea sa din aceste bunuri prin donaţii sau prin legate. 974 C.soţul supravieţuitor este obligat. Pentru determinarea concretă a bunurilor care fac parte din categoria mobilelor şi bunurilor aparţinând gospodăriei casnice. 972 alin. Pentru stabilirea cotei-părţi succesorale cuvenite soţului rămas în viaţă. el putând primi aceste bunuri. actele liberale ale lui de cujus sunt valabile. să raporteze la masa succesorală donaţiile primite. în aşa fel încât soţului supravieţuitor să nu i se modifice. nivelul lor profesional şi cultural. . Întotdeauna când la moştenire vine şi soţul supravieţuitor. vor trebui avute în vedere condiţiile obişnuite de viaţă ale soţilor. sau o cotă-parte din acestea. . Atunci când există două sau mai multe persoane (bigamie. adică numai în cazul în care vine la moştenire în concurs cu moştenitorii din clasele a II-a (ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi). iar ceea ce rămâne se împarte între ceilalţi moştenitori. dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu moştenitori din aceste din urmă clase. . În situaţia în care soţul rămas în viaţă vine la succesiune alături de descendenţii lui de cujus. civ. frigiderul. radioul. deci nu sunt renunţători. 3 C. În ceea ce priveşte natura intrinsecă a bunurilor. fără o temeinică justificare. prin definiţie şi funcţionalitate. se împarte în mod egal între soţul din căsătoria valabilă şi soţul inocent din căsătoria nulă. în situaţia în care vine în concurs la moştenire cu descendenţii lui de cujus. mobilierul şi obiectele de uz casnic i se cuvin soţului supravieţuitor peste partea sa succesorală din celelalte bunuri. cu îndeplinirea cumulativă a două condiţii speciale. deservesc gospodăria. intră în această categorie: televizorul. trebuie luate în considerare atât criteriile legate de natura intrinsecă a bunurilor. congelatorul. condiţiile de viaţă. aspiratorul.soţul supravieţuitor să nu vină la moştenire în concurs cu descendenţii soţului decedat. în cadrul părţii sale succesorale la care îi dă dreptul legea. şi anume: . căci. bunurile mobile aparţinând gospodăriei casnice şi darurile de nuntă intră în masa succesorală. aceste bunuri îi revin în totalitate şi în mod exclusiv.soţul supravieţuitor vine la moştenire în nume propriu. acesta din urmă fiind tot de bună-credinţă – art.. nedemni sau exheredaţi.soţul supravieţuitor este moştenitor sezinar.În situaţia în care soţul supravieţuitor vine singur la moştenire va culege întreaga masă succesorală. . moştenirea lăsată de de cujus sau cota-parte din moştenire prevăzută de lege în favoarea soţului supravieţuitor. cuptorul cu microunde şi alte asemenea . sunt avute în vedere doar acele bunuri uzuale care. poligamie) care pretind drepturi succesorale.

instrumente muzicale de valoare. 2. nu intră în această categorie bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti (animale.). .. clasa descendenţilor este alcătuită din: a) copiii din căsătorie şi urmaşii lor.. biroul. ci ca devălmaş ori ca proprietar al propriilor bunuri. până la ieşirea din indiviziune (împărţeala moştenirii). tablouri de valoare. respectiv acesta să o fi deţinut în calitate de proprietar exclusiv sau în proprietate comună cu soţul supravieţuitor sau cu alte persoane. nu pot fi considerate că au avut o altă afectaţiune decât de a fi folosite în familie. care face parte din masa succesorală. dar nu în calitate de moştenitor. 3 C.. În ipoteza în care soţul supravieţuitor se recăsătoreşte mai înainte de împlinirea termenului de un an. ei vor avea dreptul să procure soţului supravieţuitor o locuinţă în altă parte. mobila. când există descendenţi. recunoaşte soţului supravieţuitor şi un drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit. nu intră în această categorie bunurile care servesc unei profesiuni ori unei îndeletniciri personale a unuia dintre soţi. tot astfel. Dacă există şi soţ supravieţuitor. Potrivit principiului priorităţii clasei de moştenitori. 973 alin. casa în care a locuit să facă parte din moştenirea soţului predecedat. Astfel. Durata dreptului de abitaţie al soţului supravieţuitor asupra casei de locuit este limitată. care. precum şi alte obiecte integrate uzului gospodăresc. d. autoturisme. unelte agricole etc. 975 C. în principiu. Restul bunurilor aparţinând gospodăriei casnice rămân soţului supravieţuitor. în situaţia în care locuinţa nu îi este necesară în întregime. piese de mobilă etc. soţul supravieţuitor are un drept legal de abitaţie asupra locuinţei care a aparţinut soţului predecedat. 973 C. cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1. civ. precum şi biblioteca. Dreptul succesoral special al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice vizează partea care s-ar fi cuvenit soţului decedat în urma împărţirii bunurilor comune şi bunurile proprii ale lui de cujus din această categorie. b) copiii din afara căsătoriei. Nu intră în această categorie bunurile mobile care reprezintă investiţii sub forma unor obiecte de lux. Clasa descendenţilor (clasa I) Potrivit art. soluţia fiind aceeaşi şi în cazul în care soţii au avut aceeaşi profesiune. În baza art. bijuterii. În fine. civ. prin natura şi destinaţia lor. Dreptul temporar de abitaţie al soţului supravieţuitor asupra casei de locuit Art. covoarele. c) copiii adoptaţi de către de cujus şi urmaşii lor. a căror filiaţie a fost stabilită potrivit legii. aceştia vor înlătura de la moştenire pe toate celelalte rude ale lui de cujus. civ. De asemenea. B. soţul supravieţuitor să nu aibă locuinţă proprie. dar nu mai puţin de un an de la data deschiderii succesiunii. cu obligaţia corelativă a acestuia din urmă de a se muta în locuinţa pusă la dispoziţie. dreptul de abitaţie durează până la încheierea noii căsătorii. dacă au fost făcute în scopul investirii unor economii comune). care depăşesc nivelul profesional sau cultural al soţilor (imobile. comoştenitorii soţului supravieţuitor pot cere restrângerea dreptului de abitaţie. dacă aceasta este corespunzătoare.bunuri.

fie prin reprezentare. de posesia titlului de moştenitor şi nu au nevoie.).dacă descendenţii vin singuri la succesiune. b. în mod egal (art. În ceea ce priveşte întinderea drepturilor succesorale ale descendenţilor. respectiv să readucă la masa succesorală bunurile pe care le-au primit de la de cujus cu titlu de donaţie. alcătuită din părinţii lui de cujus. de îndeplinirea vreunei formalităţi (art.126 C. deşi sunt de grade diferite. în sensul că ea este alcătuită din două categorii diferite de rude şi care. .descendenţii sunt moştenitori sezinari. nu şi a rudelor acestuia. 273/2004).087 C.descendenţii pot culege moştenirea fie în nume propriu. spre a intra în posesia moştenirii. . Clasa a II-a este o clasă mixtă. Ascendenţii privilegiaţi În această categorie intră: a. şi anume: . fără să-i înlăture şi fără să fie înlăturat prin prezenţa acestora.acesta va veni şi va culege moştenirea alături de descendenţi. civ. alături de părinţii fireşti ai adoptatului. .dacă descendenţii vin în concurs cu soţul supravieţuitor. tatăl şi mama din căsătoria cărora s-a născut de cujus. c. dacă vin prin reprezentare vor împărţi moştenirea potrivit regulilor arătate la reprezentarea succesorală. civ. moştenirea se cuvine celei de a doua clase de moştenitori. civ. în vreme ce colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile lui de cujus) sunt rude de gradul al II-lea aceşti moştenitori pot veni împreună la succesiune. făcută fără scutire de raport (art. vor culege întreaga masă succesorală şi o vor împărţi în părţi egale. vor culege 3/4 din moştenire. În cazul în care la moştenire vine un singur părinte. civ. tatăl din afara căsătoriei. cu condiţia de a-şi fi stabilit filiaţia potrivit legii. în nume propriu. trebuie avute în vedere două ipoteze. vor veni numai la succesiunea adoptatului. I.U.). C. ascendenţii privilegiaţi vor culege întreaga moştenire.G. de o parte din moştenire. până la gradul al IV-lea inclusiv. parte pe care o vor împărţi în mod egal. adoptatorii din adopţia cu efecte restrânse. în funcţie de numărul lor. în puterea legii. 1. Astfel. precum şi descendenţii fraţilor şi surorilor lui de cujus.125-1. ceea ce înseamnă că ei beneficiază. fraţii şi surorile acestuia. nr. de drept. care a avut loc până la apariţia O. e. indiferent de numărul lor. Drepturil succesorale ale descendenţilor prezintă următoarele caractere juridice: .). . vin şi moştenesc împreună.descendenţii sunt obligaţi să raporteze donaţiile. 979 C. Clasa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi (clasa a II-a) Dacă de cujus nu a lăsat descendenţi sau aceştia au renunţat la succesiune ori au fost înlăturaţi ca nedemni. d. . în funcţie de numărul lor.146C. adoptatorii din adopţia cu efectele filiaţiei fireşti (aceştia îi înlătură de la succesiune pe părinţii fireşti ai adoptatului). mama din afara căsătoriei. Atunci când vin singuri la succesiune. se bucură. 1. denumită rezerva succesorală (art. 25/1997 (abrogată prin Legea nr.).descendenţii sunt moştenitori rezervatari. acesta va culege întreaga moştenire. cu toate că ascendenţii privilegiaţi (părinţii lui de cujus) sunt rude de gradul I. 1.

din adopţia cu efecte depline. Astfel: . din aceeaşi căsătorie a părinţilor. Întinderea drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaţi diferă după cum fraţii şi surorile lui de cujus sau descendenţii acestora vin sau nu la succesiune în concurs cu ascendenţii privilegiaţi. dacă au tată comun firesc sau adoptator şi mame diferite. iar cealaltă jumătate va fi atribuită fraţilor şi surorilor lui de cujus sau descendenţilor acestora. alături de moştenitorii din clasa a II-a. Drepturile succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi prezintă următoarele caractere juridice: . ori dacă la moştenire vine şi soţul supravieţuitor. Colateralii privilegiaţi Colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile lui de cujus. Dacă există un singur părinte în concurs cu fraţii şi surorile lui de cujus sau descendenţii acestora. restul de 3/4 revenind colateralilor privilegiaţi. părinţii vor avea dreptul la 1/2 din succesiune (fiecare câte 1/4). c. vor lua. Dacă există atât părinţi fireşti. Dacă este cazul. În ipoteza în care la succesiune. părintele va primi 1/4 din moştenire. acestora li se cuvine împreună 1/2 din moştenire. ei vor culege 1/2 sau 3/4 din patrimoniul succesoral. Dacă există ambii părinţi în concurs cu colateralii privilegiaţi sau descendenţii acestora. b. Fraţii şi surorile lui de cujus pot fi: a. în cote egale. d.Dacă de cujus a fost adoptat cu efecte restrânse. după cum există ambii părinţi sau un singur părinte. indiferent de felul lor. fraţi buni şi surori bune. câte o cotă de 1/4. la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al lui de cujus. precum şi descendenţii lor până la gradul al IV-lea inclusiv (nepoţi şi strănepoţi de frate ori soră). din căsătorii diferite: fraţi (surori) consângeni sau consangvini. cât şi părinţii adoptivi. întinderea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi va fi: a.ascendenţii privilegiaţi nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.ascendenţii privilegiaţi vin la succesiune numai în nume propriu. . ceea ce rămâne (8/12) se va împărţi între părinţi: 1/4 (2/12 din întreg) pentru un părinte şi 3/4 (6/12 din întreg) pentru colateralii privilegiaţi sau 1/2 (4/12 din întreg) pentru părinţi şi tot 1/2 (4/12 din întreg) pentru fraţi şi surori ori descendenţii acestora. urmând ca moştenirea să se împartă între ei. Părinţii. colateralii privilegiaţi vin în concurs cu părinţii lui de cujus. c.ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori sezinari. la moştenirea sa vor veni atât părinţii fireşti. fraţi (surori) uterini. din afara căsătoriei. În această situaţie. b. cît şi adoptatori (în cazul fostei adopţii cu efecte restrânse) în concurs cu colateralii privilegiaţi. iar cealaltă jumătate se cuvine fraţilor şi surorilor sau descendenţilor acestora pe calea reprezentării succesorale. după ce se deduce dreptul succesoral al soţului supravieţuitor de 1/3 (4/12). II. dacă au aceeaşi mamă firească sau adoptatoare şi taţi diferiţi. 1/6 sau 1/8 (din jumătatea de moştenire care se cuvine ascendenţilor privilegiaţi). Dacă la moştenire vine şi soţul supravieţuitor se va defalca mai întâi cota parte de moştenire cuvenită acestuia. în mod egal.ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari. În ipoteza concursului cu colateralii privilegiaţi. . .

trebuie făcută distincţia între fraţii şi surorile care provin din aceeaşi căsătorie şi fraţii şi surorile lui de cujus care provin din căsătorii diferite. fiind rude de acelaşi grad. 674 C. .Ambii părinţi 1/2 (12/24) De cujus Colateralii privilegiaţi 1/2 (12/24) A frate în viaţă 4/24 B sora în viaţă 4/24 C sora predecedată D 2/24 E 2/24 Atunci când fraţii şi surorile lui de cujus ori descendenţii acestora vin singuri la succesiune. 3 şi 3 C. când au aceeaşi mamă şi acelaşi tată cu de cujus. şi anume: . Când fraţii şi surorile provin din căsătorii diferite. astfel încât fraţii buni vor lua o parte mai mare decât fraţii (surorile) consangvini sau uterini (art. adică 1/4 din linia paternă şi 1/4 din linia maternă.). Pentru a determina partea din succesiune cuvenită fiecărui frate (soră).fraţi (surori) uterini. Dacă la succesiunea lui de cujus vin fraţi (surori) care sunt din aceeaşi categorie. liniei materne (dimidia maternis). dacă fraţii şi surorile lui de cujus provin din aceeaşi căsătorie. moştenirea se va împărţi pe linii. ci pe linii. 981 alin. . va lua potrivit art. civ. moştenirea nu se va mai împărţi pe capete (în porţiuni egale). . 4 C. civ. aceştia vor împărţi moştenirea care li se cuvine în părţi egale. ei vor culege întreaga moştenire. civ. dintre care una (jumătate) se cuvine liniei paterne (dimidia paternis).). În ipoteza împărţirii succesiunii între colateralii privilegiaţi. 981 alin. atunci porţiunile lor succesorale vor fi egale. când au numai aceeaşi mamă ca şi de cujus. germani). Următoarea schemă ne prezintă modul de stabilire a părţilor succesorale cuvenite fraţilor (surorilor) din categorii diferite: Tatăl 1/2 1/2 1/4 1/4 1/4 1/4 1/2 C Frate consangvin 1/4 din moştenire B Frate bun 1/2 din moştenire Mama 1/2 A de cujus D Sora uterină 1/4 din moştenire B (frate bun) fiind frate cu de cujus în ambele linii. inegale. dar dacă la succesiunea lui de cujus vin fraţi (surori) din categorii diferite.fraţi (surori) buni (drepţi. Astfel.fraţi (surori) consangvini (consângeni). cotele fraţilor şi surorilor fiind deosebite. se va proceda astfel: moştenirea se împarte în două părţi egale. iar cealaltă jumătate. Fraţii (surorile) numai după mamă (uterini) ori numai după tată (consangvini) vin la succesiune numai în linia din care fac parte (art. deci 1/2 din moştenire. cota-parte corespunzătoare din ambele jumătăţi. Fraţii (surorile) buni sunt chemaţi la succesiunea lui de cujus în ambele linii. primari. adică fraţi care au numai acelaşi tată cu de cujus. Există trei categorii de colaterali privilegiaţi.

. în prealabil. 1/4 din moştenire. pe care o vor împărţi în părţi egale. Considerăm că fac parte din clasa a IV-a de moştenitori şi fraţii şi surorile bunicilor lui de cujus (rude de gradul IV). respectiv: unchii şi mătuşile (gradul al III-lea). străbunicii.ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori sezinari.). D. adică 1/2 : 2 = 1/4 din moştenirea lăsată de A. gradul al III-lea etc. . după ce. indiferent de numărul lor. 983 C. Împărţirea moştenirii între colateralii ordinari de acelaşi grad de rudenie se face pe capete (în părţi egale). precum şi verii primari (gradul al IV-lea) din căsătorie. Dacă vin în concurs cu soţul supravieţuitor. ceilalţi exheredaţi în totalitate.ascendenţii ordinari nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor. . descendenţii lor până la gradul al IV-lea inclusiv pot veni să culeagă succesiunea şi prin reprezentare succesorală.. vor culege. şi anume: bunicii. făcând parte din clasa a III-a de moştenitori legali. sunt renunţători sau nedemni.colateralii privilegiaţi nu sunt moştenitori rezervatari şi nici moştenitori sezinari. ei vor împărţi succesiunea în părţi egale. fără limită de grad. Potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie unchii şi mătuşile (gradul al III-lea) înlătură de la moştenire pe verii primari şi pe fraţii sau surorile bunicilor lui de cujus (gradul IV). i s-a dat soţului supravieţuitor cota cuvenită. din căsătorie. din afara căsătoriei şi din adopţia cu efecte depline. dar şi prin valorificarea unui drept de moştenire propriu.ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari. Ascendenţii ordinari. E. fiind rude în linie dreaptă. iar dacă sunt de grade diferite. Caractere juridice ale drepturilor succesorale ale ascendenţilor ordinari sunt: . Clasa ascendenţilor ordinari (clasa a III-a) Ascendenţii ordinari sunt rude în linie dreaptă ascendentă ale lui de cujus. D (soră uterină) va împărţi cu B jumătatea din linia maternă. sau când. Clasa colateralilor ordinari (clasa a IV-a) Potrivit art.. gradul al II-lea. Caractere juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaţi sunt: . potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie. Colateralii ordinari vin la moştenire numai în lipsa moştenitorilor legali din primele trei clase. clasa colateralilor ordinari este alcătuită din rudele lui de cujus în linie colaterală până în gradul al IV-lea inclusiv. vor veni la moştenire în lipsa succesorilor din primele două clase sau atunci când aceştia sunt renunţători ori nedemni sau au fost exheredaţi.C (frate consangvin) va împărţi cu B jumătate din linia paternă 1/2 : 2 = 1/4 din moştenirea lăsată de A (de cujus). Împărţirea pe linii se aplică şi descendenţilor din fraţi (surori) când aceştia vin la succesiune pe calea reprezentării. ori exheredaţi.colateralii privilegiaţi nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor. civ. deşi aceştia există. Când la moştenire vin numai ascendenţi de acelaşi grad.colateralii privilegiaţi pot veni la moştenire în nume propriu. din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline a părinţilor lui de cujus. ascendenţii mai apropiaţi în grad vor înlătura de la moştenire pe cei mai îndepărtaţi în grad (bunicii. . . cei rezervatari de cotitatea disponibilă. străstrăbunicii etc.ascendenţii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu. înlătură pe străbunicii. .

În cazul în care colateralii ordinari vin singuri la succesiune. . împărţind-o în mod egal. în prealabil. Dacă suferă concursul soţului supravieţuitor al lui de cujus. . Caractere juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor ordinari sunt: . vor culege întreaga moştenire.colateralii ordinari pot veni la succesiune numai în nume propriu. după ce.colateralii ordinari nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor. vor culege 1/4 din moştenire. s-a stabilit cota care se cuvine soţului lui de cujus rămas în viaţă. .colateralii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari şi nici sezinari.

care. testatorul va putea să revină asupra conţinutului său. nu şi prin reprezentare legală sau convenţională. . numită testator. civ. în una din formele cerute de lege. Cuprinsul testamentului Potrivit art. până în ultima clipă a vieţii sale. de regulă. mai multe dispoziţii de ultimă voinţă. El nu poate fi încheiat decât de către testator personal. şi anume. care sunt acte juridice referitoare la bunurile care alcătuiesc masa moştenirii. personal şi revocabil prin care o persoană.035 C. f) Testamentul este un act juridic pentru cauză de moarte. c) Testamentul este un act juridic cu titlu gratuit. dispune. indiferent de manifestarea de voinţă a gratificatului. e) Testamentul este un act juridic solemn. întrucât va produce efecte din clipa încetării din viaţă a testatorului.CAPITOLUL III TESTAMENTUL A. În acelaşi timp. Din această definiţie dată testamentului rezultă următoarele caractere juridice: a) Testamentul este un act juridic şi. nu se poate renunţa prin convenţie la dreptul de a testa. pentru timpul când nu va mai fi în viaţă. Art. să-l modifice ori să-l revoce. deoarece voinţa testatorului trebuie să fie exprimată în una din formele prevăzute de lege pentru însăşi validitatea testamentului. d) numirea unor executori testamentari. b) revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare.034 C. care este creatoare de efecte juridice. respectiv acele dispoziţii prin care sunt înlăturaţi de la moştenire expres sau implicit toţi sau anumiţi moştenitori legali nerezervatari sau cei rezervatari de la cotitatea disponibilă. 1. prin urmare. Noţiunea şi caracterele juridice ale testamentului Legea civilă recunoaşte dreptul oricărei persoane de a decide soarta bunurilor agonisite după stingerea sa din viaţă. g) Testamentul este un act juridic esenţialmente revocabil. Orice clauză de renunţare la dreptul de a revoca dispoziţiile testamentare este sancţionată cu nulitatea. defineşte testamentul actul juridic unilateral. Obiectul principal al testamentului îl constituie legatele. fiecare în parte. şi anume: a) dispoziţii referitoare la partaj. 1. testamentul poate cuprinde una sau. testamentul poate să cuprindă şi alte dispoziţii de ultimă voinţă ale testatorului. trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale de validitate cerute de lege pentru orice act juridic. B. pentru a fi valabil. b) Testamentul este un act juridic unilateral. creând astfel posibilitatea înlăturării chemării succesorale legale. d) Testamentul este un act juridic personal. a testatorului. o liberalitate (în cazul în care conţine legate). civ. constituie un act juridic independent de celelalte. deoarece exprimă o singură voinţă. Deosebit de legate. Aşa fiind. c) dezmoşteniri. precum şi pe cele specifice actelor cu titlu gratuit.

decurg unele consecinţe. regula generală o constituie libertatea de a testa. 1. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege”. inserată într-un testament întocmit ulterior. D. excepţia constând în restrângerea acestui drept pentru acele persoane cărora legea nu le permite acest lucru. f) retractarea revocării dispoziţiilor unui testament anterior.a. producându-şi efectele. 1 C. civ. respectiv obligaţii de natură patrimonială sau morală pe care trebuie să le execute gratificatul. această sancţiune nu se va răsfrânge asupra testamentului în întregime. va produce efecte revocatorii. Legea civilă stabileşte următoarele incapacităţi de a dispune prin testament: . deoarece voinţa revocatorie a fost declarată în mod valabil. 987 C. Condiţiile de fond cerute de lege pentru validitatea testamentului Pentru a fi valabil întocmit.medicii şi farmaciştii. din clipa întocmirii testamentului.nu va putea primi prin testament tutorele de la minorul aflat sub ocrotirea sa (art. Astfel. civ. Prin urmare. dacă acceptă legatul. legatele. cu excepţia cazului când nulitatea intervine pentru lipsa sau viciile voinţei.). chiar dacă testamentul ulterior nu ar putea fi executat din cauza incapacităţii legatarului sau a renunţării sale. la data deschiderii succesiunii. mai puţin acele persoane cărora legea nu le permite după cum urmează: . 1 “Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi.). astfel: a) Dispoziţiile de ultimă voinţă cuprinse într-un testament pot produce efecte la date diferite. de regulă. în vreme ce recunoaşterea filiaţiei va produce efecte de îndată. „orice persoană poate face şi primi liberalităţi. 272 C. desemnarea unui executor testamentar.. civ. c) Revocarea expresă a unei dispoziţii testamentare. Din împrejurarea că testamentul este o simplă formă care poate cuprinde mai multe acte juridice de sine stătătoare. întocmit cu neobservarea prevederilor legale privind capacitatea de a dispune. regula generală este că oricine poate fi gratificat în acest mod. lovind dispoziţiile testamentare în întregime.e) sarcini impuse legatarilor. civ. cu respectarea regulilor privind capacitatea”.minorii şi interzişii judecătoreşti nu pot dispune prin testament (nici personal nici prin reprezentant). g) recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei (art. se sancţionează cu nulitatea relativă. b) Dacă unul sau unele acte juridice cuprinse în testament sunt nule. precum şi alte persoane nu pot primi de la bolnavii pe care îi îngrijesc în mod direct sau indirect în boala de care aceştia au murit (art. . Capacitatea de a dispune şi capacitatea de a primi prin testament a) Potrivit art. Testamentul. celelalte acte juridice rămân valabile. Astfel. 2 C. b) În ceea ce priveşte capacitatea de a primi prin testament. testamentul trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond ale oricărui alt act juridic. . 988 alin. dispoziţii referitoare la înmormântare ş.). conform art. îşi produc efectele. h) dispoziţii referitoare la înmormântarea sa. 988 alin. Excepţie face minorul de 16 ani care se căsătoreşte şi care ca efect al căsătoriei dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu – art. civ. 416 C. 990 alin.

). şi cei care au participat la realizarea testamentelor privilegiate (art. civ. precu. în schimb. în această materie nu este întâlnită. dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi.martorilor care au participat la autentificarea testamentului.). trebuie să fie substanţială şi să poarte asupra: . 990 alin. d C. dacă faptele sunt exercitate prin manopere viclene şi dolosive. civ. 2. . dolul prezintă unele particularităţi. . În materie de testament. dacă prin clasă şi grad au chemare concretă la succesiune.Fac excepţie: a) liberalităţile făcute soţului. 991 lit. manifestându-se sub forma sugestiei şi captaţiei. întrucât art. precum şi alte persoane de la cei pe care îi asistă din punct de vedere religios. pe care.persoanelor care au acordat. pentru ca aceasta să vicieze voinţa testatorului. în scopul de a determina pe dispunător să facă o liberalitate. b) liberalităţile făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv. . În ceea ce priveşte violenţa ca viciu de consimţământ.) Nerespectarea acestor interdicţii se va sancţiona cu nulitatea relativă a testamentului. 991 lit. permiţându-le. 3. spiritual în timpul bolii care este cauza decesului (art. Testamentul afectat de vicii de consimţământ este lovit de nulitate relativă.agenţilor instrumentatori care au participat la realizarea testamentelor privilegiate (art. deoarece testatorul. 991 lit c C.). chiar dacă ar fi fost victima unei ameninţări care i-ar fi afectat liberalitatea de exprimare a voinţei. 991 lit.) cu excepţiile enumerate mai sus. are posibilitatea de a revoca legatul pe care l-ar fi făcut sub imperiul violenţei. cât şi captaţia au ca efect înşelarea bunei-credinţe a testatorului şi duc la anularea acstuia. 3 C. Atât sugestia. . 2 din Constituţia revizuită menţine interdicţia dobândirii pe cale testamentară a terenurilor situate în România de către aceste persoane. în mod legal.cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi prin testament dreptul de proprietate asupra terenurilor. 991 lit a C. dolul poate să provină de la orice persoană. rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi. .preoţii.). este necesar ca manifestarea de voinţă a testatorului să nu fie afectată de nici un viciu de consinţământ. civ. civ. e C. .notarului public care a autentificat testamentul (art. la data liberalităţii. dacă. civ. civ.fie a identităţii persoanei fizice în favoarea căreia s-a dispus prin testament.interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului (art. b C. În materie testamentară. . 44 alin. altfel.fie a evenimentului care a constituit motivul determinant al legatului. să dobândească astfel de bunuri prin moştenire legală. asistenţă juridică la redactarea testamentului (art. În ceea ce priveşte eroarea. nu ar face-o şi nici nu ar avea motive să o facă. Consimţământul testatorului Pentru ca testamentul să fie valabil şi să producă efecte juridice. . Cauza testamentului .

Condiţiile generale de formă cerute de lege pentru validitatea testamentului Având în vedere consecinţele juridice deosebite pe care acest act le produce asupra patrimoniului familiei celui care lasă moştenirea şi. este lovit de nulitate absolută. Această condiţie îşi are raţiunea în intenţia legiuitorului de a pune la adăpost voinţa testatorului de eventualele presiuni şi falsificări. personal şi esenţialmente revocabil al testamentului. însă fiecare din acestea este opera uneia singure dintre ele. îndeplinirea a două condiţii de formă. două sau mai multe persoane nu pot dispune. nu trebuie să tragem concluzia că voinţa testatorului trebuie exprimată doar în formă autentică. Sancţiunea nerespectării formei scrise este nulitatea absolută. fără îndoială. denumit conjunctiv. cea mai sigură.Testamentul trebuie să aibă o cauză licită şi morală. „sub sancţiunea nulităţii absolute a testamentului. făcută pe un act separat. în acelaşi timp. Un asemenea testament. Dimpotrivă. intenţie determinată de motive concrete şi personale. În materia testamentului. cere. b) testamentul să reprezinte manifestarea de voinţă a unei singure persoane. chiar dacă în cuprinsul lor conţin dispoziţii reciproce şi independente. Raţiunea interdicţiei testamentului conjunctiv constă în preocuparea legiuitorului de a asigura caracterul unilateral. ci şi pentru orice alt act juridic care se află în legătură cu acesta. una în favoarea celeilalte sau în favoarea unui terţ”. Forma scrisă este cerută nu numai pentru testament. Astfel. un testament este nul. este lovit de nulitate absolută. dacă a fost inspirat de o cauză imorală. cum ar fi începerea. de aici. 1. şi anume: a) testamentul să fie scris. însă este permisă şi forma înscrisului sub semnătură privată (testamentul olograf). codicilul (înscris care cuprinde dispoziţii de ultimă voinţă care completează sau modifică dispoziţii testamentare anterioare) trebuie să îmbrace tot forma scrisă. pentru a atrage atenţia testatorului asupra acestor consecinţe. Testamentul autentic este doar una dintre modalităţile de exprimare a voinţei testatorului şi. reluarea sau continuarea unei relaţii de concubinaj. însă. În această situaţie. precum şi de a înlătura incertitudinile cu privire la existenţa şi înţelesul manifestării lui de ultimă voinţă. E. Cerinţa formei scrise a testamentului constituie o condiţie ad validitatem. cauza constă în intenţia de a gratifica pe o anumită persoană. civ. Interdicţia instituită de legiuitor nu se referă la ipoteza în care se întocmesc testamente de către două sau mai multe persoane pe aceeaşi hârtie. Potrivit prevederilor art. legea. Consideraţii generale .036 C. testamentele sunt valabile. SECŢIUNEA A II-A FELURILE TESTAMENTULUI A. Aşadar testamentul oral.. fiind semnate separat. făcut în faţa martorilor (testamentul nuncupativ). prin acelaşi testament. în mod imperativ.

Noţiune Potrivit art.Potrivit legislaţiei noastre.041 C.testatorul poate fi supus influenţelor abuzive din partea persoanelor interesate. Testamentele ordinare Prin testamente ordinare vom înţelege acele testamente care se întocmesc în condiţii de viaţă normale.040 C. . Condiţiile de validitate ale testamentului olograf 1. diamant. datat şi semnat de mâna testatorului. vopsea. dispune că: „Testamentul ordinar poate fi sau olograf sau autentic”.înlesneşte falsul. cuţit etc. Dintre avantaje. în condiţii obişnuite. tocmai datorită faptului că este supus unor formalităţi atât de simple. B. dacă testatorul nu l-a depus într-un loc sigur sau dacă nu l-a întocmit în mai multe exemplare. simplificat.040 C. cerneală. care asigură condiţii optime pentru ca testatorul să dispună pentru cauză de moarte. Avantaje şi dezavantaje Testamentul olograf prezintă unele avantaje practice. Scrierea testamentului olograf. corespunzător condiţiilor în care se află (art. pânză.047 C. scândură. prilejuieşte cele mai puţine nulităţi de formă.). b. testamentul olograf este acel testament pentru a cărui validitate se cere să fie în întregime scris. el putând fi întocmit de orice persoană care ştie să scrie. fără ca aceasta să fie condusă de o terţă persoană. 1. dar şi anumite inconveniente. dacă este păstrat corespunzător. Astfel.). civ. poate cuprinde exprimări confuze. sticlă etc. . fără a fi nevoie de ajutorul unei alte persoane. Deosebit de testamentele ordinare şi cele privilegiate. c. . civ. legea reglementează şi anumite forme simplificate de testament. .. ar putea asigura secretul asupra dispoziţiilor de ultimă voinţă a testatorului.în fine.poate fi făcut oriunde şi oricând. o persoană îşi poate exprima ultima sa voinţă în diferite forme testamentare.se face fără nici o cheltuială. persoana va putea să-şi exprime ultima voinţă printr-un testament privilegiat. Testamentul olograf prezintă însă şi unele inconveniente. Testamentul olograf poate fi scris pe orice fel de material (hârtie. material plastic. Dacă se află în împrejurări excepţionale. în funcţie de dorinţa sa ori de împrejurările în care se află. . Art.) şi cu . Astfel: .poate fi revocat (şi prin distrugere fizică) oricând. susceptibile de interpretări contradictorii. cu orice mijloace (creion. 1. . I. când este posibilă folosirea unei proceduri complete. menţionăm: . cărbune. care nu-i permit să testeze în una din formele menţionate mai sus. Testamentul trebuie scris de testator în întregime cu mâna sa proprie. 1. testatorul poate să dispună printr-unul din testamentele ordinare: testamentul olograf şi testamentul autentic (art. civ. civ.fiind supus celor mai simple formalităţi. 1. . .este foarte practic.poate fi uşor dosit ori distrus.fiind întocmit de către un necunoscător al dreptului.). Testamentul olograf a.

Sf. cuprinzând dispoziţii contradictorii. În tăcerea legii. deoarece: . se consideră că datarea testamentului trebuie să cuprindă anul. permite stabilirea testamentului valabil şi a celui (celor) revocat (revocate). înainte sau după semnătură. scrise de testator. Revelionul 2005. Prin semnătură. de asemenea. modificările sau completările aparţinând testatorului trebuie datate şi semnate de către testator. Dacă prin falsificarea datei s-a urmărit fraudarea legii. Data testamentului olograf. Testamentul scris de o altă persoană este nul. Data redactării testamentului prezintă o deosebită importanţă practică. întrucât nu au caracterul unui codicil. Maria din anul 2006 etc. Data trebuie scrisă integral de mâna testatorului. parţial tipărită. jurisprudenţa mai veche a admis ca fiind valabilă data parţial scrisă de mâna testatorului. În ipoteza în care testamentul este scris de testator. Totuşi. Se admite ca fiind validă datarea şi prin indicarea unui eveniment de notorietate (de exemplu. Ştersăturile. testamentul va fi nul. . În cazul în care data este incompletă sau eronată. ştiut fiind că testamentul cu dată mai recentă revocă dispoziţiile contrare sau incompatibile. dimpotrivă. proba se face şi prin elemente scoase din cuprinsul intelectual sau din starea materială a testamentului (elemente intrinseci). însă cuprinde şi o intervenţie străină (ştersătură. Semnătura testamentului olograf. cuprinse într-un testament anterior. nu este necesară datarea şi semnarea lor distinctă. Dacă instanţa nu poate stabili cu certitudine data exactă. instanţa de judecată va putea întregi sau rectifica aceasta pe baza unor elemente intelectuale sau materiale extrase din cuprinsul actului de ultimă voinţă. . 2. 3. În ipoteza în care prin aceste adaosuri se aduc unele explicaţii cu privire la dispoziţiile de ultimă voinţă conţinute în testament. aşa cum a fost conceput de către testator. lipsa ei are drept consecinţă nulitatea absolută a acestui act. vor trebui. în alfabetul Braille pentru nevăzători. va fi valabil. indicarea anului este obligatorie. Ea poate figura la început sau la sfârşit. şi. stenografiat.în cazul pluralităţii de testamente succesive. Legea nu cere ca data să fie inserată într-un anume loc al testamentului. dacă ele cuprind dispoziţii testamentare noi. dacă conţin dispoziţii noi faţă de cele din cuprinsul testamentului. luna şi ziua redactării acestuia. esenţial fiind să rezulte că ea se referă la întregul cuprins al testamentului. testatorul atestă că testamentul este opera sa şi că exprimă ultima lui voinţă. datorită unei simple greşeli a testatorului. Testamentul va putea avea şi codiciluri care. În toate situaţiile.permite a se verifica împrejurarea dacă testatorul avea sau nu capacitate la momentul întocmirii testamentului. testamentul olograf va fi nul. diferite faţă de redactarea iniţială. modificare sau completare) acesta va fi nul. dacă acesta nu a avut cunoştinţă de intervenţie.).orice fel de scriere (litere de mână ori de tipar. în litere sau cifre. iar dacă nu s-a urmărit o asemenea fraudă. idiograme. De vreme ce data constituie un element esenţial al testamentului. În ipoteza în care data trecută în testament este falsă. dovada se face prin orice mijloc de probă. dacă intervenţia s-a făcut cu ştirea testatorului. în limba română sau în orice altă limbă cunoscută de către testator). datate şi semnate de către acesta.

Semnătura trebuie să fie manuscrisă. dacă scrierea şi semnătura au fost recunoscute de către cei cărora li se opun sau. Semnătura nu trebuie să cuprindă obligatoriu numele şi prenumele testatorului. opozabilă terţilor. s-a stabilit că ele aparţin testatorului. legatarii care-şi întemeiază drepturile pe testamentul contestat sunt ţinuţi să dovedească. însă nimic nu-l împiedică pe testator să semneze la începutul sau în cuprinsul acestuia. De regulă. în fine. unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare. În cazul în care moştenitorii legali cărora le este opus un asemenea testament nu recunosc scrierea ori semnătura. Esenţial este să rezulte în mod neîndoielnic că. testamentul autentic este testamentul autentificat de notarul public sau de către o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat. pe de altă parte. semnătura se pune la sfârşitul testamentului. şi puterea doveditoare a datei. ca o formalitate posterioară redactării testamentului olograf. Numai în caz de fraudă sau incapacitate ei vor putea combate data testamentului cu orice mijloc de probă. vor putea să o combată. În ipoteza în care testamentul este scris pe mai multe pagini. cărora li se opune data testamentului. dovedind că ea nu corespunde realităţii. 1. După finalizarea procedurii succesorale. Este suficient ca semnătura să fie aceea pe care testatorul o foloseşte de obicei. prin folosirea elementelor intrinseci testamentului. Forţa probantă a testamentului olograf Testamentul olograf este un înscris sub semnătură privată şi va avea puterea doveditoare a unui asemenea înscris.Legea nu reglementează locul unde trebuie să fie pusă semnătura şi nici modul cum trebuie să se semneze. Formalităţile posterioare deschiderii succesiunii Înainte de a fi pus în executare. lipsa ei atrage nulitatea absolută a testamentului. Semnătura fiind o formalitate esenţială. prin verificare de scripte. Acest testament prezintă inconvenientul de a nu asigura păstrarea secretului ultimei voinţe a testatorului şi de a necesita cheltuieli materiale şi de timp pentru întocmirea lui. cere. Noţiune Potrivit art. până la proba contrarie. Moştenitorii interesaţi. semnând. înfăţişarea lui. de către orice persoană l-ar găsi. aceasta are valoare de dată certă. cât şi starea în care acesta a fost găsit. în condiţiile legii. b. persoanei desemnate prin hotărâre judecătorească. în sensul că face mai dificilă folosirea mijloacelor dolosive. potrivit înţelegerii dintre ei. iar în lipsa acesteia. originalul testamentului se predă legatarilor. pe de o parte. 1. Notarul public are îndatorirea legală de a constata printr-un proces-verbal atât deschiderea testamentului. sinceritatea scrierii şi semnăturii de mâna testatorului. poate fi folosit şi de acei care nu pot să scrie. testatorul şi-a însuşit întregul cuprins al testamentului.042 C. testatorul nu este ţinut să semneze pe fiecare dintre ele. d. Referitor la aplicarea acestui principiu. În ceea ce priveşte data.043 din Codul civil. art. civ. în cazul testamentului olograf trebuie făcută distincţia între puterea doveditoare a scrierii şi semnăturii. sub condiţia de a putea fi identificat. inclusiv prin verificare de scripte. Testamentul autentic a. Avantaje şi dezavantaje Testamentul autentic prezintă avantaje. II. asigură păstrarea sa şi garantează îndeplinirea dispoziţiilor de ultimă voinţă – un exemplar al acestuia rămânând la notarul public – şi. . e.

civ. testamentul autentic se poate îndeplini şi la domiciliul testatorului. de către notarul public. Dacă unul dintre aceştia se află în imposibilitate de a semna (datorită infirmităţii. Se dă apoi citire înscrisului testamentar. notarul care autentifică testamentul are obligaţia să îl înscrie. În ipoteza în care proiectul de testament a fost redactat de un terţ. la sediul biroului notarului public. de regulă. întemeiate pe constatările personale. Îndeplinirea operaţiunii de autentificare a testamentului se constată printr-o încheiere de autentificare a notarului public şi se face.045 C. în auzul testatorului care va fi întrebat dacă înscrisul reprezintă ultima sa voinţă (art. 1. cât şi cu privire la menţiunile procesului-verbal de autentificare. În ipoteza în care nu s-au îndeplinit toate formalităţile esenţiale. d. de către terţul care l-a redactat. în scop de informare a persoanelor care justifică existenţa unui interes legitim. constatarea citirii cuprinsului testamentului în auzul testatorului. cuvânt cu cuvânt. Autentificarea testamentului autentic Dacă notarul constată că testamentul este întocmit cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale. civ.046 C. făcute în afara atribuţiilor conferite de lege. a prezentării testamentului în două exemplare. notarul public va face menţiune despre această împrejurare în încheierea de autentificare. datat şi semnat de mâna testatorului. Potrivit art. Întomirea testamentului autentic Testamentul autentic se poate redacta şi se autentifică de către notarii publici.). menţiunea privind data şi locul autentificării etc.). .c. va încuviinţa autentificarea acestuia. precum şi constatările personale ale notarului public. 58 din Legea nr. în Registrul naţional notarial ţinut în format electronic. Informaţii cu privire la existenţa unui testament se pot da numai după decesul testatorului. civ. potrivit legii. fac dovada până la proba contrarie. e. notarul public verifică identitatea testatorului şi. făcute prin propriile simţuri şi în limitele atribuţiilor sale.). (de exemplu. de regulă. 36/1995). testatorul va trebui să se prezinte personal la notar cu proiectul de testament. 1. înscrisul se semnează în faţa notarului public de către testator şi. consemnarea declaraţiilor acestuia. Forţa probantă a testamentului autentic Cât priveşte forţa probantă a testamentului autentic. Menţiunile care cuprind declaraţiile testatorului.044 C. de către notarul public. acesta va face dovada deplină până la înscrierea în fals atât cu privire la caracterul său autentic. este o persoană cu pregătire de specialitate (avocat sau notar public). bolii sau oricărei alte cauze). În vederea autentificării. 1. După obţinerea consimţământului. Atunci când testatorul este împiedicat de un motiv temeinic să se prezinte la sediul biroului notarului public. după caz. dacă a fost scris în întregime. Fiind un act personal. constatarea înfăţişării în persoană a testatorului şi a redactorului proiectului de testament. Proiectul de testament va putea fi întocmit şi de către testator sau de către un terţ care. menţiune care va ţine loc de semnătură (art. testamentul va fi nul absolut ca testament autentic. şi a celui care a redactat proiectul de testament (art. atunci când este cazul. acesta trebuie să se prezinte şi el la notarul public şi să ateste pe proiect că l-a redactat. însă va putea fi valabil ca testament olograf. de îndată.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful