4

Catedra de Istoria & Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului
INTRODUCERE IN ARHITECTURA CONTEMPORANA
AN I/sem 1 - 2003-2004
A.
INTRODUCERE MORALIZATOARE
VA PROPUNEM UN LABIRINT

Labirintul: Labirintul este o încrucisare complicata de drumuri, unele înfundate,
prin care trebuie gasit drumul bun catre centrul acestui ,paienjenis¨.
Intrarea si iesirea din labirint se fac totdeauna prin acelasi loc,
ceea ce face ca atît drumul catre centru cît si cel de iesire sa fie la
fel de greu de gasit.
Legenda: Labirintul a fost construit pentru regele Minos al Cretei de Dedal (cel
mai mare arhitect al Athenei) pentru a-l adaposti pe Minotaur, o fiara
monstruoasa. Anual, tineri atenieni erau siliti sa patrunda în labirint
si erau ucisi de Minotaur, de care nu puteau fugi fiindca nu reuseau sa
iasa din labirint. Eroul Theseu, fiu al regelui Athenei, se decide sa-i
ajute. El reuseste sa omoare Minotaurul si apoi sa iasa din labirint
ajutat de firul pe care Ariadna, fiica lui Minos, i-l da pentru a marca
drumul.

Simboluri: Fara a intra în amanunte despre evolutia simbolurilor, labirintului i
se asociaza simbolul initierii, al cunoasterii.
Labirinturile gravate pe pardoseala catedralelor sînt atît semnatura
confreriilor initiatice de constructori cît si substitutii ale
pelerinajului în tara Sfînta. De aceea, în centru acestora se gaseste
uneori, fie arhitectul (alesul care a ajuns la Centrul lumii), fie
simbolul Centrului. De exemplu, pentru alchimisti, labirintul este
imaginea drumului care trebuie urmat pentru a atinge centrul (Opera)...
a drumului de la care artistul nu trebuie sä se abatä pentru a iesi.
Ca simbol al unui sistem de aparare, labirintul anunta prezenta a ceva
pretios sau sacru.
În acelasi timp, labirintul pastreaza, înca din antichitate, o
semnificatie solara.
(Dictionnaire des Symboles,
J.Chevalier, A. Gheerbrant,
Ed.RobertLafont/Jupiter, 1982)


Morala: Va apartine.








5
INTRAREA IN LABIRINT


Veti audia, de acum înainte pret de sase ani, tot
felul de cursuri despre arhitectura, unele vi se vor
parea prea putin legate de ceea ce credeti acum ca
înseamna proiectul de arhitectura. Veti auzi despre
chestiuni stiintifice, aspecte practice si tehnice,
chestiuni filozofice, interpretari, sfaturi, convingeri
personale si pareri diverse. Unele vor fi chiar
contradictorii, altele va vor parea fara legatura directa
cu arhitectura...
Vã veti uita prin reviste. Veti vedea forme de toate
felurile, facute în diverse parti ale lumii, care -
vazute numai ca niste poze - creaza imaginea ca, în ziua
de azi, se poate face orice. Tehnic vorbind, s-ar parea
ca se poate construi aproape orice; depinde numai de cîti
bani ai. Aceasta nu înseamna ca asa se face arhitectura
de calitate.
Vã veti uita în jurul vostru: ceea ce vedeti ca s-a construit
recent si se construieste înca este si mai deconcertant. Revistele
,populare¨ de arhitectura - cele la care se uita clientii nostri si
viitorii vostri clienti - sînt adesea propagatoarele aceluiasi nivel
cultural de proasta calitate ca si majoritatea cotidianelor de pe
piata: aceeasi gaina care oua doua oua de odata, aceleasi violuri de
batrîne scofîlcite, aceeasi limba româna simplista si agramata,
aceeasi grafica vulgara ... numai ca transpuse în arhitectura.
Veti face proiecte în mai mult din jumatatea
timpului pe care îl veti petrece în facultate, proiecte
de diverse feluri, în care veti încerca sa aplicati cele
învatate si vazute. Cei mai multi dintre voi vor cauta sa
capete o reteta. Acest lucru este imposibil. Altii vor
cauta sa imite un model. Nici aceasta nu va duce departe.
Nenumãrate fundãturi...


6
FIRUL ARIADNEI
Pentru a îl gasi, trebuie însa sa fiti convinsi dintru început ca:

1. Nu se poate construi orice çi oricum çi, mai ales, nu
trebuie sã se construiascã orice çi oricum.
Acesta este unul dintre obiectivele acestui curs introductiv,
acela de a vä transmite íncä de la ínceput cä nu existä orice
si oricum ín arhitectura de bunä calitate, cä existä o mare
plajä de alegeri de forme expresive, dar cä ín spatele oricärei
alegeri trebuie sä stea o motivatie.

2. Aceastã motivatie nu este un capriciu (,aça vreau¨) çi
nici o chestiune care tine de afecte individuale de
moment (,aça simt¨).
Ea stä ín semnificatiile - functionalä, simbolicä,
socialä, existentialä, etc. - ale obiectului
arhitectural, atít ín sine cít si pentru mediul
ínconjurätor (oras, peisaj, ambiantä interioarä,
etc.) si pentru comunitatea umanä cäreia i se
adreseazä.
(Asupra acestor termeni si notiuni se va reveni de-a lungul
multor cursuri, seminarii si sedinte de atelier. Deocamdatä
luati-i ín acceptiunea lor cea mai curentä.)

3. Arhitectul delibereazã asupra acestor semnificatii, le
interpreteazã rational, le trece prin filtrul culturii çi
sensibilitãtii sale artistice. Din aceastã deliberare
rezultã un CONCEPT AL PROIECTULUI, o idee generatoare, pe
care apoi încearcã sã o transpunã în forme expresive,
care sã o exprime cît mai bine çi mai coerent.

Asa cum veti întîlni scris în literatura
contemporana de arhitectura, în spatele oricarui
proiect sta un discurs; de coerenta lui depinde si
calitatea proiectului. Discursul se exprima si prin
cuvinte: oricare dintre marii arhitecti de astazi
îsi exprima si sustine acest discurs.

7
Extras dintr-un interviu cu unul dintre marii arhitecti contemporani, al carui nume nu
are importanta pentru moment pentru ca veti gasi idei asemanatoare la foarte multi
dintre alti mari arhitecti contemporani:
Ce credeti despre felul în care criticii v-au înteles arhitectura?
În general am fost bine tratat de critici. Pe de alta parte, cred ca
(...) ei nu au sesizat totdeauna ceea ce reprezinta nucleul lucrului
meu, acele subiecte mai profunde pe care încerc sa le ating în fiecare
proiect. Ca ma ataca pentru forma insolita a unor proiecte sau ca ma
lauda pentru detaliile sensibile din altele, mi se pare superficial -
indiferent daca îmi place sau nu - pentru ca forma unei cladiri sau
felul în care modelez fiecare detaliu nu este niciodata prima mea
preocupare. Ele sînt mai degraba aspecte incidentale ale unui efort
îndreptata catre un scop conceptual - acela pe care criticii par sa-l
evite.
Cum abordati un proiect nou; cum îl înzestrati cu acest scop conceptual?
Depind în totalitate de diagrame conceptuale, pe care le consider arma
mea secreta. Ele îmi permit sa ma misc cu prospetime de la un proiect
la altul, de la un sit la altul. Daca as fi abordat proiectele cu un
vocabular fix, as fi fost deja epuizat si mi-as fi pierdut de mult si
interesul pentru arhitectura. A gasi un concept initial pentru fiecare
proiect, un concept capabil sa cuprinda esenta oportunitatilor
arhitecturale unice ale proiectului respectiv, este pentru mine
singura cale, usa prin care intra noile idei în arhitectura. Desi
majoritatea celor care îmi apreciaza arhitectura se concentreaza
asupra calitatilor ei experientiale si fenomenologice - lumina,
folosirea materialelor, etc. - pentru mine, cea mai importanta este
ideea. În fiecare proiect, toate mijloacele experientiale sînt gîndite
ca sa serveasca ideea care le sustine. (...) În aceste diagrame
conceptuale, cu care lucrez înca de la început, studiez ceea ce numesc
,relatiile prepozitionale¨ esentiale pentru organizarea spatiala
urbana. (...) Am considerat de la început aceste calitati ale
spatiului ca fundamentale pentru experienta urbana, adesea neglijate
de strategiile traditionale, si mi-am perfectionat permanent aceasta
tehnica de abordare.
Faceti o distinctie între o diagrama çi o schita?
Ideea unei schite este prea direct legata de ideea de arhitectura ca
arta vizuala. Desi sînt de acord ca, în arhitectura, componenta
vizuala este foarte puternica, cred ca arhitectura este o forma de
arta mult mai bogata, odata ce cuprinde nu numai vizualul ci si
conceptualul, tactilul, fenomenologicul, socialul si multe altele.
(...) Semnele si simbolurile transmit semnificatii unei cladiri,
desigur, dar nu în aceeasi masura ca jocul luminii si al umbrei, ca
muzica ecourilor, texturilor si mirosurilor, ca aura pe care o produce
prezenta materialelor reale. Pentru mine, diagramele sînt un
instrument care opereaza de la început cu întregul spectru al paletei
arhitecturale. În diagrame, eu nu numai vad, ci simt, aud, miros.
8
4. Elaborarea conceptului çi transpunerea lui în forme
este un proces artistic çi intelectual, încã neelucidat
total, încã supus cercetãrilor, dar care se bazeazã pe
culturã çi exercitiu.

Titus Mocanu, filozof si estetician, unul dintre marii
profesori ai acestei scoli (si, dupa plecarea din tara,
profesor la prestigioase facultati din Germania) a încercat sa
explice mecanismul uman pe care îl antreneaza atît creatia cît
si receptarea artistica (Morfologia artei moderne, Ed.
Meridiane, 1973). Am sa spicuiesc cîteva idei.
Sensibilitatea artistica, ca loc al acestui proces, pune în
functiune, pe lînga alte aspecte/resorturi psihologice,
comportamentale si spirituale:
· Intuitia: capacitatea de cunoastere imediata, care nu
recurge la caile înlantuite ale rationamentului logic, ci
le scurtcircuiteaza; dezvaluire - cu un anume grad de
imprecizie - a ceva neverificat pe calea rationala, dar
care exista sau poate exista.
· Fantezia: imaginatia creatoare, facultatea de a crea
liber, de a gasi cai care se departeaza de obisnuit si a
caror valoare rezida în principal în noutate.
· Expresivitatea: capacitatea de modelare expresiva, prin
mijloacele specifice a ceea ce fantezia si intuitia au
produs.

Aceste capacitati desigur exista în fiecare student la
arhitectura ca predispozitii, aptitudini native, dar aceasta nu
este suficient. Ele se educa toate, se potenteaza prin
diversele forme de învatamînt:
- Intuitia si fantezia sínt puternic potentate de cunoasterea
si íntelegerea a ceea ce existä, de bogätia bagajului formal si
cultural acumulat (deci ceea ce faceti la cursuri, prin lectura
si prin documentarea invidualä). Dovadä cä existä si tehnici
specifice de stimulare a fanteziei chiar si ín domenii
stiintifice: de exemplu, brain-storming-ul.

Cazul anecdotic al poetului George Topîrceanu este un exemplu amuzant: se pare ca avea
o mare intuitie în chestiuni de fizica, ceea ce îl facea sa vina adesea la redactie cu
,descoperiri¨ intuitive legate de experienta sa cotidiana. De fapt ,redescoperea¨,
fara demonstratie dar cu o intuitie remarcabila, legi deja cunoscute ale fizicii, ceea
ce facea deliciul colegilor. Morala acestei anecdote este ca aceste calitati native
sînt inutile daca bagajul de informatii în materie nu este suficient.
9
- Capacitatea de modelare/formulare expresivä se dezvoltä prin
exercitiul direct cu mijloacele, procedeele artistice specifice
arhitecturii, cu diferitele limbajele plastice existente. (Ca
un pianist care exerseazä Czerni, ca un cíntäret care face
vocalize... ca Eminescu care isi íntocmea dictionar de rime
etc.)
Ceea ce înseamnã ca pozele din reviste nu sînt facute pentru a fi
copiate (procedeul Copy & Paste!), ci pentru a îmbogati bagajul
nostru expresiv, pentru a exersa procedee plastice, dupa ce am
înteles ceea ce se afla mai adînc în spatele lor (motivul pentru care
sînt folosite într-un anume fel în proiect).

5. Fiti siguri cã tot ceea ce veti face de acum înainte
în facultate are o tintã comunã: întelegerea çi
conceperea proiectului contemporan de arhitecturã, chiar
dacã acest lucru nu vi se pare totdeauna evident.
· Cum nu exista o reteta în arhitectura, ci numai acumulare
culturala si antrenament practic, fiecare dintre diversele
discipline pe care le veti parcurge - umaniste, tehnice,
stiintifice, proiectarea -, va încerca sa va sistematizeze, din
diferite perspective, problemele mai largi sau mai punctuale
legate de aceasta profesiune, precum si sa va sugereze
exercitiile necesare pentru educatia de arhitect.
· Mijloacele/procedeele de expresie specifice arhitecturii sînt
foarte variate si complexe, iar ,vocalizele¨ pentru stapînirea
lor deasemeni (printre acestea si desenul, pictura, modelajul,
etc.) Acesta este scopul orelor de ,Studiul formei¨ si de
atelier.
· Familiarizarea cu discursul arhitectural si cu diversele
limbaje plastice folosite si folosibile în arhitectura
(morfologie si sintaxa specifica) este si scopul cursurilor de
istoria si teoria arhitecturii.

6. Cursul de INTRODUCERE IN ARHITECTURA CONTEMPORANA nu
va încerca sã rezolve problemele generale ale
arhitecturii contemporane, sã transforme o realitate
complexã çi labirinticã a ideilor çi limbajelor
arhitecturale într-un drum fãrã surprize. Cursul îçi
propune sã vã ofere cîteva repere de orientare,
încercînd:
10
· sã vã introducã în problematica arhitecturii
contemporane,
· sã vã descrie cum s-a creat peisajul arhitectural
contemporan.

Nici nu ar putea mai mult. Daca ar fi posibil ca problemele
arhitecturii contemporane sa fie rezolvate atît de simplu,
într-un curs de un semestru, atunci ar însemna ca arhitectura
ar fi o activitate prea simpla si cultural moarta.
Cum ar fi, sä zicem, fabricarea conservelor de peste: un flux
tehnologic pe unde, la un capät inträ pestele, niste cutiute de
tablä/plastic si niste hírtii autocolante, iar la altul iese
conserva.
Nici mäcar productia de ímbräcäminte, o necesitate vitalä -
protectia de frig si respectul unei anumite pudori -, nu se mai
pune ín acesti termeni. Cíti dintre voi ar accepta azi sä
discute problema ímbräcämintii ínafara ,modei". Moda
vestimentarä este ínsä ceea ce s-ar putea numi un epifenomen
(un fenomen de suprafatä), schimbätor prin definitie, al unui
fenomen cultural mai profund, care face obiectul unor
comentarii, unor discursuri, unor interpretäri. Ea prezintä un
potential teoretic mult mai mare decít al conservelor de peste
(pe care poate cä le-am nedreptätit astfel).
Cu atít mai mult arhitectura, care nu prezintä nici futilitatea
modei vestimentare si nici nu poate fi ínlocuitä cu aceeasi
usurintä, este produsul unor controversate si serioase
deliberäri.

Arhitectura este (cel putin pînã acum) foarte durabilã
(constructiile rãmîn în picioare multã vreme), constituie
un cadru de viatã inevitabil çi, prin aceasta,
proiectarea çi productia ei au o dimensiune de mare
responsabilitate.


11
DE ACEEA, VA RUGAM SA INCERCATI

1. Sa aveti o pozitie prudenta, selectiva fata de ceea ce vedeti
si cititi, fata de retete, modele si staruri. Trebuie sa va
construiti, în timp, propriul punct de vedere si sa fiti
capabili sa-l argumentati.
2. Sa aveti aceeasi pozitie critica fata de ceea ce se face, mai
ales fata de productia de arhitecturä de consum, desi aceasta
este adesea cea mai cautata de clienti. Aceasta este ceea ce va
deosebi un bun arhitect de un arhitect de duzina/promotor/etc.
Sa nu priviti arhitectura ca pe un simplu obiect (chiar si
frumos în sine), izolat de mediul care o creaza si pentru care
este creata. Obiectul de arhitectura nu este niciodata complet
independent; el sta într-un loc anume si este produsul unei
culturi, al unor deliberari intelectuale, care dau seama si iau
în seama nenumarate aspecte legate de natura si peisaj, de ceea
ce este deja construit, de viata oamenilor, a societatii, de
structurile economice si comerciale, etc.

Aceasta este o atitudine eticã çi culturalã pentru care se luptã
universitãtile de vîrf çi asociatiile profesionale din lume, çi
singura cale de a promova meseria de arhitect. Aceasta este çi
atitudinea pe care çcoala noastrã o promoveazã.
Altfel, existã riscul (mare la ora actualã!) ca arhitectura sã fie
consideratã un simplu serviciu tehnic, iar arhitectul un simplu
prestator de servicii (pentru care nici nu ar fi nevoie de atîta
çcoalã!).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful