Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, ^ 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera ^ et Koci, 2001).

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R. cu completãri) . 1978.S. România.14 INTRODUCERE Fig.

tufãriºuri. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. etc. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora. III) specii endemice ºi rare. pe regiuni istorice (Moldova. Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã.) (fig. vale. Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. s-a utilizat denumirea consideratã validã. Muntenia. Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali. forme de relief (versant. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). rocã sau substrat. getic. prin urmare. Structura este definitã prin caracterul geografic. Banat. IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective).INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri.). Suprafaþa este datã cu aproximaþie. utilizate la nivel european. Criºana. climã (temperatura medie anualã. ºi. 2). Subcarpaþii Munteniei. Maramureº. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. III) mare. dacic. se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. Câmpia Dunãrii etc. II) moderatã. EUNIS).). ponto-sarmatic. în plus. care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. balcanic) (fig. Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã. Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. moldav. 2000). Oltenia. Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. EMERALD. danubian. Dobrogea. Corespondenþa cu sistemele de clasificare. fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. precipitaþii medii anuale). ii) pentru dealuri ºi câmpii. Pentru pãduri. pe baza informaþiilor existente în diverse studii. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000. cercetãri. având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României. care nu necesitã mãsuri specifice de conservare. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic. PALAEARCTIC HABITATS. luncã etc. Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. IV) foarte mare. CORINE. 15 . pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. panonic. soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). planuri de amenajament etc. pajiºti. 1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. culme. Carpaþii Meridionali. ecologic. lucrãri necuprinse în asemenea sinteze). platou. vest-pontic.

corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1. ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure.12. se poate afirma cã. Pe subclase de habitate. prin descrierea habitatelor din România. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare. izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . din Directiva Habitate. numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2. din cele descrise în lucrare. V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr. nr. Un numãr de 173 de habitate. În concluzie. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine. II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate. respectiv 24 de subclase. Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase.O. Directiva Habitate). cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor). din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv. 1198/25. IV) lista tipurilor de pãdure. tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini. iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic. se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor. al României. publicat în M.2005. stepe. Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini. 1. iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri. Partea I.2005). turbãrii.097/ 6.11. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. III) lista tipurilor de habitate. care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357.

în centrul teritoriului. Abies alba ºi Picea abies). În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. din preajma Carpaþilor. în câmpiile ºi podiºurile din estul. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m). cerris. teritoriul României s-ar situa. urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali. în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã. În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. corelat. între altitudinile de 100–300(400) m. sunt redate în harta din figura 2. determinatã de creºterea altitudinii. în majoritate. • zona de silvostepã. 3). Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. la altitudini mai mari. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei. • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. între altitudinile de 0 ºi 100 m. Principala modificare. la care se face referire în rãspândirea habitatelor.INTRODUCERE 1. Q. se poate constata cã. AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. Ca urmare. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig. sudul ºi vestul României. în România clima. ÎN CARE SE Dar. induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României. la cel stepic. 4): • zona de stepã. Luând în considerare. România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni. în parte a celor mezofile. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. medioeuropene. temperat continental. existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. temperat oceanic. Astfel. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. Q. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). sudeuropene. teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. în parte a celor termofile-submezofile. din România. frainetto. Pe harta geograficã a Europei. Principalele unitãþi de relief. între altitudinile de 50 ºi 150 m.3. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. 17 .

S. România. 1978) .18 INTRODUCERE Fig. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R.

În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid. În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. • a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur). pedunculiflora). • etajul pãdurilor nemorale. În cadrul zonei de silvostepã. • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. Q. ca etaj. deasupra stepei zonale. zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur). se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã). iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). Fig. • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. • al pãdurilor de molid presubalpine. În cadrul zonei de stepã. Q. cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.INTRODUCERE În Dobrogea. dar puternic influenþat submediteraneean. 1983) 19 . frainetto). silvostepa se situeazã.

4 Harta vegetaþiei României (dupã N. Doniþã. manuscris) .20 INTRODUCERE Fig.

clima are nuanþe submediteraneene. Dar. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. în fiecare din aceste unitãþi. care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri. de sol. Carex curvula ºi Juncus trifidus. pentru cã trebuie avut în vedere cã. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România. mai temperat vara ºi mai cald toamna. 5). dar cu douã maxime. de exemplu între climatul est-european. influenþat submediteranean. din aceastã parte a þãrii. ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. al tufãriºurilor pitice de Salix. În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. de rocã etc. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. pe fondul climatului stepic. 21 . unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii. În partea de sud a României. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. pe douã profile – A: nord-sud. inferior. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj.INTRODUCERE Fig. deci în habitate. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est. în special prin regimul termic mai rece primãvara. pe lângã habitate zonale. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. clima este mai continentalã. în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. continental ºi cel submediteranean. În partea de est a þãrii. În partea de vest ºi de nord a României. precipitaþii mai puþine. B: vest-est (dupã Chiþu. Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate. condiþionate de climatul local. existã ºi habitate intrazonale. clima are o nuanþã oceanicã. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig. diferenþierea regionalã a climei.

sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. structura. flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). caucazic. ale solurilor. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. de la oligoterme la termofile. din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. altaic. ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. dezvoltate pe aluviuni. caucaziene. prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. în România existã o mare varietate de specii. ponto-siberian. În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. ponto-panonic. multe elemente sud-est europene (balcanice. subatlantic. ecologic importante. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus. diversitatea floristicã ºi faunisticã. arcto-alpin. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. uscate vara). Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). textura. Trebuie avut în vedere cã. pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice). Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. de la higrofile la xerofile. balcanic. Din punct de vedere al rãspândirii. În funcþie de aºezarea geograficã. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã. dar în compunerea cãrora intrã. În aceste condiþii geografice. de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. de la oligotrofe la eutrofe. 8). tauric. din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. continental (pontic. precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri. trebuie arãtat cã staþiunile. subartic. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit. În lunci. ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. alpinã (23%). anatolic) – estic. se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. varietatea geologicã ºi pedologicã. panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig. Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. Pe rocile acide (granite. sarmatic. trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. 22 . conþinutul de schelet. Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. 7). granodiorite. existã soluri aluviale. Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. structural asemãnãtoare celor din restul Europei. 2000). taurice. 6). stepicã (17 %). în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. mai mult sau mai puþin evoluate. Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic. În stepã.

În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã. cu multã apã. sunt încã sãrace în elemente nutritive. În etajul alpin. în subetajul superior. ºi pentru 23 . mezotrofe. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. mezofilãhigrofilã. Juniperus sibirica. Pe calcare. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. în parte acide. mezofile. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca. de cca. în întregime disponibilã. încã foarte rece. mezotrofã-oligotrofã. sãrace ºi foarte acide. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. numai în partea inferioarã a etajului. productivitatea biocenozelor este scãzutã. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. a solurilor puþin profunde. În acest etaj. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. 8t/an/ha. Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã. pe stânci. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide. Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. Pinus cembra. Nardus stricta. Alnus viridis.INTRODUCERE Fig. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. la care. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. de cca. de cca 2-6 t/an/ha. pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. Rhododendron myrtifolium. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. solurile sunt încã puþin profunde. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. 0. 6t/an/ha. Briofitele au aici frecvenþa maximã. Juncus trifidus. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). În subetajul superior. pe locul pãdurilor defriºate. cu apã multã. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. Festuca supina. mai profunde. în parte foarte acide.8t/an/ha. local Larix decidua. solurile. cu apã multã.

24 INTRODUCERE Fig. 2005) . 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity.

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

Aster tripolium.A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6. Plantago tenuiflora. Taraxacum bessarabicum. S. Petrosimonia triandra. Oroian 1997. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Aster tripolium. Salicornia europaea.1. Artemisia santonicum. salina. Aeluropus littoralis. Centaurium pulchellum. Cirsium alatum. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Juncus gerardi. Redactat: A. Aeluropus littoralis. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. Popescu. Sanda. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. salina. vaþii unde se acumuleazã apa. P = 450 mm. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata. Puccinellia limosa.A. Spergularia maritima.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. cu mici exca- 35 . Aeluropus littoralis. Rumex maritimus. Plantago maritima. Cynodon dactylon. S. Centaurium pulchellum. Suaeda maritima. Valoare conservativã: moderatã. L. Nedelcu 1997. Limonium gmelini. Rumex maritimus. Sanda et Popescu 1992. S. maritimus. cu concentraþia în sãruri mai mare. J.2. aluviuni luto-nisipoase. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. Limonium gmelini. maritima. Specii caracteristice: Limonium meyeri. Juncus gerardi. Trifolium fragiferum. Sanda. nisipuri maritime sãrãturate. Carex distans. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Soluri: soloneþuri în curs de formare. C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Halimione pedunculata. Artemisia santonicum. Salicornia europaea. Rosetti). Clima: T = 11. Carex distans. Popescu. Aeluropus littoralis. Literaturã selectivã: Popescu. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. Spergularia salina. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: 10–15 ha.50C. Alte specii importante: Limonium gmelini. Aeluropus littoralis. Salsola soda. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior. Redactat: A. Artemisia santonicum. Halimione verrucifera. Roci: nisipuri maritime. Stancu 2001. Valoare conservativã: mare. Popescu. Sanda. înalt de 30–40 cm. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. ºi acoperirea de 70–80%.HAB: 15. Chenopodium glaucum. Limonium bellidifolium. În micile depresiuni. Halimione pedunculata. Juncus maritimus. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975. Popescu. Aster tripolium. Relief: teren plan. gmelini.

Agrostis pontica. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Argusia sibirica. inclusiv Grindul Lupilor). Popescu. Clima: T = 11. Sulina. Specii caracteristice: Carex divisa. moderat sãrãturate. Artemisia santonicum. în locurile neamenajate. Suprafeþe: Pe litoral. Spergularia maritima. R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. Aeluropus littoralis. vechi dune fixate sau microdepresiuni. Soluri: aluviale. cu concentraþie mare de sãruri. Puccinellia limosa.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae ^ Slavnic 1948. Letea dar mai ales la C. Roci: nisipuri maritime. Juncus littoralis. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase.HAB: 15.A. Halimione verrucifera. Delta Dunãrii (Caraorman. Chenopodium glaucum. Sf. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate. Roci: nisipuri maritime. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Stancu 2001. zahariadi. Plantago coronopus. Sanda. Redactat: A. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Aster tripolium. Samolus valerandi. Suaeda maritima. Cynodon dactylon. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. Sfiºtofca). Rosetti. Plantago coronopus. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. Literaturã selectivã: Popescu et al. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Medicago falcata.1. Rumex maritimus. Relief: teren plan. Gheorghe. În zonele mai joase. P = 350–450 mm. la Sf. Carex distans. Aeluropus littoralis. zahariadi. Grindul Chituc. Gheorghe.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6. cel mai înalt (50–70 cm). Spergularia maritima. Trifolium fragiferum. Salicornia europaea.2. Limonium vulgare. nisipuri fixate ºi semifixate. Plantago maritima. Samolus valerandi. Clima: T = 11– 10. Primul. Limonium gmelini.HAB: 15. Juncus gerardi. cu mici ondulaþii de nisip. 36 . Daucus guttatus ssp. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Suprafeþe: Circa 45–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Alte specii importante: Juncus littoralis. Plantago maritima. apar speciile halofile: Salicornia prostrata. 1997. P = 450 mm. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. Daucus guttatus ssp.50 C.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6.50C. Agropyron elongatum. iar în Deltã.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999. Popescu. Lotus tenuis. Artemisia santonicum. Plantago arenaria. se întind pe zeci de ha. Spergularia maritima. Medicago falcata.5– 10. temporar bãltite. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2.

pannonicum. în puþine exemplare. Agropyron elongatum. ªerbãnescu 1965. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii. Medicao lupulina. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis. Redactat: A. Gratiola officinalis. care împreunã realizeazã etajul superior. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum. gerardi. Popescu. Alte specii importante: Juncus littoralis. Popescu. realizeazã etajul superior. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Taraxacum bessarabicum. J. 1977. Juncus gerardi. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. înalt de 50–55 cm. Popescu. care realizeazã o acoperire de 90–95%. zahariadi. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului. Popescu. P = 450–500 mm. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii. Aster tripolium ssp. Doltu 1980. Sanda 1975. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. Aster tripolium ssp. orientalis. Specii caracteristice: Carex distans. Roci: loess. speciile: Puccinellia limosa. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. Lythrum virgatum. orientalis. Teucrium scordium. Aster tripolium ssp. Agrostis pontica. 37 . J. Juncus littoralis. Plantago lanceolata. pannonicum. Popescu. Hordeum marinum. Lycopus europaeus. Popescu et al. Caricetum distantis Rapaics 1927. Carex distans. 1984. Juncus gerardi. orientalis ºi Carex distans. zahariadi. Þopa 1939. Teucrium scordium. elegans. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. pannonicum. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. Structura: Specia dominantã este Carex distans. Stancu 2001. Sanda. Atriplex hastata. Centaurium spicatum. Sanda. Juncus gerardi. Orchis laxiflora ssp.50C.2.HAB: 15. Daucus guttatus ssp. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara. Medicago lupulina. Agropyron elongatum. Redactat: A. Pulicaria dysenterica. Centaurium spicatum. Clima: T = 10. Taraxacum bessarabicum. în Bãrãgan. Puccinellia limosa.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp. Daucus guttatus ssp. maritimus.1. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Sonchus arvensis. Carex distans. Plantago maritima. Scorzonera cana. Cynodon dactylon. Sanda. Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. Trifolium repens. Holoschoenus vulgaris. Nedelcu 1997. Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. Taraxacum bessarabicum. Trifolium fragiferum. Valoare conservativã: moderatã.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. Valoare conservativã: moderatã. Taraxacum bessarabicum. în sudul Moldovei. Hordeum marinum.

Cãlmãþui). Popescu et al. Popescu. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara. Lepidium cartilagineum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Crypsis aculeata. Sanda. Spergularia maritima. lãcoviºti sãrãturate. Lepidium crassifolium. Plantago lanceolata. tenuiflora. Chamomilla recutita. Gypsophila muralis. P.A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. 10–15 ha în Moldova. uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). Artemisia santonicum. Atriplex littoralis. Crypsis aculeatus. Puccinellia limosa. P = 500–550 mm. Atriplex hastata. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua. Roci: loess ºi depozite aluviale.HAB: 15. Artemisia santonicum. Buzãu. Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua. Juncus gerardi. Clima: T = 10. Spergularia maritima. Taraxacum bessarabicum. Lepidium ruderale. Bassia sedoides. Puccinellia distans. Suaeda maritima. 2002. Alte specii importante: Plantago maritima. Acorellus pannonicus. Specii caracteristice: Camphorosma anuua. Plantago maritima. Popescu et al. Hordeum marinum. Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. Moldova (sãrãturile de pe Jijia). 1984. Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. ªerbãnescu 1965. Limonium gmelini. Cynodon dactylon.5–9. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri.50C. Poa bulbosa. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 . Literaturã selectivã: Pop I. P.2. se instaleazã: Suaeda maritima. În microdepresiuni. Petrosimonia triandra.1. Valoare conservativã: mare. Juncus gerardi. Redactat: A. tenuiflora.2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. Artemisia santonicum. cu concentraþie sporitã în sãruri. 1978. Taraxacum bessarabicum. cernoziom levigat ºi sãrãturat.

Etajul inferior este mai slab reprezentat. înalt de circa 35 cm. Soluri: soloneþuri.5–9. Atriplex littoralis. Valoare conservativã: mare. împreunã cu: Artemisia santonicum. Scorzonera cana. Spergularia maritima. Aeluropus littoralis. Artemisia santonicum. Puccinellia limosa. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Cerinþele ecologice. Myosurus minimus. Bassia sedoides. Petrosimonia triandra. Todor 1947–1948.50C. cernoziomuri sãrãturate. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate. P = 500–650 mm. cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m.HAB: 15.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6. Limonium gmelini. Suprafeþe: Circa 12–15 ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Popescu. 39 . Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). 1980. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice. Specii caracteristice: Petrosimonia triandra. Popescu. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Bassia sedoides. Camphorosma annua. Clima: T = 10.1. Atriplex littoralis. Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii. Atriplex littoralis. Limonium gmelini.50C. Literaturã selectivã: Popescu et al. Lepidium ruderale. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. Oltenia. Sanda. Salicornia europaea. Bãile Sãrate – Turda. solodii. Puccinellia distans. Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. Artemisia asutriaca. fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939). depozite salifere în Transilvania.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn. Poa bulbosa. Bãrãgan. Atriplex tatarica. Spergularia maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra.2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927. Salsola soda.2. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed. ªerbãnescu 1965. Nedelcu 1997. Clima: T = 10. patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri. Puccinellia distans. Alte specii importante: Suaeda maritima. Specia dominantã. H. Redactat: A. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Halimione verrucifera. Rãspândire: Câmpia Jijiei. P = 550–650 mm.HAB: 15. Juncus gerardi. Artemisia santonicum. Roci: loess în Muntenia. Lepidium ruderale.5–9. pedunculata. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. toate halofile. realizeazã etajul superior.

Popescu. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Trifolium fragiferum. patens. Artemisia santonicum ssp. pannonicus. Artemisia santonicum. Artemisia santonicum ssp. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus. Petrosimonia triandra. Heleochloa schoenoides. salina. Halimione pedunculata. Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. patens. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Artemisia santonicum. Chenopodium glaucum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol. care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. determinã ca cele douã specii. Þopa 1939. Moldova. Atriplex littoralis. Spergularia maritima. Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm. Spergularia maritima. Festuca pseudovina. Popescu.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Taraxacum bessarabicum. Carex extensa. Aeluropus littoralis. Specii caracteristice: Limonium gmelini. Dianthus guttatus. Agropyron elongatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. P = 500–550 mm. Dobrogea. Juncus gerardi. Redactat: A. Atriplex littoralis. Clima: T = 11– 10. Juncus gerardi. S. Plantago maritima. Camphorosma annua. Bassia hirsuta. Heleochloa schoenoides. Soluri: solonceacuri. Spergularia marina. Delta Dunãrii. Cynodon dactylon. Suaeda maritima. Spergularia maritima. Valoare conservativã: moderatã. Trifolium fragiferum.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. Aeluropus littoralis. Taraxacum bessarabicum.50C. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. Atriplex tatarica. Popescu. Agropyrum elongatum. Roci: depozite salifere. Sanda. Dianthus guttatus. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Suaeda maritima. Sanda 1977. Centaurium spicatum.2.1. Literaturã selectivã: Popescu. Stancu 2001. Aeluropus littoralis. loess. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . Alte specii importante: Aster tripolium. Valoare conservativã: mare. Salsola soda. Cynodon dactylon. Bupleurum tenuissimum. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni).HAB: 15. Juncus gerardi. S. Limonium bellidifolium. Juncus gerardi. salina. Sanda. nisipuri marine sãrãturate. Aster tripolium. Atriplex hastata. Oroian 1997.

dar este bine reprezentat în zonã.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Suprafeþe: 2–3(5) ha. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã. Dianthus guttatus. Lepidium latifolium. Lepidium ruderale.1. 1979– 1980. de Artemisia (maritima) santonicum. este rãspânditã în judeþul Buzãu. Roci: marne salifere. Popescu.50C. Pop 2002. Relief: pante mediu înclinate. Popescu. Festuca pseudovina. salina. în codominanþã cu Artemisia santonicum. Trifolium angulatum. Hordeum marinum ssp. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Limonium gmelini. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. Aster tripolium. Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. uscate în timpul verii. judeþul Buzãu). Structura: vegetaþia este alcãtuitã. Nedelcu 1997. Lepidium latifolium. Artemisia santonicum. Redactat: A. R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Puccinellia limosa. Festuca pseudovina. Valoare conservativã: foarte mare. pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. Achillea setacea f. Popescu. Spãtaru. realizând. Bupleurum tenuissimum. Taraxacum bessarabicum. Carex distans. Sanda. Specii caracteristice: Nitraria schoberi. Atriplex tatarica. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. Bupleurum tenuissimum. Sanda. Clima: T = 10–9. Camphorosma annua. salina. Stancu 2001. Puccinellia limosa.HAB: 15. Limonium gmelini. 41 . în zona vulcanilor noroioºi. în jurul vulcanilor noroioºi. Muntenia (pãdurile Frasinu. Scorzonera cana. Halimione verrucifera. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere. împreunã cu plantele mai sus menþionate. Spergularia maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi. Sanda. hystrix. Artemisia santonicum. P = 450–500 mm.225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979. Carex distans. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. 1959. fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. Taraxacum bessarabicum. Popescu. în principal. Soluri: salifere.HAB: 15.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6. Lepidium ruderale. 1980.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. S. Doltu 1980.2.

în general repente. cu acumulãri de sãruri în profunzime. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Gypsophila muralis. Lysimachia nummularia. Literaturã selectivã: Buia et al. Plantago tenuiflora. Ranunculetum sardoi (Oberd. Trifolium arvense. Taraxacum bessarabicum. Redactat: A. Popescu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. care poate depãºi 50 cm înãlþime. Juncus gerardii.50C. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie.HAB: 15. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. R. loessuri. Ranunculus lateriflorus. realizeazã etajul superior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis. Sanda. cum sunt: Spergularia maritima. 1964. Eleocharis palustris. Lysimachia nummularia. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. lãcoviºti salinizate. Pop 1968. în luncile râurilor. Valoare conservativã: redusã. Rorippa sylvestris. Al doilea etaj este format din plante scunde. Gratiola officinalis. Popescu. Etajul inferior. Alte specii importante: Carex melanostachya. P = 400–700(800) mm. nisipuri. Atriplex hastata. Trifolium fragiferum. Lepidium latifolium.-Bl. Roci: depozite aluviale. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Aster tripolium. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum. Alopecurus pratensis.5–90C. Gratiola officinalis. Juncus gerardi. Taraxacum bessarabicum. Rãspândire: Câmpia Munteniei. Trifolium fragiferum. care atinge 30–35 cm înãlþime. Soluri: faeoziomuri. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. Rorippa kerneri. Zingeria pisidica. Clima: T = 10. Ranunculus sardous. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Valoare conservativã: mare. Mentha pulegium. Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã. Specii caracteristice: 42 .5–9. Soluri: salifere. bine reprezentat. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne. Roci: depozite salifere. Agrostis stolonifera. 1984. Moldova. Spergularia rubra. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Zingeria pisidica. Alisma lanceolatum. Anthemis austriaca. Puccinellia limosa. Clima: T = 10. Puccinellia distans.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. Alopecurus geniculatus. în puþine exemplare. cuprinde speciile: Carex praecox. P = 500–600 mm. soloneþuri.1. lacoviºti. gleizate. Dobrogea. lateriflorus.2. et Balas 1958. Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei. 1960. Alãturi de aceasta. 1957) Pass. Agrostis stolonifera. Ranunculus sardous. Beckmannia eruciformis. Consolida regalis. Aster tripolium. Plantago major. Ranunculus sardous. Stancu 2001. Polygonum aviculare. 2002.

1943. R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. salina. Tâmbureºti. Aster tripolium. alopecuroides. 2002. Popescu. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha. împreunã cu: Spergularia maritima. Juncus gerardi. Bupleurum tenuissimum. Chamomilla recutita. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi. Trifolium arvense.. pe terenuri slab sãrãturate. Barabaº 1998. soloneþuri. Relief: microdepresiuni.50C.HAB: 15. Rumex crispus. Lepidium ruderale. Juncus bufonius. Chenopodium glaucum. Aeluropus littoralis. Banat. Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides. Popescu. Alte specii importante: Gypsophila muralis. Agrostis stolonifera. Artemisisa santonicum. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides. Lotus tenuis.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg. crovuri. Aeluropus littoralis.HAB: 15. Trifolium fragiferum. lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939. Dobrogea (Eforie). Clima: T = 10. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor. Popescu et al. Redactat: A. Vicia villosa. Roci: aluviuni. Artemisia santonicum. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. H. Limonium gmelini. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon. Rumex stenophyllus.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Muntenia. Juncus gerardi. Moldova. 1984. Rumex maritimus. Ranunculus sardous. S. Artemisia santonicum. Þopa 1939. Literaturã selectivã: Pop 1968. Taraxacum bessarabicum.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. 1960. Rorippa austriaca. 1984. luvisoluri (crovurile din Muntenia). Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Cerastium dubium. 43 . Rãspândire: Transilvania. Taraxacum bessarabicum. Atriplex littoralis. Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului).5–9. Soluri: lãcoviºti. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii. P = 500–550 mm. Valoare conservativã: moderatã. Sanda. Redactat: A. Puccinellia limosa. Alte specii importante: Spergularia maritima. Trifolium fragiferum. Piscu). Heleochloa alopecuroides. Bupleurum tenuissimum. Lepidium ruderale. Rãspândire: Oltenia (Sadova. Lotus tenuis.2. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Aster sedifolius. Atriplex tatarica.1. nisipuri. Literaturã selectivã: Popescu et al. microdepresiuni.

solodii. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse. Myosurus minimus. Juncus gerardi. este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. Roci: terenuri salifere. Zingeria pisidica. Roci: nisipuri. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. suprafeþele s-au diminuat foarte mult. Bupleurum tenuissimum. Alopecurus pratensis. Hordeum marinum. Spergularia maritima.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I. Rorippa kerneri. Clima: T = 11–100C. în Oltenia. Sanda et al. Zingeria pisidica. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni. Plantago tenuiflora. Heleochloa alopecuroides. Camphorosma annua. cernoziomuri sãrãturate.50C. dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. Valoare conservativã: mare. Juncus gerardi. Artemisia santonicum. 1978. ªerbãnescu 1965. T. Cerastium dubium. Rãspândire: Muntenia. loess în restul þãrii. Puccinelia distans. realizând o acoperire de 50–60%. Puccinellia distans. Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. Relief: plan cu mici concavitãþi. Gypsophila muralis. Agropyron elongatum. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. 1965.HAB: 15. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor.5. bãltite în sezonul ploios. Halimione verrucifera. Juncus gerardi. Atriplex littoralis. Alte specii importante: Hordeum marinum. Sanda. Plantago tenuiflora. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu. Soluri: soloneþuri.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6. Taraxacum bessarabicum. Vegetaþia este etajatã. Halimione verrucifera. P = 450–550 mm. pedunculata. ªerbãnescu 1959. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. nisipuri marine. fragiferum. Alãturi de specia dominantã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. În prezent sunt estimate la circa 10 ha. majoritatea halofile. Cynodon dactylon. speciile înalte depãºesc 80–100 cm. Stratul inferior este mai bogat în specii. Dobrogea. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. Trifolium fragiferum. Limonium gmelini. Limonium gmelini. Redactat: A. gleizate. înalt de 25–35 cm. Etajul superior. Trifolium angulatum. Artemisia santonicum. T.1. P = 450–500 mm. Artemisia santonicum. retusum. de 500 pânã la 700–1000 m2. Clima: T = 11–10. H. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. Salicornia prostrata. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol. Myosurus minimus.2. Valoare conservativã: moderatã-mare. Beckmannia eruciformis. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. 44 . Staþiuni: Altitudine: 10–100 m. Agropyron repens. Soluri: soloneþuri. Beckmannia eruciformis. Scorzonera laciniata. Suaeda maritima. Doltu 1980.

Alte specii importante: Camphorosma annua. Artemisia santonicum. Popescu et al. de cele mai multe ori întins pe sol. 1980. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984. pannonicus. Halimione pedunculata. Spergularia maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata. Limonium gmelini. Redactat: A. nisipuri sau loessuri. S. Popescu et al. Salicornia prostrata. Stancu 2001. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. Plantago tenuiflora. Clima: conti- 45 . Þopa 1939.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6. Acorellus pannonicus. Etajul inferior. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). Pauccinellia limosa. maritima. pannonicus. nentalã. Literaturã selectivã: Pop 2002. Puccinellia distans. Salsola soda. Taraxacum bessarabicum. Popescu. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. Juncus gerardi. Plantago schwarzenbergiana. Halimione verrucifera. Trifolium fragiferum. Staþiuni: Altitudine: mici.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. unde apa stagneazã în timpul primãverii. Artemisia austraica. Bupleurum tenuissimum. Chenopodium glaucum. primãvara. Valoare conservativã: mare. Poa bulbosa. Popescu. 1981. Halimione (Obione) pedunculata. Aeluropus littoralis. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. Aster tripolium ssp.2. Literaturã selectivã: Pop 2002. ªerbãnescu 1965. Cryspis aculeatus. puternic sãrãturate. Taraxacum bessarabicum. în Moldova. Suaeda maritima. este realizat de speciile: Spergularia salina. T = 11.5–100C. Bassia hirsuta. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. Relief: teren plan. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha.1. cu microdepresiuni. Aster tripolium ssp. P = 400–450 mm. ªerbãnescu 1965. Redactat: A.HAB: 15. Aeluropus littoralis. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum. Plantago maritima. Soluri: solonceacuri. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. Popescu. Sanda. Atriplex littoralis. Bassia hirsuta. Puccinellia limosa. Specii caracteristice: Salicornia patula.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. Roci: terenuri salifere. Alte specii importante: Petrosimonia triandra. S. Suaeda maritima. de 3–4 m pânã la 200–250 m. prostrata. Lotus tenuis. Suaeda swards PAL. Achillea collina.11 Glasswort Salicornia. Limonium gmelini.

Aster tripolium. Kochia prostrata. unde apa bãlteºte în timpul primãverii. Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei). Dianthus guttatus. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. P = 450–500 mm. iar în Moldova maximum 4–5 ha. solonceacuri sulfato-sodice. Puccinellia limosa. R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Artemisia santonicum. de 30–35 cm. Valoare conservativã: mare. Þopa 1939.5–9. Relief: terenuri plane. salina. depozite aluviale. solonceacuri. monspeliaca. Suaeda maritima. Artemisia santonicum. Popescu et al.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939.1. Spergularia maritima. Aster tripolium. Redactat: A. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. Juncus gerardii. este alcãtuit din: Halimione verrucifera. Salicornia prostrata. Petrosimonia triandra. Scorzonera canna. soluri aluviale sãrãturate. Roci: loess. Clima: T = 10. Juncus gerardi. Soluri: soloneþuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera. Limonium gmelini.2.50C. Nedelcu 1997. Limonium gmelini. în Lunca Jijiei depozite aluviale. Soluri: cernoziomuri sãrãturate.HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6. Literaturã selectivã: Pop 2002. C. Juncus gerardi. 1980. Stratul superior. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare. Sanda.HAB: 15. lãcoviºti soloneþizate. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie. P = 500–550 mm. Erysimum repandum. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale. Popescu. Clima: T = 10. Specii caracteristice: Halimione verrucifera. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Alte specii importante: Camphorma annua. în lunci. Camphorosma annua. Camphorosma annua. Petrosimonia triandra. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. salina. Roci: loess. Din aceastã 46 . cu acoperirea de 60–70%.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957. Puccinellia limosa. Achillea setacea. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea. cu mici adâncituri.5–9. S. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei.50C. Achillea setacea f. Agropyron elongatum.

Popescu et al. lunca Jijiei). Cynodon dactylon. Taraxacum bessarabicum. Centaurium pulchellum. Chenopodium glaucum. Silene conica. este alcãtuit din Spergularia salina.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. Lactuca tatarica. Stancu 2001. Literaturã selectivã: Popescu et al. Daucus guttatus. Plantago maritima. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. inapte pentru agriculturã. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. Popescu. ªerbãnescu 1965. Þopa 1939. T = 11. Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate. Pholiurus pannonicus. Valoare conservativã: mare. aluviuni (în Deltã). Popescu. Sanda. 47 . S. Hordeum hystrix. Limonium gmelini. Centaurium pulchellum. spicatum. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. Lepidium crassifolium. salina. Spergularia maritima.HAB: 15. 1980. Etajul inferior. bine reprezentat. Pop 2002. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. soloneþuri.5–100C. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Plantago maritima. Moldova. Brãila. Clima: temperatã. Moldova. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. Juncus gerardi. Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã. maritima. lunca Iencii.1. Heleochloa schoenoides. Lepidium crassifolium. lãcoviºti. Aeluropus littoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Plantago maritima. ªerbãnescu 1970. Cynodon dactylon. Trifolium fragiferum. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice. Dianthus guttatus. Valoare conservativã: mare. Redactat: A. loessuri (Moldova). Camphorosma annua. Cryspis aculeatus. 1984. ªerbãnescu 1965. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni). Plantago maritima. Triglochin palustris. Literaturã selectivã: Pop 2002. Scorzonera parviflora. Redactat: A. Centaurium pulchellum. S. C. P = 400–500 mm. Rumex maritimus. Atriplex littoralis. Þopa 1934. Puccinellia distans. Alte specii importante: Limonium gmelini.2. Juncus bufonius. Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului. convoluta. Barabaº 1998. inclusiv pe litoral. Popescu. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Artemisia santonicum. Alte specii importante: Agropyron elongatum. Dobrogea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Suaeda maritima. Halimione pedunculata. Roci: depozite lutoase. Agrostis pontica. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa. Carex distans. Halimione pedunculata. Popescu. lunca Jijiei.A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. Sanda. Juncus gerardi. Crypsis aculeata. Lotus tenuis. Lotus tenuis. Plantago tenuiflora. Hordeum histrix. Halimione pedunculata. P.

50C. Juncus gerardi. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis. P = 450–500 mm. Puccinellia limosa. Speciile caracteristice: Plantago maritima. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni. Chartolepis glatifolia. Carex distans. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Chenopodium glaucum. Artemisia santonicum. În Transilvania soluri gleice. Scorzonera laciniata. Limonium gmelini. L. S.1. Plantago maritima. deoarece. prin drenaje ºi spãlãri. moderat sãrãturate. sunt redate agriculturii. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus. Redactat: A. 1984. Specii rare: Leuzea altaica. Dobrogea. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . Bolboschoenus maritimus. convoluta. Literaturã selectivã: Popescu et al. Sanda. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici. Samolus valerandi. Muntenia (Câmpia Bãrãganului).222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. Taraxacum bessarabicum. Nedelcu 1997. Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Valoare conservativã: mare. cu exces de umiditate. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã. Aster tripolium. Clima: T = 11–9. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. P. Puccinellia limosa.2. salina. Serratula bulgarica. Popescu. meyeri. Lepidium cartilagineum. Popescu. ªerbãnescu 1965.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. Scorzonera parviflora.HAB: 15. Camphorosma annua. Delta Dunãrii. Halimione pedunculata. Aster tripolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima. Moldova. Salicornia prostrata etc. Plantago schwerzenbergiana. Todor 1947–1948. Alte specii importante: Halimione verrucifera. unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum. Crypsis aculeata. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.

2–3 ha în judeþul Galaþi.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997. Hordeum histrix. Scorzonera austriaca var. Redactat: A. Scorzonera cana. mucronata. Juncus gerardi. Puccinellia limosa. Rorippa sylvestris. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu. Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior. mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Scorzonera austriaca var.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). Festuca pseudovina. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica. Plantago schwarzenbergiana. Specii endemice: Scorzonera austriaca var. Frasinu. în bazinul inferior al Jijiei. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 49 . Alte specii importante: Aster tripolium. Lepidium latifolium. slab dezvoltat. Peucedanum latifolium. Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var. depozite aluviale. mucronata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica. Juncus gerardi. Carex distans.2. Rãspândire: Muntenia. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia. Valoare conservativã: mare. Taraxacum bessarabicum. P = 450–500 mm. Cynodon dactylon.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. lãcoviºti sãrãturate. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%. Agropyron elongatum. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. acestea fiind: Leuzea altaica. Scorzonera cana. Festuca pratensis. pannonicum. Puccinellia limosa. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului). mucronata. Poa pratensis. Lotus tenuis. 1997. Lepidium latifolium. Plantago schwarzenbergiana. Popescu et al. Lotus corniculatus. Scorzonera austriaca var. Carex distans. Trifolium fragiferum. cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara.1.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. Popescu. Roci: loess.HAB: 15. Literaturã selectivã: Monah 2001. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. Hordeum histrix.5–100C. Etajul inferior. Alopecurus pratensis. 1978. mucronata sunt plante rare. mucronata.HAB: 15. Festuca pseudovina. pânã în prezent numai din aceste locuri. Agropyron elongatum. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti. Spãtaru. ªerbãnescu 1965. Taraxacum bessarabicum. Peucedanum latifolium. Clima: T = 10. Soluri: soloneþuri.n) I. fiind semnalate. Specii caracteristice: Leuzea altaica. Oenanthe silaifolia. Aster tripolium ssp. Sanda. Moldova.

Roci: aluviuni. Aster tripolium. Dobrogea (zona litoralã). Taraxacum bessarabicum. Lamium amplexicaule. Dactylis glomerata. cu acoperire de pânã la 90%. Plantago cornuti. Scorzonera cana. C. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova).5–100C. Prodan 1939. Valoare conservativã: mare. Carex extensa. Limonium gmelini. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. 50 . Limonium gmelini. Suaeda maritima. Bassia sedoides.2. Delta Dunãrii. Lotus tenuis.A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6. divisa. pe terenurile slab sãrãturate. Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Literaturã: Popescu. Muntenia (Bãrãgan). Taraxacum bessarabicum. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15. Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. Soluri: soloneþuri. maritima. înalt de aproximativ 40–45 cm. Moldova. compressus. Daucus carota. Trifolium fragiferum. Structura: Iris halofila. Sanda et Doltu 1980. Stancu 2001. Plantago media.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923. înalt de 35 cm. Alte specii importante: Carex distans. Festuca pratensis. lãcoviºti sãrãturate. Festuca pratensis. Puccinellia distans. Artemisia santonicum. Bromus commutatus. J. Spergularia salina. Dactylis glomerata. Agrostis stolonifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. care alcãtuiesc etajul superior. În stratul inferior. Rorippa sylvestris.1. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Camphorosma annua. În cadrul fitocenozelor. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Crypsis aculeata. Etajul inferior este bine reprezentat. nisipuri. Agrostis stolonifera. Cerastium dubium. Crypsis aculeata. Sanda. Bassia sedoides. Popescu. Rãspândire: Banat.50C. uneori pe loessuri. Puccinellia distans. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime. Relief: teren plat. Clima: T = 11–9.HAB: 15. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. Roci: depozite argilo-lutoase. Artemisia santonicum. Taraxacum bessarabicum. Specii caracteristice: Iris halofila. Trifolium fragiferum. S. P = 500 mm. se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis. Specii caracteristice: Juncus gerardi. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. nisipuri sãrãturate. Popescu. Carex distans. P = 450–600 mm. Scorzonera cana. Camphorosma annua. Soluri: solonceacuri. alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi. Taraxacum bessarabicum. Redactat: A. Valoare conservativã: mare. ªerbãnescu 1965. este cea care realizeazã etajul superior. Hordeum marinum. Achillea setacea. nisipoase. Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. Clima: T = 10. Trifolium retusum.

Trifolium fragiferum.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. pannonicum. pannonicum. Brãila). Roci: loess. Triglochin palustris. Relief: teren plat. ªerbãnescu 1965. Lotus tenuis. Bupleurum tenuissimum. Puccinellia distans. T. jud. Lunca Iencii. Sârbu et al. Acorellus pannonicus. 51 . Þopa 1939. Alte specii importante: Plantago cornuti. Sanda. Redactat: A. Plantago maritima.HAB: 15. Agropyron elongatum. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. Artemisia santonicum. Puccinellia limosa. nisipuri (în Oltenia). Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Rãspândire: Transilvania. Valoare conservativã: mare. pannonicum. Trifolium fragiferum. Structura: Cele douã specii dominante. Salicornia europaea. Lutu Alb. Popescu.2. Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. Taraxacum bessarabicum. Muntenia (Caragele. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. Dobreºti.141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima. Popescu.50C. Scorzonera parviflora. 2000. cu mici excavaþii. maritima. Teucrium scordium. Festuca pseudovina. Oltenia (Murta. 1976. pannonicum. Þopa 1934. Artemisia santonicum. limosa.HAB: 15. Suaeda maritima. P. Scorzonera parviflora. înalt de 35–40 cm. Etajul inferior.1. Literaturã selectivã: Pop 2002. Trifolium fragiferum. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. P = 450–500 mm. Acorellus pannonicus. Scorzonera parviflora. Suaeda maritima. Suaeda maritima. Crypsis aculeata. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Triglochin palustris. Spergularia maritima. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede. Clima: T = 10. Redactat: A. bine reprezentat. Aster tripolium ssp. Soluri: lãcoviºti sãrãturate.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. Camphorosma annua. Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. Camphorosma annua. realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata. Taraxacum bessarabicum. Aster tripolium ssp. Aster tripolium ssp. ªerbãnescu 1970. palustris. Buzãu. are în componenþã speciile: Spergularia maritima. Glavacioc). jud. T. Juncus gerardi. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. Juncus geradii. Juncus bufonius. Agrostis stolonifera.

Lactuca tatarica. Salicornia europaea (prostrata).HAB: 15. Trifolium fragiferum. Lotus tenuis. Carex distans. Alte specii importante: Spergularia maritima. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat. Rumex maritimus. Valoare conservativã: moderatã. cu exces de umiditate. Festuca pseudovina. în deltã: nisipuri maritime. Clima: T = 10. Bassia sedoides. Moldova de Nord. Roci: terenuri salifere. Puccinellia distans. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. Sueda maritima. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. limosa. estul Câmpiei Române. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. Chenopodium glaucum.50C. ªerbãnescu 1965. specie rarã în flora þãrii. Spergularia maritima. Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. Rumex maritimus.50C. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Soluri: solonceacuri.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. Pholiurus pannonicus. Crypsis aculeata. T. Rãspândire: Muntenia. Juncus gerardi. 52 . P = 450–600 mm. Trifolium fragiferum. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Atriplex littoralis. nisipuri maritime în curs de fixare. O caracteristicã. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus. Salicornia europaea. Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. Popescu. P. Cerastium dubium.1. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. Scorzonera cana. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. Redactat: A. Puccinellia distans. Bassia sedoides. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate.5–9. Cynodon dactylon. Clima: T = 10. Carex pseudocyperus. Delta Dunãrii. Structura: Planta dominantã. Suaeda maritima. Juncus bufonius. Atriplex tatarica. ªerbãnescu 1965. cernoziomuri sãrãturate. Þopa 1939. Trifolium ornithopodioides. Bolboschoenus maritimus. În micile excavaþii. aluviuni. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Polygonum amphibium. Cyperus fuscus. Poa bulbosa. Aster tripolium. Moldova. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). Polygonum maritimum. Plantago tenuiflora. Scirpus triqueter. Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. Atriplex hastata. retusum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum. umede primãvara ºi uscate vara. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse. lãcoviºti sãrãturate.2. Alopecurus pratensis. P = 450–600 mm. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Valoare conservativã: moderatã. Myosurus minimus. Dobrogea. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. Limonium gmelini.5–9.

Bromus hordeaceus. Sanda. Artemisia santonicum. în Oltenia. cu reacþie bazicã.50C. Literaturã selectivã: Pop 2002.5–8. Popescu et al. Clima: T = 11.2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. Limonium gmelini. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus. Puccinellia limosa. Scorzonera cana. Trifolium retusum. Carex stenophylla. Limonium gmelini. 1991. Trifolium parviflorum. lãcoviºti. Alopecurus pratensis. Rãspândire: Transilvania. dar uscate în sezonul secetos. Kochia prostrata. Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate.2. care realizeazã o acoperire relativ mare. Scorzonera cana. Specii caracteristice: Hordeum marinum. Roci: depozite salifere. Valoare conservativã: moderatã. Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. Lotus angustissimus. Alopecurus pratensis. Popescu 1973. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina. Criºana. Pãun et Popescu 1974. Plantago tenuiflora.HAB: 15. Banat ºi. umede în timpul primãverii. în mai micã mãsurã. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Taraxacum bessarabicum. Dobrogea ºi Moldova. Cerastium dubium. Specii caracteristice: Hordeum hystrix. Literaturã selectivã: Pop 1968. Lepidium ruderale. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu et al. Popescu. Atriplex tatarica. EUNIS: E6. Popescu. Sanda. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie. Redactat: A. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Redactat: A. Lepidium ruderale. Þopa 1939. 200 m în Criºana. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm.1. Scorzonera cana. Lotus tenuis. Scleranthus annuus. 1984. cu pH cuprins între 6. Cerastium dubium. Etajul superior este format din puþine specii. P = 350–650 mm. 53 . Achillea collina. Muntenia. Popescu 1990. Gypsophila muralis. Cynodon dactylon. Artemisia santonicum. Puccinellia limosa. 2002. dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Plantago tenuiflora. Plantago tenuiflora. Scleranthus annuus. Toate aceste plante formeazã etajul inferior. 1980. Lolium perenne. Aster tripolium. Camomilla recutita.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. Taraxacum bessarabicum.5–9. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus.

Rãspândire: Transilvania. Criºana. Clima: T = 10–9. Trifolium fragiferum. Bupleurum tenuissimum. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. umede primãvara. Lotus angustissimus. Hordeum hystrix. Aster tripolium. Lotus tenuis. Sanda. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. Suprafeþe: Pe islazurile.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6. Valoare conservativã: moderatã.1. Artemisia santonicum ssp. Achillea setacea. Muntenia. Soluri: lãcoviºti. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m. 54 . Peucedanum officinale. Limonium gmelini. Trifolium striatum. Borhidi 1996. Plantago schwerzenbergiana. Moldova. T. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15.HAB: 15.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Roci: roci salifere. Bupleurum tenuissimum. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m.HAB: 15. Rorippa kerneri. Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha. Peucedanum officinale. în rest mai reduse. Carex stenophylla. Rãspândire: Criºana.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. P = 600–700 mm. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL.A. Myosurus minumus. Taraxacum bessarabicum. patens. Redactat: A: Popescu. Limonium gmelini. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud. Hordeum hystrix. Artemisia santonicum ssp. Ranunculus pedatus. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Lotus angustissimus. Moldova. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Banat. Achillea setacea. loess în Moldova ºi Muntenia. Trifolium angulatum. Popescu. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp. Þopa 1939. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Banat. cum sunt: Festuca pseudovina.50C.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968. Todor 1948. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. Trifolium fragiferum. ocupã suprafeþe de 10–15 ha. striatum. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Nedelcu 1997. Artemisia santonicum. Muntenia. aride vara. soloneþuri slab sãrãturate.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina.2. patens. Camphorosma annua. Alte specii importante: Ranunculus pedatus. Juncus gerardi. Literaturã selectivã: Pop 2002.

Potentilla argentea. P = 400–500 mm. Artemisia santonicum.00C. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. Scorzonera cana.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. în împrejurimile vulcanilor noroioºi. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Achillea collina. Hordeum marinum. Specii rare: Nitraria schoberi. Pâclele. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. Banat. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Puccinellia limosa. Trifolium strictum. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I. Valoare conservativã: mare.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6. Lotus tenuis. Trifolium angulatum. Lotus angustissimus. P = 600–700 mm. Popescu. Peucedanum officinale.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. Camphorosma monspeliaca. Poa pratensis. Festuca pseudovina. Alopecurus pratensis. 55 .50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Scorzonera cana.HAB: 15. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Bupleurum tenuissimum. de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. Redactat: A. Roci: depozite solifere. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana. T. Roci: depozite salifere. Kochia prostrata. C. Aster sedifolius. judeþul Buzãu. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate. Bupleurum tenuissimum. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. Lotus corniculatus. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum. cornuti. Sanda. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%). în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. ªerbãnescu 1965. Popescu et Stancu 2001. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9. Carex stenophylla. Plantago schwarzenbergiana. P.1. Valoare conservativã: mare. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina. Erodium cicutarium. Structura: Etajul superior. Clima: T = 10.0–9. 1982. Artemisia santonicum. Achillea setacea. Pop 1968. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite. plantã foarte rarã în flora României. soluri gleice. iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea. Rãspândire: Transilvania. gleizate. annua. Achillea collina. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. Criºana. Pop 1968. Soluri: soloneþuri deficitare hidric. Festuca pseudovina. Peucedanum officinale. Petrosimonia triandra. Arenaria serpyllifolia. dominã Artemisia pontica. Scorzonera cana. Pop 2002. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Soluri: solonceacuri. Aster linosyris. micranthum.

1. 1980. P = 400 mm. Clima: T =11–10. slab sãrãturate. tabernaemontani. Literaturã selectivã: Morariu 1957. coronopus. Spergularia media. numai pe litoralul Mãrii Negre. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Chenopodium glaucum. Plantago maritima. Juncus gerardi. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. 1970. Redactat: A. Delta Dunãrii. Popescu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis. mediteraneanã. Sanda.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. S. P. puþin rãspânditã în România. Atriplex hastata. Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã.2. aluviuni 56 . Cynodon dactylon. Puccinellia distans. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Acorellus pannonicus. Trifolium fragiferum. în puþine exemplare: Plantago maritima.50C. Sonchus arvensis. 2002. Popescu. la Sulina în fitocenoze mai apar. Aster tripolium. Schoenoplectus triqueter. În Delta Dunãrii. Soluri: nisipuri umede. Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. Chenopodium glaucum. Substrat: nisipuri marine. Cynodon dactylon. Popescu. pe nisipuri maritime. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. Redactat: A. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1997. Pop 1968. nisipoase (în Delta Dunãrii). Bolboschoenus maritimus. Popescu. Nedelcu 1997. Juncus gerardi. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. Suprafeþe: 5–6 ha. în curs de fixare.

Pe falezele mai înalte (Agigea. Polygonum maritimum.1. Gypsophila trichotoma. Relief: teren plat. Crambe maritima. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16. Agropyretum juncei (Br. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2.211 Embryonic dunes PAL.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999. R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp. Salsola soda. euxina. Popescu et Stancu 2001.2. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977.-Bl.12 Sand beach annual communities PAL. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite. Gheorghe). Popescu. euxina. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. 57 . Aeluropus littoralis. Polygonum maritimum. Argusia sibirica. Gheorghe. Elymus sabulosus. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. în lungul litoralului. Bromus tectorum. 1936) Tx.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1. iar în Delta Dunãrii (Sf. 1952. precum ºi Bromus tectorum. de la Sulina pânã la Vama Veche. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp. Valoare conservativã: mare. Sf.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Bassia hirsuta. Roci: depozite nisipoase. marine. Eryngium maritimum. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp. bessarabicum. Crambe maritima. Atriplex hastata. Alte specii importante: Eryngium maritimum.4. Specii endemice: Agropyron junceum ssp.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957.1.3 Humid – dune slacks CORINE: 16. se instaleazã Convolvului persicus. suprafeþele sunt de 300–500 m2. ruthenica.HAB: 16. Secale sylvestre. Salsola kali ssp. bessarabicum.50C. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor. Suprafeþe: În zonele amenajate. Secale sylvestre. Sanda. Euphorbia sequierana. Centaurea arenaria. Agropyron junceum ssp. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia. Suaeda maritima. Redactat: A. Salicornia prostrata. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. et De L. Clima: T = 11– 10. Soluri: nisipuri nefixate. inclusiv Grindul Chituc. Cakile maritima.HAB: 16. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare. Dunes CORINE: 16.2. Atriplex hastata. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha. P = 400–500 mm. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre. Convolvulus lineatus.

Siderites montana. Valoare conservativã: foarte mare. de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959). Eryngium maritimum. Alte specii importante: Centaurea arenaria.HAB: 16. Agropyron junceum. Silene otitis. Crambe maritima. Popescu. Centaurea arenaria. Roci: depozite nisipoase. Artemisia tschernieviana (arenaria). 1980. Artemisia tschernieviana (arenaria). Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. Popescu. Clima: T = 11– 10. Stachys patula. Medicago falcata. Oroian 1997. Salsola soda. Gypsophila trichotoma. Secale sylvestre. Nedelcu 1997. Staþiuni: Dune maritime semifixate. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare.: As. Salvia aethiopis.22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. Thlaspi perfoliatum. încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile. Substrat: loess (la Agigea). Secale sylvestre. Doltu. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea). R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria). Bromus tectorum. alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat. Verbascum banaticum. Elymus sabulosus. Plantago arenaria. 58 . Holoschoenus vulgaris. Elymus sabulosus. Delta Dunãrii (Grindul Letea). Soluri: nisipuri slab sãrãturate. Euphorbia sequierana.2. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. P = 350–400 mm. Etajul inferior. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus.1. litoralul Mãrii Negre. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. Alãturi de speciile anuale.n. Euphorbia sequierana. precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia. Alyssum hirsutum. Eryngium maritimum. foarte uscate. Clima: T = 11–10. Astrodaucus littoralis. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. Melica ciliata. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. Relief: dune maritime. Salvia verticillata. Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. Scabiosa argentea. deficitare în apã. Redactat: A. Morariu 1959. Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum. Astragalus varius. Altitudine: 2–5 m. Sanda. Popescu. Bromus tectorum.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). Cakile maritima ssp. Agropyrum junceum. sãrãturate. Plantago arenaria. Sanda. Apera maritima. Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn.50C. Secale sylvestre. Silene borysthenica. nisipuri maritime în deltã. Poa bulbosa. Corispermum nitidum. P = 400–500 mm. Agropyron junceum. perene. Ephedra distachya. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Sanda. Festuca beckeri. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Gypsophila trichotoma. uneori cu roci calcaroase în profunzime. Popescu. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. Seseli tortuosum.50C. euxina. la Letea 10 ha.

R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Melica ciliata. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica.1. 59 . Literaturã selectivã: Morariu 1959. Popescu et al. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. 1997.HAB: 16. Clima: T = 110C.2. Carex colchica. Specii endemice: Alyssum borzeanum. Marrubium peregrinum. 1984. Silene conica. recta. Rãspândire: Delta Dunãrii. Stachys patula. Agropyron pectiniforme. Specii caracteristice: Alyssum borzeanu. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. Ephedra distachya. Alte specii importante: Scabiosa argentea. Xeranthemum annum. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Seseli tortuosum. Redactat: A. Astragalus varius. Dâmbul lui Bãlan). Elymus sabulosus. Medicago falcata var. P = 350–400 mm. Prodan 1939. Relief: dune maritime. Hasmacul Mare. Ephedra distachya. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. Euphorbia sequierana. Secale sylvestre. S. filifolia. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica.

Astragalus varius. Tragopogon floccosus. Medicago falcata. Centaurea arenaria. Koeleria glauca.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. 1980. Carex colchica. Scabiosa argentea. Syrenia montana. Diferenþiale locale: Fumana procumbens. Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat). Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. Apera spica-venti ssp. 1980. Suprafeþe: Circa 20–30 ha. Specii rare: Ephedra distachya. Artemisia campestris. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica. Plantago arenaria. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii.2. Syrenia canna. Onobrychis arenaria. Soluri: nisipuri semifixate. Corispermum nitidum. deficitare în apã.1. Gypsophila trichotoma. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica. Seseli tortuosum. Gypsophila perfoliata. Tragopogon floccosus. Popescu. Corispermum nitidum. Dianthus polymorphus. Roci: depozite nisipoase. Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Asperula setulosa. Fumana procumbens. Koeleria glauca. Carex colchica. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Euphorbia sequierana. Specii caracteristice: Stipa borysthenica. plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei. 60 . Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar. Seseli tortuosum. Fumana procumbens. Linum austriacum. 1997. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. Bromus tectorum. Scabiosa argentea. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. Aperetum maritimae Popescu et al. Koeleria glauca. Achillea ochroleuca. Redactat: A. Ephedra distachya. Alte specii importante: Apera maritima. Literaturã selectivã: Popescu et al. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Relief: dune în diferite stadii. Asperula setulosa. Gypsophila paniculata. Valoare conservativã: foarte mare. Euphorbia seguierana. Syrenia montana. Popescu.HAB: 16. Clima: T = 11–100C. Stachys nitens.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Artemisia campestris. Dianthus polymorphus. Asperula setulosa. Dianthus polymorphus. Sanda 1987. Helichrysum arenarium. Kochia laniflora. maritima. P = 400–550 mm. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. Elymus sabulosus. Ephedra distachya. Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor.

Asperula setulosa. Specii caracteristice: Secale sylvestre. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia. Koeleria glauca. Festuca beckeri. Popescu.50C.25 Dune thichets PAL. Holoschoenus vulgaris.2. Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. Redactat: A. Thymelaea passerina. deficitare în umiditate. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare. 1973. Artemisia campestris.1. G. Popescu. Tragopogon floccosus. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia.61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. jud. Altitudine: 5–80 m. Secale sylvestre. Galaþi). Secale sylvestre. Substrat: nisipuri. P = 400–550 mm. Euphorbia seguierana. circa 2–3 ha. Bromus tectorum. Convolvulus persicus. Syrenia cana. Asperula setulosa. Minuartia viscosa. Stachys nitens. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. deficitare în umiditate.5(110)–9. Achillea ochroleuca. Syrenia cana. Bromus tectorum. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Convolvulus persicus. Soluri: nisipuri nefixate.25 Dune thichets EUNIS: B1. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia. Letea. Calamagrostis arundinacea. Calamagrostis epigeios. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. Doltu 1980. Festuca beckeri. paniculata. Holoschoenus vulgaris. Apera maritima. Sanda. Alte specii mai importante: Plantago arenaria. Tragopogon floccosus. Gypsophila paniculata. Holoschoenus vulgaris. Chrysopogon gryllus. Sulina).HAB: 16. Gypsophila trichotoma. Moldova (Hanu Conachi. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. Cynodon dactylon. Apera maritima. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse. Etajul secund este format din speciile: Apera maritima. Euphorbia sequierena. Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum. Valoare conservativã: foarte mare. Clima: T = 10. Astragalus virgatus. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . 1973.

Lythrum salicaria. Agrostis pontica. zahariadi. 62 . Samolus valerandii. Holoschoenus vulgaris. Teucrium scordium. Daucus guttatus ssp. P = 400 mm. Sanda. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Sanda 1975. Cynodon dactylon. Tx. Viola kitaibeliana. Popescu. Clima: T = 10.HAB: 16. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile. Cynodon dactylon. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Teucrium scordium. Popescu. 1997. Merendera sobolifera. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica. de origine marinã. Koch 1926. Koeleria glauca.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Cirsium alatum.HAB: 16.2. Carex distans. Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. Orchis laxiflora ssp. 1980. littoralis. 1947 subas.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R. Literaturã selectivã: Popescu. Samolus valerandi. Sonchus arvensis.1.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre. Festuca arundinacea. Soluri: nisipuri sãrãturoase. de câte 500–1000 m2. 1973. între Mamaia ºi Nãvodari. Mentha arvensis. Valoare conservativã: foarte mare. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. totalizând 8–10 ha. Centaurium pulchellum. Cirsium alatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Artemisia santonicum. Gypsophila trichotoma. Festuca arundinacea. littoralis. Redactat: A. Merendera sobolifera. Alte specii importante: Artemisia santonicum. Centaurium pulchellum. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. J. Gypsophila trichotoma. elegans. Carex distans. Popescu. Orchis laxiflora ssp. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. 1922) W. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Popescu et al. Specii rare: Merendera sobolifera.50C. plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. Festuca beckeri. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans. Aster tripolium. Substrat: nisipuri maritime. Popescu et al. Redactat: A. Lythrum salicaria. Plantago maritima. Calamagrostis epigeios. elegans. Juncus maritimus. Specii rare: Tragopogon floccosus. Taraxacum bessarabicum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana. Doltu 1980. Agropyron junceum. Agrostis pontica. Plantago maritima.2 Dunes CORINE: – PAL. Minuartia viscosa.

Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. dar densitatea acestora este redusã. Alte specii importante: Elymus sabulosus. Elymus sabulosus. Sanda 1978. Soluri: nisipuri în curs de fixare. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. P = 350–500 mm.1. Agrostis pontica. Centaurea arenaria. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. Euphorbia seguierana. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. periodic spãlate de valurile puternice. acoperirea nedepãºind 75%. Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari. Literaturã: Popescu. Festuca beckeri. Relief: dune în curs de fixare. dintre care menþionãm: Carex colchica.50C. Polygonum arenarium. Corispermum marschallii. arenicola. Sf.50C. Popescu et al. Specii caracteristice: Carex 63 . Secale sylvestre. pe dune maritime în curs de fixare. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Sonchus arvensis. Clima: T = 11– 10. Artemisia campestris.HAB: 16. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Gheorghe.2. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune. Popescu. În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã. Etajul superior. Salsola soda. deficitare în umiditate. de 45–50 cm. Dianthus polymorphus. Gheorghe ocupã circa 25–30 ha. Roci: nisipuri maritime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Sulina. Valoare conservativã: mare. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru. Corispermum marschallii. Specii caracteristice: Melilotus alba. Elymus sabulosus. Stipa borysthenica ssp. Clima: T = 11– 10. Silene conica. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Argusia sibirica. Helichrysum arenarium. 1980. Cynodon dactylon. Gypsophila perfoliata. Festuca beckeri ssp. P = 400–450 mm. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. Holoschoenus vulgaris.5 m.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965. Consolida regalis. Rãspândire: Delta Dunãrii. Scabiosa argentea. Redactat: A. Koeleria glauca. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. Minuartia setacea. Artemisia tschernieviana. Gypsophila trichotoma. Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. Secale sylvestre. este realizat de: Scabiosa argentea. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni). Dunes CORINE: – PAL. Seseli arenarium. Cakile maritima. Bromus tectorum. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. Salsola soda.2.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Suprafeþe: 40–50 ha. Capul Midia) ca ºi la Sf. Valoare conservativã: moderatã. Artemisia campestris. Roci: nisipuri maritime. sabulosa. realizând o acoperire de 60–70%. Syrenia montana. Gheorghe). Secale sylvestre.

Ephedra distachya. Syrenia montana.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. Seseli arenarium. Oroian 1997. Lythrum virgatum. Asperula setulosa. Artemisia campestris. Sanda 1976. Literaturã selectivã: Krausch 1965. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana.) Dihoru et Negrean 1976. R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sãrãturile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios.1. Popescu. Alte specii importante: Inula salicina. este plantã mare. Helichrysum arenarium. Dianthus polymorphus ssp. Polygonum arenarium. Popescu. 64 . Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica. Redactat: A. arenosum Popescu et Sanda 1976).2. Fumana procumbens. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. Rãspândire: Dobrogea. Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. Festuca arundinacea ssp. Redactat: A. Cynodon dactylon. Popescu. Popescu. Popescu. Carex distans. maritima. Sonchus arvensis. Popescu. Gypsophila trichotoma. Sanda. Agrostis pontica. Teucrium scordium. peste 1 metru înãlþime.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn. Doltu 1980. Roci: nisipuri maritime.HAB: 16. Apera spica venti ssp.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. Teucrium scordium. Delta Dunãrii pe grindurile Letea.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas. bessarabicus. maritima. Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. Scabiosa argentea. Bromus tectorum.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. Centaurea arenaria. Sonchus arvensis. Calamagrostis epigeios. Secale sylvestre. P = 350–450 mm. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Oroian 1997.HAB: 16. Minuartia setacea. Syrenia montana. Agrostis pontica. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. Lythrum virgatum. orientalis. Carex distans. Doltu 1980. iar în Delta Dunãrii. Holoschoenus vulgaris. Sanda. Cynodon dactylon.n. Potentilla reptans. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Euphorbia seguierana. Artemisia tschernieviana. Festuca arundinacea ssp. Sanda. Sanda. Holoschoenus vulgaris. orientalis. Clima: T = 11– 100C. Caraorman. Holoschoenus vulgaris. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate. Literaturã selectivã: Popescu. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Structura: Specia dominantã. Specii rare: Convolvulus persicus. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari.

halacsyi. 1987. Popescu. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune. Sfântu Gheorghe. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina. 1998. Specii caracteristice: Petasites spurius. Popescu et al. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre. Alte specii importante: Secale sylvestre.50C. Petasites spurius dominã fitocenozele.1. P = 350–400 mm. Bromus tectorum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Popescu. Roci: nispuri maritime. Clima: T = 11– 10. La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. Ciotic. iar Argusia sibirica lipseºte. Sanda. Apera maritima. Relief: Dune maritime în curs de fixare. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976. Gypsophila trichotoma. Argusia sibirica. Rumex dentatus ssp. Plantago arenaria. 65 . fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. de origine marinã. Redactat: A.2. Bromus tectorum. Soluri: nisipuri sãrãturate. Valoare conservativã: moderatã. Barabaº 1998. Apera maritima.

Relief: bazine acvatice permanente. Salvinia natans. P = 450–550 mm.1. Specii caracteristice: Chara braunii. canescens. L. gracilis. fragilis.441 Chara carpets. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Substrat: depozite aluviale. Ceratophyllum demersum. Azolla caroliniana.141 Chara carpets. Suprafeþe: 2. La suprafaþa apei se dezvoltã. L. Chara brauni. Chara aspera. Nitella gracilis. 22. Ranunculus trichophyllus. Alisma plantago-aquatica. Najas minor. trisulca. Popescu. Literaturã selectivã: Coldea et al. în puþine exemplare. C.5–40 m. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. Spirodela polyrhiza. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . din lunca Dunãrii. Lychnothamnus barbatus. permanente. Redactat: A. Spirodela polyrhiza.441 Chara carpets. Lychnothamnus barbatus. EMERALD: 22. Tolypella syncarpa.2. 22.442 Nitella carpets EUNIS: C1. C. argile.000 m2 în deltã. Sanda. Popescu. Phragmites australis. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. C.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957. Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. N. Azolla caroliniana. Stancu 2001.HAB: 22. Tolypella syncarpa. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare. Nitella gracilis. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. luturi. Utricularia vulgaris. fragilis. Alte specii importante: Tolypella syncarpa. C1. maritima. nefixate cum sunt: Lemna minor. trisulca. C. Salvinia natans. Schoenoplectus palustris. tomentosa.50C. C.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22. nisipuri. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2. Tolypella prolifera. 1971. 1997. C. Staþiuni: Altitudine: 0. Nitella gracilis. Myriophyllum spicatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii.2. C. tomentosa. Tolypelletum proliferae Krause 1969.442 Nitella carpets PAL. Rãspândire: Bazinele acvatice. Potamogeton pectinatus.2. cu acoperire de 40–60%. fragilis. Lemna minor. Valoare conservativã: moderatã. Clima: T = 11–10. specii natante.000–4. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa. Charetum braunii Coriolan 1957. Butomus umbellatus. Ionescu Venera 1976. vulgaris.

apar izolat: Phragmites australis. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor. iazuri. Typha latifolia.415 Salvinia corvers PAL. 1960. Alte specii importante: Salvinia natans.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. Oenanthe aquatica. L. Suprafeþe: 2–3. Potamogeton crispus. angustifolia. Utricularia vulgaris. L. Criº). 67 . dar suficient de umede. Substrat: depozite aluviale. luturi. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. Spirodela polyrhiza. din Câmpia Munteniei. Sagittaria sagittifolia. L. Schoenoplectus lacustris. Sunt fitocenoze heliofile. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii. În anii secetoºi. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. Spirodela polyrhiza. mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza. Koch 1954. Literaturã selectivã: Coldea et al. trisulca. Lemnetum gibbae Miyavaki et J. Aldrovanda vesiculosa. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. pectinatus. lacuri. Nymphoides peltata. Wolffia) covers PAL. 1967.000 ha. Myriophyllum spicatum. Tx. Trapa natans.HAB: 22. T. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962. Nedelcu 1967. trisulca.415 Salvinia covers EUNIS: C1. lunca ºi Delta Dunãrii. Rãspândire: Ape puþin adânci. L. Wolffia arrhiza. Komlodi 1959. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor. Marsilea u qadrifolia. Alisma plantago-aquatica. 1984. 1960. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J.411 Duckweed covers EUNIS: C1. argile. sãrace în specii. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum. Tx. Spirodela polyrhiza ºi o W lffia arrhiza Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. Clima: T = 11–100C. Ceratophyllum demersum. Typha angustifolia. Oenanthe aquatica. Phragmites australis. Azolla caroliniana. Lemna trisulca. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . gibba. nisipuri.HAB: 22. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). Spirodela.2. trisulca. Lemno – Spirodeletum W. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967. Popescu.415 Salvinia covers CORINE: 22. Azolla caroliniana ºi A. P. Specii caracteristice: Lemna minor. P = 350–550 mm.type vegetation EMERALD: 22. 1997.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927. Popescu et al. Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi. Myriophyllum spicatum. 1997. Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans. Spirodela polyrhiza.411 Duckweed (Lemna. bãlþi. P. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. Butomus umbellatus. Câmpia vesticã (Timiº – Bega. Relief: microdepresiuni cu apã permanentã. Sparganium erectum. Redactat: A.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965. fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse.2. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis.

Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Spirodela polyrhiza. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. Clima: T = 11–9. Hippuris vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. puþin adânci. sau intrânduri. adesea reofile. Cãldãruºani). Sagittaria sagittifolia.type vegetation EMERALD: 22. datoritã curenþilor de aer mai activi. Clima: T = 10. Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie. P= 450–650 mm.50C. Popescu. Utricularia vulgaris. A.2. Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. Relief: bazine acvatice permanente. Substrat: depuneri aluviale. Alisma plantagoaquatica. Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. puþin profunde. Myriophyllum spicatum. Relief: teren plan. Sanda et al. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W. filiculoides.22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em.50C.41 Free floating vegetation PAL. Utricularia vulgaris. Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 .Tx 1974. ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. R. argile. semiumbrite.2. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã. canale cu apa foarte slab curgãtoare. Azolla caroliniana. Wolffia arrhiza. care dominã stratul natant. Mogoºoaia. În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. nisipuri. Specii caracteristice: Azolla caroliniana. 1994. moderat acidofile cum sunt: Lemna minor. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . P = 550–600 mm. Typha angustifolia. care le deplaseazã dintr-o parte în alta. Azolla caroliniana. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. microdepresiuni cu apã permanentã. Spirodela polyrhyza. ale bazinelor din zona de câmpie. Potamogeton pectinatus. filiculoides. cu temperatura medie anualã de +10. Redactat: A. 1984. 1997. braþe obturate ale râurilor de câmpie. Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. cu ape stagnante. Literaturã selectivã: Coldea 1997. A. iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor.5-–100C. Substrat: loess. însoþite de unele elemente foto-reofile. 2001.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana.HAB: 22. Lemna gibba. Salvinia natans. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1. Popescu et al. Ranunculus sceleratus. luturi. Nedelcu 1967. Utricularia vulgaris. Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum.

Alisma plantago-aqautica. având o acoperire de circa 55–60%. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. Nedelcu et al. angustifolia. Timiº – Bega). Salvinia natans. Valoare conservativã: mare.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22. Sagittaria sagittifolia.2. argile. Utricularia vulgaris. Fitocenozele se prezintã rarefiate. Ricciocarpus natans. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides. adâncã de 40–50 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. Specii caracteristice: Riccia fluitans.HAB: 22. Stratiotes aloides. în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. Popescu et al. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae. Stratiotes aloides.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. 1984. Stratiotes aloides.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935. Ceratophyllum demersum. Nuphar luteum. Utricularia vulgaris. Nedelcu 1973. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930. Phragmites australis. Popescu et al. Redactat: A. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae. Popescu. 1997. Utricularia vulgaris. Marsilea quadrifolia. Lemna minor. T. P = 350–650 mm.413 water soldier rafts EUNIS: C1. nisipuri. Alte specii importante: Trapa natans. 1984. 1976. 1994. Najas minor. P. Salvinia natans. Banat (Lugoj. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. Redactat: A. Vallisneria spiralis. Butomus umbellatus. Alte specii importante: Salvinia natans. Lemna minor. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae. Wolffia arrhiza. Ceratophyllum demersum. Polygonum amphibium. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite. Formeazã fitocenoze compacte. T = 11–9. Myriophyllum spicatum.412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. Popescu.50C.412 Frogbit rafts. Literaturã selectivã: Gehu et al. Myriophyllum spicatum. pectinatus. Potamogeton pectinatus. Lemna minor. 22. Salvinia natans. Potamogeton crispus. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Literaturã selectivã: Coldea et al. Valoare conservativã: moderatã. Substrat: depozite aluviale. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. Spirodela polyrhiza. Ricciocarpus natans. Clima: 69 . Utricularia vulgaris.

inflorescenþele apar la suprafaþa apei. perfoliatus. Salvinia natans. canale de colectare a apelor).2. Myriophyllum spicatum. Valoare conservativã: moderatã.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. P. Ceratophyllum demersum. Redactat: A. Marsilea quadrifolia. gramineus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. Clima: T = 11–9. gramineus. Banat. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em. Stancu 2001. perfoliatus. Hodiºan 2002. Koch 1926 Görs 1977. Elodea canadensis. Elodeetum canadensis Eggler 1933. 1997.50C. Rãspândire: Criºana. P. Popescu. La sfârºitul sezonului vegetativ. P. 70 . contribuind la colmatarea acestora. Ceratophyllum submersum. Trapa natans. Spirodela polyrhiza. P. P. nisipuri. se dezvoltã în lacuri. în luncile Siretului ºi Prutului. Dobrogea. Cristea. Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. Delta Dunãrii. P. Suprafeþe: Circa 50–100 ha. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. Polygonum amphibium. Specii caracteristice: Potamogeton lucens. Popescu. Hydrocharis morsus-ranae. Sanda. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926. Ceratophyllum demersum. Lemna minor. Alte specii importante: Elodea canadensis. Nedelcu 1973. Relief: bazine acvatice (lacuri. Nymphaea alba. lucens. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22.2. Najas marina. Vallisneria spiralis. lucens.HAB: 22. Substrat: depozite aluviale. L. Koch 1926. Ceratophyllum demersum. Utricularia vulgaris. Azolla caroliniana. Salvinia natans. Nuphar luteum.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus. gramineus. Trapetum natantis V. Lunca ºi Delta Dunãrii. luturi.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22.HAB: 22. Popescu et al. argile. în ape permanente. Potametum natantis Soó 1927. bogate în substanþe nutritive. Pop. 1984. P. În perioada de antezã. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. Myriophyllum spicatum. trisulca. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor. Moldova. bãlþi. Oltenia. Kárpati 1963. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. P = 350–650 mm. canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare. perfoliatus. Muntenia.43 Rooted floating vegetation PAL. Literaturã selectivã: Coldea et al. Trapa natans. P. Azolla filiculoides. Görs 1977. Najas minor. bãlþi. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22.

Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7. Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris.2. Potamogeton crispus. Nymphoides peltata. Valoare conservativã: mare. Trapa natans. pectinatus. În prezent.5–2 m). Clima: T = 10. Ceratophyllum demersum. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã. P = 350–450 mm.5– 9.50C.2. Altitudine: 5–150 m. Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba. P. Potamogeton natans. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha. unde ocupã suprafeþe relativ mari.5–8). Se dezvoltã în ape puþin profunde (0. înainte de desecare. Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii.

et al. L. L. Ranunculus trichophyllus. ªtefan et al. 1997. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1. Nymphoides peltata. Popescu et al. trisulca. Nymphoides peltata. Nedelcu 1972.HAB: 22.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. cum sunt: Lemna minor. Banat. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m. Elodea canadensis. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aq uatilis ºi Hottonia palustris Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22. Marsilea quadrifolia. pectinatus.5–90C. Typha angustifolia. Potamogeton crispus. Nymphaea alba. spicatum. Specii caracteristice: Nymphaea alba. Nuphar luteum. Substrat: aluviuni luto-nisipoase. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var. Ceratophyllum demersum.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha. Nuphar luteum.HAB: 24. Wolffia arrhiza. M. Lemna minor. sudul Moldovei. Spirodela polyrhiza. Myriophyllum verticillatum. Clima: T = 10. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis.5 m. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. Salvinia natans. Valoare conservativã: mare. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov. Popescu. P. Popescu.2. trisulca. iar unele specii au dispãrut aproape complet. Myriophyllum spicatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL. Ceratophyllum demersum. Literaturã selectivã: Coldea et al. Phragmites australis. Redactat: A.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. Polygonum amphibium.5–2 ha. 1995. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. Hottonia palustris. Hydrocharis morsuranae. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion. Hippuris vulgaris. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. Alte specii importante: Potamogeton natans. 1997. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. Spirodela polyrhiza. Hottonia palustris. Hottonietum palustris R. 1998. Redactat: A. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1. Trapa natans. lunca ºi Delta Dunãrii. 2001. Popescu A. Myriophyllum verticillatum. Rãspândire: Criºana. 72 . Hottonia palustris.Tx 1937. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Salvinia natans. P = 450–600 mm. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans.2. Sanda et al. Wolffia arrhiza. Gehu 1961. 1984.

Specia dominantã Nymphaea lotus var. Bucureºti. Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. Butomus umbellatus. thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor. care au devenit concurente periculoase pentru nufãr. Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea.2. neglectum. Popescu. Redactat: A. Sparganium erectum. Lacul Snagov. thermalis. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. thermalis. 73 . Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). Nelumbo nucifera (31A0*). P = 600–700 mm. ssp. thermalis se dezvoltã în apele calde. Phragmites australis. Pistia stratiotes. ºi exemplare rare de Phragmites australis. Sparganium erectum ssp.5–8). Popescu. Staþiuni: Altitudine: 150 m. Clima: T = 9. neglectum.2. thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963). Substrat: aluviuni recente. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. Specii endemice: Nymphaea lotus var.50C. cu temperaturã de 20–300C. În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum. Stancu 2001. Sanda. Alisma plantago-aquatica. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense. thermalis. Specii caracteristice: Nymphaea lotus var. În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale. neutre sau bazice (pH – 7. Literaturã selectivã: Borza 1963. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var. Alisma plantago-aquatica. Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*). Butomus umbellatus.

Substrat: aluviuni. Crypsis aculeatus. Schoenoplectus tabernaemontani. Schoenoplectus triqueter. Carex distans. Crypsis aculeata.3 Amphibious communities PAL. Sanda 1977. Muntenia.50C. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. totalizând peste 150–200 ha. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania). nisipuri. Rorippa amphibia. Moldova. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus. Carex riparia. Stachys palustris. Butomus umbellatus. Aster tripolium. Mentha aquatica. Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947. În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Junus gerardi. Agrostis stolonifera. Galium palustre. Oenanthe aquatica. Ranunculus repens.HAB: 22.2. Stachys palustris. Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. 1984. Suaeda maritima. Doltu. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii). Pop 1968. Valoare conservativã: redusã. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans. Lycopus europaeus. Aster tripolium. Eleocharis palustris. Aster tripolium.HAB: 22. Schoenoplectus triqueter. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Clima: T = 11–9. în cea mai mare parte. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. Etajul inferior este compus din specii de talie micã.32. Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate. Phragmites australis. Agrostis stolonifera. Nedelcu 1973. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica). Lycopus europaeus. P = 350– 700 mm. Alte specii importante: Teucrium scordium. Suaeda splendens. Alisma plantago-aquatica. Redactat: A. Eleocharis palustris. Ranunculus sceleratus. Schoenoplectus tabernaemontani.2. Juncetum bufonii Felföld 1942. Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Coldea et al. Carex riparia. Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22. Banat. Phragmites australis. cu rol important în structura fitocenozelor. Structura: Etajul superior este alcãtuit. Aeluropus littoralis. Veronica anagalis-aquatica. 74 . Eleocharis uniglumis. Juncus gerardi. Sanda. Nedelcu 1972. Spergularia maritima. Galium palustre. 1997. Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Popescu. Popescu. Popescu.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. Glyceria maxima. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Oltenia. Aeluropus littoralis.

luturi. Ranunculus lateriflorus. Heleochloa alopecuroides. Centaurium pulchellum. Valoare conservativã: moderatã. Climã: continentalã. Radiola linoides. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus.HAB: 22. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). C. Mititelu et Barabaº 1972. Specii caracteristice: Juncus bufonius. Lindernia procumbens. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. P = 350–550 mm. Sol: brun de pãdure levigat. Soluri: aluviosoluri. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. Juncus bufonius. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. Isolepis supina. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat. Lindernia procumbens. Clima: T = 10. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat. Elatine alsinastrum. Câmpia Românã. argile. 1997. Peplis portula. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). Gypsophila muralis.2. Gnaphalium uliginosum. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice. Limosella aquatica. Lythrum hyssopifolium. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2. Drãgulescu 1995. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã. Delta Dunãrii. Eleocharis carniolica. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. P = 350–550 mm. Ranunculus lateriflorus. Juncus bufonius. Lindernia procumbens. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens. Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. Ranunculus pedatus. Redactat: A. Gnaphalium uliginosum. Isolepis supina. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus. Juncus bufonius. Isolepis supina.32. flavescens. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3.5–90C. uneori slab salinizate. 1973. 75 . luto-nisipoase profunde. Pulicaria vulgaris.2. Eleocharis acicularis. În marea lor majoritate. Roci: depozite loesoide. Cyperus michelianus. Centaurium pulchellum. Elatine triandra. Coldea et al. Lunca Dunãrii. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. Cyperus flavescens. Substrat: depozite aluviale. Juncus compressus. Rãspândire: Câmpia Banatului. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. Lindernia procumbens. Elatine triandra. Pop 1968.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. Alte specii importante: Cyperus michelianus. Muntenia. T = 11–90C. Grigore 1971. Trifolium fragiferum. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. Popescu. Potentilla supina. Lunca ºi Delta Dunãrii. pânã la mai multe ha. Centuncus (Anagallis) minimus. Cyperus glomeratus.

Popescu. Popescu. Mentha pulegium. Grigore 1971. Peplis portula. Redactat: A. iar în locurile cu apã permanentã apare. Hypericum humifusum. Junucus bufonius. Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. nisipoase. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice.2. Popescu. Potentilla supina.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL.2. Literaturã selectivã: Coldea et al. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. luto-argiloase. Isolepis supina. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Gnaphalium uliginosum. Cyperus hamulosus.HAB: 22. Cyperus flavescens. P = 350–550 mm.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. Popescu. Sanda. Oberd. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. Soluri: luvosoluri. Coldea et al. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22. temporar inundate (3–4 luni pe an). Mentha pulegium. Marsilea quadrifolia. Muntenia. Popescu et al. Pulicaria vulgaris. Relief: teren plan. Junucs bufonius. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Pop 1968. Lindernia procumbens. 1997. Gypsophila muralis. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Lythrum thymifolia. Lythrum hyssopifolium. Radiola linoides. Potentilla reptans. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis. Clima: T = 11–10. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis. Patt 1995). Lindernia procumbens. lunca Siretului. Radiola linoides.50C. Specii caracteristice: Limosella aquatica. Eleocharis carniolica. Stancu 2001.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Ranunculus lateriflorus. Timiº-Bega. Koch 1926 emend. Redactat: A. 1984. Substrat: depozite aluviale. Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Sanda et Stancu 2001. Drãgulescu 1995. Ranunculus flammula. Delta Dunãrii. Heleochloa alopecuroides. 1957. Cyperus fuscus. aluviosoluri. Alte specii importante: Elatine alsinastrum. Trifolium fragiferum. Eleocharis palustris. Cyperus michelianus. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. 1997. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium. gleiosoluri. 76 . Alte specii importante: Caldesia parnasitolia. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. în cantitate apreciabilã. Centaurium pulchellum.

211 Tasselweed communities PAL. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Ape continentale (non-marine) (2) 2. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23. Mangalia).2. P = 350–600 mm. puþin adânci. Structura: Speciile dominante Ruppia maritima. Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre. nisipuri maritime sãrãturate. Moldova (Valea Bârladului). Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus. Agigea. Heleocharis uniglumis.2. cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. Potamogeton pusillus. Phragmites australis. Popescu. Specii caracteristice: Ruppia maritima. Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. Dobrogea (Midia – Nãvodari). Staþiuni: Altitudine: 0–250 m. Ocna Sibiului). Alte specii importante: Zannichellia palustris.HAB: 23.2. Pott 1992. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2. Redactat: A. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare. Substrat: depozite salifere. Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Clima: T = 10. Suprafeþe: 50–250 m2. Todor 1948. 77 . Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Zannichellia pedicelata. Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze. totalizând 4–5 ha. Relief: ochiuri de apã sãratã. Turda. Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). Oltenia (Slatina). în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. microdepresiuni din lungul litoralului. Zpedicellata Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23. Ranunculus baudotii. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu a Znnichellia palustris ºi . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima. Zannichellia palustris. Zannichellietum pedicellatae Nordh. 1954 em. Najas minor. Clima: T = 110C.5–90C.211 Tasselweed communities PAL. Prodan 1939. Transilvania (SomeºeniCluj. Potamogeton pectinatus. Fitocenozele sunt sãrace. Bolboschoenus maritimus. Potamogeton pectinatus. P = 400–450 mm. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia.2.

Sagittaria sagittifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina. Potamogeton crispus. Hodiºan 2002. Dobrogea. Z. Specii caracteristice: Zannichellia palustris. Sparganium erectum. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961.2. Potamogeton trichodes. Redactat: A. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23. al. Delta Dunãrii. Pop 1968. Spirodela polyrhiza. Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile. Typha latifolia. Salvinia natans.HAB: 23. Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. Nedelcu et al. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Grigore 1971. Cristea. Hydrocaris morsus-ranae. 1986. Najas minor. 78 . este o plantã hidrofilã. Popescu. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. submersã. Najas minor.5–90C. Z. Soran 1956. Butomus umbellatus. Myriophyllum spicatum. Pop. Valoare conservativã: mare. Ranunculus trichophyllus. 1984. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Specii caracteristice: Najas marina. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum. Todor 1948. lanceolatum. Najas minor. Alisma lanceolatum. Potamogeton pectinatus. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum. Oenanthe aquatica). pectinatus. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. Alisma plantago-aquatica. P. Ceratophyllum demersum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). fixatã de substrat. Lemna minor. nisipuri maritime (pe litoral). Ranunculus trichophyllus. Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7. Potamogeton pusillus. Suprafeþe: 20–30 ha. A. Spirodela polyrhiza. L. Schoenoplectus lacustris. Alte specii importante: Najas minor. trisulca. pedicellata. Salvinia natans. Substrat: depozite salifere. Z.2.211 Tasselweed communities PAL. Substrat: depozite aluviale. Potamogeton pectinatum. Clima: T = 10. Butomus umbellatus. Valoare conservativã: mare. Myriophyllum verticillatum. pedicellata. pedicellata. Câmpia Munteniei. Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis.3–8). pusillus. Popescu. Mititelu et Barabaº 1972. Myriophyllum spicatum. Potamogeton trichodes. Redactat: A. Structura: Specia dominantã Najas marina. nisipuri maritime (Delta Dunãrii). Literaturã selectivã: Popescu et. P. P = 450–500 mm.

Speciile de graminee dominante. Valoare conservativã: mare. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. acidofile. rar conglomerate. 1962. Empetrum nigrum spp. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.-Bl. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens. Relief: platouri. Arenaria alpina. Festuca supina. Antennaria dioica. Geum montanum.1939. Puºcaru et al. 2001.1956). Oreochloa disticha. Nardus stricta. Climã: T = 0. Agrostis rupestris. Poa alpina. Ghiºa 1940. Luzula spicata. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm. Suprafeþe: suprafeþe reduse. 1981.3. Phyteuma confusum. xerofile.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Sesleria coerulans. Puºcaru-Soroceanu et al. Geum montanum. expuse la vânt. el se înalþã la 5 cm. Literaturã selectivã: Coldea 1990. însumând < 10 ha.2.40C. Juncus trifidus. Pulsatilla alba. hermaphroditum. Anthemis carpatica. Vaccinium gaultherioides. Carpaþii Meridionali. însorite. Boºcaiu 1971. Hieracium alpinum. arealele fiind reduse. Phleum alpinum. mozaicate. Loiseleuria procumbens. Campanula alpina. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2.3. sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario .0– -1. culmi domoale. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Thamnolia vermicularis. Phyteuma confusum. oligotrofe. Rhododendron myrtifolium. Ligusticum mutellina. Potentilla ternata. Campanula alpina.HAB: 31.Loiseleurietum procumbentis Br. Resmeriþã 1982. Buia et al. Vaccinium vitis-idaea.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2. însã cu tulpini scurte. gresii. Minuartia sedoides. Syn. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. et al. Acoperirea fitocenozei este variabilã. Avenula versicolor. ternata. Specii caracteristice: Cetraria islandica.5). Roci: silicioase. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Hieracium alpinum. Ligusticum mutellina. precum Primula minima. Primula minima. Nardus stricta. Alte specii importante: Carex curvula.411 Loiseleuria heaths PAL. 1956. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 . Popescu G. Csürös 1956. foarte acide (pH = 4–4. Festuca supina. Vaccinium myrtillus.1. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31. în etajul alpin. între 35–85%. Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. Senecio carpaticus. Borza 1934. P = 1350–1450 mm. et al.

Literaturã selectivã: Coldea 1990.HAB: 31. Climã: T = 1. Specia edificatoare nu depãºeºte 1. Leucanthemum waldsteinii. Trisetum fuscum. Chaerophyllum hirsutum.2. Specii endemice: Trisetum fuscum. Veratrum album. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata. P = 1300– 1400 mm.62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2. Trisetum fuscum. Versanþi nordici. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1962). Senecio subalpinus.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Festuca supina. în etajul subalpin. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng). distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti. grisebachii. pe grohotiºuri.622 Subarctic willow brush PAL. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme.n. Valoare conservativã: mare. calcifile. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31. care realizeazã o acoperire de 80–100%.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum. Rumex alpestris. Clima: T = 3.3. Adenostyles alliariae. are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. Relief: vale 80 . Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. în etajul boreal. Festuca picta. Campanula abietina. Nardus stricta. Suprafeþe: restrânse. Geranium sylvaticum. P = 1050 mm.50C. cca. Salicetum hastatae Buia et al. la Tãrtãrãu. habitatul este rar întâlnit în România. pante înclinate. subendemice ºi rare. stâncãrii umede. stratul al doilea este format din ierburi. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã. Nardus stricta.) Popescu et al. având un rol antierozional bine cunoscut.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n. Heracleum palmatum. 1991. Specii caracteristice: Salix hastata. R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Festuca supina.00C. Buia et al.5 m înãlþime.0– 0. 100 m2. Aconitum tauricum. Suprafeþe: suprafeþe mici. Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului. poliþe sau jgheaburi. Viola biflora. scrub EMERALD: 31. cu mult material schelet. Heracleum carpaticum. Alte specii importante: Calamagrostis villosa. Total < 10 ha. 1986.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. Rãspândire: intrazonal. Soluri: superficiale. total < 10 ha. 1962. Hypericum richeri ssp. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp.HAB: 31.62 Willow (Salix) brush PAL. Oaºa). Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. Nardus stricta. mai ales pe calcare. Achillea distans. Cuprinde specii endemice. higrofile.

Relief: versanþi.HAB: 31. Cardamine pratensis. Borza A. R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. et al. Filipendula ulmaria. coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31. Stratul arbuºtilor este practic monodominant.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2. litosoluri. Scirpus sylvaticus. Carex echinata. Valeriana simplicifolia. Deschampsia caespitosa. scheletice.5 m. Scirpus sylvaticus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. Deschampsia caespitosa. Agrostis canina. Caltha palustris.000 ha. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor). reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe. Cardamine impatiens. Munþii Cãlimani. Roci: cristaline. în medie. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%). Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine. cu acoperire de 60–85%. rankere ºi criptopodzoluri. dar dominã Agrostis canina. Specia dominantã Salix bicolor este relictarã. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare. Cirsium rivulare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Munþii Fãgãraº. mezo-xerofile. Soluri: turbosoluri. Carex rostrata.2.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. Eriophorum vaginatum. 1959. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Godeanu. Senecio subalpinus.0– -2. Nardus stricta. zone vântuite. Þarcu. Specii caracteristice: Salix bicolor.7–5. depresionarã. Nardus stricta.5). Valea Olteþului. Munþii Piatra Mare. Înãlþimea stratului. Munþii Parâng. Literaturã selectivã: Popescu A. Munþii Rodnei. Cãpãþânii. Myosotis scorpioides. Carex echinata. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. structuratã ca mlaºtinã. Cardamine pratensis.2–1. Geum rivale. pe margine de râu. Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria.. Soluri: superficiale. Boºcaiu 1971 (Syn. Alte specii importante: Salix cinerea. rom. oligobazice (V = 20–25%). Galium palustre. Munþii Bistriþei. cuprinsã în medie între 1.0). Munþii Semenic). Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991). Cernei. humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar). Munþii Retezat. Epilobium nutans. Cirsium rivulare. erodate de râu ºi transformate în aluviuni. în etajul subalpin ºi alpin. Carex fusca. P = 1300–1450 mm. Valoare conservativã: mare.00C. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea. Sphagnum magellanicum. Luzula sudetica. 1986. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. Munþii Bucegi. circumpolare ºi boreale. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã. ecologic fiind oligoterme. Clima: T = 1. Geum rivale. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m.4 Alpine and Boreal heaths PAL. Pedicularis palustris. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm. gneisuri-granitogneisuri. Suprafeþe: întinse > 10. Munþii Iezer-Pãpuºa. mode- 81 .: Rhodoretum kotschyi auct. Juncus conglomeratus. cu aciditate moderatã (pH = 6.3. Munþii Sebeºului. Polygonum bistorta.

Loiseleuria procumbens. Melampyrum sylvaticum. Luzula luzuloides. Deschampsia flexuosa. Acoperirea 80–100%. Pinus cembra. Loiseleuria procumbens./ ha. Geum montanum. Valoare conservativã: mare. Vaccinium myrtillus. Vaccinium vitis-idaea. Huperzia selago. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium. Homogyne alpina. Anthoxanthum odoratum. Dicranum scoparium.3. Polytrichum juniperinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh. Potentilla ternata. Calamagrostis villosa. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile. Vaccinium myrtillus.2. Lycopodium annotinum. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Vaccinium gaultherioides. Carex atrata. Lonicera caerulea. Soldanella hungarica ssp.s. Hylocomyum splendens. Vaccinium myrtillus.11 t. Avenula versicolor. major. precum: Potentilla ternata. Campanula abietina.u.s. kotschy). Anthoxanthum odoratum. Biomasa stratului arbustiv este de 10. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate. Pinus mugo. Saxifraga paniculata.u. Specii endemice: Melampyrum saxuosum. Fitocenoza este primarã. Campanula kladniana. habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta./ ha iar a stratului ierburilor este de 2.51 t. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate. Picea abies. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia. Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime. Hylocomyum splendens. Juniperus sibirica. Nardus stricta. 82 . kotschy). Vaccinium gaultherioides. Luzula luzuloides. Homogyne alpina. Campanula serrata. Stratul ierburilor nu este distinct. Oxalis acetosella. Vaccinium vitis-idaea. Geum montanum. fiind prezente speciile Dicranum scoparium. Polytrichum juniperinum. Luzula sylvatica.

1981. Ribes petraeum. Luzula luzuloides. Alnus viridis. et al.561 Subalpine mountain pine scrub and 31.00C în sud.HAB: 31. Oxalis acetosella. circuri glaciare. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. Ribes petraeum. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus. Sanda et Popescu 1988. Luzula sylvatica.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. 1977. Salix silesiaca. Sorbus aucuparia). Beldie 1967.8).6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. et al.5 t / ha. Deschampsia flexuosa. Acoperirea generalã este de 90–100%. Carpaþii Occidentali. F2. Alexiu 1998. Coldea 1991. Picea abies.40 m la altitudini de peste 2200 m. Resmeriþã 1978. calcare. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã.461+F2. P = 1250–1425 mm anual. conglomerate. în general monodominant. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi). Rãspândire: Carpaþii Orientali. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. 1986. Resmeriþã et Raþiu 1983.1975. Salix silesiaca. Acoperirea stratului este de 30–60%. prepodzol. oligobazice (13–19%). Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31. Alte specii importante: Juniperus sibirica. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Juniperus sibirica. Campanula abietina. Homogyne alpina. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti. Hylocomium splendens. 83 . Horeanu et Viþalariu 1991. în rariºti.000 ha. Dicranum scoparium. iar la limita inferioarã. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Stratul de jneapãn este de regulã compact. în etajul subalpin. între 6. Buiculescu 1972.2. Coldea 1990. Mititelu et al.1–4. Puºcaru et al. Boºcaiu 1971. 2001. oligotrofe. 2. 1989. 1962. în medie. Pinus cembra. dar pot apãrea sporadic. cu reacþie acidã (pH = 4.. Suprafeþe: Total > 50. Polytrichum juniperinum. Soluri: humosiosoluri. Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo.20C în nord. Sanda et al. Speciile sunt oligoterme. acidofile. Pãun et Popescu G. ajungând la 0.5 (3. 1956. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. cu înãlþime de 2–2. Coldea et Pânzaru 1986. Specii caracteristice: Pinus mugo. Buia et al. Carpaþii Meridionali. platouri vânturate. Roci: ºisturi cristaline. având o înãlþime de 25–30 cm. podzol. Rhododendron myrtifolium. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra.. Coldea 1995 (Syn. Calamagrostis villosa. cu schelet bogat.0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund. Sanda et Popescu 1988.46 Carpathian Pinus mugo scrub. Popescu G. are o acoperire variabilã. Mihãilescu 2001. Calamagrostis villosa. rom.462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959.0– -0. Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor.2–0. Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002). Rhododendron myrtifolium. roci eruptive. Clima: T = 3. Chifu et al.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2. superficiale. Borza 1959. higrofile.: Pinetum mugi carpaticum auct. em. PuºcaruSoroceanu E. cu 9 ramuri la tufã în medie).

acide. dilatata.00C. Oxycoccus palustris. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. 1987 non Hadác 1956).: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. 1990. Coldea et Pânzaru 1986.HAB: 31. Alexiu 1998. Coldea 1985. 1989.3. Pãun et Popescu G. Homogyne alpina.5). Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime).2. Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România. Roci: magmatice. Resmeriþã 1982. Chifu et al. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. mezo-oligoterme. Silene nivalis. 1962. et al. Leucanthemum waldsteinii. Puºcaru-Soroceanu E. oligotrofe. Valoare conservativã: mare. acidofile. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis). P = 1000–1050 mm. Melampyrum silvaticum. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe. Picea abies. mai abundent fiind Vaccinium myrtillus. higrofite–mezo-higrofite. alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. habitatele sunt periclitate antropic. Dobrescu et al. Clima: T = 5. 1989. Andromeda polyfolia. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. 1971. Sanda et Popescu 1993. gresii ºi conglomerate. Relief: zone montane depresionare. 1981. Hylocomium splendens. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3. Dicranum scoparium. Empetrum nigrum. Carex pauciflora. Resmeriþã 1970. Luzula luzuloides. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. Cicerbita alpina. Luzula sylvatica. Dryopteris carthusiana ssp. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Melampyrum sylvaticum. R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. reprezentând limita esticã în Europa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. Poa media.8–4.562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. urmat de Vaccinium vitis-idaea. Sorbus aucuparia. Oxalis acetosella. Deschampsia flexuosa. Buia et al. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . Hieracium alpinum. Vaccinium myrtillus. Munþii Bihor). Pleurozium schreberi. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime. Boºcaiu 1971. Alnus viridis. în mlaºtinile din etajul boreal. Polytrichum juniperinum.

3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .2.

cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete. Vaccinium myrtillus. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961. habitate rare. Betula pendula.n. 1956 n. 1987. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm. Pinus mugo. Juniperus sibirica. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al.3. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia. Carex pauciflora. Empetrum nigrum. Phleum alpinum ssp. xero-mezofile. 1962 p. Rhododendron myrtifolium. Calamagrostis villosa. însoriþi. Eriophorum vaginatum.p. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). Relief: versanþi montani sudici. Specii caracteristice: Pinus mugo. Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice. Oxycoccus palustris. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã. as. Homogyne alpina. Vaccinium vitis-idaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. cuprinzând specii relicte. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus. Viola biflora. Soldanella major. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. 1936 (Syn. Valoare conservativã: mare. în etajul subalpin. commutatum. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum. Clima: T = 1. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus.30C.. Geum montanum. Thymus balcanus. R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Empetrum nigrum. Total < 10 ha. cuprinzând însã câteva specii relictare. Deschampsia flexuosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. P = 1150–1250 mm.. Sphagnum capillifolium. Melampyrum sylvaticum. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Luzula sylvatica.46 Bruckenthalia heaths PAL. Vaccinium vitis-idaea.HAB: 31. Suprafeþe: mici. bogate în schelet.7–1. Festuca supina. Alte specii importante: Campanula abietina. Polytrichum strictum.2. Campanula serrata.: Juniperetum intermediae Nyár. Vaccinium myrtillus. Alnus viridis. Achillea distans. Athyrium alpestre. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare. Veratrum album. Polytrichum juniperinum.4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2. acidofile. cu o reacþie acidã. Sphagnum magellanicum. Poa alpina. Potentilla ternata). Roci: silicioase ºi calcaroase.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. oligotrofe. as. Potentilla ternata. Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta. Andromeda polyfolia. Rumex arifolius. din Europa centralã. Literaturã selectivã: Pop et al. Sphagnum russowii. Picea abies. 86 . Bruckenthalia fiind o heliofilã.

Orthilia secunda. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Oxalis acetosella. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova. Festuca supina. Roci: silicioase. habitate puþin rãspândite. protejate Emerald. biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium. dupã defriºarea molidiºurilor. Pinus cembra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. ªerbãnescu 1961. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin. Picea abies.3.n. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp. J. Biomasa ajunge. nana). Luzula luzuloides. etajul subalpin ºi boreal. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%. Vaccinium myrtillus. Vaccinium gaultherioides. communis ssp. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori. Nardus stricta. Bruckenthalia spiculifolia. Luzula sylvatica.2.).HAB: 31. acidifile.431 Juniperus nana scrub PAL. Vaccinium vitis-idaea.21 t ha s. Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. Deschampsia caespitosa. Popescu G. Rhododendron myrtifolium. Lonicera caerulea. 1962. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. et al.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. 1956 n. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo. Carpaþii Meridionali. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn. Calamagrostis villosa. Potentilla ternata. Loiseleuria procumbens.6) dar secundar. Vaccinium vitis-idaea. Vaccinium gaultherioides. Coldea 1991. Buiculescu 1972. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al. Soldanella hungarica ssp. Pinus cembra. la stratul subarbustiv. Pleurozium schreberii. în etajul boreal. Coldea et Pop 1988. Homogyne alpina. cu înclinaþie medie ºi mare.5–6. hermaphroditum. Betula pendula. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta. Cicerbita alpina. Carex atrata. Climã: T = 1. 2001. Picea abies. Festuca supina. Luzula sylvatica.00C. pe prepodzoluri scheletice. Buia et al. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. Leucanthemum waldsteinii. Deschampsia flexuosa. major. Specii caracteristice: Campanula abietina. dar se instaleazã ºi secundar. Total > 1000 ha. 87 . speciile carpatice fiind bine reprezentate. Drãgulescu 1995. Polytrichum juniperinum. dar ºi pe calcare.6–0. Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979.u. Hylocomium splendens. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. Carpaþii Occidentali. Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali. Soluri: rankere ºi rendzine. oligotrofe.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Alnus viridis. Pinus mugo. nana. Geum montanum. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã. Valoare conservativã: mare. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%. În Munþii Cãlimani. P = 1250–1400 mm. mezo-xerofile.: Juniperetum nanae Soó 1928. Sunt specii oligoterme. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. Campanula serrata. la valori medii de 1. nana). Înãlþimea stratului este de 50–60 cm.

Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica.44 Empetrum – Vaccinium heaths. culmi. Total: < 10 ha. Simon 1966. Raþiu 1965. 31. Deschampsia caespitosa. Buia et al. P = 1250–1400 mm. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides. Puºcaru-Soroceanu et al. 1962. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m. sãrace în humus. umbriþi. habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000. La suprafaþa solului. Vaccinium myrtillus. la 10–15 cm.2. Dobrescu et al. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Resmeriþã 1982. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. Resmeriþã 1970. Boºcaiu 1971. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali. rar în Carpaþii Occidentali. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. 1986. regosol. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Vaccinium vitis-idaea. Mihãilescu 2001. Vaccinium vitis-idaea. 88 . Roci: silicioase. mezo-xerofile. 1981. Chifu et al. 1977.50C.HAB: 31.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971).6– -0. Soluri: ranker. în special în Carpaþii Orientali. Dihoru 1975.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967. în timp ce în cei Meridionali. Betula pendula. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. Climã: T = 1. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. Alnus viridis. 31. Pleurozium schreberii. Alexiu 1998. Agrostis rupestris. Mititelu et al. Nardus stricta. Polytrichum juniperinum. 1962. Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite. Lycopodium annotinum. foarte acide (pH = 4. Valoare conservativã: mare. în etajul alpin ºi subalpin. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. Coldea 1991. Hylocomium splendens. acide.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. 1979. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum. Relief: vârfuri înalte. 1926 (Syn. Dicranum scoparium. Coldea et Pop 1988. Kovács A. Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. Juncus trifidus. 1989. Csürös et al. Sanda et al.-Bl. Vaccinium vitis-idaea. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede. Huperzia selago.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br. 1989. Raþiu et Gergely 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides. Deschampsia flexuosa. Luzula luzuloides. cu umiditate mare.3. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm. expuºi la vânt puternic ºi rece. Coldea et Pânzaru 1986. Picea abies. Festuca supina. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp.7). dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. Stratul de tufãriº caracteristic. Festuca supina. versanþi mijlociu înclinaþi.4–4. Vaccinium myrtillus. asociatã cu Vaccinium myrtillus. Buiculescu 1972. care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha.

Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m. Rhododendron myrtifolium. superficiale ºi permanent umede.subass. Rubus idaeus. Hypericum richerii ssp. Poa alpina. Polytrichum alpinum. Senecio nemorensis. Roci: calcaroase.611 Alpine green alder scrub PAL. Festuca pratensis ssp. Deschampsia flexuosa. între 1. Festuca supina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. Cetraria islandica. Antennaria dioica. Specii caracteristice + dif. intrazonal. Calamagrostis villosa. Hieracium alpinum. Rumex arifolius. 1999. ªtefan et al.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2. Primula minima. Salix silesiaca. Thamnolia vermicularis. 1962. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). Agrostis rupestris. Suprafeþe: 10–100 ha. Chaerophyllum hirsutum. Dobrescu et al. et al. Climã: T = 3.2–0. Campanula abietina. Cetraria islandica.5–0. Leucanthemum waldsteinii. dar ºi acide. Salix caprea. Campanula alpina.3. Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã. Horeanu et Viþalariu 1991. Vicol et al. 1989. 2001. Literaturã selectivã: Coldea 1990.HAB: 31. conglomerate. Pulsatilla alba. Saxifraga heucherifolia.30 m. Leucanthemum waldsteinii. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959). Rosa pendulina. Carduus personatus. R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. 89 . Boºcaiu 1971. Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m. (Syn. Festuca nigrescens.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Specii caracteristice: Alnus viridis (A. Dihoru 1975. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae. Ligusticum mutellina. Alte specii importante: Oreochloa disticha. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. Phyteuma confusum. Juncus trifidus. Relief: vâlcele. circuri glaciare. gresii. Resmeriþã 1976.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. realizând 65–75% acoperire. Heracleum palmatum. în etajul subalpin-boreal. margini de cascade. Geum montanum. Aconitum tauricum. Soluri: protorankere.1999. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.: Vaccinium gaultherioides. Sârbu et al. Valoare conservativã: foarte mare. Carpaþii Meridionali. Aconitum toxicum. Poa nemoralis. Potentilla ternata. Rumex alpestris. jgheaburi deschise. Rumex alpestris. Avenula versicolor. substratificat. hornuri umede. 1967. Veratrum album.2. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Juniperus sibirica. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã. Dicranum scoparium. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A. Thamnolia vermicularis. Deschampsia caespitosa. Vaccinium vitis-idaea.00C. arealele fiind foarte reduse. Resmeriþã 1974. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. apennina. Achillea distans. Phleum alpinum. Luzula luzuloides. Salix silesiaca. Popescu G. Cirsium waldsteinii. P = 1100–1400 m. de cele din Alpi. Chaerophyllum hirsutum. Senecio subalpinus. hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum). Resmeriþã 1982. alnobetula). Vaccinium myrtillus. Doronicum austriacum. Doronicum austriacum. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. alnobetula).

2. Total > 50. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976. 1962) Boºcaiu 1971 (Syn.6–0. poate înregistra specii endemice ºi subendemice. P = 1250–1400 mm. la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. Rumex alpestris. circumpolare ºi boreale. Rhododendron myrtifolium. Bruckenthalia spiculifolia. Campanula serrata.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Buiculescu 1972. Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Stratul inferior. Cruciata glabra. Genista oligosperma. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine.6–5. Ranunculus platanifolius. 1989. litosoluri.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii. Polygonatum verticillatum. Thymus praecox. Huml et al. Picea abies.3. 1962.HAB: 31. 1962. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Pulmonaria filarskyana. Luzula luzuloides. Fitocenoza este probabil secundarã. Chaerophyllum hirsutum. În general.4). Juniperus sibirica. Potentilla ternata. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta. erythranthema. cu aciditate mare (pH = 4. Sanda. Soluri: rankere. de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata. 90 . Cicerbita alpina. oligotrofe. Climã: T = 1. Loiseleuria procumbens. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990). Geranium sylvaticum. Empetrum nigrum. Calamagrostis arundinacea. acidofile. Rubus idaeus. Heracleum palmatum. Festuca supina.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. Buia et al. Deschampsia caespitosa.000 ha.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Vaccinium vitis-idaea. Dobrescu et al. Coldea 1990. Relief: versanþi montani semiînsoriþi. Luzula luzuloides. Polytrichum juniperinum. podzoluri alpine. specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens. Specii endemice: Trisetum fuscum. dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor. Geum montanum. Specii caracteristice: Campanula abietina. Rosa pendulina. Pinus mugo. 1979. cu exigenþe hidrice variabile. Alexiu 1998. Borza 1959. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. Myosotis sylvatica. Boºcaiu 1971. cu înclinare moderatã-mare (25–600). Alte specii importante: Pinus mugo. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Juniperus communis. Coldea et Kovács 1969. Deschampsia flexuosa. Dihoru 1975. Valeriana tripteris. Popescu 1988. criptopodzoluri. Vaccinium myrtillus. Valeriana sambucifolia. Vaccinium vitisidaea. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus. Valoare conservativã: moderatã. Vaccinium gaultherioides. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant. Înãlþimea stratului este de 25–30 cm. Rhododendron myrtifolium. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). Viola biflora. oligoterme. Athyrium distentifolium. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1991. mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. Phyteuma wagneri. Pleurozium schreberii). Luzula luzuloides var. Suprafeþe: mari. Juniperus sibirica. Bruckenthalia spiculifolia.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m.50C.

acidofile. Vicol et al. Dobrescu et al. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Roci: silicioase. Calamagrostis villosa. Relief: versanþi moderat înclinaþi. Buia et al. bogat în humus (3. Coldea 1991. oligotrofe. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974. < 10 ha. Todor et Culicã 1967. Deschampsia flexuosa. Resmeriþã 1976. realizeazã o acoperire variabilã. Valoare conservativã: redusã. Campanula abietina. Climã: T = 7. Arnica montana – Calluna vulgaris ass. et al. 2001. Sanda et Popescu 1988. 1970). Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966. rar Carpaþii Orientali. xeromezofile. Dihoru 1975. Soldanella hungarica ssp.3. Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã. Raþiu 1965. Se asociazã în Carpaþi.8%). Melampyrum sylvaticum. acidofile. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme.80C.5–1. foarte acid (pH = 4. (Syn. Oxalis acetosella.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths.1). de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm. Luzula sylvatica.2 European dry heaths CORINE: 31. Pleurozium schreberii.: Nardo – Callunetum Csürös 1964.4–5. Soluri: tip districambosol. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia. Ghiºa et al. Geum montanum. ca urmare. Hylocomium splendens. Resmeriþã 1970. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea. coame. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi. EUNIS: F4. Suprafeþe: restrânse.2. 1971. Polytrichum juniperinum.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük.HAB: 31. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . habitate extinse primar ºi secundar. Popescu G. major. Coldea 1990. Nardus stricta. 1989.3–9. Festuca supina. Specii endemice: Melampyrum saxosum. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31. Raclaru 1967. P = 1300 mm. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Buiculescu 1975. în etajul fagului ºi molidului. 1942.2 Dry heaths PAL. 1962. Sorbus aucuparia. Campanula serrata.

Campanula abietina. Veronica officinalis). Bruckenthalia spiculifolia. Agrostis capillaris. Festuca rubra. Hypericum maculatum. Luzula luzuloides. Alchemilla glaucescens. Hieracium lactucella. Viola declinata.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. Cytisus nigricans. ªtefan et al. Raþiu et Cristea 1980. Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961). Carex ovalis. Campanula serrata. Coldea 1991. Hieracium pilosella. Carex pallescens. Festuca tenuifolia. Csürös 1964.3. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL. 1969. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Scorzonera rosea. 1970. Anthoxanthum odoratum. Antennaria dioica. Hodiºan 1969. bruckentalietosum. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968. Alchemilla flabellata. Leucorchis albida.2.: Vaccinium myrtillus. Festuca rubra. Resmeriþã et Csürös 1966. Hieracium pilosella. Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. Salicetum capreae Schreier 1955. Hypochaeris uniflora. Resmeriþã 1970. Euphrasia stricta. subass. Vaccinium myrtillus. arealele fiind relativ reduse. Luzula luzuloides.HAB: 31. 1999. Agrostis capillaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris. Thymus pulegioides. Hodiºan 1968. Nardus stricta. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. 92 . Genistella (Genista) sagittalis. Lycopodium clavatum. Potentilla erecta. Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. Valoare conservativã: moderatã. Anthoxanthum odoratum. Pop et al. Vaccinium vitis-idaea. Danthonia decumbens. Luzula campestris. Alte specii importante: Gentiana kochiana. 1999. Ghiºa et al. Polygala vulgaris. Specii caracteristice+ dif. Arnica montana. Hypericum maculatum. Pop 1976. Potentilla erecta. Vaccinium vitis-idaea. Sârbu et al. 1967 (Syn.

Calamagrostis arundinacea.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Galeopsis speciosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. P = 850–1100 mm. Betula pendula. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. Drãgulescu 1995. roci silicioase.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss. Chamaenerion angustifolium.: fit. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. Urtica dioica. cu mult material organic în descompunere. Myosotis arvensis. Gnaphalium sylvaticum. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. Specii caracteristice: Senecio fuchsii. Raþiu et Resmeriþã 1972. 1997. Urtica dioica. Sãmãrghiþan 2001. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. marne-argiloase. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. ºisturi cristaline. gresii calcaroase marne. cu regim hidric normal. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual. Soluri: districambosoluri. Raþiu et Gergely 1985. Rubus hirtus. gresii. Sârbu et al. 1997. în etajul nemoral al fagului. Betula pendula. indiferent ce specii forestiere sunt 93 . Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec. Soluri: eutricambosoluri.50C. Verbascum thapsus. criptopodzoluri. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã.3. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Salix caprea. Salix silesiaca. Rubus hirtus. Raþiu 1970. în etajul nemoral. Bromus ramosus. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei.5–4. 1946 (Syn. Popescu et al. Luzula luzuloides. Rumex acetosella. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975). Stachys sylvatica. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi. Sambucus racemosa. Fragaria vesca. Hypericum hirsutum.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Suprafeþe: > 100 ha. Sanda et Popescu 1988. total < 10 ha. Fragaria vesca. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. dupã stadiul de evoluþie. Suprafeþe: reduse. Relief: pante mediu – înclinate. Acoperirea variazã. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. Roci: diverse. în ochiuri de pãdure. Carpaþii Occidentali. Sanda et al. 1977. eutricambosoluri. Rubus idaeus. Clima: T= 6.2.50C. Clima: T medie anualã = 7–3. între 60–90%. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Valoare conservativã: redusã. al pãdurilor de fag. Sambucus nigra. Salix silesiaca. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. Rubus idaeus. Pascal et Mititelu 1971. Carpaþii Meridionali. Sorbus aucuparia. Roci: conglomerate calcaroase. Cirsium vulgare. Impatiens noli-tangere. stadii succesionale antropizate. profunde sau cu schelet slab. Centaurium erythraea. Parascan et Danciu 1975. Impatiens noli-tangere. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. Coldea 1991. P anuale = 800–1200 mm.

Stratul ierburilor este foarte divers. abundând gramineele: Poa nemoralis. Rubus hirtus. neutrofile-calcicole. cu elemente xero-mezofile. Fragaria vesca. Calamagrostis epigeios. dar ajung la înãlþimi mai mari. Chamae- 94 . Cirsium vulgare. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina.43 Dwarf Juniper scrub PAL. Stratul inferior are cea mai mare acoperire. Speciile lemnoase de Sambucus. Raþiu et Resmeriþã 1972. Sanda et al. Specii caracteristice: Juniperus sabina. Urtica dioica. Alte specii importante: Sambucus racemosa. Soluri: litosoluri. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Coldea 1990. O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. 1977. Carex humilis. Raþiu et Gergely 1972. Acoperirea fitocenozei este de 100%.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. Carex sylvatica. Asplenium ruta-muraria. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. stadii succesionale antropice. Senecio fuchsii. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Oroian 1998. mai numeroase sudice. specie caracteristicã. Parascan et Danciu 1975. Sãmãrghiþan 2001.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31.5–4. sporadic apar Picea abies. situatã în jurul buturugilor. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu. Atropa bella-donna.5 m înãlþime. Luzula luzuloides. Cytisus nigricans. Rubus plicatus. Zanoschi 1974. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys. tinctoria. Rubus radula. Rhamnus saxatilis ssp. 1997. Calamagrostis epigeios. ajungând la 1–1. Scãriþa-Belioara.2. P = 800–1000 mm. Torilis japonica. 80–90%. Hypericum hirsutum. Sambucus ebulus. ªtefan et al. Populus tremula (juv. dar stratificarea ei este foarte diferitã. rendzine puþin evoluate. Calamagrostis arundinacea. Specii caracteristice: Rubus idaeus. Juniperus communis ºi. Munþele Mare. Sesleria rigida. Agrostis capillaris. Roci: grohotiºuri calcaroase. Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%. Vincetoxicum hirundinaria. Salix caprea sunt sporadice. Alte specii importante: Sesleria rigida. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina. Stachys alpina. Thymus comosus. Calamagrostis arundinacea. Juniperus communis. alãturi de Fragaria vesca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. Gnaphalium sylvaticum. Teucrium montanum.). Dihoru 1975. Raþiu et Gergely 1976.HAB: 31. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%. Betula pendula. Sorbus aucuparia. Suprafeþe: Total < 10 ha. Helictotrichon decorum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus. Larix decidua. Eupatorium cannabinum. Pascal et Mititelu 1971. Salix caprea. Brachypodium sylvaticum. Agrostis capillaris. Clima: T = 7. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. Achillea stricta.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. Râmeþ).50C.3. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Galeopsis speciosa. dupã vârsta comunitãþii constituite. Chamaenerion angustifolium. Rubus candicans. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides. Senecio sylvaticus. Carex sylvatica. de peste 2 m. Valoare conservativã: redusã. Rubus suberectus. mezotermetermofile. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium. Poa nemoralis. Fraxinus ornus. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Cardaminopsis arenosa.

Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%. Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris. Dryopteris robertiana.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Relief: 95 . Pulmonaria rubra. Csürös 1966. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia. Sedum telephium. Polystichum setiferum. Lonicera nigra.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. xero-mezofile. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile. Brachypodium pinnatum. Picea abies. Epilobium collinum. Salix silesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. Dianthus spiculifolius. Symphytum cordatum. Fraxinus excelsior. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Dryopteris filix mas). Specii endemice: Thymus comosus. Teucrium chamaedrys. Salix caprea. habitate cu areal restrâns. Angelica sylvestris. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu. Clima: T = 6. Calamagrostis arundinacea. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra. Munþii Vlãdeasa).2. Cytisus nigricans. Fagus sylvatica. Fragaria vesca. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Campanula rapunculoides. Lunaria rediviva. în blocuri foarte mari. Picea abies. Coldea 1991. Luzula luzuloides. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Valoare conservativã: moderatã. Valoare conservativã: mare. Helianthemum canum. Roci: conglomerate. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri.00C. Fagus sylvatica. Lunaria rediviva.HAB: 31. în etajul nemoral al fagului. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. ªuteu 1970. Carex humilis. Picea abies. habitate mai rare. Poa nemoralis. Alte specii importante: Digitalis grandiflora. Biscutella laevigata.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31. Stachys recta. Rhamnus catharticus. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea. Vincetoxicum hirundinaria. umbritã.5–6. P = 850–950 mm. Soluri: superficiale. Centaurea triumfetti. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Cardaminopsis arenosa. Laserpitium latifolium. Sedum maximum.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. saxicole. Cornus mas. Suprafeþe: < 10 ha. Csürös 1966. Dryopteris filix mas. Athyrium filix-femina. Glechoma hirsuta. Erysimum pannonicum. Larix decidua. incluzând specii endemice. Fraxinus ornus. Lonicera nigra. Athyrium filix-femina.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Solidago virgaurea. Salix caprea. precum Betula pendula. Teucrium montanum.3. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia. Rosa pendulina. Helianthemum nummularium ssp. Polystichum setiferum. Corylus avellana. Resmeriþã. Betula pendula. Asplenium ruta-muraria. heliofile. Helictotrichon decorum. Poa nemoralis. Lonicera xylosteum. Carlina vulgaris. Salix silesiaca. obscurum. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. Rosa pendulina.

P = 850–1000 mm.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Alte specii importante: Spiraea crenata. Carpaþii Occidentali.8C Hazel thickets PAL. cu roca mamã la zi. ca: Poa nemoralis. Athyrium filix-femina. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp. habitate restrânse ca areal. Mercurialis perennis. Drãgulescu 1995. („gresie de Siriu” calcaroasã. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Brachypodium pinnatum. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE.3. 1962. Rosa pendulina. Senecio nemorensis ssp. Specii caracteristice: Corylus avellana. Soluri: superficiale. Rosa pendulina. cenuºie). CsürösKáptalan M. Salix silesiaca. Dryopteris filix-mas. însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior. Athyrium filix-femina.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Hodiºan 1979. Urtica dioica. Brachypodium pinnatum. Mercurialis perennis. saxatilis. Rosa pimpinellifolia. saxicole ºi forestiere. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Tilia cordata. (Syn. Ribes uvacrispa. Spiraea chamaedryfolia. mezofile. Sambucus nigra. Valoare conservativã: mare.5–5. Tilia cordata. ferigi: Asplenium trichomanes. Pulmonaria rubra. 96 . 1944. Festuca rupicola ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Gergely I. Roci: calcaroase. Ulmus glabra. Pulmonaria rubra. Suprafeþe: 10–100 ha. Rubus idaeus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. fuchsii. Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. Sorbus aucuparia.HAB: 31. Stratul arbuºtilor este luxuriant. edificat de Corylus avellana intens dominant. situate pe stâncãrii în curs de solificare. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. Carpaþii Meridionali. alte specii din flora de mull. 1962. Geranium robertianum. Fraxinus excelsior. Evonymus verrucosus.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Climã: T = 6. mezotermofile. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Galeopsis speciosa.: Corylo – Tilietum Vida 1959. Urtica dioica. europene. Relief: versanþi stâncoºi.2. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Poa nemoralis. Geranium robertianum. Dryopteris filix-mas. Ribes uva-crispa.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv. E). Asplenium trichomanes. Calamagrostis arundinacea. pe stânci. saxatilis. însoriþi sau mai umbriþi (SE. bolovãnoase. Spiraea media. în etajul fagului. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Spiraea chamaedryfolia.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981.HAB: 31. instalate primar. Acer pseudoplatanus.50C.

Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. Tulcea. cu reacþie neutrã – slab alcalinã. cel puþin la 0.30C. Rosa pimpinellifolia. Sedum maximum. Arrhenatherum elatius. Clima: T = 7. Suprafeþe: > 100 ha. Seseli varium. Peucedanum oreoselinum. humifere. Suprafeþe: reduse. cu troficitate moderatã. etajul gorunului. Înãlþimea stratului este de 1–1. Specii caracteristice: Spiraea crenata. Phleum montanum. Galium mollugo. Cotoneaster integerrimus. Malus sylvestris. Aster amellus. P = 850–900 mm. Cynanchum vincetoxicum. Climã: T = 6.HAB: 31.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3.2. Cytisus hirsutus. Corylus avellana. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). Gorj.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. Carduus candicans. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. Roci: calcaroase. Crataegus monogyna. Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere. Ligustrum vulgare. mai ales în S. habitat rar. Geranium robertianum. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Rhamnus tinctoria. Sunt dominante Calamintha clinopodium. Hypericum perforatum. într-un ochi de stepã.: Rubo-Coryletum auct. Evonymus verrucosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata. calcifile. 1957). Anthemis tinctoria. P = 800–1000 mm.00C. Geranium sanguineum. Teucrium chamaedrys. în etajul nemoral. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator.4–0. cu areal în curs de restrângere. Genista tinctoria. mezoxerofile ºi xerofile.8C Hazel thickets PAL. rom. Cytisus hirsutus. Galium mollugo. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). edificat de Spiraea crenata. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov). Alte specii importante: Rosa canina. Euphorbia epithymoides. Evonymus verrucosus. Rhamnus tinctoria. sudice.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Geranium robertianum. Berberis vulgaris. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Brachypodium sylvaticum. Pyrus pyraster. Betonica officinalis.3. Calamintha clinopodium. Ajuga genevensis. Evonymus europaeus. Fragaria viridis. Soluri: rendzinice. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0. al pãdurilor de gorun-fag. specie rarã. Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. Specia citatã ºi în judeþele Cluj.5–6. Phleum montanum. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. mediteraneenepontice. non Oberd.2 m. Ajuga genevensis. Relief: versanþi stâncoºi. R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia. Arrhenatherum elatius. Genista tinctoria. Valoare conservativã: foarte mare. Anthemis tinctoria.5–5. Viburnum lantana. cu unele excepþii ce ajung la 80%. Cynanchum vincetoxicum. Ligustrum vulgare. Acoperirea cu vegetaþie este maximã. Cornus sanguinea. Potentilla thuringiaca.6 m. Fraxinus ornus. Prunus spinosa. Roci: 97 . Jurinea nevelis. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981. de 100%. Total: sub 10 ha. Teucrium chamaedrys. Seseli varium.

Frangula alnus sau Alnus glutinosa. Vicia sylvatica. Rosa canina sau Prunus spinosa. Stachys officinalis.2. Clinopodium vulgare. Geranium phaeum. 98 . Brachypodium sylvaticum.3. Geum urbanum. Salvia glutinosa. Dactylis glomerata. Alte specii importante: Crataegus monogyna. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna. continental-europene. Stellaria nemorum. Evonymus europaeus. Populus tremula. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum. Rosa canina. Poa nemoralis. dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. eutrofe. Festuca gigantea. mezofile. eurasiatice. Cynanchum vincetoxicum. Mellitis grandiflora. cu regim hidric normal. mezotermofile. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. Cynanchum vincetoxicum. Prunus spinosa. districambosoluri. Frangula alnus. Melampyrum bihariense. Aegopodium podagraria. Urtica dioica. Melampyrum bihariense. Digitalis grandiflora. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. Digitalis grandiflora. stratul ierburilor. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. Specii caracteristice: Corylus avellana. criptopodzol. Anthriscus sylvestris. Alnus incana. Galium schultesii. Alnus incana. Poa nemoralis. Alnus glutinosa. Viburnum opulus. Aegopodium podagraria. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. Soluri: eutricambosoluri. Acer campestre. în stadii intermediare. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Mellitis grandiflora. dupã tãierea pãdurilor de gorun. slab acidofile. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Populus tremula. Speciile componente sunt. în majoritate. Salvia glutinosa.

având un caracter mezoterm-mezofil. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. Viola mirabilis. Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra. Sambucetum nigrae auct. Climã: T = 7. Urtica dioica. Stachys sylvatica.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud. Galium aparine. Alliaria petiolata. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%. Glechoma hederacea. rom. et al.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Roci: acide sau calcaroase. Viola mirabilis. Aegopodium podagraria. Galium odoratum.2.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. în etajul nemoral). Ballota nigra. Sãmãrghiþan 2001. Galeopsis tetrahit.24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd. Alte specii importante: Clematis vitalba. Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. Literaturã selectivã: Popescu A. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse.HAB: 31. 1952 em. cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm.112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. Nepeta cataria.5–6.3. Munteniei. 99 .: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2. Pass.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. non Moor 1967. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. 1968 (Syn. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. în luminiºuri.00C. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. et al. Urtica dioica. Total < 10 ha. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Aegopodium podagraria. stadii succesionale antropizate.HAB: 31. umiditate alternativã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. Arctium tomentosum. Borza 1959. stadii succesionale antropizate. et Hoffim. Paucã-Comãnescu 2005 inedit. Galeopsis tetrahit. Braºov). Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. sylvatica. Helleborus purpurascens. Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului). Ballota nigra. Soluri: eutricambosoluri. Polygonatum latifolium. P = 750–850 mm. Helleborus purpurascens.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Drãgulescu 1995. 2000.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. 1967. instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã. Valoare conservativã: redusã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Specii caracteristice: Sambucus nigra.

Clima: T = 8. Relief: versanþi cu înclinare medie. Galium verum. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. Ligustrum vulgare.00C. Agrostis capillaris. Evonymus verrucosus.8B3 South-eastern subMediterranean PAL. Staþiuni: Altitudinea 300–800 m. Rubus hirtus. Prunus spinosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã. moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric. Myosotis sylvatica. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Cornus sanguinea. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã. Viburnum lantana. Roci: vulcanice ºi metamorfice. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra. Agrostis capillaris. Rosa canina. Specii caracteristice: Crataegus monogyna. Dianthus armeria. Crataegus monogyna.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum. Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã. petraea) sau carpineto-gorunetelor. Betula pendula. Pteridium aquilinum. formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. Rosa canina. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei. dar cu participare redusã. europene. Sub aspect ecologic sunt mezoterme. Hypericum perforatum.3.2. Stratul ierburilor. câmpia ºi podiºurile din 100 . Clematis vitalba. bine extins în suprafaþã. Total < 100 ha. un strat intermediar ca înãlþime. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat. Carpinus betulus). 40–45%. Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea. deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. cu acoperire de 100%. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. Valoare conservativã: redusã. deºi prezent. Vulpia myuros. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. diversificat de multe dicotiledonate. Viburnum lantana. Hieracium umbellatum. Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice. Betonica officinalis.HAB: 31. Cytisus nigricans. Ligustrum vulgare. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna. Cornus sanguinea. Popescu et Sanda 2000. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici. Vulpia myuros). Fragaria vesca. Alte specii importante: Carpinus betulus. Rubus idaeus. central europene.5–6. Alnus glutinosa. Soluri: luvosoluri. Evonymus verrucosus. protejat Emerald. P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. petraea. Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). Adeseori. Festuca rubra. Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud. Q. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar. Prunus spinosa.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3.5 m. într-una forestierã.: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970.

cu o acoperire de 100%. de obicei. habitate prioritare Emerald. 1970. Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. Phleum phleoides. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare. Borza 1959. PaucãComãnescu et al. Horeanu et Horeanu G. Evonymus europaeus. Crataegus monogyna. Relief: depresiuni mici în câmpie. Bromus inermis. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. 2001. Festuca valesiaca. Veronica chamaedrys. Câmpia Românã. Ligustrum vulgare. Cornus sanguinea. Þara Oaºului. Agropyron repens. Amygdalus nana. Phleum phleoides. cernoziomuri în silvostepã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1. Teucrium chamaedrys.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã. în majoritate. Aniþei L. Cornus mas. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Origanum vulgare. Horeanu 1981.000 ha. Evonymus verrucosus. Solurile: de tipuri variate. Agrimonia eupatoria. sunt termofile. Schneider-Binder 1972. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite.1984. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud. iar biomasa suprateranã este de 74. Clima: T = 10. mezotrofe. Burduja et Horeanu 1969. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã. se ridicã ºi pânã la 3. Sãmãrghiþan 2001. Total > 10. pe locurile defriºate. Poa angustifolia. datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. deosebit de dense. pedunculiflora. Popescu et al. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus. Poa bulbosa. 2004. Cornus sanguinea sau Cornus mas. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns. gresii. Origanum vulgare. între culturi.2. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. cu hidratare deficitarã. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. Rosa canina. unde pot apare Jasminum fruticans. pante însorite cu înclinare redusã. Q.5–7. Pyrus pyraster. Crataegus monogyna. Specii caracteristice: Prunus spinosa. 1973. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna). eurasiatice. Asparagus verticilatus. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. în general profunde. Prunus fruticosa. chiar ºi în silvostepã. Literaturã selectivã: Mihai 1971.66 t/ha/an material vegetal. Popescu et Sanda 2000. Valoare conservativã: moderatã. P = 400–800 mm anual. xerofile. Rhamnus cathartica. Dactylis glomerata. Mihai 1971. Pop et al 1978. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie. neutre sau slab acide-alcaline. Teucrium chamaedrys. Vicia tenuifolia. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa. mai ales la sfârºitul verii. Rosa canina. cu elemente mai numeroase sudice. Q. Alte specii importante: Rubus caesius. 101 . Productivitatea stratului arbustiv este de 3. Humulus lupulus. Poa bulbosa. alãturi de Prunus spinosa var. Pãun 1966. Dactylis glomerata. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. Structura: Fitocenozele se instaleazã. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri. Dihoru et al. Poa angustifolia. Bromus inermis. Plantago media. Agrimonia eupatoria. de la 200–500 m2. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei.50C. Jasminum fruticans.5 t/ha.3. sau eutricambosoluri. Raþiu et Gergely 1979. Agropyron repens. Clematis vitalba. 1981. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne. în special în Dobrogea. Speciile sunt. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. Rosa gallica. Asparagus verticillata. Calamintha clinopodium.5–2 m în silvostepã dar. Evonymus europaea. Calamintha clinopodium.

dacice ºi subendemice (7%). adesea numai în crãpãturile stâncilor. împreunã cu Cotinus coggyria.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Roci: calcare cenuºii.3. Teucrium montanum. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m. alcãtuit din aproape 80 de specii. Piatra Cloºanilor.5). nu depãºeºte 1 m. Teucrium chamaedrys. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata. Sorbus borbasii. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi. Relief: 102 . Cerastium banaticum. Geranium macrorrhizum. Silene saxifraga. P = 900–1200 mm.HAB: 31. neutru-slab alcalin (pH = 6–7. Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. modificatã de curenþii calzi de la vest. Suprafeþe: 20 ha. mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa. Daphne mezereum.40C. Clima: T = 4. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.2.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972. în etajul fagului.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Soluri: rendzinã negricioasã. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã. Stratul ierburilor este foarte divers. Daphne blagayana.2–3. termofile. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%). xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea. Cotoneaster nebrodensis.

Specii caracteristice: Syringa vulgaris.3. Cerastium banaticum.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Specii endemice: Sorbus borbasii.2. datorat compoziþiei floristice. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. este o fitocenozã cu aspect pionier. Fraxinus ornus. Genista radiata. cu acoperire de 40–60%. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice. Helianthemum canum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. calcifile. în special în chei. Cotinus coggyria. Teucrium montanum. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. europene.00C. Micromeria pulegium. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. Asplenium ruta-muraria. Sesleria filifolia. Draba lasiocarpa. Festuca xanthina. Athamanta hungarica. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii. Micromeria pulegium.0-–5. expuse prelungit la soare. Silene petraea. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. Bromus fibrosus. Stipa pulcherrima. Geranium macrorrhizum. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. Cotinus coggyria. lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. Festuca xanthina. P = 650–1050 mm. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Bromus fibrosus. serratifolia. Specii endemice: Dianthus henteri. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Total < 100 ha. de 70–90%. Sorbus borbasii. mezoxerofile.8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL. Primula auricula ssp. Thesium bavarum. pereþi verticali stâncoºi. ca: Ceterach officinarum. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. Dianthus henteri. Fraxinus ornus.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Cu tot caracterul ei relictar. Sesleria filifolia. Daphne mezereum. Fraxinus ornus. SE.HAB: 31.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Genista radiata. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Alte specii importante: Draba lasiocarpa. cu numeroase elemente sudice. Carpinus orientalis. Helianthemum canum. Fraxinus ornus. Roci: calcare. Draba lasiocarpa. Daphne blagayana. Silene saxifraga. Moehringia muscosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima. subtermofile. Cephalaria laevigata. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . Clima: T = 10. Cephalaria laevigata. Relief: versanþi abrupþi. Ceterach officinarum. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. SV. cu orientare S. Teucrium chamaedrys. Literaturã selectivã: Maloº 1972. Valoare conservativã: foarte mare. Sorbus borbasii. Suprafeþe: reduse. de-a lungul apelor. habitat puþin extins. Valoare conservativã: mare.

3. pe stâncãrii. ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã. subscaposa. Sorbus aucuparia. Iris ruthenica. acestea dau un caracter local. Sorbus aucuparia. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp. calcifilã. Melampyrum bihariense. Viola joói. P = 900 mm. mobile. Helictotrichon decorum. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. Atragene alpina. Carex digitata. etajul fagului. toþi de talie scundã. endemic tufãriºului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). fixate sub acþiunea tufãriºului. Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor. intercalate cu stâncãrii calcaroase. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. Carex humilis. intens însorite. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. Valoare conservativã: foarte mare. Sesleria rigida. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice. xerofilã. Roci: grohotiºuri calcaroase. Helictotrichon decorum. Aconitum moldavicum. 104 . Viola joói. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. subscaposa. Roman N. Staþiuni: Altitudine 1100 m. < 10 ha.2. este specie endemicã.8B South-eastern deciduous thickets PAL. Specii endemice: Sorbus dacica. Aconitum moldavicum. Suprafeþe: foarte restrânse. cu acoperire de 40%. Muntele Mare. Iris ruthenica. subtermofilã. Alte specii importante: Fagus sylvatica. Valeriana tripteris. Corylus avellana.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. expoziþie S ºi SV. Specii caracteristice: Sorbus dacica. Acer pseudoplatanus. Boºcaiu 1971. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet. Literaturã selectivã: Gergely 1962. Atragene alpina este prezentã.HAB: 31. Melampyrum bihariense. Campanula rapunculoides. Valeriana tripteris. fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. habitat endemic. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. cristaline.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. cu habitus de arbust. Acer pseudoplatanus. dar vârfurile lor sunt uscate.00C. Mãgãlie 1970. Campanula rapunculoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice). Aquilegia nigricans ssp. Coronilla varia. Coronilla varia. Thymus comosus. Climã: T = 5. Corylus avellana. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. ca Sesleria rigida. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata. 1974. Sesleria rigida.

cu multe specii sudice (26. P = 750–825 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. mai frecvent fiind 105 . Arabis turrita. Evonymus verrucosus. dar ºi unele specii nemorale. Piptatherum virescens.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Campanula grossekii. întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes. Aremonia agrimonioides. expoziþie sudicã.2. habitat rar. Soluri: rendzine. termofile. Rosa canina. Clematis vitalba. Cynanchum vincetoxicum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Campanula divergens. Lathyrus vernus. Specii caracteristice: Cornus mas.HAB: 31. Tilia cordata. Habitusul lor este arborescent. Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%. Geranium robertianum. Lychnis coronaria. Sedum maximum. Isopyrum thalictroides. Melica uniflora. iar celelalte specii sunt eurasiatice. Dentaria bulbifera. Climã: T = 8. calcifile. Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964. Galanthus nivalis. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Carex brevicollis. Tilia platyphyllos. Phyllitis scolopendrium. uneori chiar absent. Primula veris. Galium schultesii. Asplenium trichomanes. Melittis melissophyllum. Quercus cerris. Cornus sanguinea. Brachypodium sylvaticum. Geranium robertianum. bogate în humus.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964.0–7.20C. pe stânci de mãrimi variabile. Sorbus torminalis. Polypodium vulgare. Polygonatum odoratum. Campanula persicifolia. Arabis turrita. Lamium galeobdolon. Alte specii importante: Syringa vulgaris. Orchis mascula ssp. Hedera helix. Cardaminopsis arenosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. europene. Poa nemoralis. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m. Fagopyrum convolvulus. Lathyrus venetus. Rosa canina.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. cu grosimi reduse. Cotinus coggygria. Rhamnus tinctoria. la limita între etajul gorunului / fagului.8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. Mercurialis perennis. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus. Peia 1978. Polypodium vulgare. Melica nutans. Cardaminopsis arenosa. SV. mezo-xerofile. dintre care 31 sunt rare). Evonymus verrucosus.3. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. Evonymus latifolia. Galium mollugo. signifera. Staphylea pinnata. Suprafeþe: Total < 10 ha. Silene italica. cu numeroase ramuri.6%). Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. Scabiosa banatica. Crataegus monogyna. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). Sedum maximum. Valoare conservativã: mare. Corylus avellana. Stratul ierburilor este bogat în specii (49. Mycelis muralis. Fraxinus ornus. Lithospermum purpureocaeruleum. Roci: calcaroase. Fagopyrum convolvulus. Carex sylvatica. SE. Phyllitis scolopendrium.

Specii caracteristice: Fraxinus ornus. Resmeriþã 1972 (Syn. divergens. Dianthus banaticus. Viola hirta. Myrrhoides nodosa. Tamus communis.3. Quercus cerris. În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului. Dianthus giganteus. 1970. Quercus dalechampii. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã. Lithospermum purpureocaeruleum. Galium erectum. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Aster amellus. 10–100 ha.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3. Festuca valesiaca. în stratul arbustiv. gresii calcaroase. Ceterach officinarum. Anthemis tinctoria. Crataegus monogyna. Lithospermum purpureocaeruleum. Satureja kitaibelii.2. modificatã microclimatic. Satureja kitaibelii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. ªuteu et Faur 1976. Alte specii importante: Cytisus ciliatus. Tilia tomentosa.00C.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Brachypodium pinnatum. Juniperus communis. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus. Fraxinus ornus. Syringa vulgaris.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em. Silene otites. Resmeriþã 1972. Valeriana officinalis. Bujorean et al.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). Hodiºan 1976. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii. Peia 1981. Climã: T = 10. frecvente fiind Helleborus odorus. xerotermofile. Physocaulis nodosa. Physocaulis nodosa. Cytisus nigricans. Fritillaria montana. uneori faciesuri aparte. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan. Tilia tomentosa. Coronilla varia. Suprafeþe: restrânse. cu mult schelet.1975. Echinops banaticus. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna.0–5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Roci: calcare. Valoare conservativã: mare. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Pãun et al. Peia 1978. Fraxinus ornus. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund. Evonymus latifolia. între 6–8 m. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. marno-calcare intercalate. Campanula sibirica ssp. Acer monspessulanum. Sorbus cretica. Junglans regia. Specii endemice: Sorbus borbasii. Roman 1974. P = 650–1050 mm. Helleborus odorus. în strat subþire dar continuu. Carpinus orientalis. Galium erectum. alãturi de care mai apar Sorbus aria. fiind considerate codominante. 1971. calcifile ºi numeroase specii endemice. Edificatorii sunt Syringa vulgaris. Dianthus kitaibelii. Erysimum saxosum. Melittis melissophyllum. Campanula alpina. Viburnum lantana. Festuca valesiaca. Carpinus orientalis. Brachypodium pinnatum. Melittis melissophyllum. Înãlþimea variazã 106 . Sorbus cretica. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Hypericum perforatum. Boºcaiu 1971. imediat deasupra lor. Coronilla emerus.HAB: 31. Sanda et Popescu 1972. Corylus colurna. Viburnum lantana. Defileul Dunãrii.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Fragaria viridis. Sanda et Popescu 1991. Cotinus coggygria. Cotoneaster nebrodensis. Stachys recta. Sorbus aria. Relief: baza versanþilor sau pe platouri.

8B33 Moesian Christ’s thorn brush. 107 . Orchis simia.70C. Ulmus minor sau Cornus mas. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. Teucrium polium. Paliurus spina-christi. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene. mai rar de rariºti de pãduri. Teucrium polium. 31. Salvia ringens. Coronilla scorpioides. 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Opopanax bulgaricus. Ligustrum vulgare. Teucrium chamaedrys. periclitat. Valoare conservativã: mare. Mehedinþi. Paeonia peregrina. Alte specii importante: Jasminum fruticans. Silene otites. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb.HAB: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Teucrium chamaedrys. Satureja caerulea.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda. Pyrus elaeagrifolia.2. rendzine. Genista sessilifolia. Ligustrum vulgare. termofile. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã. Koeleria gracilis. Podiºul Dobrogei de Sud. Dihoru 1970. Carex hallerana. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum. Satureja caerulea. Koeleria gracilis. ajungând la 1.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Câmpia Aradului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Crataegus monogyna. pontice ºi balcanice. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3. Dianthus giganteus. 1964) Mititelu et al. Pyrus pyraster.8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets.5–2 m înãlþime.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi. 1993. Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi. în silvostepã. < 10 ha. Bothriochloa ischaemum. Roci: calcaroase. Câmpia Burnazului. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970). 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice.HAB: 31. Carpinus orientalis. Achillea clypeolata. incluzând specii rare ºi ocrotite în România. neutrofile. Soluri: cernoziomuri superficiale. Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970. Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Fraxinus ornus. Cerasus mahaleb. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Pyrus pyraster. Cornus mas. Asparagus verticillatus. Popescu 1999 (Syn. Ononis columnae. Achillea coarctata. Cytisus nigricans. Ulmus minor.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al. xerofile. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. Climã: T = 10. Paeonia peregrina. habitat rar în România. Cotinus coggygria.

Pyrus pyraster.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Carpinus orientalis). Staþiuni: Altitudine: 200–300 m.60C. calcifile. uneori superficiale pe rocã la zi. Evonymus verrucosus. Carpinus orientalis. Relief: pante stâncoase. sunt însoþite de Crataegus monogyna. Crataegus monogyna. Total < 10 ha. Tragopogon dubius. Chrysopogon gryllus.5–3 m. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2. Dobrogea de Sud. Cornus sanguinea. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. îndeosebi. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum. Roci: calcare.HAB: 31. pajiºti uscate. în silvostepã ºi stepã. Arcuº 1998. Cotinus coggygria.2. secetã 108 . < 10 ha. Rhamnus cathartica. Dictamnus albus. Câmpia GãvanuBurdea. Asparagus verticillatus. Clima: T = 9. Covasna. Suprafeþe: 50–100 m2. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Cornus mas. pontice ºi balcanice. Ferulago meoides. Ulmus minor. Lithospermum purpurocaeruleum). însorite. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans. Rosa canina. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase. Cerasus mahaleb. Specii caracteristice: Jasminum fruticans. Literaturã selectivã: Mihai et al. Tamus communis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. P = 400 mm. Ajuga laxmanni. Podiºurile Dobrogei de Nord. P = 450–500 mm. 1994. Fraxinus ornus. termofile. Valoare conservativã: mare. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã. cu înclinaþie mare. Fraxinus ornus. Quercus cerris. Aradului. Tanacetum corymbosum. periclitat.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus. Rhamnus tinctoria. Staþiuni: Altitudine 50–100 m. Convolvulus cantabrica. în silvostepã. Câmpia Banatului. Lychnis coronaria. Rosa canina. Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. habitat rar în România. Bãrãganul Mostiºtei. în margini de pãdure.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951.8–8. Asparagus verticilatus. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã. culturi agricole. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. Acer tataricum. Podiºul Casimcea.3. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale. cu expoziþie sudicã. xerofile. Scutellaria altissima. Cornus mas. Quercus pubescens. din specii mediteraneene.70C. Soluri: cernoziomuri. Tilia tomentosa. Climã: T = 10. Braºov). Piptatherum virescens. Se diferenþiazã în douã straturi. Crataegus monogyna. Ligustrum vulgare. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. Rhamnus cathartica.

Rhamnus cathartica. cu înclinaþie micã (5–100). Galium mollugo. periclitat. termofile. Inula britannica. Bromus inermis. cernoziomuri carbonatice. hispida. Vicia cracca ssp.60C. Total < 100 ha. Prunus spinosa var. Coronilla varia. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar. Soluri: carbonatate. cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile). Elymus repens. 1981. dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse. Dobrescu et al.0–8. Rosa canina. Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase. Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G. Prunus spinosa var.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn. dasyphylla. Depresiunea Sibiului.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. hispida. Depresiunea Braºov. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%. Calamintha clinopodium. 1975. Rosa canina.3. Mititelu D. R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Podiºul Dobrogei de Nord. E. Clima: T = 10. Bãrãganul Mostiºtei. Cornus mas. termofile. protejat Emerald.2. dasyphylla. Inula britannica. Roci: marne argiloase. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Teucrium chamaedrys. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. habitat rar în România. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. Valoare conservativã: mare. Agrimonia eupatoria. Asparagus tenuifolius. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys. Origanum vulgare. Piemontul Olteþului. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. xerofile. tenuifolia. Suprafeþe: 100–300 m2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa. Evonymus verrucosus. Sanda et al 1980. SV. Asparagus tenuifolius. Prunus spinosa var. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. Podiºul Dobrogei de Sud. Roci: loessuri. Dactylis glomerata.: Prunetum nanae Borza 1931. P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile. Schneider-Binder Erika 1972. xerofile. Dactylis glomerata. Dobrescu 1969.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Thalictrum minus. Vicia cracca. fragmentar între alte tufãriºuri. Asparagus tenuifolius. Bromus inermis. Podiºurile Moldovei de Sud. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). Relief: pante cu expoziþie SE. 1969. Soluri: cernoziomuri. Ligustrum vulgare. E. Relief: fragmentat. Depresiunea Fãgãraº. cu înãlþimi mici de 109 . Alte specii importante: Crataegus monogyna. Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. Nonea pulla.HAB: 31. Amygdalus nana.

8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. 1981. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%. ªtefan cel Mare. depozite de loess. Origanum vulgare. fiind însoþit de Prunus spinosa. Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud. Depresiunea Rãdãuþi. Rosa canina. Bupleurum falcatum. Medgidia. Tanacu.2. habitate rare.HAB: 31. Inula hirta. Câmpia Buzãului – Galbenu. Vicia tenuifolia. Hypericum perforatum. Crasna). Clima: T = 10. Cytisus albus. 1995.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3. Elymus repens. Pyrus pyraster. Neamþ). Carex michelii. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. ajungând în unele zone pânã la 1. ªuteu 1975. Popescu et Sanda 2000. continentalã.3. R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Geranium sanguineum. Suprafeþe: extrem de reduse. Linaria genistifolia.5 m. Alyssum murale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Danciu 1970. Holboca). Festuca valesiaca. Teucrium chamaedrys. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Cristea et al. Thalictrum minus. 1998. Aster amellus. kastanoziomuri. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm. Dictamnus albus. Crataegus monogyna. Rosa dumetorum. Dactylis glomerata. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. periclitate.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Cytisus austriacus. Schneider-Binder Erika 1972. Elymus repens. Cynanchum vincetoxicum. Verbascum lychnitis. Raþiu et al. Nepeta pannonica. Iris hungarica. Trifolium alpestre. Podiºul Babadag. Medicago falcata. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Festuca valesiaca. 1966. 1998. Potentilla thuringiaca. Valoare conservativã: mare. platouri. Sârbu et al. incluse în protecþia Emerald. Relief: versanþi slab înclinaþi. Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã. Medicago falcata. Horeanu et Horeanu G. Teucrium chamaedrys. Crataegus monogyna. Fragaria viridis. Alte specii importante: Prunus spinosa. Literaturã selectivã: Coldea et al. Borza 1959. Bromus inermis.2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970. Rhamnus tinctoria. Roci: calcaroase. specie arbustivã xerotermã. Soluri: rendzine. Specii caracteristice: 110 . Elymus hispidus. Podiºul Covurluiului – Murgeni. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. Roman 1994.70C. Dactylis glomerata. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Total < 10 ha. cu dominanþã mare fiind Bromus inermis. termofilã. P = 420 mm. Veronica teucrium. Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc. Elymus hispidus. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee. Zapodeni.

2.8–2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex. Euphorbia amygdaloides.5–5. Hippophaë rhamnoides. Staþiuni: Altitudine 150–900 m. Acoperirea stratului este de 75–100%. Cytisus nigricans. Bromus inermis. Structura: Fitocenoza este instalatã secundar. eliminã pe Hippophaë rhamnoides. mai apar Frangula alnus. Rhamnus tinctoria. Coronilla varia. R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. Calamintha clinopodium. dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). Brachypodium pinnatum. Ligustrum vulgare.8F Mixed scrub woodland PAL. mezofile dar ºi mezoxerofile. Dorycnium herbaceum. Roci: psamito-pelitice. suportã solurile erodate. Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. Lithospermum purpureocaeruleum. Crataegus monogyna ºi Rosa canina. Alte specii importante: Prunus spinosa. fãrã orizont organic. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia. periclitat de lucrãrile agricole. Acoperirea stratului este de 15–20%. Tussilago farfara. habitat extrem de rar. Soluri: adesea puternic erodate. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. Calamagrostis epigeios. în fitocenoza maturã. Origanum vulgare.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn.1 European wet heaths CORINE: 31. Crataegus monogyna.HAB: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. Valoare conservativã: foarte mare. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã. alãturi de care. Bothriochloa ischaemum. luvosoluri. Alte specii importante: Orlaya grandiflora. Elymus repens. Total > 1000 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Relief: colinar. cu succesiune de marne. Veronica jacquini. Quercus petraea. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. Rhamnus cathartica. deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice. Origanum vulgare. Stratul de arbuºti.3. mezoterme. În stadii evoluate. preluvosoluri.: Hippophaëtum Issler 1924).2 tufe/100 m2. dupã defriºarea pãdurilor de fag. Carex humilis. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare. Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est). Carex humilis. Cornus sanguinea. eutricambosoluri.50C ºi P = 600–850 mm anual. Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest. Clematis vitalba. sunt bine reprezentate. Acer campestre. Clima: T = 10. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3. când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui. argile nisipoase. gorun sau amestecuri.5 m înãlþime. Festuca rupicola. cu desiºuri greu de strãbãtut (1. Cytisus nigricans. nisipuri. Rosa canina. rar pseudorendzine cu orizontul A distrus. este edificatã de specii nemorale. Fagus 111 .

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. ªtefan 1986. Viola reichenbachiana. Elymus repens. Literaturã selectivã: N. Cornus sanguinea. Poa angustifolia.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. Evonymus verrucosus.).2. 112 . Euphorbia amygdaloides. Valoare conservativã: redusã. Dorycnium herbaceum. Tussilago farfara. Danciu 1975. Rhamnus tinctoria. Frangula alnus. uneori plantaþii cu rol antierozional. Carpinus betulus (juv.). Poa nemoralis. Bothriochloa ischaemum. Parascan. Festuca rupicola. stadii succesionale.

1991. Cheile Rudãriþei. Aconitum anthora.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Alte specii importante: Alyssum repens. în regiunea montanã. 1958). Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. Sanda 2002. Dianthus petraeus.3. 2001. Edrainthus graminifolius. 1939. Saxifraga marginata. Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al. Munþii Lotru. Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958. Coldea et al. Cheile Turului. Boºcaiu 1971. Munþii Bucegi. Munþii Bihorului. 1939. 1984. Metaliferi. 113 . Munþii Þarcu-Godeanu. Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = 7. Seseli gracile.3–8). Munþii ScãriþaBelioara. 1939). 2001. Stipa eriocaulis. Asperula capitata. Munþii Piatra Craiului. 1967. Sesleria rigida.3. Coldea 1974. rigida ºi Asperula capitala. element carpato-balcanic. Helictotrichon decorum. campestris. Fink 1977. Conioselinum tataricum. 1997.HAB 1999: 36. transsilvanicum (Zólyomi. 1996. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp. Morariu et al. Mãgura Codlei. oltenicum (Ciurchea. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze. Sanda et al. 1966). P = 800–1200 mm. Anthericum ramosum. Munþii Leaota. Gergely 1967. Thymus comosus. Viola jooi. Alexiu 1998. Centaurea atropurpurea. Primula columnae. 1958). Cheile Ordâncuºii. CsürösKáptalan 1962. 1970).2. 1965).8–30C. Saponaria bellidifolia. Cheile Dâmboviþei. Valoare conservativã: mare.2. Centaurea triumfetii. Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. Bupleurum falcatum. Sanda et al. R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Pedicularis comosa ssp. 1963). Coldea 1990.43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Mihãilescu S. Seseli rigidum. Cheile Runcu. Cheile Bulzeºti. Valea Someºului. Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. 1973. Pop et Hodiºan 1967. Literaturã selectivã: Gergely 1957. Gilãu. habitat endemic. biharicum (Csûrös. Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. Pop 1971. Cheile Feneºului. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. samusense (Simon. Specii caracteristice: Asperula capitata. Raþiu et al. Valea Cãlineºti. Diaconescu F. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. Cnidium silaifolium.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn. Festuca xanthina. Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. Pop et al.: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. buricium (Zólyomi. Cheile Crãciuneºti. 1964. bucegicum (Beldie 1967). Munþii Trascãu.

Cheile Feneº. Clima: T = 7. Hodiºan 1965. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL.2.35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL. Carduus glaucus. Moldova. versanþi însoriþi. Soluri: rendzine superficial. Thymus comosus. Ranunculus oreophilus.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932. Gergely 1967. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m. seslerietosum rigidae Csûrös 1958. lângã Lacul Roºu. Suprafeþe: 40–50 ha. Relief: stânci. Dianthus spiculifolius. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei. Coldea 1991. Specii endemice: Centaurea pinnatifida.HAB 1999: 34.HAB: 34.35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands. în regiunea colinarã ºi montanã. 114 . Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic. Minuartia verna. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8). Anthericum ramosum. habitat endemic. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. Cheile Râmeþ. P = 800–1150 mm. Alte specii importante: Asperula capitata. Aster alpinus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum.3–3. 1997. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Alyssum repens. Aconitum anthora. Sanda et al. Viola jooi. Myosotis alpestris. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru.50C. Primula veris ssp. Muntenia. Seseli gracile. melicetosum flavescentis Zólyomi 1939. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. Biscutella laevigata. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile.3. Coldea et al.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34. Pedicularis comosa ssp. Sesleria rigida. ªuteu 1968. Muntele Trascãu. 34. Rãspândire: Colinele din Transilvania.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962. columane. Erysimum witmannii. Suprafeþe: restrânse. 1960. Centaurea atropurpurea. Pop I. 2001. Structura: Habitat mezo-heliofil. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966. ristice: Helictotrichon decorum. Phyteuma orbiculare. de ordinul a 100 ha. Acinos alpinus. Substrat: calcaros. 1964. Fink 1977. precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum. campestris. et al. Cheile Runcu. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Seseli rigidum. Saponaria bellidifolia. Valoare conservativã: mare. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. Stipa eriocaulis. Centaurea reichenbachii.

Roci: calcare. Onobrychis viciifolia. bolovãniºuri calcaroase. Roci: marne ºi argile.3–60C.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. Structura: Fitocenozele sunt bine structurate. Redactat: A. jacquinii. Peucedanum oreoselinum. Vincetoxicum hirundinaria. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Sanda 1992. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes. A. Valoare conservativã: moderatã. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. Cystopteris fragilis. etc.911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1. Clima: T = 7.HAB: 34. spathulata. Sedum hispanicum. bogate în humus. valesiaca.2. F. Speciile caracteristice: Festuca pallens. Sedum hispanicum. Jurinea mollis. cu înãlþimea de 35–45 cm. Acinos arvensis. Muntenia. sud-vesticã. Popescu. Genista januensis var. Clima: T = 9–60C. Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. P = 700–850 mm. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie. Erysimum odoratum. Soluri: eutrisambosoluri. Acinos arvensis. Linum tenuifolium. Cystopteris fragilis. Stipa pulcherrima. Melica ciliata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958. etajul superior. Dobrogea. Artemisia campestris. spatulata. Agropyron repens. Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum. cu expoziþie sudicã. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã.3. Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium. A. Seseli gracile. Melica ciliata. Phleum montanum. septentrionale. scabra.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963). P = 750–900 mm. 1956. slab acide. Cynosurus cristatus. Poa pannonica ssp. Phleum montanum. Vincetoxicum hirundinacea. Galium album. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. Banat ºi Transilvania. Relief: platouri. Cruciata glabra. Stachys recta. Brachypodium pinnatum. Melica ciliata. Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. Literaturã selectivã: Coldea 1991. deficitare în umiditate.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Soluri: rendzine superficiale. înalt de 35–40 cm. Luzula campestris. Moehringia muscosa. Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria. fiind alcãtuit din: Festuca pallens. trichomanes. A. care dã o notã caracteristicã acestora. Vicia 115 . Jurinea mollis. Medicago falcata. sud-esticã. Botriochloa ischaemum. septentrionale. Popescu. Genista januensis var. Thymus comosus. ruta-muraria. A. Cardaminopsis arenosa. Teucrium chamaedrys. Festuca rupicola. Oltenia. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. Stipa joannis. Suprafeþe: Ocupã circa 230. Veronica austriaca ssp. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2).

hungarica. A. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci. Cele câteva specii repente. S. Lathyrus nissolia. Puºcaru-Soroceanu 1963. Munþii Apuseni. Medicago minima. Cynosurus cristatus. Alte specii importante: Achillea collina. Poa nemoralis. laciniata. F. Minuartia setacea ssp. M. Popescu. Trifolium campestre. Bromus hordeaceus. Hypericum perforatum. bine individualizat. Dorycnium herbaceum. Scleranthus annuus. Banat. superficiale. Viola arvensis. Botriochloa ischaemum. V. Leontodon hispidus. cracca. Sanda. Specii caracteristice: Festuca rupicola. Trifolium montanum. Seseli libanotis. Euphrasia salisburgenis. toate incluse în DH2. Prunella vulgaris.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud). Achillea setacea. Pulsatilla patens (judeþele Cluj. Lolium perenne. Suprafeþe: 10–20 ha. Eryngium campestre. Poa angustifolia. Chamaecytisus austriacus. Koeleria macrantha. Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. Poa bulbosa. 116 . Euphorbia cyparissias. Peucedanum austriacum. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. Campanula divergens. nutans. Soluri: rendzine levigate. cum sunt: Alyssum repens ssp. Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae.HAB: 34.2. poliþe. Braºov ºi Cluj). Literaturã selectivã: Popescu. Dracocephalum austriacum.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Onobrychis viciifolia. Euphorbia cyparissias. M. Sanda 1992. Alyssum petraeum. Dianthus spiculifolius. Dorycnium herbaceum. Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. Medicago orbicularis. cu reacþie bazicã. terenuri calcaroase. Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. valesiaca. setacea. Athamantha turbith ssp. transsilvanicum. Salsola ruthenica. bogate în schelet. Orlaya grandiflora. Achillea millefolium. banatica. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana. Stancu 2001. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii. Helictotrichon decorum. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Thymus comosus. lupulina.3. Alyssum desertorum. Thymus comosus. Draba lasiocarpa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni). P = 650–800 mm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. Potentilla argentea. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. Cynodon dactylon. Munþii Bârsei.00C.0–6. rigidula. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Fragaria viridis. Valoare conservativã: redusã în general.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. Salvia nemorosa. Popescu. Mureº. Eryngium campestre. Artemisia austriaca. Relief: versanþi abrupþi. P. Redactat: A. Clima: T = 9.

R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. Carex humilis. Athamantha turbith ssp. Astragalus monspessulanus. Thymus glabrescens. herbaceum. împreunã cu puþine plante însoþitoare. serratifolia. Dorycnium pentaphyllum ssp. cum sunt Dianthus spiculifolius. S. Briza media. Salvia pratensis. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor. Cheile Turzii. Alyssum repens ssp. Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. Polygala major. calcicolam Moehringia muscosa. Saxifraga paniculata. dintre care amintim: Trifolium campestre. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Bistriþei. Soluri: faeoziomuri. Koeleria macrantha. Polygala major. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Chamaespartium sagittale. Dorycnium pentaphyllum ssp. Draba lasiocarpa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. Linum flavum. Linum flavum. Salvia transsilvanica. pe calcarele din Munþii Apuseni.2. grohotiºuri calcaroase fixate. Trifolium montanum. Helictotrichon decorum. Potentilla arenaria. Etajul inferior este prezent.D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. Leucanthemum vulgare. Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. Cerastium arvense ssp. A. Stipa joannis. Centaurea atropurpurea. Salvia nutans. Dracocephalum austriacum. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte. Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. Primula auricula ssp. P = 750–850 mm. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana. Festuca valesiaca. Potentilla arenaria. Coldea 1991. S. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m.3. Dealurile Sibiului. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. Viola joói. Lotus corniculatus. Sanda. Chamaespartium sagittale. Danthonia alpina. sud-esticã. Pedicularis comosa ssp. Poa nemoralis. Popescu. Thymus glabrescens ºi Carex humilis. pannonica. rigidum. Alte specii importante: Briza media. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã.9 Continental steppes CORINE: – PAL. dar puþine plante intrã în componenþa sa.922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. Clima: T = 8–6. Thymus comosus. Rãspândire: Transilvania. Specii caracteristice: Carex humilis. pe suprafeþe de 5–10 ha. Redactat: A. Inula ensifolia. campestris. hungarica. Râpa Roºie (Alba). Bupleurum diversifolium. Suprafeþe: pajiºti. Helianthemum nummularium. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov).50C. transsilvanicus. Stipa joannis.HAB: 34. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã. Dealurile 117 . Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Valoare conservativã: moderatã. Chrysopogon gryllus. Doltu 1977. Helianthemum canum. herbaceum. Popescu. Peucedanum oreoselinum. Centaurea pinnatifida. Biscutella laevigata. austriaca. Helictotrichon decorum. Koeleria macrantha. Asperula cynanchica. deficitare în umiditate. Achillea millefolium. Echium russicum. Roci: calcare. Seseli gracile. Lotus corniculatus. Salvia pratensis. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare.

3. Inula hirta. în zonele amintite. Specii caracteristice: Stipa stenophylla.2. Rãspândire: Moldova. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. Clima: T = 8–60C. Onobrychis viciifolia. apar elemente de silvostepã. Stipetum stenophyllae Soó 1944. Teucrium chamaedrys. Soluri: faeoziomuri.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn.HAB: 34. Valoare conservativã: moderatã. Popescu. 118 . rom. Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. Danthonia alpina. 1953. Fragaria viridis. Adonis vernalis.). Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Ferulago sylvatica. Scabiosa ochroleuca. Adonis vernalis.HAB: 34. Carex humilis. F.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. Jurinea mollis ssp. Echium rossicum. Eryngium campestre. Helianthemum nummularium. Puºcaru-Soroceanu 1963. 1969. transsilvanica. Muntenia (Dealurile Buzãului). Popescu. F. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã). Koeleria macrantha. rupicola. Inula ensifolia. Stachys recta. Campanula sibirica. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus. Rãspândire: Câmpia Transilvaniei. Podiºul Târnavelor. Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca. Morariu. Inula ensifolia. Popescu. Agropyron intermedium.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. Polygala major. platouri. Galium verum. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S. P = 700–800 mm. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia. Chamaecytisus albus. Suprafeþe: Circa 50–70 ha. Dianthus carthusianorum. Euphorbia cyparissias. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla. Sanda 1992. Dictamnus albus.: Brometum erecti auct. rupicola. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Redactat: A. Csürös et al. pinnatum. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior. Ghiºa 1941. Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Campanula sibirica. Soó 1944. Silene otites. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Danciu 1977. de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov). Raþiu et al.9 Continental steppes CORINE: 34. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Redactat: A. Brachypodium pinnatum. Veronica spicata. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. slab acide-neutre. Literaturã selectivã: Gergely 1970.

lessingiana. pulcherrima ºi S. cu sol profund ºi fertil. Soluri: eutricambosoluri. în total. Cephalaria uralensis. S.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. Rhinanthus rumelicus. pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. S. Lotus corniculatus. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. Trifolium montanum. Popescu.3.n. Redactat: A. coame late. E.HAB: 34. Carlina vulgaris. Valoare conservativã: moderatã. Trinia glauca. pulcherrima. Ocupã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus. Stellaria graminea. Clima: T = 8–60C.2. stricta. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Toate aceste specii. Hornungia petraea. Roci: calcare. Clima: T = 8. însoriþi. Rhinanthus rumelicus. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Speciile dominante sunt: Bromus erectus. Puºcaru-Soroceanu et al. Sanda. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). P = 700–850 mm. P = 700–800 mm. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. S. Brachypodium pinnatum. Popescu. Etajul inferior. Euphrasia rostkoviana. Lotus corniculatus. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34. Leucanthemum vulgare. Onobrychis viciifolia. dar se menþine pe Dealurile Buzãului. Dianthus carthusianorum. circa 50–60 ha în Transilvania. Podiºul Târnavelor. Festuca rupicola. Salvia pratensis. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã. Medicago lupulina. 1963. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. Literaturã selectivã: Pázmány 1971.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Bromus erectus. Soluri: erodosoluri. Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet. Anthylis vulneraria. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. Relief: pante domoale. Koeleria macrantha. 119 . Knautia arvensis. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Dactylis glomerata. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. mai slab reprezentat. loess în Moldova. capillata. Achillea millefolium. Onobrychis viciifolia. cernoziomuri erodate. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. dar densitatea speciilor este mare. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol. realizând acoperirea de 90–95%.) 1947. este format din: Thymus pulegioides.5–60C. preluvosoluri. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. Trifolium pratense. Linum tenuifolium. cu înãlþimea de pânã la 45–60. Pimpinella saxifraga. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. Doltu 1976. Coronilla varia. Dorycnium herbaceum. Brachypodium pinnatum. Medicago lupulina. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). Asperula cynanchica. S.

Jurinea simonkaiana. Agropyron cristatum.6–7. Popescu.: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. fruticosa. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6. stepicã.3. F. Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. A. Cheile Miniºului. alyssoides. Stachys recta. Popescu et al. Crambe tataria. Hodiºan 2002. Salvia austriaca. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). S. S. Domin 1932). de ordinul 1–10 ha. 1963. realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. Acest tip de vegetaþie. Astragalus austriacus. Jurinea mollis. Polygala major. Inula ensifolia. Clima: T = 10. P = 575–770 mm. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Inula ensifolia. P. joanis. Campanula 120 . pulcherrima. dintre care menþionãm: Festuca rupicola. Scorzonera hispanica. Phleum phleoides.2.9–7. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. pulcherrima. ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). Centaurea trinervia. Alyssum saxatile.. Redactat: A. Potentilla argentea. S. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Astragalus peterfii. Trifolium pratense. Onobrychis viciifolia. Cerastium arvense ssp. Teucrium chamaedrys. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. Munþii Aninei. Relief: pereþii stâncoºi. Specii caracteristice: Stipa lessingiana. Ceterach officinarum. Saxifraga paniculata. Peucedanum cervaria. abrupþi (50–550). Trifolium campestre. Erysimum odoratum. Alyssum desertorum. cu puþine specii în compoziþia floristicã. în general. jacquinii. Salvia nutans. villosus. S.HAB 1999: 36.3). Medicago falcata. Nepeta ucranica. Dictamus albus. 1992. Galiu album. Puºcaru-Soroceanu et al. întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. Galium glaucum. Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei. Cephalaria uralensis. Rosa pimpinelifolia. Koeleria macrantha. Cheile Caraºului. valesiaca.50C. amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn. Veronica austriaca ssp. Salvia transsilvanica. Suprafeþe: mici. pratensis. Serratula radiata. Danthonia alpina. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Aster linosyris. Fragaria viridis. Beuºniþa-Cheile Nerei. capillata. Valea Ciclovei (Banat). Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier. Cristea. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm. A. Sesleria filifolia. S. Adonis vernalis. Dianthus spiculifolius. Nepeta ucranica. calcicolum. 1984. Doniþã et al. Pop. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm. Medicago minima. Substrat: calcaros. pante însorite înclinate.

5–80C. Erysimum comatum. Dobrogea (Podiºul Babadag). Saxifraga marginata. divergens. Viola arvensis. Lotus corniculatus. Relief: versanþi slab înclinaþi. Alyssum petraeum.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. Vinca herbacea. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Sateureja kitaibelii. Acinos alpinus. Moehringia muscosa. Seseli gracile. Chrysopogon gryllus. 1997. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. Draba lasiocarpa. Thesium linophyllon. 1993. Schneider-Binder E.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. Draba aizoon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus. 1992. Peia 1978. Onobrychis viciifolia. Artemisia campestris.2. 1970. Cerastium banaticum. Dianthus spiculifolius. Polygala major. Onobrychis viciifolia. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Campanula sibirica. Helianthemum nummularium. Festuca rupicola. Silene otites. Cruciata pedemontana. Clima: T = 10. 2001. Athamantha turbith ssp. Sanda et al. Sanda 2002. Valoare conservativã: mare. Etajul mijlociu este. Melica ciliata. 1973. P = 550–650 mm. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. Elytrigia (Bromus) intermedia. Roci: loess în Muntenia. 1963). în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al. bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. Coldea et al. Alte specii: Seseli rigidum. Dianthus petraeus. Rãspândire: Muntenia. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Cerastium arvense ssp. Linum flavum. Thymus pannonicus. În etajul inferior. Campanula sibirica ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes. de asemenea. Potentilla arenaria. et al. Dihoru et al. Carex humilis. Chondrilla juncea. Alyssum repens. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. 121 .3. Schrött et Purdelea L.HAB: 34. Eryngium campestre. habitat endemic. Redactat: Simona Mihãilescu. Leontodon asper. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Vicia lathyroides. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. Coldea 1991. Knautia arvensis. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. Stachys recta. Ceterach officinarum. Centaurea atropurpurea. Sempervivum marmoreum. Centaurea biebersteinii. hungarica. Suprafeþe: Circa 350 ha. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus. sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire. Transilvania (Podiºul Târnavelor). Centaurea atropurpurea. Soluri: cernoziomuri ciocolatii. 1997. faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate. care depãºeºte 1 m înãlþime.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E. Dorycnium herbaceum. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. platouri. Jurinea mollis. Cephalaria laevigata. Cephalaria uralensis. Salvia nutans. Valoare conservativã: redusã. Botriochloa ischaemum. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). calcicolum. Lotus corniculatus.

dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare. Fumana procumbens. Valerianella coronata. Adonis vernalis. S. specia endemicã Stipa danubialis. Roci: depozite calcaroase. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. Cerastium banaticum. Knautia arvensis. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. Redactat: A. Aceste fitocenoze se deosebesc. Festuca pseudodalmatica. Ephedra distachya. Trifolium montanum. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. La Porþile de Fier. Stipa eriocaulis.2. Specii rare: Fumana procumbens. Alyssum saxatile. Clima: T = 10–80C. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2). Literaturã selectivã: Popescu. Stachys nites. Fumana procumbens. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Trifolium campestre. banaticum. Astragalus onobrychis. Hypericum elegans. Convolvulus cantabrica. superficiale. Orlaya grandiflora. hispanicum. Crupina vulgaris. ªtefureac 1976. Dorycnium herbaceum. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. perforatum. Stachys nitens.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E. Melica ciliata. Schneider-Binder 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. Redactat: A. Asperula cynanchica. Salvia nutans. 1992. Centaurea atropurpurea. Jurinea glycacantha. SchneiderBinder 1971. Literaturã selectivã: Csürös. Stipa eriocaulis. Gypsophila glomerata. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. Cerastium banaticum. Astragalus onobrychis var. Teucrium montanum. Minuartia glomerata. Thymus pannonicus.3. Vinca herbacea. P = 600–750 mm. H. Alte specii importante: Onobrychis alba. Stachys recta. Koeleria macrantha. Cerastium banaticum. Popescu. Siderites montana. R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. Popescu et al. Sedum album. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm. Valerianella coronata. Schneider-Binder 1971. Erysimum comatum. Soluri: 122 . uºor pânã la mediu degradate. Artemisia campestris. în bune condiþii. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E. Erysimum comatum. în cadrul etajului superior. Alyssum pulvinare. Popescu. Senecio jacobea. Anthericum ramosum. Relief: pante abrupte.HAB: 34. Melica ciliata. 1984. Niedermaier 1966. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului. Coronilla varia. foarte uscate. Doniþã et al. Cerastium banaticum. Scabiosa ochroleuca. Convolvulus cantabrica. Roman 1974. se dezvoltã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon.

Medicago falcata.911 Pannonic loess steppes. Asperula cynanchica. Carduus acanthoides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34. P = 600–750 mm. în general. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Dianthus armeria. Onobrychis viciifolia. Stipa capillata. Dorycnium herbaceum. Teucrium montanum. cernoziomuri. înãlþimea fiind de 45–55 cm. Thymus pannonicus. Echium vulgare. Polygala major. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie. Popescu. Dobrogea. Nepeta nuda. R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Rãspândire: Banat. Roci: depozite loessoide. Festuca rupicola. Soluri: eutricambosoluri.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. Inula oculus-christi. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum. Thymus comosus. Valoare conservativã: moderatã. 34. Agrostis capillaris. Clima: T = 9.HAB: 34. Scabiosa ochroleuca. 1963. neutre.3.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. Ornithogalum comosum. deficitare în umiditate. Moldova. Festuca valesiaca. Literaturã selectivã: Doniþã et al.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Specii caracteristice: Cleistogene serotina. Achillea millefolium. teren plan. Muntenia. Linaria genistifolia. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941. Alte specii importante: Tulipa hungarica. Cleistogene serotina. Potentilla argentea.HAB: 34. Melica ciliata. Salvia pratensis. Banat. Euphorbia cyparissias. Festuca valesiaca. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m.2. Clisura Dunãrii. Dianthus armeria.5–80C. Alyssum alyssoides. Soó 1964.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. Câmpia Aradului. Achillea setacea. Eryngium campestre. Marrubium vulgare. Lotus corniculatus. Lathyrus sphaericus. Oltenia. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania. Orlaya grandiflora. Chondrilla juncea. Puºcaru-Soroceanu et al. Suprafeþe: Circa 40. Medicago minima. Redactat: A. Linum austriacum.312 Central European steppes grasslands PAL. Pimpinella saxifraga. 123 . Erodium cicutarium. Veronica orchidea. Popescu. faeoziomuri. În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari. Relief: pante foarte uºor înclinate.9 Continental steppic CORINE: 34. Botriochloa ischaemum. Cleistogene serotina. 1992. Sanda 1992.

HAB: 34. Sanda 1992. Phleum phleoides. Salvia aethiopis. Fãlciu – jud.2. Artemisia austriaca. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. Ranunculus illyricus. Medicago orbicularis. Bombycilaena erecta. Clima: T = 11. Inula ensifolia. Relief: teren plan. Popescu. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca. A. Popescu. Agropyron cristatum. arenaria. Medicago minima. Seseli tortuosum. Achillea setacea. Muntenia ºi sudul Moldovei.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. Satu Mare. P = 400–650 mm. Koeleria macrantha. iar în zona colinarã. Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. Melica ciliata. Cluj. în general. Trifolium arvense. Centaurea napulifera. deficitare în umiditate. sud-esticã ºi sud-vesticã. A. Relief: terenuri plane. Botriochloa ischaemum. ponticus. Coronilla varia. judeþul Argeº). constituie etajul inferior al acestor pajiºti. Achillea setacea. 1956. Sol: cernoziom ciocolatiu. menþionate în DH2. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m. Scleranthus annuus. Valoare conservativã: redusã. mai puþin reprezentate.000 ha. Clima: T = 11–70C. Puºcaru-Soroceanu et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. Medicago minima. Alte specii importante: Stipa capillata. Literaturã selectivã: Burduja et al. C. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . Poa angustifolia. marne. cu expoziþii variate. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp. Botriochloa ischaemum. Teucrium polium. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp. 1992. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã. Toate aceste specii. Asperula cynanchica.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963).5–80C. jurineifolia. Astragalus onobrychis.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Poa angustifolia. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca. Stipa capillata. Potentilla arenaria. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. Medicago minima. uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr. Redactat: A. Suprafeþe: 15–20. Taraxacum serotinum. 1963. Cheile Turzii – jud. Dianthus leptopetalus. P = 400– 800 mm. arenaria (Carei – jud. Phlomis pungens. alyssoides. din Dobrogea. Medicago falcata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Arenaria serpyllifolia. formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm.3. precum ºi altele. 1937) Pop 1977. Taraxacum serotinum. Vaslui). faeoziomuri mai rar pseudorendzine. Doniþã et al. versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Roci: loess. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Centaurea arenaria. rutifolia ssp.

Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior.HAB: 34. Podiºul Casimcei. Botriochloa ischaemum. Galium humifusum. coarctata. mai puþin nordice. Ceratocarpus arenarius.50C. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. Galium humifusum. Agropyron cristatum. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. acoperirea medie 90–95%. Alte specii importante: Taraxacum serotinum. Silene compacta. A. Sanda 1992. Potentilla bornmuelleri. 125 . Orlaya grandiflora. Psilurus aristatus. Eryngium campestre. Astragalus onobrychis. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei). dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. Daucus guttatus. Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. Stipa capillata. Relief: pante domoale. Festuca valesiaca. Rãspândire: Dobrogea de Nord. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã. Puºcaru-Soroceanu et al. Inula oculus-christi. Trigonella monspeliaca. Astragalus onobrychis. Inula oculus-christi. Podiºul Babadag. Achillea setacea. Achillea ochroleuca. Popescu. Bombycilaena erecta. faeoziomuri. lessingiana. rupicola. roci granitice ieºite la suprafaþã. Euphorbia seguierana. lupulina. xerofile. Soluri: castanoziomuri. În zonele stâncoase. Centaurea rutifolia ssp. Stachys angustifolia. Allium saxatile. Artemisia austriaca. M. Dintre aceste plante. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei. cernoziomuri. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului). Clima: T = 11–8. Thymus zygoides. P = 450–500 mm. Androsace maxima. Achillea setacea. Artemisia austriaca. Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum. pânã la moderat înclinate. jacquinii. Kochia prostrata. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. Ranunculus illyricus.3. Linaria genistifolia. Soluri: castanoziomuri. Chrysopogon gryllus. Minuartia viscosa. Doniþã 1970. Adonis vernalis. Medicago minima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. Asperula cynanchica. Cleistogene serotina. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor.9 Continental steppes CORINE: – PAL. faeoziomuri. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. Munþii Mãcinului. Trifolium arvense. cernoziomuri. unde roca iese la suprafaþã. Festuca valesiaca. Cynodon dactylon. Salvia nutans. cu expoziþii variate. Teucrium polium. Redactat: A. eutricambosoluri. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. Potentilla argentea.2. deficitare în umiditate. A. F. Bromus hordeaceus. Jurinea mollis. Chrysopogon gryllus. Veronica austriaca ssp.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. Taraxacum laevigatum. Medicago lupulina. Galium humifusum. 1963. jurineifolia. repens. Sedum sartorianum ssp. Trifolium campestre. Popescu. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Dihoru. Dihoru 1969. S. Dianthus nardiformis. Chrysopogon gryllus.

Redactat: A. de regulã. Chrysopogon gryllus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. Silene compacta. Sanda 1988. Agropyron brandzae. urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). Ornithogalum amphibolum. Dianthus nardiformis. Soluri: castanoziomuri.9 Continental steppes CORINE: – PAL. glareosa. R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Euphorbia nicaensis ssp. Sedum sartorianum ssp. Psilurus aristatus. Literaturã selectivã: Dihoru. grisebachii. Achillea leptophylla. Paronychia cephalotes.3. Scorzonera mollis. Popescu. Scleranthus perennis ssp. P = 450–500 mm. Allium saxatile. Dianthus pseudarmeria. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Scorzonera mollis. Thymus zygoides. lithophila. Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). pinnatifida. Ranunculus illyricus. sãrace în umiditate. Trifolium arvense. Dianthus nardiformis. Cruciata pedemontana. Gypsophila glomerata. Pimpinella tragium ssp.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. Euphorbia myrsinites. Scutellaria orientalis var. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei. 126 . Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. Valoare conservativã: moderatã. moschatum. Campanula romanica. Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite). Crocus chrysanthus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides. PuºcaruSoroceanu E. Achillea ochroleuca. Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã. Minuartia glomerata.HAB: 34. Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. dichotomus. dar realizeazã o acoperire slabã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Silene compacta. faeoziomuri.2. Popescu. Suprafeþe: 50–100 ha. Satureja caerulea. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Doniþã 1970. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. A. Sempervivum zelleborii. 1963. Scleranthus perennis. Roci: calcare. Herniaria glabra. Potentilla bornmuelleri. M. Iris pumila. Stancu 2001. Ornithogalum amphibolum. Clima: T = 10–8. Stachys angustifolia. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. Podiºul Babadag ºi Casimcei). loess. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. Sanda. Minuartia glomerata. Popescu. Festuca rupicola. uneori numai de 50–60%.50C. Bufonia tenuifolia. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2). et al. Achillea coarctata. sudicã ºi vesticã. Bombycilaena erecta. cernoziomuri. Muscari racemosum. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Paeonia tenuifolia. Bupleurum apiculatum. hillebrandtii. Agropyron brandzae. Specii caracteristice: Festuca callieri. Potentilla bornmuelleri.

Doniþã 1970. Galium humifusum. Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%. leptophylla. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. Valoare conservativã: mare. Festucion rupicolae.HAB: 34. Euphorbia nicaeensis. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. Satureja caerulea.3. Dianthus pseudarmeria. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate. Asperula tenella. Jurinea mollis. tesquicola. Suprafeþe: 100–120 ha. pectinatum. Festuca valesiaca. Artemisia austriaca. Horeanu 1976. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. A. Alte specii importante: Achillea setacea. Minuartia adenotricha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp. Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. cum sunt: Sempervivum zeleborii. pectinatum. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. Artemisia austriaca. Ranunculus illyricus. Redactat: A. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. Asperula cynanchica. Popescu. mai rar pe calcare (în Dobrogea). Echium italicum. Kochia prostrata. Alyssum montanum. de talie medie ºi mare. Rãspândire: Dobrogea. Potentilla bornmuelleri. Linum austriacum. Agropyron intermedium. În cadrul fitocenozelor. Melica ciliata. leptophylla. Popescu. pe terasele înalte ale Ialomiþei. Roci: loess. Festuca valesiaca. Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. Specii caracteristice: Thymus zygoides. Teucrium polium. Teucrium polium. Popescu. Literaturã selectivã: Dihoru. Achillea coarctata. Stipa capillata. P = 350–450 mm.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Clima: T = 11–8.911 Pannonic loess steppes. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. Ceratocarpus arenarius. Kochia prostrata. Astragalus onobrychis. Taraxacum serotinum.2. Stipa capillata. 1963. Medicago falcata. Medicago falcata. cu acoperire mare (circa 60–80%). Redactat: A. Asperula cynanchica. Koeleria lobata. Achillea coarctata. Stipa capillata. Alyssum desertorum. PuºcaruSoroceanu et al. Sanda 1992. Festuca valesiaca. Koeleria macrantha. Sisymbrium orientale. Agropyron brandzae.50C. Poa angustifolia. Seseli tortuosum. Botriochloa ischaemum. Festuca valesiaca. Doniþã 1970. lithopilla. A. Artemisa (caucasica) pseudomontana. 127 . Onopordon tauricum. Kochia prostrata. Centaurea diffusa. Onobrychis gracilis. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. Teucrium polium. Coronilla varia. Specii endemice: Agropyron brandzae. Toate aceste plante. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. Coronilla varia. Ornithogalum amphibolum.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958. Salvia nemorosa ssp. Specii endemice: Agropyron brandzae. Literaturã selectivã: Dihoru. Medicago falcata. Muntenia ºi estul Banatului. Botriochloa ischaemum. 34.

Centaurea napulifera. Inula salicina. Adonis vernalis. dar ºi pantele uºor înclinate. Ocupã terenurile plane. Salvia nemorosa ssp. Popescu 1999 (Syn. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Salvia aethiopis. Stipa pulcherrima. de circa 100 cm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Agropyron intermedium. nicaeensis. Chrysopogon gryllus. versanþi slab înclinaþi. sunt: Centaurea orientalis. cu vegetaþia degradatã. Clima: T = 11–8.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. acestea realizând al treilea etaj. Euphorbia nicaeensis ssp. Bibliografie: Dihoru. Achillea clypeolata.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Asperula cynanchica. 128 . Structura: Vegetaþia este stratificatã. Alte specii importante: Stipa pulcherrima. Ferulago meoides.HAB: 34. Teucrium chamaedrys. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica. dasyphylla. Salvia nutans. Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. Prunus tenella. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan). R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969. Linosyris villosa. rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat. Botriochloa ischaemum. 1970) Sanda. Polygala major.2. Astragalus ponticus. Astragalus ponticus. Euphorbia nicaeensis. cernoziomuri. giganteus. Echinops ruthenicus. S. Crupina vulgaris. Puºcaru-Soroceanu et al. T. Suprafeþe: Reprezintã islazurile. Dianthus pallens. Ferulago meoides. Koeleria macrantha.3. Festuca valesiaca. Dianthus pallens. Phlomis tuberosa. 1963. Koeleria macrantha. Doniþã 1970. cu expoziþie sud-esticã. în trei etaje. Ranunculus illyricus. de 500–600 ha. D. Dactylis glomerata. Redactat: A. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. sudul Moldovei. Scorzonera mollis. Teucrium polium. Inula ensifolia. Festuca valesiaca. Valoare conservativã: mare.HAB: 34. capillata.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. Dobrogea. Trinia multicaulis. Plantele înalte. loess. Phleum phleoides. Ajuga laxmannii. Popescu. Specii caracteristice: Stipa ucrainica.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Roci: calcare. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã. S. uneori bine individualizat. Sanda 1992. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus.50C. Podiºul Babadag). Marrubium peregrinum. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Relief: platouri. Artemisia austriaca. chamaedrys. Astragalus asper. Soluri: soluri rendzinice. tesquicola. P = 450–500 mm. Popescu.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). Seseli campestre. sud-vesticã. Stipa ucrainica. Adonis vernalis.

masiv. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. M. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Medicago lupulina. Suprafeþe: Restrânse. Relief: terenuri stâncoase. cenuºii. Puºcaru-Soroceanu 1963. Medicago minima. Popescu. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. Roci: calcare marnoase. Lolium perenne. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae. Ceratocarpus arenarius. Sanda. Poa bulbosa. Galium humifusum. Roci: loess. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. plantã xerofilã. Potentilla bornmuelleri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. Poa angustifolia. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei.9 Continental steppes CORINE: – PAL. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Structura: Habitat xerofil. valesiaca.HAB: 34. Poa angustifolia. Stancu 2001. Deºi numãrul speciilor componente este mare. Taraxacum laevigatum. Poa bulbosa. Festuca pseudovaina. Androsace maxima. Soluri: castanoziomuri. Specia dominantã. Sanda. Botriochloa ischaemum. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. P = 400 mm.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii. pseudovina. În luncile râurilor mari (Ialomiþa. glareosa. Literaturã selectivã: Pop 1970. Euphorbia nicaeensis ssp. Erodium cicutarium. La începutul verii. Altitudine: 5–10 m. Coronilla varia. Gagea callieri. cernoziomuri. Agropyron cristatum. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). Bupleurum apiculatum. Relief: teren plan. sequierana. E. Artemisia austriaca. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. Capul Doloºman. M. Redactat: A. Koeleria lobata. 4–5 ha. Agropyron cristatum. uneori chiar mai scãzutã. Taraxacum serotinum. Specii caracteristice: Artemisia austriaca. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. castanoziomuri. 129 . Alte specii importante: Festuca valesiaca.3. Festuca valesiaca. Clima: T = 11–80C. Lotus corniculatus. Clima: T = 110C. M. Astragalus pseudoglaucus. Poa angustifolia. Artemisia lerchiana. Popescu. Siret) aluviosoluri. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. Soluri: cernoziomuri. Rãspândire: Dobrogea. Staþiuni: Terenuri uscate. Euphorbia nicaeensis. care se menþine pânã toamna. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. P = 400–750 mm. minima. Goniolimon besserianum. Medicago falcata. Buzãu. F. Popescu. Cynodon dactylon. Bromus tectorum.2. Cynodon dactylon. minima. F. faeoziomuri. lupulina. Euphorbia sequierana. Ornithogalum amphibolum. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%. uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. Valoare conservativã: redusã. puþin rãspândit la noi. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. pe faleza Lacului Razelm. Doltu 1980. Minuartia viscosa.

2. Goniolimon besserianum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare. glareosa. 130 . Alyssum minutum. Salvia nutans. Taraxacum serotinum. Koeleria lobata.3. Specii endemice: Agropyron brandzae. Thymus zygoides. Redactat: A. Euphorbia sequierana. Euphorbia nicaeensis ssp. Specii caracteristice: Artemisia lerchiana. Androsace maxima. Astragalus pseudoglaucus. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Popescu. Alte specii importante: Centaurea jankae. Koeleria lobata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). Teucrium polium. Ornithogalum amphibolum. Echinops ruthenicus. Minuartia viscosa. Agropyron brandzae. Festuca valesiaca.

Filipendula vulgaris. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare. T. balcanice ºi ilirice. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã. Arenaria serpyllifolia.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. Aira caryophyllea. arvense. Polygala major.5 Mediterranian xeric grasslands PAL. cu mult schelet. Banat. În acest etaj. în microdepresiunile. Convolvulus cantabrica. Petrorhagia illirica ssp. Danthonia alpina. speciile: Ferulago sylvatica. Alyssum alyssoides. P = 550–650 mm. 1992. Briza media. jacquinii. Thymus jankae. Rãspândire: Dealurile Olteniei. Dintre acestea. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. aproape singurã. Doniþã et al. Asperula cynanchica. Cephalaria uralensis. Danthonia alpina. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã.HAB: 34. Specii rare: Thymus jankae. etajul superior al fitocenozelor. Festuca rupicola.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus. Bromus riparius. Crupina vulgaris. Koeleria macrantha. unde procesul de solificare a fost favorizat. platouri. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune. Popescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Dianthus giganteus. haynaldiana. Onobrychis alba. Petrorhagia illirica ssp. Ferulago sylvatica. Anthylis vulneraria. Verbascum phoeniceum. Bromus riparius. Clima: T = 10. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi. 34. Fragaria viridis. Alte specii importante: Dianthus giganteus. Soluri: districambosoluri. Bromus riparius. Redactat: A.2. Roman 1974. Verbascum lychnitis. Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. haynaldiana. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . Lotus corniculatus. Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda.3. Crepis sancta. Orlaya grandiflora. Podiºul Mehedinþi. Suprafeþe: 15–20 ha.3.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands.50C.316 EUNIS: E1. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Popescu 1999. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie. Medicago falcata. Siderites montana.5–8. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre. Koeleria macrantha. Cleistogene serotina. Achillea crithmifolia. Alãturi de specia dominantã mai apar. cu frecvenþã micã. Stachys recta. Stachys recta. Veronica austriaca ssp. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. Campanula rapunculoides. Valoare conservativã: moderatã. Valerianella pumila.

Clima: T = 10. Ventenata dubia. Erysimum cuspidatum. molinerii. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Redactat: A. Filago arvensis. Alte aspecii importante: Rumex acetosella. Xeranthemum cylindraceum. annuum. Popescu. Speciile scunde. Dasypyrum villosum. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã. S. Vulpia myuros. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania). molinerii. Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp. Valea Someºului). Stancu 2001.5–80C.HAB: 34. Sanda. Poa compressa. sunt: Sedum acre. luturi. Valoarea conservativã: moderatã. Thymus comosus.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974. Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase. Festuca valesiaca. ovina. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. Trifolium incarnatum ssp. Scleranthus annuus. Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp. S. Aira capillaris. Hypericum perforatum. argile etc. Trifolium arvense. Scleranthus perennis. Achillea collina. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Aegilops cylindrica. Medicago minima. Aira capillaris. Sedum acre. Trifolium arvense. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii). Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. Relief: pante slab înclinate. Dobrogea. Poa compressa. Ventenata dubia. Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord. Rãspândire: Pe coline din Transilvania. sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Solul.2. Trifolium incarnatum ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum. Vulpia myuros. Oltenia. cu acumulãri de materiale organice. ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri.3. provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire. Poa bulbosa. Ventenata dubia.HAB: 34. în curs de fixare. Roman 1974. F. Sedum hispanicum. Banat. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988. Melica ciliata. Dasypyrum villosum. 132 . Alyssum petraeum. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. molinerii. Transilvania (Munþii Apuseni.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941.

Roman 1974. Alyssum petraeum. Veronica verna. Structura: Vegetaþia este realizatã. Sedum rubens. Scabiosa columbaria. Soluri: nisipuri. P = 400–650 mm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Hieracium pilosella. Medicago minima. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. Thymus pulegioides. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. Jasione montana. Silene conica. acre. Clima: T = 11–9. Popescu. nisipuri grosiere. Racomitrium canescens etc. Alyssum petraeum. Valoare conservativã: moderatã. Satureja kitaibelii. Redactat: A.2. ºi perene Poa bulbosa. Sedum rubens.3. Rumex acetosella. Siderites montana. Alte specii importante: Trifolium arvense. Relief: versanþi slab înclinaþi. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros. periodic inundate de apele torenþilor. în principal. 133 . care are 15–20 cm înãlþime. cel inferior. Literaturã selectivã: Andrei. Syntrichia ruralis. Filago arvensis. Trifolium arvense. Popescu 1967. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Polycnemum arvense. Sedum acre.00C. Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi. Crupina vulgaris. Alyssum desertorum. Schneider-Binder 1971. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã. S. Erophila verna. Aira elegans. Sedum hispanicum. Scleranthus annuus. Scleranthus annus. Alyssum petraeum. Petrorhagia saxifraga. Cel de al doilea etaj. Sagina procumbens.

în etajele subalpin ºi alpin. Achillea schurii. Coºtila. 134 . Leontopodium alpinum. Polygonum viviparum. 1956) Coldea 1991(Syn. Clima: T = 1. Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Agrostis rupestris. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate.HAB 1999: 36. conglomerate. Festuca versicolor. Helianthemum alpestre. Munþii Piatra Craiului. Piatra Arsã. Oxytropis halleri. Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m. Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit. Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Elynetum myosuroides Puºcaru et al. Cerastium alpinum ssp. Oxytropis carpatica. Valoare conservativã: mare. Dianthus glacialis. Uneori habitatul se prezintã fragmentar.50C. Anthyllis alpestris. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin. lanatum. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Bucºoiu. Erigeron uniflorus. habitat endemic. fiind considerat ca un relict glaciar. Festuca bucegiensis. R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al. Pedicularis verticillata etc. Obârºia. reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea. Caraiman. Pedicularis verticillata. vârfurile Baba Mare. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis. Bãtrâna). Onobrychis transsilvanica. Primula minima. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). 1956.3. Alte specii importante: Minuartia sedoides. P = 1300–1450 mm. Euphrasia salisburgensis. Carex rupestris. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica. Gentiana nivalis. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. Oxytropis carpatica. Minuartia gerardii. Agrostis alpina. Helianthemum alpestre.8–5. Omu. Salix reticulata. Minuartia verna.425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4. Astragalus alpinus. Potentilla crantzii. În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Munþii Fãgãraº. Carex atrata. cu pH = 4. Poa alpina.3. care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin.0– -2. Festuca glacialis.4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides). Minuartia verna. acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii.2. Munþii Retezat (Piule). gresii. Relief: creste ºi muchii. Substrat: calcare. Morarul. Dryas octopetala.42 Wind edge naked-rush swards PAL. Specii endemice: Achillea schurii. Cocora. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2.3. Silene acaulis.

Puºcaru et al. 2001. Piscul Baciului). Structura: Habitat primar. Safta 1943. Rebra. în etajele subalpin ºi alpin. dar o acoperire redusã.HAB. Racomitrium lanuginosum. 1977 din Fãgãraº. Ineu. Hieracium alpinum. 1956 din Bucegi. Puzdra. 1997. Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha). mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. Munþii IezerPãpuºa. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Thamnolia vermicularis. 1999: 36. 1962. Piatra Albã. Munþii Godeanu.1957 (Syn. Specii caracteristice: Carex curvula.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. Vaccinium vitis-idaea. Beldie 1967. gelidus. Munþii Retezat. Ligusticum mutellina. Sanda et al. Munþii Parâng. 1959. Phyteuma confusum. În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp.5– -2. Samoilã 1960. Literaturã selectivã: Borza 1934.3. Coldea 1991.2.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al. Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii. Polytrichum juniperinum.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br. Geum montanum. Vaccinium myrtillus. Buia et al. Hieracium alpinum. Täuber 1987. Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris.-Bl. Senecio carpaticus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula. festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn. Potentilla ternata. Munþii Suhard. Puºcaru et al. Primula minima are o prezenþã ridicatã. Caricetum curvulae Brockm. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. 1956. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Oltenia. având o acoperire cuprinsã între 65–85%. Csürös et 135 . 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd. Munþii Piatra Craiului (Vf. Primula minima. Puºcaru-Soroceanu et al. Gãrgãlãu. Loiseleuria procumbens. Campanula alpina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Sesleria coerulans. Redactat: Simona Mihãilescu. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Coldea et al. Potentilla ternata. Juncus trifidus.-Jer. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv. prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic.341 Carex curvula grassland PAL. P = 1350–1450 mm. Munþii Cibinului. Valoare conservativã: redusã în general. Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. Festuca supina (diferenþialã geograficã). Avenula versicolor. Munþii Cãlimani. 1981. 1926 em. 1907). Puºcaru et D.4). Sanda 2002. Clima: T = 0. conglomerate. Munþii Þarcu. Pulsatilla alba. Ghiºa 1940. Munþii Fãgãraº. Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. profilul solului este redus (10–20 cm). Oreochloa disticha. Alte specii importante: Pedicularis exaltata. Oberd. Transilvania. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. 1977. primuletosum minimae Evd. Vaccinium gaultherioides. Sesleria bielzii. Ineuþ). 1956. Luzula spicata.2–4.50C. Minuartia sedoides.

Pulsatilla alba.3. Substrat: gresii. 2001. conglomerate. Oltenia. Coldea et Pânzaru 1986. Vaccinium myrtillus. în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus. 1977.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. 1962. Specii caracteristice: Oreochloa disticha.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al. Coldea 1990. 2001. Resmeriþã 1974. Valoare conservativã: redusã. Vaccinium gaultherioides. Potentilla ternata. Galaþiul. Festuca supina.2–4.3463 Carpathian Juncus trifidus swards. care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. et al. Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. 1964. 2005 (ined. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. P = 1300–1450 mm. Anieºul Mare. Mihãilescu S. Munþii Cibinului. 1962. 1927 (Syn. Ghiºa E.: Juncetum trifidi Buia et al. Loiseleuria procumbens. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. ºaua GãrgãlãuGalaþiu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. Munþii Parâng. Sanda 2002. A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. Polytrichum juniperinum. Relief: 136 . Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha). Puºcaru et D. Sesleria coerulans. Valea Sadului. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36. Juncus trifidus Carex curvula. Momaia. 1997. Munþii Cãlimani. cu expoziþii variate. Ineu). de cele mai multe ori. cu caracter xerofil-oligoterm. Luzula spicata. versanþi slab-puternic înclinaþi. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). 1982. Munþii Giumalãu.2. Primula minima. Popescu G. Resmeriþã 1974. 1940. Munþii Retezat. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. Oreochloa disticha fiind sporadicã. Phyteuma confusum. 1981. Senecio carpaticus. Sanda et al. Juncus trifidus. Literaturã selectivã: Borza 1934. Avenula versicolor. hermafroditum. Alexiu 1998.50C. Samoilã 1960. Buhãiescu. Mihãilescu S. expuse vânturilor. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã. Boºcaiu 1971. Thamnolia vermicularis. 36. Dicranum scoparium. în etajele subalpin ºi alpin. Puºcaru 1969. 2001. Empetrum nigrum ssp. Buia et al.HAB 1999: 36. Coldea et al. Campanula alpina.). Redactat: Simona Mihãilescu. Agrostis rupestris. Munþii Þibleº.5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc. Minuartia sedoides. 1976. Golgota.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Clima: T = 1– -2. Structura: Habitat primar. 1991. vârfurile Pietrosul Mare. Omul. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu). Hieracium alpinum.

Coldea et al. Cristurean 2000. 2001. 2001. 137 . Resmeriþã et Raþiu 1983. 1981. Coldea 1990. et al. Sanda 2002.2.). Popescu G. Redactat: Simona Mihãilescu. 2005 (ined. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al. 1991.3. Drãgulescu 1995. 1977. 1997. Mihãilescu S. Sanda et al.

Phyteuma confusum. Substrat: cristalin. Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. Sesleria coerulans.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. din Valea Sebeºului. 1959. uneori chiar pe grohotiºuri fixate.1–4. Omu. în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975. mai rar calcaros. 1971. As. Munþii Fãgãraº. Vârfu Goru (jud. Festuca supina (F. Jepii Mari. Munþii Iezer-Pãpuºa. aurea ssp. Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al. Furnica. adeseori bogate în humus. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959. Cocora. habitat endemic. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al. Obârºia. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. Clima: T = 3. chrysocraspeda). reavene pânã la uscate. Jepii Mici). Morarul. Vf. poëtosum mediae Evd. Galaþiul. în etajele subalpin ºi alpin. 1956 se încadreazã. Bãtrâna.0– -2. Caraiman. Festuca supina. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. asociaþia. Oltenia. hungarica (DH2). Puºcaru et D. cu Dor. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Gardina. Munþii Parâng.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. Munþii Piatra Craiului. Muntele Siriu. Festucetum supinae Vicol et al. aurea ssp. P = 800 mm. Beldie 1967 din Bucegi. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri. Festuca supina Puºcaru et al. Prin practicarea pãºunatului intensiv. airoides). 1959. Structura: Habitat alpin. Primula minima. Valoare conservativã: mare. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. seslerietosum Puºcaru et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P. Vrancea). vârfurile Baba Mare. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. Munþii Þarcu.2. Polytrichum juniperinum. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. Bãtrâna. Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha). Muntele Gârbova. Cobãºel. Thamnolia vermicularis. airoides) prezintã o acoperire foarte mare. chrysocraspeda). nardetosum strictae Puºcaru et al. Muntele Ciucaº. Relief: locuri 138 .50C. ca sinonimã. La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al. As. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Valea Sadului. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957. versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi.5).3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn.: Festucetum supinae Domin 1933. 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. Munþii Cernei. pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P. Valea Sebeºului. Cormaia. Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971. plane. puþin profunde pânã la superficiale. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº.3. hungarica. Ciºa). 1956 din Bucegi. fiind considerat ca un relict glaciar. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. Munþii Godeanu. 1959. Coºtila. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. Specii caracteristice: Potentilla ternata. Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). Bucºoiu.HAB 1999: 36. Stratul muscinal: Polytrichum alpinum. foarte acide sau slab acide (pH = 4. Munþii Retezat. Piatra Arsã. vârfurile Rebra.

Coldea 1990. Hieracium alpinum. Mihãilescu S. 1956. Antennaria dioica. Drãgulescu 1995. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Sanda 2002. Beldie 1967. Redactat: Simona Mihãilescu. Oreochloa disticha. Sanda et al. Popescu G. Geum montanum. Poa alpina. Minuartia sedoides. Resmeriþã 1974. 1997. Viola declinata.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al. 1956.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn.2. Ligusticum mutellina. Campanula alpina. Poa media. 2001. Nardus stricta. Coldea et al. 2001. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic. Resmeriþã et Raþiu 1983. 1956. Loiseleuria procumbens.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4. Todor et Culicã 1967. 2005 (ined.). 139 . Mihãiasa). 1962. 1977. Vaccinium gaultherioides. Festuca nigrescens. abietina. Juncus trifidus. Boºcaiu 1971. Phleum alpinum. Puºcaru-Soroceanu 1981. 2004. Vf. Campanula serrata. Campanula patula ssp. Pulsatilla alba. 1959. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris. Csürös et al. Mihãilescu S.3. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.HAB 1999: 36.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. et al. Dihoru 1975. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). Corongiºul Mare. Faþa Cãtinului. R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. Avenula versicolor. Luzula spicata. Carex curvula. Alexiu 1998. 2001. Buia et al. Vf.

1956.4). Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. Koeleria transsilvanica. Thesium kernerianum. 2001. Bucºoiu).. Calamintha alpina ssp. 140 . habitat endemic. Munþii Piatra Craiului. Eritrichium nanum ssp. Poa alpina. Sesleria rigida ssp.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. Festuca saxatilis. Cerastium transsilvanicum. Sanda 2002. Anthyllis alpestris.). Festucetum saxatilis subalpinum auct. Coldea et al.6– -2. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Carduus kerneri. Specii caracteristice: Festuca versicolor. Festucetum flaccidae Coldea 1984. Potentilla crantzii. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989. haynaldiana. Onobrychis transsilvanica. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn. Substrat: calcare. Cerastium transsilvanicum. Alyssum repens. Festuca violacea.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. Structura: Habitat primar. 1997.p. P = 1400–1450 mm. Dianthus tenuifolius. Cerastium transsilvanicum. Nigritella nigra. Scabiosa lucida.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Euphrasia salisburgensis. extraaxilare. Clima: T = -0. Munþii Fãgãraº. 2001. Sesleria rigida ssp. Hieracium villosum. Biscutella laevigata. Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn. Androsace lactea. vârfurile Baba Mare. Dianthus tenuifolius. la care se adaugã adesea Festuca saxatilis. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Gypsophila petraea. roman. Campanula cochleariifolia. în etajele subalpin ºi alpin. Jepii Mari. Dianthus callizonus. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. Festuca saxatilis.3. 1981. Valoare conservativã: mare. jankae. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar. Colþii Morarului. Mihãilescu S. tomentosum. 1956. Thlaspi dacicum. Thymus pulcherrimus. într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Sanda et al. Helianthemum nummularium ssp.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands. Specii endemice: Achillea schurii. Coldea 1990. Carex semper- virens. Linum perenne ssp. Festuca amethystina. Dryas octopetala. 1991. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp. Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m. Munþii Retezat. Minuartia verna. baumgateni. 36. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor. conglomerate calcaroase. Galium anisophyllon.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Soluri: rendzine bogate în humus. Dianthus spiculifolius. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu. Sesleria bielzii. Asperula capitata.HAB 1999: 36. Strunga. Suprafeþe: mari. 1993. Thymus comosus.50C. Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967. Caraiman. Puºcaru-Soroceanu et al. de ordinul 500–1000 ha. Pedicularis verticillata. R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Seseli libanotis.: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp. cernuum. haynaldiana. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei. Beldie 1967. Phyteuma orbiculare. 1997. Oxytropis carpatica. Cerastium alpinum. Aster alpinus. Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate.

Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m.3. Primula elatior ssp. Alyssum repens. Corongiºul Mic. Valoare conservativã: mare. tomentosum. Munþii Fãgãraº. poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I. Raclaru 1967. În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). 1936. et Sanda 1989. Pop 1968. 141 . seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. Alte specii importante: Sesleria bielzii. Helianthemum nummularium ssp. Relief: stãnci calcaroase însorite. Coldea et al. Todor et Culicã 1967.2. Munþii Retezat. Fink 1977. saxatilis ca specie edificatoare. 1997. De asemenea. Pedicularis verticillata. alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. În cadrul asociaþiei dominã. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. Munþii Ciucaº. Helianthemum nummularium ssp. Onobrychis transsilvanica. Muntele Postãvarul. ca însoþitoare ale grupãrii. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. Coldea 1984. Dihoru 1975. Nechita et Mititelu 1996. et al. Muntele Siriu. rupicola ssp. habitat endemic. sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. Saca. extraaxilare. amintim: Dianthus tenuifolius. Cruciata glabra. Sesleria rigida ssp. Paucã et al. superficiale. Poa rehmanii. carpatica. Soluri: rendzine. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. uneori chiar slab bazicã. Carex atrata. Myosotis alpestris. Popescu G. Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf. Festuca amethystine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F. Polygonum viviparum. în Munþii Rodnei (Corongiº.: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). 1977. Phyteuma orbiculare. Carex sempervirens. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Hieracium villosum. Galium anisophyllon. Bartsia alpina. Centaurea kotschyana. seslerietosum haynaldianae I. Coasta Netedã). 1960. calcicolum. Androsacea lactaea. 1981. Carduus kerneri. Oltenia. haynaldiana. Dianthus tenuifolius. Cerastium arvense ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. caricosum montanae ªtefurac 1941. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. flaccida. 2001. care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze. Trisetum macrotrichum. Sanda et al. Substrat: stânci calcaroase. Festuca versicolor. Pop 1968.50 C. Koeleria transsilvanica. de regulã. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. Carduus kerneri ºi Achillea schurii. Munþii Rarãu. Centaurea pinnatifida. saxatilis). Linum perenne ssp. Scabiosa lucida.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). Puºcaru-Soroceanu et al. Polygonum viviparum. Clima: T = 4. P = 1100–1450 mm. Festuca nitida ssp. haynaldiana. 1956. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. în etajele subalpin ºi alpin. flaccida este dominantã.4–6. Trisetum fuscum. Potentilla crantzii.0– -2. Nedeia Þãranului). Thlaspi dacicum. Muntele Hãºmaºu Mare.8). 1991. Turnu. Festuca flaccida. Beldie 1967. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Sanda 2002. Dianthus tenuifolius. Sesleria rigida ssp. Festuca versicolor. Sanda et al. extraaxilare. seslerietosum bielzii I. Munþii Piatra Craiului. Corongiºul Mare. 2001. Dianthus tenuifolius. dar în care Festuca nitida ssp. Carex sempervirens. grandiflorum. Pop 1968 (Syn. 1990. Pop 1968 (Syn. Popescu A. Muntele Gârbova.

Nyárády 1963).2– -1. Poa nemoralis.5. Aster alpinus. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Polygonum viviparum. însoriþi.43 Stepped and garland grassland PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al. Munþii Fãgãraº. Structura: Habitat xerofil. Bartsia alpina. Dianthus tenuifolius. Munþii Ciucului.3. Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Soluri: rendzine cu pH = 5. Biotopurile adãpostite de vânt. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967). Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn. Specii caracteristice: Festuca amethystina. pe: Poa violacea. ca însoþitoare mai frecvente.HAB 1999: 36. Munþii Rarãu. Suprafeþe: (> 100 ha). Alyssum repens. Festuca versicolor. Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn.2. Helianthemum nummularium ssp. 1956. Dianthus tenuifolius. Agrostis rupestris. Valoare conservativã: mare. Muntele Hãºmaºu Mare. Muntele Siriu. unde cantoneazã aceste fitocenoze. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius.50 C. Relief: versanþii calcaroºi. P = 1200–1450 mm.8–7. Potentilla ternata. Scorzonera rosea. 142 . Clima: T = 3. Piatra Singuraticã. Trifolium repens.: Cariceto-Festucetum amethystinae A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina. Calamintha alpina. Festuca saxatilis. fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã. Alte specii: Sesleria bielzii. Substrat: calcaros. având. Festuca airoides. în etajele subalpin ºi alpin. tomentosum. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice. habitat endemic. pe pante înclinate de 10–450.43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4.

Dihoru 1975. Thlaspi dacicum. carpatica. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Sesleria rigida ssp. 143 . 2001. Centaurea pinnatifida.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri. 1956) Coldea 1978 (Syn. Festuca amethystine. 1963. Resmeriþã 1985. haynaldiana. 1997. Beldie 1967.HAB 1999: 36. Redactat: Simona Mihãilescu. Cerastium arvense ssp. PuºcaruSoroceanu et al. Primula elatior ssp. extraaxilare. Sanda et al.2. Coldea et al. Dianthus spiculifolius. Centaurea kotschyana. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Poa rehmanii.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Thymus pulcherrimus.3. Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960). Dianthus tenuifolius. Andrei M. Onobrychis transsilvanica. 1981. Koeleria transsilvanica. R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. 1956. Sanda 2002.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al. Nechita et Mititelu 1996. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Coldea 1991. Potentilla thuringiaca. Raclaru 1967. Linum perenne ssp. calcicolum. 1956. E4.

Hieracium aurantiacum. 1991. Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). et al. Munþii Retezat. Luzula sudetica. numãrul de specii este mic. Mihãilescu S. Popescu G. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin. Raclaru 1967. Au fost descrise subasociaþia typicum. 1962. mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). menþionãm: Polytrichum commune. Potentilla erecta. Nigritella rubra. Munþii Rarãu. speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. Luzula campestris. Thymus pulegioides. Vrancea). Alte specii importante: Tozzia carpathica. Stratul muºchilor – redus. platouri. Geum montanum. Vaccinium vitis-idaea. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Clima: T = 6. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 . cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. Alexiu 1998. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%. Munþii Piatra Craiului. Polytrichum juniperinum. Specii caracteristice: Scorzonera rosea. Hipochoeris uniflora. Sârbu I. Munþii Parâng. P = 950–1450 mm.50C. Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%. Sanda 2002. et al. Coldea 1987. Munþii Cãlimani. Danthonia decumbens. Alchemilla glaucescens. Gentiana kochiana. 2001. Euphrasia stricta. Carex ovalis. PuºcaruSoroceanu 1981.5. 2001. Campanula serrata. Alchemilla flabellata. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea. Munþii Rodnei. Sanda et al.2. În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile. Redactat: Simona Mihãilescu. Arnica montana. Munþii Iezer-Pãpuºa. Geum montanum.). Potentilla ternata. Buia et al. Csürös 1963. 2001. 1999. Ligusticum mutellina. Oltenia. Mihãilescu S. Stratul arbustiv – foarte redus. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor. dintre care: Vaccinium myrtillus. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Polygala vulgaris.3. Poa media. Substrat: diferit. Relief: versanþi. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987. Munþii Gârbova. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. Stratul ierbos – dominant. Festuca nigrescens. Soluri: disticambosoluri. care este întâlnitã în etajul montan superior. caracteristice pentru Arrhenatheretea. prezentã în etajul subalpin. Festuca nigrescens. Puºcaru et al. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid. Antennaria dioica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. Suprafeþe: 1000–2000 ha.0– -1. 1956. Viola declinata. Hieracium pillosela. habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. Todor et Culicã 1967. Munþii Fãgãraº. Valoare conservativã: moderatã. 2003–2005 (ined. Hypericum umbellatum. Thymus balcanus.

Stratul arbustiv – foarte redus. Geum montanum. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987. Hylocomium splendens. Campanula serrata.5. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%. Muntele Penteleu.0–00C. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Polytrichum juniperinum.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963. Genista sagittalis. Substrat: acid. Hypericum maculatum. Nardus stricta. Muntele Gârbova. Alte specii importante: Hieracium aurantiacum. Festuca nigrescens. Transilvania.HAB 1999: 36. Oltenia. Clima: T = 6. Leucorchis albida. Carex pallescens. versanþi. menþionãm: Polytrichum commune. Vlãdeasa. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. Au fost descrise subasociaþiile typicum. Carex ovalis. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). Munþii Parâng. Pleurozium schreberi. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. Alchemilla glaucescens. Campanula abietina. Munþii Rarãu. Luzula campestris. Structura: Habitat oligotrof. Soluri: spodisoluri cu profil scurt. Hieracium lactucella. Munþii Retezat. 145 . slab aerate ºi acide pH = 3. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic. Nardetum strictae alpinum Buia et al. 1962. Luzula sudetica. Scorzonera rosea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. iar numãrul de specii mic. Goru (Jud. Euphrasia stricta. Potentilla erecta. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Hypochoeris uniflora. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice.6–4. Relief: platouri. Vrancea). Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului. prezentã în etajul subalpin. sãrace în baze (5–10%). Specii caracteristice: Viola declinata.3. Muntele Siriu. Munþii Iezer-Pãpuºa. Hieracium pilosella. xerofil.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Antennaria dioica. Stratul muºchilor este redus. Munþii Fãgãraº. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã. Calluna vulgaris. Valea Sebeºului. Vrancea). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. dar cu o acoperire de pânã la 5%. Vf. Vaccinium vitis-idaea. acidofil. Potentilla ternata. Polygala vulgaris.2. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. P = 900–1400 mm. Alchemilla flabellate. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate. Suprafeþe: 1000–2000 ha. dintre care: Vaccinium myrtillus. Arnica montana. Ligusticum mutellina. Munþii Piatra Craiului. Dicranum scoparium. Nardus stricta. Valoare conservativã: moderatã. Poa media. Danthonia decumbens. E4. habitat prioritar european.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Stratul ierbos-dominant. P = 950–1450 mm. ªtefan N. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Sârbu I. Alexiu 1998. Relief: versanþi. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al. 1956. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. Vf. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus. Munþii Retezat. Puºcaru-Soroceanu 1981.3. Puzdra.00C. Soluri: humosiosoluri. Csürös et Resmeriþã 1970. 2003–2005 (ined. Buhãiescu.). Hodiºan 1968. 1959. Sanda et al. Puzdra. 1999.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Coldea 1987. 1990.7– -0. Todor et Culicã 1967. Munþii Rodnei (Faþa vf. Cãldarea Gropile. 1962. ªaua Anieº-Galaþiul. et al. bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5. Rebra. în etajul subalpin. Sanda 2002. Suprafeþe: mici (100 ha). et al. Raclaru 1967. Resmeriþã 1963. Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. Cãldarea Buhãiescu). Mihãilescu S. 2001. 1956. 1977. 2001. Resmeriþã et al. 1999.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Buia et al. dintre care: Vaccinium uliginosum. Popescu G. 1963. Munþii Parâng. Gnaphalium supinum. Raclaru 1967. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã). în pajiºti pãtrund specii arbustive. 1991. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m.HAB 1999: 36. 146 . R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Dihoru 1975. Stratul arbustiv – foarte redus. 2001. platouri.2. Structura: Habitat mesotrof. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: diferit. Munþii Fãgãraº. Vf. et al. Mihãilescu S. Clima: T = 0.

1956.).1956. Literaturã selectivã: Csürös et al. Festuca nigrescens. Cardaminopsis halleri ssp. Vaccinium uliginosum. Phleum alpinum ssp. Pietrele Albe (Vlãdeasa). 1991. Coldea 1990. Leontodon croceus. Sanda et Popescu 1996. Clima: T = 2. Resmeriþã 1965). Campanula abietina. ovirensis. Alte specii: Nardus stricta. commutatum. 1962 Resmeriþã 1975. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. Anthoxantum odoratum. grisebachii.2. Hypochoeris uniflora. Suprafeþe: 1000-2000 ha. Geum montanum. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei). Sanda 2002. Munþii Þarcu. Hieracium aurantiacum. versanþi diferiþi. triviale. Veronica alpine. Colþii Trascãului. Munþii Rarãu.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL. 1950. Achillea distans. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. Avenula versicolor. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Euphrasia minima.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Redactat: Simona Mihãilescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. Munþii Piatra Craiului.5– -2. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al. Cerastium fontanum ssp. Buia et al. Campanula serrata. PuºcaruSoroceanu et al.50C. Agrostis rupestris. Pedicularis verticillata. Viola declinata. Munþii Fãgãraº.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al. Potentilla ternata. Specii caracteristice: Poa media. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn. Sanda et al.: Seslerietum heuflerianae auct. brâne. Munþii Retezat. Alchemilla xanthochlora. 2001. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. Antennaria dioica. 1956. Achillea stricta. însoriþi sau cu expoziþie nordicã. Leuchoris albida. Veronica officinalis. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956). Relief: stânci calcaroase. Specii endemice: Lychnis nivalis. Munþii Vâlcanului. Coldea et al. 1997. rom.HAB 1999: 36. în etajele subalpin ºi alpin.3. Cheile Râmeþului. Munþii Godeanu. Muntele Postãvarul. Munþii Ciucaº. Alchemilla glabra. Alchemilla obtuse. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 1956 (Syn.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Substrat: 147 . Thlaspi dacicum. Hypericum richeri ssp. Plantago atrata. Alchemilla flabellate. Muntele Hãºmaºu Mare. P = 1200–1450 mm. 1981. Luzula multiflora.

Dryas octopetala. compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei. Poa violacea. un rol important. ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia. habitat endemic. Astragalus frigidus. îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. tomentosum. Helianthemum nummularium ssp. Pe lângã cele douã specii codominante. Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. Euphrasia salisburgensis. Centaurea pinnatifida. Structura: Habitat mezoterm-heliofil. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. Festuca saxatilis. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp.3. haynaldiana. Sesleria heufleriana. cu o reacþie neutrã (pH = 6. Alyssum repens. Festuca saxatilis.2. haynaldiana.8–7). constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. Speciile componente. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Carex sempervirens. Saxifraga marginata. Soluri: rendzine. precum: Carex sempervirens. Helianthemum alpestre. Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze. Carex sempervirens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros. Festuca amethystine. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Galium anisophyllum. în diferite masive muntoase. Sesleria rigida ssp. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului). cu deosebire cã. Primula 148 . – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp. alãturi de care. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. în majoritatea lor. Saxifraga moschata. Carex sempervirens. Valoare conservativã: mare. haynaldiana.

: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956. Clima: T = 2. Anthyllis alpestris. Redactat: Simona Mihãilescu. Carduus kerneri. Carex sempervirens.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. 1990. în unele cazuri. Masivul Ceahlãu.2. Munþii Cibin. Dianthus tenuifolius. 1993. se întâlneºte pe versanþii estici. Munþii Rodnei. 1956. Puºcaru-Soroceanu et al. alãturi de care. în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae. Gergely 1967. Cerastium transsilvanicum. Structura: Habitat mozaicat. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. P = 1200–1450 mm. Boºcaiu 1971. baumgarteni. Thlaspi dacicum. Suprafeþe: mari. Paucã et al. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina. se mai întâlnesc: Astragalus alpinus. 1956. adeseori slab înþelenite.HAB 1999: 36. Biscutella laevigata. Linum perenne ssp. Munþii Fãgãraº. În Bucegi. cu umiditate crescutã. Potentilla thuringiaca. bogate în schelet. Sanda 2002. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Geranium coerulatum. 2001. Beldie 1967. Onobrychis transsilvanica. Csürös 1963. Calamintha alpina ssp. Coldea et al. la altitudini mai mari. Muntele Gârbova.). Csürös et al. Bromus riparius ssp. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante. 1977. Dianthus spiculifolius. Munþii Piatra Craiului. Munþii Þarcu. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. Sanda et al. Androsace chamaejasme. 1991. Hedysarum hedysaroides. Mihãilescu S. habitat endemic. calcicolum. 1956 (Syn. Munþii Rarãu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Substrat: calcaros. 1997. 1958). Munþii Vâlcanului. prezintã o acoperire semnificativã. Soluri: soluri rankere. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. umbrite. dar mai ales în locuri depresionale. Specii caracteristice: Sesleria bielzii. 1960. extraaxilare. În condiþii de umiditate ridicatã. În evoluþie. Trollius europaeus. Muntele Hãºmaºu Mare. Muntele Postãvaru. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica. Mihãilescu S. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. de ordinul 1000–2000 ha. 2005 (ined. cu constanþã ridicatã. 2004.3.50C. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. Cerastium arvense ssp. Munþii Parâng. Relief: stânci calcaroase însorite. Alyssum repens. pe grohotiºuri fixate. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Bartschia alpina. Astragalus frigidus. Hedysarum hedysaroides. carpatica.8–7. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. Dianthus tenuifolius. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. Centaurea kotschyana.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. barcensis.0– -1. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m.5. Sausurea alpina. Sanda et al. Munþii Ciucaº. Cerastium transsilvanicum. Maloº 1977. 2001. cu pH = 5. Valoare conservativã: mare. 1981. realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic.43 Stepped and garland grassland PAL. Coldea 1984. Koeleria transsilvanica. 149 . Fink 1977. Poa rehmanii. Carex sempervirens.

Linum perenne ssp. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. 2001.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 . Festuca amethystina. reavãne. pyrethriformis. Sesleria rigida ssp. 1956). Clima: T = 3. 1991. 1956) Coldea 1990 (Syn. Piatra Rea.7–7. Puzdrele. Trisetum fuscum. Dihoru 1975. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus.50C. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. Poa rehmanii. în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei.5– -1. Suprafeþe: restrânse (100 ha). carpatica. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum. Specii caracteristice: Festuca carpatica. Alte specii: Sesleria bielzii. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Soluri: rendzine. Sanda 2002. cu pH = 6. 1997.2. Centaurea kotschyana. În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia. Festuca amethystine. Festuca flaccida. Corongiºul Mare. Calamintha baumgarteni. calcicolum. Nechita et Mititelu 1996.3. Alyssum repens. Alte specii importante: Festuca versicolor. Valoare conservativã: mare. Beldie 1967.HAB 1999: 37. Carduus kerneri. Redactat: Simona Mihãilescu. Onobrychis transsilvanica. superficiale. 1981. Muntele Cailor). Helianthemum nummularium ssp. Alyssum repens. Centaurea pinnatifida. Primula elatior ssp. Fink 1977. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. Cerastium arvense ssp. Carduus kerneri. Alchemilla palmata. Raclaru 1967. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu. et al. Festuca saxatilis. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp. Potentilla thuringiaca. Popescu G. Coldea et al. Sanda et al. Dianthus tenuifolius. Paucã et al. Thlaspi dacicum. Koeleria transsilvanica. Vf. haynaldiana. Dianthus spiculifolius. Cerastium transsilvanicum. Coldea 1990. P = 1200–1450 mm. Anthemis carpatica ssp. Sanda et al.8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4. Sesleria rigida ssp. Relief: versanþi slab însoriþi. tomentosum. 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. Todor et Culicã 1967. pe mici suprafeþe. Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL. Negoiescu. extraaxilare. 1956. Puºcaru-Soroceanu et al. habitat endemic. 1960. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. 1977. Vf.

1997. Centaurea kotschyana. Valoare conservativã: habitat endemic. Biscutella laevigata. 151 . Munþii Cernei. Phyteuma orbiculare. Centaurea pinnatifida. Alyssum repens. cu humus de tip mull. Poa rehmanii. Pedicularis verticillata. Specii endemice: Thymus comosus. Sanda 2002. Helianthemum nummularium ssp.50C. Minuartia verna. Ranunculus thora. Coldea et al. Coldea et al. Scrophularia heterophylla ssp. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. hungarica. Clima: T = 8–1. Bartsia alpina. Specii caracteristice: Festuca xanthina. Phyteuma orbiculare. Viola jooi. Suprafeþe: restrânsã (100 ha). Myosotis alpestris. Carduus glaucus. 1956. Alte specii importante: Asperula capitata.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br. Soluri: rendzine. 2001. Ranunculus oreophilus. Coldea 1991. ºi versanþi abrupþi. Coldea 1990. Scabiosa lucida. Saxifraga marginata.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971. Erysimum witmannii. Draba lasiocarpa. Biscutella laevigata. grandiflorum. Seseli rigidum. Myosostis alpestris. 1913.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Sanda et al.-Bl. columnae. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice.2. Crepis jacquinii. Carex sempervirens. R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. laciniata. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae. Beldie 1967. Linum perenne ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. Munþii Þarcu-Godeanu. Anemone narcissiflora. 1993. Athamantha turbith ssp. Astragalus frigidus. Maloº 1973. Sausurea discolor. Piatra Cloºani. Substrat: conglomerat calcaros. Sesleria rigida.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina. Sanda 2002. Valea Jiului). extraaxilare. Polygonum viviparum. PAL. Primula elatior ssp. R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34. Hedysarum hedysaroides.HAB 1999: 36. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.HAB 1999: 34. carpatica.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. pentru alianþa Seslerion rigidae. Primula veris ssp. P = 800 mm. Thymus pulcherrimus. Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Ranunculus oreophilus. Aster alpinus. Galium anisophyllon. 1997. Dianthus petraeus. Bupleurum diversifolium. Hieracium villosum. Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. Sanda et al. 2001. 1991. Redactat: Simona Mihãilescu. Seseli gracile. Redactat: Simona Mihãilescu.

cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an. faþã de cormofite. variate. Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare. 1956). Soldanella hungarica ssp. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. versanþi N ºi NE.50C. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Poa supina. S. în consolidarea terenului. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã. pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. Chrysanthemum alpinum. S.: Salicetum retusae Buia et al. puternic acide. hungarica.2.HAB: 36. chionohigrofile. 1981. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Relief: crio-nival. P = 1350–1450 mm. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii. Suprafeþe: total < 10 ha. Soluri: humosiosoluri. Climã: T = 0. iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. în etajul alpin. R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi. 1956. 1926 (Syn. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Specii endemice: Poa granitica ssp. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. Festuca supina. Juncus trifidus. Primula minima. dar nu depãºesc 10 cm. Gnaphalium supinum. Kobresia myosuroides. Carex curvula. Alexiu 1998. Sedum alpestre. Boºcaiu 1971. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Plantago gentianoides. et al. 1962. Puºcaru-Soroceanu E. în etajul alpin. puþin evoluate.3. Luzula alpinopilosa. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine. Buia et al 1964. cu mult schelet ºi hidratare în exces. Resmeriþa 1982. arealele fiind reduse. reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2. cu tulpinile chiar îngropate. Speciile însoþitoare sunt mai înalte. Munþii Fãgãraº). disparilis. Lophozia wentzelii. Cerastium cerastoides.12211 Alpide (Salix retusa. Roci: acide. Coldea 1990. Veronica alpina.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL. Carpatii Meridionali.-Bl.3– -2.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. Valoare conservativã: mare. Kiaeria starkei. Soldanella pusilla. Salicetum reticulatae Puºcaru et al. Agrostis rupestris. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1991. Minuartia sedoides. Sanda 2001. Ranunculus crenatus. Specii caracteristice: Salix herbacea.

sau NV. acoperite îndelung cu zãpadã. bogate în humus. fie Sesleria rigida ssp. Clima: T = 1. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii.3. ca specii diferenþiale ºi dominante. Salix reticulata. edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme. P = 1250–1400 mm.3). Silene acaulis.2. Saxifraga androsacea. Viola alpina. Relief: versanþi N.50C. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau. Soluri: protorendzine cu mult schelet.: Salix retusa. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm. Silene acaulis. Primula minima. conglomerate. Polygonum viviparum. Primula minima. Festuca supina. Staþiuni: Altitudine 1800–2400. Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. chionofile. Salix reticulata.7–7. Roci: calcare jurasice. Saxifraga 153 . Specii caracteristice + dif. Armeria alpina. Saxifraga aizoides. În diferitele variante. în alte habitate. dintre speciile de ierburi se asociazã.0– -2. Rhododendron myrtifolium. Saxifraga paniculata. pante înclinate (45–850). slab acide sau alcaline (pH = 6. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%. haynaldiana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa. superficiale. (< 10 ha). Pedicularis oederi.subass. Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. rar platou. între pajiºti alpine. Structura: Fitocenozã pionierã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat.

întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans.5–0. Beldie 1967. Valoare conservativã: mare. cu reacþie neutrã (6. neutrofile. Armeria alpina. Lloydia serotina. Poa molinerii ssp. Salicetum retuso-reticulatae Br. oligoterme. Saxifraga aizoides. Achillea schurii.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. Achillea schurii. Rhododendron myrtifolium.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2.2.HAB: 31. bogate în humus. Puºcaru et al. conglomerate.6–7) sau slab acidã. Poa molinerii ssp. Saxifraga aizoides. frecvent. Dryadetum octopetalae Br. Lloydia serotina. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2). Draba fladnitzensis. Ranunculus oreophilus. Poa molinerii ssp. Saxifraga aizoides. Soluri: de tip rendzinic. Primula minima. glacialis. deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. calcifile. Salix herbacea. Anemone narcissiflora. Climã: T = 1. pseudotaraxacii. expoziþie mai ales nordicã.2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al. Pedicularis verticillata. Carpaþii Meridionali. 10–15 cm înãlþime. Specii endemice: Achillea schurii. Ranunculus oreophilus. P = 1250–1400 mm. Bartsia alpina. Sesleria coerulans. 1956. Carex sempervirens. Bartsia alpina. Dryas octopetala. Alte specii importante: Salix reticulata. Saxifraga androsacea.00C. Cerastium transsilvanicum. Polygonum viviparum. haynaldiana. Sesleria rigida ssp. mult timp înzãpezite. Specii caracteristice: Dryas octopetala. Sesleria rigida ssp. glacialis.3. Specii endemice: Achillea schurii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. mozaicat distribuite între pajiºti. 1926. Polygonum viviparum. 1926 (dupã Puºcaru.1956 (Syn. Dianthus gelidus.-Bl. Leontodon montanus ssp. Saxifraga oppositifolia.1969). chionofile. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984).4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31. 154 . Luzula alpinopilosa. vânt puternic. inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare. Saxifraga androsacea. Saxifraga oppositifolia. Anemone narcissiflora. superficiale. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Primula minima. Staþiuni: Altitudine 1700–2200. Schneider-Binder et Voik 1979. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala. Sedum alpestre. Saxifraga paniculata. pseudotaraxacii. de regulã. Resmeriþã 1976. uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Voik 1979. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Ierburile se înalþã. Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. 1981. Alte specii importante: Soldanella pusilla.-Bl. Puºcaru-Soroceanu et al. Roci: calcaroase. ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii. în etajul subalpin ºi alpin. Achillea schurii. Rãspândire: Carpaþii Orientali. total < 10 ha. glacialis. Leontodon montanus ssp.491 High montane Dryas mats PAL. Pedicularis verticillata. Stratificarea este foarte redusã. Polygonum viviparum. haynaldiana. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Festuca supina. Csürös 1957.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Literaturã selectivã: Voik 1976. 155 . Coldea 1990. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare. Sanda et al.3.2. Boºcaiu 1971. Beldie 1967. Mihãilescu 2001. 1991. Nechita 2000. cuprinzând specii endemice ºi rare. 1977. 1978. Schneider-Binder et Voik 1979. Pãun et Popescu G.

00C.5– -2.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Poa granitica ssp. Silene nivalis. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm. hungarica sunt endemice în Carpaþi. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. mozaicate. P = 1350–1450 mm. disparilis ºi Silene nivalis. calcifile. Clima: T = 0. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin. Saxifraga aizoides. 1991. Campanula alpina. Soluri: litosoluri organice. Veronica baumgartenii. Doronicum clusii. chionofile.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. Polygonum viviparum. Literaturã selectivã: Coldea 1985. Festuca supina. cymosa. total < 10 ha.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. Avenula versicolor. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Viola alpina. 1997. Specii caracteristice + dif. poliþe la baza stâncilor. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est. habitat endemic în Carpaþii Orientali. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Silene nivalis. protorendzine. Soldanella hungarica ssp. hungarica. Oreochloa disticha. Saxifraga carpathica. cu aciditate slabã. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa. vegetal are o acoperire mare. expoziþii umbrite. Luzula alpinopilosa. Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii. Polygonum viviparum. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp. Saxifraga pedemontana ssp.subass.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv. Roci: calcare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.12 Calcareous snow-patch communities PAL. kitaibeliana).HAB: 36. Festuca supina. oligoterme. acoperire prelungitã cu zãpadã. Soldanella hungarica ssp. Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp. Carex atrata.2. Oreochloa disticha. Avenula versicolor. Rhitidiadelphus triquetrus. Anthemis carpatica. Relief: terenuri plane.HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn. disparilis. Salix herbacea. Primula minima. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. Specii endemice: Salix kitaibeliana. mai abundente fiind Polytrichum alpinum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 156 . Carex atrata.3. Veronica baumgartenii. hungarica. Dryas octopetala. cuprinzând ºi alte specii endemice. 1919). Rhodiola rosea. Viola alpina. Campanula alpina. Primula minima. cu conþinut organic redus. Rhodiola rosea.

Coldea 1993. Polygonum viviparum. Soldanella pusilla. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Salix kitaibeliana. care realizeazã o acoperire de 30–65%. kitaibeliana). Carex atrata. Specii caracteristice + dif. 157 . Þarcu. cu zãpadã persistentã. habitat endemic. în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali. Bartsia alpina. Oreochloa disticha. protorendzine. Dryas octopetala. P = 1350–1400 mm. Fãgãraº.70C. NV. Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2.subass. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Ranunculus oreophilus. Silene acaulis. Saxifraga aizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Saxifraga oppositifolia. regim hidric excedentar. Relief: terenuri plane. Godeanu). cu o dominanþã mai bunã. kitaibeliana). Polygonum viviparum. cu humus mult.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. brâne. Myosotis alpestris. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Luzula alpinopilosa. Soldanella pusilla este caracteristicã. Anemone narcissiflora. cu caracter oligoterm. Soluri: rendzine. grego-calcare cretacice. rãspândite în mozaic printre pajiºti. Rhodiola rosea. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae. poliþe cu orientare N. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm. Myosotis alpestris. Bartsia alpina. 10 luni pe an. Roci: calcare masive. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Lloydia serotina. Sunt prezente. haynaldiana. Oreochloa disticha. Salix herbacea. Soldanella hungarica. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.2.0– -1. dar puþin reprezentatã cantitativ. Rhodiola rosea. Carex atrata ºi Dryas octopetala. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Voik 1976. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. calcifil. total < 10 ha. chionofil. Silene acaulis.3. Veronica alpina. Sesleria rigida ssp. provenind în special din topirea zãpezii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat. Ranunculus oreophilus. Primula minima. Clima: T = 1. Primula minima. circumpolare.

Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m. Buhãescu). Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer. Literaturã selectivã: Borza A.5. Geranium sylvaticum. Sanda 2002. Substrat: acid.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. P = 1325–1450 mm. Suprafeþe: restrânse. ºi Adenostiletalia alliariae. Coldea 1990. Munþii Retezat.2. Senecio subalpinus. A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum.3. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.Pãpuºa. litosol. Carduus personata. Chaerophyllum hirsutum.50C. Alexiu 1998.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934). Phleum alpinum. Stellaria nemorum. Clima: T = 2. Veratrum album. de ordinul a 10– 50 ha. 1934. foliosoluri bogate în nitraþi. Achillea distans. în etajele subalpin ºi alpin. Chrysosplenium oppositifolium. Saxifraga heucherifolia. transsilvanicum. Myosotis sylvatica. Soluri: rendzine. Valoare conservativã: redusã. Pulmonaria filarszkyana. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Coldea et al. Athyrium distentifolium. Munþii Þarcu-Godeanu. Heracleum sphondylium ssp. Saxifraga heucherifolia.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5. Specii caracteristice: Aconitum tauricum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Sanda et al. Rumex alpestris. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã. Doronicum austriacum.HAB 1999: 37.5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. Viola biflora. 2001. 1991. Boºcaiu 1971. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 . Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul. 1997.0– -1. Leucanthemum waldsteinii. Redactat: Simona Mihãilescu. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare. Milium effusum.3. Senecio nemorensis.

1950 din Alpi.00C. Suprafeþe: restrânse.5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. în regiunea montanã.8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5.-Bl. diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br.2. Achillea distans. Munþii Þarcu.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946). bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat. uneori la marginea pâraielor. Substrat: diferit. Salix silesiaca. Stratul muºchilor este redus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. menþionãm: Alnus viridis. specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. Structura: Stratul arbustiv este redus. Valea Zârnei–Valea Drãganului.4– -1. Munþii Godeanu. jgheaburi ºi hornuri umbrite.3. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 . Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Heracleum sphondylium ssp.HAB 1999: 37. menþionãm: Polytrichum commune. Phyteuma vagneri. Carpaþii Occidentali: Semenic. Stratul ierbos este dominant. P = 950–1450 mm. Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. Soluri: coluviale umede. Clima: T = 5. de ordinul a 100– 200 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. care definesc aceste grupãri regionale. transsilvanicum. Poa delyii. etajele subalpin ºi alpin. numãrul de specii fiind mic. Relief: vãi abrupte. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum. Valea Sebeºului.

Achillea distans. rom. 2005 (ined. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Calamagrostis villosa. Veratrum album. Heracleum sphondylium ssp. Ranunculus platanifolius. Saxifraga heucherifolia. Valea Zârnei – Valea Drãganului. Achillea distans. Senecio nemorensis. Valoare conservativã: redusã. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. de ordinul a 10– 100 ha. Stellaria nemorum. Clima: T = 5. Literaturã selectivã: Borza 1946. 1959. Milium effusum. Stellaria nemorum. Milium effusum. Myosotis sylvatica. Coldea 1990.4–0. Doronicum austriacum. grisebachii. Soluri: rendzine superficiale. Carduus personata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii. Pulmonaria filarszkyana. 1997. Athyrium distentifolium. scheletopietroase coluvionate cu humus. Campanula abietina. menþionãm: Alnus viridis. transsilvanicum. 160 . Chaerophyllum hirsutum. Munþii Þarcu. Structura: Stratul arbustiv este redus.00C. transsilvanicum. Doronicum austriacum.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. apennina. Viola biflora. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. Huml et al. 1991. Sanda 2002. Athyrium distentifolium. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.3. Polygonatum verticillatum. transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Substrat: diferit. Raþiu et al. Cicerbita alpina. Ranunculus platanifolius. Cicerbita alpina.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. 1979. Tozzia alpina. Boºcaiu 1971. Rumex alpestris. Hypericum richeri ssp. Myosotis sylvatica. Mihãilescu S. Pulmonaria filarszkyana. Hypericum richeri ssp. Senecio nemorensis. Cirsium waldsteinii. Alte specii importante: Aconitum tauricum. Carpaþii Occidentali: Semenic. Doronicum austriacum. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. Cirsium waldsteinii. Valea Sebeºului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. Geranium sylvaticum. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic). Munþii Godeanu. Viola biflora. 2001. Leucanthemum waldsteinii. Coldea et al. Raþiu et Gergely 1969. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. Myosotis sylvatica. Relief: vãi abrupte. Aconitum tauricum. Aconitum toxicum. P = 900–1425 mm. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp. Festuca pratensis ssp. Campanula abietina.).). Veratrum album. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore.HAB 1999: 37. Leucanthemum waldsteinii.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL.2. Alte specii: Adenostyles alliariae. Festuca picta. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Rumex alpestris. Carduus personata. pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. et Walas 1949 (Syn. Saxifraga heucherifolia. Valeriana sambucifolia. 1983.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. Geranium sylvaticum. Suprafeþe: restrânse. Salix silesiaca. Cirsium waldsteinii. grisebachii. Sanda et al. Aconitum toxicum.

Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Glechoma hederacea. Poa annua. Puºcaru-Soroceanu et al.5–0. Munþii Parâng. Sanda 2002. Munþii Retezat. Senecio rupestris. 1944). 1969. Chenopodium bonushenricus. Coldea et al. Todor et Culicã 1967) corr.88 Alpine dock communities PAL. Muntele Siriu. Munþii Iezer-Pãpuºa. Rumex obtusifolia. Oroian S. Soluri: bogate în nitraþi. Munþii Fãgãraº. Alte specii importante: Poa supina. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. Coldea 1990. 1919 em.: Rumicetum alpini auct. Oltean et Dihoru 1986. Redactat: Simona Mihãilescu. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939. Pãun et Popescu G. Poa trivialis. terenuri plate. Redactat: Simona Mihãilescu. Boºcaiu 1971. Coldea 1990. Valea Zârnei. Clima: T = 4. Alexiu 1996. Substrat: diferit.2.-Bl. Fink 1977. unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. 1997. 2001. 1962. Sanda et al. Chenopodietum subalpinum Br. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Pascal et Mititelu 1971. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Sanda 2002. Coldea (1986) 1990 (Syn. Sanda et al. 1998. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Relief: 161 . 2001. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense. 1991. Valea Gurghiului.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv. Munþii Ceahlãu. Geranium phaeum. Coldea et al. Valoare conservativã: redusã. Capsella bursapastoris. Silene alba. Carduus personata. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. 1964.. PuºcaruSoroceanu et al. 1991. Beldie 1967. 1981. Achillea distans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus. Lamium maculatum. Raþiu et Gergely I. 1971.3. Literaturã selectivã: Borza 1959. rom.HAB 1999: 37. Valea Olteþului.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Muntele Coza (Munþii Vrancei). R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. 1981. Geum urbanum. Raþiu et Gergely 1969. Dihoru 1975. Veratrum album ssp. lobelianum. 1975. Cherophyllum hirsutum. Suprafeþe: mari. Muntele Gârbova. dintre care amintim: Uritica dioica. 1956. Bistriþa Aurie. în general nitrofile.00C. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Todor et Culicã 1967. Vicol et al. Galeopsis tetrahit. Zanoschi 1974. Poa supina. P = 980–1425 mm. În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii. de ordinul a 1000– 5000 ha. Buia et al. Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. 2001. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. Defileul Mureºului. Sãmãrghiþan M. 1997. 1977. Plantago major. Rumex alpinus. Csürös et al.

R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. La alcãtuirea asociaþiei participã. Clima: T = 4. Cirsium boujartii. douã variante. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila).: Rumicetum obtusifolii auct. P = 950–1200 mm. Geum urbanum. Poa trivialis. Senecio nemorensis. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi. Alte specii importante: Urtica dioica. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri. Dihoru 1975. TimiºBega. Polygonum aviculare. Relief: vãi. Veronica chamaedrys. în lungul vãilor. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer. Redactat: Simona Mihãilescu. 162 . iar antropogen. Se diferenþiazã dupã G. un grup mare de specii nitrofile. rom. Geranium pusillum. în multe masive). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp. Sanda et al. Poa supina. caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic. Chenopodium bonus-henricus. Cirsium oleraceum. Carduus acanthoides. în etajul montan. Taraxacum officinale.50 C. Sanda 2002. terenuri plane.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã. Trifolium repens. 1991. în general. subalpinus. pe terenurile de lângã sate. stâni.: Petasitetum glabrati Morariu 1943). Staþiuni: tãieturi de pãdure. 1965). subalpinus. 2001. Malva neglecta.. Valoare conservativã: redusã. Kulcz. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp. et Pawl.HAB 1999: 37. Stellaria nemorum. 1926 (Syn. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al.81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5.3. Coldea 1985. Carduus personata. Muntele Siriu.2. Scrophularia scopolii.7–3. unde se acumuleazã material organic. Dihoru (1975). unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale. Plantago major.HAB 1999: 37. una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare. Stellaria media. Geranium robertianum.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn. Altitudine: 950–1450 m. Literaturã selectivã: Grigore 1968. Substrat: diferit. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.88 Alpine dock communities PAL. Cuscuta europaea. Capsella bursa-pastoris.

Cruciata laevipes.3. Eupatorium cannabinum.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5. Valea Gurghiului. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. în etajul montan. Bazinul Bistriþei.. Valea Iadului. ªtefan et al. Muntele Siriu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº.: Petasitetum hybridi auct. 1997. Valea Mraconiei. Relief: vãi intramontane. Pãdurea Hoghiz. Staþiuni: semiumbrite. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum. 2001. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei). Anthriscus sylvestris. Dihoru 1975. Altitudine: 550–1100 m. Defileul Mureºului. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. Geum urbanum.10C. (1968) 1969. Literaturã selectivã: Nyárády A. Chaerophyllum hirsutum. Harghita Bãi. Clima: T = 5. rom. Silene dioica. Achillea distans. Petasitetum albae Dihoru 1975. în etajul montan mijlociu. Telekia speciosa. Munþii Piatra Craiului. Geranium robertianum. Suprafeþe: mari. Cabana Mãdãraº.2. Urtica dioica. Sanda et al. Petasites albus. Munþii Iezer-Pãpuºa. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. Defileul Criºului Repede. Valoare conservativã: redusã. Cheile Tiºiþei. 1997. Valea Oltului. Munþii Ceahlãu. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m. Lamium maculatum. Substrat: diferit. Redactat: Simona Mihãilescu.0–5. P = 800–1100 mm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure. Coldea 1990. Specii caracteristice: Petasites kablikianus. Clima: T = 7. Relief: vãi. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº. Galium aparine. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. Munþii Harghita (Pârâul). 1991. Coldea et al. Valea Sebiºelului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus. Bazinul Tazlãului. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967. Bistriþa Aurie. Geranium phaeum. de ordinul a 1000 ha. Poa trivialis. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol.8–4. Substrat: 163 .HAB 1999: 37. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Senecio subalpinus. 37. P = 900–1200 mm. Aegopodium podagraria. Glechoma hederacea. Stâna de Vale. Bistriþa Aurie. Valea Chirui. Munþii Baraolt.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn. Rumex alpinus.. Heracleum sphondylium.50C. Valea Feneºului.3. Mohoº. Alte specii importante: Petasites hybridus. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic. Carduus personata. Muntele Postãvaru. Munþii Rodnei. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº. rom. de-a lungul pâraielor. Muntele Siriu. Sanda 2002. Pascal et Mititelu 1971. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996.8144 Carpathian butterbur communities. Rumex obtusifolius. în etajul fãgetelor.

la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Scirpus sylvaticus. iar pe Valea Crãpãtura. Symphytum officinale. Aegopodium podagraria. Myosotis scorpioides. Orobanche fava. Anthriscus sylvestris. 1991. Hodiºan I. Fink F. Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa. Geranium phaeum. Cirsium oleraceum. Achillea distans. 1997. Petasites albus. Rubus caesius. Pulmoraria rubra. 1974. Oroian S. Caltha laeta.3. Dihoru 1975. Filipendula ulmaria. Poa trivialis. Redactat: Simona Mihãilescu. Soluri: rendzine. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea. Carduus personata. 1984. Cirsium oleraceum. Geum urbanum. Beldie 1967. Geranium robertianum. Pop I. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. Petasites hybridus. 1966. 1998. Sãmãrghiþan M. 1973. 1968. Raþiu et Gergely 1976. Heracleum sphondylium ssp. transsilvanicum. Chaerophyllum hirsutum. Stellaria nemorum. 1997a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Scrophularia alata. Chaerophyllum aromaticum. soluri coluvionate ºi bogate în humus. Campanula rapunculoides. 1977. Hypericum acutum. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . 2001. Silene dioica. Coldea 1990. Valoare conservativã: redusã. În Siriu. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. Heracleum sphondylium. Mycelis muralis. menþionãm: Cardamine amara. Chaeropyllum hirsutum. 1983. Alte specii importante: Aruncus dioicus. Popescu G. Coldea et al. Dihoru et al. Impatiens noli-tangere. 1965. et al. Silene alba. Sanda 2002. Resmeriþã et Raþiu I. 1966. Silene heuffelii. 2001. Aconitum toxicum. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Impatiens noli-tangere. Lamium maculatum. Literaturã selectivã: Raþiu I. Raþiu et al. 1981. Chaerophyllum cicutaria. care formeazã pâlcuri constante. Glechoma hederacea. 1996. Alexiu 1996. Zanoschi V. Pascal et Mititelu 1971. Petasites hybridus. Rumex obtusifoius. Urica dioica.2. Sanda et al. Anthriscus nitida. Galeopsis tetrahit. Alliaria petiolata. Carduus crispus. Petasites albus. 1973. Galium aparine. 1974. Eupatorium cannabinum. Equisetum maximum. Danciu 1973. Cruciata laevipes. Chelidonium majus.

7 Humid tall fringes CORINE: 37. Lychnis flos-cuculi. Scirpus sylvaticus. Trolius europaeus.5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R. Mentha longifolia. Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL. Filipendula ulmaria. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Geranium palustre. cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte. Aceste plante realizeazã etajul superior.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris. Soluri: aluviale. Schwich 1944. Popescu. Popescu. Geranium palustre. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara. Literaturã selectivã: Cârþu 1972. Polemonium caeruleum. Ranunculus acris. dintre care semnalãm: Caltha laeta. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%). Drãgulescu 1995. Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Myosotis scorpioides. Cirsium oleraceum. Scirpus sylvaticus. Stancu 2001. R. repens. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora. Specii rare: Ligularia sibirica. Sanda. Valoare conservativã: redusã. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Clima: T = 8–70C. Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend.3. Angelica sylvestris. dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum.HAB: 37. Crepis paludosa. Crepis paludosa. Coldea 1995-1996. Juncus articulatus. Cirsium rivularis. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . pseudo-gleice. Cirsium oleraceum.2. P = 650–800 mm. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. 1937. bogate în substanþe nutritive. Equisetum palustre. Redactat: A. Relief: versanþii vãilor. Tx. Alte specii importante: Angelica archangelica. Angelica sylvestris.

Alopecurus pratensis. Alopecurus pratensis. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. Sanda. Agrostis stolonifera. Stachys officinalis.HAB: 37.4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha.3. gleice sau pseudogleice. 166 .511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951. Bârcã 1971 Redactat: A.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Relief: terenuri plane sau uºor concave. Popescu. Ranunculus repens. Oenanthe silaifolia. sardous. Poa trivialis. 1942. P. effusus. Roci: depozite aluviale. Ranunculus acris. Agrostis canina. Taraxacum officinale. Juncetum effusi Soó (1931) 1949. Carex vulpina.HAB: 37. Prunella vulgaris. Carex hirta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior. J. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Lolium perenne. Structura: Fitocenozele. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia. Pe terenurile din jurul izvoarelor. P = 650–750 mm. 2002. Specii caracteristice: Juncus inflexus. Poiana Rusacã. unde bãlteºte apa permanent. Clima: T = 9–70C. Galium palustre. Soluri: aluviale. Rumex crispus. Lotus corniculatus. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare. Symphytum officinale. se dezvoltã abundent: Poa trivialis. Carex hirta. Moldova. 1953. Lysimachia nummularia. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. effusus. R. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%. Juncus articulatus. Popescu. Valoare conservativã: redusã.3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37.2. Potentilla reptans. Todor. palustris. Fãgãraº. Gratiola officinale. J. Braºov). Alte specii importante: Medicago lupulina. Transilvania (Haþeg. Lythrum salicaria. Medicago lupulina. Gergely. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate. reavãne ºi umede. effusus. Trifolium fragiferum. Agrostetum caninae Harg. afânate.31 Purple moograss meadows PAL. Stancu 2001. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965. Alopecurus geniculatus. dominate de Juncus inflexus ºi J. Potentilla reptans. Mentha longifolia. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios. Rãspândire: Banat (Caransebeº).312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Pop et al. În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina. unde solul este permanent umed. Festuca arundinacea. Agrostis canina. J. Bazinul Giurgeului. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37. cu acumulãri de material organic. Gratiola officinale. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus. iar în jurul izvoarelor.

Soluri: brune luvice. Harghita).2. Carex ova- 167 . iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud. LoznaDersca (jud.3. Dianthus superbus. P = 700–850 mm. Lychnis flos-cuculi. Structura: în cadrul fitocenozelor participã. Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. cu expoziþii variate. brun acide de pantã. Braºov). jud. Roci: depozite lutoargiloase. Cirsium rivulare. plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces. Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis. în numãr mare. Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m. cu pante foarte uºor înclinate. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. Clima: T = 9–80C. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha. Angelica sylvestris. Serratula tinctoria. Trolius europaeus. Botoºani) ºi Vad (jud. Juncus conglomeratus. Relief: depresiuni.

dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta. Peucedanum rochelianum. Cirsium rivulare. Peucedanum rochelianum. Carex pallescens. Gentiana pneumonanthe. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2.HAB*: 37. la Letea. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. Succisia pratensis. Juncus artatus. Gergely. Raþiu. Molinia coerulea. Substrat acid. Redactat: A. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. Negrean 1976. În Delta Dunãrii. 168 . Juncus conglomeratus. Juncus conglomeratus. Galium boreale. Dihoru. Vicia biennis. Juncus inflexus. Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. Carex ovalis. Juncus glaucus. Popescu. Rhinanthus glaber. Transilvania (Depresiunea Vad). Lysimachia vulgaris. Deschampsia caespitosa. Nardus stricta.HAB-36 pentru habitatul descris. Parnassia palustris. Galium uliginosum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. Ranunculus flammula. Lychnis flos-cuculi. Achillea ptarmica.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958. Solidago virgaurea. Raþiu 1980.312 Acid purple moorgrass meadows PAL. Lysimachia nummularia. Festuca rubra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Gentiana pneumonathe. Specii caracteristice: Molinia coerulea. Mititelu. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL. Molinia caerulea ssp. Specii caracteristice: Molinia caerulea. Agrostis capillaris. Stellaria graminea. stolonifera. Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului). Stachys officinalis. Valoare conservativã: moderatã. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. Alte specii importante: Luzula campestris. Serratula tinctoria. Stachys officinalis. Redactat: A. euxina. Parnassia palustris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis. Stachys officinalis. C.2. Hypochoeris radicata. Holoschoenus vulgaris. Campanula patula. Cirsium alatum. Succisa pratensis. Alte specii importante: Angelica sylvetris.3. Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. Clima: T = 8–70C. A. Gladiolus imbricatus. Gergely. Lathyrus pratensis. Valoare conservativã: moderatã. P = 700–800 mm. Literaturã selectivã: Buia 1963. Lathyrus pratensis. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Danthonia decumbens. diferenþialã localã. Moldovan 1977. Popescu. ovalis. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã. Saccharum strictum (Erianthus appressus).312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Potentilla erecta. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. ultima fiind specie rarã în flora României. Juncus articulatus. Agrostis stolonifera. Elékes 1989. Serratula tinctoria. Soluri: luvosoluri gleice.

Briza media.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947. soluri aluviale. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. bine dezvoltat. palustris. conglomeratus. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. P. Lathyrus pratensis. Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa. Equisetum palustre. Agrostis stolonifera. P = 700–800 mm. Cynosurus cristatus. Literaturã selectivã: Pop 2002. Soluri: gleiosoluri. Ranunculus acris. Dactylis glomerata. Juncus conglomeratus.50C.2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL.3. Trifolium hybridum. Sanda. Muntenia ºi Moldova. Stancu 2001. Alãturi de specia dominantã. Clima: T = 8–6. T. Festuca pratensis. Popescu. Holcus lanatus. Rhinanthus angustifolius. Myosotis scorpioides. Carum carvi.2. Lathyrus pratensis. Trifolium pratense.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Poa trivialis. Trifolium pratense. Redactat: A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Alte specii importante: Phleum pratense. iar în Oltenia. în rest suprafeþe mici. Agrostis stolonifera.HAB: 37. J. numai în zona colinarã. Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. Popescu. este realizat de speciile: Juncus articulatus. Alopecurus pratensis. cu exces de umiditate. Juncus inflexus. Cirsium canum. Valoare conservativã: redusã. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Alopecurus pratensis. Taraxacum officinale. Luzula campestris. Juncus conglomeratus. Briza media. Stratul inferior. Festuca pratensis. repens. Rãspândire: Transilvania. Roci: depuneri aluviale. Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 . Stellaria graminea. glei.

Taraxacum officinale. Carex ovalis. Alopecurus aequalis. Epilobium parviflorum. Suprafeþe: cca 25–30 ha.3. et Westhoff 1940) Schwik.HAB: 37. este o plantã de talie mare. Potentilla anserina. Lolium perenne. Juncus inflexus. bufonius. Popescu.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont.716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. Valeriana officinalis. Aceasta realizeazã etajul superior. Roci: depozite luto-argiloase. Clima: T = 10. Plantago media. care atinge 1. Poa pratensis. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive. Holcus lanatus. Roci: silicioase.5–7. Rumex crispus. din Transilvania. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis. Soluri: luvosoluri slab gleizate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. P = 700–950 mm. Valoare conservativã: redusã. Plantago major. în amestec cu: Lythrum salicaria. J. Filipendula ulmaria. Koch 1926. Trifolium dubium. Prunella vulgaris. Rãspândire: Locuri umede. Trifolium repens.5–2 m. Muntenia. Juncus bufonius. Trifolium repens. 1944. Soluri: aluviale.2. Etajul inferior este 170 . gleice ºi pseudogleice. Taraxacum officinale. Potentilla anserina. Centaurium erythrea. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã. Telekia speciosa. Sagina procumbens.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Moldova. Specii caracteristice: Juncus tenuis. Sanda. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. Muntenia. Agrostis capillaris.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. uneori slab sãrãturate. Bellis perennis. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37. 1973.HAB: 37. Barabaº 1997. Popescu. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens. Juncus bufonius. Moldova.414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. Clima: T = 7. P = 600–800 mm. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al.5–6. Ranunculus acris. Siss. Redactat: A. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania.00C. Plantago major. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria. Ranunculus repens. Veronica serpyllifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare. Festuca pratensis. Chaerophyllum hirsutum. Rumex crispus. Centaurium erythraea.50C. Alte specii importante: Juncus inflexus. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m.

toate fiind specii de talie mijlocie. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud. Pãun. Safta. Alte specii importante: Crisium canum. Agrostis stolonifera. Lychnis flos-cuculi.50C. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde. ªtefan. Dobrogea. Literaturã selectivã: Buia. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. cu valoare furajerã ridicatã. Chifu. T. Sanda. Trifolium repens.2. Chaerophyllum hirsutum. Lolium perenne. Popescu. Agrostis stolonifera. în amestec cu: Alopecurus pratensis. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Impatiens noli-tangere. cum sunt: Mentha longifolia. Trifolium fragiferum. Oltenia. Cãzãceanu. Redactat: A. Equisetum palustre. Geranium palustre. Valoare conservativã: redusã. Trifolium fragiferum. Moldova. Chaerophylum hirsutum. Drãgulescu 1995. Festuca pratensis. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m. Agropyron (Elymus) repens. Scirpus sylvaticus. Rãvãruþ. Eleocharis palustris. Agrostis stolonifera. Rorippa sylvestris. Caltha palustris. Potentilla reptans. Lysimachia nummularia. Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. ocupã suprafeþe de sute de ha. Ranunculus repens. 1984. Mititelu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. gleiosoluri. P = 550– 700 mm. Structura: Specia caracteristicã. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis. Alte specii importante: Poa trivialis. Ranunculus acris. Muntenia. Potentilla reptans. Lotus corniculatus. Suceava. Popescu. Myosotis scorpioides. Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. 171 .263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria. Crepis paludosa. Poa pratensis. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. Lysimachia vulgaris. Barabaº 1997. Festuca pratensis. Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. Banat. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria. Galega officinalis.HAB: 37. Daucus carota. Scirpus sylvaticus. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina. Barabaº 1997. Specii rare: Cypripendium calceolus. Sanda. Suprafeþe: În zonele joase. Soluri: aluviosoluri. Valea Tiºiþei – jud. Geranium palustre. realizând pajiºtile de luncã. C. Turenschi 1956. realizând etajul superior al fitocenozelor. Pop 1960. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. Telekia speciosa. Clima: T = 9–7. Poa trivialis. specii care indicã degradarea pajiºtilor. Telekia speciosa. Popescu. Vrancea). oleraceum. repens.3. Equisetum palustre. Alopecurus pratensis. Popescu. Rorippa sylvestris. Rorippa austriaca. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. Popescu et al.

Soluri: eutricambosoluri.2. P = 550–700 mm. et Turenschi 1956.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL. terasele râurilor din câmpie. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37.3. luturi. Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis.5–80C.HAB: 37. tot timpul anului. nisipuri. humico-gleice. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949. pe islazuri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis. Oltenia. dintre care 172 . Dobrogea.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. uºoare.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv. gleiosoluri. pante foarte slab înclinate. Relief: teren plan. Moldova. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m.. în total circa 300–400 ha. fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. Clima: T = 9. Muntenia. Banat. Roci: depozite aluviale. Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. Cãzac.

Festuca pratensis. Juncus effusus. Sanda.3. Holcus lanatus. Agrostis capillaris. Dactylis glomerata. Lysimachia nummularia. Poa pratensis. Galium palustre. Potentilla reptans. Specii caracteristice: Festuca pratensis. Taraxacum officinale. Redactat: A. Trifolium repens. acris. Turenschi 1966. Doltu. Alopecurus pratensis. 173 . Leucanthemum vulgare. Ranunculus repens. Popescu. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis. Festuca pratensis. Stellaria graminea. Agropyron repens. Alopecurus pratensis. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus. Juncus effusus. Galium palustre. Briza media.2. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. R. Valoare conservativã: moderatã. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Carex hirta. Agrostis stolonifera. Trifolium pratense. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis. Popescu. Nedelcu 1984. Alte specii importante: Poa palustris.

neutre pânã la slab acide. Toate acestea sunt prezente 174 . Clima: T = 7–60C. Holcus lanatus. Valoare conservativã: redusã. Trifolium campestre. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. Gymnadenia conopsea. non Knapp 1951).3. Popescu 1991. Silene vulgaris. Sanda.3. Festuca pratensis. Arrhenatherum elatius. Trifolium pratensis. PuºcaruSoroceanu et al. Dianthus carthusianorum. P = 700–800 mm.000–12. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2.25 Continental meadows CORINE: 38. 1963. Popescu. Alte specii importante: Agrostis capillaris. Festuca pratensis. Knautia arvensis. montanum. Soluri: eutricambosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens. bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede.6. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907.2. Daucus carota. Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici). Onobrychis viciifolia. Poa pratensis. Campanula glomerata. Redactat: A. Polygonum bistorta. cu o acoperire de 80–95%.3 Montan hay meadows PAL. Roci: ºisturi. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Lotus corniculatus.HAB: 38. Anthoxanthum odoratum. Hypochaeris uniflora. Leucanthemum vulgare. Lotus corniculatus. Cerastium holosteoides.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. Suprafeþe: Aproximativ 10. Luzula campestris. Leontodon autumnalis. conglomerate. Briza media. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38. Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). T. Specii caracteristice: Trisetum flavescens. Cerastium holosteoides. Dactylis glomerata. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct.000 ha. Anthyllis vulneraria. Leucanthemum vulgaris. Cerastium holosteoides. Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã. rom. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris. Carum carvi. Phleum montanum. Onobrychis viciifolia. Achillea millefolium. Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat. Rumex acetosa. Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime. Cynosurus cristatus.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%).HAB: 38. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius. Dactylis glomerata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. rata. Festuca rubra.3. Campanula patula.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL. Podiºul Mehedinþi. fertile. Sanda. Clima: T = 9–6. Suprafeþe: 15.50C. Anthoxanthum odoratum. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha. este format din plante de talie mai micã. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1. Soluri: districambosoluri. Popescu. Depresiunea Dornelor.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Lolium perenne. Agrostis stolonifera. Phleum pratense. ex Scherrer 1925. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Podiºul Transilvaniei. Rãspândire: Dealurile subcarpatice. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante. Trisetum flavescens. luvosoluri. Trifolium repens.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Relief: versanþi slab înclinaþi. Roci: silicioase.-Bl. brun-montane slab acid. 1992. pietriºuri. Doniþã et al.HAB: 38. Festuca pratensis. Onobrychis viciifolia.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br. Clima: T = 8–6. Obcinele Moldovei. Lotus corniculatus. Soluri: brune luvice. moderate în humus. Cel de al doilea etaj. Campanula patula. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii. Stancu 2001.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. Lotus corniculatus. Literaturã selectivã: Chifu 1995. Onobrychis viciifolia. Valoare conservativã: moderatã. expoziþie sudicã ºi sud-esticã.50C. Redactat: A. P = 600–800 mm. Poa pratensis.2. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris. Alopecurus pratense. Popescu. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia.000 ha. estice. expoziþii sudice. Trifolium pratense. Leucanthe- 175 . Cerastium holosteoides. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. Leontodon autumnalis. Rumex acetosella. Alte specii importante: Trifolium pratense. Salvia nemorosa. P = 700–800 mm.

Daucus carota. Literaturã selectivã: Burduja et al. Achillea millefolium. Trifolium campestre. Valoare conservativã: moderatã. Briza media. Anthoxanthum odoratum. Lotus corniculatus.HAB: 38. Anthoxanthum odoratum. Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense. Anthoxanthim odoratum. 176 . Podiºul Transilvaniei. Cerastium holosteoides. Popescu. Luzula campestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. Pimpinella saxifraga. Popescu. 1973. Polygala vulgaris. Galium mollugo. Linum catharticum. Medicago lupulina. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. 1972. Achillea millefolium. Carum carvi. Soluri: eutricambosoluri. Leucanthemum vulgare.2. Anthoxanthum odoratum. Puºcaru-Soroceanu 1963.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Carex pallescens.0–70C. Clima: T = 9. Redactat: A. Puºcaru-Soroceanu 1963. Festuca pratensis. Dactylis glomerata.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. 1978. Specii caracteristice: Festuca rubra. aluviosoluri. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. 1982. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. Substrat: slabmoderat acid. Agrostis capillaris. Knautia arvensis. Chifu et al. Holcus lanatus. Agrostis capillaris. Piminella saxifraga. Suprafeþe: 500–600 ha. Valoare conservativã: redusã.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933. Cynosurus cristatus. Lotus corniculatus. Briza media. Lotus corniculatus. dubium. Pimpinella saxifraga. Trifolium pratense. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens. Stellaria graminea. Daucus carota. Trifolium repens. Euphorbia stricta. Lotus corniculatus. Literaturã selectivã: Chifu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Dactylis glomerata. Trifolium pratense. Trisetum flavescens. Relief: pante moderat înclinate. Lolium perenne. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Mititelu et al. Rhinanthus minor. Cynosurus cristatus. Campanula patula. Trifolium campestre. Carex ovalis. Hypochoeris radicata. Alte specii importante: Cynosurus cristatus. Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. Pastinaca sativa. Hodiºan 1968. Subcarpaþii Moldavi. P = 650–750 mm. T. Luzula campestris. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis. Filipendula vulgaris. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. Cynosurus cristatus. R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37.3. Redactat: A. Pimpimella saxifraga. platouri. Cerastium fontanum.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. districambosoluri. Knautia arvensis.

Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4. HAB: 41. Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite. sylvatica). din care 375.000 în Carpaþii Meridionali. luvosol. moderat – slab acide. Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). în etajul nemoral. slab scheletice.4.000 în Carpaþii Orientali. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad. PÃDURI (4) 2.4. P = 750–950 mm. oligo-mezotrofe. ulm de munte (Ulmus glabra). 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus.3–3. mezo eubazice.1. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. în special fliº. Roci: variate. 33. îndeosebi în Carpaþii Orientali. culmi. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 . 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula.000 în Carpaþii Occidentali. ºisturi cristaline. oligo-mezoterme. Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m. conglomerate. jilave. platouri.000 ha. mezofite. 112. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. 25–30 pentru fag la 100 de ani.60C. Climã: T = 5. Soluri de tip eutricambosol.6. brad (Abies alba).1123. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).2. Suprafeþe: circa 520. pânã la profunde. fag (Fagus sylvatica ssp.

fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL. oligobazice. Stachys sylvatica.5–3. Valoare conservativã: moderatã. format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Literaturã selectivã: Coldea 1991. 90. în locuri umede. Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii. sylvatica). Carex pendula. Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. vara: Cardamine impatiens. brad (Abies alba) în proporþii variate. Alte specii importante: Actaea spicata. Doniþã. Lamium galebdolon. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. Lonicera nigra º. Doniþã et al. mezofite.00C.1323. criptopodzol.000 ha în Carpaþii Occidentali). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum. Fagus sylvatica ssp. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. Daphne mezereum. Luzula luzuloides). sylvatica. Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Oxalis acetosella. I. Dicranum scoparium º. (100. Symphytum cordatum. Suprafeþe: circa 220. Geranium robertianum. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa. dominant de 178 . Rubus idaeus. umede.a. Polygonatum multiflorum. local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. P = 850–1000 mm.000 ha în Carpaþii Meridionali. Ribes petraeum. Carex sylvatica. în etajul nemoral. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. 1990. Impatiens noli-tangere. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula). fag (Fagus sylvatica ssp. 18–24 m pentru fag la 100 de ani. Abies alba.HAB: 42. cu rare exemplare de Sambucus racemosa. pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus. Climã: T = 6. Galium odoratum. Dentaria glandulosa. Sanicula europaea. Hylocomium splendens. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã.2. culmi. Soluri: de tip districambosol. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula.4.6. Salvia glutinosa.a. Mercurialis perennis. Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Rosa pendulina. R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies).000 ha în Carpaþii Orientali. oligo-mezotrofe. mijlociu profunde – superficiale. Circaea lutetiana.000 ha. Biriº. 30. acide. creste. Senecio nemorensis. Rubus hirtus). ± scheletice. scoruº (Sorbus aucuparia). oligomezoterme. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). primãvara: Allium ursinum. Lonicera xylosteum. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. prepodzol.

sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. Galium odoratum. Doniþã. Digitalis grandiflora. sylvatica. Dicranum scoparium. Poa nemoralis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum. Fagus sylvatica ssp.4. P = 850–1000 mm. 1990. Soluri de tip districambosol. Oxalis acetosella. Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. Doniþã et al. Climã: T = 6. Luzula luzuloides.2. Täuber 1987. Sorbus aucuparia. Luzula luzuloides. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Vaccinium myrtillus). Myosotis sylvatica. Suprafeþe: reduse. fag (Fagus sylvatica ssp. Impatiens noli-tangere. Galium schultesii. Valoare conservativã: foarte mare. Paris quadrifolia. D. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. oligo-mezobazice.a. Lamium galeobdolon. I. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Oxalis acetosella. cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra). Festuca drymeia. Coldea 1990. 1990 Redactat: N. Doronicum austriacum. oligomezoterme. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Biriº. Chrysosplenium alternifolium. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat.6. Circaea lutetiana. Epilobium montanum. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad. ude. I. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. vâlcele umede. Veronica urticifolia º. Biriº. 1991. higrofite. Doniþã. Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies). Redactat: N. Eurynchium striatum. filix-mas. fag ºi brad. Doniþã et al. Stellaria nemorum.5–3. Abies alba.HAB: 41. Dryopteris dilatata. Boºcaiu 1971.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4. Fagus sylvatica ssp. Deschampsia caespitosa. Symphytum cordatum.00C. º. Dryopteris filix-mas. Equisetum sylvaticum. Gymnocarpium dryopteris. Pteridium aquilinum. mijlociu profunde acide. Senecio nemorensis. Roci: diferite. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. mai mult sau mai puþin gleizate. oligo-mezotrofe. suprafeþe din preajma izvoarelor. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa. Lamium galeobodolon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis. Veronica officinalis. 22–26 m pentru fag la 100 ani. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. Literaturã selectivã: Soó 1964. Literaturã selectivã: Coldea 1991. sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Rubus hirtus. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid. 179 . Valoare conservativã: moderatã. Resmeriþã 1977. Abies alba. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral. Pulmonaria rubra.a.

luvisol.000 ha în Carpaþii Orientali. districambosol.000 ha în Carpaþii Meridionali. 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Suprafeþe: circa 285. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. platouri. 2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. oligo-mezoterme.000 ha.2. gresii calcaroase. conglomerate.000 ha în Carpaþii Occidentali. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3. ulm de munte (Ulmus glabra). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. P = 850–950 mm.4. în proporþiii diferite. jilave. brad (Abies alba). carpen (Carpinus betulus).1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).50C. din care 152. roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice. Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41. slab scheletice. Climã: T = 7. Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp. mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali. mezo– eubazice. mijlociu profunde–profunde. sylvatica). mezofite.1 Beech forests CORINE: – PAL. 115. 18.HAB: 41.7–4. mezo-eutrofe. Roci: fliº. mai rar frasin (Fraxinus excelsior). Soluri: de tip eutricambosol. Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 . moderat–slab acide. culmi.

Sanicula europaea. robertianum. Doniþã et al. poate deveni dominantã Rubus hirtus.a. Oxalis acetosella. nigra. Polygonatum multiflorum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. S. Galium odoratum. Euphorbia amygdaloides. Biriº. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. pe versanþi umbriþi. Stachys sylvatica. Carex remota. Dentaria bulbifera. Impatiens noli-tangere. compus din Hylocomium splendens. Salvia glutinosa. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. Valoare conservativã: moderatã. Geranium phaeum. Milium effusum. 22–30 m pentru fag la 100 de ani. G. Rubus idaeus. Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. Senecio nemorensis. Rubus hirtus). Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Asarum europaeum. Thuidium abietinum. Lamium galeobdolon. 1990. Sambucus racemosa. Literaturã selectivã: Täuber 1987. Bromus benekeni. Carex sylvatica. Daphne mezereum. 181 . Lonicera xylosteum. Majanthemum bifolium º. Redactat: N. este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Abies alba.2. Dicranum scoparium. Catharinea undulata º. Cardamine impatiens. Circaea lutetiana. Alte specii importante: Adoxa moscha- telina. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. Doniþã. Dentaria glandulosa. Crataegus monogyna. Coldea 1991.4. Paris quadrifolia. Stellaria holostea. Mercurialis perennis. Actaea spicata.a. Veronica officinalis. I. în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). Symphytum cordatum. cu umiditate ridicatã a aerului. Asarum europaeum. sylvatica.

Roci: ºisturi cristaline. Oxalis acetosella.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Luzula luzuloides. luvisol.1323. mezoterme. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide. 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia. 182 . Valoare conservativã: moderatã. gneisuri. participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa. Glechoma hirsuta. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. Poa nemoralis. Vaccinium myrtillus. Soluri: de tip districambosol. Scrophularia nodosa. Pulmonaria rubra. culmi. Alte specii: Calamagrostis arundinacea. îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Coldea 1991. Lamium galebdolon. în proporþii diferite. Carex pilosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. mezobazice jilave. Galium odoratum). 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. moesiaca) cu Galium kitaibelianum. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Doniþã et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. în funcþie de luminã. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani.HAB: 41. Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. roci eruptive ºi sedimentare acide. 1990. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. dar puþin consemnate în amenajamente. sylvatica) ºi brad (Abies alba). Sambucus racemosa. I. Stratul arborilor. mesteacãn (Betula pendula).5–4. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Suprafeþe: probabil apreciabile. Redactat: N. Viola reichenbachiana º. P = 800–1000 mm. criptopodzol. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41.00C. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Abies alba. mezofile. 1968. Doniþã.1 Beech forests CORINE: PAL.2. Biriº.4. Climã: T = 6. superficiale – mijlociu profunde. * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp.a. Literaturã selectivã: Morariu et al. cu diverse expoziþii. mezotrofe. în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. sau în petece de mãrimi diferite. cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra). Hieracium rotundatum (rar).1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3.1 Beech forests CORINE: – PAL. Euphorbia amygdaloides. Rubus hirtus. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia.HAB: 41. Lathyrus vernus. sylvatica. Stratul muºchilor de regulã lipseºte. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium.

Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale. hidric echilibrate. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. scoruº (Sorbus aucuparia. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Dentaria glandulosa. Vaccinium myrtillus. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral. din care 94. 1990. gneiºuri.0–4. Alte specii importante: Anthenaria dioica. oligobazice. Relief: creste înguste. rar molid (Picea abies). mijlociu profunde-superficiale. Biriº. mesteacãn (Betula pendula). ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides. oligotrofice.000 ha în Carpaþii Meridionali. Veronica officinalis. granite. Dryopteris filix-mas. Roci: acide – ºisturi cristaline. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã.000 ha în Carpaþii Meridionali. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arbuºtilor. Veronica chamaedris. Täuber 1987. foarte acide. Doniþã et al. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. oligotrofe.). Lamium galeobdolon. Epilobium montanum. Doniþã. Cruciata glabra. P = 700–1200 mm. sylvatica. Soó 1964.50C.000 ha în Carpaþii Orientali. Soluri: de tip podzol. Valoare conservativã: moderatã.1 Beech forests CORINE: – PAL. dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. granite. 40. Calamagrostis arundinacea. Suprafeþe: circa 143. I. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull. Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Digitalis grandiflora. 9. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea).00C. Gentiana asclepiadea. Redactat: N. în etajul nemoral. Suprafeþe: reduse. 10. Roci: acide. ºisturi. circa 30. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali. versanþi foarte înclinaþi.0–3. Stratul arborilor. Poa nemoralis. Pteridium aquilinum. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba).000 ha în Carpaþii Occidentali. gneise silicioase. având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Athyrium filix-femina. mezoterme. Coldea 1991. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. foarte rar în Carpaþii Orientali). mezofile. criptopodzol. fiind constituit din specii de Polytrichum. hidric echilibrate. creste culmi. Blechnum spicant). oligotrofice. coboarã local ºi sub 700 m. sylvatica).000 ha în Carpaþii Occidentali. Soluri: de tip podzol. Climã: T = 6.4. P = 1000–1300 mm.000 ha (din care 20. 183 . Literaturã selectivã: Beldie 1951.000 ha. Fragaria vesca. Galium odoratum.HAB: 41.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. frecvent cu expoziþii umbrite. Oxalis acetosella. Viola reichenbachiana. foarte acide. mijlociu profundesuperficiale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia. Rubus hirtus.2. pin silvestru (Pinus sylvestris). oligobazice. Carpaþii Orientali Nordici. Climã: T = 8. Carpaþii Occidentali).

I.0–4. sylvatica. în etajul nemoral. Doniþã. mezooligoterme. Literaturã selectivã: Soó 1962. Soluri: de tip gleiosol. Specii caracteristice: –. Stratul arbuºtilor. R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 .a.00C. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Lycopodium selago. mezofite. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. Saxifraga cuneifolia º. Dechampsia flexuosa. Roci: mai ales silicioase. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus. Biriº. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m). Täuber 1987. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Calamagrostis arundinacea. Valoare conservativã: mare.1D213. vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. dispersate între celelalte pãduri. Oxalis acetosella. Stratul arborilor. Brukenthalia spiculifolia. cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari).HAB: 41. în parte Abies alba. cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). oligotrofe. stagnosol.1 Beech forests CORINE: – PAL.2. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m). mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris). mezotrofice. ude (înmlãºtinate). Alte specii importante: Anthenaria dioica. acide – slab acide. Suprafeþe: reduse. Luzula luzuloides. Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad.4. de regulã. mezobazice. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. P = 800–1100 mm. Redactat: N. Climã: T = 7. V.

Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei. eu-mezobazice.000 ha (80. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies). Gymnocarpium dryopteris. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri: de tip eutricambosol. Coldea 1991. cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). 100. Dentaria glandulosa. Rubus hirtus.00C. 120. mezo-eutrofe. 3327 Fãget cu Rubus hirtus. higrofite. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Resmeriþã 1977. rar acide. Senecio nemorensis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. sylvatica. Roci: bazice. sylvatica). Symphytum cordatum.2. Suprafeþe: circa 300. Lonicera xylosteum. sylvatica). racemosa.000 în Carpaþii Occidentali. Täuber 1987.5–4. Dryopteris dilatata. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. funduri de vãi. în etajul nemoral. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. soc roºu (Sambucus racemosa). Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Redactat: N. Ranunculus carpaticus. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. profunde-mijlociu profunde. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani.4. Biriº. mezoterme. slab-mediu acide. Stratul arborilor. Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii. Leucanthemum waldsteinii). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Stratul arbuºtilor. I. Climã: T = 7. intermediare. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). P = 800–1200 mm. districambosol. Veronica urticifolia º. Oxalis acetosella. umede. mesteacãn (Betula pendula). relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica. caprifoi (Lonicera nigra). coame.ºi mezoterme. boreale ºi carpatice oligo. anin alb (Alnus incana). mezofite. platouri.a. mezotrofe. Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. mai rar brad (Abies alba). cu diferite expoziþii.1 Beech forests CORINE: – PAL. Sambucus nigra. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. rare exemplare de Daphne mezereum.000 în Carpaþii Meridionali. S. slab dezvoltat. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Spiraea chamaedri- 185 . Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Luzula sylvatica.000 în Carpaþii Orientali). filix-mas.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1. D. Coldea 1990. Doniþã.HAB: 41. Doronicum austriacum. Stellaria nemorum. ulm de munte (Ulmus glabra). Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Valoare conservativã: foarte mare. eutrofice. Corylus avellana.6D21.

transsilvanica. ºisturi cristaline. cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 . Doniþã. Dryopteris filix-mas. Sanicula europaea. 155. mezobazice. culmi. Geranium robertianum. luvisol. South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1. reavãne. I. R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Morariu et al. în etajul nemoral. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. ulm (Ulmus glabra). mezotrofe. Lamium galeobdolon. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. ssp. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima. gresii. 4136 Fãget cu Festuca drymeia. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Dentaria bulbifera. chiar calcaroase. în parte.2. Redactat: N. Dentaria glandulosa. Euphorbia amygdaloides.HAB: 41. pe dealurile înalte. mezofite. sylvatica. Valoare conservativã: mare. Boºcaiu 1971.000 ha în Carpaþii Meridionali. mediu profunde. umbriþi cu microclimã mai umedã. pe versanþii. Stratul arborilor. brad (Abies alba) la altitudini mari. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). din care 280. mezoterme. Literaturã selectivã: Beldie 1951.4.50C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. 145. slab – semischeletice. plop tremurãtor (Populus tremula). în funcþie de umbrire.000 ha în Carpaþii Occidentali. Galium odoratum. Specii caracteristice: Symphytum cordatum. Athyrium filix-femina. poate domina Rubus hirtus. roci eruptive. Dentaria glandulosa. poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). Alte specii importante: Actaea spicata. Soluri: de tip districambosol. P = 700–1100 mm. Climã: T = 8. Suprafeþe: circa 580.1968.1 Beech forests CORINE: – PAL. sylvatica la altitudini mari. conglomerate. carpen (Carpinus betulus). Mercurialis perennis. Doniþã et al. Anemone nemorosa.000 ha.a. Hepatica nobilis. Pãduri (4) folia. Coldea 1991. Oxalis acetosella. Stellaria nemorum º. moesiaca la atitudini mici). Vida 1963. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Pulmonaria rubra. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice. Biriº. Epilobium montanum. H.0–4. Mycelis muralis. moderat acide. Pulmonaria rubra. Roci: variate. gorun (Quercus petraea). în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum.000 ha în Carpaþii Orientali.1D54. 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. în regiunea de munte ºi.

Carex pilosa. Alte specii importante: Galium odoratum. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Coldea 1991. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 . relativ slab dezvoltat. Doniþã. Calamagrostis arundinacea. Viola reichenbachiana º. Scrophularia nodosa. Literaturã selectivã: Morariu et al. Lathyrus vernus.a. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani. Lamium galeobdolon.1968. S. ssp. Daphne mezereum º. Luzula luzuloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.4. cu exemplare de Sambucus racemosa. 1990. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni. Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. Corylus avellana. I. nigra. moesiaca. Pãduri (4) la altitudini mici. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã. Poa nemoralis. Euphorbia amygdaloides. Pulmonaria obscura. mai rar Rubus hirtus. Valoare conservativã: redusã. Doniþã et al. Evonymus europaea. Crataegus monogyna.a. Stratul arbuºtilor. sylvatica.2. Dentaria bulbifera. Biriº.

pe roci calcaroase (Bucegi.000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14.1 Beech forests CORINE: – PAL. local Fraxinus ornus. Stratul arborilor. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. sorb de câmp (Sorbus torminalis).4. eutrofe. Piatra Craiului. sau cu amestec de brad (Abies alba). Soluri: rendzine tipice ºi cambice. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Retezat. platouri. Godeanu. Locvei.HAB: 41. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium. superficiale – mijlociu profunde. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. nemorale.a. Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia. Stratul arbuºtilor. Roci: calcaroase. în primãvara umede. vara reavãne. P = 850–1100 mm. mezoterme. Corylus avellana. marne. Pãdurea Craiului etc. Climã: T = 7.2. Cernei. de frasin (Fraxinus excelsior). promovatã de silvicultori. în etajul nemoral.). mezofite. sylvatica). betulus). Staphylea pinnata.0–5. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. pe grohotiºuri calcaroase 188 . Vulcan. Occidentali. cu mull – moder eubazice. Valoare conservativã: moderatã. gresii calcaroase. Cornus mas.000 ha. conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis. Codru Muma. terra-rossa. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). în regiunea montanã ºi de dealuri înalte. Cornus sanguinea º. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. din care 20. cu orhidee. neutre-slab bazice. are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. în funcþie de acoperirea arboretului. Crataegus monogyna. dezvoltat variabil. Suprafeþe: circa 48. format din Daphne mezereum. Viburnum lantana.000 ha în Carpaþii Orientali ºi. Melittis melissophyllum). are acoperire de 80–100%. prin extinderea bradului. respectiv.50C. În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera.

Biriº.a. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. P = 1000–1300 mm. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul arborilor. compus din puþine exemplare de Daphne mezereum. Cephalanthera longifolia. mezofile. Epipactis helleborine. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Sambucus nigra. Dentaria bulbifera. Viola reichenbachiana º. Coldea 1991. Circaea lutetiana. Locvei. Asarum europaeum. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Potentilla micrantha. Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium. rubra.4. Moehringia trinervia. Doniþã et al. Athyrium filix-femina. slab-mediu acide. slab dezvoltat. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. sylvatica ºi ssp. Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. sylvatica).6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu. mezotrofice. Corylus avellana.HAB: 41. Viola reichenbachiana º. Salvia glutinosa. Crataegus monogyna. ssp. mezobazice.5–4. Pulmonaria officinalis. culmi. Relief: 189 .000 ha. Euphorbia amygdaloides. Biriº. atrorubens. umede. Climã: T = 7. moesiaca. Lamium galebdolon. mezoterme. Geranium robertianum. C. Dryopteris filix-mas. Dentaria bulbifera. Lamium galebdolon. Helleborus purpurascens. Resmeriþã 1972. Sanicula europaea. eutricambosol. moesiaca. Hepatica nobilis. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Redactat: N. Resmeriþã 1972. Pulmonaria officinalis. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Symphytum tuberosum. cu specii ale florei de mull.50C. Redactat: N. I. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Roci: ºisturi. 1990. Oxalis acetosella.2.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1. Almãj. Galium odoratum. Campanula ranunculoides. Doniþã. platouri. Valoare conservativã: mare.a. Carex pilosa. Hepatica nobilis. în etajul nemoral. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides. profunde-mijlociu profunde. Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus. Lathyrus vernus. Mercurialis perennis. Salvia glutinosa. ssp. Stratul arbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. Semenic. Doniþã. Suprafeþe: circa 70. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. mezo-eutrofe. Asarum europaeum. Festuca drymeia. E. moesiaca. I. roci calcaroase. Galium odoratum. sylvatica. Euphorbia amygdaloides. Epipactis microphylla. Saxifraga heuffeli. 1966.1 Beech forests CORINE: – PAL. Cernei). Coldea 1975. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus). Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Sanicula europaea. Coldea 1991. Soluri de tip districambosol.

4. mezotrofice. profunde-mijlociu profunde. Stratul arbuºtilor. Genista tinctoria. Poa nemoralis. Viburnum lantana º. Roci: ºisturi silicioase. eutricambosol. moesiaca ºi ssp. Locvei).1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1. Cornus mas. câteva mii de ha. Galium odoratum. balcanice.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Almãj.2. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Doniþã. Redactat: N. în etajul nemoral. mezobazice. V. Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. Pãduri (4) Suprafeþe: reduse. mediu acide. Soluri: de tip districambosol.0–6. sylvatica. reichenbachiana º. 190 . compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.HAB: 41. Luzula luzuloides. P = 890–1100 mm. Viola hirta. mezofite. cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). Climã: T = 9. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Peia 1982. Stratul arborilor. Cernei. Dactylis polygama. reavane-umede. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum.6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan. carpen (Carpinus betulus). Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. I. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Helleborus odorus. slab dezvoltat. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite. Valoare conservativã: foarte mare. Biriº.1 Beech forests CORINE: – PAL. Mehedinþi. moesiaca. Potentilla micrantha. mezo-euterme. mezotrofe.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Lamium galebdolon. ssp. Corylus avellana.00C. molase. constituit din Crataegus monogyna. roci calcaroase. Literaturã selectivã: Schrött 1972.

Campanula persicifolia. Syringa vulgaris. 191 . Carex pilosa. Arabis hirsuta.2.4. eubazice. în etajul nemoral. Sorbus mougeotii. G. T. orientalis). compus din Cornus mas. Specii caracteristice: Ruscus aculeatus. local Cotinus cogyria. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dezvoltat variabil. macrophyllum. Crataegus monogyna.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. Lathyrus venetus. F.HAB: 41. Biriº. hypoglossum. turrita. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Doniþã. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. moesiaca. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. Stratul arborilor. Calamintha sylvatica. odoratum. A. Inula conyza. Aremonia agrimonoides.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). de fag (Fagus sylvatica ssp. L. hidric echilibrate. Cardaminopsis arenosa. Carex hallerana. Genista tinctoria. R. orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). Suprafeþe: reduse. Alte specii importante: Asperula taurina. nigra. Suprafeþe: reduse. Fritillaria tenella. câteva mii de ha. Orchis simia. Bupleurum praealtum. în etajul superior. I. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Euphorbia polychroma. Galium lucidum.1 Beech forests CORINE: – PAL. Smyrnium perfoliatum) etc. Literaturã selectivã: Roman 1974. compus. E. P = 900–1000 mm. în etajul nemoral. câteva mii de ha. Tanacetum corymbosum. C. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp. Chamaecytisus ratisbonensis. Stratul arbuºtilor. frecvent scheletice. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Ruscus aculeatus. Redactat: N. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. S. Lilium martagon.1 Beech forests CORINE: – PAL. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. cretica.HAB: 41. mijlociu profundeprofunde. eutrofice. Climã: T = 9–70C. amygdaloides. Laser trilobum. Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani. Knautsia drymeia. niger. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Rhamnus cathartica. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens. slab acide.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Crataegus monogyna. Salvia glutinosa. R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. procurens. Asarum europaeum). Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. superficiale– mijlociu profunde. Coldea 1991. Potentilla micrantha. Dactylis polygama. compus din Ribes uva–crispa. Stratul arborilor. Soluri: de tip rendzinã.50C. din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Rosa pendulina. tei (Tilia platyphyllos). Melittis melissophyllum. P = 800–1200 mm. Soluri: de tip rendzinã. dominat de Geranium macrorrhizum. slab dezvoltat.4. Lychnis coronaria. Galium odoratum. Polystichum lobatum. frasin (Fraxinus excelsior). 192 . Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. Scutellaria altissima. Epipactis atrorubens. Cornus sanguinea.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti. Roci: calcare. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani.HAB: 41. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eutrofice. Geranium robertianum. P = 900–1000 mm. Clima: T = 9–70C. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Doronicum columnae. I. Clima: T = 8–4. superficiale – mijlociu profunde. Silene heuffeli. Arabis turrita. din fag (Fagus sylvatica ssp. Evonymus europaeus.1 Beech forests CORINE: – PAL. în etajul superior.000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Stratul arbuºtilor. în etajul superior. umbriþi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. întotdeauna umbriþi. Daphne mezereum. Helleborus odorus. Suprafeþe: de ordinul a 10. Stratul arborilor. frasin (Fraxinus excelsior). Dryopteris robertiana. litosol. Corylus avellana. Crataegus monogyna. Evonymus verrucosus. Valoare conservativã: foarte mare. Spiraea chamaedrifolia.2. Viola reichenbachiana º.a. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. A. carpen (Carpinus betulus). compus. Asarum europaeum etc). moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Sedum maximum. eubazice permanent umede. Brachypodium sylvaticum. Roci: calcare. compus. Poa nemoralis. Biriº. Relief: versanþi puternic înclinaþi. carpen (Carpinus betulus). Stratul arbuºtilor. Pulmonaria officinalis. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre). Sambucus nigra. Saxifraga heuffeli. eubazice. Peltaria alliacea. cu elemente din flora de mull (Galium odoratum. Gymnocarpium robertiana. scheletice. Cystopteris fragilis. Seseli libanotis. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). în etajul nemoral. slab dezvoltat. compus din Corylus avellana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Mercurialis perennis. Doniþã. Redactat: N. Asplenium trichomanes. relativ umede. eutrofice.

Clima: T = 7–50C. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani. în etajul superior. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Senecio neumorensis. Lamium galebdolon. chei în masivele calcaroase. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull. paltin (Acer pseudoplatanus). Melica uniflora. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre). Cornus sanguinea. Roci: în general calcaroase.a. Euphorbia amygdaloides. Relief: vãi înguste. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Symphytum cordatum º. Rubus hirtus. eutrofice. Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Aconitum moldavicum. Lilium martagon. Lamium galebdolon. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp.4642. vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. puþin profunde. Dentaria glandulosa. I. Soluri: în formare humifere. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes. Helleborus purpurascens. în cheile. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. Cystopteris fragilis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus din Sambucus nigra. Doniþã. Suprafeþe: reduse. Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium. Carex sylvatica. Fraxinus excelsior. Sanicula europaea. P = 850–1000 mm. eubazice. Alte specii importante: Actaea spicata.4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. Helleborus purpurascens. Dryopteris filixmas. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Valoare conservativã: foarte mare. Myosotis sylvatica. ulm de munte (Ulmus glabra). Lunaria rediviva.2. Evonymus europaeus. Stratul arbuºtilor. Redactat: N. Hordelymus europaeus. Brachypodium sylvaticum. Mercurialis perennis. Polystichum aculeatum. Hepatica nobilis. Campanula persicifolia. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). sylvatica) uneori brad (Abies alba). Stratul arborilor. Geranium robertianum. screes and ravines EMERALD: !41. transilvanica. Athyrium filix-femina. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. compus. Isopyrum thalictroides. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Corylus avellana. Doronicum columnae.4. Mercurialis perennis. molid (Picea abies). dominat de Lunaria rediviva. Oxalis acetosella. umede. carpen (Carpinus betulus). Pulmonaria rubra. Stachys sylvatica. Poa nemoralis. umbrite. Polypodium vulgare.HAB: 41. Geranium phaeum. bulbifera. Crataegus monogyna. Cardamine impatiens. Circaea lutetiana. Cystopteris fragilis. Impatiens nolitangere. Sanicula europaea. Primula columnae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus. Salvia glutinosa. Ulmus glabra. H. Polystichum setiferum. D. Moehringia muscosa. Moehringia muscosa. Asplenium trichomanes. Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. bine dezvoltat. în etajul nemoral. în parte ºisturi. Dentaria glandulosa. Biriº. R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior). anin negru (Alnus glutinosa). Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. 193 . de ordinul a câteva mii de ha. Dryopteris filix-mas.A464.

Staphylea pinnata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. platouri. ssp. P = 650–850 mm. Stratul arbuºtilor. ºisturi (la munte). Dentaria bulbifera). Biriº. 180. Silene heuffeli.000 în Podiºul Transilvaniei. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. eubazice.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali. 80.0–6. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. Climã: T = 9. în etajul nemoral.a. tei pucios (Tilia cordata). 2001. gresii calcaroase.HAB: 41. mezofile. Pãduri (4) Salvia glutinosa. moesiaca ºi ssp. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria. 1990. Literaturã selectivã: Paucã 1941. eutrofice. Crocus heuffelianus. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret. minor). iar diseminat gorun (Quercus petraea). conþine specii din flora de mull (Galium odoratum. Sambucus nigra º. nisipuri. Stellaria holostea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stachys sylvatica. frainetto). frasin (Fraxinus excelsior). Redactat: N. chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri. Evonymus europaeus. culmi.ºi intra carpatice. Valoare conservativã: redusã. cu dezvoltare variabilã.000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali. cu dezvoltare variabilã. cireº (Cerasus avium). Cerasus avium. slab acide. Specii caracteristice: nu sunt. 30. Carex pilosa. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Doniþã.000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali. umede. Cornus sanguinea. mezoterme. Doniþã et al. cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus. Soluri: de tip eutricambosol. Stellaria nemorum. sylvatica cu frecvenþã mai micã. Melampyrum bihariense. Ranunculus auricomus. sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus). luvosol. iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m. Tilia cordata. moesiaca cu frecvenþa mare. Bromus benekenii º. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Roci: 194 . pietriºuri). 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.4. marne. Mercurialis perennis. Carpinus betulus. Suprafeþe: circa 585. Rãspândire: în toate dealurile peri.1D224.2. calcare. este compus din Corylus avellana. din care 290. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Sanda et al.000 ha. iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. mezo-eutrofe.1 Beech forests CORINE: – PAL. posibil Erythronium dens-canis. Asarum europaeum. 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. profunde. în general molase (alternanþe de argile. Dactylis polygama. Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%.a. Stratul arborilor. sylvatica). U. Stellaria holostea. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi.00C. ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. ulm (Ulmus glabra. I. nemorale ºi balcanice. Crataegus monogyna. la altitudini peste 700 m.

Euphorbia amygdaloides. mezofile. Lamium galeobdolon. 1971.000 ha în Transilvania. Redactat: N. Dentaria bulbifera.4.6D22. Roci: molase (argile.1 Beech forests CORINE: – PAL. Campanula persicifolia.HAB: 41. Primula vulgaris. Primula vulgaris. jugastru (Acer campestre). Lathyrus vernus. Soluri: de tip luvosol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa. cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B. sylvatica). moesiaca. Ghiºa et al. cu elemente din flora de mull. 58. Sanicula euopaea. sorb de câmp (Sorbus torminalis).). eutrofice. mai rar gorun (Quercus petraea s. P = 600–750 mm. Valoare conservativã: redusã. Carex sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum. restul în dealurile din preajma Carpaþilor). exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus). Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. cireº (Prunus avium). Mercurialis perennis.000 în dealurile estice. eubazice. tei pucios (Tilia cordata). Alte specii importante: Anemone nemorosa.000 în dealurile vestice. 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa. Biriº. mezoterme. Galium odoratum.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. pietriºuri).1D221. A. Poa nemoralis. compus din Corylus avellana. Carex digitata. Milium effusum.0–6. în etajul nemoral. paltin de câmp (Acer platanoides). Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera. ssp. Stratul arbuºtilor. marne. Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii. Galium odoratum. plop tremurãtor (Populus tremula). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Campanula persicifolia. sylvatica. R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Cornus sanguinea. Coldea 1975. Pãduri (4) hallersteinii). cu expoziþii diferite. ulm (Ulmus glabra). Literaturã selectivã: Paucã 1941. Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa. în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida. Brachypodium sylvaticum. în locuri umede. nemorosa. profunde.00C. Specii caracteristice: Carex pilosa.000 ha (22. 1990. slab acide. cer (Quercus cerris). nisipuri. în funcþie de acoperirea arboretului. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1. Dactylis polygama.l. Doniþã. Climã: T = 9. Asarum europaeum. Asarum europaeum. Lamium galebdolon. Resmeriþã 1977: Coldea 1991. 40. 195 . hidric echilibrate. Ligustrum vulgare. I. cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides. platouri. frasin (Fraxinus excelsior). Lathyrus vernus. moesiaca.2. dezvoltat variabil. Rãspândire: în toate dealurile peri. sylvatica. Hodiºan 1966. Carpinus betulus. Doniþã et al. Galium schultesii. Suprafeþe: circa 160. Lathyrus niger). Pulmonaria officinalis. ssp. Pulmonaria oficinalis. Evonymus europaeus º. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. primãvara. C. solul este acoperit cu Allium ursinum. Melica uniflora.a. preluvosol. mezo-eutrofe. Crataegus monogyna. Viola reichenbachiana. Dactylis polygama.

2001. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. Pãduri (4) Ranunculus auricomus. Asarum europaeum. orientalis. C. platyphyllos. gorun (Quercus petraea). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arbuºtilor. Doniþã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stellaria holostea etc. Sambucus nigra. 1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. 196 . coriariaefolia). paltin (Acer pseudoplatanus). D. sylvatica. Salvia glutinosa. Biriº. platouri. în etajul nemoral. stejar pedunculat (Quercus robur). moesiaca cu exemplare de F. D. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Viburnum lantana. Mercurialis perennis. Ligustrum vulgare. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al. eutrofice. P = 500–600 mm. Biriº.2. Platanthera bifolia.). Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. Valoare conservativã: mare. Pulmonaria officinalis.000 ha. Isopyrum thalictroides. paltin (Acer platanoides). Lamium galeobdolon. T. Gymnocarpium robertianum. compus din Corylus avellana. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Paris quadrifolia. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Ghiºa et al. Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. Dentaria glandulosa.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973. marschaliana. C. Sanicula europaea. gresii calcaroase. liane: Hedera helix.5–7. compus. taurica) ºi tei (Tilia tomentosa. 1990. F. ranunculoides.a. brevicollis. Evonymus verrucosus. bulbifera. Redactat: N. Ajuga reptans. Suprafeþe: circa 25. Coldea 1991. Brachypodium sylvaticum. Carex pilosa. foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum. T. Stachys sylvatica. eubazice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. profunde. din fag (Fagus sylvatica ssp. Clima: T = 9. Stellaria media. umbriþi. balcanice ºi caucaziene. Viola reichenbachiana. Carex brevicollis. A. Doniþã. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. Glecoma hirsuta. sanguinea. F. Coldea 1975. 1971. I. Soluri: de tip eutricambosol. slab dezvoltat. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. Roci: marne. C. slab acide. hidric optimale. cordata). quinquefolia. faeoziom. plop tremurãtor (Populus tremula). Sanda et al. Cornus mas. jugastru (Acer campestre). L. Redactat: N. frasin (Fraxinus excelsior. C. luturi. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). Resmeriþã 1979. Stellaria holostea. Lathyrus vernus. Anemone nemorosa. Stratul arborilor. cireº (Prunus avium). Crataegus monogyna. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Corydalis solida. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973.50C. Tilia tomentosa. în etajul superior.4. Viola reichenbachiana º. sorb de câmp (Sorbus torminalis). I. Circaea lutetiana. venetus. Doniþã et al. Ivan et al.HAB: 41. în flora estivalã: Athyrium filix-femina. digitata. 1992. Veronica chamaedris.1 Beech forests CORINE: – PAL.

HAB: 411D12. Biriº. Arabis turrita. cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Knautia drymeia. Suprafeþe: câteva sute de ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41. de la slab la puternic înclinaþi. în etajul nemoral. Scutellaria altissima. Coronilla varia.HAB: 41. în etajul inferior. scoruº (Sorbus domestica). 1955) Borh.5–90C. I. Doniþã. Melampyrum nemorosum. Poa nemoralis. Melica uniflora. Campanula rapunculoides. umbriþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas.6D12. P = 700–900 mm. spinossima. Redactat: N. (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 . Euphorbia amygdaloides.6D52.a. alun turcesc (Corylus colurna). Viburnum lantana. Roci: calcare. R. Corylus colurna. dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice. Clima: T = 10. iar. Stratul arborilor. Rosa pendulina.2.1 Beech forests CORINE: – PAL. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled. Peltaria alliacea. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Dactylis polygama. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. eutricambosol profunde-mijlociu profunde. Dentaria bulbifera. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. eutrofice. Stellaria nemorum. Anthriscus sylvestris. Specii caracteristice: Corylus colurna. Viola reichenbachiana º. eubazice. Moehringia trinervia. Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. persicifolia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi. moesiaca). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.4. Lathyrus venetus. Alte specii importante: Asperula taurina. Thalictrum aquilegifolium. Soluri: de tip rendzinã. Brachypodium sylvaticum. Fritillaria orientalis. Potentilla micrantha. Valoare conservativã: foarte mare. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. slab acide-neutre. Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. Tilia tomentosa. tei (Tilia tomentosa). Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Relief: versanþi. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. C. Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. mojdrean (Fraxinus ornus). Ligustrum vulgare. Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani.1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1. Asarum europaeum. Stratul arbuºtilor. hidric echilibrate. carpen (Carpinus betulus).1 Beech forests CORINE: – PAL.

subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. T. polycarpa. Pop 1988. ssp. marne. Rãspândire: pe toate dealurile peri. Clima: T = 9–60C. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Luzula luzuloides. Potentilla micrantha. ºisturi cristaline. Stratul arborilor. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. hidric echilibrate. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa. P = 600–800 mm. 1970. Veronica bachofeni. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. moesiaca).4.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa. P = 800–850 mm.ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii.000 ha. în etajul nemoral. mezotrofice. Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. mezobazice. Coldea et A. Calamagrostis arundinacea.5–70C. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani.000 ha). mezobazice.HAB: 41.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. scheletice. Suprafeþe: reduse. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . slabmoderat acide. mai ales în sudul þãrii (35.. Soluri: de tip districambosol. acide. cireº (Prunus avium). mai mult umbrite la altitudini mici. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). Galium bailloni. Staþiuni: Altitudini 600–800 m. Primula columnae º. Quercus petraea. tei (Tilia cordata rar T. Roci: gneise. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Biriº. Literaturã selectivã: Sanda et al. sylvatica. mezo-oligobazice. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Stratul arborilor.a. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Redactat: N. Deschampsia flexuosa. jugastru (Acer campestre) º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. mijlociu profunde-superficiale. Coldea 1991. compus. slab dezvoltat. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Clima: T = 8. tomentosa). Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Stratul arbuºtilor. dalechampii). Galium bailloni. depozite lutoargiloase. Roci: variate. ssp. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa. în etajul superior. câteva sute de ha. în etajul nemoral. Doniþã. ssp. Valoare conservativã: foarte mare. din gorun (Quercus petraea. petraea. I. profunde-mijlociu profunde. molase. Suprafeþe: circa 45.a. hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.2.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum.

4. Valoare conservativã: moderatã. Rãspândire: în toate dealurile peri. 1992. Pulmonaria officinalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). verrucosus. 4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria. Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani. Biriº. Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea). uneori Acer tataricum.a. Viola reichenbacjiana. compus din Corylus avellana. Dactylis polygama. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 . Stellaria holostea. Cornus sanguinea.2. Redactat: N. în etajul nemoral.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii.2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1. Brachypodium sylvaticum. Rosa canina. dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. Bromus benekeni º. Evonymus europaeus. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41. Lamium galeobdolon. Alte specii importante: Ajuga reptans. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Asarum europaeum. Lathyrus niger.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Scrophularia nodosa. Specii caracteristice: – . dezvoltat variabil. Euphorbia amygdaloides. Luzula luzuloides. Genista tinctoria. venetus. L. I. E. Doniþã. Stratul arbuºtilor. în funcþie de umbrire.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.HAB: 41. Ligustrum vulgare. Stellaria holostea).

în funcþie de umbrã. Literaturã selectivã: Coldea 1975. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. slab acide. Clima: T = 9–80C. P = 600–700 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Ligustrum vulgare. Convallaria majalis. platyphyllos. platouri. platouri. moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium). Viola mirabilis. dezvoltat variabil. Suprafeþe: circa 26. hidric optimale.000 ha (din care 47. depozite luto-argiloase. petraea. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. coame. I. tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41. Staphylea pinnata. Dentaria bulbifera. reichenbachiana º. cu diferite expoziþii.000 ha. preluvosol. Brachypodium sylvaticum. genevensis. Evonymus europaeus. marne. Clima: T = 9–60C. Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii. C.a. niger. Doniþã et al. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). sorb de câmp (Sorbus torminalis). fag (Fagus sylvatica). Melica uniflora. Geranium robertianum. Alte specii importante: Ajuga reptans. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. coame. Stratul arbuºtilor. 1990. L. paltini (Acer pseudoplatanus. Valoare conservativã: moderatã. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. dalechampii). Roci: marne. Stratul arborilor. platanoides). jugastru (Acer campestre). mãr (Malus sylvestris). Cornus mas. pãr (Pyrus pyraster). T. E. faeoziom. slab acide. Bromus benekeni. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani.000 în Podiºul Transilvaniei). tei (Tilia cordata.2. Liane: Hedera helix. Stratul arborilor. Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. V. Lathyrus vernus. ssp. Biriº. gresii calcaroase. ssp. calcaroase. cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. din gorun (Quercus petraea. eubazice. eutrofice. Euphorbia amygdaloides. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Lamium galeobdolon. P = 600–800 mm. compus. Sanicula europaea. gresii. sylvatica. luvosol. în etajul superior. Milium effusum. Dactylis polygama. Galium odoratum.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. eubazice.HAB: 41. R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. 200 . V. Soluri: de tip eutricambosol. Crataegus monogyna. cu expoziþii diferite. sanguinea. odorata.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Dealurile Dorohoiului). verrucosus. hidric optimale. profunde. Soluri: de tip eutricambosol. eutrofice. tomentosa). profunde. Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus din Corylus avellana.). Sambucus nigra. Roci: variate mai ales molase. T. Doniþã.4. Stellaria holostea etc. A. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Mercurialis perennis. în etajul nemoral. Clematis vitalba. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. A.

C. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. paltini (Acer pseudoplatanus. Biriº. discontinuu din cauza umbrei. Stellaria holostea). Redactat: N. Sambucus nigra. 1990. luvosol. frasin (Fraxinus excelsior). eubazice. 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria. Stratul arborilor. P = 500–650 mm. Carex pilosa. A. Clima: T = 9–7. mãr (Malus sylvestris). tei argintiu. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. cu diferite expoziþii. sorb (Sorbus torminalis). în etajul nemoral. Lathyrus vernus. R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). V. C. Allium ursinum. Ivan et al. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. slab acide. Dactylis polygama. Actaea spicata. sylvatica.A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). ranunculoides.a. platouri. Salvia glutinosa. la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Pulmonaria officinalis. Polygonatum multiflorum. din gorun (Quercus petraea ssp. în etajul superior. sylvatica). Lamium galeobdolon. 1992. Ranunculus auricomus.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. compus din Corylus avellana. Dentaria bulbifera. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. Specii caracteristice: – . jugastru (Acer campestre). 201 . Evonymus europaeus. din gorun (Quercus petraea ssp. Convallaria majalis.4. odorata.000 ha. Stachys sylvatica. în flora estivalã: Ajuga reptans. platanoides). Ranunculus ficaria. Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu). Rosa canina. ulm (Ulmus glabra). Tilia cordata. Scilla bifolia. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Asarum europaeum. petraea. Corydalis cava. tei pucios (Tilia cordata). profunde. nemorale ºi caucaziene. Carpinus betulus.50C. Euphorbia amygdaloides. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). petraea). Cornus sanguinea. V. eutrofice.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1. Staphyllea pinnata. dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur). vãi largi. culmi late. Adoxa moschatellina. Viola mirabilis. în etajul superior. solida. gresii calcaroase depozite lutoargiloase. compus. Galanthus nivalis. Pãduri (4) compus. Stratul arborilor. Circaea lutetiana. Fraxinus excelsior. plop tremurãtor (Populus tremula). Doniþã. Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. tei (Tilia tomentosa. eutricambosol. Sanicula europaea.HAB: 41. Suprafeþe: circa 60. Melica uniflora. pãr (Pyrus pyraster). A. cireº (Prunus avium).2. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Mercurialis perennis. Roci: marne. I. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. reichenbachiana º.

cireº (Prunus avium). Fraxinus excelsior. V. tei (Tilia tomentosa mai rar T. Mercurialis perennis. Euphorbia amygdaloides. Arum orientale. hidric optimale. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. dominat de flora de mull (Galium odoratum. eutrofice. Stellaria holostea). cireº (Prunus avium). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Scutellaria altissima. Biriº. Dactylis polygama. pãr (Pyrus pyraster). Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. cordata). marne. I. moesiaca). este compus din Cornus mas. Valoare conservativã: moderatã.50C. paltin (Acer platanoides. mãr (Malus sylvestris). gresii calcaroase. Redactat: N. Lathyrus venetus. 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Staphyllea pinnata. Dentaria bulbifera. pseudoplatanus). T. eubazice. cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis. reichenbachiana. A. cordata. pilosa. A. C. din care 43. platyphyllos.000 ha. sanguinea. 62. funduri de vãi.000 ha în vest. Stratul arbuºtilor. Pãduri (4) T. Alte specii importante: Allium ursinum. Specii caracteristice: Carex brevicollis. cu expoziþii diverse. ulmi (Ulmus glabra. jugastru (Acer campestre). odorata. în general dezvoltat variabil. 55. petraea. 202 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. P. V. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). în etajul superior. coriariaefolia). dalechampii).000 ha Podiºul Transilvaniei. Carpinus betulus. Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice. F. Sanicula europaea.2. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Ivan et al. genevensis. Stratul arborilor. frasin (Fraxinus excelsior). Roci: molase. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. Dentaria quinquefolia. 1990. Salvia glutinosa. T. Clima: T = 9. coame. platouri. Bromus benekeni. latifolium. Brachypodium sylvaticum. Crataegus monogyna º. din gorun (Quercus petraea ssp. frasini (Fraxinus excelsior. A. minor). Ranunculus auricomus. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m.5–6. platyphyllos). 1992. Suprafeþe: circa 160. hirta. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). profunde. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Melica uniflora.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. V. Dentaria quinquefolia). Corylus avellana. la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41.HAB: 41. C. ssp. compus. Doniþã. slab acide.4. U. Scrophularia nodosa.2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1. Polygonatum multiflorum. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Asarum europaeaum. pseudoplatanus). Soluri: de tip eutricambosol. Doniþã et al. Carex sylvatica. Sambucus nigra.a. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. în etajul nemoral. Ajuga reptans. Stachys sylvatica.A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. Viola mirabilis. paltini (Acer platanoides. Tilia tomentosa. P = 800–1000 mm. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea).000 ha în sud.

Scilla bifolia. robur). solida. toate speciile de tei în restul teritoriului. în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei. Evonymus europaeus. hidric optimale.000 în centrul. Paris quadrifolia. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina. Ajuga reptans. moesiaca). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. lutoase. sylvatica). I. compus din Corylus avellana.a.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. gârniþã (Quercus cerris. Dentaria bulbifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Crataegus laevigata º. Euphorbia amygdaloides. Stellaria holostea). Dactylis polygama. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. depozite lutoase. în dealurile vestice. C. în flora estivalã: Arum maculatum. Suprafeþe: circa 196. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp.000 în vestul ºi 30. Pulmonaria officinalis. genevensis. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. Carex sylvatica. Soluri: de tip eutricambosol. minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. Mercurialis perennis. 50. Roci: molase. Moehringia trinervia. eubazice. Ivan et al. Sanicula europaea. A. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. Podiºul Transilvaniei. Clima: T = 10. tei (Tilia cordata) în nord. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. Lilium martagon. P = 650–800 mm.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. U. dalechampii). C. Cornus sanguinea. Stratul arborilor. sorb de câmp (Sorbus torminalis). 36. R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41. ssp. Stratul arbuºtilor. Aposeris foetida. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). pilosa. profunde. latifolium. Anemone nemorosa.000 în sudul României. Geranium robertianum. Q. Scrophularia nodosa º. jugastru (Acer campestre). Biriº. cer. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Fraxinus excelsior. pãr (Pyrus pyraster). Doniþã. ssp. Carpinus betulus (Fagus sylvatica). în etajul nemoral. cu expoziþii diferite. 1992. Lamium galeobdolon. moesiaca. Valoare conservativã: moderatã. cireº (Prunus avium). Rosa canina. P. stejar pedunculat (Quercus robur). Galanthus nivalis. Rãspândire: în toate dealurile României. Allium ursinum. Polygonatum multiflorum. Asarum europaeum. mai mult umbrite. 1990. marne. Isopyrum thalictroides. frainetto). funduri largi de vãi. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp. L. gresii. Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. din care 80. exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. petraea. Tilia tomentosa. Cornus mas. Lathyrus vernus. mãr (Malus sylvestris).50C. dezvoltat variabil. Staphylea pinnata.000 ha. Redactat: N. venetus.a. Astragalus glycyphyllos.4. Galium odoratum.000 ha în estul.2. plop tremurãtor 203 . Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi. eutrofice.5–7. Corydalis cava.

Millium effusum. Mercurialis perennis. Paris quadrifolia. Doniþã et al. A. sorb (Sorbus torminalis).a. Morariu et al. 1990. verrucosus. Bromus benekeni º. Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. Biriº. niger. Dentaria bulbifera.7A151. ulmi (Ulmus glabra. Malus sylvestris). bine dezvoltat. Campanula rapunculoides. Sambucus nigra. iar în flora estivalã. Ficaria verna. iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre). Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1.a. Redactat: N.HAB: 41. U. Lathyrus vernus. Ligustrum vulgare. pe lângã speciile dominante. Brachypodium sylvaticum. sylvatica.4. Lamium galebdolon. 4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. Convallaria majalis. R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Alte specii importante: în flora vernalã. Sanicula europaea.a. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. Valoare conservativã: moderatã. Allium ursinum. ranunculoides. Evonymus europaeus. Pãduri (4) (Populus tremula). mai frecvent în sudul ºi vestul României..8713. E. Stellaria holostea. Isopyrum thalictroides. L. în etajul nemoral. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Ajuga reptans. paltini (Acer pseudoplatanus. bogatã Corydalis cava. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. 204 . Doniþã. Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae.2. compus din Corylus avellana. Asarum europaeum. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. Galanthus nivalis. Dactylis polygama. Acer platanoides). are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. solida. Specii caracteristice: – . C. C. Carex pilosa. Stratul arbuºtilor. A. slab dezvoltat. Crataegus monogyna. minor). I. genevensis. º. 4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia. Anemone nemorosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Cornus sanguinea. Rhamnus cathartica º.

Roci: variate. Evonymus verucosus. Ligustrum vulgare º. Ligustrum vulgare. ssp. din gorun (Quercus petraea ssp.000 ha. Rãspândire: în toatã þara. sanguinea. dominat de Festuca drymeia. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Clima: T = 9–70C. Literaturã selectivã: Morariu et al. Galium schultesii. I.000 ha în Transilvania. P = 700–900 mm. Dentaria bulbifera. hidric echilibrate. polycarpa. 59. Lamium galeobdolon. Doniþã. Cornus mas. în etajul nemoral. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol. Calamagrostis epigeios. expoziþii mai mult însorite. frecvent scheletice. în etajul superior. Glechoma hirsuta. criptopodzol. polycarpa). hidric deficitare. Genista tinctoria. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. ssp. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196.5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941. Relief: versanþi cu diferite înclinãri. Alte specii importante: Asperula odorata. dalechampii. de regulã însoriþi. rar chiar Vaccinium myrtillus. Clima: T = 9–70C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. superficale–mijlocii profunde. Suprafeþe: circa 60. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Stratul ierburilor ºi 205 . din care 59. alte roci acide. mai mult sau mai puþin întinse. de regulã repezi. neuniform dezvoltat. Veronica officinalis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1970. mezotrofice. Melica uniflora. Poa nemoralis. Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. moesiaca).5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. sorb de câmpie (Sorbus tominalis). Stratul arbuºtilor. Roci: molase. ºi de Luzula luzuloides.000 ha în vest ºi nord. Doniþã et al. 78. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Rosa canina. C. acide. petraea). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus din Crataegus monogyna. Relief: versanþi repezi. oligobazice. compus. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. compus din Crataegus monogyna. în special silicioase. mijlociu profunde. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. Valoare conservativã: moderatã. în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). Biriº. 1990. Soluri: de tip districambosol.2. mezobazice. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41.000 ha. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp.000 ha în sud. creste. cireº (Prunus avium). Euphorbia amygdaloides. frecvent scheletice. sylvatica). Stratul arborilor. Geum urbanum.a. Stratul arbuºtilor. sorb (Sorbus torminalis). gresii silicioase.HAB: 41. Redactat: N. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. P = 700–900 mm. carpen (Carpinus betulus). oligotrofice. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice. de regulã slab dezvoltat. rar. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). în petece.4. acide. sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. rare exemplare de Sorbus aucuparia.4. Dealurile Tazlãului). 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna.2. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). I. pilosa. sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Relief: creste. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. Redactat: N. Stratul arborilor. compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. rar mesteacãn (Betula pendula). Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. de ordinul a câteva mii de ha. foarte acide. nigricans. Poa nemoralis. V. G. C.571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. officinalis. oligotrofice. P = 700–900 mm.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. H. Doniþã. prepodzol. Dactylis polygama. Suprafeþe: suprafeþe punctuale. R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. uneori pin silvestru (Pinus sylvestris). sylvatica). criptopodzol. petraea ºi ssp. uneori scheletice. Roci: gresii silicioase. mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã. Clima: T = 8–70C. hirsutus). Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. Galium cruciata. Genista tinctoria. polycarpa). Deschampsia flexuosa. Hieracium umbellatum. pilosella. Valoare conservativã: moderatã. în etajul nemoral. hidric echilibrate. Literaturã selectivã: Paucã 1941. superficiale pânã la mijlociu profunde.HAB: 41. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Soluri: de tip podzol. Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . Veronica chamaedris. Doniþã et al. alte roci foarte acide. versanþi repezi cu expoziþii diferite. oligobazice. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Specii caracteristice: Cytisus nigricans. 1990. Resmeriþã 1974. Biriº.

Valoare conservativã: foarte mare. mijlociu profunde-profunde. L. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. Poa nemoralis.1990.8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Stratul muºchilor fragmentar. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris. E. are acoperire de 0. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). H. ssp. etc. Redactat: N. compus din Cornus mas.7–0. I. culmi.000 ha în sudul României. petraea). cerris.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum. Dactylis polygama. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. C. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Alte specii importante: Anthennaria dioica. Valoare conservativã: moderatã. Evonymus verrucosus. iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis). tufuri vulcanice. mojdrean (Fraxinus ornus). ºi cer (Q. R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q. uneori ºi carpen. Clima: T = 10–7.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Soluri: de tip preluvosol. gresii. laevigata. Roci: molase.4. hidric echilibrate. în etajul nemoral. Luzula luzuloides. Q. Hieracium umbellatum. luto-argiloase. compus din Polytrichum sp. Suprafeþe: circa 180. Cruciata glabra. pilosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. României. sabaudum. Literaturã selectivã: Morariu et al. mezotrofice. Ligustrum vulgare. Stratul arbuºtilor. în general variabil dezvoltat. cerris) în proporþii diferite.2. dalechampii. Melampyrum pratense. în parte scheletice. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. moesiaca). Crataegus monogyna.HAB: 41. Viburnum lantana. Specii caracteristice: Calluna vulgaris. Doniþã. Stratul arborilor. Bruckenthalia spiculifolia. polycarpa. Rumex acetosella. marne. cireº (Prunus avium). europaeus. Pyrus pyraster). Doniþã et al.50C. jugastru (Acer campestre).000 ha din care 110. Staþiuni: Altitudini 200–600 m. 1970. acide.000 în vestul ºi 70. fag (Fagus sylvatica ssp. Deschampsia flexuosa. Veronica officinalis. Vaccinium vitis-idaea. andezite. mezobazice. Alte specii importante: Ajuga genevensis. Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 . paltin (Acer platanoides). Brachypodium sylvaticum. Majanthemum bifolium. Biriº. Calamagrostis epigeios. P = 700–900 mm. exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). Chamaecytisus albus. Specii caracteristice: – . compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp.

hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). nemoralis. culmi. C. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. L. V. E. 1990. Roci: calcare. 1992. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Lychnis coronaria. conþine Cornus mas. ssp. Pãduri (4) Ch. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. R.2. Vicia cassubica. venetus. Poa angustifolia. Lathyrus venetus. Digitalis grandiflora. de ordinul câtorva mii de ha. Biriº. Dactylis polygama.HAB: 41. I. Soluri: de tip luvosol. Suprafeþe: reduse. Tamus communis. Valoare conservativã: foarte mare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. carpen (Carpinus betulus). sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. hypoglossum. Tanacetum corymbosum. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Locvei. Lythospermum purpurocoeruleum. Ligustrum vulgare. Luzula luzuloides. divulsa. º. Festuca heterophylla. bine dezvoltat.a. mezotrofice. officinalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea.7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. Specii caracteristice: Helleborus odorus.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Piptatherum virescens. Viola hirta. Pulmonaria officinalis. paltin (Acer pseudoplatanus). Potentilla micrantha. Doniþã et al. pe alocuri cu schelet. polycarpa. Carex pilosa. Doniþã. preluvosol mijlociu profundeprofunde. mojdrean (Fraxinus ornus). I. Brachypodium sylvaticum. Asperula taurina. platouri. Ruscus aculeatus. cordata). Redactat: N. austriacus. mezobazice. Doniþã. verrucosus. Munþii Almãj. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. Ivan et al. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. pe alocuri ºisturi cristaline. Lathyrus niger. Evonymus europaeus. Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. Campanula persicifolia. ssp. moesiaca). Melittis melissophyllum. Clima: T = 10–90C. Dactylis polygama. T. dalechampii). versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. Lychnis coronaria. Dognecei). Ivan et al. Sedum cepaea. Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. Tamus communis. Galium mollugo. P. R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. Stratul arbuºtilor. P = 800–900 mm. Glechoma hirsuta. Redactat: N. Sedum maximum. 1992. Lamium galeobdolon. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). în etajul nemoral. Alte specii importante: Galium odoratum. Veronica chamaedris. Biriº.4. Primula acaulis. Relief: 208 . Carex pilosa. Lithospermum purpurocoeruleum. Literaturã selectivã: Soó 1957.

Poa nemoralis. Brachypodium sylvaticum. este compus mai ales din Cornus mas. Polygonatum latifolium. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. L. Piptatherum virescens. uneori ºi Cotinus coggygria. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: foarte mare. culmi. uneori tei (Tilia tomentosa). cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi. Lathyrus niger. însoriþi. P = 500–600 mm. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani.76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. Suprafeþe: restrânse.2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. 1992.HAB: 41. Viola hirta. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). dezvoltat suficient. polycarpa. Doniþã. Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral. în special în Dobrogea de Nord. mojdrean (Fraxinus ornus). jugastru (Acer campestre). venetus. Veronica chamaedris. ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp. Redactat: N.4. ssp. Sedum maximum. Evonymus verrucosus. mijlociu profunde. scheletice. circa 10. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi.HAB: 41. dalechampii). Defileul Dunãrii). Staþiuni: Altitudini: 200–450 m.2. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea). Biriº. ssp. Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius.000 ha. compus din gorun (Quercus petraea. dalechampii. Melica uniflora. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. Potentilla micrantha. Crataegus monogyna. în etajul 209 . eutrofice. Clima: T = 10–80C. Myrrhoides nodosa. hidric deficitare. polycarpa. Fraxinus ornus. coriariaefolia numai în Dobrogea). I. Stratul arborilor. Stratul arbuºtilor. Carpinus orientalis. Tamus communis (în vest). Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Vincetoxicum hirundinaria. Specii caracteristice: – . Ivan et al.

Ligustrum vulgare.a. platouri. Alte specii importante: Arum orientale. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima.4. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Literaturã selectivã: Doniþã 1968. V.). Crataegus monogyna. Ajuga reptans. C. cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). 2001. platanoides. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. frasin (Fraxinus excelsior). divulsa. de regulã umbriþi. Valoare conservativã: ridicatã. Pulmonaria obscura. Carpinus betulus. Potentilla micrantha. Suprafeþe: restrânse. reichenbachiana. Viburnum lantana º. Stratul arborilor. Viola suavis etc. Bromus benekeni. Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. Biriº. Tilia tomentosa. Sanda et al. Doniþã. Astragalus glycyphyllos. Lithospermum purpurocoeruleum. Fraxinus excelsior. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. Mercurialis ovata. Glecoma hirsuta. Redactat: N. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis.HAB: 41. P = 500–600 mm. Clima: T = 10–90C. pentagyna. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. Crataegus pentagyna. dalechampii. vãi adãpostite. în 210 . Sorbus torminalis. Viola hirta. mai dezvoltat în luminiºuri. mai ales în Dobrogea. Scrophularia nodosa. Ulmus glabra. Brachypodium sylvaticum. subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun. I. Corylus avellana. dezvoltat variabil. Galium odoratum).000 ha. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Dactylis polygama. Clima: T = 10–90C. Soluri: de tip eutricambosol profunde.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. compus din gorun (Quercus petraea ssp. eutrofice.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. P = 500–600 mm. div. Hedera helix. Melica uniflora. Fraxinus ornus. petraea). Corydalis solida.2. hidric echilibrate (reavãne).76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1. Dentaria bulbifera). în partea inferioarã a etajului nemoral. compus din Cornus mas. Stratul arbuºtilor este fragmentar. Geum urbanum. Pãduri (4) nemoral. Carex digitata. A. carpen (Carpinus betulus). Lapsana communis.). C. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp. Tilia cordata. ssp. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Poa nemoralis. circa 6. Acer campestre. eubazice. Suprafeþe: circa 20.000 ha. Polygonatum latifolium. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. tei argintiu (Tilia tomentosa).

rar Sorbus torminalis.2. Acer campestre. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum.a. de regulã scheletice. Sorbus torminalis. Redactat: N. P = 500–600 mm. plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi. eubazice. F. relativ slab dezvoltatã. Evonymus verrucosus º. în etajul pãdurilor mezofile. platyphyllos). eubazice. Suprafeþe: restrânse. tomentosa). dalechampii. hidric deficitare în timpul verii. Bromus benekeni. F. iar în cea estivalã. T. Stratul arbuºtilor. Tilia tomentosa. Stratul arborilor. Doniþã. F. Fraxinus excelsior. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). puternic înclinaþi. eutrofice. Evonymus verrucosus. Acer campestre. eutrofice.a. ssp. Stratul arborilor. T. are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. F.500 ha. compus din gorun (Quercus petraea ssp. compus mai ales din Cornus mas. Potentilla micrantha. superficiale. Vincetoxicum hirundinaria. Lithospermum purpurocoeruleum. Clima: T = 10. cu participarea speciilor Crataegus monogyna. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%). pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene. Roci: gresii calcaroase. pedunculiflora). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina. hidric deficitare. Relief: cumpene înguste. Poa nemoralis. specii sudice (Mercurialis ovata. Viburnum lantana. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Alte specii: Arabis turrita. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol. Viola hirta. circa 1. Clinopodium vulgare.4.5–90C. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). uneori acoperite cu un strat subþire de loess.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord.). Geum urbanum. coriariaefolia. ornus). dalechampii). Stratul arbuºtilor. 2001. Brachypodium silvaticum. tei (Tilia tomentosa. Dactylis polygama. Valoare conservativã: foarte mare. Sanda et al. Biriº. Pãduri (4) funcþie de altitudine. Polygonatum latifolium. puternic 211 . mijlociu profunde pânã la superficiale. frasini (Fraxinus excelsior. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m.HAB: 41. Viburnum lantana º. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. Piptatherum virescens º. Glecoma hirsuta. ornus). R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.a. Roci: calcaroase. petraea). coriariaefolia. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Soluri: de tip rendzinã. frasini (Fraxinus excelsior. în etajul nemoral. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene. tei (Tilia platyphyllos. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). Hedera helix. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani. este compus din Cornus mas. Arum orientale. bogate în humus ºi schelet calcaros. I. mai rar stejar brumãriu (Q. slab dezvoltat. Acer platanoides. Melica uniflora.

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

C. Soluri: preluvosoluri. Lamium galeobdolon. pentagyna. Suprafeþe: circa 50. angustifolia. A. paltin de câmp (Acer platanoides). sorb de câmp (Sorbus torminalis). Geranium robertianum. Doniþã. taurina. C. Evonymus europaeus. pilosa. Valoare conservativã: ridicatã. excelsior). Staphylea pinnata. marne. Ornithogalum flavescens. Salvia glutinosa. eubazice. versanþi slab înclinaþi. Podiºul Central Moldovenesc. profunde. F. ulm (Ulmus minor). Scute- llaria altissima. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). eutricambosoluri. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. Ligustrum vulgare. iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus).a. Aegopodum podagraria. platouri. arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. T. I. Substraturi: loessuri. cordata. Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. Glechoma hirsuta. Scrophularia nodosa.2. Viburmun lantana. Arum orientale. A. Festuca gigantea.4.000 ha. Climã: T = 9. Stratul arborilor. P = 550–700. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Pyrus pyraster). Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Geranium phaeum.50C. Stachys sylvatica. Pulmonaria officinalis. slab acide. Circaea lutetiana.5–8. Rubus caesius º. Carex sylvatica. compus din Cornus mas. în etajul superior. eutrofice. Biriº. E. Geum urbanum. Doniþã ºi colab. Crataegus monogyna. reavãn-umede. Redactat: N. platyphyllos). Staþiuni: Altitudine 100–450 m. Euphorbia amygdaloides. Relief: câmpie planã. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971. 1992. F. Asperula odorata. jugastru (Acer campestre). gresii calcaroase. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. T. verucosus. în locuri umede Allium ursinum. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 . Corylus avellana. compus. Carpinus betulus. Stratul arbuºtilor. Mercurialis perennis. C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. Dihoru 1976. sanguinea. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Fraxinus excelsior. Dentaria bulbifera. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. Tilia tomentosa.

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

Coronilla varia. Poa angustifolia. Nepeta panonica. Stratul arbuºtilor. Brachypodium sylvaticum. Specii caracteristice: – . Galium verum.4. Suprafeþe: circa 49. Biriº. Viburnum lantana. Potentilla argentea. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum. jugastru (Acer campestre). tenella. Thalictrum minus. Fragaria viridis. Sedum maximum. Ligustrum vulgare. europaeus. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci. Vincetoxicum hirundinaria. Geum urbanum. Doniþã.a. Dactylis polygama. iar în poieni de Festuca valesiaca. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Cornus mas. Quercus pubescens. pentagyna. în Dobrogea ºi sudul Moldovei. A. Redactat: N. P = 400–450 mm. A. Festuca rupicola. Stipa capillata. eutrofice. I. are acoperire variabilã. în zona de silvostepã. D. bogate în humus. C. hidric deficitare în timpul verii. Evonymus verrucosus. Carex michelii.2. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. puternic dezvoltat. Stratul arborilor. EMERALD: !41.HAB: 41.76221 Pontic A. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Literaturã selectivã: Morariu 1944. Cotinus coggygria. Prunus spinosa. Rhamnus catharticus. în Dobrogea.7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. profunde. platouri. restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea. verticillatus. pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. vãi late. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. Chrysopogon gryllus. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului). de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani. Teucrium chamaedris. Vicia tenuifolia. în Moldova de sud. Polygonatum latifolium. Trifolium alpestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Doniþã et al. Quercus cerris.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Betonica officinalis.000 ha în Câmpia Dunãrii. glomerata. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. E. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic). compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . Euphorbia polychroma. tataricum – Q. Dictamnus albus. Glechoma hirsuta. Filipendula vulgaris. Rosa canina. poienit. slab acide. Viola hirta º. Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudini 15–200 m. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P. 1990. Clima: T = 11–100C. de regulã. mojdrean (Fraxinus ornus). Tanacetum corymbosum.000 ha din care 31. Inula hirta. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Melica altissima. eubazice. officinalis. R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Roci: depozite loessoide. Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). compus din Crataegus monogyna.

arþar tãtãrãsc (Acer tataricum).2. F. V. Moldova de sud). Stipa joannis. de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. Achillea neilreichii. E. P. la limita interioarã a zonei de silvostepã. Brachypodium sylvaticum. Fragaria viridis. Sambucus nigra. eubazice. Carex michelli. cu exemplare de Acer campestre. pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. mojdrean (Fraxinus ornus). Roci: straturi groase de loess. eutrofice. Glecoma hirsuta). Poa angustifolia. 1992. pubescens). 230 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. umbriþi. Suprafeþe: reduse. compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora).HAB: 41. cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari.4. capillata.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. Fraxinus excelsior. Veratrum nigrum. Rhamnus cathartica.76833 Dobrogean Q. Viburnum lantana. valesiaca. Doniþã. Ligustrum vulgare.a. circa 3. Vincetoxicum hirundinaria. Koeleria pyramidata. U. V. Dactylis polygama. ulmi (Ulmus minor. origini de vãi largi. R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Stratul arborilor. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius. I. Biriº.000 ha. Soluri: de tip faeziom. Viola suavis. hidric deficitare. Doniþã et al. Acer tataricum. Redactat: N. bogate în humus. EMERALD: !41. Podiºul Dobrogei. tomentosa. dar ºi caucaziene. 1990. de regulã. Rosa canina. Pãduri (4) stejar pufos (Q. tei argintiu (Tilia tomentosa). C. Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. Relief: versanþi slab înclinaþi. Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. Vinca herbacea. jordanii. Chrysopogon gryllus. P = 450–600 mm. platouri. jugastru (Acer campestre). în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa. Clima: T = 10. Sorbus torminalis. profundemijlociu profunde. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Evonymus verrucosus. tenella. verticillatus. Festuca rupicola. A. hirta º. în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. Asperula cynanchica. local Cotinus coggygria. Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum. S. S. Centaurea stenolepis. pulcherrima. puternic dezvoltat. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. Literaturã selectivã: Borza 1937. suavis. procera). Viola hirta. Ivan et al. compus Crataegus monogyna. Prunus spinosa. Stratul arbuºtilor. constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum. Pulmonaria mollis. Valoare conservativã: mare. Filipendula vulgaris. Teucrium chamaedris. pãr (Pyrus pyraster). Phlomis tuberosa. europaeus.5–90C. V.

are acoperire variabilã. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat. Danubian Q.a. Viola jordanii.4. R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani. jugastru (Acer campestre). Brachypodium sylvaticum. EMERALD: !41. pedunculiflora-Q. Ornithogalum fimbriatum). în rariºte 20–40%. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis. Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. iar în etajul inferior. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. Soluri: de tip faeoziom. Suprafeþe: restrânse. compus din Crataegus monogyna.a. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. Lithospermum purpurocoeruleum. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur. pedunculiflora). Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Viola reichenbachiana etc. Specii caracteristice: – .HAB: 41. profunde. P = 450–475 mm. Clematis vitalba. Tilia tomentosa. hirta. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei. V. Vincetoxicum hirundinaria.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.2. Myrroides nodosa. are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani. Bromus benekeni º. I. luto-argiloase. în zona de silvostepã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. procera). Stratul arborilor. Paeonia peregrina. Roci: depozite loessoide fine. vãi largi. ulm (Ulmus minor. Doniþã. hidric deficitare în timpul verii. eubazice. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus. Valoare conservativã: foarte mare. Verbascum phoeniceum. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura. iar cea de varã. Prunus spinosa. pe lângã graminee. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Dactylis polygama. dezvoltat variabil. U. Evonymus europaeus º. Bupleurum praealtum. Crataegus monogyna. Climã: T = 11–100C. Biriº. câteva sute de ha. 231 . robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. caucaziene ºi continentale. Ligustrum vulgare. robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Redactat: N. Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. slab acide. Veratrum nigrum. Staþiuni: Altitudini 50–200 m.). Corylus avellana. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Q.7A228. Geum urbanum. eutrofice.

40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. Podiºul Târnavelor. Valoare conservativã: foarte mare. Betonica officinalis. polycarpa). Evonymus verrucosus. Rosa canina.4. hidric deficitare în timpul verii. Stratul arbuºtilor. P = 650–900 mm. ambele subetaje. Q.HAB: 41. Ramnus cathartica. Stratul arborilor. Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. local Sorbus cretica. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte. Carex michelii. Campanula sibirica. Ligustrum vulgare. Prunus spinosa. are acoperire redusã (20–40%) în rariºte.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Phlomis tuberosa. Carex humilis). Arum orientale. petraea ssp. verrucosus. Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani. Tipuri de ecosisteme: – 232 . Glechoma hirsuta. Specii caracteristice: Carex humilis. E. Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q. D. stejar pedunculat (Q. Clima: T = 8–4. Podiºul Secaºelor).2. C. eubazice. Viola hirta º. S. Vincetoxicum hirundinaria. în etajul nemoral. având sub masiv ca specii frecvente. Corylus avellana. I. uneori cer (Q. pubescens EMERALD: !41. rom. Heracleum sphondylium. superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice. Literaturã selectivã: Dobrescu et al. Allium montanum. uneori Cornus mas.000 ha în vestul ºi centrul României. Suprafeþe: circa 1. glomerata. Polygonatum latifolium. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q. dacica. Doronicum hungaricum. Redactat: N. Viburnum lantana.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Biriº. Fragaria viridis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1990. Pãduri (4) Rhamnus cathartica. Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. Sambucus nigra. cerris). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. Poa angustifolia.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. adesea cu roca la suprafaþã. compus din Cornus mas. Doniþã. dar pe alocuri ºi Q. Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. Stipa pennata. iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca.. eutrofice. Dactylis polygama. Doniþã et al. Evonymus europaeus. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens. virgiliana). Crataegus monogyna. Brachypodium sylvaticum. sanguinea. pedunculiflora.7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct. Roci: calcaroase. Alte specii importante: Adonis vernalis. Asparagus tenuifolius. Ligustrum vulgare. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. Soluri: de tip rendzinã. robur). 1969. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Valoare conservativã: foarte mare.

Leucanthemum corymbosum. Fragaria viridis. Roci: în general calcaroase. Vicia tenuifolia. Stratul arbuºtilor. Filipendula vulgaris. Clima: T = 10. Calamintha acinos. Galium verum. Galium dasypodum. Asparagus verticillatus. eutrofice. Pulsatilla montana. Valoare conservativã: foarte mare. cu asociaþii stepice în poieni. Verbascum phlomoides. Dictamnus albus.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani. Dactylis glomerata. Suprafeþe: restrânse. I. Sorbus domestica. Trifolium alpestre. Doniþã. compus. întotdeauna puternic dezvoltat.a. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster. P. Vincetoxicum hirundinaria. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. exclusiv. Vinca herbacea. în general mici. Inula ensifolia. dezvoltat variabil. Pãduri (4) ricum ramosum. frecvent este poienit. montanum. superficiale. Brachypodium pinnatum. cu acoperire pânã la 100%. pânã la începutul verii Paeonia peregrina. compus din specii xerofile. Biriº. eubazice. hidric puternic deficitare. Fraxinus ornus. I. 233 . P = 450–500 mm. Piptatherum virescens. circa 8. Galium mollugo. ruthenica. Bromus inermis º. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria. Redactat: N. bogate în humus. Stratul arborilor. în zona de silvostepã.2. platouri. Lathyrus niger. Astragalus glycyphyllos. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna. Veratrum nigrum. Festuca rupicola. Carex michelii. vara Lithospermum purpurocoeruleum. Serratula tinctoria.HAB: 41. Thalictrum minus. Vincetoxicum hirundinaria º. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Linum flavum. Soluri: de tip rendzinã. uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi. semischeletice. Pulmonaria molissima. Literaturã selectivã: Gergely 1960. Sedum maximum. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Doricnium herbaceum. sudice. Biriº. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Poa angustifolia.a. Staþiuni: Altitudine 100–200 m.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum.5–100C. Specii caracteristice: Galium dasypodum.000 ha. Stachys recta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. elaeagrifolia. însoriþi. Seseli gracile. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. T. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor. Polygonatum odoratum. Redactat: N. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. 1962. Moldova de sud). Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Doniþã. Iris pumila. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea. Cotinus coggygria. Lathyrus niger.4.

Poa nemoralis. Veratrum nigrum.HAB: 41. Rãspândire: în Dobrogea. format din Cornus mas. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Dactylis polygama. Boºcaiu et al. Specii caracteristice: Paeonia peregrina. eubazice. compus din stejar pufos (Q. în etajul nemoral. Doniþã et al. Biriº. 1958. et al.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis. P = 450–500 mm. Crataegus monogyna. Fraxinus ornus. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958. Valoare conservativã: foarte mare. Mercurialis ovata.a. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii. Brachypodium sylvaticum.000 ha. în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 234 . are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani. Vinca herbacea º. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. specii sudice (Paeonia peregrina. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa). Cotino-Quercetum pubescentis Zol. în etajul pãdurilor submediteraneene. Piptatherum virescens º. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis). verticillatus. Carpinus orientalis. 1990. Roci: calcaroase ºi loess. Climã: T = 10. Acer campestre. Stratul arborilor.5–100C. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. Pyrus pyraster. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei. Tanacetum corymbosum. versanþi slab înclinaþi. Fragaria viridis. pubescens). Lithospermum purpurocoeruleum. I. mijlociu profunde. A.HAB: 41. scheletice. Redactat: N.2. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure. Relief: platouri.a.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.4. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. 1971. Cotinus coggygria º. eutrofice. hidric deficitare.). Geum urbanum. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. Melica uniflora. Vincetoxicum hirundinaria. Doniþã. mai ales însoriþi.a. Carex michelii. Carex hallerana. constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Teucrium chamaedris. Polygonatum latifolium. Thlaspi perfoliatum. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%). Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Suprafeþe: circa 6.

5–10. rendzinã. Syringa vulgaris. Carduus candicans.50C. Fragaria viridis. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. superficialemijlociu profunde. gârniþã (Quercus frainetto). eutrofice. Stratul arbuºtilor. dalechampii. Stratul arbuºtilor. º. câteva zeci de ha.a. Evonymus verrucosus. Biriº.7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. polycarpa). Stratul arborilor. Geranium sanguineum. bine dezvoltat. dalechampii). compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia). virgiliana). viºin turcesc (Prunus mahaleb). Acanthus longifolius. Roci: calcaroase. Tanacetum corymbosum. Specii caracteristice: Echinops banaticus. Crataegus monogyna. Stratul arborilor.HAB: 44.4. Q. iar în etajul inferior. eutrofice. Soluri: de tip litosol. compus din Cornus mas.693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1. scheletice. Climã: T = 11. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). 1971. stâncoºi.000 ha. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1. Orchis simia. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. hidric deficitare vara. jugastru (Acer campestre).2. sorb (Sorbus domestica). Boºcaiu et al. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. gorun (Quercus petraea ssp. 235 .5–110C. Hypericum perforatum. Dictamnus albus. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Tamus communis. superficiale. Coronilla elegans. însoriþi. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. cu puþin gorun (Quercus petraea ssp. Polygonatum latifolium. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene. Literaturã selectivã: Jakucs 1961. ssp. mojdrean (Fraxinus ornus). compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens. Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. P = 750–800 mm. slab acide eubazic. ulm (Ulmus minor). Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi. hidric optimale. are acoperire variabilã. Clima: T = 11. Laser trilobum. carpen (Carpinus betulus).a. R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Vincetoxicum hirundinaria º. bine dezvoltat. Q. de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani. cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. Roci: calcare. scheletice. Carex hallerana. Alte specii importante: Achillea coarctata. Roman 1974. Redactat: N. iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). eubazice. P = 700–800 mm. rar tei (Tilia tomentosa). Suprafeþe: foarte restrânse. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. bogat în specii submediteraneene. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. în etajul nemoral. Doniþã. Tilia cordata). virgiliana. Lithospermum purpurocoeruleum. I. Potentilla micrantha. Cotinus coggygria.

Carex caryophyllea. Veronica prostata. Linum austriacum. Syringa vulgaris. Acanthus longifolius. Agrostis capillaris (A. Biriº.5. Melica uniflora. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola. Pãduri (4) compus din Cornus mas. Genista tinctoria. Myrrhoides nodosa.4. Soluri: psamosoluri. Leucanthemum macrophyllum. Sedum acre. Substrat: nisipuri. Valoare conservativã: mare. Centaurea apiculata ssp. Potentilla argentea. Clima: T = 7. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha). Parietaria officinalis. Artemisia campestris. Thymus pannonicus. Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat.a. Asperula cynanchica. 2004 (ined. Brachypodium sylvaticum. Achillea collina. având o acoperire de pânã la 75%. Alium fuscum. Cotinus coggygria.50C. Salvia nemorosa. R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. º. dezvoltat. P = 750 mm. cu multe specii termofilesubmediteraneene. Potentilla cinerea. Specii caracteristice: Betula pendula. Covasna). Cruciata pedemontana.HAB 1999: 41. Arum orientale. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Euphorbia cyparissias. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan. pH = 5. Helianthemum nummularium. Lunaria annua. Sedum acre. Rhamnus tinctoria. Symphytum tuberosum º. Koeleria macrantha. Festuca rupicola.). Literaturã selectivã: Roman 1974. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Lythospermum purpurocoeruleum. Staþiuni: Altitudine: 490–530 m.a. Elymus repens. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri. Alte specii importante: Achillea crithmifolia. Doniþã. Rubus tomentosus. Dactylis polygama. Dianthus cartusianorum. Literaturã selectivã: Mihãilescu S.2. Valoare conservativã: foarte mare. Poa nemoralis. Trifolium montanum. Juglans regia. 236 . tenuis). Ferulago heuffeli. Tamus communis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis. Agrostis capillaris (A.B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud. Calamintha vulgaris. spinulosa. Alte specii: Medicago falcata. Ruscus hypoglossum. Lolium perenne. tenuis). situate în rariºtile de pãdure.8–7. I. habitat endemic. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula. Campanula grossekii.

2.4. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .

acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Fãgãraº). scoruº (Sorbus aucuparia). Homogyne alpina. superficiale–mijlociu profunde. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m. Dryopteris expansa.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL.2. de ordinul sutelor de ha. Deschampsia flexuosa. Viola declinata º. Soldanella hungarica. la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi. Strei. oligotrofe. Alnus viridis (pe versanþi umezi). cu expoziþii diferite. Bruckenthalia spiculifolia. R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Roci: ºisturi cristaline. frecvent. oligoterme. Calamagrostis villosa. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). mezofite.HAB: 42. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Salix silesiaca.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3. în partea inferioarã a etajului subalpin. vitis-idaea.4.4. oligobazice. foarte acide. Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. frecvent scheletice. umede. Campanula abietina. Suprafeþe: reduse.a. P= 1300–1400 mm. arbori în grupe de câteva exemplare. bine dezvoltat. Pãduri (4) 2. Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m. gneisuri. Stratul arborilor. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Huperzia sellago. Clima: T = 2–00C. vãi largi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri de tip podzol ºi prepodzol. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). dominat de Vaccinium myrtillus. Luzula sylvatica. glaciare. cu participarea speciilor V. Retezat.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. Stratul arbuºtilor. culmi.2.

Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Biriº. Rubus idaeus º. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m. superficiale-mijlociu profunde. Festuca nigrescens. de la 10–12 m. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Luzula luzuloides. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Clima: T = 3–10C. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). frecvent scheletice. mezofite. Pinus cembra. vitis-idaea.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei. foarte acide. Alte specii importante: Athyrium distentifolium. vãi largi. versanþi puternic–mediu înclinaþi. V. gaultherioides.HAB: 42. Doniþã. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. Fragaria vesca. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. prepodzol. Pinus mugo. Biriº. Calamagrostis villosa. Coldea 1991. Campanula abietina. culmi.a. de ordinul sutelor de ha. Dryopteris expansa. andezite. în partea inferioarã a etajului subalpin. Juniperus sibirica. Oxalis acetosella. Valoare conservativã: foarte mare. Roca: ºisturi cristaline. Saxifraga cuneifolia.2. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Redactat: N. Suhard. Pinus mugo. Viola declinata º. Melampyrum sylvaticum. Suprafeþe: reduse.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Redactat: N. Oxalis acetosella. Cãlimani). Larix decidua (local). cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium.4.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. Pinus cembra. V.a. I. scoruº (Sorbus aucuparia). Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Ribes petraeum. Luzula luzuloides. Potentilla chrysocraspeda etc. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Luzula sylvatica. oligoterme. Deschampsia flexuosa. Soluri de tip podzol. Huperzia sellago. Coldea 1991. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Homogyne alpina. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Stratul arborilor. Coldea et Pop 1988. Soldanella hungarica. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. Literaturã selectivã: Coldea et. Salix silesiaca. Relief: 239 . umede. Pânzaru 1986. glaciare. oligotrofe. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. oligobazice. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Juniperus sibirica. Mititelu et al. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. Doniþã. I. P = 1100–1200 mm. 1986. Melampyrum sylvaticum. Lonicera caerulea. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare.

culmi.000 în 240 .000 în Carpaþii Occidentali). Ciucaº. Rosa pendulina º. Roci: silicioase ºi calcaroase. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Harghitei. poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%. Parâng. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia).HAB: 42. 11. 1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. Vlãdeasa.21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3.2. Soluri: prepodzol. Carpaþii Orientali. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis). Ceahlãu. Lonicera nigra. Cãpãþãnii. Retezat. mezofite. Rubus idaeus.21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL. oligoterme. versanþi puternic înclinaþi. oligobazice. Relief: creste. Godeanu. Fãgãraº. Penteleu. Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp. andosol. criptopodzol. Lotrului. superficiale-mijlociu profunde.4. Clima: T = 3.0–1. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv. Cãlimani. Bucegi. Stratul arborilor.). umede.50C. cu diferite expoziþii. oligotrofe. în etajul boreal.a. 7. ªurianu. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp. Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m. Rãspândire: Munþii Þibleº. podzol.000 ha (25. Rodnei. foarte acide.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella. Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42. atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Suprafaþa ocupatã: 43. Cindrel. compus exclusiv din molid (Picea abies). Þarcu.000 în Carpaþii Meridionali. P = 900–1400 mm.

Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse. calcare. P = 900– 1200 mm.4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. Luzula luzuloides. Valoare conservativã: foarte mare. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Calamagrostis villosa. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus. Gymnocarpium dryopteris. mijlociu profunde. brad (Abies alba). oligotrofe. dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies). Ribes petraeum. bine dezvoltat. Biriº. Climã: T = 2. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. rar. stâncãrii. Literaturã selectivã: Coldea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium. Rubus idaeus. Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm). Rumex alpinus. V. Senecio nemorensis. Bucegi. zâmbru (Pinus cembra). Bândiu. Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. Deschampsia flexuosa). mediu-slab acide. Redactat: N. sylvatica. mai rar Pinus mugo. Sorbus aucuparia. Stratul arbuºtilor. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Salix silesiaca. Doniþã et al.3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula. Doniþã. de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii. dezvoltat variabil.50C. fag (Fagus sylvatica). Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m). Wagner 1998. Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp.35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL.2. Lamium galeobdolon). mezofile. Stratul arborilor. 1990. superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 . sau micã.5–1. compus din Juniperus sibirica. vitis-idaea.HAB: 42. L. Meridionali (masivele Ciucaº. Deschampsia caespitosa. I. Roci: conglomerate calcaroase. Viola declinata º. Dryopteris expansa. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu).a. major. Homogyne alpina. scheletice. Doniþã 1988. oligoterme. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. creste. Soluri: de tip litosol.

I. Moneses uniflora. Sambucus racemosa. Melampyrum sylvaticum. slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia). compus exclusiv din molid (Picea abies). P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud. Doniþã. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Climã: T = 3. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali. Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica. Valeriana montana º. tufuri andezitice. mai rar ºisturi silicioase. acide-slab acide. umede. Phleum alpinum. gresii calcaroase. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m. ulm de munte (Ulmus glabra).000 în Carpaþii Meridionali ºi 25. Poa nemoralis. Rhitidiadelphus triquetrus º. Coldea 1991. Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia. Stratul arborilor. Homogyne alpina. Campanula abietina. 40. Rubus idaeus.21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). mezofite. andosol. conglomerate. Biriº.000 în Carpaþii Orientali. profunde. Dryopteris carthusianorum. cu expoziþii diferite. Suprafeþe: circa 285.000 în Carpaþii Occidentali. Chrysanthemum rotundifolium. 242 . din care 220. mezo-eutrofe. sylvatica. în etajul boreal.2. Luzula luzuloides. Roci: fliº marno-gresos. Soldanella hungarica. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice.00C. Bl.a. Ranunculus carpaticus. coame. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Oxalis acetosella. Athyrium distentifolium.4. andezite. Carduus personata. Redactat: N. Calamagrostis arundinacea.a. Hylocomium splendens. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv. cu Dicranum scoparium. Fragaria vesca. Literaturã selectivã: Beldie 1967. oligoterme.000 ha. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua. L.HAB: 42. Plagiochila asplenioides. Luvisol (brun luvic).0–5. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. Stratul arbuºtilor. Soluri: districambisol (brun acid). mezobazice. fag (Fagus sylvatica).

Rubus hirtus. 243 . mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. Dryopteris filix-mas. Lamium galeobdolon. Gentiana asclepiadea.000 ha) ºi Orientali (31. P = 900–1000 mm în nord. Spiraea chamaedrifolia etc. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. oligotrofe. Valoare conservativã: moderatã.). Roci: silicioase.000 ha). Valoare conservativã: moderatã. Doniþã et al. Relief: creste.4. Soluri: prepodzol. Alte specii importante: Athyrium filixfemina. în etajul boreal. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. Deschampsia flexuosa. Gentiana asclepiadea. Rubus idaeus. dezvoltat în pete. scheletice. Suprafeþe: circa 88. puternic dezvoltat. compus exclusiv din molid (Picea abies) sau. mai ales în golurile din arboret. 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. Calamagrostis villosa.000 ha. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum. cu expoziþii diferite. podzol. Mercurialis perennis. versanþi puternic înclinaþi.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. Moneses uniflora. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. sylvatica. puternic acide. Literaturã selectivã: Coldea 1991. scoruº (Sorbus aucuparia). are acoperire mai redusã (50–80%).5–1. Alte specii: Athyrium filix-femina. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa. Oxalis acetosella. Huperzia sellago. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Polygonatum verticillatum. R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. neuniform. dominat de specii de Calamagrostis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. C. Climã: T = 4. cu amestec de brad (Abies alba). Homogyne alpina. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. criptopodzol. Lonicera nigra.000 ha). Spiraea chamaedrifolia etc. major. umede. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula. cu Oxalis acetosella. Fragaria vesca. Doniþã. Biriº. Bl.HAB: 42. et Br.2. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m. Lonicera nigra. Campanula abietina. Daphne mezereum. Pãduri (4) Ribes petraeum. Dryopteris filix-mas. Campanula abietina. Luzula luzuloides. Redactat: N. L. 1990. Fragaria vesca. mezofite. superficiale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Dentaria glandulosa. 1200–1400 mm în sud. oligobazice. Homogyne alpina. Luzula luzuloides. arundinacea.50C. Lycopodium annotinum. Senecio nemorensis. Silene heuffeli). Stellaria nemorum. Soldanella hungarica. la altitudini mai mici. 1256 Molidiº cu Vaccinium. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã). oligoterme. Stratul arborilor. culmi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba. I.

roci euptive acide ºi intermediare.2. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium. mai rar fliº. Doniþã et al. profunde – mijlociu profunde.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3. Redactat: N. mai frecvent umbriþi. gresii silicioase.4. Doniþã. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 . 1000–1200 m în sud. 1400–1800 m în sud.000 ha în Carpaþii Meridionali. 32. Stratul arborilor. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti. mai putin frecvent în ceilalþi munþi. mezofilehigrofile.50C. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991. oligoterme. I. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. mezo-oligobazice. et Br. Roci: ºiºturi cristaline. 1. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. Biriº.000 ha din care 39. oligotrofe. mai frecvent în Carpaþii Orientali. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului. Climã: T = 4. slab pânã la semischeletice. umede. Suprafeþe: circa 72.HAB: 42. Bl. uºoare. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului. R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.000 în Carpaþii Orientali. P = 900–950 mm în nord.000 ha în Carpaþii Occidentali. 1990. în etajul boreal.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi.4–3.

Valoare conservativã: moderatã. oligoterme. Oxalis acetosella. permanent umede dar drenate. Alte specii importante: Lycopodium annotinum.000 în Carpaþii Occidentali. 1000–1200 mm în sud.000 ha din care 10. Majanthemum bifolium. Stratul muºchilor.00C.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl.000 în Carpaþii Orientali. oligobazice.HAB: 42.2. oligotrofe. mezofite. acide. Specii de muºchi: Dicranum scoparium. reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. scheletice. Doniþã et al. luzuloides. cu moder fin. 17. compus exclusiv din molid (Picea abies). Polytrichum commune.0–2. uºoare. Soluri: prepodzoluri. 12. mai frecvent în Carpaþii Meridionali. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa. Stratul arborilor. 245 . scoruº (Sorbus aucuparia). slab dezvoltat. mesteacãn (Betula pendula). Soldanella hungarica. L. Lonicera nigra. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). Suprafeþe: circa 49. Bl. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia.000 în Carpaþii Meridionali. Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord. Eurynchium striatum. Specii caracteristice: – . 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani. granite). Climã: T = 4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Biriº. Roci: roci acide (ºisturi silicioase. gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp. în etajul boreal. Luzula sylvatica. 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica.21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Redactat: N. P = 900–1000 mm în nord. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. 1000–1200 m în sud. Ptilium crista – castrensis. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1990. gnaisuri. bine dezvoltat. Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. Mnium punctatum. Rosa pendulina. podzoluri. Vaccinium myrtillus. sau cu amestec de brad (Abies alba). Literaturã selectivã: Coldea 1991.4. Thuidium tamariscinum. I. Hylocomium splendens (dominant). Doniþã. et Br. mijlociu – submijlociu profunde.

Polytrichum juniperinum. în petece de mãrimi diferite. Sorbus aucuparia. Redactat: N. Deschampsia flexuosa. Rubus idaeus. stagnosol. de regulã bine dezvoltat. filix-mas. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). nu acoperã complet solul. filix-femina. ude (înmlãºtinate). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. Rhitidiadelphus triquetrus. Biriº. Vaccinium myrtillus º. sylvatica). Chrysosplenium alternifolium. Literaturã selectivã: Wraber 1962. 1990. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor. slab dezvoltat (Sambucus racemosa). brad (Abies alba). Doniþã et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium. Soldanella hungarica. Pleurozium schreberi. Stellaria nemorum. Clima: T = 3. Senecio nemorensis. I. higrofite. Oxalis acetosella. de tip Hylocomiun. Campanula abietina. Senecio nemorensis. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã). P = 1000–1300 mm. mezobazice. Raþiu 1967. Muºchi: Dicranum scoparium. Valoare conservativã: mare. carpatice. Oxalis acetosella. Symphytum cordatum. Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. în etajul boreal. Doniþã. Stratul arbuºtilor. P.HAB: 42.50C. Dryopteris dilatata.2. Doronicum austriacum.4.a. R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. A. Hieracium rotundatum. Luzula luzuloides. Ranunculus carpaticus. dominat de Luzula sylvatica. 246 . Homogyne alpina. Biriº.0–1. Valoare conservativã: foarte mare. Myosotis sylvatica. pe lângã izvoare. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Alte specii: Athyrium distentifolium.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 1990. oligoterme. Vaccinium myrtillus. Moneses uniflora. Veronica urticaefolia. Dryopteris dilatata. pe vâlcele umede. sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. D. Stratul muºchilor: variabil. mezotrofe. sylvatica). Adenostyles kerneri. Suprafeþe: mici. filix-femina. Redactat: N. Paris quadrifolia. A. Doniþã. Alte specii importante: Aconitum toxicum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. acide-slab acide. Soluri: de tip gleisol. Coldea 1991. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. Athyrium distentifolium. Pãduri (4) Rubus idaeus. Valeriana tripteris. Campanula abietina. commune. Doniþã et al. Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies). Hylocomium splendens. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: mai ales roci silicioase. Boºcaiu 1971.

palustre. Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. de tip Vaccinium. eu-mezotrofice. Polytrichum comune. Melampyrum sylvaticum. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.000 de ha). Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m. Stratul arbuºtilor lipseºte. platouri.000).000 ha. mesteacãn (Betula pendula. puþin în Carpaþii Occidentali (6. Climã: T = 5. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana). subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. 1990. oligotrofe. S. Vaccinium myrtillus. 247 . pubescens). terase. depresiuni. Stratul arborilor. Literaturã selectivã: Coldea 1991. B. wulfianum. Sphagnum girgensohnii. Roci: în mare parte fliº. vitis-idaea. în parte scheletice. squarrosum. P. S. Biriº. Polytrichum. Valoare conservativã: foarte mare. Oxycoccus microcarpus. Deschampsia flexuosa. extrem oligobazice.2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm. în general acide. cu expoziþii în general umbrite. Roci: variate. are acoperire redusã.0–4. higrofite.HAB: 42. profundemijlociu profunde. foarte acide. P = 800–1300 mm. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Suprafeþe: circa 6. Clima T = 6. de 40–70%. oligoterme. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã. restul în Munþii Apuseni. acoperã complet solul. în etajul nemoral.8–2. V. eu-mezobazice. Eriophorum vaginatum. în etajul boreal. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m.4. Compoziþie floristicã: Bazania triloba.000 de ha.000 ha). Redactat: N. I. recurvum.60C.HAB: 42. R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. majoritatea în Carpaþii Orientali (88. Suprafeþe: circa 100. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. districambosol. slabmoderat acide. Doniþã. S.000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6. Soluri: de tip eutricambosol. ticum. Doniþã et al. S. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. russowii. S. umede-ude (înmlãºtinate). culmi late. Relief: versanþi cu pante medii-mici. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp. relativ dezvoltat. Stratul muºchilor este gros. cu specii de Sphagnum. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum.2. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4.00C. umede.1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. strictum. Soluri: turbosoluri. P = 800–1200 mm.

Lamium galeobdolon. paltin de munte (Acer pesudoplatanus). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba. Sanicula europaea. fag (Fagus sylvatica). în amestec.4. iar. în etajul nemoral. dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Symphytum cordatum. Salvia glutinosa. 1990. acoperirea de 80–100%. Lonicera xylosteum. compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies). Mercurialis perenis. R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. I. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull. Stratul arbuºtilor. Borhidi 1971. de ordinul 7. Euphorbia amygdaloides. Athyrium filix-femina. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Carex sylvatica.000 ha. ulm de munte (Ulmus glabra). Viola reichenbachiana º.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Picea abies. Redactat: N.000 ha). Literaturã selectivã: Soó 1964. în proporþii diferite. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului).a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã. Geranium robertianum. Dentaria glandulosa. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani. în majoritate în Carpaþii Orientali (6.HAB: 42. Täuber 1987. 2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Milium effusum. Galium odoratum. 248 . Doniþã et al. Rosa pendulina. Dryopteris filix-mas. Rubus hirtus.2. Suprafeþe: restrânse. Stratul arborilor. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa. Coldea 1991. Senecio nemorensis. Biriº.

cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. Redactat: N. uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp. slab dezvoltat compus din Daphne mezereum. Myosotis sylvatica.50C. prepodzol. Stachys sylvatica º. Lotrului.5– 1. Salix silesiaca. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad. Sorbus dacica. Apuseni). Ciucaº. Chrysosplenium alternifolium. în etajul boreal. hidric echilibrate. Symphytum cordatum. Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe. Clima: T = 4. dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi.4. Retezat. neutre în orizonturile cu schelet. terase. moderat-slab acide în orizontul superior. pe calcare (Ceahlãu. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. P = 700–900 mm. I. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul arborilor. Roci: calcaroase. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum. Stratul arborilor. compus din molid (Picea abies). 1990. Piatra Craiului.0–4. format din Corylus avellana. Suprafeþe: reduse.. moderat – puternic acide. Abies alba.50C. brad (Abies alba). Equisetum sp. oligomezoterme. superficiale-mijlociu profunde. Oxalis acetosella. mezofile. Biriº. rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã. 26–33 pentru brad la 100 de ani.2. P = 950–1300. fãrã schelet sau slab scheletice. uneori larice (Larix decidua). luvosol. platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). greu permeabile. Alte specii: Carex remota. 249 . racemosa. marne. sylvatica).a. scoruº (Sorbus aucuparia).HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. oligo-mezotrofe. oligo-mezoterme. Staþiuni: 1200–1600 m. Doniþã. Valoare conservativã: foarte mare. soluri de tip redzinic. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. ude. mesteacãn (Betula pendula). culmi late. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Soluri de tip eutricambiosol. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m. scheletice. Lonicera nigra. oligomezobazice. Stratul muºchilor este bine dezvoltat. Petasites hybridus. coame. S. gresii. Dentaria glandulosa). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. sylvatica). Stratul arbuºtilor. de ordinul câtorva zeci de mii de ha. Sambucus nigra. rar fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Climã: T = 7. mezo-eubazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Salvia glutinosa. profunde. Relief: platouri. Literaturã selectivã: Doniþã et al. mezofite. Rosa pendulina. puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. Dicranum scoparium.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula. Euphorbia amygdaloides. umede. platouri. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium. acide. Vaccinium myrtilus. Cortusa matthioli. Dentaria glandulosa. 6000 în Carpaþii Orientali.4. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m. Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide. Relief: versanþi cu înclinãri. mijlociu profundesuperficiale. Tortella tortuosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Stratul arbuºtilor lipseºte. Lamium galeobdolon.500 de ha în Carpaþii Meridionali. Polytrichum formosum. oligobazice. Primula leucophylla. Vaccinium myrtillus.2. Soluri: de tip podzol. compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite. Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia. Oxalis acetosella. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum. Viola biflora.a. scoruº (Sorbus aucuparia). P = 900–1200 mm.5–3. Literaturã selectivã: Coldea 2002. Stratul arborilor. Alte specii importante: Polystichum aculeatum. Campanula abietina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Mnium undulatum. Huperzia selago. 1990. Stellaria nemorum. Asplenium viride. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani. Valoarea conservativã: moderatã. Clima: T = 4. mari ºi expoziþii diferite. Thalictrum aquilegiifolium. º. rar culmi. 2. Galium album º.000 de ha. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Doronicum columnae. Geranium robertianum. Carex sylvatica. prepodzol. Doniþã et al. din care 6. Fragaria vesca. dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum.50C. Anemone rannunculoides. Saxifraga rotundifolia.500 în Carpaþii Occidentali. Astrantia major.25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3.a. Stratul muºchilor. Luzula luzuloides. 250 . la contactul etajului nemoral cu etajul boreal.HAB: 42. Doniþã. la altitudini mari ºi Pinus mugo. Homogyne alpina. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. în general.). etc. Cystopteris fragilis. Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Suprafeþe: circa 15. iar în amestec brad (Abies alba). dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. Mercurialis perennis. oligotrofice.

5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Alte specii importante: Athyrium filix-femina.2. D. Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare. Doniþã.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. Senecio nemorensis. Fagus sylvatica. Oxalis acetosella. Melampyrum sylvaticum. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Redactat: N. Dryopteris dilatata. Hieracium rotundatum. distentifolia. A. Stellaria nemorum. Specii caracteristice. Coldea 1991. Fragaria vesca.HAB: 42. Calamagrostis arundinacea. filix-mas. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº). Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Rubus hirtus. 251 . Gentiana asclepiadea. Lamium galeobdolon. Veronica urticifolia. Lycopodium annotinum.4. Polygonatum verticillatum.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3. Doniþã et al. Biriº. villosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Epilobium montanum. C. I. Huperzia selago. 1990.

Clima: T = 7–40C. Melampyrum sylvaticum. Redactat: N. Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). Knautia dipsacifolia.5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides. scoruº (Sorbus aucuparia). Orthilia secunda. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m. Soluri: de tip rendzinã. Corylus avellana. Specii caracteristice: Sesleria rigida. mesteacãn (Betula pendula). R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Asperula capitata. puternic acide. Stratul arborilor. P = 800–1000 mm. în etajul superior. dominat de Sesleria rigida. Cotoneaster integerima. Coldea 1991. Doniþã. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Hepatica nobilis. Lonicera xylosteum. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963. alte roci acide. oligobazice. eutrofice. Campanula persicifolia. Dianthus spiculifolius. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). însoriþi. Tanacetum vulgare. în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi. în etajele nemoral ºi boreal. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. hidric echilibrate. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Euphorbia amygdaloides. Bupleurum falcatum. Roci: gresii silicioase.4. Thymus comosus. Hieracium bifidum. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). Saxifraga paniculata. Spiraea chamedrifolia. P = 900–1000 mm. din pin silvestru (Pinus sylvestris).HAB: 42. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. V. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Poa nemoralis. gorun (Quercus petraea). vitis-idaea º. compus. Suprafeþe: câteva sute de ha.4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna. profunde-mijlociu profunde. Vaccinium myrtillus. din pin silvestru (Pinus 252 . Clima: T = 7–50C. Veronica chamaedris. Euphorbia salisburgensis. Calamagrostis arundinacea. neutre. carthusianorum. Roci: calcare. Relief: versanþi puternic înclinaþi. în etajul nemoral.a. în mai multe masive din Carpaþii Meridionali. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Valoare conservativã: foarte mare. Suprafeþe: circa 9.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. eubazice hidric echilibrate. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Stratul arborilor. I. compus. frecvent scheletice. Soluri: de tip podzol. oligotrofice. Rhamnus cathartica. superficiale– mijlociu profunde. exclusiv. criptopodzol. Rosa pendulina. Fragaria vesca. Biriº. Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu). culmi. frecvent cu stânci la suprafaþã. cu posibile deficite temporare. expoziþii însorite. Helictotrichon decorum.2. D. Scabiosa columbaria. izolat.

Veronica urticaefolia. Redactat: N.HAB: 42. hidric optimale. Athyrium filix-femina. Clima: T = 5–30C. Pãduri (4) sylvestris). Doniþã. Luzula luzuloides. I.2. Stratul de muºchi ºi licheni. P = 1000–1100 mm. Deschampsia flexuosa. molid (Picea abies). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A.4. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Suprafeþe: foarte reduse. Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. dominat de Vaccinium myrtillus.a. Biriº. Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice. Oxalis acetosella. Calluna vulgaris. Stratul 253 . câteva zeci de ha. Polypodium vulgare. V. Leucobrium glaucum. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Valoare conservativã: foarte mare. scheletice. cu Leucodon sciuroides. oligotrofice. foarte acide. superficiale. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Vaccinium myrtillus. Dryopteris filix-mas. criptopodzol. Hypnum cupresiforme. boreale ºi balcanice. Doniþã et al. Calamagrostis arundinacea. mesteacãn (Betula pendula). Roci: gneise. ºisturi. Coldea 1991. Anthennaria dioica. Calluna vulgaris. Cladonia sp. Soluri: de tip podzol.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. vitis idaea º. oligobazice. Poa nemoralis. are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani.5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. Campanula abietina. Gentiana asclepiadea. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). 1990. în etajul nemoral. Monotropa hypopitys. brad (Abies alba).

alun turcesc (Corylus colurna). Dianthus petraeus.2. Biscutella laevigata. 254 . hidric echilibrate. Relief: versanþi abrupþi. Asperula capitata. Bruckenthalia spiculifolia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Valoare conservativã: foarte mare. molid (Picea abies). banatica. Pop 1988. Pãduri (4) arborilor. Alte specii importante: Arabis hirsuta. slab dezvoltat. Cornus mas. Rhamnus saxatilis. eutrofice. Brachypodium pinnatum. superficiale. Calamagrostis arundinacea. Festuca xanthina.562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. în etajul nemoral. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp. Iris ruthenica. C. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp.66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. Juniperus communis. vitis idaea º. borbasii. Coldea 1991. Cytisus hirsutus. Staþiuni: Altitudini: 500–900 m. divergens. P = 900–1100 mm. C. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. conþine specia caracteristicã Daphne blagayana. Cotinus coggygria. în etajul superior. Anthemis carpatica. S. dominat de Carex humilis. brad (Abies alba). compus. Luzula luzuloides. cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Digitalis grandiflora. Alte specii: Achillea distans. eubazice. local Syringa vulgaris.a. Roci: calcare. tomentosa. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Deschampsia flexuosa. Clima: T = 9–70C. compus din Cotoneaster integerrima. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). gorun (Quercus petraea). însoriþi.HAB: 42. R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. Doniþã. cu posibile deficite vara. Biriº. Sesleria rigida. Betula pendula. Specii caracteristice: Genista radiata. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Literaturã selectivã: Coldea et A. Valoare conservativã: foarte mare.662 Banat pine forest EUNIS: G3. are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Vaccinium myrtillus. Redactat: N. Ceterach officinarum. Campanula kladniana. scheltice. Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha. V. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula). Soluri: de tip rendzinã. Stratul arborilor.4. banatica) care nu formeazã un strat încheiat. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. format din specii acidofile. I. stâncãrii. Sorbus cretica. Genista janensis. tei (Tilia platyphyllos). Rãspândire: în Munþii Cernei. slab dezvoltat. Specii caracteristice: Daphne blagayana. Stratul arbuºtilor. Hieracium bifidum.

Libanotis montana. Coldea 1991. Doniþã et al. Scabiosa banatica. Doniþã. Teucrium montanum. Redactat: N.a. S. I. Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 .2. Viola hirta º.4. rigiditum. 1990. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972. Seseli gracile. Biriº. Pãduri (4) Hypericum rochelii.

4. mezotrofice. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Impatiens noli-tangere. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României. Redactat: N. Alnion incanae. versanþi umeziþi de izvoare. Myosotis sylvatica.2. 256 . Oxalis acetosella.214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1. Lonicera xylosteum. Matteuccia struthiopteris.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia. Mentha longifolia. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani. Stellaria nemorum. Geranium phaeum. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. în etajul boreal. Ranunculus repens. Salvia glutinosa. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. Doniþã.. fag (Fagus sylvatica). mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali. Festuca gigantea. Biriº. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies). Staþiuni: Altitudini 700–1700 m.5–20C.000 ha. Valoare conservativã: foarte mare. kablikianus. calcaroase ºi silicioase.3. Glechoma hederacea. Cirsium oleraceum. Specii caracteristice: Telekia speciosa. sub formã de pietriºuri. Corylus avellana. Suprafeþe: circa 4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Chaerophyllum hirsutum.a. permanent umede-ude. P. 1990. scheletice. obiºnuit puternic dezvoltat. nisipuri grosiere. Pãduri (4) 2. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Soluri: de tip litosol. Athyrium filix-femina.4. superficiale. Doniþã et al. Relief: lunci montane înguste. acide. P = 800–1200 mm. compus din Salix triandra. Dryopteris filix-mas. Cardamine impatiens. Carex remota. Roci: variate.a. Stachys sylvatica. Climã: T = 7. Petasites hybridus. Stratul arborilor. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. Alte specii importante: Angelica sylvestris. brad (Abies alba). I. gleiosol. Aegopodium podagraria. boreale. Prunus padus. Tussilago farfara º. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. mezobazice.HAB: 44. Circaea lutetiana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana. Literaturã selectivã: Coldea 1991.

Sambucus ebulus. Valoare conservativã: foarte mare. Salvia glutinosa. are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. compus din anin negru (Alnus glutinosa).000 ha. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Literaturã selectivã: Coste 1980.4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus. Eupatorium canabinum. Viburnum opulus.323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. Mentha longifolia. ulm (Ulmus laevis). alba). compus din Frangula alnus. Lamium galebdolon. Stratul arborilor. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. frecvent scheletice. Biriº. Relief: terase joase ºi maluri de râuri. Impatiens noli-tangere. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. plop negru ºi alb (Populus nigra. Galium aparine. umed-ude. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. 257 . Geranium robertianum. Tussilago farfara º. din care 2. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria. Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri. Matteucia struthiopteris.50C. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Glecoma hederacea. sanguinea.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. Myosotis palustris. Solanum dulcamara.HAB: 44. Suprafeþe: circa 4. jugastru (Acer campestre).ºi intracarpatice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa.4. Petasites albus.HAB: 44. dezvoltat variabil. Specii caracteristice: Alnus glutinosa. eutrofice. Sambucus nigra. I. frecvent liana Humulus lupulus. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. Alnion incanae. Soluri: de tip aluviosol. Doniþã. sãlcii (Salix fragilis. Circaea lutetiana. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale.a. Carex remota. Ranunculus repens. în etajul nemoral. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria. Doniþã et al. Corylus avellana. alba). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Bidens tripartita. Stellaria nemorum.2. Brachypodium sylvaticum. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia). Clima: T = 10–7. Ficaria verna. 1990. eu-mezobazice. Crataegus monogyna. Redactat: N.500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. S. P. din toate regiunile de dealuri peri. Rãspândire: în luncile râurilor. superficiale-mijlociu profunde. Stratul arbuºtilor. P = 600–900 mm.9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL.

) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis. Suprafeþe: circa 2. C. foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice. Galium palustre. în mlaºtini din lunci (Jiu. C. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine.a. Salix cinerea. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Caltha palustris. 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium.4. Stellaria aquatica. Specii caracteristice: Carex elongata.a). Climã: T = 11–9. Peucedanum palustre.000 ha din care 1. Siret. în locuri umede cu specii de Carex (C. º. acutiformis.43. În sud ºi est. Polygonum hydropiper. South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL.50C. Argeº. I. Staþiuni: Altitudini 15–150 m.0–9. Jiu.000 ha în vestul României. angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44. C.2. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”). ce coboarã din Carpaþi (Prut. exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia).000 în sud. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. Solanum dulcamara. profunde. mite. Roci: argile aluviale. P = 500–700 mm. Cornus sanguinea. în ambele subzone. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º. Hottonia palustris. frasini (Fraxinus sp. P. are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor. Suprafeþe: circa 40. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. Câlniºtea etc.2234.000 ha din care 24. Olt. În trecut. 1990. Doniþã. Staþiuni: Altitudini 50–150 m. C.000 ha în est ºi 8. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. paniculata º. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare. Symphytum officinalis. de 20–22 m la 100 de ani. permanent ude. minor. riparia. paniculata. Literaturã selectivã: Soó 1963. Rãspândire: în toatã România. în zona pãdurilor de stejar. Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum. rar. Doniþã et al. 8. Timiº. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus. Biriº. mai rar inundabile din 258 . Fraxinus excelsior or F. Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare.) ºi ulmi (Ulmus sp. R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago.50C. elongata.000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. Ranunculus repens. eutrofice.HAB: 44. în luncile râurilor mari. Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1.434. pe locuri mai uscate Galium apa- rine. Stratul arborilor. Redactat: N.a. Sambucus nigra. U. Someº. Corylus avellana. Viburnum opulus. Mureº. ambele subzone. P = 500-700 mm. Relief: terase înalte plane. Clima: T = 11. eubazice. Evonymus europaeus). Galeopsis speciosa.). Soluri: de tip gleiosol. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa.

Malus sylvestris. Clima: T = 11–100C. Viola odorata. Suprafeþe: circa 5. în etajul superior. în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. I. Geum urbanum.HAB: 44. Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. umede.000 ha. Lysimachia nummularia. hirsuta. mezobazice. Stratul arborilor. aluviosol. Stratul arbuºtilor. Pyrus pyraster. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F. Biriº. fragilis). Populus nigra). Sambucus nigra. compus din Cornus 259 . nemorale. Carex pilosa. profunde. T. Lygustrum vulgare º. Salvia glutinosa. Festuca gigantea. Circaea lutetiana. rar Acer tataricum. minor). 1990. Stratul arborilor. Dactylis polygama. Aegopodium podagraria. G. Alnion incanae. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. Alte specii: Brachypodium sylvaticum. Physalis alkekengi. cordata). Crataegus monogyna.a. ulm (Ulmus laevis). Geranium phaeum. Soluri: de tip aluviosol. Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã. Staþiuni: Altitudini 50–300 m. stejar pedunculat (Quercus robur).365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. Redactat: N. R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. sãlcii (Salix alba. dezvoltat variabil. are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. anin negru (Alnus glutinosa). reichenbachiana º. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999. mezotrofice. uneori scheletice. Polygonatum latifolium. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. iar în etajul inferior Acer campestre. Galium aparine. în zona pãdurilor de stejari. din stejar pedunculat (Quercus robur). eubazice. carpen (Carpinus betulus). P = 450–600 mm. mai rar în Lunca Dunãrii. Pãduri (4) luncile marilor râuri. Stratul arbuºtilor. lutos argiloase.4. în etajul nemoral. Coryllus avellana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. mijlociu-profunde. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor. Valoare conservativã: moderatã. în parte. Impatiens noli-tangere. Roci: aluviuni diverse. U. Prunus spinosa. Specii caracteristice: – . Solanum dulcamara. compus. eutrofice. Fraxinus angustifolia. cu dominarea speciilor Rubus caesius. Doniþã et al. S. pietriºuri. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba). are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. ambele subzone ºi. Ulmus laevis (Populus alba). Eupatorium canabinum.2. ulmi (Ulmus laevis.a. gleizate în adâncime. Frangula alnus. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. mai rar plopi (Populus alba.6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa. Doniþã. nisipoase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº). pallisae). toate în sudul României. Glechoma hederacea. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. nemorale. umede. V.

Literaturã selectivã: Doniþã et al. Symphytum officinalis. umede. Redactat: N. Sambucus nigra. º. Valoare conservativã: foarte mare. Evonymus europaeus. Lycopus europaeus. Amorpha fruticosa. Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. Lysimachia nummularia. Lycopus europaeus. în zona de silvostepã ºi de stepã. Evonymus europaeus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mezobazice.. Crataegus monogyna. Althaea officinalis. are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani. ambele subzone. Ranunculus repens. Valoare conservativã: foarte mare.a. Soluri: de tip aluviosol. Biriº. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius. Doniþã. Viburnum opulus. Clematis vitalba. Solanum dulcamara. în zona pãdurilor de stejar. Sanda et al. Agrostis stolonifera. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P.6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1. Stratul arborilor. nigra). Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate. L. Rorippa sylvestris. Relief: grinduri de mal din luncile mari. Suprafeþe: circa 48. 1990. Humulus lupulus. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra. compus din plop alb (Populus alba). Calystegia sepium. Specii caracteristice: – . mezotrofice-eutrofice. Liane prezente Vitis sylvestris.a. Galium aparine. salcie (Salix alba).2. º. Doniþã I. Prunus spinosa. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. stejar pedunculat (Quercus robur). P = 400–600 mm. Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Pãduri (4) sanguinea. Doniþã et al.000 ha.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Ranunculus repens. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44.a. Clima: T = 11. 2001. Scutellaria galericulata.5–100C. Alte specii importante: Althaea officinalis. Physalis alkekengi. 260 .a. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Liane: Clematis vitalba. dud (Morus alba) º. I. Glechoma hederacea. Specii caracteristice: – . rar. º. Galium aparine. Rosa canina. 1990. profunde.4. Aegopodium podagraria. Literaturã selectivã: Soó 1957. Sambucus nigra. Melandrium album. în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. frasin (Fraxinus angustifolia). Stratul arbuºtilor. 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba.HAB: 44. Vitis sylvestris. Lysimachia nummularia. vulgaris. de regulã foarte dezvoltat. ulm (Ulmus laevis). nisipoase. compus din Cornus sanguinea. Cicuta virosa. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Eupatorium canabinum. Biriº.

1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em. umede-ude.4. Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Clima: T = 11. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. în zona pãdurilor de stejar.2. eumezobazice. Suprafeþe: circa 12. Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã. relativ argiloase. mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari. 261 .5–100C. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine. aproape toate în sudul României. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii. mezotrofice. mai rar Populus nigra). P = 400–600 mm. Stratul arborilor. zona de silvostepã ºi zona de stepã. mai ales în Lunca Dunãrii. plopi (Populus alba.HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1. lutosargiloase.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Roci: aluviuni. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari. profunde. compus exclusiv din salcie (Salix alba). sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. afluente. are acoperire de 100% în tinereþe.000 ha. Rãspândire: în toate luncile din România. rar anin negru (Alnus glutinosa). Soluri: de tip aluviosol.

Sium latifolium. în zona pãdurilor de stejar. Someº). Specii caracteristice: – . P. 1992. R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus. vulgaris. Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Lycopus exaltatus. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere. Mentha aquatica. Suprafeþe: circa 23. mezobazice. Doniþã et al. Redactat: N. nigra). Literaturã selectivã: Doniþã et al.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Myosotis scorpioides. Jiu.4. Lycopus europaeus. Staþiuni: Altitudini 0–100 m. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine. Glechoma hederacea.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor. Valoare conservativã: mare. Stachys palustris. Calystegia sepium. Equisetum arvense. Roci: aluviuni argiloase. I. Doniþã. P = 350–550 mm. Stratul arborilor. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Frangula alnus. Lycopus europaeus. 1990. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii.HAB: 44.a. mezotrofice. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii. are acoperire de 100% la vârste tinere. Ivan et al. Biriº.a. Galium palustre. Olt. Doniþã. Solanum dulcamara. Polygonum hydropiper. Biriº. Valoare conservativã: mare. Iris pseudacorus.2. Eupatorium cannabinum. Siret. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. permanent ude-umede. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). 262 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. 1966 Doniþã et al. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Soluri: de tip aluviosol. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. neutre. º. Lythrum salicaria. plopi (Populus alba.000 ha. L. Viburnum opulus. iar. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Lysimachia nummularia. dominat de Polygonum hidropiper. mai rar anin negru (Alnus glutinosa). Equisetum palustre. Stellaria aquatica º. Climã: T = 12. Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. mijlociu profunde. Bidens tripartitus. 1990. gleizate. Specii caracteristice: – .5–100C. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. Bidens tripartita. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Scutellaria galericulata º. Solanum dulcamara. Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii.a. Mureº. I. pe râurile interioare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba.

aluviosol. eubazice. cu posibile deficite în timpul verii. Relief: terase. în etajul superior. hidric echilibrate. corcoduº (Prunus cerasifera). Stratul arborilor. pallisae). F. rar inundabile. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului). ulmi (Ulmus minor. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. luto-argiloase. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. gleizate în profunzime. Stratul arbuºtilor.4. Roci: aluviuni luto-argiloase. iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). compus. din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. P = 400–500 mm. laevis). pedunculiflora).5–100C. dud (Morus alba).66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Clima: T = 11. profunde. frasin (Fraxinus angustifolia. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. din luncã. slab acidneutre. Soluri: de tip eutricambosol. 263 . jugastru (Acer campestre).6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. Suprafeþe: reduse. câteva mii de ha.HAB: 44. U. Staþiuni: Altitudini 5–100 m. eutrofice. rar Populus alba. Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. Malus sylvestris). Salix alba.2. pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.

Vincetoxicum hirundinaria. Soluri: de tip psamosol.4. Doniþã et al. pallisae. Specii caracteristice: – . I. Doniþã. Doniþã. Q. tomentosa. Pãduri (4) bine dezvoltat. Pyrus pyraster.2. Redactat: N. P = 350–450 mm. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dominat de Rubus caesius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Clematis vitalba. Eupatorium cannabinum. Prunus spinosa. tremula. Convallaria majalis. Asparagus officinalis. canescens). liane: Vitis sylvestris. frasini (Fraxinus angustifolia. Berberis vulgaris.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. Ligustrum vulgare. Alte specii importante: Althaea officinalis. Cornus sanguinea.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. Liane: Periploca graeca. Biriº. Evonymus europaeus. dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine. 264 . Leonurus cardiaca. Fraxinus angustifolia. Calystegia. Literaturã selectivã: Simon 1960. Redactat: N. pedunculiflora. P.2 m. Symphytum officinalis º. Galium rubioides. P. Literaturã selectivã: Simon 1960. Q. pallisae). iar în etajul inferior din Malus sylvestris. în etajul superior. Clima: T = 11. puternic dezvoltat. Symphytum officinalis. Doniþã et al. Solanum dulcamara. I. tenuifolius. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. E. Stratul arbuºtilor. F. Suprafeþe: circa 1600 de ha. compus din Crataegus monogyna. Fraxinus angustifolia. sepium. A. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Iris pseudacorus. eutrofice. Humulus lupulus. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii. slab humifere. Valoare conservativã: foarte mare. cu apa freaticã la 0. Brachypodium sylvaticum. compus din Crataegus monogyna. 1990. Geum urbanum. Relief: depresiuni înguste ºi mai largi.5– 110C. verrucosus. Ligustrum vulgare. în zona de stepã. Frangula alnus. Carex michelii. Biriº. compus. puþin adânci (1–2 m). 1990. plopi (Populus alba. Valoare conservativã: foarte mare. Glechoma hederaceea. F. umed-reavãne. Lysimachia vulgaris. Hedera helix. pedunculiflora. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. între dunele de nisip. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. Rhamnus cathartica. Krausch 1965. C. Roci: nisip cochilifer.a. Phragmites australis º. Vitis sylvestris. Dactylis polygama. eubazice. Populus alba.) ºi frasini (Fraxinus sp.6–1. Brachypodium sylvaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur.a. Staþiuni: Altitudini 3–5 m. Glechoma hederacea. Clematis vitalba.HAB: 44. Stratul arborilor. Q. Polygonatum latifolium. pedunculiflora). pallisae. F. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. profunde. în locuri joase Carex acutiformis.) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Rhamnus catharticus.

Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. anin negru (Alnus glutinosa). Soluri: de tip psamosol. umed-ude.5– 110C. Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat. Stratul arborilor. în zona de stepã. 265 . mai rar.). P. pe margini. eubazice. localizat pe fundul depresiunii.66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Suprafeþe: circa 250 ha. frasini (Fraxinus sp. plopi (Populus alba. Quercus penduculiflora. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene. compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman. frasin de luncã (Fraxinus angustifolia). compus din stejar pedunculat (Quercus robur). tremula).HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1. P = 350–450 mm.4.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960). din Delta Dunãrii. profunde. cu participarea Fraxinus pallisae. Roci: nisip cochilifer. Climã: T = 11. eutrofice.2. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani. bogate în humus. Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã. Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. Staþiuni: Altitudini 0–5 m.) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.

S. Lucina etc. echinata. S. R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44. Polytrichum commune. Doronicum austriacum. Glechoma hederacea. Poa trivialis. Pãduri (4) cus nigra. Humulus lupulus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Redactat: N. Biriº. recurvum.a. Doniþã et al. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius. Calispogea sphagnicola º. Climã: T = 5. ªtefureac 1977. squarrosum. Huperzia sellago. Crataegus monogyna. Carex canescens. Lysimachia nummularia.a.4. compus din rariºti de molid (Picea abies). Doniþã. Coldea 1991. Populus alba. Galium rubioides. Carex acutiformis. S. Specii caracteristice: – . P. Symphytum officinale. Soluri: histosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies. oligotrofe. palustre. Biriº. S. Calamagrostis arundinacea º. platouri. strictum. quinquefolium. Substrat: turbã acidã. I.5–3. reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita. wulfianum. C. Oxycoccus microcarpus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arbuºtilor. Stachys palustris. din Munþii Apuseni ºi alte masive. Convallaria majalis. Coronilla varia. dominat de specii de Sphagnum (S. nana). P = 950–1200 mm. Scutellaria galericulata º.2. Specii caracteristice: S.00C. bine dezvoltat. Relief: depresiuni. Lycopodium annotinum. Crepis paludosa. I. capillifolium). alãturi de care frecvent apare V. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. Doniþã. Alte specii importante: Orthilia secunda. Calystegia sepium. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei. Pleurozium schreberi. Liane: Vitis sylvestris. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens. russowii. higrofite. Pinus sylvestris.A. ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani. în locurile cele mai joase. squarrosum. dominat de Vaccinium myrtillus. Stratul muºchilor. Literaturã selectivã: I. din Munþii Parâng. Fraxinus angustifolia. Redactat: N. 266 . russowii. gros. S. wulfianum. Valoare conservativã: foarte mare. Pop 1960. palustre. Alnus glutinosa. Frangula alnus º. 1990. Stratul arborilor. Periploca graeca. mai rar versanþi slab înclinaþi. vitis-idaea. S.a.). au acoperire de 10–20%. Heracleum sphondylium. pentru tinov: S. S. rossowii. S. Suprafeþe: reduse. Myosotis sylvatica. B. câteva mii de ha.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL.a. oligoterme. S. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. uneori mai mult. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. Krausch 1965. Cornus sanguinea.HAB: 44. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. Literaturã selectivã: Simon 1960. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm.

Structura: Syringa josikaea. 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I. Oberd. Valea Aleului). cu pH = 5. 1953). endemit carpatic.8–7. Substrat: acid. Stellaria nemorum. Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL. Staþiuni: Altitudine: 490–830 m. Cu toate acestea. P = 800–900 mm. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului. Angelica sylvestris. Relief: vãi montane înguste. Clima: T = 7.50C. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana.8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al. este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni.2. în vãi.0–5. Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. 1938 em. în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului.5. Carex brizoides. Soluri: districambosoluri umede. Fiind situat la limita fãgetelor.4. ajungând la o acoperire de pânã la 75%. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon. Dipsacus pilosus. 267 .HAB 1999: 31.

Cardamine impatiens. R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lamium galeobdolon. unde ea este dominanta. Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. habitat endemic în Munþii Apuseni. Alte specii: Salvia glutinosa. 2005 (ined.2. Luci). Roci: diverse.50C. Staþiuni: Altitudine: 550–1200. compacte. Relief: zone montane depresionare. Stratul arborilor este scund. 2001. Vaccinium vitisidaea. Galium schultesii. 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 . cu exces de umiditate.5–4. Sanda et al. Raþiu et al. Mihãilescu S. Rãspândire: Carpaþii Orientali. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã. Mai sunt prezente. 1984. specii de graminee. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. cu multe relicte. unde turba este subþire. silicioase sau calcaroase. ciperacee ºi juncacee (Carex canescens. dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies. Dryopteris filix-mas. numai sporadic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea.4. Galeobdolon luteum. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Syringa josikaea.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. dar ºi pe cele drenate. Alnus incana. Juncus effusus. Are o înãlþime redusã. mezo ºi higrofile. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. de 50–70%. Valoare conservativã: mare. Soluri: histosoluri. Agrostis canina. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº. în marginea turbãriilor (zonele de lagg). de 10–20 cm. dar însoþeste numai alte dominante. Eriophorum vaginatum. oligoterme. Luzula sylvatica). prezentã specia Syringa josikaea (DH2). P = 600–1050 mm. Literaturã selectivã: Coldea 1994. Pãduri (4) filix-femina.). în pâlcuri. Carex rostrata. Clima: T = 7. Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. Suprafeþe: < 10 ha. Geranium robertianum.

Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã. Suprafeþe: 10–100 ha. Pohlia nutans. Pleurozium schreberi. Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. P = 750–850 mm. Roci: aluviuni grosiere.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn. habitate rare. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp. în special dupã revãrsãri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens. Sphagnum centrale. Sphagnum russowii. Relief: albia majorã a râurilor de munte. Carex canescens. Riparian willow formations CORINE: 44. Rãspândire: intrazonal pe vãi. în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. Alte specii importante: Pinus sylvestris.111 Willow-tamarisk brush PAL. Agrostis canina. cu regim trofic ºi hidric alternant. în Carpaþii Orientali. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. Vaccinium vitis-idaea. Picea abies. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. Sanda. glutinosa). Vacinium myrtillus. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44. 1997. nisipuri. Lepidozia reptans. Eriophorum vaginatum. Peucedanum palustre. Sphagnum magellanicum. Polytrichum commune. Sphagnum capillifolium. Cystopteris montana.HAB 1999: 44.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. Climã: T = 8–60C. Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri. Tetraphis pellucida. Empetrum nigrum. Dryopteris carthusiana. argile. Carpaþii Meridionali. Literaturã selectivã: Coldea et al. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 . Polytrichum strictum. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sphagnum centrale. Subcarpaþii Moldovei. Carex rostrata.2. Pãduri (4) 30–65%. Juncus effusus. cu specii relictare. Valoare conservativã: foarte mare. Luzula sylvatica.: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger. Polytrichum strictum. Sphagnum capillifolium. Dicranum scoparium.4. Sphagnum magellanicum. ªtefãnuþ 2004. Carpaþii Occidentali. de la 10–75%. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Oxalis acetosella.

ªuteu 1972. Cirsium oleraceum. încã bine reprezentate în România.50 m. Tussilago farfara. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens. Salix elaeagnos. Mititelu. Fink 1977. Drãgulescu 1995. împreunã cu Trifolium pratense. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. Mentha longifolia. 270 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica. Tussilago farfara. Ardelean 1981. Valoare conservativã: mare. 1997. habitate protejate Emerald.2. Salix fragilis.4. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Lysimachia nummularia. fiind frecvent distrus de viituri. Alnus incana. Lycopus europaeus. Acoperirea stratului este de 40–75%. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Epilobium dodonaei. Aegopodium podagraria. Alte specii importante: Lysimachia nummularia. 1977.50–2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1987.20 cm. Aegopodium podagraria. Trifolium pratense. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%. 1970. Dactylis glomerata. Ranunculus repens. D. Raþiu et al. Alnus glutinosa.75 m. Sanda et al. Barabaº 1975. la 0. Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee. Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã. ªtefan et al.50–0. existând un al doilea strat. 1984. Calamagrostis pseudophragmites. fiind asociat cu Salix purpurea. inferior. Fagus sylvatica. Salix triandra. Festuca pratensis. Humulus lupulus. N. Specii caracteristice: Salix purpurea. Sporadic. Alnus incana. Glechoma hederacea. cu înþelenire redusã. Dihoru 1975. Lycopus europaeus. iar înãlþimea variazã între 0. Myricaria germanica. Mititelu et col. Paucã-Comãnescu 2004. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0. Fagus sylvatica. Saponaria officinalis. Pázmány 1969. D. Calystegia sepium. Agrostis stolonifera. Agrostis stolonifera.

Arctium tomentosum. 1971. P = 550–850 mm. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix. Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt. Pojejena). 1973. Artemisia vulgaris. Alnus glutinosa. mezoterme. Cirsium oleraceum. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. Helianthus decapetalus. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar. Csürös et al. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile. 1992. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea. Petasites hybridus. Cirsium arvense. Chaerophyllum bulbosum. 271 . Morus alba. pornind de la 2–3 m. 1993.50C. argilei. Urtica dioica. de regulã de cca 1 m. Troficitate variabilã. Angelica palustris. Moldova Veche. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Mititelu et al. Roci: sedimentare. Rubus caesius. dar ele acoperã un alt strat. Todor et al. Echinocystis lobata. Salix alba sau Alnus incana. în funcþie de depunerile postinundare. Câmpia Românã ºi Olteniei. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii. la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare. Aniþei 2001. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. Mititelu et al. Dihoru et al. Specii caracteristice: Salix triandra. Înãlþimea acestora este mare.HAB 1999: 44. Climã: T = 9. Mititelu et al. Suprafeþe: > 100 ha. în special Salix purpurea. dar ºi Salix fragilis. Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor. Syn. Amorpha fruticosa. Eupatorium cannabinum. 1968. Mititelu et al. Prahova. Valea Bahlui. Valoare conservativã: mare. habitate protejate Emerald.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Valea Argeºului). Salix purpurea.121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Rudbekia laciniata. Alte specii importante: Salix alba. Salicetum triandroviminalis (Tx. Artemisia absinthium. cel puþin în aceste fitocenoze. Populus nigra. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol. în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2).2. cu terasele inferioare late. de obicei peste loess. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. Alnus incana. este totdeauna primarã ºi pionierã. nisipului. Valea Someºului). Arctium tomentosum. 1987. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra. Angelica sylvestris. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. în câmpie este codominantã Salix viminalis. Relief: vãi largi. încã bine reprezentate în România. Urtica dioica. Myosoton aquaticum. Reynoutria japonica. Angelica sylvestris. Staþiuni: Altitudine 100–800 m. Cucubalus baccifer. Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului.121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9. Doniþã ºi col. Calamagrostis pseudophragmites. Salix viminalis. Dihoru 1975. Distribuþia fitocenozei. de tipul prundiºului. 1970. dominantã fiind Salix triandra.8–6. Siret). Buzãu. Artemisia absinthium. foarte aproape de cursul apelor. Rãspândire: intrazonal. În Moldova. Calystegia sepium. Saponaria officinalis. Bârlad.121 Almond willow-osier scrub PAL. Sãmãrghiþan 2001. eu-mezotrofe. Humulus lupulus. ca ºiruri de tufe. Salix fragilis. Drãgulescu 1995. Artemisia vulgaris.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. Dubova. 1931) Lohm 1952. Cirsium arvense.4. Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. Heracleum sphondylium. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. 1992.

Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970. Roci: psamito-pelitice. Delta Dunãrii.112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL. dune marine. Moor. argile. în Delta Dunãrii. Non. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã. Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3. et Volk 1940 Syn. euritrofe. slab hidrofile.4. 272 . argile nisipoase.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al.6-7. central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44. cu tendinþe oligotrofe. Climã: T = 10.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile. Rãspândire: Subcarpaþii. rom.2. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct.1 Riparian willow formations CORINE: 44.: Calamagrostio epigei. nisipuri. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului). nisipuri sãrace. Suprafeþe: > 100 ha.HAB 1999: 44. cu o succesiune de marne. Câmpia Moldovei ºi Munteniei. de-a lungul râurilor. Relief: lunca – albia majorã – a râurilor. prundiºuri. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale). Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene. P = 500-800 mm anual.-Bl. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m.00C. uneori salinizate.

Parascan. ªtefan N. Cornus sanguinea. 1986. ierburile cresc înalte. În perioadele umede ale anului. incana) Salix purpurea. între 30–80%.2. Sanguisorba minor. uneori la mai mult de 50 cm. Dihorul et Negrean 1969. Convolvulus persicus. Crataegus monogyna. Salix eleagnos (S.). 1994. Gypsophila trichotoma. Clematis vitalba. 1994. Agrimonia eupatoria. Rosa canina.). Carpinus betulus (juv. Cãlin G. habitate protejate Emerald. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie. Gypsophila trichotoma. Burduja et al. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Dianthus polymorphus. Teucrium chamaedrys. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. Bupleurum falcatum. ajungând pânã la 80%. Chamaenerion dodonei. et al. Alte specii importante: Ligustrum vulgare. Salix purpurea. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri. Thymus pulegioides. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã. Euphorbia seguieriana. unde poate înþeleni bine terenul nisipos. Teucrium scordium. Fraxinus excelsior (juv. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe. ajungând la 30 cm. Teucrium scordium. Sanguisorba minor. Dianthus polymorphus. Berberis vulgaris.1971. Costicã M. Galium verum. Teucrium chamaedrys. 273 . Convolvulus persicus. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana. În Delta Dunãrii. Carex digitata. Rubus caesius. Pimpinella saxifraga. Asperula cynachica. Campanula sibirica. Danciu 1975. Valoare conservativã: mare. Salvia nemorosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Este dominat de: Carex digitata. în Delta Dunãrii. Asperula cynanchica. în timp ce. Bupleurum falcatum.4. Agrostis solonifera. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. Agrostis solonifera. încã bine reprezentate în România. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides.. et Mititelu D.

Agrostis stolonifera. – Zelinka 1952. Alnus glutinosa. Cirsium oleraceum. Mentha longifolia. Aegopodium podagraria. Symphytum officinale. Carpaþii Meridionali. umede. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Mentha longifolia. Specii caracteristice: Salix purpurea.-Bl. dar cel mai mult variazã acoperirea. Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Eºelniþa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile. Potentilla anserina. de-a lungul cursurilor de apã. între 10–70%. Alnus incana. mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice. Rubus caesius. Aegopodium podagraria. triandra. Salix caprea. P = 750–850 mm. Suprafeþe: > 100 ha.HAB 1999: 44. specii. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m. Potentilla anserina. Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana. Ranunculus repens. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. 50–70 cm. Salix triandra. Valea Sadului. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 . Soluri: protosoluri. Celelalte specii de Salix (viminalis. mezoterme. Myosoton aquaticum. Saponaria officinalis. Alnus glutinosa). în etajul nemoral (al fagului / gorunului).2. Agrostis stolonifera. Salicetum purpureae Soó 1934. Galium rivale. înguste. Lycopus europaeus. Carpaþii Occidentali. Roci: sedimentare din material grosier. cel puþin temporar.122 Mediterranean purple willow scrub PAL. cu puþine. Equisetum arvense. Humulus lupulus. 1930) Tschou 1946 Syn. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea. Lycopus europaeus.1 Riparian willow formations CORINE: 44. diseminate. mai ales ssp. Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. Valea Dunãrii la Orºova. Rãspândire: intrazonal. prundiºuri-nisipuri. alba. fragilis) participã în proporþii mai mici. Calamagrostis pseudophragmites. Relief – vãi montane. înãlþimea variazã. Salix alba. purpurea. Alte specii importante: Salix fragilis. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites. Symphytum officinale. Lunca Oltului.4. mezoterme ºi eu-mezotrofe. Clima: T = 9–60C. Poa nemoralis. în zonele lor mai largi. Salix viminalis. Ranunculus repens. Salix eleagnos. Eupatorium cannabinum.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. aluviosoluri cu troficitate variabilã. Stratul ierburilor este în general sãrac. Wendelbg.

Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Juniperus communis. Solanum dulcamara. sectorul N. Drãgulescu 1995. Poa trivialis. Soluri: aluvial turboase. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Betula pubescens. Filipendula ulmaria. Polemonium caeruleum). Salix cinerea. Evonymus nanus. Urtica dioica. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia. încã bine reprezentate în România. Viburnum opulus. apare Alnus incana. Spiraea salicifolia. Angelica sylvestris. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum. ajungând la 1 m înãlþime.4. Csürös et al. specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii. Myosotis palustris. Raþiu et al. Mititelu et al. Galium palustre. mezotermofile. Între dunele din Câmpia Nirului. Ribes nigrum. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. Relief: depresiuni. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. Telekia speciosa. Spiraea salicifolia. Iris pseudacorus. Frangula alnus. Evonymus nanus. Înãlþimea stratului este diferenþiatã. Dryopteris filix-mas. 1984. Climã: T = 7. Impatines nolitangere.5–6. Valoare conservativã: mare. Calamagrostis canescens.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934. Doniþã et al. acidofile. mezotrofe. Lupu 1979. Scirpus sylvaticus. 1968. Frangula alnus. Betula pubescens. R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. dupã speciile dominante. în stadiu de nuieliº. 1992. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Deschampsia caespitosa. Viburnum opulus.2. Ionescu et al. 1974. ca în salicetele tipice de zãlog. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. Lythrum salicaria. cu umiditate mai redusã. Ranunculus repens. Filipendula ulmaria. Evonymus nanus). Juniperus communis. Ribes nigrum. Lysimachia vulgaris. Suprafeþe: > 100 ha. Mititelu 1970. Padus racemosa. Myosotis palustris. se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . 1987. Lonicera nigra. vãi montane. habitate protejate Emerald. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. între 2-4 m. Ajuga reptans. Thalictrum aquilegifolium. Zólyomi 1931. Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus. P = 700–825 mm.HAB 1999: 44. Lathyrus pratensis. Lonicera nigra. habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. Lycopus europaeus. Viburnum opulus. Equisetum sylvaticum. Aconitum toxicum. Specii caracteristice: Salix cinerea. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. Polemonium caeruleum.50C. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. Roci: depozite sedimentare. Angelica sylvestris. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. Alnus incana.: Salix cinerea ass. Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. Evonymus nanus.921 Grey willow scrub PAL.

HAB 1999: 44. Gergely et al. Dihoru 1975. total < 10 ha. Climã: T = 8. Soluri: turboase. Myosotis palustris. Sãmãrghiþan 2001. Aniþei Liliana. cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal. 1968. Voºlobeni).9 Alder. flexuosum).22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954.50C. Salix fragilis. 1989. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. dã un aspect compact. Roci: diferite ºisturi. Galium palustre. Molinia caerulea. willow. 2001. gresii calcaroase de Siriu. squarrosum. acide. Lupaºcu Angela 1999. Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S. În stratul ierburilor sunt dominante. Ularu et Parascan 1970. aspen. Poa trivialis. acidofile. 276 . alãturi de edificator. S.4. Suprafeþe: reduse. Sanda et al 1980.2. Raþiu et al. Relief: depresiuni pe vãi montane. Siriu. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. oak. swamp wood CORINE: 44. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. mezoterme. 1984. Karácsonyi 1980. Carex elongata.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9. Majoritatea speciilor sunt higrofile. Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl. terasa râului Sadu. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. P = 800–900 mm. mlaºtini eu-mezotrofe. În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului. Dihoru 1965. Picea abies. Rãspândire: intrazonal. Populus tremula. Acoperirea asociaþiei.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. în etajul nemoral.0–6. Dobrescu 1981. de 90%.

Molinia caerulea. Chamaenerion dodonei.0–8. Eriophorum gracile. Ceratophyllum demersum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Equisetum fluviatile. Listera ovata. Filipendula ulmaria. Chamaenerion dodonei. Câmpia Românã (Neajlov). Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. Calamagrostis canescens. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. Soluri: protosoluri aluviale. Raþiu Fl. Poa palustris. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. Carex elongata.: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963. Carex riparia. Galium palustre. Suprafeþe: 10–100 ha.HAB 1999: (44. de-a lungul canalelor. Coldea 1991. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Înãlþimea stratului este de 3–3. Rãspândire: intrazonal.8–1.921 PAL. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã. Varianta deltaicã a habitatului. Relief: în câmpie. în anii cu exces hidric.21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely ^ 1979 Syn. 277 . Prunus spinosa. Berula erecta. Climã: T = 11. Sphagnum fallax. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9. cu excepþia deltei. Delta Dunãrii. 1968. Rorippa amphibia. Rubus caesius. Carex pseudocyperus. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor. loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. Amblystegium juratzkanum. pe canale naturale sau sãpate. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase. Carex acutiformis.5 (3–4 m). Stratiotes aloides.5 m. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass. mezoterme ºi moderat acidofile. alãturi de care se pot dezvolta. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992. Alte specii importante: Dryopteris carthusiana. Picea abies. cu înãlþime mare a stratului superior 0. Peucedanum palustre. frecvent pânã la suprafaþã. Sphagnum flexuosum. Plagiothecium ruthei. Ophioglossum vulgatum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Athyrium filix-femina. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº). în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. Cornus sanguinea. Roci: sedimentare. Pãduri (4) Eriophorum gracile. Salix triandra.2. diverse ferigi. Hydrocharis morsus-ranae. Dihoru 1975. soluri aluviale cu apa freaticã. dupã loc. Lysimachia nummularia. Sphagnum squarrosum. Salix fragilis. Thelypteris palustris. Crataegus rhipidophylla. areale restrânse. 1956. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã. Poa trivialis. Staþiuni: Altitudine 10–400 m. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. P = 550–750 mm. iar acoperirea ajunge la 80–90%. Specii caracteristice: Salix cinerea. Carex contigua. pânã la suprafaþa apei. Prin desecarea terenurilor.4. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse. Valoare conservativã: moderatã. Crataegus monogyna. Brachythecium rutabulum. Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite. Galium mollugo la altitudinea inferioarã. Myosotis palustris.50C. Populus tremula. Mnium undulatum. Leptodyctium riparium. Drãgulescu 1995. Equisetum fluviatile. tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius. Sphagnum warnstorfii.

Rosa canina. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate.2. Phragmites australis. 278 . Lythrum salicaria. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. marginea canalelor. canalelor. Berula erecta. Câmpia Românã. Carex acutiformis. Pod. de-a lungul apelor. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. în condiþii protejate.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9. ºi este edificatã de specii eurasiatice. Rorippa amphibia. Hydrocharis morsus-ranae.5 m.5 m ºi pot ajunge la 6–6. Alte specii importante: Veronica longifolia. Rãspândire: Câmpia Olteniei. Lysimachia vulgaris. Carex contigua. Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. biomasa este de 14–18 kg / ha. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor. Filipendula ulmaria. Paucã-Comãnescu et al. Roci: depozite aluvionare.HAB 1999: 44. alcaline. Popescu et al. de-a lungul râurilor. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. acoperirea poate fi de 70–80%. Rubus caesius. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Climã: T = 10–10. Thelypteris palustris. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. Symphytum officinale. Câmpia Siretului. Cornus sanguinea ºi specii de arbori.813 Tamarisk thickets PAL. pionier. Ceratophyllum demersum. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. Ranunculus repens. Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare. Thalictrum lucidum. Delta Dunãrii. Humulus lupulus. odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului.4. P = 400–500 mm. Staþiuni: Altitudine 0–150 m. Angelica sylvestris.5 m–1 m. Covurluiului. Suprafeþe: > 1000 ha. Crataegus monogyna. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. mezo-higrofile. Crataegus rhipidophylla. mai ales Populus alba. tufele variind între 273–16 kg. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime. acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Cornus sanguinea. sunt mezoterme. pe aluviuni. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. Valoare conservativã: redusã. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. Lunca Buzãului. Galium mollugo. intrazonal. Solanum dulcamara. 2004. ce formeazã desiºuri de nepãtruns. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%. 1997.50C. iar în tufãriºurile rare. în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. sãrace. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides. litoralul mãrii Negre. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%). Carex riparia. Stratiotes aloides. Prunus spinosa. uºor salinizate.

Cynanchum acutum. Paucã-Comãnescu et al 1997. Populus alba. Mentha longifolia. Hippophaë rhamnoides. 279 . Mentha longifolia. Althea officinalis. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. Calystegia sepium. Polygonum aviculare. încã bine reprezentate în þarã. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. dar unele exemplare se ridicã la 1. Solanum dulcamara. Elymus repens. Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul. De remarcat este faptul cã. Melilotus officinalis.2. Polygonum aviculare. dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. Rhamnus cathartica. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. Potentilla reptans. de obicei ºi abundentã. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Lappula squarrosa. Lappula squarrosa. Calamagrostis epigeios. Cynodon dactylon. cu excepþia gramineelor amintite. Cornus sanguinea.4. Stellaria palustris. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon.5 m (Althea officinalis). Trifolium fragiferum. Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. Lotus tenuis. habitate protejate Emerald. Stellaria palustris. pe râurile interioare. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima. Rosa canina. se întâlnesc constant. Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. Solanum dulcamara. Althea officinalis.

chiar negativã fiind un stadiu invaziv. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. Symphytum officinale. Staþiuni: Altitudine 20–500 m. Specii caracteristice: Amorpha fruticosa. Cucubalus baccifer. Lithrum salicaria. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi. Stachys sylvatica. 1968. cu bogãþie mare de specii însoþitoare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. mezoterme eu-mezotrofe.4. 280 . Salix triandra. Stachys sylvatica. Cirsium arvense. Salix purpurea. Literaturã selectivã: Csürös et al. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. Transilvania. Cucubalus baccifer.50C. Soluri: aluviosoluri. în extindere invazivã.1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. Relief: vãi largi. Roman N. Alte specii importante: Rubus caesius. Saponaria officinalis. Climã: T = 10. Suprafeþe: > 50 ha. alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra. Ecologic. Lithrum salicaria. Oltenia. fragmentarã pe 200–400 mp.2. protosol aluvionar. amorphosum fruticosae Borza 1954. din câmpie. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius. Saponaria officinalis. terase inferioare. Rãspândire: intrazonal.6–7. P = 500–800 mm. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. troficitate variabilã. ca mai în toate cenozele de lunci. Salix triandra. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%. subas. sau chiar albia minorã a pâraielor. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã. Polygonum lapathifolium. dominã specii higrofile. cu ape temporare. Valoare conservativã: redusã. în raport cu depunerile apelor mari.HAB 1999: – EUNIS: F9. cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. Salix purpurea. 1974. Polygonum lapathifolium.

a speciei Pinus mugo. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia.HAB 1999: 51. ridges and lawns EUNIS: D1. Substrat: turbã de 1–3 m. Valea Sadului. Bodoc. Pinus mugo. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice. în unele staþiuni. Neagra Broºtenilor. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51.5– -3. Aulacomnium palustre. roman). Sphagnum fallax. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989. caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp. Munþii Retezat. Clima: T = 5. Sphagnum angustifolium. Suprafeþe: zeci de ha. Sphagnum subsecundum.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Lacul Frumos – Mosoroasa. Empetrum nigrum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). Alte specii importante: Carex nigra ssp. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof. Piciorul Galaþiului. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum. Drosera rotundifolia. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989. Relief: terenuri plane. ridges and lawns PAL. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor.1. Valoare conservativã: foarte mare. Muntele Siriu. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. Puzdra Micã. Munþii ÞarcuGodeanu. Plantago gentianoides. Stâna de Vale. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4.5.11 Bog hummocks.2.11 Bog hummocks. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2. Oxycoccus microcarpus. în care menþionãm prezenþa. P = 950–1400 mm.5. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae. Sphagnum capillifolium. dacica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum. Sphagnum fuscum. Comandãu. dacica. Specii caracteristice: Sphagnum fallax. Munþii Harghitei. Oxycoccus palustris. Sphagnum rubellum. Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. mezooligotrofe. menþionãm: Polytrichum strictum. Fitocenozele etajului montan. Lacul Negru (jud. iar cele din etajul subalpin ºi alpin. Carex 281 . habitat prioritar. Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%).2–5). Vrancea). Andromeda polifolia.50C. Carex pauciflora. Sphagnum magellanicum. Stratul arborescent.: Eriophoro-Sphagnetum auct. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha). Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m.

1997. Literaturã selectivã: Borza 1934. Munþii Vrancei. et al. Boºcaiu 1971. et al. Munþii Bistriþei.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Poiana Stampei. Luci. Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1. Pop I. oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice. 282 . 1972. Drãgulescu 1995. Lunca Neagra-Broºtenilor. Carex rostrata.00C. Drosera rotundifolia.400 ha). 2001. în unele staþiuni. Carex canescens. Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum. Relief: terenuri plane. structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98. Luzula sudetica. Boºcaiu et al. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. 1965.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Clima: T = 5.11 Bog hummocks. 1968). P = 950–1300 mm. 1979. 1986. Soluri: histosoluri. conþinut redus de substanþe minerale (1–1. ridges and lawns EUNIS: D1. molhaºul Cãpãþâna. Raþiu O. Coldea et al.5–4.11 Bog hummocks. Sanda 2002. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. Din cauza condiþiilor ecologice extreme.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Comandãu.5–2. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia. Coldea 1990. 1991. Empetrum nigrum. 1977.HAB 1999: 51. Izbucul Mare. Coldea et Plãmadã 1989. 1997. Sanda et al. Danciu et Kovács A. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. mlaºtina Izvoarele. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. a speciei Pinus sylvestris. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al.2. Juncus filiformis. ªtefureac 1969. Sârbu I. Bihor.8).5%). în regiunea montanã. Harghita. Dihoru 1975. Lungu L.5. Mohoº. ridges and lawns PAL. Bodoc. Substrat: turbã de 3–6 m.

Pinus sylvestris. et al. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. 1997. Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 . Sanda 2002. inexistente în Carpaþii României. Sanda et al. Oxycoccus microcarpus. grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977. Sphagnum fuscum. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex pauciflora. 1979. care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. Coldea 1991. Valoare conservativã: foarte mare. 1987. habitat prioritar. Sphagnum fallax.2. 1997. Literaturã selectivã: Raþiu O. Lungu 1977. Coldea et al. Spre deosebire de cenozele din Germania.5. Carex echinata. Sphagnum angustifolium. Danciu et Kovács A. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. Pop I. Coldea et Plãmadã 1989. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. Sphagnum capilifolium. Polytrichum strictum. Sphagnum rubellum. Oxycoccus palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. 2001. Aulacomnium palustre. et Moldovan 1972.

Lemna minor. Lythrum salicaria. Juncus articulatus. Trifolium repens. Phalaris arundinacea. Sparganium erectum ssp. Schoenoplectus lacustris.5. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris. Etajul mijlociu este. Mentha aquatica. riparia. Bidens tripartipa. Agrostis stolonifera. Phalaridetum arundinaceae (W. Structura: Speciile dominante. Juncus effusus. Veronica beccabunga. Leersia oryzoides. G. însorite. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Alisma plantago-aquatica. malul apelor.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3. Leersia oryzoides.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans. de asemenea. trisulca etc. Moldova. Ranunculus repens. plicata. Literaturã selectivã: Coldea 1971. Popescu. G. neglectum. Specii caracteristice: Glyceria fluitans. Potentilla reptans. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans. Gergely. Phalaris arundinacea. ªtefan 1995. C. Carex acutiformis. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. Veronica anagalisaquatica. Catabrosa aquatica. P = 350–700. plicata. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania. pietriºuri. Oenanthe aquatica. Muntenia. crovuri. Typha latifolia. Lycopus europaeus. Substrat: depozite aluviale. Banat.2. Dobrescu 1981.5. Lysimachia nummularia. înalte de 80–110 cm. angustifolia. Phalaris arundinacea. nisipuri. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior. Phragmites australis. Soluri: aluviosoluri. Clima: T = 10. Sanda. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. T. Koch) Libbert 1931. Leersia oryzoides. Iris pseudacorus. Ranunculus repens. Redactat: A. gleiosoluri. Phragmites australis. Lycopus europaeus. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni. Ranunculus flammula. Carex vulpina. Nedelcu 1972. Rumex crispus. Popescu 1973. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. Berula erecta. Catabrosa aquatica. Berula erecta. Stachys palustris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Leersia oryzoides. Sparganium neglectum. Valoare conservativã: moderatã. Galium palustre. acolo unde apa este în exces tot timpul anului. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica. Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. L. Mentha aquatica. Poa palustris. Eleocharis palustris. realizeazã o acoperire de 70–85%. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. 284 .26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933.5–60C.HAB: 53. Eleocharis palustris. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate. Schoenoplectus tabernaemontani. Raþiu 1973.2.

G. Phragmites australis. Ranunculus sceleratus. Nedelcu 1972. Popescu. de regulã. când terenurile se zvântã. Lycopus europaeus. Oltenia. Myosotis scorpioides. care participã în cadrul etajului inferior. Alopecurus pratensis. Banat. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. Galium palustre. Substrat: depozite aluviale. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Phalaris arundinacea. Lysimachia nummularia. Glyceria fluitans. Lysimachia nummularia. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Moldova. Galium palustre. Oenanthe silaifolia. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului. Valoare conservativã: moderatã. Alopecurus aequalis. Carex hirta. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã.511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919. în zona de câmpie din Transilvania. Lythrum salicaria.5. T. 1971. Câmpia Românã (în bazi- 285 .14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL. Berula erecta. Clima: T = 11–70C. Poa palustris. Muntenia. Potentilla reptans.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL. În perioadele secetoase. Lythrum salicaria.HAB: 53. Mentha aquatica. Popescu et al. Poa trivialis. Myosotis scorpioides. Sârbu 1978. Relief: teren plan. Bolboschoenus maritimus. fragiferum. luvosoluri.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. menþionãm: Potentilla reptans. Typha angustifolia. Carex riparia. P = 350–700 mm. vulpina. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare.31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii. împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. A. Scutellaria galericulata. Veronica beccabunga. Bolboschoenus maritimus. C. Alisma plantago-aquatica. Alte specii importante: Carex riparia. Rumex hydrolapathum. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Ranunculus repens. lanceolatum.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950. interfluviul Timiº – Bega. Oenanthe silaifolia. plicata. 1973. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris.HAB: 53. etajul mijlociu al fitocenozelor. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3. Rãspândire: Luncile râurilor. Butomus umbellatus. Redactat: A.2. periodic inundate. Mititelu 1973. Alisma plantago-aquatica. Specii caracteristice: Eleocharis palustris. Trifolium repens. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Dintre plantele scunde. Phleum pratense. Phragmites australis. Medicago lupulina.

Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. Popescu. Stachys palustris. Oenanthe aquatica. Myosotis scorpioides. Sparganium erectum. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. Rãspândire: Banat în luncile râurilor. Alisma plantago-aquatica. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. Typha angustifolia. Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice. Stachys palustris. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Câmpia Munteniei. 1984. Galium palustre. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat.5. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. Berula erecta. Lythrum salicaria. Galium palustre. Bolboschoenus maritimus. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã).243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. Lycopus europaeus. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre. Popescu. Moldova (bazinul Baºeului). Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Rorippa amphibia. Polygonum amphibium. dintre care au fost identificate: Sium latifolium. P = 350–600 mm. Clima: T = 11–9. Lycopus europaeus. Mihai 1971. Alisma plantago-aquatica. Glyceria maxima. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m.2. Popescu et al. Phragmites australis. Bolboschoenus maritimus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia. Schoenoplectus lacustris. Stancu 2001. Carex vulpina. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53.000 m. Lythrum salicaria.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. 1995. Soluri: luvosoluri. Sanda.. în regiunile menþionate. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001. Eleocharis palustris. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice. Iris pseudacorus. Valoare conservativã: moderatã. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. Stachys palustris. Solanum dulcamara.143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL. Lunca ºi Delta Dunãrii.HAB: 53. gleiosoluri. R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum. P = 350–700 mm. Bolboschoenus maritimus. Ranunculus lingua. Agrostis stolonifera.50C. Redactat: A. Eleocharis palustris. Clima: T = 11–10. Rorippa amphibia. Relief: microdepresiuni. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 . Alisma plantago aquatica. Mentha aquatica. Sparganium erectum. Typha angustifolia. Bolboschoenus maritimus. Delta Dunãrii. Pop 1968. Substrat: depozite aluviale.50C. bazine acvatice permanente. Polygonum amphibium. Lycopus europaeus. ªtefan et al.

Mentha aquatica.13 Reedmace (Typha) beds PAL.231/232 Typha latifolia/T.13 Reedmace beds EUNIS: C3. Popescu. Nasturtium officinale. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei. P = 350–600 mm. Alte specii importante: Epilobium hirsutum.50C. latifolia. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia. Lythrum salicaria. Glyceria maxima. uºor alcalinã (pH = 6. Sparganium erectum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia. Gehu. latifolia. Roman. Lycopus europaeus. Etajul inferior este slab reprezentat. Lysimachia vulgaris. Marsilea quadrifolia. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T. T. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Lang. Popescu.5–9.2). Glyceria fluitans. Carex acutiformis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum.HAB: 53. Ceratophyllum demersum. 1984. Sanda. Lysimachia nummularia. Iris pseudodacorus. Valoare conservativã: moderatã. Suprafeþe: 500 ha. Epilobium hirsutum. Specii caracteristice: Sparganium erectum. Valoare conservativã: redusã. Galium palustre. Alte specii importante: Phragmites australis. Sanda. Myosotis scorpioides. Symphytum officinale. Bolboschoenus maritimus. Altitudine: 0–250 m.8 m) fiind 287 . latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris. Mentha aquatica. 1997. Glyceria maxima. Oenanthe aquatica. Lycopus europaeus. Sium latifolium. parviflorum. Blanchard 1994. Agrostis stolonifera. Myosotis scorpioides. râurile interioare din toatã þara.5–0. Alisma plantago-aquatica.2. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor. speciile semnalate sunt: Galium palustre. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Rumex hydrolapathum. Berula erecta. T. Scutellaria galericulata.5. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1973. Stancu 2001. Doltu. Polygonum hydropiper. Schoenoplectus lacustris. cu densitate ºi acoperire mare. Pop 1962. Clima: T = 10. Stachys palustris. Solanum dulcamara. Vallisneria spiralis. Ocupã ape cu adâncime micã (0. Najas marina. Berula erecta. Stachys palustris. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse. Iris pseudacorus. cantonate la marginea bazinelor acvatice. Typhetum latifoliae G. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. C. Butomus umbellatus. Substrat: depozite aluviale. Myriophyllum spicatum. Ranunculus lingua. Nedelcu 1984. T.8–7. Popescu. Spirodela polyrhiza. Redactat: A. Popescu. Alisma plantago-aquatica. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã. riparia. ªtefan 1995. Redactat: A.31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53. Galium palustre. Mentha aquatica. angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953. Popescu et al. E. Veronica beccabunga. Specii caracteristice: Typha angustifolia. Alisma plantago-aquatica.

5.2. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .

Bolboschoenus maritimus. Substrat: depozite aluviale. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf.15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL.151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3. Ocupã suprafeþe relativ mici. Epilobium hirsutum. Muntenia.2. Banat. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate. Rorippa amphibia. Sparganium erectum. Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. 1997.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii. luturi. Schoenoplectus tabernaemontani. Popescu. Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7. Alte specii importante: Ceratophyllum demersus. Relief: ºanþuri. Lythrum salicaria. Redactat: A. Valoare conservativã: moderatã.5–9. Substrat: depozite aluviale. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Nedelcu 1967. Agrostis pontica. Rãspândire: Transilvania.5. Phalaris arundinacea.HAB: 53. 1984. specia caracteristicã fiind în expansiune. Typha angustifolia. Oenanthe aquatica.. puternic încãlzite în timpul verii. Rãspândire: Câmpia Românã. Typha angustifolia. nisipuri.HAB: 53. Alisma plantago-aquatica. Popescu et al. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia. Dobrogea. Galium palustre. Oltenia. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. 289 .13 Reedmace Typha beds PAL. Myosotis scorpioides.251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931. parviflorum.50C. Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare. Lycopus europaeus. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Eleocharis palustris. 1997. Clima: T = 10. Oenanthe aquatica. Eleocharis palustris. Alisma plantago-aquatica. loessoide. Bolboschoenus maritimus. Specii caracteristice: Typha laxmannii. Clima: T = 11–90C. P = 550–600 mm. crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). canale. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari. Suprafeþe: 50–60 ha. E. Moldova. Myriophyllum spicatum. Juncus gerardi. P = 350–700 mm.133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967. bium hirsutum. Beckmannia eruciformis. Literaturã selectivã: Coldea et al. Moldova.5–8).

Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. Specii caracteristice: Glyceria maxima. Delta Dunãrii. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Bolboschoenus maritimus. Redactat: A. Typha latifolia. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Popescu. Dobrescu 1970.HAB: 53. Lysimachia vulgaris. a speciilor: Schoenoplectus lacustris. Clima: T = 11–10. Spirodela polyrhiza. specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei. Sium latifolium.: Phragmitetum natans Borza 1960. Nedelcu 1972. latifolia. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris. în puþine exemplare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima. Ranunculus lingua. Typha angustifolia. Myosotis scorpioides. Symphytum officinale. Bolboschoenus maritimus.5–2 m. Substrat: organic. Valoare conservativã: moderatã. T. Glyceria maxima. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al. Galium palustre. Butomus umbellatus. Schoenoplectus lacustris. T. Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2. Lythrum salicaria. Cicuta virosa. 1995). latifolia. Lemna minor.5. Irirs pseudacorus. sunt: 290 . lãcoviºti. Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. Phragmites australis. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. Speciile de talie micã. Rumex hydrolapathum. Lycopus europaeus.111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3. Ranunculus lingua.5 m).211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn. Mentha aquatica. Cicuta virosa. Rumex hydrolapathum. Alisma plantago-aquatica.111 Flooted Phragmites beds PAL. Stachys palustris. P = 350–550 mm. Rorippa amphibia. Pop 1968. Carex elata.2.50C. Popescu et Sanda 1974. R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Cladium mariscus. de 1. Butomus umbellatus. Stachys palustris. Polygonum lapathifolium. Rorippa amphibia. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. Relief: teren plan. Thypha angustifolia. Stachys palustris. Lycopus europaeus. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea.5 m2. Mititelu et Barabaº 1971. Wolffia arrhiza etc. Poa palustris. Oenanthe aquatica. din resturi de plante ºi rizomi de stuf. care alcãtuiesc etajul inferior. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea. Carex acutiformis. Marsilea quadrifolia. Eleocharis palustris. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov. Sparganium erectum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. Phalaris arundinacea. Glyceria fluitans. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii. Phragmites australis. Carex riparia.5–3. Oenanthe aquatica. luto-argiloase. Gergely et Raþiu 1973. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. În etajul mijlociu.

în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus.5–5. Rumex hydrolapathum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. Hydrocharis morsus-ranae. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare. Alisma plantago-aquatica. Scutellaria galericulata. Rumex hydrolapathum. Popescu. Clima: T = 10. Schoenoplectus lacustris. T.8). Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Carex acutiformis. Typha angustifolia.5–9. Butomus umbellatus. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. latifolia. au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. cu înãlþime de pânã la 3 m. Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. Literaturã selectivã: Coldea et al. Polygonum hydropiper. cu indivizi viguroºi. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53. Iris pseudacorus. Lemna minor. 1995. bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5.HAB: 53. Thelypteris palustris. Lemna trisulca. Nedelcu 1967. Carex riparia.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Suprafeþe: 4. Glyceria maxima. Alte specii importante: Typha angustifolia. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare. Marsilea quadrifolia. latifolia. Stachys palustris. P = 350–550 mm. ªtefan 1995. Acorus calamus. Valoare conservativã: moderatã. Carex elata. Thelypteris palustris.000 ha. Ranunculus lingua. Glyceria maxima.2. Redactat: A. Lycopus europaeus. 1997. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Popescu et Sanda 1974. Grigore 1971. Nymphaea candida. Mentha aquatica. Redactat: A. Specii caracteristice: Phragmites australis. Oenanthe aquatica. Typha angustifolia. Rorippa amphibia. Schoenoplectus lacustris. Ranunculus lingua. Carex riparia. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. Ranunculus lingua. Iris pseudacorus. Valoare conservativã: moderatã. 291 . ªtefan et al. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza. Koch 1926. Sanda. Lemna minor. Fitocenozele sunt compacte. Spirodela polyrhiza. Stachys palustris. Galium palustre.5. Sium latifolium. Oenanthe aquatica. Salvinia natans. Substrat: depozite aluviale. Mentha aquatica. Delta Dunãrii.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL. Popescu. Nedelcu 1984. Bolboschoenus maritimus. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. Popescu. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest. Un numãr relativ mare. Oenanthe aquatica. Specii caracteristice: Phragmites australis. Eleocharis palustris. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22.50C. T. Stachys palustris.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. Rumex hydrolapathum.

Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania. acoperirea poate atinge 95–100%.2. acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. riparia ºi C. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. soluri gleice cu exces de umiditate. C. Rorippa sylvestris. Clima: T = 10. Senecio paludosa.HAB: 53. C. Peucedanum palustre. Oltenia. acutiformis. uneori.5–60C. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm. argile. Epilobium hirsutum. Galium palustre. C. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava. nisipuri. Lysimachia vulgaris. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. C. gracilis.5. aluviale. Caricetum acutiformis Eggler 1933. C. paniculata. Moldova.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. Equisetum palustre. P = 350–750 mm. pante uºor înclinate. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua. Lathyrus palustris. Muntenia. Lycopus europaeus. Alisma lanceolatum. cu reacþie slab acidã. elata. rostrata. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm.21 Large Carex beds PAL. rostrata. Soluri: gleiosoluri. C. Alisma plantagoaquatica. Relief: teren plan. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata. Lythrum salicaria. Substrat: depozite 292 . Eleocharis palustris. C. Delta Dunãrii. depresiuni cu exces de umiditate. Banat. Mentha aquatica. Caricetum rostratae Rübel 1912. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense.

S. Popescu. Stachys palustris. S.2. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi. Butomus umbellatus. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8. Prezenþa a numeroase specii halofile. în lunca Dunãrii. precum ºi în luncile râurilor Jiu. Aeluropus littoralis. C. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%. Sanda. Crypsis aculeata. Stachys palustris. Carex distans.112 Dry Phragmites beds PAL. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii. Siret. Equisetum palustre. Alopecurus arundinaceus. Popescu. Clima: T = 11–100C. L. acutiformis. în Deltã. Mentha aquatica. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic. 1984. humilis. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Buzãu. riparia. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata. Ranunculus lingua. Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani.3–1. Popescu et al. Stancu 2001. virgatum. luturi. acutiformis. C. rostrata. humilis. riparia. Redactat: A. nisipuri. C. splendens. C. Lycopus exaltatus. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. alcãtuieºte etajul superior înalt. Gergely et Raþiu 1973.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Raþiu 1971.5. Caraorman. de 1. Specii caracteristice: Carex elata. Literaturã selectivã: Coldea 1997. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Popescu. Sãrãturile. Galium palustre. Grigore 1971. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Lathyrus palustris. Aster tripolium. Poa palustris. Lythrum salicaria. Alte specii importante: Juncus gerardi. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Carex distans. Scutellaria galericulata. Morariu 1964. Lysimachia vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. Cicuta virosa. gracilis. Crypsis aculeata. Aster tripolium. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Alisma plantago-aquatica. Peucedanum palustre.5 mm. Aster tripolium. Lycopus europaeus. 293 . Rorippa sylvestris. Phragmites australis. humilis. P = 350–550 mm. Structura: Specia dominantã. Câmpul Chiliei. Spergularia maritima. Schoenoplectus tabernaemontani. Oenanthe silaifolia. Butomus umbellatus. Lythrum virgatum. C.HAB: 53. Spergularia maritima. Lycopus exaltatus. Neajlov. Redactat: A. C. cum sunt: Suaeda maritima. Aeluropus littoralis. Phragmites asutralis ssp. Valoare conservativã: moderatã. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp. splendens.5). Eleocharis palustris. Substrat: depozite aluviale. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. Senecio paludosus.

Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. Plantele mai scunde. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935. Chenopodium botrys. Tx 1950. P = 350–650 mm. Chenopodium polyspermum. frondosa. Chlorocyperus glomeratus.HAB: 24. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium. Sanda. Pop 1968.2. P. Chlorocyperus glomeratus. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. Popescu. Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. Popescu. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. Symphytum officinale.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. din Banat. Ranunculus sceleratus. B. Veronica anagalis-aquatica.52. Substrat: depozite aluviale. Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. nisipuri ºi luturi. Alopecurus aequalis. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Mentha arvensis. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic. Bidens tripartita. Alte specii importante: Rorippa austriaca. aluviosoluri. Bidens tripartita. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Chenopodium polyspermum. hydropiper. Câmpia Dunãrii. Polygonum hydropiper. P. care este mai slab reprezentat. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Soluri: gleiosoluri.5. lapathifolium. cum sunt: Alopecurus aequalis. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului. Bidens frondosa. P. Specii caracteristice: Bidens tripartita. Rumex palustris. hydropiper. Bidens cernua. Clima: T = 11– -80C. Oroian 1997. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis. Rumex palustris. Polygonum lapathifolium. Valoare conservativã: redusã. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3. Transilvania. Redactat: A. 294 . Echinochloa crus-galli. Rorippa austriaca.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL.

8.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54. Aulacomnium palustre. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu. dacica. acide. Substrat: acid. bogat în material organic pânã la 87. Munþii Parâng. Valoare conservativã: mare. dacica. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Drepanocladus fluitans. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973).5. Juncus filiformis. 1972 (Syn. Munþii Fãgãraº. Munþii Retezat. Carex canescens. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 . Munþii Þarcu.2. Clima: T = 1. Plantago gentianoides. pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice.3. Sanda et al. cu Carex nigra ssp. Carex echinata. 1972. 1997. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m. 2001. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. în care. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Coldea et Plãmadã 1980. Structura: Sub aspect sindinamic. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Eriophorum angustifolium. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum. având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans. 1962).: Caricetum dacicae Buia et al.0– -20C.22 Carex nigra. 1997. turbãrii. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5. Sphagnum recurvum. Relief: terenurile înmlãºtinite. Comarum palustre. Calliergon stramineum. Resmeriþã 1973.5. Plantago gentianoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. 1972. Coldea 1990. Dactylorhiza maculata. Literaturã selectivã: Borza 1934. 1977.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2. R5401 Turbãrii sud-est carpatice. 1991. P= 1300–1450 mm.HAB 1999: 1999: 54. Eriophorum scheuchzeri. Carex canescens. Munþii Godeanu. Polytrichum commune. Tarniþa la Cruce). Carex rostrata. eu-mezotrofe. Mlaºtini. habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. Coldea et al.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. Dactylorhiza cordigera. Sanda 2002. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus. Redactat: Simona Mihãilescu. izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn. Polytrichum strictum.42 Black-white-star sedge fens PAL. Boºcaiu et al. Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. Alte specii importante: Agrostis canina.7%. Pseudorchis frivaldii. ªtiol. Sphagnum teres. în etajul subalpin ºi alpin. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. Sphagnum subsecundum. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat.

Sanda et al.7– -0.41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL. Valoare conservativã: mare. Sanda 2002. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha).80C. Lacul Lala. Juncus triglumis. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. 1991. Substrat: turbã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul. Coldea et Plãmadã 1980. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri. Cãldarea Buhãiescu Mare. bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial. dacica. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. 2001.: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944). Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Soluri: histosoluri. Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm. în etajele subalpin ºi alpin. Juncus castaneus. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum.4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2. 2005 (ined.). Epilobium palustre. Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. P = 1300–1400 mm. ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine. 1977.2.3). K ºi Na. puternic acide (pH = 5–5. Sub aspect microclimatic. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m. Mihãilescu S. Campylium stellatum. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu. Coldea 1990. Carex canescens. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie. Literaturã selectivã: Coldea et al. Philonotis fontana.4 Acidic fens CORINE: 54.211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn. Carex nigra ssp. Redactat: Simona Mihãilescu.HAB 1999: 54.5. Clima: T = 0. cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite. Tarniþa la Cruce. cu acoperire pânã la 30%. Cãldarea glaciarã Gropi). Carex canescens ºi Epilobium palustre. 1997. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 .

Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. prezintã o compoziþie floristicã unitarã. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Lungu 1971. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. Sub aspect sindinamic. Oroian S. Substrat: turbã. Carex canescens. 1987. Sârbu et al. 1965 non Zólyomi 1931). et al. Pedicularis sceptrum-carolinum. Valea Ieduþului. Clima: T = 7. Pedicularis palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata. Boºcaiu et al. 1937. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL. 1971. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965. Coldea 1973. Calliergon stramineum. Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. Munþii Godeanu. Pop I. Munþii Retezat.p.5. Soluri: histosoluri. Sphagnum teres. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. et Boºcaiu 1967. Munþii Þarcu.9–5. situate la diferite altitudini. Menyanthes trifoliata. Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 . Stellaria palustris. la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. Coldea et al. Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. Defileul Mureºului. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. Izbuc). Carex nigra ssp. Munþii Gurghiu. Vf.2 – -0. Ularu 1971. Stellaria uliginosa. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Munþii Cãlimani. Sphagnum recurvum. dacica. acide (pH = 4. 1972. 75%. Gergely I.: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973. Raþiu F. Lacul Negru (Jud. 1997. P = 825–1400 mm. Agrostis canina. Rebra. Depresiunea Trascãului.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2. Dicranum bonjeanii. 1966. • drepanocladetosum (Resm. 1997. Veronica scutellata. Raclaru 1970.6). cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca. Carex magellanica.22 Carex nigra. Munþii Rarãu. Camptothecium nitens. Depresiunea Giurgeului. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire. Rotunda-Preluc. Juncus articulatus. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. 1998. Resmeriþã 1973. dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Alte specii importante: Pedicularis limnogena. Vrancea). Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale. Literaturã selectivã: Raþiu 1966. Carex echinata. Carex canescens. Calla palustris. habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Specii caracteristice: Carex rostrata.HAB 1999: 54. 1977.). Juncus filiformis. Munþii Bistriþei. Ligularia sibirica. Eriophorum angustifolium. Drepanocladus fluitans.80C. K ºi Na. Juncus alpinus. Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m. Comarum palustre.2. Sphagnum subsecundum. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Cardamine amara. Redactat: Simona Mihãilescu. Triglochin palustre. Sphagnum warnstorfii. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. Relief: terenuri plane. ªtiol). Raþiu F. 1973) Coldea 1981 (Syn. foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu. Parnassia palustris. 1997. în regiunea montanã ºi colinarã. 298 . Carex rostrata. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza. Piatra Rea-Dealul Prisãcii.2. Munþii Baraolt. habitat prioritar EMERALD. P = 1300 mm. Munþii Plopiº.00C. Valea Rebra. Depresiunea Trascãu.5 Transition mires PAL. Munþii Gilãu (Valea Runcului). Mânãstireni. Substrat: bazic. 2001.253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4. Sanda et al. Depresiunea Giurgeului.7–7). Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). Munþii Þarcu-Godeanu. Literaturã selectivã: Coldea 1990. conferã caracterul regional al vegetaþiei. Depresiunea Bilbor.153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944. 1991. Luzula sudetica. Suprafeþe: mari. Vf. Speciile edificatoare. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. În circ glaciar. de ordinul 500–1000 ha. sibiricum. endemic în Carpaþii Sud-Estici. Swertia perennis. Defileul Mureºului. Alte specii importante: Carex echinata. Vâlcelele. Muntele Plopiº. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. Valea Morii. Perºani.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990. Carex nigra ssp. Valea Remeþului. Valea Gurghiului. ssp.2 Rich fens PAL. Carpaþii Occidentali: Întregalde. Bistriþa Aurie. Munþii Rarãu. Carex limosa. Relief: fund de vale. Clima: T = 1. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. în etajul subalpin. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia. Buhãiescu. Munþii Ceahlãu. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice. mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Coldea et al. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum. sibiricum. dacica. în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Suprafeþe: circa 1 ha. Soluri: histosoluri profunde. Menyanthes trifoliata. pot realiza o acoperire de pânã la 65%.HAB 1999: 54. Valea Iadului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza. Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp. Târnava Mare. Feneº. Munþii Piatra Craiului. Carex dioica. înalt de 10–30 cm. Eriophorum angustifolium. Swertia perennis. Valea Sadului.5. Comarum palustre. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna.2 Rich fens CORINE: 54. Valoare conservativã: foarte mare. Munþii Bistriþei. slab înclinat.HAB 1999: 54. Sanda 2002.5 Transition mires CORINE: 54.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2.

Coldea 1973. Salix rosmarinifolia. Lungu 1971.2. Parnassia palustris. Redactat: Simona Mihãilescu. habitat prioritar EMERALD. Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. Páll 1965. Relief: locuri plane. 1978. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977. 2001. ªuteu 1973. Coldea 1978. sunt bine reprezentate speciile caracteristice. 1983. Juncus inflexus. Carex lepidocarpa.0–1. Valea Runcu. Valeriana simplicifolia. Raþiu O. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului. Coldea 1977. et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum. Alte specii importante: Carex nigra ssp.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Munþii Rarãu. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972. 1997. 299 . Eriophorum latifolium. Literaturã selectivã: Pop E. Camptothecium nitens. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Valoare conservativã: mare. et al. Pinguicula vulgaris. Valea Jiului. 1972. Soluri: histosoluri gleice. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului. Depresiunea Bârsei. Sãmãrgiþan M. Epipactis palustris. 1960. Bistriþa Aurie. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. Campylium stellatum. Csürös-Káptalan M. Pascal 1973. Succisa pratensis. Substrat: În unele situaþii. Schoenus nigricans. Depresiunea Bilbor. 1962. Carex distans. Gergely 1966. Clima: T = 7. în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat. Juncus compressus.HAB 1999: 54. s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã. Drãgulescu 1995.2F Middle European flat sedge fens PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Gymnadenia conopsea. Carex davalliana.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5. Carex gracilis. Raclaru 1970. nigra. Dactylorhiza incarnata. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm.8). 2001. 1965. • caricetosum gracilis (Gergely 1966). Lychnis floscuculi). Coldea et al. 1997. eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997.2 Rich fens CORINE: 54.00C. 2005 (ined. Oroian S. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Sanda 2002. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Sanda et al. Kovács et Coldea 1967. Blysmus compressus.6–70. Coldea 1991. Mihãilescu S. Carex appropinquata. Juncus effusus. Deschampsia caespitosa. bogate în substanþe organice (58. 1998. 1973. Tofiledia calyculata. Hodiºan 1966. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). Raþiu F. Swertia perennis. Diaconescu F. Ularu 1972. Munþii Cãlimani. Carex panicea. Dactylorhiza maculata. P = 750–1000 mm. Mihãilescu S. Zanoschi 1971.8–6. Stratul muºchilor este bine reprezentat.). Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre. 2001.5. Molinia caerulea. Boºcaiu 1971. Danciu 1974.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977. Sanda 2002.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926. Carex flava. Drepanocladus revolvens. Relief: terenuri plane în depresiuni. habitat prioritar EMERALD. Substrat: bazic. Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m. cu o reacþie bazicã (pH = 7.0–1. 300 . 2001. 1956. uneori cu acoperiri mari. Eriophorum angustifolium. Coldea et al.51 Slender-sedge swards EUNIS: D2. Blysmus compressus. Valoare conservativã: foarte mare. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. Juncus effusus. Clima: T = 7. Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m. Relief: terenuri plane. Se remarcã. Alte specii importante: Juncus compressus. Redactat: Simona Mihãilescu.2. Sphagnum warnstorfii. nisipoase.5 %) ºi în carbonat de calciu (7. Carex diandra.2).5–1. Carex echinata. Stratul muºchilor dominant. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). specificã mlaºtinilor de mare altitudine. Raclaru 1970. Carex panicea. Substrat: acid. Coldea 1973. Carex nigra ssp. Juncus inflexus. nigra. Soluri: gleice. Juncus articulatus. Pedicularis sceptrum-carolinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa. Dactylorhiza maculata.5). Sanda et al. Literaturã selectivã: Zanoschi 1971. R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. Sphagnum warnstorfii. Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa. Carex distans. Puºcaru et al. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa. Pinguicula vulgaris. Gymnadenia conopsea.HAB 1999: 54. Coldea 1991. Epipactis palustris.5–8. Philonotis calcarea. Pedicularis palustris. P= 1200–1300 mm. Valeriana simplicifolia.5 Transition mires PAL. Soluri: histosoluri. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. P = 750–1100 mm. bogate în substanþe organice (18–44.5 Transition mires CORINE: 54. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Vrancea).00C.5. Lacul Negru (Jud. Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Defileul Mureºului. 1997. Ligularia sibirica.5 %). Triglochin palustre.00C. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha). Specii caracteristice: Blysmus compressus. Pascal 1973. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa. Coldea et Plãmadã 1980. Clima: T = 3. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5. Carex serotina). Swertia perennis. habitat prioritar EMERALD.

80C. 2001. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata). Carex pauciflora. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%. 1997. Eriophorum gracile. Empetrum nigrum. Oroian S. Eriophorum angustifolium. 1997.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. iezere. Coldea 1990. cristalin. a cãrei acoperire variazã între 30–75 %.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br. Altitudini: 800–1100 (1580) m. Sanda 2002. ocupând suprafeþe mici în tinoave. 1997. paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Munþii Maramureºului.5. uneori cu acoperiri mari.5 Transition mires CORINE: 54.HAB 1999: 54. Sanda et al. Drosera rotundifolia. Rhynchospora alba. depresiuni montane. habitat prioritar EMERALD. 1991. Substrat: acid. Stratul muºchilor este dominant. 1921 (Syn. 1998. înalt de 12–30 cm. et Moldovan 1972.5–4. Coldea et Plãmadã 1980. Sanda et al. Valoare conservativã: foarte mare. Pop I. Clima: T = 6. Coldea et Marchievici 1978. Soluri: histosoluri cu pH = 3.54 Mud sedge swards PAL. Coldea et al. Calliergon straminaeum. Agrostis canina.4. 1982. gresie. Literaturã selectivã: Pop E. Eriophorum vaginatum. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. 1977. Oxycoccus palustris. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice. Redactat: Simona Mihãilescu. 301 . Andromeda polifolia. 2001. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa. Raþiu O. andezite. et al. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei). Carex rostrata. Relief: terenuri plane. Coldea et Plãmadã 1970. Comarum palustre. 1960.: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973). Raþiu O. Menyanthes trifoliata. Carex lepidocarpa. 1991. Carex serotina. Staþiuni: Habitat oligotrof. Oxycoccus microcarpus.2. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion. Munþii Rodnei (ªtiol). Munþii Gilãu. Coldea et al. et al. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum. P = 925–1100 mm.0–4. în zona molidului. oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Redactat: Simona Mihãilescu. în regiunea montanã. 1997. Harghita (Vlaschinez. Speciile Scheuchzeria palustris. Sârbu I. Carex chordorrhyza. Sanda et al. 1987.-Bl. Sphagnum cuspidatum este dominant. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Mohoº. în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm. Sphagnum contortum. Bodoc). Carex canescens. Stratul ierbos este slab dezvoltat. et al. Polytrichum strictum. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. Specii caracteristice: Carex limosa. Izvoarele. Literaturã selectivã: Coldea 1973. 1997. Scheuchzeria palustris.

acid peat and sands. Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã. Soluri: histosoluri. 302 . de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase.2. P = 700–1050 mm. open.HAB 1999: 54. Rhynchospora alba.2) ºi conþinut ridicat în azot total. Clima: T = 7–50C. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4. Structura: Habitat tipic oligotrof. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). înalt de 10–20 cm.3H Wet. Cãlãþele).6 Beak-sedge quaking bogs PAL. Stratul ierbos este dezvoltat. Substrat: acid. Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã. Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. 1923) Dierssen et Reichelt 1988. with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em. menþionãm: Drosera rotundifolia. Carex limosa. oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54.2–5.5.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2. Relief: terenuri plane în depresiuni montane.6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54. Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald. • caricetosum echinatae Coldea 1981. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae. Koch 1926. Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha.

Depresiunea Giurgeului. 1997. Carex fusca ºi Agrostis canina. Munþii Bistriþei. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. Valea Sebeºului. habitat prioritar. Sphagnum magellanicum. spre a cãror grupãri evolueazã. • nardetosum strictae Lupºa 1971. Valea Ieduþului). 303 . Coldea et al.4 Acidic fens CORINE: 54. ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5. Sphagnum cuspidatum. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex lepidocarpa. 1977. în stratul ierbos. Alte specii importante: Carex nigra. Eriophorum vaginatum. • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. Din cauza aciditãþii ridicate a mediului. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. mlaºtina Blejoaia. Carex lepidocarpa. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Eriophorum gracile. Sanda et al. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba.4–82. caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn. Specie relict glaciar: Rhynchospora alba. Carex diandra. Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis. Munþii Harghitei. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu. uneori cu acoperiri mari.00C. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m.HAB 1999: 54.5%). Empetrum nigrum. 1991. Comandãu. Soluri: histosoluri. Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970.: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942). Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Clima: T = 7. Valoare conservativã: foarte mare. menþionãm: Spagnum cuspidatum. Stratul muºchilor este dominant. Izbucul Mare. Sanda et al. în regiunea montanã ºi subalpinã. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Carex limosa. Oxycoccus microcarpus. Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn. Vrancea).4 Acidic fens PAL. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Substrat: acid. Scheuchzeria palustris. Depresiunea Dornelor. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor. P = 850–1200 mm. Lacul Negru (Jud. 1980. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%.2. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981. Specii caracteristice: Rhynchospora alba. Andromeda polifolia. Munþii Gilãu. Carex canescens.: Caricetum stellulatae Csürös et al. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. Menþionãm cã. Munþii Þarcu.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Coldea 1981. 1956.0–3. depresiuni montane. Conþinutul în materie organicã este variabil (35. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice. Munþii Cãlimani.2). Sphagnum contortum. Menyanthes trifoliata. 2001.5. Polytrichum strictum.22 Carex nigra. speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice. Juncus alpinus. mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.

fusca). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Depresiunea Giurgeului. Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa. Juncus effusus. Carex rostrata.2). Menyanthes trifoliata. Munþii Gurghiu. Juncus conglomeratus. bazinul Bistriþei Aurii. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Munþii Þarcu. Munþii Bistriþei 304 . Eriophorum angustifolium. Dactylorhiza maculata. 1982.4 Acidic fens PAL. depresiuni montane.-Bl. Sphagnum subsecundum. Depresiunea Ciucului. P= 750–1025 mm. Carex nigra ssp. este înalt de 10–20 cm. Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carex rostrata. bazinul Gheorghieni. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. 1987.HAB 1999: 54. 1997. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. Drepanocladus revolvens. 1915). Ligularia sibirica. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Carex magellanica.5. Juncus alpinus.4 Acidic fens CORINE: 54. Drepanocladus fluitans. nigra. Lungu 1971. în regiunea montanã. Stratul ierbos. Valeriana simplicifolia. Aulacomnium palustre. Raþiu O. et al. Carex canescens. 1970. Agrostis canina. Boºcaiu 1971. Sphagnum teres. • subas. Raþiu F. nigra.2. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. având o umiditate ridicatã. 1997. Carex echinata. Munþii Harghitei.50C. Pop I. et Boºcaiu 1967. Eriophorum scheuchzeri. Comandãu. Raþiu F. Clima: T = 7.: Caricetum fuscae F.5–4. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº.22 Carex nigra. creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. Munþii Rarãu. Sphagnum warnstorfii. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. • subas. 1972. Coldea et al. Trifolium hybridum). et al. (1937) 1952 (Syn. nigra. Coldea et Plãmadã 1970. Aulacomnium palustre. Drepanocladus vernicosus. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. nigra (= C. Raþiu 1972 non Br. Agrostis canina. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: acid. Literaturã selectivã: Borza 1959. bine dezvoltat. printr-un proces continuu de înmlãºtinire. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice. nigra (C. 1986. Pedicularis palustris. în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Defileul Mureºului. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Pedicularis sceptrum-carolinum. Sphagnum recurvum. Specii caracteristice: Carex echinata. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca. Calliergon stramineum. Carex canescens. Carex stellulata. Structura: Pajiºtile higrofile. (Cristiºor). acutifolium). calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn. cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. Coldea 1973. acide (pH = 6– 6. Sârbu et al.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). Danciu et Kovács 1979. fusca). Juncus effusus. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Pedicularis limnogena. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. Alte specii importante: Carex canescens.

Sanda 2002. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969. Eriophorum angustifolium. 1991. Substrat: bazic. Carex serotina. Mlaºtina Joseni. Eriophorum latifolium. 1977. habitat prioritar EMERALD. Eriophorum angustifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha.5 Transition mires PAL. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%. Ligularia sibirica. 305 .9). Mlaºtina Racu. Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn. Bilbor. Sanda 2002. Carex rostrata. 1991. Gergely et al. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus. înalt de 10-30 cm. Comarum palustre. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). 2001.p. Sanda et al. Bryum pseudotriquetrum.HAB 1999: 54. Lungu 1971. Coldea et al.52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2. Kovacs A.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p. Ligularia sibirica. Coldea et al. Equisetum fluviatile. 1970. Danciu 1972. Dicranum bonjeanii. Oberd. Coldea et Plãmadã 1970. Sphagnum warnstorfii. Pascal 1973. Remetea. Redactat: Simona Mihãilescu. Soluri: histosoluri.80C. 1972. Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum. Carex dioica.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. Specii caracteristice: Carex diandra. 1998. Literaturã selectivã: Raþiu F. Gergely et Raþiu F. Stellaria palustris. Drepanocladus ventricosus. Dactylorhiza incarnata. Carex dioica. uneori cu acoperiri mari. 1974.p. Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis. Comarum palustre. Alte specii importante: Carex nigra. Raþiu F. Menyanthes trifoliata.5–5. în regiunea montanã. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7. Clima: T = 7. Valeriana simplicifolia. Saxifraga hirculus. Sphagnum angustifolium. 1972. Sâncrãieni). Juncus articulatus. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica. Oroian S. Sphagnum subsecundum. Redactat: Simona Mihãilescu. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn. Gergely et Raþiu F. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m. Galium palustre. 1997. Raclaru 1970. Structura: Habitat mezotrof.1–7. Stratul muºchilor este dominant. Drepanocladus revolvens. Coldea et al. Sanda et al. Pedicularis palustris. Ozunca. Calliergon stramineum. Coldea 1981. CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972). Dactylorhiza maculata. 1932 em. 1973. Valeriana simplicifolia. 1988. 1957 (Syn. 2001. mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Trighlochin palustre. Sphagnum teres. Menyanthes trifoliata. Coldea 1990. Veronica scutellata. Camptothecium nitens. et Gergely 1979. Pedicularis sceptrum-carolinum. Danciu et Kovács 1979.1973. Sphagnum recurvum. 1997. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor.5. P= 8250–1075 mm. 1973. Stratul ierbos este dezvoltat. Relief: depresiuni intramontane. 1997.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. terenuri cu exces de umiditate.2. 1977.5 Transition mires CORINE: 54. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol). 1977. R5412 Mlaºtini sud-est carpatice. Pedicularis palustris. non Soó 1963). având ca specii diferenþiale pe Carex nigra.

Acrocladium cuspidatum. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. Eriophorum latifolium. Clima: T = 7. 1962.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4. Lotus siliquosus. Sesleria uliginosa. gleiosoluri. ca: Briza media. P = 825–850 mm. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii.2 Rich fens PAL. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Sanda 2002. Sântimbru). 2001. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana. Epipactis palustris. Molinia caerulea. Dactylorhiza maculata. Lotus corniculatus. cu un conþinut redus în materii organice. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977. Medicago lupulina. 1997. Relief: terenuri plane consolidate. Specii caracteristice: Carex davalliana. Schoenus nigricans. 1974. bogate în carbonat de calciu.2 Rich fens CORINE: 54. Trifolium repens. Dumbrãviþa. Polygala amarella.3–6. Soluri: mlãºtinoase. Pedicularis palustris.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4. Gergely et al. Coldea et al.5. în prezent. Trifolium pratense.8–8. Parnassia palustris. mici depresiuni. Carex dioica. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. în depresiuni intramontane. Codlea. 306 . Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa. Valoare conservativã: foarte mare. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice. Primula farinosa. Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic. 1997.2.HAB 1999: 54. Primula farinosa. Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. habitat prioritar EMERALD. 1977. Festuca pratensis. Literaturã selectivã: Ularu 1971. 1988. Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare.134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924. Alte specii importante: Carex flava. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). Valeriana simplicifolia. în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2). Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde.70C. Eriophorum angustifolium. mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere. Sanda et al. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene. 1957 (Syn. mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. pe suprafeþe periferice. Pedicularis sceptrum-carolinum.HAB 1999: 54. Redactat: Simona Mihãilescu.: Schoenetum nigricantis Pop et al.21 Black bog-rush fens PAL. Carex hostiana. Liparis loeselii.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd. Carex distans. Gergely et Raþiu F. Dactylorhiza incarnata.2 Rich fens CORINE: 54. Coldea 1991. Valea Gârcinului). Carex panicea. Depresiunea Runcu.1). Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului. Agrostis stolonifera. Au fost descrise subasociaþiile:^ • typicum Smarda 1961 ºi R5414 Mlaºtini sud-est carpatice.

5–8. Substrat: bazic. Drosera anglica.2. Drepanocladus intermedium. Stratul ierbos este dominant. Primula farinosa. Polygala amarella. Carex hostiana. P = 750–900 mm. Carex flava. Coldea 1991. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2). Sesleria uliginosa. înalt de 15–30 cm. Gymnadenia conopsea.0–6. Carex panicea. Alte specii importante: Molinia caerulea. Liparis loeselii. Carex lepidocarpa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Ularu et Danciu 1968. Literaturã selectivã: Pop I. Eriophorum latifolium. Parnassia palustris. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). Juncus articulatus. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. cum sunt Campylium stellatum. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale.50C. Carex appropinquata. se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata. Clima: T = 7. Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic.1–31. acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin. în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare. Tofieldia calyculata. Soluri: mlãºtinoase. Morariu 1964. Bryum pseudotriquetrum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul. gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13. Csürös-Káptalan 1965. Ligularia sibirica. Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha. 307 . Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Pinguicula vulgaris. Valeriana simplicifolia. Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. Prejmer).4 %). Structura: Din punct de vedere floristic. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Triglochin palustre. Coldea et al. Specie endemicã: Armeria maritima ssp. Epipactys palustris. barcensis. uneori cu acoperire foarte mare. Carex davalliana. Salix rosmarinifolia.5. Parascan et Danciu 1976. Hãrman. et al. Euphrasia hirtella. care le diferenþiazã de habitatele din Germania. Swertia perennis. în depresiuni intramontane. Eleocharis quinqueflora.1). Relief: terenuri plane sau slab înclinate. 1962. Eriophorum angustifolium.

în etajele alpin inferior ºi subalpin. 2001. Coldea et Plãmadã 1977. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Munþii Godeanu. Sanda et al. 2003-2004 (ined. specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%. Valeriana simplicifolia.2). Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer. habitat prioritar EMERALD. Relief: terenuri plane. Curcubãta Mare. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S. Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris. mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54. Primula farinosa. Pinguicula vulgaris. Carex flava. În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa. Hãrman. uliginosa). prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6. Redactat: Simona Mihãilescu. Gymnadenia conopsea. Munþii Cindrelului.). Substrat: molhaºe. Sanda 2002. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl. Parascan et Danciu 1976. P= 700–750 mm.). 308 . Sanda 2002. Valoare conservativã: foarte mare. et Walas 1949 (Syn.: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971. caracteristice: Sesleria uliginosa. 2001.8–8. Clima: T = 70C. Phragmites australis.2 Rich fens PAL. 1997.2–64. Carex davalliana. Munþii Þarcu.11 Soft water springs PAL.HAB 1999: 54.1 Springs CORINE: 54. Bod.1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. cu un conþinut variat în materii organice (9. Epipactis palustris. Coldea 1991. Stupini). Mihãilescu S. Eriophorum latifolium. Carex hostiana. Literaturã selectivã: Morariu 1967. Soluri: mlãºtinoase. Salix rosmarinifolia.9%).2.HAB 1999: 54. turboase. Mihãilescu S.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Redactat: Simona Mihãilescu. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Polygala amarella. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997.5. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997.2 Rich fens CORINE: 54. 2003-2004 (ined. Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carex distans. în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul). Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum). Schoenus nigricans. Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Coldea et al. Ularu et Cardaºol 1979. Alte specii importante: Molinia caerulaea. 1997. R5415 Mlaºtini sud-est carpatice. Parnassia palustris. Munþii Fãgãraº.2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4. Munþii Retezat. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa.

jilav umede pânã la ude. Aconitum tauricum. 1972. Alte specii importante: Caltha laeta. Sanda 2002. 1977 (Syn. 1949. Saxifraga heucherifolia. Redactat: Simona Mihãilescu. 1996. Coldea et al. 2005 (ined. înalt de 12–15 cm. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv. dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris. Chrysosplenium alpinum.30C. Brachythecium rivulare. Stratul muºchilor. Hulm et al. Saxifraga aizoides. Valoare conservativã: redusã. 1998. Coldea 1990.5. Scapania undulata.). Cardamine amara. Veratrum album. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5. pânã la 50%. Relief: vãi subalpine. Boºcaiu et al. Plãmadã 1974. Mihãilescu S.12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris. Cardamine opizii. 309 . P = 1100–1450 mm. Viola biflora. Stellaria nemorum. Chrysosplenium alpinum. 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd. Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54.8). Bryum pseudotriquetrum. Drãgulescu 1995.12 Hard water springs PAL. cu caracter hidrohigrofil. 1957) Th.12 Hard water springs CORINE: 54. Stratul ierbos este bine dezvoltat. 1997.2.0–6.HAB 1999: 54. Müller 1961 (Syn. Chaerophyllum hirsutum.6– -1. 54. Clima: T = 3.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. Deschampsia caespitosa. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic. Silene pusilla. pe versanþi slab înclinaþi. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha). Juncus triglumis. Epilobium alsinifolium. 2001. Substrat: acid sau bazic.1221 Hard water bryophyte springs. 1979.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al. Sanda et al. uneori cu acoperiri mari. Alexiu 1998. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Puºcaru-Soroceanu 1981. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris. Swertia punctata. Epilobium nutans. 1991. Voik 1976.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972). care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m. Chrysosplenium alternifolium. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor).

5. Crepis paludosa. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Valea Gãºeþel-Valea Rebra. 2001. Substrat: bazic. 1997. în lungul pâraielor ºi al izvoarelor. Specii endemice: Achillea schurii. Lungu 1981. Silene pusilla. Clima: T = 3. 2005 (ined. Stellaria nemorum. ªtefureac 1972. Stratul muºchilor este dominant. Chrysosplenium alpinum. Valea Lala).3. et al. Viola biflora. Literaturã selectivã: Puºcaru D.2. Saxifraga stellaris. Munþii Rodnei (Piatra Rea. 1997. înalt de 12–30 cm. Cratoneuron filicinum. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). habitat prioritar. Valoare conservativã: foarte mare. Achillea schurii. Deschampsia caespitosa. Cratoneuron filicinum. 310 . Sanda et al. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil. Rebra. Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum. Epilobium nutans. 1956. Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%. Philonotis calcarea. Coldea et al. Beldie 1967. calcare.). BãtrânaFundul Râpilor. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. Corongiºul Mare. P = 950–1425 mm. Cardamine amara. 1991. Caltha laeta. Sanda 2002. Soluri: eutricambosoluri. Chaerophyllum hirsutum. Sanda et al. Izvorul Fântânii.50C. Mihãilescu S. Bryum pseudotriquetrum. în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. pH = 7–7. Relief: vãi montane ºi subalpine. Alte specii importante: Silene pusilla. Chrysosplenium alternifolium. hidrisoluri eu-mezobazice. Saxifraga aizoides. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Redactat: Simona Mihãilescu.5– -1. Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum. Cochlearia pyrenaica. Pinguicula vulgaris. Bryum pseudotriquetrum. Epilobium alsinifolium. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi). în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1977. Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). Vf. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum. Coldea 1990. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%.

Glyceria nemoralis. În fitocenoze.HAB 1999: 54. Puºcaru-Soroceanu et al. Sanda et al. Viola biflora. Cardamine amara. 1972. Clima: T = 4. Soluri: hidrisoluri. dacica.1. Veronica beccabunga. 1977. Stellaria nemorum. indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare. Veratrum album. Coldea 1990. cu profil scurt (15–25 cm). 1991. Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari. Scapania undulata. slab accidentate.2. Stellaria uliginosa. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. 1981. Munþii Piatra Craiului. Munþii Retezat. pH = 4. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. pânã la 70%. Munþii Fãgãraº. Epilobium alsinifolium. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2.3–5. 2005 (ined. Valoare conservativã: redusã. Chaerophyllum hirsutum. Mihãilescu S. Munþii Cindrelului. 1997. 1997. Substrat: acid. Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m. pe terenuri înclinate. Cardamine opizii. Silene pusilla. Aconitum tauricum. ºisturi cristaline. Philonotis fontana. în etajul subalpin. Munþii Þarcu.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn. Philonotis seriata. Mihãilescu S.n.1 Springs CORINE: 54. Chrysosplenium alternifolium. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Munþii Godeanu.11 Soft water springs PAL. Specii caracteristice: Philonotis seriata. Carex echinata. P = 1100–1400 mm.). bine aprovizionate în apã. 1976.0–0. 2001. Angelica sylvestris.00C. 2001. Sanda et Popescu A. Redactat: Simona Mihãilescu.: Calthetum laetae Krajina 1933. Relief: vãi subalpine. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia.). Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. menþionãm în special pe Philonotis seriata. Resmeriþã 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Sanda 2002. Boºcaiu et al. Coldea et al.5. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Calthetum palustris Borza 1963 n. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Deschampsia caespitosa. Drãgulescu 1995. Cetãþile Rãdesei). în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 . Structura: Habitat fontinal. Epilobium nutans. Crepis paludosa.

Stellaria nemorum. Munþii Þarcu (Vf. cu pH = 6.: Saxifragetum aizoidis auct. Vf. Chaerophyllum hirsutum. Saxifraga aizoides.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn. Cabana Puzdrele. Chrysosplenium alternifolium. Clima: T = 5. Soluri: eutricambosoluri. Substrat: calcare. habitat prioritar. Adeseori. Crepis paludosa.8–7. Corongiºul Mare. se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. Philonotis calcarea.1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2. în jurul apelor (circa 100 ha).2. Coldea 1990.5–1. Cãldarea Anieºul Mare. umede. Cormaia. Viola biflora. 1977. rom. Epilobium alsinifolium. Doronicum carpaticum. Stratul ierbos este dominant. endemic în Carpaþii sud-estici. 1991. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935. Valea Cobãºel. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale. P = 1000–1350 mm. Epilobium nutans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides. pârâul Pintu MicPuzdrele. Cardamine amara. Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar. Relief: vãi montane. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum.5. Doronicum carpaticum. Munþii Retezat. Specii endemice: Achillea schurii.12 Hard water springs PAL. Bryum pseudotriquetrum. Muntele Cailor). realizeazã o acoperire între 35–55%. Cãldarea Galaþiul. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. Doronicum carpaticum. 1993. Caltha laeta. Sanda et al. Suprafeþe: restrânse. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 . Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum.12 Hard water springs CORINE: 54. Mihãilescu S. Cratoneuron filicinum. Sadoveanu. 2004 (ined. Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Chrysosplenium alpinum (subendemicã). Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971). Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). Sanda 2002. Silene pusilla. Deschampsia caespitosa. Olos 1982.1. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. Groapa Bistrei. 2001. Sanda et al. Obârºia Hidegului). înalt de 15–30 cm. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Pinguicula vulgaris. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. În Retezat.).00C.HAB 1999: 54. în regiunea montanã. Redactat: Simona Mihãilescu.

Epilobium nutans. Substrat: acid. Redactat: Simona Mihãilescu. prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. acoperire mare de pânã la 60%. 1923. Viola biflora. bine aprovizionate în apã.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Chrysosplenium alpinum.-Bl. Brachythecium rivulare. Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. 2005 (ined. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Stratul ierbos este bine reprezentat. Chrysosplenium alternifolium.2. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. 1976. Munþii Retezat. Epilobium alsinifolium. 1991. Chaerophyllum hirsutum.1926 descrisã din Alpi.11 Soft water springs PAL.50C. 1997. Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br.5–7.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin. Specie caracteristicã: Cardamine opizi.0–1. Ulterior a fost semnalatã de A. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Aconitum tauricum. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Silene pusilla. Caltha laeta. Cratoneuron commutatum. 1977. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Sanda 2002. Altitudini: 1440–1860 m. Relief: vãi montane. studiatã amãnunþit de Krajina (1933). în etajul subalpin. Valoare conservativã: redusã. 1997. Sanda et al. Munþii Þarcu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii. 2001. Munþii Godeanu. ºisturi cristaline sau bazic. Coldea et al. Philonotis seriata. Stratul muºchilor este dominant. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Voik W. în locuri adãpostite de vânturi. Deschampsia caespitosa. înalt de 10–30 cm. Coldea 1990. Stellaria nemorum.). Mihãilescu S. Doronicum carpaticum.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al. cu profil scurt (15–25 cm). menþionãm speciile: Philonotis seriata. pH = 5.HAB 1999: 54. P = 1200–1350 mm.1 Springs CORINE: 54. unde are o largã rãspândire. care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã. Saxifraga heucherifolia. Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil. Clima: T = 3. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 . Borza (1934) din Retezat. Specie endemicã: Doronicum carpaticum. Sanda et al.

Impatiens noli-tangere. 314 .11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. Dihoru 1975. Munþii Piatra Craiului. Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. Munþii Harghitei. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum.. Philonotis seriata. Crepis paludosa. circaeetosum lutetianae Mass 1959. Stratul ierbos este bine dezvoltat.11 Soft water springs PAL. Munþii Cindrelului. Pascal. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior.1 Springs CORINE: 54. Muntele Siriu. Valea Ieduþului. Mihãilescu S. Structura: Habitat sciafil fontinal. Muntele Govora. Mihãilescu S. Bistriþa Aurie. Sãmãrghiþan M. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. Beldie. Valea Drãganului). Philonotis fontana. 1981. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. Epilobium alsinifolium. Munþii Fãgãraº. Sanda 2002. jilav umede pânã la ude. Raþiu O. Munþii Parângului. 1977. 2001. Muntele Vlãdeasa. Deschampsia caespitosa. var. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959. Valea Gurghiului). et al. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Caltha laeta. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. Boºcaiu 1967. Munþii Cibinului. înalt de 12–15 cm. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Sanda et al. Munþii Plopiº.8). Clima: T = 8. Oroian S. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Carex remota. Resmeriþã 1970. Coldea 1978. Boºcaiu 1971. Defileul Mureºului (Valea Sãlardului). Specie endemicã: Barbarea lepuznica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium. Valoare conservativã: moderatã. geogr. 2001. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. Raþiu O. în regiunea montanã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Stellaria nemorum. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. 1998. Munþii Bistriþei. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium.0–3. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Retezat. Epilobium palustre. Raþiu O. Tozzia alpina. pânã la 40%. Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului. Puºcaru-Soroceanu et al. Lunca Berhinii. Epilobium nutans. et Sãlãgeanu 1971.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Munþii Godeanu.0–6. 1998. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. Saxifraga heucherifolia. 1991.5. 1981. 2001. Munþii Þarcu. Stellaria uliginosa. Brachythecium rivulare. Cardamine amara. Valea Sebiºelului). Gergely I.). Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari. Raþiu O. Chaerophyllum hirsutum. 1983.HAB 1999: 54. Sanda et al. Literaturã selectivã: Borza 1959. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Odatã cu creºterea altitudinii. P = 800–1200 mm. Glyceria nemoralis. Chrysosplenium alpinum.. 2005 (ined. 1976. Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. Altitudini: 500–1550 m. Muntele Postãvaru. Mititelu 1971. Fink 1977. (Valea Iadului. Substrat: acid sau bazic.10C. Popescu G. menþionãm: Philonotis seriata. 2001 (syn. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor.2. Dihoru 1967. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al. Drãgulescu 1995c.

et Sanda 1993. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa. Epilobium nutans. Veronica beccabunga. Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor. Clima: 315 . Calthetum palustris Borza 1934. Rumex obtusifolius. Ranunculus repens. Altitudini: 500–950 m. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.11 Soft water springs PAL. Sanda et al. 1971) Resm. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº. Defileul Mureºului. Carex sylvatica. Glyceria nemoralis. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. et Raþiu 1978). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului). Clima: T = 6–5. Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. Valea Azuga).5.11 Soft water springs PAL. cu umiditate ridicatã. 1977. Soluri: hidrisoluri. et al. Valea Gurghiului.50C.11 Soft water springs EUNIS: C2. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha). Epilobium palustre. Glyceria nemoralis. în microdepresiuni. Stratul ierbos este dominant. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere. Muntele Siriu. 1997. în regiunea montanã.HAB 1999: 54. Silene pusilla. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). ºisturi cristaline. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga. Substrat: acid.1 Springs CORINE: 54.1 Springs CORINE: 54.: Glycerietum nemoralis Sanda et al. în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota.31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn. Epilobium palustre. Stellaria nemorum. P = 950–1000 mm. 2001. Crepis paludosa. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn. pH = 6. Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. 15–30 cm înãlþime. în regiunea montanã.2. Sanda et al. Coldea 1991. Sanda 2002. Mysotis scorpioides. Rumex sanguineus. Popescu A. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa trivialis.: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet. Cardamine pratensis.HAB 1999: 54. Caltheto – Ranunculetum (Resm. 1994). Valoare conservativã: redusã.111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Specii caracteristice: Alchemilla mollis. Relief: vãi montane. Stellaria nemorum.

cu profil scurt. indicã un proces de gleizare a solului.2.60C. 1997. 1997. 316 . Structura: Habitat din lungul pâraielor. Doronicum austriacum. Cardamine amara. 2001. Alte specii importante: Ligularia sibirica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota. bine aprovizionate cu apã. P = 800–925 mm. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2). Chrysosplenium alternifolium. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion. Caltha laeta. 2001. Lupaºcu 1999. sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. Oroian S.5. Coldea et al. Sanda et al. pH = 5–6. Epilobium palustre. ºisturi cristaline sau slab bazic. Sãmãrghiþan M. Dihoru 1975. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota. Chaerophyllum hirsutum. Redactat: Simona Mihãilescu. 1991.0–5. 1977. Crepis paludosa. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum. Sanda 2002. Specii caracteristice: Carex remota. Coldea 1978. 1974. Brachythecium rivulare. Soluri: hidrisoluri mezobazice. 1998. Stellaria uliginosa. înalt de 10–20 cm. Relief: vãi montane. Glyceria nemoralis. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O. pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã. bine diferenþiat din punct de vedere floristic. Cratoneuron commutatum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8. Stratul ierbos este dominant. Substrat: acid. Sanda et al.

Bucºoiu. Arenaria ciliata. Nyár. plantele acoperind neuniform substratul. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp. Erigeron uniflorus. disparilis (DH2). Clima: T = -2. care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete. Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha). Minuartia sedoides.1.2. lanatum. Carex fuliginosa. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã). Luzula spicata. et A. Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 . GROHOTIºURI.425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. Coºtila. Hieracium alpinum. Alte specii importante: Poa granitica ssp. Cerastium alpinum ssp. Minuartia sedoides.: Festucetum glacialis Prodan 1939. Þigãneºti). Redactat: Simona Mihãilescu. 1956. Obârºia. Veronica bellidioides. E4. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Acoperirea vegetalã este de 40–60%. Festucetum glacialis carpaticum E. Dryas octopetala. Nyár1964). Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Potentilla crantzii. Festuca glacialis. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete. Minuartia gerardii. Juncus trifidus. 2001. Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m.HAB 1999: 61. Festuca supina. Coldea 1991. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman.6. 1956. Primula minima. Beldie 1967). Armeria alpina. gresii conglomeratice. Puºcaru et al. Specii caracteristice: Silene acaulis. Puºcaru et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis. Substrat: silicios. Sanda et al. Valoare conservativã: mare. Minuartia sedoides. Campanula alpina. Euphrasia minima. Carex curvula.11 Alpine siliceous screes. Potentilla ternata. 1956.6. Munþii Fãgãraº. Beldie 1967. Coldea et al. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã. Scara. Specii endemice: Festuca bucegiensis. în etajul alpin inferior. Sanda 2002. 36.00C. Structura: Habitat particular. Androsace chamaejasme. Speciile dominante sunt: Silene acaulis. Elyna myosuroides.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass. 1956 (Syn. disparilis.I. 1997. Ligusticum mutellinoides. Omu.31 Alpine siliceous screes. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2. Dianthus glacialis. Morarul.34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã. P = 800 mm. Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm).

grisebachii. Poa delyii. et al. Grohotiºuri. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic. Vf. pH = 4. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme. Rebra. Puºcaru-Soroceanu et al.5– -2. Sanda et al. Hypericum richeri ssp. pe terenuri unde este prezent habitatul. Alte specii importante: Veronica baumgarteni. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice. Coldea 1990. Literaturã selectivã: Borza et al.50C. Doronicum clusii. Csürös I. Oslea. 1997. P = 1300–1450 mm. Poa nyárádyana. Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. Saxifraga carpathica. Sanda 2002.2. Vf. grohotiºuri silicioase.6. Gãrgãlãu. Coldea et al. Buia et al.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn. semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare. în etajele subalpin ºi alpin. Relief: versanþi cu înclinare diferitã. Specii endemice: Achillea schurii.6.3–4. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. Clima: T = 1. Puzdra.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. bogate în pietriº detritic. Pietrosul Mare. Suprafeþe: mari (100–500 ha). În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae. 1934. Specii caracteristice: Festuca picta. Leontodon croceus. 2001. cu reacþie puternic acidã. Cãlþun. Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm. Poa laxa. 1959. Silene (Lychnis) nivalis. Munþii Retezat. Redactat: Simona Mihãilescu. Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.116 Painted fescue screes EUNIS: H2. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. 1964. vârfurile Piatra Albã. 1981. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m. Vânturariþa). 1991. Senecio carniolicus.HAB 1999: 61. Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%. Soluri: litosoluri slab evoluate. 318 . Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul. Galaþiul). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. Vioreanu. Capra). Arabis alpina. Doronicum carpaticum.

Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin. Saxifraga pedemontana ssp. Poa laxa. în etajul alpin. Coldea et al. borbásii. Cardamine resedifolia. Puzdra. Valoare conservativã: mare. Substrat: silicios. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp.6. Saxifraga carpathica.11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. 1991. P = 1450 mm. Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. Doronicum clusii.0– -20C. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare. Grohotiºuri. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. Cardaminopsis arenosa ssp. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Structura: Habitat sciafil. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica. 1997. Luzula spicata. Saxifraga moschata. 319 . Anieºul Mic. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides. Poa deylii. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. Redactat: Simona Mihãilescu. cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate.HAB 1999: 61. Veronica baumgartenii. Piatra Albã. cymosa. cymosa ºi Saxifraga carpathica. Alte specii: Saxifraga ascendens. Sanda et al.2. Stratul ierbos: speciile edificatoare. habitat endemic.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990. Sanda 2002. Saxifraga oppositifolia. 2001. Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae. Oxyria dygina. Anieºul Mare). Clima: T = -1.

cymosa. 1956 cunoscutã din Bucegi. cu frecvenþã mare. Cerastium cerastioides. Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m. rezultat al colonizãrii primare. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. contracta. Substrat: ºisturi cristaline. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate.) Csürös 1957). în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha). sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. Veronica baumgarteni. et al.: Oxyrietum dyginae auct. P= 1300–1450 mm. et Wall.. Specii caracte- 320 .-Bl.2. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. 1928. Saxifraga pedemontana ssp. Alchemilla hybrida. Arabis alpina. rom. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani. cymosa. În stratul ierbos. Saxifraga oppositifolia. Sokol. Achillea schurii.6. Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii. populeazã. speciile: Saxifraga bryoides. cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice. împreunã cu alte specii. Valoare conservativã: mare. Munþii Þarcu. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl. Capra). care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna. Structura: Habitat chionofil. Clima: T = -0. Soluri: litosoluri. Munþii Retezat (Muntele Custura). Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. 1926). Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae.HAB 1999: 61. de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani. 1928. et al. Et Wall. în etajele subalpin ºi alpin. non. Sokol. Piatra Albã). 61. Sokol. acoperã terenul neuniform. apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate. Br. grohotiºuri silicioase.n. Cãlþun. Munþii Cernei. habitat endemic. Grohotiºuri. Poa cenisia ssp.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2.0– -0. prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp. 1928 (Syn. Omul. grohotiºurile mobile. 1937. pe versanþii circurilor glaciare. specia caracteristicã Oxyria digyna. Munþii Godeanu.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes.50C. sub pereþii stâncoºi. Relief: versanþi înclinaþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina..: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al. Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv... separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al. În Carpaþi. et Wall. 1937 (Syn. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu. Suprafeþe: restrânse. Pietrosul. Saxifraga carpathica. Momaia. Culmea Ciºa. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. În compoziþia floristicã se semnaleazã.

Saxifraga moschata. 2001. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Saxifraga hieraciifolia. Poa deylii. contracta. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. Geum reptans. Soldanella pusilla. Chrysanthemum alpinum. Judele. cymosa. habitat endemic. Saxifraga androsacea. Pietrele). Pãpuºa. Bucura.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. cymosa. Pe de altã parte. Specii endemice: Doronicum carpaticum. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. ce vegeteazã în condiþii extreme. Soldanella pusilla. Alchemilla hybrida. Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. Arabis alpina.6. Taraxacum alpinum. Saxifraga carpatica. Saxifraga ascendens. Oxyria dygina. Silene (Lychnis) nivalis. Specii endemice: Achillea schurii. Poa cenisia ssp. contracta. Sanda et al. Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. borbásii. Silene acaulis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica. Doronicum carpaticum. 1978. Poa laxa. 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. Veronica baumgarteni. 1993. Doronicum clusii. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp. Soluri: litosoluri scheletice. Trisetum fuscum. 1997. Veronica baumgarteni. Luzula spicata. Cardamine resedifolia. Coldea et al. Gnaphalium supinum. cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. 1991. Grohotiºuri. 2001. 1977. Specii caracteristice: Silene acaulis. 321 . Poa psychrophila. 1997. Sanda 2002. Coldea et al. 1977. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. Substrat: micaºisturi. Cardaminopsis arenosa ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa cenisia ssp.5– -1. Soldanella pusilla. sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii. Coldea 1990. Gentiana frigida. Boºcaiu 1971. Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Poa laxa. Sanda 2002. Clima: T = -0. Saxifraga bryoides. în etajul alpin. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. Structura: Habitat crio-nival.50C. Peleaga. Sanda et al. Sedum alpestre.2. Luzula spicata. Redactat: Simona Mihãilescu. Senecio carniolicus. P = 1350–1450 mm. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae. Coldea 1991. Ranunculus crenatus. Luzula alpino-pilosa. 1993. Muchia Ascuþitã. Festuca picta. 1978. granite. Veronica baumgarteni. Valoare conservativã: mare. Chrysanthemum alpinum. Gruiul. Cystopteris regia.HAB 1999: 61.

care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990.2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2. Pietrosul).0– -1. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil. 322 . calcaros. cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã. calcicolum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp.8–7. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp. Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile. Gãrgãlãu. Substrat: bazic.6. caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. deschis. pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides. Munþii Godeanu. amfibolite ºi ºisturi sericitoase.50C. Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971. Anieº. iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae.HAB 1999: 61. Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. Structura: Habitat pionier. Soluri: scheletice. fapt relevat. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae. rendzine. Grohotiºuri. Clima: T = 0. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. alãturi de Saxifraga moschata. conglomerate calcaroase.2. P = 1300 mm. pH = 5. Munþii Þarcu. În stratul ierbos.2. calcicolum.

Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp. Saxifraga moschata. Ineu). tremula). 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Beldie 1967. Saxifraga ascendens. Cardaminopsiss arenosa. calcicolum. Munþii Fãgãraº. Saxifraga hieraciifolia. în etajul subalpin ºi alpin. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.2.HAB 1999: 61. Rhodiola rosea. Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta. Alte specii importante: Galium anisophyllon. Doronicum carpaticum. 1997. Valoare conservativã: mare.2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2. Saxifraga stellaris. Sanda 2002.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass. Luzula spicata. Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Saxifraga aizoides. Oxyria dygina. Saxifraga carpatica. Coldea et al. Coldea 1990. brevicaulis. Grohotiºuri. 1997. Hutchinsia alpina ssp. Poa laxa (P. 323 . Veronica baumgartenii. Saxifraga bryoides.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn. Specii endemice: Doronicum carpaticum.6. habitat endemic.1991. Parnassia palustris. Saxifraga androsacea. calcicolum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla. Arabis alpina. Viola biflora. Sanda et al.

Coldea et Pânzaru 1986. Doronicum carpaticum. Sanda et al. sãracã în specii. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. sciafil. Substrat: calcare cristaline. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. Specii endemice: Achillea schurii. cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar.2.1997. situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi. Artemisia eriantha.50C. Poa laxa (P. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile. habitat endemic. uneori abundentã. Oxyria dygina. pH = 6–7. În stratul ierbos. Compoziþie floristicã. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. Papver coronasancti-stephani. Luzula spicata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta. 1997. Soluri: scheletice. Structura: Habitat pionier. Papaver coronasancti-stephani. Veronica baumagrtenii. Saxifraga ascendens.5. Thymus pulcherrimus. se remarcã prin prezenþa. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. amfibolite. localizate în circuri glaciare. Saxifraga bryoides. Galium anisophyllon. Sanda 2002. Doronicum carpaticum. mezofil care prezintã o acoperire redusã. 1991.6. Rhodiola rosea. 2001. Clima: T = 0. Coldea et al. Grohotiºuri. Silene acaulis. rendzine. Valoare conservativã: mare. flaccida. Doronicum carpaticum. tremula). Literaturã selectivã: Beldie 1967. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. Alte specii importante: Arabis alpina. Coldea 1990. Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 .0– -1. Saxifraga aizoides. Poa alpina. Dianthus glacialis. Festuca nitida ssp. P = 1300–1450 mm. Saxifraga moschata. Redactat: Simona Mihãilescu.

Substrat: bazic pânã la slab acide. Munþii Retezat. Saxifraga moschata.2. Munþii Godeanu. în etajul subalpin ºi alpin inferior. S. În stratul ierbos. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al.6.50C. Grohotiºuri.242 East Carpathian calcareous screes. 1977 (Syn.2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m. P = 1300–1450 mm.). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare). 61.HAB 1999: 61. Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate. Vânturariþa). alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides. alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline. conglomerate. Soluri: scheletice. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã. Munþii Þarcu.: Rumicetum scutati auct. litosoluri.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus. Clima: T = 0. apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 .7– -1. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Munþii Cãpãþânei (Buila. rom.

brevicaulis. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Saxifraga stellaris. Chrysanthemum alpinum. 1990. Voik 1976. Hutchinsia alpina ssp. tremula). Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina. Cardaminopsis halleri ssp. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Saxifraga ascendes. Arabis alpina. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla. etc. Redactat: Simona Mihãilescu. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. Viola biflora. 1978. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978. Saxifraga bryoides. Înfiriparea unor specii. Cenozele de pe grohotiºuri. Cerastium arvense ssp. Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. Coldea G. Voik et Schneider E. Senecio rupestris. Epilobium anagallidifolium... în stratul ierbos. Viola alpina. Soldanella pusilla. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze. Luzula spicata. Alte specii importante: Acinos alpinus. 1977. Parnassia palustris. Ranunculus oreophilus. În cadrul acestei subasociaþii. Cerastium lerchenfeldianum. Polystichum lonchitis. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. Doronicum carpaticum. Pãun et Popescu G. Boºcaiu et al. Alyssum repens. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi. Poa laxa (= P. În unele grupãri. Cystopteris regia. Senecio rupestris. Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . Poa molinerii. calcicolum. Galium anisophyllon. Galium album. habitat endemic.1997. asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile. 2001. 1997. etc. Poa cenisia ssp. 1993. sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. Polystichum lonchitis. 1979. Saxifraga bryoides. Saxifraga paniculata. Poa alpina. Coldea et al. Veronica baumgartenii. 1991. Thymus pulcherrimus. Gnaphalium supinum. Myosotis alpestris. Sanda et al. ovirensis. Specii caracteristice: Saxifraga moschata. Grohotiºuri. Doronicum carpaticum. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Dianthus glacialis. Sanda 2002. Saxifraga carpatica. contracta.2. Prin coluvionarea grohotiºurilor. Oxyria dygina.6. Valoare conservativã: mare. Saxifraga androsacea. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum.

Aceste specii pioniere. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile. Vf. Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Saxifraga oppositifolia. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf. Papaver corona sanctistephani (P. Myosotis alpestris. conglomerate calcaroase. alpinum ssp. Täuber et Coldea 1977 (Syn. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. Valea Arpãºelului).5. fãrã o întindere prea mare. 1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M.6. Festuca saxatilis.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu.2. de ordinul a 10–100 ha. Doronicum columnae. Umerii Pietrei Craiului. Senecio rupestris. corona sanctistephani. speciile caracteristice Linaria alpina. vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum. Primula elatior. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. Saxifraga heucherifolia. Galium anisophyllum. pH = 6–7. Aconitum hosteanum. P = 1300–1400 mm. 1996. Ascuþit.80C. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. 1956. Marele Grohotiº. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. Grohotiºuri. Soluri scheletice. Poa alpina. Anthemis carpatica. Piatra Craiului Micã). Senecio rupester. Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m. din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus. prin resturile organice descompuse. Ranunculus oreophylus. În stratul ierbos. Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate. Puºcaru et al. Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat. cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. În Piatra Craiului Micã. corona sanctistephani). rendzine. Clima: T = 1. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra. Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic. Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al. et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani.2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2. Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass. La Zaplaz. et al. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Androsace lactea. Structura: Habitat pionier. 1996. 1956. 1956. fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi. Substrat: calcaros. cu o acoperire slabã. de pânã la 25 %. Puºcaru et al. Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. Suprafeþe: mici. Padina Lãncii. Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 . Habitatul are o acoperire micã. Padina Popii. Galium album etc. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile. E.HAB 1999: 61. Polygonum viviparum etc. Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului).: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al. în etajul subalpin. cuprinzând specii adaptate acestor condiþii.5– -0. pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida. În afara celor douã caracteristici.

Myosotis alpestris.). 1997. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. 328 . 1956. taxon caracteristic al asociaþiei.: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). Silene acaulis. Draba lasiocarpa. Doronicum columnae. Alte specii importante: Galium lucidum. Saxifraga ascendens. 2004 (ined. Mihãilescu S. Sedum alpestre. Boºcaiu M. Viola biflora. Poa molinerii. Poa alpina. 1977. Grohotiºuri. 2001. Papver corona-sancti-stephani. Ligusticum mutellina. Rumex scutatus. Puºcaru-Soroceanu et al. Calamintha alpina ssp. Valoare conservativã: mare. Galium lucidum. Galium anisophyllum. Doronicum carpaticum. Literaturã selectivã: Csürös I. Myosotis alpestris. Sedum atratum. Onobrychis transsilvanica. Coldea et al. Thymus pulcherrimus. habitat endemic. Dianthus callizonus. Coldea 1991. Cerastium transsilvanicum. Androsace obtusifolia. Thymus comosus. Cerastium transsilvanicum.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2. 1981. compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare. falcata. 2001. Saxifraga aizoides. brevicaulis. Saxigraga moschata. Hutchinsia alpina ssp. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã).HAB 1999: 61. Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. Linaria alpina. Acinos alpinus. Sanda 2002.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. Mihãilescu S. et al. 1997. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956. Senecio rupestris.6. Boºcaiu et al. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum. Dianthus spiculifolius. Alyssum repens. Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.2. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Arabis alpina. Viola alpina. 1997-1998. baumgarteni.

Senecio rupestris. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Cerastium arvense ssp. cãldãri glaciare bine luminate. Polystichum lonchitis. calcaros. Munþii Bucegi. Rhodiola rosea. Nechita et Mititelu 1996. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. Cardaminopsis arenosa. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Galium anisophyllon. Silene acaulis.5–1. Poa laxa (P. Coldea et al. tremula). calcicolum. Ranunculus oreophilus. Galium lucidum. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase. Specii endemice: Achillea schurii. Saxifraga paniculata. 2001. Persistenþa zãpezii. Soluri scheletice. Senecio rupestris. În stratul ierbos. Relief: coaste însorite. Poa alpina. în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. conglomerate calcaroase. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Poa molinerii. Sanda et al. Moehringia pendula. Coldea 1990. Mititelu et al. Munþii Þarcu. 1997. Alyssum repens. Papaver corona-sancti-stephani. Munþii Godeanu. Rhodiola rosea.00C. Poa alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. Alte specii importante: Saxifraga moschata. habitat endemic.1997. Poa tremula. Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . Cerastium cerastoides. Specii caracteristice: Acinos alpinus. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Valoare conservativã: mare. Arabis alpina. Cheile Bicazului. Substrat: bazic. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum. 1987. dar ºi brânele acestora. Acumulãrile de zãpadã. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate. ce se realizeazã în timpul iernii. Saxifraga ascendens. rendzine. Sanda 2002. 1991. Munþii Rarãu. Clima: T = 3. Boºcaiu 1971.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Mihãilescu S. 2001. Grohotiºuri. Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor.6. pânã primãvara târziu. P = 1100–1350 mm. Thymus pulcherrimus. Munþii Hãºmaº. Redactat: Simona Mihãilescu.

2001. Coldea et al. Asplenium trichomanes. 330 . Moehringia muscosa. Sanda et al. 1977. Galium album (= G. 1977. Valea Seacã). Parietaria officinalis. Sedum fabaria. mai ales datoritã factorului antropic. Munþii Þarcu. Valoare conservativã: mare. Relief: fundul vãilor intramontane. Munþii Cernei. Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã. Alte specii importante: Senecio rupestris. Popescu 1999 (Syn. Soluri: scheletice. Geranium lucidum. Sedum fabaria. Gymnocarpium robertianum. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii. Arabis alpina.p. foarte bogate în humus. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria. Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere.50C. pe pante abrupte semi-umbrite.2. erectum). Origanum vulgare. Polystichum lonchitis. Galium album. Galium lucidum. Redactat: Simona Mihãilescu. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. în ultimii 20 de ani. Sanda 2002. Geranium robertianum. Melica ciliata. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum.1997. Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum. 2001. bolovãniºuri masive. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus. 1991. Cenozele descrise din Piatra Craiului. Structura: Habitat saxicol. Grohotiºuri. Saxifraga paniculata. Asplenium viride.8–7. fixate. vechi.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl. În stratul ierbos. Lamium garganicum.). Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971). borbásii. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar. Coldea G. Mihãilescu S. Poa nemoralis.HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda. Sanda et al. Cystopteris fragilis. populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens. Moehringia pendula. Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m. pH = 5. Munþii Godeanu. Asplenium ruta-muraria. Cardaminopsis arenosa ssp. Boºcaiu et Täuber F. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum.6. Vincetoxicum hirundinaria. Clima: T = 9–2. habitat endemic. Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. Substrat: calcaros. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha). asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. P = 750–1200 mm.

Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. Valea Iadului. 331 . Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. Specii caracteristice: Thymus comosus. Vadu Criºului. Cytisus nigricans. creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari. pH = 5. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. Sedum telephium ssp. Verbascum lychnitis. Silene nutans ssp. Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963. Hieracium pilosella. Lamium maculatum. Sanguisorba minor. dubia. Tãlmaciu-Podul Olt.50C. din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp. se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. habitat endemic. În afarã de specia caracteristicã. Habitat termofil. fiind o grupare pionierã. Viola jóoi. de pãdure ºi chiar de pajiºti. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. Valoare conservativã: mare. Cardaminopsis arenosa ssp. Fragaria vesca. Luzula luzuloides. Thymus comosus. Specii endemice: Campanula carpatica. Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9. Prezenþa. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. semifixate. Geranium robertianum. Galium album. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia. În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. maximum. Cystopteris fragilis. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. Orlaya grandiflora. majoranifolius. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys. la altitudine de peste 1000 m (4).8–7. Muntele Scãriþa-Belioara.6. Grohotiºuri. Cheile Dâmboviþei). Habitat pionier. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. pe grohotiºurile mãrunte. cuprinzând plante de stâncãrii. Cheile Cheii. Phyllitis scolopendrium. Sedum album. Soluri: litosoluri. Viola jóoi. Crãciuneºti. de la poalele stâncilor (2). Acinos alpinus. P = 700–1100 mm. borbásii. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. Asplenium trichomanes. Geranium robertianum. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. Alte specii importante: Erysimum odoratum. Râmeþ. Teucrium montanum. saxatilis. Vincetoxicum hirundinaria.0–3. Festuca cinerea. Valea Sighiºtelului. Silene heuffelii. Poa nemoralis. etc. Gymnocarpium robertianum. Habitat termofil. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. Minuartia verna. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Festuca rupicola var.5. Senecio rupestris. Masivul Grohot. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. Valea Ascunsã. Substrat: grohotiºuri mãrunte. cu procent avansat de solificare (1). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Salvia verticillata. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. în fitocenozele de Galium album. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus. Cheile Runcului). Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. Cnidium silaifolium. Cardaminopsis arenosa. Origanum vulgare. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum.2. Origanum vulgare. Poa nemoralis. Moehringia muscosa. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului). Melica ciliata. la baza stâncilor. Sedum hispanicum.

Boºcaiu et al. Poa nemoralis. Pop I. Pop I. Lunaria rediviva. Hodiºan I. Redactat: Simona Mihãilescu. 1969. Coldea et al. Geum urbanum. 1984. Asplenium trichomanes. Diaconescu F. Schneider-Binder E. 1973. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. Valea Ascunsã. borbásii. Munþii Bihor. 1966. Cardamine bulbifera. Vadu Criºului. Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. Specii caracteristice: Parietaria officinalis. et al. cum sunt: Urtica dioica. mai rar. Lamium maculatum. 1973. 2001. 1968. Dihoru et al. et Faur N. et Hodiºan 1963. Galium album. De remarcat în compoziþia floristicã. Coldea et al. Masivul Grohot. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. Alexiu 1998. Galium lucidum. 1966. Muntele ScãriþaBelioara. Clima: T = 9. 1958. Valoare conservativã: mare. 2001. În unele grupãri. Valea Iadului. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. Specia caracteristicã. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile. specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale. Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis. Parietaria officinalis. 1970. Mycelis muralis. 1991.00C. Sanda et al. 332 .0–4. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum. Pop I. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate. Sanda 2002. 1971. Origanum vulgare. 1969. ªuteu ªt. 1966). Milium effusum etc. 1968. 1984. Râmeþ.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. Coldea G. Geranium lucidum. Raþiu O. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. În sens evolutiv. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. fixate din locurile umbrite. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). 1977. slab închegate. Redactat: Simona Mihãilescu. habitat endemic. Coldea 1991. Pop I. Feneº. Pop I. 1971. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. ªuteu et Faur 1977. Vincetoxicum hirundinaria. Senecio rupestris. Phyllitis scolopendrium. ªuteu ªt. 1964. Cucubalus baccifer. Literaturã selectivã: Csürös ªt. 1964. ªuteu ªt. Moehringia muscosa. P = 750–1100 mm. Circaea lutetiana. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. et al. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. Structura: Habitat heterogen. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al.2. Sambucus nigra. Sanda et al. Stratul ierbos.6. Soluri: litosoluri. 1996. grosiere ºi. Melica ciliata. Sanda et al. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis. Sanda 2002. et Hodiºan I. Grohotiºuri. Gymnocarpium robertianum. et al. 1997. Boºcaiu et al. 1971.1997. Munþii Gilãului. Geranium robertianum. 1967. Dihoru 1975. Raþiu O. Relief: versanþi înclinaþi. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.

Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Achnatherum calamagrostis. Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Vincetoxicum hirundinaria.1997. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Parietria officinalis. Galium album. 1937. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. Coldea et al.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. Coldea 1991. Munþii Godeanu. Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Alexiu 1998. Moehringia muscosa. 1937. borbasii.61 Peri-Alpine thermophilous screes. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului. Csürös et Csürös-Káptalan M. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte.HAB 1999: 61. 2001. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum. Raþiu O.6. et al. Cheile Cheii). dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic. Senecio rupestris. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã. Cardaminopsis arenosa ssp. Melica ciliata. aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. Galeopsis ladanum. Origanum vulgare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. Festuca rubra. Tx. H2. Grohotiºuri. P = 850–1100 mm. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie. Cheile Dâmboviþei. Pe lângã speciile caracte- 333 . Clima: T = 7–50C. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Valea Iadului. Arabis alpina.2. Csürös 1958. Sanda et al. Tussilago farfara etc. Redactat: Simona Mihãilescu. Silene vulgaris. Valeriana officinalis. incl. Thymus comosus. pe terenurile puternic luminate. Valoare conservativã: redusã. ristice grohotiºurilor. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate. 1984. 6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. 1937 (Syn. Boºcaiu 1971. Sanda 2002. în regiunea montanã. Munþii Cernei. Munþii Þarcu. 1966. Specii endemice: Thymus comosus. Munþii Scãriþa-Belioara. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu. Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%. Káptalan 1966). Suprafeþe: mici (10–100 ha). Teucrium montanum. Salvia glutinosa. Alte specii importante: Geranium robertianum.

1918. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei). Geranium robertianum. 2001. Asplenium trichomanes. Galium album. Sanda 2002. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis. cu înclinare de 35–400. Valoare conservativã: redusã.80C. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii.HAB 1999: 61. dubia. Parietaria officinalis. Coldea 1991. P = 800 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. Thymus comosus. Alyssum petraeum. Specii endemice: Silene nutans ssp. Poa nemoralis.1997. descris din Alpi. Festuca xanthina. Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. Structura: Habitat termofil. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis. Galium purpureum. Arabis procurrens. Grohotiºuri. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion.311 Rough-grass screes EUNIS: H2. Melica ciliata.-Bl.6. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Thymus comosus. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. în regiunea colinarã. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Cardaminopsis arenosa. Teucrium montanum. Staþiuni: Altitudine: 300–450 m. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice. Parietaria erecta. flavescens. Soluri: litosoluri. Substrat: calcaros. Lamium bithynicum. Balcani unde au un areal optim. Lamium garganicum. Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi. Origanum vulgare.61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br. Coldea et al. borbásii. Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 . Clima: T = 7. Melica ciliata var.2.

Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. moderat umede.6.2. Coldea 1991. 1956 (Syn. Relief: fisuri de stânci. Redactat: Simona Mihãilescu. Primula minima. Festuca supina. Grimmnia apocarpa.6.5–5.0– -1.2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Masivul Ceahlãu. Valoare conservativã: mare. Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica. Clima: T = 3. et Voik 1976. Juncus trifidus. Alte specii importante: Veronica baumgartenii. screes and sands CORINE: 62. Sanda et al. Specie endemicã: Silene dinarica.00C. Suprafeþe: (aproximativ 10 ha). Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago. Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m. Munþii Piatra Craiului.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al.: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Structura: Habitatul rupicol. Grohotiºuri. Munþii Hãºmaº.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m. în etajele subalpin ºi alpin. Coldea et al. 335 . Valeriana tripteris. 2001.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976.00C. Festuca supina. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. Sanda 2002.5– -2. P = 1350–1450 mm. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Juncus trifidus. Voik 1976. Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana. Substrat: silicios.HAB 1999: 62. 1997.2.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3. cu pereþi aproape verticali (80–900). Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota). în etajele subalpin ºi alpin inferior. P = 800 mm. Stratul ierbos este bine dezvoltat. R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Soluri: Clima: T = 2.8.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL.HAB 1999: 62. Campanula alpina. Soluri: superficiale cu pH = 5. habitat endemic carpatic. Literaturã selectivã: Schneider E. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari. R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum.

Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice. În stratul ierbos. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et al. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite. lipsind speciile saxicole mezoterme. Coldea 1990. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. Dianthus spiculifolius. 2001. arachnoidea. Täuber. screes and sands CORINE: 62. Cystopteris regia. În schimb. calcare jurasice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha. Asplenium trichomanes. jankae. Coldea 1977. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis. grupãrile sunt sãrãcite.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL.6. Saxifraga moschata. 1991. 1997. Eritrichium nanum ssp. Cardaminopsis arenosa. Mihãilescu S. Draba kotschyi. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Alyssum repens. Asplenium ruta-muraria. Saxifraga mutata ssp. Grohotiºuri. Lloydia serotina. Specii caracteristice: Artemisia eriantha. Beldie 1967. cu expoziþie sudicã sau esticã. habitat endemic. Laserpitium latifolium. intervin oligotermele Saxifraga moschata. dubia. numai în abruptul Jepilor Mici. Campanula carpatica. Saxifraga paniculata. Silene nutans ssp. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. Pe culmile mai înalte. Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Androsace lactaea. Erysimum witmannii ssp. Sanda et al. Erysimum witmannii ssp.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Sanda 2002. Structura: Habitat xero-heliofil. Campanula kladniana. Eritrichium nanum ssp. Kernera saxtilis. Campanula cochleariifolia. 336 . Substrat: conglomerate.HAB 1999: 62.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. transsilvanicum. Nechita et Mititelu 1996. Trisetum alpestre. Poa nemoralis. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius. transsilvanicum. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. jankae ºi Viola alpina. Valoare conservativã: mare. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne.2. Gypsophila petraea. în etajul alpin superior. Silene zawadzkii. 2001. demissa.

Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv. amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata. Dintre însoþitoarele mai frecvente. Agrostis rupestris. 1977. caracteristicã ºi Juncus trifidus. Soluri: proto-rendzine. 2001. Valoare conservativã: mare. Sanda et al. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina.6. xero-heliofil. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii. Soluri: superficiale cu pH = 5. Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã. Valoare conservativã: mare. Sanda 2002. Substrat: granite. Juncus trifidus. Muchia Ascuþitã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata. 1935. Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m.. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Festuca supina. P = 1300–1425 mm. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi.5– -0. Lacul Ana. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele. Pawl. care deþin o constanþã ridicatã. Clima: T = 1. 1956 (Syn. Clima: T = 1.15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3. Grohotiºuri. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus. relictar. Solidago virgaurea ssp. Draba kotschyi. în etajul subalpin.HAB 1999: 62.5–5. Structura: Habitat rupicol. diferenþialã. Coldea 1991. la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al. în etajul subalpin.00C. Valea Judelui. Coldea et al. 1997. cu expoziþii nordice. et Wal. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62.8. minuta. habitat endemic carpatic. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu. Este o grupare deschisã. habitat endemic. Structura: Habitat casmofit.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. P = 1300–1400 mm.: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967). Draba 337 . unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile.00C. Faþa Retezatului). Alte specii importante: Campanula kladniana.0– -0. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m.

Grohotiºuri. 2001. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana.252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3.8. Saxifraga paniculata. Sanda et al. Gypsophila petraea. Coldea 1991. 1977.2. Grimmia ovalis. Pawl. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. Alte specii importante: Symphyandra wanneri. Dianthus tenuifolius. Valoare conservativã: redusã. Polypodium vulgare. Festuca supina.HAB 1999: 62. în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri. Substrat: acid. Piga din Baicu. Bisericile din Bulz). Poa nemoralis. Redactat: Simona Mihãilescu. Boºcaiu et al. Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. demissa. Dianthus henteri. 1997. Custura Mãtaniei. Clima: T = 2. et Walas 1937) Simon 1958. în etajul subalpin. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Coldea 1991. Sanda 2002. 2001. Vf. Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana.6. Beldie 1967. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu. Coldea et al. Alyssum repens Trisetum alpestre. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus. Sanda et al. Kernera saxatilis. Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile. Literaturã selectivã: Simon 1958. Structura: În Parâng. 338 .2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. în stratul ierbos.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat. Doronicum carpaticum. Rhabdoweisia fugas. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic. Redactat: Simona Mihãilescu. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks.50C. Saxifraga pedemontana ssp. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng. pH = 5. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Juncus trifidus. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). cymosa. Campanula carpatica. pe roci dure. Sanda 2002. Saxifraga luteoviridis. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. 1997. Saxifraga pedemontana ssp. screes and sands CORINE: 62. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin. Androsace lactaea. care prezintã o constanþã ridicatã. Saxifraga mutata ssp. P = 1250–1350 mm. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei.0–0.5–5. Specii endemice: Achillea schurii. Coldea et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi. Relief: stâncãrii abrupte.

6. Substrat: calcare. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica.2. Clima: T = 7. În stratul ierbos. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda. (1936) 1949 (Syn.: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. P = 800–1300 mm. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Saxifraga cuneifolia. Campanula carpatica. Grohotiºuri. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Soluri: superficiale. în regiunea montanã. Popescu et Doltu 1977. Munþii Hãºmaºul Mic. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. Structura: Habitat sciafil. Munþii Rarãu. Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi. Munþii Cernei. Valeriana montana. Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.50C. Beldie 1967. Munþii Piatra Craiului. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 . Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978). Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice. calcaroºi cu Cystopteris fragilis. Munþii Iezer-Pãpuºa. Zólyomi 1931. astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. Cortusa matthioli. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare.5–0. Munþii Suhard. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd. datoritã apelor de infiltraþie. speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil. Munþii Þarcu. Munþii Godeanu.

Sanda et al. Nechita et Mititelu 1996. Relief: creste. Poa rehmanii. dubia. Specii endemice: Aconitum moldavicum. Clima: T = 4. Asplenium ruta-muraria. Sedum maximum. 1973. Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. Polypodium vulgare. Valeriana tripteris. Sanda et al. menþionãm Ctenidium molluscum. Silene dubia. habitat endemic. Saxifraga paniculata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Cortusa matthioli. Hepatica transsilvanica. Pietrosul. Boºcaiu 1971. Gypsophila petraea. 1977. Sanda 2002. speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. Valeriana montana. Valeriana tripteris. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1997. Saxifraga paniculata. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Cystopteris regia. Specii caracteristice: Asplenium viride. Valoare conservativã: mare. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. Grohotiºuri. Cystopteris fragilis. 2001. 2001. Thymus comosus. stânci calcaroase. Alte specii importante: Asplenium viride. Mihãilescu S.70C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. 2001. Campanula kladniana. Sanda 2002. Polypodium vulgare. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride. 340 . Asplenium trichomanes. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. Redactat: Simona Mihãilescu.2. 1991. brâne. Coldea 1991. Campanula carpatica. 1997. Asplenium ruta-muraria. 1997. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Cystopteris fragilis. Corongiº). Alexiu 1998. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Cardaminopsis arenosa. Substrat: calcaros. Sedum maximum.5–0. În stratul ierbos. Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. mai slab înclinate dar însorite. P = 1250–1350 mm. Poa nemoralis. Soluri: rendzine. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. Carex brachystachys. Moehringia muscosa. Coldea et al. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Saxifraga corymbosa.6. Valoare conservativã: mare.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Sedum hispanicum. Literaturã selectivã: Diaconescu F. Specii endemice: Silene nutans ssp. Moehringia muscosa. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa rehmanii. Ctenidium molluscum. Gymnocarpium robertianum. Asplenium trichomanes. habitat endemic.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii. Saxifraga luteoviridis. Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m. Kernera saxatilis. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. Saxifraga mutata ssp. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 . Androsace lactaea.5–0. speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%. demissa. Structura: Habitat rupicol. Cystopteris fragilis.HAB 1999: 62. Munþii Piatra Craiului. P = 1375 mm. În stratul ierbos. Carex sempervirens. Poa nemoralis. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Campanula cochleriifolia. Asplenium trichomanes. screes and sands CORINE: 62. Asplenium viride. Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia.1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2.6. înclinate (75–850). Valoare conservativã: mare. Substrat: calcaros.2. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Clima: T = 1. În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice. abrupte. Gypsophila petraea. Soluri: rendzine. Grohotiºuri. Androsace lactaea.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. ombrogene ºi umede. habitat endemic. Alte specii importante: Saxifraga paniculata.70C.

Phyteuma orbiculare. Saxifraga paniculata. Cheile Ordâncuºei. Cheile Feneºului.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al. Relief: stânci. coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. Galium purpureum. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Aster alpinus. Clima: T = 9. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. Biscutella laevigata. Sesleria rigida ssp. Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. Soluri: rendzine. fiind cuprins între 50–90%. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans. Vânturariþa). Grohotiºuri. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Asplenium viride. Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada). Munþii Piatra Craiului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. Valoare conservativã: mare. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. habitat endemic. Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album. Cheile Cibului. Literaturã selectivã: Fink 1977. Saxifraga cuneifolia. Sanda et al. Ceterach officinarum. Substrat: calcare. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Leontopodium alpinum. Munþii Cãpãþâniei (Buila. versanþi cu pietriºuri. Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. Munþii Bihor.2. în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. Poa nemoralis. 1966 (Syn. Asperula capitata. Ctenidium molluscum. Saxifraga mutata ssp. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Stratul muscinal este bine reprezentat. N. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var. Vadu Criºului. Coldea et al. Melica ciliata. quadrivalens). transsilvanicum. Sanda 2002. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944. 1997. Teucrium chamaedrys. Mihãilescu S. Gradul de acoperire al speciilor este variabil. Redactat: Simona Mihãilescu. Sedum hispanicum. Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. demissa Silene nutans ssp. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%. Moehringia muscosa. P = 700–1300 mm. Teucrium montanum. Asplenium ruta-muraria. Thymus pulcherrimus. Valea Iadului. Melica ciliata. Sighiºtel. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Arenaria serpyllifolia. Festuca versicolor. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. 342 . Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). Haynaldiana. 2001.6.00C. proprii substratului calcaros. Bãcâia. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon. Cardaminopsis arenosa. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara. Erysimum witmannii ssp. 2001. Coldea 1991. coarctata).0–1. dubia. Munþii Leaota. Masivul Curãturi. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp.

Cheile Miniºului). Valea Râmeþului. Jovibarba heuffelii. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus. Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. dubia. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. Grohotiºuri. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis. ªtefan et al. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. et Hodiºan 1959. trichomanes. Knautia dumetorum. Poa nemoralis.6. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. Valea Iadului. Cisnãdioara. coziane). P = 1250 mm.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn. 2001.: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii.5. et al. Sanda et al. trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. (Borza 1959) Boºcaiu 1971. Galium kitaibelianum. Mihãilescu S. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. În stratul ierbos. Structura: Habitat rupicol. pH = 5. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). Valea Sadului. Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens.HAB 1999: 62. 1966. Literaturã selectivã: Csürös 1958. 1997. 1963. speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp. Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha).2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Silene flavescens. Valea 343 .50C. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede. bivalens) au un rol preponderent. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Specii endemice: Campanula carpatica. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var. Boºcaiu 1970. Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia. Silene nutans ssp. Sebiºelului. 1984. N. Sanda 2002. Epilobium collinum. Valeriana tripteris. Sedum maximum. 1967. 2001. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Coldea 1991.2. Geranium macrorrhizum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. 1997. Raþiu O. Thymus comosus. Hieracium pavichii. 1997. Pop I. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Saxifraga cuneifolia. bailloni). Symphyandra wanneri. Seseli rigidum. Valea Sebeºului). Substrat: ºisturi cristaline. Valoare conservativã: mare. Coldea et al. Munþii Retezat. quadrivalens). Clima: T = 2. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros. fragmentat. în regiunea montanã. Polypodium vulgare. Redactat: Simona Mihãilescu. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2).8–7. Valea Cãlimãneºti. Alexiu 1998. Vrancea). Valea OltuluiTurnu Roºu.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Diaconescu 1973. Sempervivum zeleborii. Asplenium trichomanes ssp. Valea Drãganului. Hodiºan 1965. Festuca rupicola (var. Boºcaiu et al.

6. în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 . stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase. Grohotiºuri.2.

Asplenium trichomanes. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. sciafil. et al. Grohotiºuri. Cystopteris fragilis. Redactat: Simona Mihãilescu. R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Geranium lucidum. Literaturã selectivã: Borza 1959. Sârbu et al. Asplenium viride. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu. În Defileul Criºului Repede. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Saxifraga paniculata. Boºcaiu 1970. 1995. Isothecium myurum var. Cheile Miniºului. Valeriana tripteris. Galium kitaibelianum. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã. 1976.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. pionier. Schneider-Binder E. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. tot timpul anului. Thymus comosus. 1976. Drãgulescu 1988. Asplenium ruta-muraria.5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Defileul Criºului Repede. Sanda et al. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha).HAB 1999: 62. Sedum maximum. Sanda 2002. Moehringia muscosa. Clima: T = 2. Sanda et al. 2001. Sedum maximum. Valoare conservativã: redusã. Hypnum cupressiforme. Mnium longirostre Isothecium myurum var.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Asplenium septentrionale. scabridum. Sanda et Popescu A. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. 2001. 1970. 1997. Sârbu et al. În Cheile Miniºului.6. Neckera complanata. Stratul muscinal: În general. 1984. Specii endemice: Silene nutans ssp. Asplenium viride. ªuteu 1968. Coldea 1991. 1972.8–7. Dianthus henteri.2. scabridum ºi Asplenium trichomanes. fragmentat. Epilobium collinum. Geranium robertianum. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1999. Valeriana tripteris. 345 . 1997. Coldea et al. Schneider-Binder E. 1978. Neckera besseri. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. Ctenidium molluscum. Specii endemice: Campanula carpatica. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Dicranum scoparium. Ceterach officinarum. Silene nutans ssp. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. P = 800 mm. Raþiu O. Structura: Habitat rupicol. Literaturã selectivã: Raþiu O. Alte specii importante: Poa nemoralis. Polypodium vulgare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum. 1977. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Asplenium ruta-muraria. Soluri: superficiale cu pH = 5. Veronica bachofenii. Eºelniþa. Substrat: ºisturi cristaline. Ciurchea 1970. Cystopteris fragilis. dubia.50C. sunt prezente numeroase briofite. Peia P. et al. 1966. dubia. Sanda 2002. Moehringia muscosa. Diaconescu 1973. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Sempervivum schlehanii. Sedum hispanicum. Borza et Boºcaiu 1967. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62.

50C. În stratul ierbos. Grohotiºuri. în etajul subalpin. demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). screes and sands CORINE: 62.8–7. a speciilor endemice. Structura: Habitat rupicol deschis. pH = 6. ªaua Crãpãturii).2.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977. Prin specia edificatoare Gypsophila petraea.0–1. Relief: stânci cu pereþi verticali. Substrat: calcare moderat umede.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. în numãr mare.15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 . gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al. P = 1200–1300 mm. 1956 din Munþii Bucegi. Clima: T = 3.5. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m.6. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã.HAB 1999: 62. subliniem prezenþa.

Valoare conservativã: mare. ulterior. Munþii Rarãu.2. Silene zawadzkii. Clima: T = 5. Saxifragetum luteoviridis (Pawl. Poa nemoralis. xero-heliofil. P = 1000–1250 mm. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F. Substrat: calcare. Munþii Hãºmaº. haynaldiana. 2001. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. 2001. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m.6. 1997. Saxifraga mutata ssp. realizeazã 347 . Alte specii: Saxifraga luteoviridis. Este amintitã. demissa.15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl. Redactat: Simona Mihãilescu. Hãºmaº. Specii endemice: Achillea schurii. Carex sempervirens. diferitã de asociaþia descrisã de B. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Asplenium ruta-muraria.: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982. jankae. habitat endemic carpatic. et Walas 1949 (Syn. Pawlowschi 1937 din Tatra. Androsace lactaea. demissa. În stratul ierbos.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Rodnei. Sanda 2002. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. 1937) Pawl. Relief: stânci însorite. Coldea et al. Eritrichium nanum ssp. Gypsophila petraea. Helianthemum alpestre. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Androsace villosa ssp. Masivul Ceahlãu (?). în regiunea montanã. demissa. Munþii Rodnei. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Sanda et al. Grohotiºuri. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha).0–2. screes and sands CORINE: 62. Rarãu. et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987. Draba haynaldii. arachnoidea. Campanula kladniana. Coldea 1991.HAB 1999: 62. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu. Saxifraga paniculata. Cu certitudine. Soluri: proto-rendzinic. 1977. dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României. Mihãilescu S. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia. Structura: Habitat rupicol.00C.

Cystopteris fragilis. Sanda 2002. jankae. habitat endemic. Asplenium rutamuraria.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu. 1997.HAB 1999: 62. Thymus comosus. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare. Silene zawadzkii. Valoare conservativã: mare. 2001. habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe. haynaldiana. 348 . Täuber. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. et Voik 1977. xero-heliofil. Alte specii importante: Gypsophila petraea. Artemisia eriantha. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor. Eritrichium nanum ssp. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. În stratul ierbos. Nechita et Mititelu 1996. Alyssum repens. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Sanda et al. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp. SchneiderBinder E. Soluri: superficiale. Coldea 1977. Grohotiºuri. Coldea et Pânzaru 1987.2. Reprezintã un omolog. Poa nemoralis.15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3. Coldea 1990. Puºcaru-Soroceanu et al. screes and sands CORINE: 62. 1977. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m.50C. Structura: Habitat saxicol.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Cardaminopsis arenosa.0–2. 1987. menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata. Silene nutans ssp. Leontopodium alpinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. Poa laxa. Mititelu et al. rocheliana ºi Gypsophila petraea. Substrat: calcaros. dubia. rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. P = 1325 mm. Campanula kladniana. habitat endemic. Coldea 1991. Erigeron uniflorus. Saxifraga paniculata. Clima: T = 3. Crepis jacquinii. Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). 1956 descrisã din Munþii Bucegi. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii endemice: Campanula carpatica. Coldea et al. Asplenium viride. Kernera saxatilis. Asplenium trichomanes. stâncãrii. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). Trisetum alpestre.6. considerat balcanic. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%. În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp. Thymus pulcherrimus.

Oligotrichum hercynicum. Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Hedwigia ciliata.8. Asplenium viride. Androsace lactea. Sanda 2002. Kernera saxatilis. Coldea et al. Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. în regiunea montanã. Tx. cu pH = 4. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E. Valoare conservativã: redusã. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis. 1977. Asplenium septentrionale. 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988. În stratul ierbos.00C. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. P = 850– 349 . Specii endemice: Silene nutans ssp. Gypsophila petraea. Grohotiºuri.5–5. Coldea et al.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Drãgulescu 1988. Jovibarba heuffelii. Coldea 1991. 1997. Clima: T = 6. Coldea 1991. Saxifraga paniculata. diferenþiindu-l de cel similar. Cystopteris fragilis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Saxifraga paniculata. 1975. bazalte. Munþii Cibinului. Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m. Structura: Habitat sciafil.5–3. arachnoidea.2. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%. Polypodium vulgare. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 1250 mm. andezite. Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. 1993. Alte specii importante: Sedum maximum. 2001.6. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. Poa nemoralis.HAB 1999: 62. Cardaminopsis arenosa. granite. Asplenium trichomanes. rocheliana. Sanda et al. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). prezent în Europa Centralã. cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: ºisturi cristaline. Sanda et al. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României. Campanula kladniana. Thymus comosus. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. jankae. Soluri: litosoluri. Eritrichium nanum ssp. Sanda 2002. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp. Munþii Cãlimani. cu pereþi aproape verticali (50–900). Carpaþii Meridionali: Valea Sadului. dubia. Relief: fisuri de stânci acide. rocheliana.

0–4. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks.2. Clima: T = 11. Soluri: rendzine superficiale. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 . Cazanele Dunãrii. stânci calcaroase. abrubþi ºi umbriþi.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3.HAB 1999: 62. P = 750–1200 mm. Substrat: calcaros.6. Structura: Habitat calcifil. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. termofil. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Piatra Cloºani.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964. Grohotiºuri. Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m. Valea Þesnei. Suprafeþe: mici (circa 1 ha). Relief: pereþii stâncoºi.90C. în etajul colinar. Cleanþul Ilovei. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa. Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978.

Draba lasiocarpa. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Grohotiºuri. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. în etajul montan. 1997. Asplenium trichomanes.50C. Moehringia muscosa. 1931. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. quadrivalens. Soluri: superficiale. Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp. Clima: T = 9. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Valoare conservativã: mare. Micromeria pulegium. între Bãile Herculane ºi Crestele 351 . Alte specii importante: Micromeria pulegium. Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei. Cystopteris fragilis. Poa nemoralis.HAB 1999: 62. 1939. Asplenium trichomanes ssp.5–4. Sedum hispanicum. Coldea et al. et al. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Sanda 2002. Polypodium vulgare. Edraianthus graminifolius. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. habitat endemic. Ciuceava Frasinului). Maloº 1973. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.2. SchneiderBinder E. Coldea 1991. Sedum album. Coldea et al. Schneider-Binder E. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv. Ceterach officinarum. 1969. Asplenium ruta-muraria. 2001. Sanda 2002. Suprafeþe: mici (1 ha). Ciucevelor (Cheia Bedinei. petraea. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. 1997. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. habitat endemic. Substrat: calcaros. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. adeseori. Cardaminopsis arenosa. Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã. care conferã caracterul regional al habitatului. petraea. Coldea 1991. 2001.6. Saxifraga paniculata. Sanda et al. Athamantha turbith ssp. Dianthus petraeus. Dianthus kitaibelii. Sanda et al. 1970. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952). Poa nemoralis. Saxifraga paniculata. Sedum maximum. P = 800–1150 mm. Cheia Prisãcinei. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice. hungarica. Valoare conservativã: mare. petraea. ambele fiind considerate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Sedum maximum.

R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. Coldea 1991. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria. dubia. saxatilis. Suprafeþe: mici (circa 50 ha). 2001. Silene nutans ssp. Bicãjel. Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944. Transilvania. Paucã A. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. 1997. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu. Piatra Singuraticã. Cardaminopsis arenosa.50C. Valeriana tripteris. Asplenium x adulterinum. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Munþii Gilãu. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma. Mãgura-Tg. 1969. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii. Festuca rupicola ssp. În cadrul asociaþiei. 1937). Specii endemice: Campanula carpatica. Munþii Cibinului. În sudul þãrii. Tx. 2001.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3. Soluri: superficiale. Sanda et al. Specii caracteristice: Tortula muralis. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Piatra Craiului. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%. 1937 (Syn. Polypodium vulgare. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril. Alyssum saxatile.: Tortulo-Asplenietum Tx. Ctenidium molluscum. în regiunea montanã. în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. Asplenium trichomanes. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966. Alte specii importante: Poa nemoralis. Substrat: calcare. Saxifraga paniculata. Structura: Habitat heliofil.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp. Resmeriþã (1969) 1970. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. 1941. 1938. Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. Sanda 2002.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. P = 900 mm. Cystopteris fragilis. a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis.HAB 1999: 62. Valoare conservativã: redusã.2.6. în regiunea montanã. Piatra Bulzului. dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Schneider-Binder E. Clima: T = 8. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira. Sedum maximum. 352 .5–6. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. Moehringia muscosa. Mihãilescu S. Nechita et Mititelu 1996. Stratul muºchilor este bine reprezentat.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie. Sedum hispanicum. Grohotiºuri. Munþii Trascãu. Ocna.HAB 1999: 62.

Epilobium collinum. Asplenium ruta-muraria. 1972. Grohotiºuri. P = 770 mm. Valea Sadului. 2001. Stratul ierbos. sunt speciile dacice: Silene dubia. Structura: Habitat rupicol.HAB 1999: 62. Coldea 1991. 1997. 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. Relief: zone piemontane. Redactat: Simona Mihãilescu. Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului). Cazanele Dunãrii (Sanda et al. Clima: T = 8. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Staþiuni: Altitudine: 450–650 m. fragmentat. dubia. Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis. Polypodium vulagre. unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Clima: T = 8. Literaturã selectivã: Paucã A. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum.6.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969.0–6. Poa nemoralis. Structura: Habitat sciafil. 1977). Sanda 2002. Jovibarba heuffelii. Specii endemice: Silene nutans ssp. identificate de noi în (Sanda. în regiunea colinarã. Solul: litosol superficial. specific Carpaþilor româneºti. Asplenium x adulterinum. Solul: litosol superficial cu pH = 4.2. Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum. Substrat: roci silicioase. Jovibarba heuffelii. 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. Maria Ciuchea. În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus. fragmentat.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3. Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane. 1968. Staþiuni: Altitudine: 280–700 m. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. Asplenium septentrionale. Mititelu et Barabaº 1972. Asplenium trichomanes. Genista janensis ºi Veronica bachofenii. Asplenium cuneifolium. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile. Fitocenozele. Silene nutans ssp. În locuri cu înclinaþie mai micã. Thymus comosus. P = 750–850 mm. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). 1941. cu pH = 4. Coldea et al. Substrat: acid. considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus.50C. Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. Sanda et al. rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. Cardaminopsis arenosa. Alte specii: Veronica bachofenii. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Schneider-Binder E.75–5.75–5. Valoare conservativã: mare. Doltu. habitat endemic. dubia. Popescu.4–6. Sedum maximum.20C. în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului. Cystopteris fragilis.

Veronica bachofenii. Sanda et al. Specii endemice: Silene nutans ssp. 2001. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Cheile Miniºului. P = 600–770 mm. Grohotiºuri. Alte specii importante: Asplenium septentrionale. Thymus comosus. Sedum maximum. Valoare conservativã: mare. Sedum hispanicum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 1969. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. Poa nemoralis. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. în regiunea colinarã. habitat endemic. Coldea et al. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha). Sanda 2002.HAB 1999: 62. 1995. 1977. Coldea 1991. Mihãilescu S. Clima: T = 10.2. Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. Asplenium trichomanes.9–6. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E.6. Redactat: Simona Mihãilescu. Drãgulescu 1988.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. 1997. dubia. apoi. Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. 2001. Defileul Criºului Repede.70C. Eºelniþa. Asplenium rutamuraria. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. Relief: 354 .

Hypnum cupressiforme. Asplenium trichomanes. Redactat: Simona Mihãilescu. sunt prezente numeroase briofite. Peia P.6. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. Literaturã selectivã: Raþiu O. pH = 5. 2001.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. Moehringia muscosa. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes. Seseli rigidum. sub bolþile sãpate în stâncã. 1970. pionier. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). Erysimum comatum. 1966. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. Ctenidium molluscu. et al. Dicranum scoparium. P = 750 mm. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. în timpul verii. scabridum ºi Asplenium trichomanes. mai scãzutã. iar temperatura. abrupþi ºi însoriþi.5. 1970. Isothecium myurum var. sciafil. cu puþine specii în compoziþia floristicã. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Sempervivum schlehanii.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. fragmentat. Neckera complanata. Asplenium ruta-muraria. În Defileul Criºului Repede. Ceterach officinarum. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Specii caracteristice: Campanula crassipes. Relief: pereþii stâncoºi.2. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. Substrat: calcaros. et al. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Clima: T = 11. Structura: Habitat rupicol. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m.00C. Sesleria filifolia. Geranium lucidum. Ceterach officinarum. Specii endemice: 355 . în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Schneider-Binder E. Geranium robertianum. 1978. Alte specii importante: Poa nemoralis. Sârbu I. Mnium longirostre Isothecium myurum var. În Cheile Miniºului. Valoare conservativã: mare.8–7. Asplenium viride. Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. dubia. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Cystopteris fragilis. Valoare conservativã: redusã. Grohotiºuri. scabridum. În Cazanele Dunãrii. 1997. Valeriana tripteris. pendente. Stratul muscinal: în general.HAB 1999: 62. se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Sanda 2002. Neckera besseri. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. Sedum maximum. Alte specii importante: Alyssym petraeum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. condiþii pedo-ecologice precare. Sanda et al. habitat endemic. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum. Stratul ierbos. Stratul ierbos. Specii endemice: Silene nutans ssp.

Silene nutans ssp.) Andrz.50C. xerofil. Substrat: calcaros. recifale. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti). Suprafeþe: mici. 1–12 m2 (circa 1 ha). Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. Redactat: Simona Mihãilescu. habitat endemic. Sanda et al. 2001.6. 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã). Sanda 2002. Sanda et al. Relief: versanþi cu înclinare mare. 1997. Poa nemoralis. 1969. ca specii edificatoare. Sedum maximum. Valea Prutului. în 1978. Cystopteris fragilis. Clima: T = 9. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori. Asplenium trichomanes. Polypodium vulgare. Specii caracteristice: Schivereckia podolica.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae. 1971. et al. Grohotiºuri. Redactat: Simona Mihãilescu. dubia. Asplenium rutamuraria. Botoºani). Sempervivum zelebori. 1997. R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi. Valeriana tripteris. care colonizeazã roci calcaroase. Linum uninerve. Horeanu 1978. 1971. Valoare conservativã: mare. Cardaminopsis arenosa. 356 . ca mãsuri de salvare. Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. 1997. 1972. Stratul ierbos. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica. Coldea et al. 1997. Soluri: litosoluri. Coldea et al. P = 500 mm. Structura: Habitat pionier. au o acoperire de 25–45%. transplantarea în staþiunea Ripiceni. Sanda 2002. Coldea 1991. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. Pânzaru 1997. Alte specii importante: Alyssum saxatile.2. Schiverekia podolica (Bess. s-a propus.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu. Luzula alpino-pilosa. se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare. Alte specii importante: Gnaphalium supinum. Munþii Þarcu – Godeanu. acide (pH = 5.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976. ca edificatori principali ai acestor cenoze. 357 .-Bl. Valoare conservativã: redusã.6. Poa alpina. Relief: bolovãniºuri. Sanda 2002. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2.3. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Sanda et al. Suru.HAB 1999: 36. Cãldarea Sãratã. Substrat: silicios. Luzula alpino-pilosa. Grohotiºuri. Nardus stricta. Clima: T = 3– -2. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. Saxifraga stellaris. se remarcã: Gnaphalium supinum. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei.3). 1997.2. Structura: Habitat pionier. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Ranunculus crenatus. R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. pe lângã Arenaria biflora. Ciortea ºi Negoiu). în etajele subalpin ºi alpin. P = 1200–1450 mm. argilonisipos. În stratul ierbos. de ordinul a 1 ha.111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600). Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940. R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 2001. Coldea et al.6. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline. Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora.1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4. Coldea 1991. Sedum alpestre.HAB 1999: 36. Veronica alpina. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos. Redactat: Simona Mihãilescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora. ªaua Ciºa-Omul.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. Literaturã selectivã: Voik 1976. Poa alpina. 1926.50C. Soldanella pusilla. Specii endemice: Achillea schurii. Specii caracteristice: Arenaria biflora.

Munþii Fãgãraº. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Primula minima sau Carex curvula. menþionãm: Salix herbacea. Gnaphalium supinum. Valea Sadului. grohotiºuri silicioase înclinate.00C.6– -2. Festuca picta. Kiaeria falcata. Drãgulescu 1995.-Bl. P = 1300–1450 mm. Grohotiºuri. Valea Sadului. Bucura). Buhãescu Mic. Munþii Þarcu – Godeanu. Pholia commutata. de ordinul la 1 ha. hungarica.2. Sanda et al. 1956. 1926 retezaticum Borza 1934). instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. Redactat: Simona Mihãilescu.6. Poa deylii. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe. Piatra Albã). Cerastium cerastoides. Pãpuºa. Gruniu. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat. din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã. Clima: T = -0. Substrat: silicios. Cercetãrile.1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4. Poa deylii ºi 358 . Structura: Habitat pionier. grohotiºuri semifixate. Soldanella hungarica ssp. Soldanella pusilla.8). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare.: Luzuletum spadicae Br. Puºcaru-Soroceanu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br. Ranunculus crenatus. 2001. Substrat: silicios. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura. Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Sedum alpestre. P = 1450 mm. 1991. cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. 1997. Momaia. în Bucegi. are totuºi un conþinut humic bogat. de ordinul a 1 ha. în majoritatea masivelor. care. în etajul alpin. lipsite de sporogoane. Veronica alpine. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. datoritã solului care. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase. Sanda 2002. Coldea et al. Soluri: litosoluri superficiale. Se asociazã. Valoare conservativã: redusã. Coldea 1990. în etajul subalpin. Luzula alpino-pilosa. 1981. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate. Pholia cuccullata. Clima: T = 0. Alte specii importante: Salix herbacea. acide. Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora. Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare. frecvent. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. Anthelia juratzkana. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum. 1926 (Syn. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare. acide (pH = 4.HAB 1999: 36. Carex pyrenaica. Cãldarea Bila). Plantago gentianoides. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin. care se dezvoltã pe pietriºuri. Peleaga. Relief: pante moderate. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea.00C. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Oligotrichum hercynicum. Suprafeþe: mici. Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m.-Bl. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. deºi este superficial. Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. Altitudine: 1900–2270 m. Polytrichum juniperinum.0– -2.

Gãrgãlãu). circuri glaciare.6. Substrat: acid. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Kiaeria falcata.HAB 1999: 36. Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa. menþionãm: Geum montanum. Bucura. În stratul ierbos. Obârºia Radeºului.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn. Poa deylii. Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Carex pyrenaica. ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2). Zãnoaga). În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Coldea 1990. Rebra. Mt. Sanda et al. Plantago gentianoides. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina. Valea Slãveiului. Redactat: Simona Mihãilescu.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976. Anieº. în etajele subalpin ºi alpin. Soldanella pusilla este absentã. Coldea et al. Sedum alpestre.: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). 1997. Valoare conservativã: redusã.50C. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul. hungarica. Literaturã selectivã: Borza 1934. Specii endemice: Lychnis nivalis. Buta. Munþii Þarcu – Godeanu. spadicea). Clima: T = 0. Ineu. Veronica alpina. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Drãgulescu 1995. grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp.2. hungarica. care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. (Syn. acide (pH = 5. Soldanella hungarica ssp. Anthelia juratzkana. 2001. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m. Resmeriþã 1976. Soldanella pusilla. Valoare conservativã: redusã. Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985. Kiaeria starkei. dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. Lacul Zãnoaga. în timp ce în Carpaþii Meridionali. Valea Pietrele. P = 1300–1450 mm. Chrysanthemum alpinum. Saxifraga stellaris. fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil. Relief: terenuri microdepresionare. În Munþii Rodnei. Gnaphalium supinum.3). Sanda 2002. Kiaeria falcata. Veronica alpina. având o acoperire de pânã la 40%. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha. Sedum alpestre. înzãpezite timp îndelungat. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). 359 . chiono-petrofil. Soldanella pusilla. Epilobium anagallidifolium. prezente în unele grupãri. Grohotiºuri. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Ligusticum mutellina. Structura: Habitat pionier. specia Ranunculus crenatus este dominantã. Plantago gentianoides. Cerastium cerastoides. versanþii adãpostiþi de vânturi. Ranunculus crenatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus. Nardus stricta. Dintre speciile diferenþiate. Munþii Retezat (Lacul Galeº. bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã. Alte specii importante: Salix herbacea.7– -1.

Voik 1976. Cerastium cerastoides. Gnaphalium supinum.6. Resmeriþã 1976. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp. Sanda 2002. Grohotiºuri. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Nardus stricta. Alte specii importante: Salix herbacea.2. Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 . Alexiu 1998. Chrysosplenium alpinum. Redactat: Simona Mihãilescu. Soldanella hungarica ssp. Mihãilescu S. Geum montanum. Primula minima. 2001. Luzula alpino-pilosa. Polytrichum sexangulare. 1997. hungarica.). Coldea et al. hungarica. 2005 (ined. Sanda et al. Sedum alpestre. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. Carex pyrenaica. Chrysanthemum alpinum. Arenaria biflora.

Drãgãºanu. Substrat: silicios. Veronica alpina. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga. Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. Tãul Negru). Gnaphalium supinum. Deºi. Plantago gentianoides.: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei. Rebra). P = 1250–1425 mm. Soluri: litosoluri superficiale. Munþii Retezat (Albele. Ranunculus crenatus. Structura: Habitat chionofil.0– -0. R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB 1999: 36. Bucura. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970. specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale. Munþii Þarcu-Godeanu. Resmeriþã 1976. În stratul ierbos. rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum. Redactat: Simona Mihãilescu. Galaþiul. îndepãrtate prin denudarea solului. Soldanella hungarica ssp. P = 1200–1400 mm. Cerastium cerastoides.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd. 361 . Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului. Relief: microdepresiuni.2. 1997. Coldea et al. de ordinul a 10 ha. Sanda 2002.60C. Corongiº).HAB 1999: 36. în primele faze ale colonizãrii. vârfurile Anieº. Clima: T = 2. Substrat: diferit. Munþii Retezat). Gnaphalium supinum. Corongiº. Clima: T = 1. Sanda et al. Cãldarea Bila. vârfurile Ineu. Suprafeþe: mici. Sedum alpestre. Cãldarea Gãrgãlãului. Valoare conservativã: redusã. Soluri: litosoluri superficiale. Relief: cãldãri glaciare. Alte specii importante: Soldanella pusilla. hungarica. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Grohotiºuri.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn. de ordinul 1–10 ha. Anthelia juratzkana. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Piule).6. în etajul subalpin. Luzula alpinopilosa. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci. Coldea 1990. argilonisipos.50C.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare.5– -0. Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985. Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m. Kiaeria starkei. Suprafeþe: mici. Poa supina. 1957. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Nardus stricta.

Nardus stricta. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. Cerastium cerastoides. Chrysanthemum alpinum. Taraxacum alpinum. Nardus stricta. Alexiu 1998. Carex pyrenaica. Specii caracteristice: Poa supina. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. respectiv: Gnaphalium supinum. 2001. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Plantago gentianoides. Coldea et al. Epilobium anagallidifolium.6. Kiaeria starkei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. Specii endemice: Silene nivalis. Sedum alpestre. Grohotiºuri. Alchemilla glaucescens. Oligotrichum hercynicum. Soldanella pusilla. hungarica. Resmeriþã 1976. Sanda et al. Saxifraga stellaris. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea. Sedum alpestre. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: Simona Mihãilescu. Soldanella hungarica ssp. Cerastium cerastoides. cu caracter mezo-higrofil. 1997. Primula minima. 1993. Geum montanum. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. Coldea 1985.2. Veronica alpina. Luzula alpino-pilosa. În stratul ierbos. 362 . Sanda 2002. Gnaphalium supinum. În stratul muscinal. Salix herbacea. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.

spulberate de vânt. din punct de vedere chimic. 363 . Anthemis ruthenica. Roci: nisipuri continentale. Spergula pentandra. Alte specii importante: Colchicum arenarium. Koeleria glauca. gmelini. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn.: Festucetum vaginatae subas.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935. Sanda. Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973). Specii caracteristice: Festuca vaginata. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt.2. Erysimum diffusum. dune nisipoase. Dianthus pontederae. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata. au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). Popescu. Scabiosa argentea. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Valoare conservativã: foarte mare. Stancu 2001. Hieracium echioides. Koeleria glauca. periodic. Redactat: A.6.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1.50C.4. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens.HAB: 64. R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Corynephorus canescens. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979).HAB: 64. Dianthus pontederae.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1. Dune de nisip continentale (64) supina. Doltu 1980. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2.6. Festuca vaginata. Koeleria glauca. din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia. Onosma arenarium. Popescu. Banat. hungarica. Carex supina. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979. Corynephorus canescens. Alyssum montanum ssp. Popescu. Scabiosa argentea. Alyssum montanum.11 Inland dune pioneer grassland PAL. Clima: T = 11–9. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana. Mollugo cerviana. P = 600–700 mm. fitocenozele. Euphorbia seguerana. Grohotiºuri. Onosma arenarium.

Scabiosa argentea. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica. Centaurea arenaria. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt.2. din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. P = 600–700 mm. Astragalus virgatus. pânã la nisipuri fixate. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Speciile mai scunde. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Delta Dunãrii (Letea). Astragalus virgatus. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Kochia laniflora.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963.6. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. Popescu. Festuca beckeri. Silene conica. Sanda 1976. Plantago arenaria. Syrenia cana. Euphorbia seguierana. Valoare conservativã: mare. Roci: dune nisipoase continentale. Rãspândire: Nisipurile continentale. Thymelaea passerina. Medicago falcata. Mollugo cerviana. Fumana procumbens. Valoare conservativã: moderatã. Kochia laniflora. Popescu. Suprafeþe: 15–50 ha. Stipa botrysthenica. din punct de vedere chimic. Soluri: nisipuri nefixate. Asperula setulosa.HAB: 64. Tribulus terrestis. Gypsophila perfoliata. arenicola. Silene thymifolia. Astragalus virgatus. Syrenia montana. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). Carex colchica. Onobrychis arenaria. Koeleria glauca. Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%. Galaþi). P = 350–600 mm. Bromus tectorum. Syrenia cana. Syrenia montana. Specii rare: Ephedra distachya. ce alcãtuiesc al doilea etaj. Koeleria glauca. dune nisipoase. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale. Fumana procumbens. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Helichrysum arenarium. Helichrysum arenarium. Delta Dunãrii 10–15 ha. Viola hymetia. Polygonum arenarium. Veronica praecox.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1. Anthemis ruthenica. Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. Medicago falcata.12 Inland dune siliceous grassland PAL. cu acumulãri de material organic.50C. Scabiosa argentea. Grohotiºuri. Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. Izvoarele. Clima: T = 11. Tragopogon floccosus. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Redactat: A. Dianthus polymorphus. În 364 . Apera maritima. Relief: teren plan. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. arenicola. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana. Hanu Conachi (jud. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Polygonum arenarium. Polygonum arenarium. 1973. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. Achillea ochroleuca. Ephedra distachya. Balta Verde. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Clima: T = 11–9. Stachys patula. Alte specii importante: Silene conica.5–90C.

Peucedanum arenarium.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al. 365 . Euphorbia seguierana. Redactat: A. Doltu 1980. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime. 34. Popescu. Grohotiºuri. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Redactat: A. Corispermum marschallii. Literaturã selectivã: Popescu. Popescu. Achillea ochroleuca. Stancu 2001. Apera maritima. Popescu. spulberate de vânt. Secale sylvestre. parviflora. Gypsophila perfoliata. Suprafeþe: 30-40 ha. Erysimum diffusum. Bromus tectorum. Alte specii importante: Tragus racemosus. neutre pânã la slab acide.A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Corispermum nitidum. Silene borysthenica. Literaturã selectivã: Borza 1963. Silene otites ssp. Sanda. Stancu 2001. Doltu 1980. Plantago arenaria.715 Pannonic dune closed grasslands. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. Achillea ochroleuca. Carex liparocarpos. 1960) Popescu. Erigeron canadensis. Centaurea arenaria. Sanda.HAB: 64. Calafat). Polygonum arenarium.715 Pannonic dune closed grasslands.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934. Tragopogon floccosus. Bromus tectorum. Scabiosa argentea. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Viola kitaibeliana. Polygonum arenarium. P = 450–600 mm. Valoare conservativã: foarte mare. Achillea ochroleuca. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. periodic. Sanda 1987. Popescu. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1. Chondrilla juncea. Kochia laniflora. Popescu. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime. Tribulus terrestris. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria. Viola kitaibeliana.HAB: 64. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria. 34. Sanda. Clima: T = 110C. Sanda. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. Astragalus onobrychis. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Plantago arenaria. datoritã faptului cã nisipurile sunt.2. Centaurea arenaria.6.

neutre pânã la slab acide. Sanda. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii). Scabiosa ochroleuca. Corispermum marschallii. Grohotiºuri. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum. Polygonum arenarium. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Valoare conservativã: mare. Kochia laniflora. 366 . Popescu. vernale. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Popescu. Clima: T = 9. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Viola hymettia. Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Secale sylvestre. în cea mai mare parte. 1997. Corispermum nitidum. Corispermum nitidum. Silene conica.6.2. Scabiosa ochroleuca. Literaturã selectivã: Popescu. Doltu 1980. Stancu 2001. P = 400–550 mm. Popescu et al. Tragus racemosus. Structura: Fitocenoze alcãtuite. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha. din specii anuale. Tragus racemosus.5–110C. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum. Substrat: nisipuri continentale. Polygonum arenarium. Secale sylvestre. Silene conica. Plantago arenaria.

datoritã absenþei luminii. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia. 1989. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate.6. Sârbu et Popa. Carpaþii Occidentale. Cristea 1983.5. Lascu &. Fauna subteranã. Valoare conservativã: foarte mare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Grohotiºuri. bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara. Structura: „Flora” subteranã. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia. a fost Portal de intrare în peºterã 367 . Lascu. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2. Staþiuni: Altitudini: diferite. Negrea et al. Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. de la 5–1500 m. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL.4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali. tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile. 1992. cu arealul redus la câteva peºteri. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole. majoritatea endemice. Dobrogea (Movile).6. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci). uneori la una singurã. Substrat: predominant calcaros. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983. 2004.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri. Decu and Juberthie. 1994.2. Carpaþii Meridionali. Se cunosc circa 250 de specii troglobionte. 1993. Ciupercile: existã puþine studii efectuate. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa.

Valoare conservativã: redusã. Carduus acanthoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. Agropyron repens. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat. Conium maculatum. Redactat: A. Leonurus cardiaca. Etajul inferior este mai slab reprezentat. fiind alcãtuit din speciile.2. Popescu. Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica. Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris. Cynodon dactylon. Clima: T = 11. Sanda. Geum urbanum. Agropyron repens. Relief: teren plan. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 . materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate. Glechoma hederacea. Cardaria draba. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M. Daucus carota. Cardaria draba.7.HAB: 87. Cirsium arvense. Nepeta cataria. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km.7. Leonurus marrubiastrum.0–5. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. în lungul cãilor de comunicaþii. et Ana. pilosa. Stancu 2001. Ballota nigra. Popescu.00C. E. Verbena officinalis. Taraxacum officinale. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca. Oltenia. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. Maria Coroi 1998. Verbena officinalis. Dobrogea. Muntenia. Conium maculatum. P = 450–1000 mm. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. Capsella bursa pastoris. nisipuri. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica. Eragrostis minor.1. Moldova). TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2. Roci: pietriºuri.

P = 450–600 mm. Onopordum acanthium. Descurania sophia.HAB: 87. C. Verbena officinalis. Datura 369 . Roci: depozite loessoide. Artemisia vulgaris. Cirsium lanceolatum. Soluri: cernoziomuri. Sanda. tauricum. Chamomilla recutita.5–90C. Carduetum nutantis Sãvul. Arctium lappa. Artemisia absinthium. acanthoides. Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar. în Oltenia. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium. loessuri. Verbascum thapsus.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. nisipuri aluviale. Clima: T = 10. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carduus nutans. 1936. Dobrogea ºi Moldova. Clima: T = 10. Staþiuni: terenuri plane. Cirsium lanceolatum. Verbascum thapsus. uneori slab sãrãturate. Morariu 1967.HAB: 87. Agropyron repens. 1927. hamulosus. et al. Specii caracteristice: Onopordum acanthium. de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978. soluri nisipo-lutoase.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br.2. Redactat: A. O. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. Morariu 1943. Chenopodium album. Lolium perenne. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m.Bl. Popescu.7. Valoare conservativã: redusã. Centaurea calcitrapa. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha). Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966. Stellaria media. Soluri: cernoziomuri. Roci: depozite lutoase. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m.5–9. deficitare în umiditate. Alte specii importante: Arctium lappa. Stancu 2001.5–4 ha. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii.2. tauricum. C. cum. Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943. Artemisietum annuae Morariu 1943. Muntenia. Arctium lappa. Descurania sophia.50C. Agropyron repens. P = 450–650 mm. Popescu. solstitialis. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Ballota nigra. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. cu acumulãri de materiale organice în descompunere. cu precãdere. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. Structura: Onopordon acanthium. O. O. Suprafeþe: de la 0. Carduus nutans. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Marrubium praecox. C.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, ^ ^ Seria II.a. Biol. veget . 38: 45–51. ^ CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

ClujNapoca. Nat. CRISTEA V. 4(3): 145–151. 117–123. Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni. 7(1–4): 33–56. Cluj-Napoca. Bot.. Stud. Bot... Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului. K. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”. Biol. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez. Bucureºti. GÃLAN P. Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat). 1991–1992: 31–36..... 1947. BECHIª EMILIA. I. Stud.. Contrib... CRISTUREAN I. Bot. CRISTUREAN I. Acta Bot. Contrib. DRÃGULESCU C. Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa). Contrib. GROZA G. Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României.. în sud-vestul României. GROZA G.... Cluj-Napoca.. CSÜRÖS ª. 79–80. GROZA G. Analele Univ.. Agron.. de Biol. CSÜRÖS ª. 1964. CRISTEA V. COSTE L. CRISTUREAN I.. CSÜRÖS ª. Cluj-Napoca.. RUSU I. dobrogene.. de Biol.. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L. ºi Comunic. Acta Bot. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania. 47(2): 119–135. 45(2): 207–217. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat. Stud. CRISTEA V.. CSÜRÖ-KÁPTALAN M. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor. Bistriþa-Nãsãud). Bucureºti. POP A. Geol. POP I. NAGY F. Kozl.. IONESCU-ÞECULESCU V. Roumanie).. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor. de Biol. Bucureºti. 1999.. de Biol. Seria Biol. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj...... Sér.. Contrib. Contrib. ClujNapoca. 28: 171–176. ºi Cerc. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Roumanie). Universitá degli studi di Camerino. 28(2): 87–91. Revue Roum. 79–80. Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor. Muz. Seria Biol. Muz. ºi Cerc. Egyet. 17–23.. Dezvoltarea vegetaþiei spontane. 2000. Centenar Muzeal Orãdean.. de Biol. Bul.. 2: 105–128. 1968. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud. Contrib. CRISTEA V.. albiflorum Ser. 1956. Cluj-Napoca. Seria Biol. ºi Cerc.. 33–37. CRISTEA V. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani. 1981. Bucureºti...) Trin. CSÜRÖS ª. 481 .G. CSÜRÖS ª. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp... Stud. Acta Bot.. 7(1–4): 57–77. 1972. Universitá degli studi di Camerino. ªti. 1956. în a doua staþiune din þarã. Bihor). CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Bacãu). 1976. 1979. 1983.. Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud. ºi Comunic. 1968. Stud.. 1998. Contrib. COSTICà M. Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali). Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud. ºi Cerc. BabaºBolyai. ºi Cerc. Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier. 1992. 1983. La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj. Sibiu). Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud. végét. Cluj-Napoca. 1977. 13: 55–60.. Stud. Bacãu. 1970. Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien). CRISTEA V. CRISTEA V. Sibiu. ºi Cerc. ºi Cerc. Cluj-Napoca. 1975–1976: 289–296. Termeszéttud. 1993... GOIA I.. XVII: 203–212. COSTE I. Horti Buc. 1968: 245–279. Bucureºti. Stud.. Nat. var. 133–140. 1951.. Cluj-Napoca. Contrib. 1994. Biol.. COSTE I. CRISTEA V. Contrib. Contrib. Oradea: 727–733. Nat. Bot. Stud. 7(1–4): 29–32. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat.. 1956.. Cluj-Napoca. Acta Bolyaiana. AVRÃMUÞ O.... Bot. Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara... 1983. HODIªAN I. PAP S.. CSÜRÖS ª.. CSÜRÖS ª. Cluj. 1958. Bucureºti. 1957... 5(2): 219–235. Contrib. Bot. Ocrot.Bibliografie COSTE I. ARSENE G. 1994. Bot. II(1–2): 303–328. Bot. Cluj. 133–157... 23: 161–187. CSÜRÖS ª. Bot. Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. NAGY-TOTH F. 1990. Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara. Stud. Horti Buc. veget. Alba). 1976. CRISTEA V.. Bot. ªti. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.. 1995. CRISTEA V.. Brukenthal. CRISTEA V. Bucureºti. ªti. CSÜRÖS ª.. 1953. Seria Biol. 1976. de ªti... AVRÃMUÞ O. Secþ. veget.. CRISTEA V. 105–114. Seria ªti. Cluj-Napoca.. Trifolium lupinaster L. 313–325.. Nat. Archiv für Naturschultz. CRISTUREAN I.. veget. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca.. CSÜRÖS ª. -var Babes és Bolyai. CSÜRÖS ª. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud).. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes.. PREDA M. Horti Buc. 2(1–2): 127–143. ºi Geograf. 1(2): 138–146. Berlin. FURDUI E. MITITELU D.. Cluj-Napoca.. Biol.. GOIA I. CSÜRÖS ª. Bot. 1976. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole.. ªti. 1974. Studia Univ. 15(1): 71–90. 1980–1993. Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane.... 1963. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. de Biol. CSÜRÖS ª.. CRISTUREAN I... Cluj-Napoca. 137–143. de Biol. Bucureºti.

Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt. 193–201. Bucureºti. Iaºi.) P.. Univ. Stud. 1960..S. Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi. Univ. Analele ªti. no.. Nat. 1973. ºi Cerc.I.. 1985. 1972. Seria B. Iaºi. Contrib.. RESMERIÞà I. Ser. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L. Braºov. 1961–1962 (2): 949–961. Biol.. DEVILLERS-TERSCHUREN. Serie nouã. ANDREI M. ODANGIU A. Ed. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa... Cuza” Iaºi. „Al. 1975. Seria Bot. Bul. Serie nouã. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota.. GERGELY I... Biol. Bucureºti. HODIªAN I. DANCIU M. CSÜRÖSKÁPTALAN-M. CSÜRÖS ª. 277–312.-Forest.. CRISTUREAN I. Bucureºti. Bucureºti. DIHORU G. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu. Serie nouã. J.. DAMIAN I. Acad. Lucr. Acad. 482 .. 1970.. Cuza” Iaºi. Bucureºti. Acta Bot. din Transilvania. 1970.I. „Al.. CSÜRÖS ª. ClujNapoca. Seria Bot. Ocrot.. KOVÁCS A. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. 1970. Bot. Bul.. 1999.a. 1997. DIHORU G. Cuza” Iaºi. R.S... Contrib. Univ. CRISTUREAN I. Înconj.. Braºov. 1973. Bucureºti. II-a. 14(1): 147–158.. BAVARU A. „Al. Horti Buc. DIHORU G. II.. 2: 7–15. DIHORU G. GERGELY I. CSÜRÖS ª. Contrib. NEGREAN G. DIHORU G. Biol. DOBRESCU C. Înconj. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului. Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis. Nature and Environment. Contrib. 1969. Cuza” Iaºi. Bot. Bot. Biol... Studia Univ. Analele ªti. B. II. Univ.... Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului. Stud... 149–173. Cluj-Napoca. DIHORU G.. DANCIU M. Bucureºti. Secþ.a. Nat. Polit.. 1968. 15: 123–131. Inst. 1972. 1963. Beauv. R. 249–262. 16(2): 333–345. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata. „Al. 1976. 1957.R. Iaºi.Bibliografie CSÜRÖS ª. Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii. ºi Cerc. Biol. 1962.. Vaslui).. Bucureºti. 78. Ser. Nat.R. Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. Cluj-Napoca. ºi Cerc. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea... Serie nouã. Biol.. 1969. Bot. 1973. Babeº-Bolyai... Bucureºti. Ocrot.. 9(2): 167–184. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii. 3: 19–55. Cluj-Napoca. Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate..I. 1973. din R. 1979. Contrib. Bucureºti. Contrib. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni). Serie nouã. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt. 131–150. Cluj-Napoca. Dealurile Tohani. Stud.... 1970. ANDREI M. Seria Bot. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Cluj-Napoca. DIHORU G. ºi Cerc.. Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R.a. Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti..S. Inst.. Biol... 1969. Econ.I. Secþ. DOBRESCU C.. Seria C. DANCIU M. Covasna). NEGREAN G.R..). DIHORU G.. Seria Bot. Acta Bot. DIHORU G.. 1972–1973: 353–423. Iaºi.. Secþ. 1968. 17(1): 35–44. ÞUCRA I. Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag. 175–189.. Cluj-Napoca. DOBRESCU C.. Bot. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.. Bot. POP I. Med. Acta Bot. ªti.. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului. Cluj-Napoca. NEGREAN G. 2000.R. Horti Buc.a... Cuza” Iaºi. Deltei Dunãrii. Secþ. DANCIU M. Peuce. DANCIU M. NIEDERMAIER K.. Biol. Bucureºti. 14: 129–134. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L.. Univ. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui). Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti.. II. DONIÞà N. Braºov. Bucureºti. 141–159. Cluj-Napoca.. Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud. Acta Bot. Muz.. Contrib. 13(6): 301–318.. Tulcea.. 5: 101–118.. Horti Buc. CSÜRÖS ª. Înveliºul vegetal din muntele Siriu.... 19(2): 407–410.. 28: 161–163. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud. 1971. Biol. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca. 21(3): 197–203. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei.. 1965.. Med. Analele ªti. 2: 423–424. 1965. 1963.. Bot... DIHORU G.S. DEVILLERS P. CSÜRÖS ª. Polit. DIACONESCU F. Vegetatio. PAP S. 12: 117–120. Bot. Ed. Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã. SPÂRCHEZ Z. Polit. Analele ªti. DOBRESCU C. Braºov. I. 27(1): 3–8.. Braºov. Univ. Biol. Bul. 1966. 19(2): 465–474. DIHORU G. II.. 1968: 207–214. Contrib.I. 24(2): 83–94. 1971. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii. 13(1): 19–30. DOBRESCU C. Council of Europe.. 223–232. Stud. Secþ. 1975.. 1962. A classification of Palearctic habitats. Iaºi. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului. Strasbourg. Horti Buc. „Al. Inst.

Tehnicã Agricolã.. Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România... Sibiu. ªti. Lucr. ºi Comunic. II. „Al.I. Wooden Vegetation.. DRÃGULESCU C. N. ºi Amenajãri Silvice. 1987. ªti. Stud. Analele ªti... DONIÞà N. Biol. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor. Pãd. ªti. 1980. KOVÁCS ATT. Cuza” Iaºi. Szolnok-Szeged-Târgu Mureº. Piteºti. Piteºti. Analele ªti. de Biol. Vegetaþia României. CHIRIÞà C.I. ROMAN N. Tipuri de ecosisteme forestiere din România.. Muz. Asociaþii de salcie (Salix alba L. Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia. Pãd. Ed. Sibiu.) din luncile Câmpiei Române. Cuza” Iaºi. în R. 6(1): 11–20. Univ. DONIÞà N. VIÞALARIU G. KOVÁCS ATT. DONIÞà N. Nat. Contribuþii fitocenologice din Moldova. Contrib. 2. 1981.. 13–21. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud.. Iaºi. DOLTU M. 1994.. DRÃGULESCU C. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali). Sibiu). Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc.. 1985. DOBRESCU C. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten).Bibliografie DOBRESCU C. Anal. 7: 73–80. BÂNDIU C. 1994. veget. ºi Comunic. Stud.. MITITELU D. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi. II. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului.. Analele ªti. DIHORU G. Sibiu.. Iaºi.O.. ale Inst. Cuza” Iaºi. Nat. Univ.. Serie nouã. Bot. ªti. „Al. Cuza” Iaºi. Biol. 1966. SANDA V. 129–136... Vegetaþia alpinã (98–108 p. 1990.. Ocrot... Seria Biol. Serie nouã... The vegetation from the Someº (Szamos) valley. DIHORU G. The Maros/Mureº River Valley. Vol... ªti.. Landsmuseum Linz. COLDEA G... Muz.. 1977. de Ocrot. 24–26... Bucureºti. Cluj-Napoca. II. Secþ. DONIÞà N. DOBRESCU C. Sér. DOBRESCU C. DRÃGULESCU C. Biol.a. Bacãu.a. SANDA V.. Stud. 1985: 109–140.. DOBRESCU C. Vegetaþia Carpaþilor. fizicã. Bucureºti. DOBRESCU C. Secþ. ºi Med. Bot. Suceava. Tipuri de ecosisteme forestiere din România.I. 1979. LAZÃR M. 1992.). Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave. Ministerul Apelor. Brukenthal. ºi Cerc. 47–111.I.. Biol. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud. MITITELU D... ale Inst.. ºi Comunic. V: 383–393. Biol. Rev. Univ.a. Univ.. 1974. Delta Dunãrii. Ed.-M. STÃNESCU V. 38(1): 28–37. et al.I.. PAUCÃCOMÃNESCU M. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O. Iaºi. Înconj. Constant. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district). DONIÞà N. de Biol. DOBRESCU C. KOVÁCS ATT. ÞOPA E.I.. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi.. The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley. Secþ. ICPDD Tulcea. 1972. ªti.). 1969. Stud.. „Al. 6(4): 383–390. 1995c. 1989. Cuza” Iaºi.. Serie nouã. 1986.. IVAN D. 1997.. Constanþa). Nat.. II. ªti. ºi Cerc.I. Iaºi. Secþ. Nat. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p.. Ed. ºi Comunic.. 1981. (coordonator). EFTIMIE E. Brukenthal. Cuza” Iaºi.. Univ. Pajiºtile din Carpaþii României.. SANDA V. 1983.. Fac. 18(4): 341–353. Secþ. 24: 73–89.a. DOLTU M. 18(1): 127–144. Bul.. Biol. Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube. DRÃGULESCU C.. DRÃGULESCU C. Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România.. ªti. 1961. Muz.. „Al. 1969. 30: 52–54. 1994.. II.. „Al. Serie nouã.. Muz. II. DOLTU M.. Stud. Revue Roum. Fitosociologia. Univ.a. POPESCU A. Biol. BOULLET V. 15(1): 165–179. Sibiu.I.. DOBRESCU C.. végét. POPESCU A. BOªCAIU N.I. Bucureºti. GÉHU J. CHIFU T. Bucureºti. Înconj. 1985.. 111–120. Bucureºti. Brukenthal. Cãlinescu. Serie nouã. Ed.. Stapfia. (145–165 p.. 1970. X. SANDA V. 390 p. DOBRESCU C. FINK H. Nat. 1995b. DOBRESCU C...a. Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România. DONIÞÃ.. Iaºi. 27: 12–18. Secþ. 88(11): 592–599. Biol. Obiective de ocrotirea naturii.. DRÃGULESCU C. A study of the geography.. Studii ºi Comunic. Iaºi. ºi Comunic. 24: 315–362. Muz. „Al. POPESCU A. 25: 87–151. Bucureºti. 34(1–2): 39–43.. II. VIÞALARIU G.). 1973. în sudul Transilvaniei. de Cerc. Iaºi. Argessis. Bucureºti. 37–88. DRÃGULESCU C. „Al. Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova. Bucureºti. IVAN D. Secþ. Cluj-Napoca. 20(1):145–154. Nat. Biol. Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit). 370 p... Tiscia monograph series. Univ. GHENCIU V.. VIÞALARIU G. Bucureºti. Seria Biol. . de Cerc... ºi ed. Analele ªti. ºtiinþificã. Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff. 407 p. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc. Analele ªti.. Inst. 23: 197–219. Stud. Serie nouã. Contrib. 1990.a. DRÃGULESCU C. Bucureºti DRÃGHICI B. Sibiu). Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului. Analele ªti.. Serie nouã.. hydrobiology and ecology of the river ant its environment. Univ. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. Med.I. 1990. PASCAL P. 1979. Tehnicã Agricolã. 1995a. Stud... POPESCU A. Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului. DONIÞà N. ªti.. 33: 25–28. Nat. 483 . Seria Bot. Analele ªti. Biogeografia României. Cuza” Iaºi.

Harghita). Bot.. 95–104... Bot. 1941. 1968. Timiºoara. Bot. Cluj-Napoca.. 5: 335–346. GERGELY I. 1960. 1972.. Contrib.. 207–219.111–121. HODIªAN I. Contrib. HODIªAN I... Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei perturbate din depresiunea inferioarã a Ciucului (Jud. GHIªA E. Cluj – Napoca. 1970. Flora ºi vegetaþia masivului Jidovu (jud. Bucureºti. 53(4): 192–204. 1979. Bot. 1974.. 225–228. Timiºoara. Stud. reg. Contrib. Aspecte de vegetaþie din masivul Mãgura Rodnei (jud. Grãd.. ªti. HODIªAN I. GEORGESCU C. Bot.. Contrib. Bot. GHIªA E. Consideraþii asupra rãspândirii cerului ºi efectele gerului în cerete. Cluj-Napoca.. Bistriþa-Nãsãud). Rev. 89–142.. 143–165. 20–30.. Stud. Cercetãri de vegetaþie în masivul Vãii Caselor (jud. GERGELY I.S. Bot.. HODIªAN V. Contrib. GROZA G. HOREANU C. ºi Cerc.. 1967. Cluj-Napoca. HODIªAN I. Pãd. Cluj-Napoca. Contrib. Ser. 1970. Hunedoara). Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. GERGELY I.C. HODIªAN V.C. 1941. GERGELY I. 185–190. 25–51. Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din zona de interfluviu Timiº-Bega. Bul. Univ.S. Contrib. 1964. Studia Univ. Ser. 2: 57–67. Pãd. Grãd.. GERGELY I. 1976.. RESMERIÞà I. POP I. la Timiºoara. România. 1967. 1974. Bot.. Contrib. Cercetãri fitocenologice asupra pajiºtilor din bazinul Fenesului (Jud. FAUR N.. 1: 25–31. 21(1–2): 56–67. Asociaþii de Helictotrichon decorum din R. Horti Buc. Bucureºti.. 13: 221–229. Bot.. Inst... GERGELY I. reg. 12: 193–209. Bot. Inst. Agron. 1976. Cluj-Napoca. GRIGORE S. Bot. HODIªAN I. Cluj-Napoca. 1969. 2: 785–796. România. Vegetaþia halofilã din Câmpia de divagare Timiº-Bega. 1989. Stud. 1973. Bot. Contrib. POP I. Pajiºti de stâncãrii din partea nordicã a munþiilor Trãscãului. 11: 471–491. Agron. Flora ºi vegetaþia Munþilor Dognecei. Ceretele ca tip de pãdure. GERGELY I.... 1960. Rev.. Asociaþii praticole de luncã din interfluviu Timiº-Bega.. GERGELY I.. Relaþii cenologice ºi date noi asupra rãspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd. 1988. HODIªAN V. Bot. Timiºoara.. Bot. Agron.. MOLDOVAN I.. Biol... Satu Mare). Contrib. 1977. Cluj-Napoca.. Cercetãri asupra as.. RAÞIU O. GRIGORE S... Alba). 209–230. ClujNapoca. 1980. RAÞIU F. Biol. 145–150. 1970. 2: 9–22.. GROZA G. ºi al Muz. Bot. Cercetãri fitocenologice în Munþii Zarandului. Vegetaþia muntelui Vulcan-Abrud. Teza de doctorat. 53(10–1)1: 505–518. Cluj-Napoca. Bul. 1971.. Cluj-Napoca. Bot.. Contrib. Lucr. HODIªAN I. Flora ºI vegetaþia mlaºtinii „Rãbufnitoarea” (munþii Turiei – Judeþul Covasna). Lucr. 2: 9–20. Cluj-Napoca... BistriþaNãsãud). Pajiºtile mezofile din depresiunea Trãscãului.. 1962. GHIªA E. Stipetum stenophyllae cu Danthonia calycina în Transilvania. ªti. 221–229. GERGELY I. Contribuþiuni la studiul fitocenologic al munþilor Fãgãraº... 20(3–4): 127–141.. RAÞIU O. HODIªAN I. Cluj-Napoca. Hunedoara)..... Bot. de Biol. Vegetaþia pajiºtilor xerofile din Podiºul Casimcea (Dobrogea). ªti. Asociaþiile ierboase din „Þara Oaºului” ºi importanþa lor economicã. 1968. 1961–1962. Bot. Alba). 1941. Babeº-Bolyai. GRIGORE S. Biol.. 1966. Bucureºti. HODIªAN I. 167–181.. Cluj-Napoca. ClujNapoca. Contrib.. Cluj-Napoca. HOBORKA.Bibliografie GEORGESCU C. Deltei Dunãrii.C. ºi Cerc. Hunedoara)... GERGELY I. Bot. ClujNapoca. la Timiºoara. HODIªAN I. Peuce.. KOVÁCS A. Alba). Ser. I. RAÞIU F. Cluj-Napoca. Bot. SPÂRCHEZ Z.. Bucureºti. GERGELY I. Aspecte privind vegetaþia ruderalã din bazinul Feneºului (raion Alba. Cluj-Napoca. Bot. Contrib. 1963. GERGELY I.. ClujNapoca. Asociaþii stepice montane din partea nordicã a munþilor Trãscãului. 53(8–9): 444–457. 263–298. Pãd. Vegetaþia mlaºtinilor eutrofe din bazinul superior al Ciucului. 8(1–2): 95–131. Contrib. 1941. Acta Bot. Studia Univ.. Bot. ºi Cerc. Vegetaþia saxicolã de la Cheile Feneºului (raion Alba. Bot. Hunedoara). Biol. Contribuþii la cunoaºterea fãgetelor din bazinul Runcu (jud. 11(2): 255–267. Cluj-Napoca. II... GERGELY I... Cercetãri de vegetaþie pe valea Ribiþei (jud. Contrib. ºi al Muz. Cluj-Napoca. Muz. 1980. 1965... Bucureºti.. Contrib. KISGYÖRGY BLANCA.. GHIªA E. 1970. Tulcea.. Contrib. 131–143.. de Biol.... Inst. 1973. 1969.. GRIGORE S. Ceretele încheiate. GHIªA E. 1940. 1957. 130–144. Cluj-Napoca. Contrib. Cluj-Napoca. I. Babeº – Bolyai. Cluj-Napoca... Vegetaþia helofilã (palustrã) din depresiunea Trãscãului... Vegetaþia helohidrofitã ºi higrofitã din împrejurimile comunei Livada (jud.. ªUTEU ª. Seria Bot. Aspecte de vegetaþie de pe valea Someºului Rece (munþii Gilãu). Cluj-Napoca: 195–202. Contrib. Cluj–Napoca. Babeº-Bolyai. GERGELY I.. Ceretele ca tip de pãdure. Contrib. 23(1): 13–45. Rev. Bot. Ceretele poienite. Contrib.) în regiunea Cluj. GEORGESCU C.. 484 . Pãdurile de rãºinoase de pe Valea Feneºului (raion Alba. HODIªAN I. 207–221. Vegetaþia nitrofilã din zona de interfluviu Timiº-Bega. reg. 1966. Contribuþii la studiul Callunetelor din munþii Apuseni. 125–131.. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din partea nordicã a munþilor Trãscãului. Lucr.. HODIªAN I. Bot. Babeº-Bolyai. Studii de vegetaþie pe „Colþii Trascãului”. Studia Univ. 25–36. CIURCHEA M.. Asociaþii vegetale de mlaºtini eutrofe rare pentru R.

Bot.. 25(2): 211–220.. 1971. Seria Bot. Muz.... HULM O. Praha. 271–304. Gheorghe. P. Satu Mare. 4: 415–434. KOVÁCS A. IONESCU A. Med. 3: 231–246. Vrancea).. Înconj. REJMANEK M. ºi Comunic. Acad. DRÃGAN-BULARDA M.. Ocrot. KOVÁCS A. Slatina. KOVACS AL. ºi Comunic. Preslia. Bot. Înconj. Fãgetele din Munþii Bodoc. 3(3). KOVÁCS A. ºi Comunic. POPA A. 1972... Cercetãri asupra Characeelor din zona inundabilã a Dunãrii. Fenomenul de poluare ºi vegetaþia în zona Slatina. Aluta. KOVÁCS A. 1: 163–171.. Cluj-Napoca. Bucureºti.. ºi Cerc. 31(1): 3–12. Stud. 36(2): 113–119. Berlin.. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþiei terenurilor de interdune din Câmpia Nirului.. Bucureºti. Cercetãri asupra unor fitocenoze cu liliac (Syringa vulgaris L. MALOª C.. KOVÁCS A. 119–124.. Mestecãniºul de la Reci ºi vegetaþia acestuia (raion Sf. 1980. Sf. 2(1): 127–140... Bucureºti. veget.. Stud. Vegetaþia fontinalã din lunca Negrei Broºtenilor de la Cristiºor (jud. HOREANU C. Suceava. Înconj. 19–29. BECHET M. Muz. COLDEA G. JAKUCS... Culegere de Studii ºi articole de Biol. Vegetationskundliche Beobachtungen im Donau-Delta. 1970. ºi Comunic. Analele Univ. Botoºani). Înconj. Stud. Seria Bot. LUNGU L. Nat.. GERGELY I. MIHAI G. DRÃGAN-BULARDA M. Vegetaþia de luncã din Pasul Oituzului. Secuiesc (reg. 1971. de Ocrot. Med.. KOVÁCS A. 1978. Bot. 1979. Med. 23–32. Bucureºti. Pãdurea de liliac de la Ponoare (Podiºul Mehedinþi). 25(1): 33–42. Stud. 245–274. HOREANU C. Natura.. Boto