LUCRARE DE DOCTORAT REZUMAT

OPTIMIZAREA MECANISMELOR DE COPING LA ADULŢI

Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. RUXANDRA RĂŞCANU Doctorand:
VALENTINA NEACŞU (COLCERU – MIHUL)

BUCUREŞTI 2008

OPTIMIZAREA MECANISMELOR DE COPING LA ADULŢI

Societatea românească se confruntă în ultimii ani cu schimbări economico-sociale profunde. În acest context transformările care au loc solicită adaptări la fel de rapide din partea actorilor umani. Aceste trabsformări sunt cu atât mai dificil de realizat cu cât mecanismele de adaptare ale individului sunt mai puţin dezvoltate. Lucrarea de faţă se centrează pe medierea formării unor mecanisme de adaptare cât mai generale şi transferabile în diverse situaţii, atât în viaţa socială, cât şi în cea profesională. Principalul beneficiu rezultat în urma optimizării mecanismelor de coping fiind o raportare cât mai adecvată la mediul social şi la sarcina de muncă pentru fiecare individ. Stresul este un element omniprezent în cadrul societăţii contemporane iar necesităţile de ajustare permanentă la o lume ce se află într-un dinamism permanent sunt o consecinţa firească. Este ştiut faptul că stresul apare atunci când individul trebuie să facă faţă unor cerinţe care depăşesc posibilităţile sale de moment. Complexitatea societăţii contemporane, multitudinea de factori ce interferează zilnic în sfera relaţiilor interumane, au generat, generează şi vor mai genera fenomene ale stresului care în condiţii specifice produc o serie de disfuncţionalităţi. Stresul şi adaptarea rămîn o problemă de actualitate în contextul dezvoltării civilizaţiei din punct de vedere economic, social, informaţional, tehnic, demografic, ecologic ce au un impact de acutizare asupra flexibilităţii şi adaptării actorului social. Reacţiile stresogene au o valoare deosebită în cadrul antrenării şi rezistenţei organismului formând ceea ce specialişti numesc imunitate „de viaţă”. Elaborarea unui sistem de adaptare la stres, prin construirea unor măsuri eficiente de prevenire şi combatere a acestuia bazate pe o cunoaştere analitică a modului în care indivizii receptează evenimentele din jurul lor, reprezintă alternativa de răspuns a redobândirii echilibrului psihic-social în contextul vieţii din societatea contemporană. Datorită condiţiilor obiective (care ţin de exterior) şi celor subiective (care ţin de individ), conceptul de optimizare personală începe să îşi capete un rol important în societate, nu numai în cazul unor situaţii de criză ci şi pentru dezvoltarea potenţialului uman. Capacitatea de a alege reprezintă pentru toţi indivizii o asumare a reflexivului care

2

Optimizarea personală este construită pe o formulă diadică în care creşterea calităţii vieţii şi diminuarea reacţiilor negative generate de stres se poate desfăşura prin măsuri conjugate. o calitate a vieţii la care pot accede traversând în mod constructiv perioadele stresante aferente spaţiului privat şi mai ales celui public. stabilirea priorităţilor. Capacităţile de coping vizează pe rând construirea unei atitudini pozitive la adulţi cât şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi de rezolvare a conflictelor. de reorganizare a vieţii personale şi profesionale către eficienţă. Modulele programului au cuprins o serie de etape ce au avut ca şi corespondent in vivo construirea în grup şi cu ajutorul grupului a unor scheme rezolutive generale care să poată fi adaptate pentru situaţiile diverse pe care le parcurge individul. Competitivitatea şi recunoaşterea dezvoltării personale au loc atunci când oamenii încep să conştientizeze faptul că există o speranţă de viaţă. luarea deciziilor. de răspândire şi dezvoltare a tehnicilor de relaxare. construirea unor patternuri rezolutive generale şi a unor modalităţi de a răspunde în mod adecvat factorilor stresori. intercunoaştere şi autorealizare. în care suferinţa legată de lipsurile materiale este amplificată de alte elemente care ar putea fi contracarate prin organizarea echilibrată a existenţei. cum ar fi: managementul. Prezenta lucrare este concepută ca un studiu teoretico-experimental având ca principal scop identificarea mecanismelor (strategiilor) de coping utilizate de adulţi în faţa evenimentelor stresante cât şi construirea şi implementarea unui program de optimizare a capacităţilor de coping la adulţii tineri. Structura istorico-socială este schimbată în acest moment şi acest lucru devine facilitator în a identifica. recunoaşte şi opera cu părţi importante ale capacităţii de alegere la indivizi. Dar capacitatea de a alege mai înseamnă şi asumarea responsabilităţii. Principiile enumerate trebuie extinse şi în ţara noastră cu atât mai mult cu cât s-a înregistrat în ultima perioadă o creştere abruptă şi neîntreruptă a tulburărilor asociate stresului şi diferitelor situaţii de criză personală şi profesională. ceea ce presupune dezvoltarea de deprinderi şi abilităţi din domenii aparent diverse. introducerea gândirii pozitive. Toate aceste elemente sunt determinate de stilul de viaţă autohton. prin dezvoltarea unui mod eficient şi creativ de raportare la situaţiile noi şi implicit prin autocunoaştere. atât în viaţa profesională cât şi în cea socială şi personală cât şi creşterea unei interelaţionări adecvate şi 3 . de acceptare a nevoilor proprii şi implicit a celorlalţi prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi de rezolvare a conflictelor.de multe ori se află în competiţie cu impulsivul. fapt care în societatea românească a fost greu de conştientizat.

comunicare. construirea unor patternuri rezolutive generale şi a unor modalităţi de a răspunde în mod adecvat factorilor stresori. IPOTEZELE DE CERCETARE Ipoteza generală pe care ne propunem să o demonstrăm este că participarea la programul de optimizare a capacităţilor de coping va determina o îmbunătăţire a eficienţei personale şi profesionale şi o reducere a efectelor negative asociate factorilor stresori. Ipoteza 3: Se presupune că la subiecţii care au participat la programul de 4 . consiliere şi terapie cognitiv-comportamentală. A doua parte cuprinde un vast studiu experimental şi foloseşte o punere în pagină de specialitate metodologică. • construirea unor patternuri rezolutive generale şi a unor modalităţi de a răspunde în mod adecvat factorilor stresori. studiul strategiilor de coping utilizate de adulţi în faţa evenimentelor stresante. coping. rezolvare de probleme etc. grup. cu finalitate adaptativă. Lucrarea este formată din două părţi: prima parte. personalitate. ca modalitate de solicitare şi oferire a ajutorului în grupurile de apartenenţă ale persoanelor. evaluare psihoclinică a stresului. construirea unui program de optimizare a capacităţilor de coping care vizează pe rând /formarea unor atitudini pozitive la adulţi cât şi dezvoltarea unor deprinderi de comunicare şi de rezolvare a conflictelor.a obţinerii succesului profesional şi personal. Ipoteza 2: Presupunem că programul de optimizare facilitează creşterea nivelului adaptării profesionale la subiecţii investigaţi. Ipotezele specifice sunt următoarele: Ipoteza 1: Se presupune că programul intervenţiei de optimizare are efect în reducerea intensităţii reacţiilor la evenimentele stresante. reprezentând un demers teoretic de specialitate a fost rezervată trecerii în revistă a literaturii privitoare la conceptele de studiate: stres. OBIECTIVELE CERCETĂRII Lucrarea a fost structurată şi gândită conform următoarelor obiective: • • • identificarea percepţiei stresului în populaţia adultă. statistică şi psihologică constituindu-se ca set aplicativ de cercetare.

studenţi din anii III şi IV ai Facultăţii de Psihologie din cadrul Universitaţii „Titu Maiorescu” din Bucureşti. În ceea ce priveşte numărul de participanţi în cazul celor două grupuri datele sunt următoarele: pentru grupul experimental au fost selectaţi un număr de 50 participanţi ce provin din grupurile de dezvoltare şi optimizare personală.40) fiind utilizaţi participanţi disponibili. Ipoteza 6: Presupunem că factorul de gen intervine în raportarea asupra alegerii strategiilor de coping în populaţia investigată (grup experimental în faza de preintervenţie şi grupul de control). în populaţia investigată. Din totalul de 100 de participanţi au beneficiat de programul de dezvoltare/optimizare un număr de 50 de persoane. psihologi. p. Mai trebuie semnalat faptul că între cele două grupuri au existat o serie de diferenţieri în ceea ce priveşte ocupaţia şi/sau profesiunea aşa cum au fost ele descrise în rândurile de mai sus. medici. Această situaţie s-a creat în urma considerentelor de ordin practic. masteranzi. Din perspectivă de gen din numărul total de 100 participanţi se regăsesc 39 persoane de sex masculin şi 61 persoane de sex feminin. Ipoteza 4: Se presupune că participarea la acest program va determina o creştere a stimei de sine şi a eficienţei la subiecţii participanţi. Grupul de control reprezintă grupul care nu a primit nici un fel de stimul/intervenţie de optimizare/dezvoltare. Persoanele de gen feminin raportează un nivel mai ridicat de stres decât persoanele de gen masculin. DATE DESPRE GRUPURILE DE PARTICIPANŢI În cadrul prezentului demers au fost selectaţi un număr de 100 participanţi având vârste cuprinse între 22-51 ani (media de vârstă egală cu 32. aceştia fiind studenţi. 2008. PROIECTUL DE CERCETARE A FOLOSIT METODE: 5 .6 ani şi o abatere standard de 9. Modalitatea de eşantionare a fost cea nealeatorie -pseudoaleatorie sau de convenienţă (Popa.optimizare există o asociere între stima şi eficienţa de sine.36). Ipoteza 5: Presupunem că factorul de gen intervine în raportarea stresului perceput de indivizi. Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 2005-2008 în Bucureşti iar tuturor participanţilor li s-a garantat confidenţialitatea în legătură cu rezultatele probelor aplicate fiindu-le explicat scopul statistic al înscrierii datelor respective. Pentru grupul de control au fost selectaţi tot 50 de participanţi.

sinteză. Scala de stimă de sine Rosenberg (Rosenberg Self-Esteem Scale. continuând cu instrumentele investigative în aria copingului şi/sau adaptării. Fahrenberg şi Hempel. EXEMPLE DE TEHNICI UTILIZATE ÎN TRAVALIUL DE GRUP DIN CADRUL PROGRAMULUI DE OPTIMIZARE Pe parcursul desfăşurării travaliului de grup ce a avut ca obiectiv principal conştientizarea şi optimizarea mecanismelor (strategiilor) de coping am utilizat o serie de 6 .1. Hall et al. Experimentale: experiment de formare (intervenţie). Chestionarul de Investigaţie a copingului în situaţii stresante (CISS) (Coping Inventory for Stressful Situations. 2. Teoretice: analiză.Cohen. 1965). Inventarul de personalitate Freiburg (Freiburg Personality Inventory. 1982). cu scalele referitoare la măsurarea stimei şi eficienţei de sine iar în final fiind investigaţi factori de personalitate. Endler. APLICAREA INSTRUMENTELOR Participanţii au fost rugaţi să răspundă în manieră verbală şi scrisă. Interviu structurat stil de coping (Expanded Structured Interview. General Self Efficacy Sherer. 1983). Inventarul pentru evaluarea nivelului de stres (Melgosa. analiza de tip t-student. aplicarea instrumentelor utilizate cuprinând şi un interviu amplu semi-structurat. 1994). Kamarck. Selg. trebuie menţionat că s-a urmărit un grad de particularitate progresiv. 3. analiza corelaţională. 2001). 1998). Scala eficienţei de sine Sherer (GSES. Subiecţii au fost informaţi privitor la scopul cercetării şi au fost asiguraţi de confidenţialitatea informaţiilor relevate pe parcursul demersului de cercetare cât şi ulterior acestuia.. Statistice: descriptivă. 1999). INSTRUMENTELE DE SPECIALITATE: • • • • • • • • Scala stresului perceput (PSS . începîndu-se cu probele privitoare la evaluarea stresului. Mermelstein. Chestionarul Bell. Referindu-ne la ordinea administrării instrumentelor folosite.

Programul de optimizare a cuprins: tehnici de prezentare. utilizarea umorului ca resursă în grup. împărţiţi în echipe de câte doi. 2: PREZENTAREA Obiective: • • • facilitarea cunoaşterii interpersonale. Va începe cel care a terminat primul şi acesta se va adresa persoanei care va continua iar la final fiecare participant va relata care sunt aşteptările sale de la acest grup. adjectivul şi motivarea alegerii acestuia. TEHNICI DE PREZENTARE 1: SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ Obiective: • • • • facilitarea cunoaşterii interpersonale. Număr de participanţi:10-12. Membrilor grupului li se sugerează să explice printr-o propoziţie scurtă de ce au ales adjectivul respectiv pronunţând inca o data numele persoanei. Număr de participanţi: 10-12 subiecţi. stimularea coeziunii de grup. cunoaşterea obiectivelor fiecărui participant. tehnici de rezolvare de probleme. facilitarea construirii unui co-conştient şi a unui co-inconştient de grup. Materiale necesare: fără materiale. 7 . de învăţare a comportamentului. Constituirea acestui aparat tehnic a fost făcută plecând de la un studiu teoretic bine definit iar implementarea aplicativă în cadrul grupurilor de lucru s-a dovedit a avea o eficienţă de netăgăduit. Descriere: fiecare participant este solicitat să găsească un adjectiv care să înceapă cu prima literă a numelui său şi care să fie caracterizant şi/sau descriptiv faţă de propria persoană. cunoaşterea şi stabilirea regulilor de grup. fapt extensibil si in cazul celorlalti cpomponenti ai grupului (numele şi adjectivele care îi reprezintă pe ceilalţi). tehnici de autoexprimare. Durată: 40 de minute. A.tehnici şi variante ce s-au obiectivat ca întreprindere practică. comunicării şi structurărilor asertive. tehnici de caracterizare şi tehnici specifice terapiei raţional – emotive.

Ulterior fiecare membru al echipei îşi va prezenta colegul în faţa grupului „intrând în pielea acestuia”. Materiale necesare: fără materiale Desfăşurare: participanţii sunt solicitaţi să se împartă în echipe de câte doi: astfel.Durată: 120 minute. fiecare participant pune cât mai multe întrebări colegului de echipă. Materiale necesare: materiale de desen – hârtie şi creioane colorate. prezentarea în faţa celorlalţi a propriului punct de vedere referitor la sine. Materiale necesare: fără materiale. Restul participanţilor vor fi încurajaţi să pună întrebări cu specificarea clară a faptului că pot pune doar întrebări în scopul de a obţine mai multe informaţii şi nu pot emite judecăţi mascate în contextul întrebărilor adresate subiectului. 8 . 4: PORTRETUL PERSONAL Obiective: • • • • facilitarea cunoaşterii interpersonale. Număr de participanţi: 10-12. Desfăşurare: participanţii sunt solicitaţi să îşi deseneze portretul din acest moment. La final fiecare participant va relata cum s-a simţit şi dacă a aflat ceva nou despre sine. folosind materialele puse la dispoziţie. stimularea coeziunii de grup. clarificarea şi conştientizarea proiecţiilor. exprimarea. facilitarea construirii unui co-conştient şi a unui co-inconştient de grup. Durată: 60 minute. Ulterior portretele se pot schimba între participanţi. Număr de participanţi: 10-12 subiecţi. Durată: 35 – 45 minute. Desfăşurare: fiecare participant se va prezenta în faţa celorlalţi. într-un interval de timp de 30 de minute subiectul încercând să obţină cât mai multe informaţii despre celălalt. 3: CINE SUNT EU Obiective: • • • • conştientizarea şi verbalizarea propriei concepţii despre sine. La final fiecare va reveni la rolul său şi va spune cum s-a simţit în postura celuilalt şi cum s-a simţit auzindu-l pe celalalt. după care rolurile asumate se schimbă. răspunzând la întrebarea “Cine sunt eu?”. intercunoaşterea. depăşirea inhibiţiilor legate de a vorbi despre sine în public.

să se exploreze pe ei înşişi ca fiind cadoul respectiv peste zece ani : ce s-a întâmplat cu el. în final.CADOUL Obiective: • • • • intercunoaştere şi autocunoaştere. se pot efectua mai multe schimburi. după aceea. La final fiecare va împărtăşi grupului cum s-a simţit şi dacă a aflat ceva nou despre sine. a doua etapă presupune ca participanţii să se retranspună în starea de cadou. cum se simte cel căruia îi este destinat etc.. Materiale necesare: fără materiale Desfăşurare: fiecare participant trebuie să-şi imagineze că este un cadou. B. cum arată acum. conştientizarea şi verbalizarea unor resurse şi limite personale. să prezinte portretul pe care îl are asupra sa în acel moment. el oferind.fiecare putând cere un alt desen care i-a plăcut.cum arată. propriul desen. fiecare participant se prezintă prin prisma portretului care se află în acel moment în posesia lui ca şi cum i-ar aparţine. Exerciţiul continuă cu autorul real al portretului. dezvoltarea analogiilor pe care le implică fantezia şi dezvoltarea creativităţii interpersonale. exteriorizarea unor sentimente faţă de ceilalţi şi conştientizarea acestor sentimente în urma discuţiilor ulterioare. etc. cui îi este destinat. conştientizarea proiecţiilor în viitor şi a patternurilor de desfăşurare a relaţiilor afective cu ceilalţi. ce trebuie să precizeze ce a vrut să spună şi. TEHNICI DE AUTOEXPRIMARE METAFORICĂ 1. Număr de participanţi : 10-12 Durata : 100 minute. dar după ce au trecut zece ani. dezvoltarea creativităţii. trebuie să se exploreze pe sine ca fiind cadoul respectiv . în schimb. conştientizarea modului în care indivizii sunt percepuţi de ceilalţi şi verificarea propriilor proiecţii. Fiecare participant se va prezenta grupului din perspectiva de cadou. Număr de participanţi: 10-12 9 . 2. FLOAREA Obiective: • • • • intercunoaştere şi autocunoaştere.

unde este. MĂŞTILE Obiective: • • • • intercunoaştere şi autocunoaştere. dezvoltarea analogiilor pe care le implică fantezia şi dezvoltarea creativităţii. POVESTEA Obiective: • • • • intercunoaştere şi autocunoaştere. ce dorinţe şi temeri are (ca floare).Durata : 240 minute. construirea unor mecanisme de coping eficiente. 3. După această etapă fiecare subiect trage concluziile privitoare la prezenţa nevoilor şi preocupărilor actuale şi cum se configurează în mod obiectiv soluţia rezultată în urma punerii în scenă pe care au oferit-o colegii săi. conştientizarea şi expunerea în faţa grupului a unor elemente vulnerabile caracteristice fiecărui subiect. Număr de participanţi: 10-12 Durata: 240 minute. ulterior având ocazia să afle de la toţi ceilalţi de ce cred aceştia că şi-a ales floarea respectivă. un film care a fost sau este semnificativ pentru el. în grup. dezvoltarea paternurilor de cooperare şi a unei atmosfere pozitive. Materiale necesare: materiale de desen – hârtie şi creioane colorate. conştientizarea resurselor personale şi a altor moduri în care acestea pot fi folosite.cum arată. Materiale necesare: fără. conştientizarea resurselor personale şi a altor moduri în care acestea pot fi folosite. Desfăşurare: Fiecare participant şi-a ales o carte sau o poveste. de familiaritate. neconvenţionale. Fiecare participant a avut ocazia să asiste din balcon (de pe un scaun pe care stătea în picioare) la o punere în scenă realizată de ceilalţi colegi a povestirii alese. cum este solul în care creşte. 4. Număr de participanţi: 10-12 Durata: 240 minute. Fiecare participant se prezintă din ipostaza de floare. La final fiecare subiect va avea posibilitatea să spună cum s-a simţit în ipostaza dobândită datorită exerciţiului şi dacă a aflat ceva nou despre sine. 10 . Desfăşurare: fiecare participant trebuie să îşi imagineze că este o floare şi să se exploreze pe sine în aceasta ipostază după cum urmează .

formarea unei atmosfere pozitive. generarea soluţiilor alternative. evaluarea acestora. Desfăşurare: fiecare participant a desenat o faţă a sa pe care nu o prea arată celorlalţi. ceilalţi membrii având posibilitatea de a oferi variante alternative. Ceilalţi colegi spun ce cred că reprezintă statuia şi la final autorul acesteia relatează ce a dorit să reprezinte şi ce a înţeles ascultându-i pe ceilalţi colegi de grup. şi care nu îi prea place.COMPLETAREA DESENULUI Obiective: • • • • dezvoltarea creativităţii. 2. 11 . Desfăşurare: fiecare participant îşi va alege o problemă asupra căreia va lucra după care se vor prezenta etapele demersului rezolutiv. ÎNVĂŢAREA ETAPELOR REZOLVĂRII DE PROBLEME Obiective: • • • • • învăţarea unor paternuri rezolutive cu o sferă largă de aplicabilitate. dezvoltarea unor noi mecanisme de coping. schimbarea perspectivei asupra propriilor preocupări. adoptarea deciziei. etapă cu etapă. Ultima etapa a demersului rezolutiv. Număr de participanţi: 10-12 Durata: 120 minute. După aceea fiecare participant configurează ipostaza la care s-a referit alegându-şi un coleg pe care îl modelează corporal şi căruia îi ataşează faţa desenată. dezvoltarea unor abilităţi de a rezolva probleme în grup. parcurgând din nou ceilalţi paşi – de la adoptarea deciziei. verificarea deciziei şi stabilirea planului de implementare. de cooperare în grup. punerea în practică a planului se va constitui în tema pentru acasă. Cei care nu sunt multumiţi de rezultatele obţinute vor putea expune problema în faţa grupului. Materiale necesare: hârtie şi creioane. formarea patternurilor de cooperare în grup. D. Subiectul care a propus problema va evalua variantele primite de la grup. în scris. TEHNICI DE REZOLVARE DE PROBLEME 1.Materiale necesare: materiale de desen – hârtie şi creioane colorate. participanţii parcurgându-le individual. dezvoltarea unor abilităţi de a rezolva probleme în grup. stabilirea obiectivelor. pe rând: definirea problemei. dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup.

Scorul cu frecvenţa cea mai mare de apariţie. ce doreşte să păstreze şi cum se numeşte acum desenul. O variantă a acestui exerciţiu presupune completarea unui poem. găsirea unor modalităţi noi. neconvenţionale. Nu am întâmpinat dificultăţi în recoltarea datelor. de rezolvare de probleme. în care autorul formulează primele două versuri. modul. Participanţii au dat răspunsuri situate între 1 punct scorul minim şi 15 puncte scorul maxim. iar 10% raportează un nivel nesatisfăcător şi 2% un nivel foarte slab prezentând conform interpretării chestionarului tendinţă spre instabilitate emoţională. Pentru începerea desenului fiecare participant va avea la dispoziţie un timp de trei minute. Număr de participanţi: 10-12 Durata: 120 minute.10. EXEMPLE : A. concluzionând cu ce are de introiectat din desen. PRELUCRAREA • STATISTICĂ A DATELOR OBŢINUTE ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR Toate rezultatele obţinute în urma aplicării chestionarelor au fost prelucrate cu ajutorul programului SPSS varianta 13. Desfăşurare: fiecare participant se va gândi la o preocupare actuală şi va începe un desen care să reflecte respectiva preocupare.) scorurile acestui grup la itemul adaptare emoţională se distribuie astfel: 20% dintre participanţi se situează în intervalul bun al adaptării emoţionale în timp ce 68% se situează în intervalul mediu. Materiale necesare: materiale de desen – hârtie şi creioane colorate. în măsurarea itemului adaptare emoţională participanţii din grupul experimental aflaţi în faza de preintervenţie au obţinut o medie 5. După cum se poate observa în tabelul de frecvenţe (Tabel 7. La aplicarea Chestionarului Bell. Fiecare desen va trece pe rând pe la toţi ceilalţi membri ai grupului. cum se numea desenul iniţial şi cum arată acum desenul. ce dorea să reprezinte.4 şi o mediană 6. 12 . cum a început. acelaşi timp fiind acordat pentru fiecare foaie pe care o are de completat.• • dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup. participanţii completând desenul cum cred de cuviinţă. toţi cei 100 de subiecţi investigaţi oferind răspunsuri valide. are valoarea 7.0. ce a primit de la grup.3. La final fiecare subiect va prezenta celorlaţi desenul. fiecare coleg completează cu alte două şi la final fiecare îşi încheie poemul început de el iniţial.

Scala eficienţei de sine Sherer În ceea ce priveşte rezultatele obţinute de subiecţii din grupul de control la aplicarea scalei eficienţei de sine.73 şi coeficientul de variaţie 24% indică o împrăştiere medie a datelor în jurul tendinţei centrale cât şi faptul că media calculată are reprezentativitate pentru eşantionul studiat.400 1 15 70 60 50 40 30 20 10 0 niv el bun niv el mediu niv el slab niv el f oarte slab Grafic 7.832 1.5.4 6. Indicatori statistici adaptare emoţională Indicatori statistici Chestionar Bell Adaptare emoţională Media Mediana Modul Abaterea standard Skewness Kurtosis Minim Maxim Grup experimental preintervenţie N =50 5. 13 .3.9. Distribuţia de frecvenţe pentru scorul eficienţei de sine reflectă faptul că 60 % dintre respondenţi care s-au declarat în zona de eficienţă de sine scăzută în timp ce 40% dintre respondenţi s-au situat cu răspunsurile în zona de evaluare medie. Reprezentare grafică a frecvenţelor pentru scala de adaptare emoţională B. acestea relevă o medie de 25. Abaterea standard calculată 6.3.0 3.0 7.8 care se situează în zona de nivel scăzut pentru prezentarea scorurilor specifice eficienţei individuale şi o mediană 26.11 .Tabel 7.

14 . N2=50.0 26.000).Whitney U Wilcoxon W Z Asymp. Statistica test U Mann-Whitney pentru stres Stres Mann. Indicatori statistici eficienţa de sine GSES Media Mediana Modul Abaterea standard Skewness Kurtosis Minim Maxim Grup de control N =50 25.500 -2. Pentru prima ipoteză de cercetare Testul U Mann-Whitney a concluzionat că scorurile stresului la respondenţii din grupul care a beneficiat de programul de optimizare sunt semnificativ mai mici decât cele din faza preintervenţie ( U= 18.004 Ipoteza 2 Presupunem că programul de optimizare conduce la creşterea nivelului adaptării profesionale la subiecţii investigaţi.Tabel 7.5.521 12 39 CONCLUZII Discuţiile pe marginea ipotezelor de cercetare au permis validarea acestora.2.500 79.002 -.73 . (2-tailed) 18.16. Tabel 7.1. după cum urmează: Ipoteza 1 Se presupune că programul intervenţiei de optimizare are efect în reducerea intensităţii reacţiilor la evenimentele stresante.6. p =0.8 26.5.0 6.214 . N1=50. Sig.6. Tabel 7.

Whitney U 75.500 Wilcoxon W 198. Rezultatele statistice obţinute raportează corelaţii pozitive medii şi puternice.05 bilateral. Pentru a studia relaţia stima de sine . Imaginea intuitivă a relaţiei stima de sine-eficienţa de sine se obţine prin plasarea valorilor corelate pe un grafic de tip scatterplot. Ipoteza 3 Se presupune că la subiecţii care au participat la programul de optimizare există o asociere între stima şi eficienţa de sine.864. nivelul pragului de semnificaţie p (sig. p=0.000<0.500 Z -3. (2-tailed) . Sig. Aceste date permit confirmarea ipotezei 2 care susţine că programul de optimizare conduce la creşterea nivelului adaptării profesionale la subiecţii investigaţi. p=0. r (50)=0. profesională Mann.eficienţa de sine la subiecţii investigaţi s-au calculat coeficienţii de corelaţie Pearson pentru grupul experimental aflat în faza postintervenţie. ceea ce reflectă faptul că au tendinţa de a fi mai satisfăcuţi cu munca pe care o desfăşoară faţă de situaţia de preintervenţie (U=75. 15 .001 a. Pentru grupul experimental postintervenţie s-au obţinut corelaţii semnificative între variabilele: • stima de sine şi eficienţa de sine. În cadrul analizei norului de puncte rezultat din proiecţia scorurilor fiecărui subiect pentru variabilele investigate într-un spaţiu bidimensional se poate observa tendinţa de aranjare a acestor puncte pe lângă dreapta care reprezintă imaginea ideală a unei corelaţii liniare. Variabila de grupare: Adaptare profesională Respondenţii au obţinut în urma participării la programul de optimizare-dezvoltare note sensibil mai scăzute în ceea ce priveşte adaparea profesională.001).Statistica test U Mann-Whitney pentru adaptare profesională Ad. Valorile coeficienţilor de corelaţie sunt prezentate în tabele de mai jos sub forma unor matrici.259 Asymp.5. N1=50. N2=50. fiecare celulă cuprinzând informaţii despre: valoarea coeficientului de corelaţie (r).2-tailed) şi numărul de subiecţi (N). astfel permiţând confirmarea ipotezei cu numărul 3 a cercetării care susţine existenţa unei asocieri între stima de sine şi eficienţa de sine.

Tabel 7.00 10.00 10.00 15.000 50 GSES .000 50 1 50 GSES **.00 40. p=0. p=0.6. N1=50.004).00 20. N2=50.372.3.00 25.864** . p=0.6. N1=50.Tabel 7.01 40. N2=50.6.4.5. unde rpreintervenţie(50)=0.001).5. (2-tailed) N Rosenberg 1 50 .00 Rosenberg 35.Eficienta de sine Rosenberg Corelatie Pearson Sig. (2-tailed) N Corelatie Pearson Sig.00 50.00 30. Pentru ipoteza 4 testul U Mann-Whitney a concluzionat că scorurile stimei de sine la respondenţii din grupul care a beneficiat de programul de optimizare sunt semnificativ mai mari decât cele din faza preintervenţie (U=23.05 bilateral.00 20.00 60. Ipoteza 4 Se presupune că participarea la acest program va determina o creştere a nivelului stimei de sine cât şi a eficienţei de sine la subiecţii investigaţi. unde s-a obţinut de asemenea o corelaţie pozitivă între cele două variabile. Corelatie semnificativa pentru un nivel de 0. Statistica test U Mann-Whitney pentru stima de sine 16 . dar mai puţin intensă.00 30.00 GSES Figura 7.864** . Corelaţii Stima de sine – Eficienţa de sine Corelatii Stima de sine . Scatterplot (1) Suplimentar s-a efectuat şi un calcul corelaţional asupra datelor obţinute de la participanţii grupului experimental aflaţi în faza preintervenţiei. Aceeaşi situaţie a fost întâlnită şi la calculul statistic Mann-Whitney nonparametric în cazul eficienţei de sine (U=33.008<0.

Stima de sine Mann. în populaţia investigată.500 -3.648 .6. Tabel 7.500 -2.500 219.5. Sig.Whitney U Wilcoxon W Z Asymp.004 Tabel 7.500 416. Persoanele de gen feminin raportează un nivel mai ridicat de stres decât persoanele de gen masculin.Whitney U Wilcoxon W Z Asymp.6. Statistica test U Mann-Whitney pentru factorul de gen Gen Mann. răspunsul cognitiv. capacitatea de mobilizare în întreprinderea acţiunilor. Participanţii au construit un cumul psihologic care este tradus prin itemii stimei şi eficienţei de sine: percepţia individuală asupra abilităţilor de a rezolva probleme. Sig.004 Pentru ipoteza 5 testul U Mann-Whitney a concluzionat că scorurile în raportarea stresului la participanţii de gen masculin sunt mai mici decât scorurile raportate de 17 .001 Din punct de vedere psihologic se poate vorbi despre faptul că un program de optimizare – dezvoltare are un efect benefic asupra participanţilor săi redându-le sau întărindu-le stima de sine alături de eficienţa de sine prin mijloace obiective.Whitney U Wilcoxon W Z Asymp.500 909.622 . Statistica test U Mann-Whitney pentru eficienţa de sine Eficienţa de sine Mann. încredea în sine realistă şi pozitivă etc. (2-tailed) 33.412 . Sig.6. (2-tailed) 109. Ipoteza 5 Presupunem că factorul de gen intervine în raportarea stresului perceput de indivizi. (2-tailed) 23.500 -2.

Whitney (U) a concluzionat că scorurile CISS la femei faţă de bărbaţi sunt semnificativ mai mici pe scala evitare (U = 41. Sig.004).005).500 -4. N2=39.6. 2.Whitney U Wilcoxon W Z Asymp. emoţionale şi sociale cu rol de protecţie şi menţinere a sănătăţii emoţionale şi sociale. N2=39. p=0. instituite şi aplicate de către personalul de specialitate deţin un rol determinant în identificarea problematicii stresului şi a implementării strategiilor de coping la persoanele adulte. Ipoteza 6 Presupunem că factorul de gen intervine în raportarea asupra alegerii strategiilor de coping în populaţia investigată (grup experimental în faza de preintervenţie şi grupul de control). Pentru ipoteza 6 testul Mann. Astfel persoanele de sex feminin pot prezenta reacţii mai puternice faţă de situaţiile stresante chiar dacă îşi folosesc abilităţile cognitive. Un program pentru dezvoltarea abilităţilor de a face faţă evenimentelor de viaţă stresante poate fi util atât la nivel individual (având în vedere efectele benefice pentru individ) cât şi la nivel organizaţional . N1=61.participanţii de gen feminin (U=109. 3.005 În urma analizei rezultatelor obţinute au fost sintetizate principalele direcţii evidenţiate în urma travaliului de cercetare: 1. Dezvoltarea abilităţilor de coping permite persoanei/individului în mediul său privat şi public nu doar să răspundă adecvat la solicitările exterioare şi mai ales să conştientizeze modul în care face acest lucru.6. N1=61. p=0. 1989) factorul de gen se constituie ca item obiectiv în perceperea nivelului de stres. De altfel se poate discuta în aceste condiţii despre o extrapolare a unui astfel de program individual în viaţa de organizaţie.805 .5.500 316. Conform cu alte studii (Dean. Tabel 7.5. Necesitatea existenţei şi aplicării unor evaluările temeinice. Statistica test U Mann-Whitney pentru scala evitare Evitare Mann. (2-tailed) 41. Acest fapt îi va conferi individului 18 .

Din perspectiva spaţiului public. 4. practic este cel oferit de mediul organizaţional. 8. 5. eficienţa de sine. Un prim indiciu. Conceput iniţial pentru mediul universitar.mediul organizaţional şi cel managerial fiind obiectivele imediate. Toate acestea alcătuiesc un bagaj important pentru fiecare individ uman şi vor permite accederea la un nivel superior de structurare a personalităţii – personalitatea matură.sentimentul competenţei personale şi implicit îi va creşte stima de sine cât şi eficienţa de sine. 9. 10. personalului de specialitate dar şi studenţilor un instrumentar minuţios ce cuprinde mijloace de investigare diagnostice alături de un construct intervenţional 19 . 7. Lucrarea doreşte să impulsioneze implementarea unor astfel de programe de optimizare a mecanismelor de coping într-un context social cât mai divers. în care un astfel de program a fost implementat într-o formă pilot descrisă pe parcursul demersului prezent. ce au transcris beneficii şi eficienţă la care s-au adăugat cele obţinute în perioada de dezvoltare a lucrării de doctorat (grupurile de dezvoltare şi formare de nuanţă terapeutică asupra cărora a fost aplicată intervenţia) confirmă pe de o parte utilitatea şi adecvarea construcţiei proiectate şi aplicate. mai buna adaptare profesională dovedite de expunerea statistico-psihologică prezentată pe larg în capitolele anterioare reprezintă un alt atu pentru conştientizarea necesităţii utilizării unui program de optimizare al mecanismelor de coping pentru adulţi într-o arie diferită şi mai ales diversă a spaţiului public . facilitând astfel descoperirea. Prezentul demers pune la dispoziţia psihologilor şi psihoterapeuţilor. pedagogilor. Din alt punct de vedere. conştientizarea resurselor pe care le poate folosi fiecare persoană atunci când se regăseşte într-un şir de situaţii. diversele instituţii în care individul îşi desfăşoară activităţile vor beneficia de competenţele crescute atât în plan social cât şi profesional ale acestuia. evenimente cu un înalt aport stresant. Rezultatele obţinute la acea dată. 6. pe termen scurt pe care le vizăm în acest sens. în special cel psihologic fără însă a-l îndepărta. Ipostaza trăirii unei oglindiri a propriei personalităţi în mod corect în ceilalţi permite şi conduce întotdeauna spre autodefinire. câştigurile sensibile ale subiecţilor în ceea ce priveşte stima de sine. programul de optimizare a mecanismelor (strategiilor) de coping pentru adulţi se poate extinde şi în alte segmente ale societăţii. Conduita de aplicabilitate a acestui tip de program de optimizare traversează mediul academic.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Aldwin.al tehnicilor psihoterapeutice. Coping. M. Stress. (1999). and Development: An integrated 20 . C.

Bucureşti: Editura Tehnică. Stres şi personalitate. R.N. R. R. Atkinson. Coping as a personality process: A prospective study. Lo psicodramma classico. Bosscher. Guittet A. Introducere în psihologie. 339-343. N. 59:525-537. Burns. (1997). Drug-Free Anxiety Therapy That Can Change Your Life. Băban. N. 36. P.. Chelcea. New York: The Guilford Press. S. (1998). J. When Panic Attacks: The New. Abnormal Psychology and Modern Life. Canada: Harper Collins Publisher. Bucureşti: Editura Teora. Burns. (1997). J. D. R. G. (1999). Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană. Amado G.Carl Rogers Dialogue: A New Transcript with Commentary. R. Journal of Personality and Social Psychology.J. (2007).D.D. Terapia cognitivă.H. Confirmatory factor analysis of the general self-efficacy scale. C. Boria. Iaşi: Editura Polirom. Personalitate şi societate în tranziţie. Cissna.C. (1997). Adriana (1998). Psihologia comunicării în grupuri. Feeling Good: The New Mood Therapy. London : Publisher Barnes & Noble.. Smit. Anderon.perspective.. D. Bolger. K. (2002). Behavior Research and Therapy. Bucureşti: 21 . Carson. Milano : Franco Angeli. The Martin Buber .. Brinster.. Butcher. (1992). (1990). (1994). (2007). Atkinson. Canada: Publisher Harper Collins. New York: State University Press.L.

385-396.. Oskamp (Eds. Personality characteristics as moderators of the relationship between stress and disorder. J. Chicester : John Wiley & Sons.Editura Ştiinţă şi Tehnică. 24. The social psychology of health: Claremont Symposium on applied social psychology. 403-412). Cohen. A.A. Kamarck. (editor).. G. Advances in the investigation of psychological stress. (2006). Clark. & Williamson. R. Iaşi: Editura Polirom. Vol. Cristea. J.. (1988). Costa.. Cottraux. Iaşi: Editura Polirom. 22 .. Columbus. Dafinoiu. New York: The Free Press. Spacapam & S. (2001). Psihoterapii scurte. Newbury Park.T. In S.). Breznitz (Eds. A global measure of perceived stress. New York: John Wiley & Sons. (1993). & Edwards. Beck. Elemente de psihoterapie integrativă. Alexandra. J.46. Goldberger and S. In L.L. I. CA: Sage. B.. Cohen. T. Neufeld (Ed. McCrae. M.A. (1983).). In R. D.. Journal of Health and Social Behavior. Psychological stress and coping in old age. Cohen.W. Dafinoiu. Vargha J.R. Terapiile cognitive. S. Scientific Foundations of Cognitive Theory and Therapy of Depression. D. (2005). & Alford. R. London: Nova Science Publishers Inc. Iaşi: Editura Polirom.. & Mermelstein.(1989). R. Handbook of stress: Theoretical and clinical aspects (2nd ed. I. P. (2003). S. Perceived stress in a probability sample of the United States. Tratat de psihologie socială. Advances in Psychology Research. S. (1999). Cluj: Editura Pro Transilvania. (2001).) (pp.).

(1989). In Neculau. Iaşi: Editura Polirom. Psihologia socială experimentală. New York: Academic Press.Dantzer. Marilyn (1988). (10). Mugny. 29. Dean. and Health Psychology (pp. New York: Oxford University Press. vol.137152. Encyclopedia of Stress*** (2000). Epstein.. & Meier. Ana-Stoica Constantin. B. (1996). Journal of Personality and Social Psychology. Self-care components of lifestyles: the importance of gender. Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale .) (1993). attitudes and the social situation.) Individual Differences.. P.. Adversity. H. p. Stress. New York: Springer-Verlag. L. (1989). 57. Stress. Eysenck. stress and psychopathology.o abordare psihologică. Handbook of stress: 23 . 332-350. Doise. heal and disease. W. Deschamp. G. Paris : Odile Jacob. Constructive thinking: A broad coping variable with specific coping components. P. 49. Fisher. Fryer. (Ed. J. Jaisse. S. (1993). 74. In: M. British Journal of Hospital Medicine. (1998). Psihosociologia rezolvării conflictului. (Eds. Social Science Medicine. Rezolvarea conflictelor şi creativitatea . L'illusion psychosomatique. (8). & Breznitz.98. R. S. Dohrensend. S. (1989). (2006). K. David. 42-89). J-C. (1988). A. D. Iaşi : Editura Polirom. Iaşi : Editura Polirom. P. Goldberger. Personality and stress as causal factors in cancer and coronary heart disease.

Holdevici. Neacşu. Holdevici. Applied Psychology: an international Review. 1. Introducere în terapiile de grup. Guilford. Elemente de psihoterapie. C. Holdevici. Stress and Depression.P. Dinamica personalităţii. Irina (1996). Bucureşti: Editura Ceres. New York: The Free Press. Irina (2002).R. (2005). Psihoterapii scurte. Autosugestie şi relaxare. Boston Burr Ridge: WCB McGraw-Hill. J. Bucureşti : Editura Orizonturi. E. (2006).S. Bucureşti: Editura DUAL TECH. Greenberg. 42. Holdevici. 293-319. Cognitive psychology's ambiguities: Some suggested remedies. Irina (1995). Bucureşti: Editura Geneze. Bucureşti: Editura Ceres. 48-59. 24 . Ameliorarea performanţelor individuale prin tehnici de pshihoterapie. Iaşi : Editura Polirom. Irina (2001). M.Theoretical and clinical aspects (2nd ed. J. Psychological Review. Holdevici Irina (2000). Bucureşti: Editura ALL. Guimón. Irina. J. Annual Review of Clinical Psychology. Valentina (2006). 323-340. Psihoterapia tulburărilor anxioase. Să ne rezolvăm problemele de viaţă rapid şi eficient. (1993). The contribution of social support to coping strategies. (1982). (1999). Consiliere psihologică şi psihoterapie în situaţiile de criză. Bucureşti: Editura Ceres. Golu. Hammen. 89. Sixth edition. Stress management. Greenglass. Holdevici.). (1993).

M. Irina. V.. Psihologie medicală.Holdevici.. K. Ionescu. Journal of Child Psychology and Psychiatry. (1997). In Psychological Medicine. F. (1983). G. A. New York: AMACOM. Bucureşti: Editura Ştiinţă şi Tehnică. 231-236.1. Tulburările personalităţii. Psihoterapie.C. Searle B. L. Ediţia a II-a. Huber. Bucureşti: Editura Asklepios. (2002). Kesler. 24. Bucureşti: Editura Medicală. 317-335.B. vol. G. p. (1994)..(1979). Karasek. Terapia potrivită fiecărui pacient. Bucureşti: Editura Kullusys.C. Bucureşti : Editura InfoMedica. A. (1990). & Theorell. Executive Stress. R.. Ionescu. Kendler. (1997). Hyson.. Productivity and the Reconstruction of Working Life. & Cooper. Stresul psihic din perspectivă psihologică şi psihosomatică. 24 (2). Neacşu.S. New York : Basic Books. W. (1997). (14). Jones. nr.. Sisteme de Psihoterapie şi Consiliere Psihologică.. Modelling occupational stress and health: The impact of the demand-control model on academic research and on workplace practice. T. Psihoterapiile.(1990). 25 .B. R. 247-259. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Perceived support and adjustment to stress in a general population sample of female twins. Stress Medicine. Bright J. I. Going to the doctor: A developmental study of stress and coping. Iamandescu I. & Health. Kohn. Valentina (2008). Healthy Work: Stress. Iamandescu.. (1998). Kiev.

Stress and Emotion: A New Synthesis. (1984). Humanisme et entreprise. and emotional responses to a stressful life event. New York: Springer Publishing Company. Journal of Personality and Social Psychology. Ediţia a II-a. (Eds.Kobasa. Why are some people happier than others? The role of cognitive and motivational processes in well-being.B. S. (8) 262.). Loriol. Dimensiunea psihosocială a practicii medicale. C. 30. Folkman. (1991). Creative and mental growth. 37:1-11. (2003). In A. Lehrer. S. & Folkman. R. New York: The Guilford Press. Hagan. Lazarus. M.S... (1999). (2004).. Bucureşti : Editura Infomedica. L. Appraisal and Coping.). Lowenfeld. New York: Columbia University Press. Lyubomirsky. Quand la relation deviant stressante..). 151-161. P. Individual differences in the selective processing of threatening information. Monat & R. 239-249. New York: Springer Publishing Company. MacLeod. R. Stress and coping: An anthology (3rd ed. (1992).. S. R. American Psychologist. Lazarus. & Woolfolk. 118.). V. M. personality and health: An inquiry into hardiness. S. (1993). New York : Macmillan Co. 56(3). difficultés et adaptation lors du contact avec les usagers. (2001). Stress. Lazarus (Eds. R. Principles and practices of stress management (2nd ed.S. S. (1979). Luban-Plozza B. S. Stressful life events. The concept of coping. Lazarus. Iamandescu I. (1947). Behavior Research and Therapy. 26 . M. R.

Mihaela (1996). interpersonală. Coping through self-esteem. Minulescu. G. (2005)..L. cauze. G. 513-524. & Ballieux.E. Martha. Mitrofan. Madison. Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică. Orientarea experenţială în psihoterapie. Psihologie cognitivă. (2008). I. Matthews. Mitrofan. Motivaţie şi personalitate. (1999).. (Ed. R. M. Trăsături. Clinical disorders and stressful life events. Iaşi: Editura Polirom. Whiteman. Mihaela (2000). Psihologia personalităţii. Miller. McFarland. 4-43. Cluj-Napoca: Editura Gloria.). Immune Responses to Experimental Stress: Effects of Mental Effort and Uncontrollability.J. Inc. (2005). Mitrofan. Guido L. T. W. Peters. M. Iaşi: Editura Polirom. A. Maslow. Inc.. L. R. Stres şi apărare psihică. In Psychosomatic Medicine 61. Bucureşti. (1994). Miclea. 27 . Minulescu. M. (8).. Chestionarele de personalitate. consecinţe. transpersonală. New York: Rosen Publishing Group.(1997). Cluj-Napoca. R. Bucureşti: Editura SPER. Bucureşti: Editura Trei. Psihoterapia experenţială. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Godaert. CT: International Universities Press. (1988). (1997). Psihodiagnoza modernă. Testarea psihologică. Iolanda (1997). L. C. Presa Universitară Clujeană. Iolanda (2005).Madelon. Deary.: Garel Publishing House.L.R. Dezvoltare personală. Bucureşti: Editura Infomedica. Mitrofan N. Miclea.

E. Pitariu.Papalia Diane. 2-4. Ruth (2003). & Feldman-Duskin. H. Stresul ocupaţional la ingineri: o realitate contemporană. Olds Wendkos Sally. n1. (1994). In: Psihologia. Human Development (9th edition). 28 .A.. Societatea Stiinţă şi Tehnică S. NY : Publisher McGraw-Hill College.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful