You are on page 1of 48

GHIDUL CONSILIERII SCOLARE PE PROBLEME DE SANATATE

Autori: Dr. Cristian Andrei Simona Zamfir

INTRODUCERE ............................................................................................................... 4 I. OBIECTIVE GENERALE ALE CONSILIERII SCOLARE PENTRU SANATATE ....................................................................................................................... 4 II. PRINCIPII GENERALE ALE CONSILIERII SCOLARE PENTRU SANATATE ....................................................................................................................... 4 Atitudinea informata ................................................................................................... 4 Atitudinea pozitiva....................................................................................................... 5 Confidentialitatea........................................................................................................ 5 Profesionalismul.......................................................................................................... 6 Toleranta ..................................................................................................................... 6 Atitudinea preventiva .................................................................................................. 7 III. ABORDAREA COPILULUI ..................................................................................... 7 1. ATITUDINI ALE COPILULUI ASUPRA SANATATII............................................ 7 Durerea ....................................................................................................................... 7 Imbolnavirea acuta ..................................................................................................... 7 Boala in familie ........................................................................................................... 8 Boala cronica si handicapul ....................................................................................... 8 Sindromul mie nu mi se va intampla....................................................................... 9 Beneficiul secundar ..................................................................................................... 9 Grupul ......................................................................................................................... 9 Dezvoltare in timpul bolii............................................................................................ 9 2. OBIECTIVE SPECIFICE IN ABORDAREA COPILULUI .................................... 10 Sa poata identifica limitele in viata de zi cu zi.......................................................... 10 Sa dobandeasca o atitudine ferma fata de consum si exces...................................... 10 Sa identifice comportamentele riscante .................................................................... 11 Sa includa elemente ale sanogenezei in stilul propriu de viata ................................ 11 Sa poata apela direct sau prompt la servicii in interesul sanatatii .......................... 11 3. METODE SI ATITUDINI IN ABORDAREA COPILULUI .................................... 11 Observatia ................................................................................................................. 11 Discutia ..................................................................................................................... 12 Jocul .......................................................................................................................... 12 Stimularea cognitiva ................................................................................................. 12 Lucrul cu grupul........................................................................................................ 12 Comunicarea nonverbala .......................................................................................... 13 Implicarea persoanei de atasament primar .............................................................. 13 Implicarea mentorului............................................................................................... 13 ATITUDINI NERECOMANDABILE ...................................................................................... 14 Utilizarea fricii.......................................................................................................... 14 Academismul excesiv................................................................................................. 14 Formalismul .............................................................................................................. 14 Institutionalizarea copilului bolnav .......................................................................... 14 Atasamentul prin seductie ......................................................................................... 15 Duplicitatea ............................................................................................................... 15 Marginalizarea.......................................................................................................... 15 4. EVALUAREA CONSILIERII COPILULUI............................................................. 15 Exemplu de chestionar privind atitudinea fata de sanatate la scolarul mic............. 15 Exemplu de chestionar privind atitudinea fata de sanatate la scolarul mare .......... 16 IV. ABORDAREA PARINTILOR ................................................................................ 17

1. ATITUDINI ALE PARINTILOR ASUPRA SANATATII ....................................... 17 Boala in familie ......................................................................................................... 17 Riscuri scolare........................................................................................................... 18 Delimitarea propriului copil ..................................................................................... 18 Atitudinea demisionara ............................................................................................. 18 2. TEHNICI DE LUCRU CU PARINTII....................................................................... 18 Responsabilizarea ..................................................................................................... 18 Discutia empatica...................................................................................................... 19 V. ABORDAREA CADRULUI DIDACTIC................................................................. 19 1. ATITUDINI ALE CADRULUI DIDACTIC ASUPRA SANATATII ...................... 19 Conceptia epidemiologica......................................................................................... 19 Impactul bolii asupra performantelor scolare .......................................................... 19 Programa scolara...................................................................................................... 20 Rolul in grupul de profesionisti................................................................................. 20 2. TEHNICI DE LUCRU CU CADRELE DIDACTICE............................................... 20 Discursul informativ si cel persuasiv ........................................................................ 20 Actiunea ierarhica..................................................................................................... 20 Reasezarea prioritatilor ............................................................................................ 21 Formarea cadrelor didactice in domeniul promovarii sanatatii .............................. 21 Educatia pentru sanatate .......................................................................................... 21 3. DOMENII CARE NECESITA O ATENTIE DEOSEBITA ...................................... 22 Sanatatea mintala...................................................................................................... 22 Violenta in scoala (bullying) ..................................................................................... 22 HIV\SIDA si bolile cu transmitere sexuala (BTS)..................................................... 22 Abuzul fizic, sexual, emotional.................................................................................. 23 Abuzul de substante ................................................................................................... 23 Mediu sanatos ........................................................................................................... 24 Sanatatea reproducerii.............................................................................................. 24 Sanatatea morala ...................................................................................................... 25 VI. IN SPRIJINUL CONSILIERULUI......................................................................... 25 1. CATEGORII PROFESIONALE IN PROMOVAREA SANATATII ....................... 25 Medicul de familie..................................................................................................... 25 Asistentul social......................................................................................................... 25 Psihologul.................................................................................................................. 26 Medicul specialist...................................................................................................... 26 2. SERVICII SI INSTITUTII PENTRU PROMOVAREA SANATATII ............ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Institutii de Stat: .......................................................... Error! Bookmark not defined. Organizatii neguvernamentale:................................... Error! Bookmark not defined. Organisme internationale ........................................... Error! Bookmark not defined. Adrese utile: ................................................................ Error! Bookmark not defined. 3. LEGISLATIE ............................................................................................................ 26

INTRODUCERE Scoala este o institutie in care, prin cunoastere si interactiune, copiii se dezvolta in acord cu modelul acceptat de societate. In acelasi timp, scoala este si locul in care energia debordanta a copiilor se confrunta cu un sistem algoritmic, reglementat si structurat dupa modelul adult. In aceasta confruntare, problema de sanatate a copiilor apare ca un lucru minor, atat pentru copii, cat si pentru cei care ii formeaza. Daca ne vom stradui sa observam mediul scolar din acest punct de vedere, vom constata ca aici se intersecteaza trei mari perceptii asupra sanatatii: cea a copiilor, cea a cadrelor didactice si cea a parintilor. Pentru cei mici, grija fata de propria sanatate este o limita impusa jocului si libertatii; pentru cadrele didactice, ea este o activitate in plus care, de cele mai multe ori, le strica planurile pedagogice. In ce-i priveste pe parinti, acestia considera ca scoala este un mediu mai riscant asupra sanatatii decat mediul familial. Consilierul scolar pe probleme de sanatate este profesionistul care poate media intre aceste perceptii si poate influenta comportamente astfel incat sa primeze dreptul copilului la sanatate.

I. OBIECTIVE GENERALE ALE CONSILIERII SCOLARE PENTRU SANATATE Promovarea sanatatii in scoala este o activitate cu titlu permanent, ale carei obiective prncipale vizeaza : 1. Atitudinile fata de sanatate ale copiilor, familiei si cadrelor didactice 2. Abilitatile in protejarea sanatatii proprii si a celorlalti 3. Cunostintele despre sanatate

II. PRINCIPII GENERALE ALE CONSILIERII SCOLARE PENTRU SANATATE

Atitudinea informata Poate oare un consilier scolar sa schimbe atitudini si comportamente in ceea pe priveste sanatatea? Raspunsul este unul pozitiv, atata timp cat consilierul este o persoana bine informata. In afara de cunostintele profesionale (notiuni de baza din domeniul psihologiei, sociologiei, pedagogiei, medicinei) consilierul are nevoie sa-si formeze o baza de date despre: contextul social al comunitatii din care provin copiii; curentele de opinie care i-ar putea influenta pe parinti; evenimentele marcante din viata copilului consiliat; climatul profesional din scoala in care lucreaza. A detine informatie este un capital important in societatea post-industriala; ea este una dintre putinele capacitati care confera omului modern charisma si care sta la baza

influentarii deciziilor. Cand spui cuiva: Eu stiu ceva despre tine sau Eu stiu ce ti s-ar putea intampla tie, atentia acelei persoane devine concentrata catre tine si acea persoana va tinde sa-ti ceara parerea atunci cand va dori sa ia o decizie. Cum se intampla acest lucru? In procesul gandirii umane, rationamentul este acela care sta la baza deciziei. Pentru a lua o decizie, o persoana (fie ea si copil) parcurge anumite stadii: detectarea alternativelor, ierarhizarea lor, alegerea celei mai viabile (in raport cu nevoile si posibilitatile sale), formularea deciziei, verificarea deciziei etc. Dupa cum se vede, existenta unor alternative este pasul initial si poate cel mai important. Alternativele sunt premisele rationamentului. Fara ele, cel care gandeste nu are senzatia ca alege si de aceea nu are senzatia de libertate si nici placerea de a cunoaste mai departe. Un consilier este o persoana care ajuta o alta persoana sa gaseasca alternative si sa ia decizii proprii. De aceea, consilierul trebuie sa fie o sursa importanta de informatie. Aceasta inseamna ca un consilier este conectat la fluxul informational din mass media, la cultura comunitatii sale, la ceea ce se intampla in grupul celor pe care-i consiliaza.

Atitudinea pozitiva In psihologia copilului exista doua modalitati de a pune limite care sa influenteze comportamentul lui: sa spui NU cat mai multor greseli pe care el le-ar putea face, sau sa faci in asa fel incat greselile sa fie procese deschise, reversibile, care pot aduce avantaje, dar si consecinte nefavorabile. Bineinteles ca modalitatea buna este cea de-a doua, pentru ca permite copilului sa isi explice erorile, sa invete din ele si sa aleaga daca le mai repeta sau nu.

Confidentialitatea Destainuirea in fata unei alte persoane cu privire la dificultatea pe care o traiesti presupune constituirea unor stari precum: vulnerabilitate incredere asteptari mari Confidentialitatea face parte dintr-o relatie speciala, denumita cu termenul generic de loialitate. Un profesionist care lucreaza cu date confidentiale trebuie sa aleaga si sa mentina loialitatea sa fata de persoana aflata in dificultate. Premisele stabilirii acestei relatii speciale sunt: persoana vulnerabila recunoaste existenta problemei; persoana vulnerabila este aceea care cere sprijin, sub o forma sau alta; consilierul decide loialitatea sa fata de aceasta persoana; consilierul declara loialitatea sa fata de persoana vulnerabila tuturor celor interesati.

Exista o serie de atitudini concrete care pot intari increderea persoanei vulnerabile in confidentialitatea din partea consilierului: consilierul vorbeste in primul rand cu persoana care-i este client, si nu cu reprezentanti; atunci cand se afla intr-o dilema cauzata de interese, consilierul alege interesele clientului sau; in relatia lui profesionala cu copilul si adolescentul, consilierul poate recurge la un schimb de confidente bine ponderat.

Profesionalismul Profesia de consilier este una dintre putinele profesii care au corespondent in rolurile pe care le joaca omul in viata de zi cu zi. Cu alte cuvinte, multi oameni fara pregatire considera ca au veleitati de sfatuitor care se inspira din bunul simt. De aceea, cel care este profesionist este obligat sa delimiteze foarte clar aceasta calitate si sa o depaseasca. Consilierea pe probleme de sanatate presupune o pregatire interdisciplinara, si o buna comunicare cu alti profesionisti. Consilierul pe probleme de sanatate trebuie sa-si asume identitatea sa profesionala, sa se recomande ca atare si sa interpreteze prin prisma profesiei sale fenomenele din jurul sau, cel putin atunci cand se afla la serviciu. In practica meseriei lor, consilierii pe probleme de sanatate pot intampina dificultati mai ales din partea cadrelor didactice, desi acest lucru nu pare firesc. Ei sunt vazuti ca lipsiti de autoritate sau ca promotori ai unui domeniu facultativ. Tot profesionalismul este acela care poate sa consolideze increderea si respectul de care se bucura consilierul.

Toleranta Instinctul de conservare, tendinta la stratificare sociala, sistemul de valori sunt cateva din cauzele comportamentului discriminator care se manifesta in primul rand intre adulti, dar care ajunge sa se manifeste si fata de copii. Majoritatea directiilor in care se manifesta discriminarea in relatiile dintre adulti (religia, etnia, situatia sociala, varsta, disabilitati provocate de boli, orientarea sexuala etc) sunt preluate de copii prin imitatie, din dorinta de a-si demonstra atasamentul fata de cei apropiati si intoleranti. Pentru ca o persoana care intervine in viata cuiva sa poata avea un comportament realmente tolerant, el trebuie sa lucreze asupra cauzelor intolerantei. Iata cateva tehnici care stau la indemana consilierului scolar pe probleme de sanatate : Pentru confruntarea cu instinctul de conservare, cea mai eficienta tehnica pare a fi cultivarea apropierii (inclusiv a atingerii) copilului discriminat; pentru tendinta la stratificare sociala eficienta ar fi gasirea unei apartenente comune intre consilier si consiliat; in ce priveste sistemul de valori, este importanta adoptarea valorilor copilului ca sistem de referinta.

Atitudinea preventiva Viata psihica a copilului este strans ancorata in prezent. Copilul de varsta scolara mica si medie are capacitatea caracteristica de a aduce atat amintirile cat si aspiratiile in prezent, prin mecanisme precum eidetismul (vede in fata ochiilor ceea ce retraieste), animismul (insufletirea obiectelor) sau egocentrismul. De aceea, este foarte dificil sa convingi un copil sa aiba un comportament mai putin riscant in privinta sanatatii, spunandu-i ca acesta este o investitie pentru zilele ce vor veni. Uneori, confruntarea cu consecintele comportamentului riscant pot determina un copil sa evite acea situatie in care el a gresit. O modalitate pozitiva de motivare a comportamentului neriscant este asocierea sanatatii cu alte dorinte sau aspiratii pe care le are copilul. Stilul de viata sanatos este, in schimb, mai greu de obtinut, pentru ca presupune si o atitudine sanatoasa a celor din jur. In cadrul atitudinii preventive, cel mai important aspect este legatura intre conceptul de sanatate si acela de viata cotidiana. Copiii trebuie sa ajunga la capacitatea de a veda aspectele de sanatate in fiecare activitate pe care o dezvolta si sa-si imbunatateasca in mod continuu capacitatea de a discerne intre situatiile riscante si cele sanogenetice.

III. ABORDAREA COPILULUI 1. ATITUDINI ALE COPILULUI ASUPRA SANATATII Durerea Durerea este un mecanism fiziologic de aparare pe care copilul il are din nastere. In schimb, frica de durere se invata. Din aceste doua motive, atitudinea consilierului pe probleme de sanatate trebuie sa aiba cel putin doua nuante. Atunci cand foloseste frica de durere pentru a motiva un copil sa se apere de imbolnavire, consilierul nu va obtine decat ascunderea si chiar negarea existentei bolii. Durerea poate fi uneori data ca exemplu de efect al imbolnavirii la scolarul mic, dar in fata adolescentului ea nu este un argument, caci scala de valori a adolescentului este diferita instinctul de asimilare si cel sexual, precum si demonstrativitatea in fata celor de-o seama domina reactiile de aparare. In timpul manifestarii durerii, copilul are o reactie temporara care-l face adesea sa se opreasca din joaca. Dupa incetarea durerii, copilul va mentine o vreme o cerere mai mult sau mai putin justificata de afectiune, pentru ca invata ca in astfel de situatii primeste ingrijire. Dupa satisfacerea ei, cel mai natural mod de a pune capat acestei cereri afective este prin stimularea curiozitatii asupra cauzei care a declansat durerea.

Imbolnavirea acuta Situatia de boala acuta poate reprezenta pentru copil o noutate. El va putea invata cu aceasta ocazie ca boala nu este doar o pierdere temporara a starii de bine, ci ca reprezinta intrarea in rolul de bolnav, care presupune complianta (intelegere si supunere fata de tratament), iar - in viitor - prevenirea greselilor care au dus la aceasta imbolnavire. Din cauza ca activitatea psihica a copilului este strans legata de prezent, el va dori ca aceasta

stare neplacuta sa se termine acum. De aceea, persoana care intervine in interesul lui trebuie sa faca ceva in cel mai scurt timp, pentru a-i ameliora starea si de-abia mai tarziu sa-i tina prelegeri despre sanatate.

Boala in familie Atunci cand un eveniment neplacut afecteaza pe cineva din familia sa, copilul se considera direct implicat si, de cele mai multe ori, dezvolta un sentiment de vinovatie. Acest fenomen se petrece din cauza caracterului egocentric al gandirii copilului. Multe dintre simptomele pe care le are o persoana apropiata pot fi preluate de copil prin mecanismul inductiei; caracteristic acestor semne de boala este ca ele sunt aparate de copil, la fel cum copilul apara persoana apropiata lui.

Boala cronica si handicapul Cand este vorba despre evolutia unei boli, copilul invata de la apartinatori faptul ca ea trece. Exista insa unele boli care nu trec atat de repede, pe cat s-ar astepta copilul. Unele dintre cele mai redutabile boli sunt cele congenitale (din nastere), care dau copilului senzatia ca el este diferit de ceilalti. O boala cronica are toate sansele sa duca la instalarea handicapului, adica la o incapacitate de adaptare prin comparatie cu cei de-o seama. Iata care sunt substraturile handicapului: Disfunctia este o tulburare a functiei unui organ sau sistem al organismului care, daca este prelungita, poate duce la o disabilitate. Un exemplu de disfunctie este imposibilitatea ochiului de a proiecta clar o imagine aflata la distanta mai mare (miopie). Disabilitatea este incapacitatea individului de a indeplini o operatiune care l-ar putea ajuta sa se adapteze mediului inconjurator. Un exemplu de disabilitate este incapacitatea copilului de vedea clar numarul unui autobuz, din cauza miopiei. Atunci cand nu gaseste o compensare a disabilitatii sale, copilul poate suferi un handicap. Handicapul este o disabilitate comparata cu abilitatile celorlalti de-o seama. Un exemplu de handicap este incapacitatea copilului de a identifica numarul autobuzului la fel de repede ca si colegii sai. Un handicap se poate anula, compensand disabilitatea care-i sta la baza. In cazul nostru, a purta ochelari este o cale prin care acel handicap are sanse sa fie ameliorat. Dupa cum se poate observa, multe dintre handicapurile copiilor nu pot fi incadrate in clasificarea oficiala pe grade de gravitate de la I la III. Gradul III de handicap, cel mai usor, presupune facilitati in integrarea sociala, in timp ce gradul I presupune alocarea unui ingrijitor permanent, care sa ajute persoana cu handicap sa supravietuiasca. Atitudinea cea mai corecta in legatura cu handicapul copilului scolar este cultivarea in randul scolarilor, parintilor si cadrelor didactice a performantei fata de propria persoana si nu fata de performantele altora.

Sindromul mie nu mi se va intampla Pe masura dezvoltarii sale, copilul de varsta scolara capata abilitati instrumentale care-i dau o tot mai mare incredere in capacitatile sale. Observa ca poate sa alerge repede, ca este tot mai indemanatic, isi poate explica o serie de concepte. Toate acestea il fac sa se considere invulnerabil, capabil de a gasi solutii in orice situatie. Intrebat despre probabilitatea de a se imbolnavi, scolarul mare va raspunde prin sintagma Mie nu mi se va intampla asta. O greseala frecventa a adultilor care-i protejeaza sanatatea este ca fac tentative zilnice de a-i zdruncina copilului increderea in capacitatile sale. Ei dezvolta astfel in comportamentul lui sovaiala, confuzia, suspiciunea, retinerea fata de interventie, iar acestia sunt la randul lor factori de risc asupra sanatatii.

Beneficiul secundar In randul profesionistilor care se ocupa de dezvoltarea copilului, beneficiul secundar este cunoscut ca fiind acel avantaj pe care copilul il cauta mai mult sau mai putin evident in urma unui eveniment neplacut sau care nu are legatura aparenta cu avantajul. Unul dintre beneficiile secundare raspandite atat la copil cat si la adulti este intrarea in rolul de bolnav. Acest rol presupune ingrijire, atentie exclusiva, revizuirea in sens pozitiv a atitudinilor parintelui fata de copil. Cum sa nu simta copilul ca acesta este un beneficiu? Un exemplu devenit clasic este acela al durerii abdominale care survine luni dimineata. Nu este o minciuna sau o simpla prefacatorie; capacitatile de conversie dinspre psihologic catre somatic sunt mari la omul cu o oarecare imaturitate afectiva. Astfel, imaginea favorabila de a sta acasa cu jucariile favorite este suficient de importanta pentru ca acel copil sa simta, prin contrast, ca scoala ii face rau...

Grupul La varsta scolarului mare, integrarea in grupul celor de-o seama este atat de marcanta pentru personalitatea copilului, incat ea schimba rapid si profund sistemul sau de valori. Ceea ce era pana mai ieri o prioritate absoluta de dragul parintilor devine ceva de neglijat, de dragul prietenilor. De multe ori, pentru a dovedi loialitatea fata de grup sau pentru a-si mentine rolul castigat cu greu, scolarul trebuie sa parcurga o serie de sacrificii care au impact negativ asupra sanatatii. Aceasta nu inseamna ca acel scolar nu-si cunoaste interesele, ci ca sanatatea lui nu este o valoare suficient de mare incat sa prevaleze asupra integrarii sale in grup. Intr-o astfel de situatie, consilierul scolar trebuie sa aduca sanatatea printre valorile grupului, lucru care se petrece in timp si necesita respectarea unor repere: consilierul trebuie sa-si gaseasca un rol in acel grup; leaderul natural al grupului trebuie abordat si castigat de partea obiectivului consilierului; sanatatea va fi introdusa membrilor grupului nu ca un sistem de limite si renuntari, ci ca un proces pozitiv (de exemplu legat de performanta, frumusete etc)

Dezvoltare in timpul bolii

In semiologia pediatrica (sistemul de semne ale bolilor copilului), un loc de frunte il ocupa oprirea din joc a copilului. Se spune ca un copil este cu adevarat bolnav atunci cand nu se mai joaca. Aceasta observatie simpla are insa si o extrapolare eronata: multi adulti considera in sinea lor ca un copil bolnav nu se mai dezvolta si ca atare nu mai merita investitie. De aici si o alta greseala frecventa in randul adultilor: menajarea cognitiva a copilului bolnav, ceea ce duce la marginalizarea lui si la adevarata intarziere in dezvoltare. Vechea conceptie conform careia un bolnav trebuie sa stea in repaus la pat se dovedeste a fi profund daunatoare pentru copil. Mai mult decat atat, adultii incurajeaza la copilul respectiv instaurarea rolurilor de bolnav, victima, scutit de activitate, persoana cu handicap. Chiar daca se desfasoara intr-un spital sau este amenintata de moarte, viata unui copil merge inainte, iar acest lucru este demonstrat de cele cateva programe neguvernamentale care aduc jocul, cunoasterea si interactiunea langa patul copiilor cu boli incurabile.

2. OBIECTIVE SPECIFICE IN ABORDAREA COPILULUI Sa poata identifica limitele in viata de zi cu zi Scoala nu trebuie saa fie doar institutia cunoasterii a ceea ce este la exterior. Ea poate oferi copiilor ocazii valoroase pentru desfasurarea procesului de autocunoastere. In educarea pentru sanatate a copilului scolar, devine importanta cunoasterea propriilor limite. Limitele unei persoane aflate in dezvoltare trebuie cunoscute prin tatonare, nicidecum prin descurajare brutala sau expunere la obstacole coplesitoare. Copilul poate fi invatat sa asculte vocea propriului corp, care emite semnale precum durerea, oboseala, teama, dezgustul atunci cand limitele fiziologice sunt incalcate. La scolarii mici, folosirea limbajului nonverbal este cea mai buna cale de atentionare asupra acestor limite. Educatorul poate sa sugereze prin atitudine corporala, mimica, gesturi starea de oboseala in fata televizorului, dezgustul in fata tutunului, teama in fata accidentului etc.

Sa dobandeasca o atitudine ferma fata de consum si exces Asa cum la varsta adulta pare sa predomine sexualitatea iar la senectute predomina conservarea, la varsta copilariei prevaleaza asimilarea, atat pentru crestere somatica, dar si pentru conturarea personalitatii. Una dintre expresiile sociale ale asimilarii este consumul. Comportamentul de consumator, asa cum se prezinta in contemporaneitate, este plasat in asociere cu libertatea de a alege dintr-o diversitate de produse prezentate adesea agresiv. Stimulii care te indeamna sa consumi sunt puternici; cei destinati copiilor sunt colorati, fantastici, insistenti, generosi. Familia si scoala trebuie sa reglementeze consumul copiilor nu doar prin interdictie, ci si printr-o oferta cognitiva care sa concureze comercialul, oricat de dificil ar parea acest lucru. Excesul este o ruminatie, o stagnare in consumul cel mai satisfacator, din lipsa de alternative. Copilul trebuie sa cunoasca propriile tendinte la exces, iar acest lucru presupune o consiliere individuala. De-abia intr-un al doilea pas, grupul poate fi incurajat sa exprime dezacordul cu privire la excesele unui anume copil.

Sa identifice comportamentele riscante Pentru a sesiza corect riscurile, o persoana are nevoie de siguranta de sine, dobandita prin informare, orientare, capacitate de confruntare. Dat fiind faptul ca majoritatea comportamentelor riscante pentru scolari sunt manifestate in grup, acesta reprezinta elementul cheie pentru educarea atitudinilor fata de risc. Grupul poate fi educat sa intervina la atitudinile riscante a unuia dintre copii, iar fiecare copil in parte trebuie educat astfel incat sa poata promova in fata grupului alternative la initiativele riscante ale acestuia. Pentru aceasta, copiii trebuie abilitati sa discearna si sa decida, atat individual, cat si in grup. Iar scoala este cea mai potrivita institutie care poate cultiva decizia informata.

Sa includa elemente ale sanogenezei in stilul propriu de viata Comportament sanatos nu inseamna doar alerta pentru evitarea situatiilor riscante, ci si alegerile care sa aduca organismului aport, confort, siguranta, relationare armonioasa etc. Spre deosebire de protectie care se desfasoara sub spectrul pericolului sanogeneza este acea atitudine care imbunatateste si protejeaza starea de sanatate prin detalii favorabile, cum ar fi culoarea preferata, temperatura optima, anturajul unei persoane agreabile etc. Acestea sunt aspectele care ar trebui sa predomine in discursul educatorului pentru sanatate in fata copiilor. Un alt aspect important al sanogenezei este ideea ca un copil este capabil sa priveasca sanatatea nu doar ca pe un interes personal, ci sa aiba in vedere sanatatea colegului sau si a grupului din care face parte.

Sa poata apela direct sau prompt la servicii in interesul sanatatii Sistemul de sanatate include o paleta tot mai larga de servicii deschise catre copii, de la linii telefonice la internet, de la centre de consiliere la vizite la domiciliu etc. Una dintre abilitatile care trebuie exersate in scoala este aceea de a comunica direct cu specialistii si autoritatile, pentru a evita manipularea, atitudinea gresita sau perpetuarea in situatii precum abuzul, boala cu transmitere sexuala, traficul etc.

3. METODE SI ATITUDINI IN ABORDAREA COPILULUI

Observatia Observatia este cea mai veche tehnica de cercetare stiintifica. In privinta comportamentului copiilor, ea este foarte importanta, data fiind intensitatea activitatii lor si stangacia lor in comunicarea verbala. Informatia acumulata prin observatie este originala, modificata doar de tendintele personale ale observatorului. Observarea comportamentului cu implicatii in sanatatea copilului nu implica doar observarea

acestuia, ci si a comportamentului celor ce-l pot influenta pe copil. O simpla privire asupra parintilor edifica adesea asupra riscurilor pe care le-ar putea avea copilul daca ar raspunde parintilor sai prin imitatie sau chiar prin opozitie.

Discutia Discutia individuala a consilierului scolar este fundamentata pe increderea pe care o are copilul in persoana lui. In schimb, pentru a purta o discutie in grupul copiilor, consilierul trebuie sa fi dobandit mai intai un rol in cadrul acelui grup. Data fiind reticenta copiilor si mai ales a adolescentilor fata de autoritate, discutia ar fi mai potrivita in cadru informal si nu in birouri, cabinete sau in cadrul unor sedinte. Decat sa discute cu un copil de varsta scolara despre ce i s-ar putea intampla daca nu adopta un comportament sanatos, mai eficient ar fi daca consilierul ar discuta despre ceea ce copilul tocmai a vazut ca s-a intamplat, in legatura cu sanatatea sa sau a unui copil de aceeasi varsta cu el.

Jocul Eficienta jocului ca si metoda de influentare a comportamentului copilului nu este atat de dependenta de disponibilitatea copilului de a se juca, pe cat este dependenta de capacitatea consilierului de a se juca. Pe de alta parte, consilierul scolar se poate afla intro dilema serioasa intre a avea rolul unui prieten care se joaca la orice ora si a avea charisma unui profesionist care stie tot. Cele mai importante jocuri dintre cele care stimuleaza comportamentul sanatos si preventiv la un copil sunt acelea care se bazeaza pe reguli si pe rolul primit in grup.

Stimularea cognitiva Curiozitatea copilului, derivata din nevoia de asimilare pentru dezvoltare, poate fi folosita de consilierul scolar pentru a integra cunostintele despre sanatate in personalitatea celui mic. Una dintre cele mai eficiente modalitati de stimulare cognitiva a copilului este aceea experientiala. Traind evenimentele, atingand cauzalitatea lor, provocand consecinte controlabile, copilul invata multe despre sanatate ca proces, nu ca stare. A consilia nu inseamna doar a vorbi; inseamna si a favoriza trairea, prin expunerea la evenimente. Poti consilia un copil facand posibila intalnirea sa cu o persoana admirabila, promovandu-l in fata colegilor, invatandu-l sa astepte etc.

Lucrul cu grupul Copilul scolar se afla permanent prins intre interesul de a se integra in grup si acela de a se afirma din grup. Un educator trebuie sa speculeze aceste ipostaze aparent opuse, facand apel la integrare acolo unde grupul este benefic pentru sanatate si la afirmare acolo unde grupul aduce riscuri. Afirmarea din interiorul grupului este cu totul altceva decat disocierea de grup, sugerata sau impusa eronat de unii educatori. Dupa cum se

poate deduce de mai sus, efectele grupului asupra sanatatii elevilor este manifest atat in sens favorabil, cat si nefast. Lucrul cu grupul natural constituit (cum ar fi prietenii) difera de lucrul cu grupul constituit formal, cum ar fi clasa. Daca in clasa pot predomina mesajele cognitive, in grupul de prieteni mesajele emotionale sunt cele care trebuie sa predomine.

Comunicarea nonverbala Desi pare o abordare psihologizanta, comunicarea nonverbala isi gaseste utilitati importante in transmiterea mesajelor despre sanatate. In momentul inhalarii primului fum de tigara, toate senzatiile percepute de copil sunt profund neplacute. Doar dorinta intensa de a castiga admiratia celor de-o seama il ajuta sa treaca peste acest moment dificil si sa continue sa fumeze. Daca cei din preajma lui ar face grimase de dezgust in acele momente, lucrurile ar sta cu totul altfel. In comparatie cu mesajele verbale, mesajele nonverbale sunt mult mai usor asociate cu atitudinile si sunt memorate cu mai mare acuratete. Educatorii si consilierii pentru sanatate trebuie sa-si perfectioneze si sa foloseasca abilitatile de comunicare nonverbala, mai ales in relatie cu scolarii mici.

Implicarea persoanei de atasament primar Persoana de atasament primar este aceea care stabileste primele si uneori cele mai durabile relatii emotionale cu copilul. Exemplul cel mai cunoscut pentru aceasta categorie este persoana mamei. In ziua de astazi exista insa numeroase cazuri de atasament primar fata de bunici, unchi, nasi, vecini frati mai mari etc. Abordarile moderne ale copilului cer ca aceasta persoana sa fie considerata ca apartinator, chiar daca din punct de vedere legal este vorba de o alta persoana. Imbolnavirea acestei persoane, dar si atitudinea acesteia fata de sanatate este nu doar imitata, ci si indusa durabil catre copil. In implicarea persoanei de atasament primar este eficienta colaborarea educatorului cu asistentul social, data fiind desfasurarea atasamentului in mediul comunitatii careia ii apartine copilul.

Implicarea mentorului Mentorul este un personaj pe cale de disparitie in societatea romaneasca actuala. Spre deosebire de idol, care este tratat de catre copil cu admiratie de la distanta si fara sperante de a-l depasi, mentorul este o persoana accesibila, care trasfera in mod constient catre copil cunostintele, abilitatile si atitudinile sale. Comportamentul mentorului fata de sanatate poate fi usor preluat de catre copil, impreuna cu cele mai interesante argumente si chiar impreuna cu anumite resurse. Trebuie stiut ca unele dintre comportamentele nesanatoase ale mentorului pot deveni deosebit de atragatoare pentru copil si de aceea educatorul pentru sanatate trebuie sa stabileasca o relatie pozitiva si influenta cu mentorul copilului.

Atitudini nerecomandabile Utilizarea fricii Dupa cum mentionam la capitolul despre durere, frica se invata. Din pacate, educatorii adulti folosesc o buna parte din influenta pe care o au asupra copiilor pentru a-i invata pe acestia o frica de durere si de moarte care nu este carcteristica nicidecum copilariei. Teoria schimbarii comportamentale spune ca, pentru a asimila un comportament nou durabil, individul trece prin cateva stadii caracteristice : negarea noului apararea fata de aspectele noului disocierea intre argumentele pentru vechi si cele pentru nou adaptarea la nou internalizarea noului Folosirea fricii pentru dobandirea unui comportament nou nu face decat sa l oblige pe copil sa ramana in primele doua stadii.

Academismul excesiv Din experienta noastra, academismul excesiv este o tendinta pe care o manifesta specialistii in expunerile lor asupra domeniului in care sunt specializati. Invitand un medic la ora de educatie pentru sanatate, se poate observa adesea cum abordarea limbajului medical si a exemplelor stiintifice duce la distantare fata de interesul elevilor. Pe de alta parte, este recunosctura astazi valoarea folosirii limbajului stiintific in promovarea sanatatii, astfel incat elevii sa capete o minima cultura medicala, iar diversele parti ale corpului si diversele tulburari sa poata fi numite fara prea multa pudoare.

Formalismul In educatia pentru sanatate predomina inca modelul formal, care abordeaza cateva aspecte de igiena si tehnica primului ajutor. Daca luam insa in considerare conceptiile moderne, care promoveaza stilul de viata sanatos, vom observa necesitatea de a individualiza educatia pentru sanatate, dincolo de orice abordare formala.

Institutionalizarea copilului bolnav Unul dintre cele mai daunatoare ritualuri moderne este ritualul de mortificare descris de Goffman: o persoana care este transferata intr-o institutie totala (cazarma, penitenciar, spital de cronici, orfelinat) pierde identitatea de pana atunci (i se da un numar, in loc de nume), pierde inventarul personal (nu are voie sa tina cu sine lucruri particulare), este supusa unui program pe care nu-l poate influenta, pierde aparitia publica si primeste o

uniforma etc. Institutionalizarea a aparut in tara noastra ca o masura aparent ieftina, de a ingriji dupa metode stiintifice o persoana care nu mai face fata normelor sociale rigide. Recomandarea institutionalizarii copilului (adica a internarii sale in spital de cronici sau in institutii care sa suplineasca ingrijirea familiala) trebuie sa aiba permanent o alternativa. Daca totusi s-a petrecut plasarea in institutie a copilului, el trebuie sa aiba contact cu alti copii de aceeasi varsta dinafara institutiei - cum ar fi de exemplu colegii sai de scoala.

Atasamentul prin seductie In relatia stabilita cu persoana consiliata, atasamentul este fenomenul afectiv care pare sa foloseasca la inceput, dar care se dovedeste ulterior a fi o limita in abilitarea clientului de a lua decizii. De aceea, este importanta delimitarea a ceea ce este personal de ceea ce este profesional, a ceea ce este urgent de ceea ce este de perspectiva, a ceea ce este subiectiv de ceea ce este obiectiv.

Duplicitatea Comportamentul duplicitar este frecvent intalnit in randul celor care mediaza relatii. Astfel, atunci cand exista un conflict de interese intre copil si cadru didactic, consilierul scolar risca sa aiba o atitudine partizana, in functie de persoana cu care vorbeste. El va denigra pe profesor in fata copilului si va desconsidera pe copil in fata profesorului. O metoda buna de evitare a duplicitatii este sa vorbesti cu unul ca si cum ar fi de fata si celalalt.

Marginalizarea Atunci cand profesionalismul are un nivel scazut si cand manifesta comportament duplicitar, consilierul risca sa fie marginalizat de proprii clienti. El va fi folosit un timp doar ca supapa afectiva si in cele din urma va fi considerat inutil. De aceea, comportamentul sau va trebui sa fie dinamic, asertiv, lucid, pozitiv, bazat pe cunostinte si informatie.

4. EVALUAREA CONSILIERII COPILULUI Exemplu de chestionar privind atitudinea fata de sanatate la scolarul mic 1. Care parte a corpului poate sa nu te doara? (daca vrei, poti sa te ciupesti!) 2. Ai vazut vreodata un om bolnav? Da Nu

3. Ce crezi ca trebuia sa faca el pentru a nu fi bolnav? Sa fie mai atent ce face Sa stea acasa Sa mearga la doctor 4. Este cineva din familia ta bolnav? Da Nu 5. Cine crezi ca ar fi de vina daca cineva din familia ta ar fi bolnav? Cel care e bolnav Cei din jurul lui Doctorul 6. De unde iau copiii bolile? De la alti copii De afara De nicaieri; bolile vin singure 7. Cand consideri tu ca esti sanatos? Mereu Cand nu te doare nimic Cand zice doctorul ca sunt sanatos 8. Crezi ca un copil bolnav poate sa creasca mare? Da Nu Uneori da, uneori nu Nu se urmareste corectitudinea raspunsului, ci deschiderea pe care o manifesta copilul fata de problematica sanatatii, alegand mai multe raspunsuri. Nu se compara rezultatele diferitilor elevi, ci cum se modifica raspunsurile aceluiasi elev dupa un timp. Este important sa urmeze discutii argumentate asupra variantelor de raspuns.

Exemplu de chestionar privind atitudinea fata de sanatate la scolarul mare

1. Cui ii pasa daca esti bolnav? Parintilor Rudelor Prietenilor Profesorilor Doctorilor

2. De ce crezi ca nu ai avut inca nici o boala cu transmitere sexuala? N-am facut sex Am avut parte de iubire adevarata Am avut noroc Asa ceva se intampla rar 3. Ai ingrijit vreodata un om bolnav? Da Nu

4.Crezi ca ai putea incerca un drog care nu este periculos pentru sanatate? Nu exista asa ceva As incerca odata As lua toata ziua, ca sa ma simt bine Chiar daca ar exista, nu as lua 5. Care e diferenta dintre un om care are gripa si un om care are SIDA? Cel care are SIDA poate sa nu fie vinovat de acest fapt Cel care are gripa se poate vindeca Pe cel cu gripa nu poti sa-l atingi, pe cel cu HIV - da Sunt oameni de care trebuie sa te feresti 6. Crezi ca sanatatea este o chestiune de noroc? Da, fiecare cu destinul lui Depinde mai mult de greselile pe care le faci 7. Consideri ca trebuie tinut secret faptul ca cineva e bolnav ? Da, e treaba lui Ar trebui sa stim si noi, ca sa ne ferim Numai daca vrea el, poate sa vorbeasca despre boala Chestionarul trebuie sa fie anonim (eventual administrat de colegi); vor fi apreciate si raspunsurile ironice sau critice. Este indicat ca elevii sa aiba ocazia de a polemiza pe marginea raspunsurilor.

IV. ABORDAREA PARINTILOR 1. ATITUDINI ALE PARINTILOR ASUPRA SANATATII Boala in familie Atunci cand produce disabilitati durabile, boala copilului este perceputa de parinti ca o rusine capabila sa scada prestigiul familiei. Pentru a diminua din acest neajuns, multi parinti tind sa nege existenta bolii sau a handicapului, cerand copilului sa disimuleze existenta problemelor de sanatate si chiar sa atinga performante in raport cu ceilalti copii.

Riscuri scolare Scoala este vazuta de multi parinti ca fiind un mediu in care copilul lor se poate imbolnavi. Cea mai frecventa temere a parintilor este ca de la scoala se poate luaA o boala contagioasa sau o parazitoza. Pentru a preveni reticenta exagerata a parintilor fata de riscurile privind sanatatea din scoala, iata o tehnica foarte simpla si eficienta: oferiti parintilor ocazia de a vorbi cu ceilalti copii din scoala, de a petrece timp cu ei si a le cunoaste calitatile.

Delimitarea propriului copil Parintii recurg adesea la scoaterea copilului din mediul sau situatia cea mai securizanta (care adesea nu este langa cei din familie, ci langa cei de aceeasi varsta), pentru a evidentia calitatile copilului sau nevoile sale speciale. Conceptul de nevoi speciale s-a dezvoltat rapid in tara noastra, datorita ideii de tip socialist conform careia statul avea grija de toti cetatenii, cu conditia ca acestia sa arate ca au nevoie. In realitate, exista nevoi speciale in randul acelora care sunt dependenti de anumite facilitati pentru a se adapta situatiilor de viata obisnuite; de exemplu, un copil care are SIDA are nevoie de mai multe alimente decat alti copii de aceasi varsta, pentru a evita distrofia caracteristica acestei boli cronice.

Atitudinea demisionara Parintii renunta adesea la lupta pentru sanatatea copiilor lor sau nu se implica inca de la inceput in activitatea de promovare a sanatatii. O astfel de atitudine a parintilor are la origine propria lor dificultate de a se relationa cu institutia extrafamiliala. Ce poate face consilierul scolar intr-o astfel de situatie? Cea mai simpla si eficienta cale pare a fi tot prin intermediul informatiei: parintii trebuie sa primeasca suficiente date despre viata scolara a copiilor lor, incat aceasta sa devina o preocupare importanta dar uzuala si pentru ei .

2. TEHNICI DE LUCRU CU PARINTII Responsabilizarea O persoana afectata de o afectiune transmisibila este responsabila fata de alte persoane care ar putea contracta acea afectiune. Odata intrat in rolul de bolnav, un om este preocupat mai ales de propria persoana, uitand ca are unele atributii precum complianta la tratament (capacitatea de a accepta si a urma tratamentul unei boli) sau posibilitatea de a invata din greselile care au constituit comportamentul riscant. Responsabilizarea copilului cu privire la sanatate este mai dificila decat la adult, deoarece altruismul nu este inca o valoare stabila la varsta scolara (aici trebuie specificat faptul ca, neputandu-se

proiecta bine in viitor, un copil de 7-14 ani va considera ca atunci cand ii vorbesti despre el in viitor, ii vorbesti de altcineva); mult mai eficienta in acest caz este expunerea responsabilitatii fata de reguli si fata de consecintele personale.

Discutia empatica Parintii sunt greu de abordat atunci cand este vorba de sanatatea copiilor lor. Faptul ca boala copilului are un impact afectiv asupra parintilor face mai eficient un mesaj afectiv decat un mesaj rational (in astfel de situatii parintii se razgandesc usor, nu accepta opiniile altora, sunt egoisti. Discutia empatica este aceea care porneste de la trairile afective ale parintilor fata de copiii lor. Consilierul nu reprezinta, in acest caz, institutia scolii ci este pe aceeasi pozitie cu parintii copilului.

V. ABORDAREA CADRULUI DIDACTIC 1. ATITUDINI ALE CADRULUI DIDACTIC ASUPRA SANATATII Conceptia epidemiologica Datorita faptului ca in majoritatea scolilor numarul de elevi ce revin fiecarui cadru didactic este mult prea mare, ideea de stil de viata sau comportament sanatos este considerata a fi o chestiune de epidemiologie, adica de propagare a bolilor de la un individ la altul, in grupuri mari. De asemenea, printre cadrele didactice predomina ideea ca bolile in randul elevilor sunt riscuri ale grupului si mai putin ale individului; mai mult chiar, un puseu acut de boala aparut la un elev in incinta scolii este perceput de multe ori ca fiind mai degraba un accident de munca al cadrului didactic. Aceasta face ca in fata unui accident sau episod acut de boala, un cadru didactic sa aiba o reactie de negare si un comportament de evitare.

Impactul bolii asupra performantelor scolare Data fiind preocuparea profesorului fata de indeplinirea programei scolare, principala consecinta a bolii unui elev este considerata a fi absenta de la ore a elevului, probleme cu atentia, performantele elevului in comparatie cu colegii sai. O alta confuzie rezultata din sistemele de valori diferite ale elevilor si profesorilor este aceea dintre comportamentul riscant pentru sanatate si comportamentul indisciplinat. De exemplu, atunci cand este prinsA ca fumeaza in toaleta, un elev este pedepsit prin scaderea notei la purtare, in loc sa primeasca un sprijin sustinut si indelungat in privinta problemelor de sanatate pe care le-ar putea avea.

Programa scolara Programa scolara este un set de criterii calitative si temporale cu care un cadru didactic se confrunta zilnic in profesia sa.Actionand uneorica niste limite, aceste criterii impiedica adesea schimbarea prioritatilor sau extinderea activitatii catre domenii considerate facultative. Mai mult decat atata, programa favorizeaza instalarea unui stil algoritmic in gandirea cadrelor didactice. Odata ce a adoptat acest stil, un profesor suporta cu greu orice modificare de conceptie, ceea ce poate da senzatia de rigiditate. Asa se explica de ce, in foarte multe cazuri, orice activitate didactica pe teme de sanatate este vazuta de catre profesori ca o activitate extra-curriculara, optionala, neimportanta.

Rolul in grupul de profesionisti In grupul de profesionisti din care face parte, cadrul didactic poate juca diverse roluri, cu impact asupra atitudinii sale privind sanatatea elevilor. Exista o serie de diferente de atitudine determinate, in unele cazuri, de sexul cadrelor didactice.Multe dintre femeile care lucreaza ca invatator sau profesor au o atitunine mai degraba materna, fiind afectate direct de suferintele elevilor si intervenind prompt. Alte cadre didactice au o atitudine carierista, considerand ca singurele importante sunt achizitiile academice ale elevilor. Barbatii sunt interesati de performantele proprii si ale elevilor, considerand, de cele mai multe ori, problemele de sanatate o piedica in calea desfasurarii procesului educativ.

2. TEHNICI DE LUCRU CU CADRELE DIDACTICE Discursul informativ si cel persuasiv Presupunand situatia (de dorit) in care intr-o scoala sanatatea elevilor este preocuparea tuturor angajatilor, reiese ca un consilier nu lucreaza doar individual, ci si in grupuri de profesionisti. De aceea, uneori se dovedeste a fi important un discurs care sa produca o motivare colectiva. Dicursul informativ este acela care aduce date sugestive pentru o anume stare de lucruri, lasand la latitudinea auditoriului ce decide asupra acelei situatii. In schimb, discursul persuasiv este acela care aduce argumente logice si afective pentru a determina auditorul sa ia o decizie. Pe langa argumentele favorabile deciziei respective, trebuie aduse cu sinceritate si contra-argumente care ar contesta valoarea acelei decizii. De exemplu, in cadrul unui discurs persuasiv asupra acceptarii unui copil HIV pozitiv in scoala, trebuie mentionate si precautiile universale ce trebuie luate fata de orice boala transmisibila.

Actiunea ierarhica Sa luam cazul banal al consilierii unui invatator ale caror opinii ar putea ajunge in conflict cu ideile directorului scolii. Pentru consilierul scolar este important sa ia in considerare un dialog de principiu cat mai timpuriu cu seful invatatorului, ca mai apoi

sprijinul sa fie directionat masiv catre subaltern. In general, actiunile menite a schimba structuri, decizii importante, reguli - trebuie sa implice pe sef ca pe un co-autor inca de la inceput. Cu totul altfel stau lucrurile cand este vorba despre consilierea unui adolescent. Din cauza conflictului sau latent cu autoritatea, adolescentul este primul care trebuie sa primeasca atentia consilierului, inaintea profesorilor sau a parintilor - chiar daca acestia par mai importanti sau mai credibili.

Reasezarea prioritatilor Sanatatea copiilor dintr-o scoala trebuie sa fie o prioritate a persoanelor care o administreaza. In tarile cu o societate dezvoltata, o intreaga problematica a consilierii este aceea a influentarii deciziilor si a schimbarii prioritatilor de pe agenda celor care conduc. Pentru a avea succes intr-o astfel de activitate, consilierul scolar trebuie sa aplice unele principii: Decidentul trebuie stimulat sa foloseasca domeniul pe care il stapaneste cel mai bine, pentru a schimba prioritatile. Decidentii trebuie sa fie informati constant despre domeniul in care se cere schimbarea, pe parcursul intregii perioade in care se ia o decizie. Decidentul trebuie pus in legatura directa cu cei care vor beneficia de schimbarea prioritatilor.

Formarea cadrelor didactice in domeniul promovarii sanatatii In urma unpr evaluari interne sau la nivel de sistem, pot fi identificate nevoi importante pentru pregatirea cadrelor didactice in domeniul promovarii sanatatii. Consilierul pentru sanatate este acela care poate elabora un plan de formare la nivelul scolii, incluzand trei mari categorii de obiective : Privind cunostintele cadrelor didactice in domeniul promovarii sanatatii Prind abilitatile de predare in domeniul sanatatii Privind atitudinile fata de promovarea sanatatii

Educatia pentru sanatate Pentru a fi eficient, un program informativ de educatie pentru sanatate trebuie sa cuprinda mai multe componente: - informatii de baza (ex. definitie BTS, caracteristici, clasificare, cai de transmitere/prevenire, implicatii psihologice, sociale, medicale); - informatii despre cum se ia o decizie (ex. clarificarea valorilor, a conceptului de sanatate); - informatii despre cum se face o negociere ( ex. amanarea inceperii vietii sexuale, argumente pentru a rezista presiunilor anturajului); Aceste informatii trebuie sa fie in concordanta cu factorii psihologici, parentali, culturali ai elevilor, sa fie ancorate in prezent, nu in viitor. In activitatea de educatie pentru sanatate consilierul scolar trebuie sa insiste asupra unor

termeni, adesea folositi gresit (ex. a fi infectat cu SIDA), sa ofere tuturor elevilor posibilitatea de a-si impartasi ideile, opiniile; sa asculte cu calm parerile elevilor chiar daca acestea sunt diferite de ale sale, sa nu evite raspunsurile la intrebarile care il pun in dificultate (din cauza nestiintei/nesigurantei in exactitatea raspunsului sau din jena). Pentru ca rezultatul procesului educational sa fie unul de lunga durata, parintii pot fi atrasi in activitatea de educatie pentru sanatate, invitandu-i sa participe la diferite actiuni: discutii libere, organizarea de concursuri pe diferite teme, vizitarea unor copii cu nevoi speciale etc.

3. DOMENII CARE NECESITA O ATENTIE DEOSEBITA Sanatatea mintala Vechiul termen de igiena mintala este cu mult depasit conceptual astazi. Marile aspecte ale sanatatii mintale vizeaza acum viata comunitara, dezinstitutionalizarea, diminuarea stigmatizarii, resocializarea etc. Fenomenul cel mai ingrijorator in domeniul sanatatii mintale este aparitia la varste tot mai mici a unor tulburari din categoria depresiei, suicidului, deviantei sexuale, anorexiei, alcoolismului etc, precum si cresterea numarului de probleme de sanatate mintala in randul populatiei generale. Aspectele de sanatate mintala pot cobora, in scoala, pana la nivelul elmentar al stilului de invatare, relatiilor dintre colegi, atitudinii fata de performanta samd.

Violenta in scoala (bullying) Fenomen pe cat de extins, pe atat ignorat in scoala, agresiunea intre elevi nu include doar bataile din curtea scolii, ci si atitudini precum umilirea unui coleg, santajarea, extorcarea, exploatarea, defaimarea etc. In numeroase situatii, aceasta forma de violenta este un ecou al violentelor intrafamiliale si comunitare la care asista sau participa copilul zilnic. Este de datoria scolii sa ofere sprijin si alternative copilului cu familie marcata de violenta si nicidecum sa-l traumatizeze in continuare marginalizandu-l sau doar disciplinandu-l.

HIV\SIDA si bolile cu transmitere sexuala (BTS) In aproape toate cazurile in care este infectat cu HIV, copilul este victima iresponsabilitatii adultilor din jur. Cu toate acestea, datorita egocentrismului in gandire, un copil poate ajunge usor la culpabilizare, mai ales atunci cand ceilalti il eticheteaza cu epitete referitoare la boala. De asemenea, prin actiunile sale obisnuite, un elev nu are cum sa transmita HIV altor persoane si - ca atare- poate fi atins, sarutat, implicat in viata cotidiana a colegilor sai. Gesturile obisnuite fata de un copil cu HIV fac parte din

procesul de normalizare a vietii lui, atat de necesar pentru orice persoana aflata in dezvoltare. De aceea, in consilierea unui elev cu HIV si a familiei sale, profesionistul trebuie sa se concentreze asupra elementelor de normalitate si nu asupra aspectelor de boala.

In activitatea de educatie pentru sanatate nu se vor folosi mesaje care inspira teama fata de boala si aversiunea fata de situatiile riscante. Trebuie mentionat aici ca la cei tineri mecanismul dezvoltarii reactiilor de teama nu functioneaza aproape deloc. Exista in schimb aspecte de granita intre cognitiv si sexual care pot face o prevenire mult mai eficienta a bolilor cu transmitere sexuala. De exemplu, cultivarea unei estetici a vietii sexuale (miros placut, prezenta agreabila etc) este o atitudine pozitiva, mult mai valoroasa decat teama de sifilis sau de SIDA. La acestea se adauga normalizarea aspectelor care de obicei scandalizeaza pe adulti sau pe cei care se simt inafara vietii sexuale - cum ar fi, de exemplu, sarutul in locuri publice.

Abuzul fizic, sexual, emotional Abuzul este perceput astazi ca fiind acea atitudine pe care o exercita o persoana aflata in pozitie de putere, raspundere sau incredere fata de copil, cu urmari nefaste asupra starii sale de bine si dezvoltarii sale. Copilul abuzat are o performanta scolara tot mai scazuta si de aceea este expus etichetarii si marginalizarii. Consilierul pentru sanatate trebuie sa cunoasca pasii unei interventii in interesul copilului si modalitatile de prevenire a unor astfel de fenomene. In eventualitatea identificarii sau doar suspectarii unui abuz, trebuie respectate urmatoarele prioritati: 1. Se intervine in primul rand pentru securizarea copilului si abia apoi pentru aflarea adevarului si pentru incriminarea agresorului. 2. Se investigheaza cu atentie anturajul copilului si abia apoi copilul in cauza. 3. Daca agresorul este tot minor, primeaza masurile de recuperare a lui, nicidecum cele de incriminarea si pedeapsa.

Abuzul de substante Abordarea acestui subiect in scoli trebuie sa se faca permanent in contextul educatiei pentru sanatate, a educatiei personale si sociale a elevilor ; ea este o parte obligatorie a pregatirii elevilor pentru viata adulta. Acest subiect poate fi abordat astfel: 5 - 7 ani - idei despre cum poate fi pastrata sanatatea si despre droguri ca medicamente; 7 - 11 ani - introdusa ideea ca in timp ce toate medicamentele sunt droguri nu toate drogurile sunt medicamente; 11 -14 ani - idei despre felul in care functionarea sanatoasa a organismului poate fi afectata de abuzul de solventi, alcool, tutun si alte droguri; 14-16 ani - idei despre efectele nocive pe care le au abuzul de solventi, alcool, tutun si alte droguri asupra sanatatii.

Este cunoscut faptul ca, spre deosebire de viata sexuala (care oricum se va instala ca un aspect normal), aceste substante nu ar trebui sa existe in viata unui om echilibrat. Dorinta de experimentare este un element de normalitate la adolescent si totodata o conditie necesara, dar nu obligatorie pentru a asimila experienta. De aici, rezulta ca pentru a preveni abuzul de substante, profesionistul trebuie sa consilieze in primul rand experimentul si consumul - ca premise normale la scolarul mare. Trebuie tinut cont, insa, de un lucru important: informarea prea detaliata a tinerilor asupra drogurilor poate duce la cresterea motivarii cognitive de a incerca drogul. Astfel, consilierul trebuie sa fie accesibil pentru tanarul care se afla in stare incipienta de consum, atunci cand exista teama fireasca fata de efectele drogului si de a vorbi despre aceasta.

Mediu sanatos Conceptia ecologica asupra sanatatii poate fi usor asimilata de copiii de varsta scolara, cu doua conditii : Sa beneficieze de o atitudine corespunzatoare din partea educatorului Sa fie dezvoltata experiential si mai putin teoretic. Practic toate disciplinele scolare care includ notiuni din domeniul stiintelor naturii pot beneficia de o abordare ecologista si-l pot ajuta pe elev sa inteleaga viata si locul lui in acest sistem. Consilierul pentru sanatate poate sa promoveze abordarea multidiciplinara a aspectelor vietii si ii poate ajuta pe elevi sa capete constiinta integrarii in mediu. Sanatatea reproducerii Dezvoltarea sexuala a elevilor mari trebuie sa beneficieze de oportunitatile oferite de scoala in a se cunoaste pe sine, a gasi marile raspunsuri legate de corpul si comportamentul lor, a face primii pasi spre relationarea erotica in concordanta cu limitele acceptabile social. Preocuparile elevilor privind sexualitatea sunt diferite de perceptia pe care o au parintii si adesea educatorii lor. Astfel, elevii nu sunt preocupati in primul rand de aspectele hedonice ale sexualitatii, cum ar fi orgasmul sau sexul comercial. Principala atractie catre relatia sexuala a elevilor provine din nevoi : Emotionale (a fi indragostit, a simti impreuna cu cineva) Cognitive (cum pot fi surmontate dificultatile de relationare) Existentiale (conturarea identitatii, nevoia de a fi ales) Abordarea sexualitatii pornind de la plansele anatomice este profund gresita, pentru ca : Nu explica in nici un fel trairile emotionale Nu sugereaza nici una dintre situatiile sexuale cu care se poate confrunta elevul

Sanatatea morala Inclusa in definitia pe care OMS o da sanatatii, buna stare morala a elevului ramane la coada abordarilor educative, desi ea este esentiala pentru convietuirea cu restul societatii si cu propria constiinta. Conceptul de dezvoltare morala merita sa stea alaturi de celelalte aspecte de dezvoltare a elevului. Din aplicarea acestui concept dinamic pot rezulta beneficii atat pentru copilul in cauza, cat si pentru cei apropiati lui. Este important ca un elev sa fie confruntat cu acele limite morale care se potrivesc gradului sau de dezvoltare morala. O expunere la exigente prea mari il determina sa deteste morala si sa abordeze comportamente riscante pentru ceilalti, iar o expunere la exigente morale prea mici ii va contura o senzatie de decadere, promiscuitate.

VI. IN SPRIJINUL CONSILIERULUI 1. CATEGORII PROFESIONALE IN PROMOVAREA SANATATII

Trimiterea unui copil cu probleme de sanatate catre un alt profesionist nu trebuie sa fie un gest de plasare a problematicii in ograda altuia. Cel care trimite copilul trebuie sa accepte colaborarea in spirit de echipa cu ceilalti profesionisti solicitati, ceea ce presupune comunicare, informare, intalnire si chiar confruntare, in interesul copilului si al familiei sale. Din punct de vedere profesional, problema de sanatate a copilului apartine medicului de familie care este cel ce trebuie sa adune toate datele si sa initieze interventia pe termen lung.

Medicul de familie Medicul de familie, recent promovat in sistemul nostru de asistenta medicala, estimeaza si inregistreaza starea generala a sanatatii familiilor pe care le are inscrise, previne cele mai frecvente boli care se pot ivi in cadrul acestor familii, trateaza cele mai simple afectiuni si trimite pe cei bolnavi la medicul specialist pentru investigare si tratament de specialitate. Medicul de familie lucreaza in cabinete din sistemul asigurarilor sociale de sanatate sau particulare si trebuie sa petreaca mult timp profesional in cadrul familiilor asistate.

Asistentul social O specialitate profund reformata in Romania, asistenta sociala ar trebui sa asigure sprijinul necesar unui individ pentru o cat mai buna integrare in societate. Aceasta presupune confruntarea lui cu institutiile, grupurile si persoanele din jur, adaptarea la situatii sociale noi, dezvoltarea sociala a individului si grupurilor. Asistentul social poate ajuta un copil sa se acomodeze cu o noua scoala, cu un parinte nou, sa-si inteleaga

drepturile si responsabilitatile fata de lege etc.

Psihologul Investit cu multa charisma de catre cei tineri (inclusiv de catre profesorii tineri), psihologul se ocupa cu evaluarea si interventia in domeniul vietii psihice normale, spre deosebire de medicul psihiatru care se ocupa de bolile psihicului uman. In ziua de astazi, psihologul poate fi gasit in spitale si policlinici (unde face de obicei evaluari ale psihicului - psihometrie), sau in diverse institutii si organizatii care lucreaza cu persoane al caror comportament se doreste a fi influentat. Intr-o echipa cu sociologul, antropologul, medicul specialist si asistentul social, un psiholog poate fi deosebit de eficient pentru rezolvarea problemelor de autocunoastere si relationare ale unei persoane.

Medicul specialist Medicul specialist este acela care, intr-un cadru institutional (cabinet, spital, clinica) solutioneaza probleme de sanatate aflate in competenta sa. Desi in societatea romaneasca el se bucura de un prestigiu relativ mare, medicul specialist nu este profesionistul cel mai indicat pentru a face prevenire si educatie. Faptul ca specialistul cunoaste in detaliu o anumita categorie de boli nu presupune neaparat ca el ar putea fi cel mai bun invitat intro scoala pentru a vorbi copiilor despre acele boli. Medicul de familie sau medicul de medicina scolara sunt cei mai potriviti pentru a vorbi pe intelesul tuturor despre problemele de sanatate.

3. LEGISLATIE
A. Dreptul la Sanatate al Copilului Conventia Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata si semnata de Romania in septembrie 1990, reafirma in preambul faptul ca, din cauza vulnerabilitatii lor copiii necesita ingrijire si protectie speciala. Articolul 6 1. Statele parti recunosc ca orice copil are dreptul inerent la viata. 2. Statele parti vor asigura in toata masura posibilului supravietuirea si dezvoltarea copilului. Articolul 24 1. Statele parti recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de

sanatate posibila si de a beneficia de servicii medicale si de recuperare. Statele parti se vor stradui sa garanteze ca nici un copil sa nu fie lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii de ocrotire a sanatatii. Articolul 24 2. Statele parti vor urmari realizarea integrala a dreptului copilului de a avea acces la serviciile de ocrotire a sanatatii, si in mod deosebit, vor lua masurile corespunzatoare pentru: a). reducerea mortalitatii infantile b). asigurarea pentru toti copiii a asistentei medicale si ingrijirii sanatatii necesare, accentul fiind pus pe dezvoltarea masurilor primare de ocrotire a sanatatii; c). lupta contra maladiilor si malnutritiei in cadrul masurilor primare de ocrotire a sanatatii, prin aplicarea tehnologiei usor de procurat si prin furnizarea de alimente nutritive si de apa potabila, tin1nd seama de pericolele si riscurile de poluare a mediului natural; d). asigurarea ocrotirii corespunzatoare a sanatatii mamelor in perioada pre si post natala; e). asigurarea ca toate grupurile societatii, in mod deosebit parintii si copiii, sa fie informate , sa aiba acces la educatie si sa fie sprijinite in folosirea cunostintelor de baza despre sanatatea si alimentatia copilului, avantajele alaptarii, igiena si salubrizarea mediului inconjurator si prevenirea accidentelor; f). dezvoltarea masurilor preventive de sanatate, a asistentei parintilor, precum si a educatiei si serviciilor de planificare familiala. Conform Ordonantei nr.102/1999 (art.18, alin. 1) copiii seropozitivi, cu SIDA (considerati copii cu handicap) beneficiaza de urmatoarele drepturi: - acces liber si egal in orice institutie de invatamant, obisnuit, in raport cu gradul de deficienta; - pregatire scolara la domiciliu pe durata invatamantului obligatoriu; - alocatie de stat dubla; - locuri de odihna gratuite in tabere, o data pe an, lucru valabil pentru copiii prescolari, elevi sau pentru studenti; - un asistent personal pentru copiii cu handicap grav (copil cu SIDA). Legea Invatamantului nr.84/1995 prevede urmatoarele drepturi: - art. 6 - Copiii cu handicap, nedeplasabili, ocrotiti prin forme neinstitutionalizate, beneficiaza de pregatire la domiciliu pe durata invatamantului obligatoriu. - art. 47, alin.3 - Pentru copiii cu boli cronice (inclusiv HIV/SIDA-conform Ordinului nr.493/1995), Ministerul Educatiei Nationale organizeaza grupe sau clase speciale in cadrul unitatilor sanitare in care acestia se gasesc. Copiii seropozitivi aflati in familii au acces la institutiile prescolare unde parintii doresc sa-i inscrie. Codul Penal vine in sprijinul persoanelor seropozitive, aparand drepturile acestora, prin sanctionarea acelor persoane care prin comportamentul lor, aduc prejudicii persoanelor infectate: Art. 196 - Divulgarea secretului profesional Divulgarea fara drept a unor date de catre cel caruia i-au fost incredintate sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de natura sa aduca prejudicii unei persoane, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Art. 306 - Rele tratamente aplicate minorului Punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului de catre parinti sau orice alta persoana careia i-a fost incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 12 ani.

Art. 309 - Contaminarea venerica Transmiterea unei boli venerice (sifilis, virusul HIV) prin raport sexual, prin relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, de catre o persoana care stie ca sufera astfel de boala, se pedepseste cu inchisoare d ela 6 luni la 3 ani. Transmiterea HIV de catre o persoana care stie ca sufera de aceasta boala se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani. Art. 314- Punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji. Parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se ingriji, de catre acela care are sub paza sau ingrijire, punandui in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani. Art. 315 - Lasarea fara ajutor Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a incunostintaautoritatea de catre cel care a gasit o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si care este lipsita de putinta de a se salva, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda. Dreptul la confidentialitate Confidentialitatea, nedivulgarea diagnosticului, este o obligatie a medicului, a echipei de specialisti care trateaza/ingijeste alte persoane); este un drept al pacientului. Medicul, alti profesionisti (preot, psiholog, asistent social) nu vor informa alte persoane despre starea se sanatate a unui pacient/client, decat cu consimtamantul acesteia. Ministerul Sanatatii a emis o serie de masuri legislative si pentru promovarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor. In acest sens, Ordinul nr. 415/2000 privind finantarea Programelor Nationale de Sanatate defineste clar obiectivele si activitatile intreprinse pentru sanatatea populatiei. Ordinul comun al Ministrului Sanatatii si al Ministrului Educatiei Nationale privind imbunatatirea asistentei medicale pentru elevi si studenti nr. 60/28.01.1999, respectiv 3170/ 28.01.1999, prevede ca incepand cu anul de studiu 1999/2000 se vor introduce orele de educatie pentru sanatate in scoli atat in curriculumul obligatoriu, cat si in cel optional. Parlamentul Romaniei a promulgat o serie de ordanante si legi care privesc consumul, traficul, vanzarea bauturilor alcoolice, a tutnului si a drogurilor. Ordonanta 55/aprilie 1999 Art. 1- Se interzice orice fel de publicitate a produselor din tutun in salile de spectacol. Art.2 -Se interzic vanzarea si oferirea produselor din tutun tinerilor sub 18 ani. Se interzic vanzarea produselor din tutun prin automate, la bucata si oferirea gratuita. Legea 148 privind publicitatea (M.O din 2 august 2000) Art. 11 - Capitolul III - se interzice publicitatea pentru bauturile alcoolice si pentru produsele din tutun in incinta unitatilor de invatamant si a unitatilor de asistenta medicala o distanta mai mica de 200 metri de intrarea acestora, masurata pe drum public. Legea 143/2000 privind combaterea traficului si consumului de droguri, lege care a aparut in Monitorul Oficial din 3 august 2000. Regulament de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143\2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, regulament publicat in Monitorul Oficial din 29 ianuarie 2001.

Ordin nr.36219 privind organizarea prevenirii consumului ilicit de droguri, ordin publicat in Monitorul Oficial din 17 septembrie 2001. Ordinul nr.3032 privind colaborarea in domeniul educatiei si pregatirii antiinfractionale a elevilor, ordin publicat in Monitorul Oficial din 24 ianuarie 2002.

B.Responsabilitati legale privind sanatatea Articolul 3 al Conventiei stipuleaza: in toate actiunile care ii privesc pe copii, fie ca sunt luate de institutii publice sau private de ocrotiri sociale, de catre tribunale, autoritati administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate in considerare cu prioritate. Responsabilitatile revin si privesc: Statul (Guvernul) - Ministerul Sanatatii si Familiei - Ministerul Educatiei si Cercetarii - Ministerul de Interne - Ministerul Administratiei Publice - Ministerul Tineretului si Sportului - Ministerul Apelor si Mediului - Autoritatea Nationala privind Protectia Drepturilor Copilului - Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap Familia Articolul 18 Statele parti vor depune eforturi pentru asigurarea recunoasterii principiului potrivit caruia ambii parinti au o raspundere comuna pentru cresterea si dezvoltarea copilului. Raspunderea pentru cresterea copilului si asigurarea dezvoltarii sale revine in primul rand parintilor sau, dupa caz, reprezentantilor sai legali. Comunitatea - biserica Stim cu totii ca aceasta institutie are un rol important in educatie, in formarea unor atitudini si comportamente. De multi ani, rolul preotului este acela de sfatuitor si confesor, partial consilier. De asemenea, biserica este cea care a oferit si ofera sprijin persoanelor cu nevoi speciale, in situatii dificile. - ONG-uri - alte institutii

2.2.5. Estimari ale consumului de droguri in Romania La sfarsitul anului 2002, Romanian Harm Reduction Network (RHRN) a realizat un studiu calitativ centrat pe identificarea comportamentelor cu risc de infectare, in special a comportamentelor specifice consumatorilor de droguri injectabile(CDI). S-au realizat 130

de interviuri cu consumatorii de astfel de droguri din Bucuresti si Constanta, orase unde prevalenta acestui tip de consum mai ridicata rata. Rezultatele obtinute arata Ca folosirea in comun s de injectare si practicarea sexului neprotejat (de multe ori, cu parteneri multipli) sunt comportamente frecvent intalnite in randul acestei categori de consumatori. In anul 2004, pe baza rezultatelor cercetarii calitative din anul 2002, Romanian Harm Reduction Network a realizat un studiu cantitativ, proiectat pentru a colecta informatii referitoare Ia comportamentele de consum, pe un esantion reprezentativ de utilizatori de droguri injectabile, beneficiari directi ai serviciilor de schimb de seringi din Bucuresti. Numarul persoanelor intervievate a fost de 501. Pentru obtinerea informatiilor referitoare Ia comportamentele de risc, chestionarul a inclus o serie de intrebari privind tipul de drog consumat, durata consumului si informatii despre modalitatea / calea de administrare, frecventa administrarii si practicile sexuale folosite. Astfel, 72,5% dintre respondenti au mentionat ca, Ia ultima injectare, seringa mai fusese utilizata inainte, iar 67% dintre respondenti au declarat ca au dat, imprumutat sau vandut seringa pe care ei deja o utilizasera in ultima luna, in medie la 2,89 persoane diferite. Studiul nationaI privind consumul de tutun, alcool si droguri ilicite ESPAD 2003, desfasurat Ia intervale de 4 ani, in peste 30 de tari europene si care are ca grup tinta adolescentii de 16 ani ce frecventeaza cursurile de zi in institutiile de invatamant postgimnazial, arata ca, in anul 2003, consumul de heroinsi injectabila a inregistrat un spor de crestere de 50% fata de anul 1999. Evaluarea Rapida de Situatie, realizata de catre Agentia Nationala Antidrog in parteneriat cu Programul Natiunilor Unite pentru HIV/SIDA, pe baza datelor colectate de Ia organizatiile neguvernamentale care desfasoara programe de harm-reduction, precum si de Ia Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog, a estimat ca in anul 2003, 24.000 de persoane (1%) din populatia Bucurestiului consumau heroina injectabila. Studiul national privind cunostintele, atitudinile si practicile referitoare la consumul de droguri, realizat in anul 2004 de catre Agentia Nationala Antidrog si Operations Research, confirma si valideaza prevaIenta consumului de heroina injectabila in Bucuresti - 1% din populatia Bucurestiului. 2.2.6. Consumatorii de droguri aflati in penitenciare Tendinta de crestere a numarului detinutilor ce s-au declarat consumatori de droguri, inainte de a fi arestati, s-a mentinut si in perioada 2001 2004, Ia sfarsituI Iunii decembrie 2004 aflandu-se in penitenciare 2013 persoane foste consumatoare de droguri. Persoane aflate in penitenciare care s-au declarat consumatoare de droguri 2001 2002 2003 2004 50035 50156 46224 39265 Efectivul mediu al detinutilor Persoane care au declarat ca au consumat droguri inaintea 1065 1131 1504 2013 arestarii Prevalenta consumului (la o mie 21,29 22,55 32,54 26 detinuti) Sursa: Autoritatea Nationala a Penitenciarelor Dintre acestea, 2,08% (42) aveau varsta cuprinsa intre 15-19 ani, 20,66% (416) intre 20-24 ani, 61,05% (1229) intre 25-29 ani si 16,19% (326) peste 30 ani. Doar 8,6% erau femei, restul (91,4%) fiind barbati, iar in functie de drogul consumat, s-a constatat ca 86,19% erau consumatori de heroina, 2,83% de cocaina, 3,57% de ecstasy, 0,15% de

LSD, 0,54% de medicamente si 6,7% de alte substante (cannabis, agenti volatili etc.). 2.2.7. Mortalitatea ca urmare a intoxicatiilor cu substante psihotrope Decesele datorate consumului abuziv de droguri reprezinta un indicator semnificativ al fenomenului de consum si al constientizarii pericolului drogurilor. In anul 2001, s-au inregistrat 28 de decese datorate unui astfel de comportament, in anul 2002 22, iar in anul 2003 23, semnificativ fiind faptul ca raportul dintre barbati si femei este aproape unitar. Distributia cazurilor in functie de variabila sex: 2001 2002 2003 2004 15 9 12 6 13 13 11 8 28 22 23 14 Sursa: lnstitutul National de Statistica *lnstitutul Natonal de Medicina Legala Mina Minovici

Barbati Femei Total

In functie de variabila varsta, majoritatea persoanelor decedate ca urmare a consumului de droguri au varsta sub 30 de ani. Dupa cum se observa din tabelul de mai jos, in anul 2004, cel mai mare numar de decese datorate consumlui de medicamente, s-a regasit in randul persoanelor cu varsta de peste 70 de ani.

Distributia cazurilor dupa varsta: 2001 2002 2003 2004 2 2 1 2 6 2 5 1 3 1 2 0 2 1 2 0 1 2 0 0 2 4 1 1 2 2 4 1 1 3 2 0 3 2 1 1 4 0 2 7 2 3 3 1 28 22 23 14 Sursa: lnstitutul National de Statistica *lnstitutul Natonal de Medicina Legala Mina Minovici

15-20 21-25 26-30 31-35 36-40 41-45 46-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total

Din Raportul de evaluare al Agentiei Nationale Antidrog, 2004

Asistenta medicala si psihologica, reabilitarea si reintegrarea sociala a persoanelor consumatoare de droguri Acestea sunt objective ce se afla in responsabilitatea Ministerului Sanatatii si nu au inregistrat un curs favorabil de finalizare, in principal din cauza schimbarilor legislative si a politicii sociale practicate in domeniu. Astfel, din douasprezece obiective prevazute la acest capitol, in perioada 20032004 s-au realizat efectiv numai patru dintre ele, patru sunt in curs de realizare, o masura este apreciata ca fiind nerealizata, iar pentru trei obiective nu s-au primit date referitoare la stadiul indeplinirii lor. Obiectivele care au fost realizate au vizat, in principal promovarea programelor de tip harm reduction, respectiv eficientizarea tratamentului cu metadona si formarea profesionistilor din domeniu. Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr.187/2002 defineste tipurile de unitati medicale care asigura asistenta medicala a persoanebor dependente precum si organizatiile neguvernamentale care desfasoara activitati prevenire a transmiterii microorganismelor patogene pe cale sanguina in randul consumatorilor de droguri injectabile. Astfel, au fost recunoscute ca centre de tratament. urmatoarele unitati medicate: - Spitalul de psihiatrie ,,Al. Obregia (Bucuresti) 2 sectii de dezintoxicare; - Laboratorul de sanatate mintala nr. 4 Berceni (Bucuresti) pentru mentinere pe metadona; - Spitalul de psihiatrie ,,Socola (Iasi), Cu sectii de post-cura si dezintoxicare; - Spitalul de psihiatrie Balaceanca pentru post-cura; - Centrul de diagnostic si tratament Sf. Stelian (Bucuresti ) pentru dezintoxicare si mentinere pe metadona; - Spitalul de psihiatrie si pentru masuri de siguranta Jebel sectie de tratament; - Sectiile de toxicologie ale tuturor spitalelor judtene unde se trateaza intoxicatiile acute determinate de consumul de droguri. In anii 2003-2004, tratamentul dependentei de droguri a fost asigurat in exclusivitate de catre unitatile medicale apartinand Ministerului Sanatatii si au constat in: - Diagnosticul si tratamentul intoxicatiibor acute si al sindromului de sevraj; - Diagnosticul si tratamentul pentru dezintoxicare; - Diagnosticul si tratamentul pentru terapia de substitutie prin mentinerea pe metadona (in spital, pe baza condicii de stupefiante sau in ambulator, pe baza de reteta cu timbru sec de la farmacia spitalului sau in unitatile medicale care au fost desemnate sa asigure tratamentul specific al dependentilor de droguri; - Terapie postcura si/sau terapii alternative. Programele de tratament al dependentei de droguri se realizeaza in conformitate cu Ordinul ministrului sanatatii si al presedintetui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 172/113/2004 pentru aprobarea derularii programelor si subprogramelor de sanatate finantate din bugetul de stat. Costurile acestora se ridica la suma de 10.000.000.000 lei, la care se adauga fonduri alocate pe baza costurilor pe zi de spitalizare / ambulator, din fondurile asigurarilor sociale de sanatate. Principalele realizari ale programelor de harm reduction derulate in RHRN, au vizat, in principal, oferirea de sedinte de consiliere in legatura cu problemele cu care se confrunta consumatorii de droguri, atat in cadrul centrelor de consiliere HIV/SIDA, cat si in cadrul directiibor de sanatate publica, organizarea activitati de testare HIV a

utilizatorilor de droguri injectabile si schimbul de seringi. In anul 2004, a fost demarat procesut de organizare a testarii gratuite HVB si HVC a consumatorilor dependenti de droguri din Centrele de tratament, in cadrul carora se realizeaza si activitati de consiliere in scopul prevenirii transmiterii bolilor susmentionate, costurile de 60.000 USD fiind acoperite prin programul Fondului Global pentru tubercuboza, malarie si SIDA. Eficientizarea tratamentului cu metadona, in termeni de beneficii pentru sanatatea publica, s-a realizat printr-un control riguros al eliberarii acesteia, concretizat prin adoptarea modelului legitimatiilor pentru fiecare persoana inclusa in program. In ceea ce priveste pregatirea in tratamentul toxicomanilor, aceasta este destinata numai medicilor psihiatri, in conformitate cu Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 923/2001 care aproba Nomenclatorul de Speciatitati Medicale si Farmaceutice, fiind prevazute in acest sens cursuri de supraspecializari si acordarea de competente in reteaua de asistenta medicala. Cu toate acestea, pana in prezent, nu s-a inregistrat nici un demers concret care sa ateste realizarea acestui obiectiv, pentru pregatirea personalului medical, au fost organizate, in parteneriat cu diferite organizatii neguvernamentale, cursuri de terapie cognitiv comportamentala si de reabilitare a persoanelor consumatoare de droguri. Pregatirea universitara/postuniversitara, precum si formarea continua a profesionistilor din domeniul prevenirii consumului de droguri s-a realizat prin introducerea in programa universitara a studentilor facultatii de medicina a unui curs referitor Ia tratamentul si reabilitarea persoanelor dependente de droguri. Definirea tipuritor de structuri si de servicii destinate consumatorilor dependenti, pe baza unor criterii definite de Ministerul Sanatatii sustinerea programelor de recalificare si reinsertie profesionala, precum si promovarea programelor adresate pacientilor refractari la tratament sunt obiective realizabile prin intrarea in vigoare a Legii nr.522/2004 de modificare a Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri. De asemenea, sistemul unic de codificare a consumatorilor dependenti de droguri se afla in curs de realizare, fiind distribuite unitatilor spitalicesti de profil statiile de lucru aferente si elaborandu-se soft-ul de inregistrare a consumatorilor. In legatura cu infiintarea unor unitati de tratament rnultidisciplinar, se poate afirma ca acest lucru nu a fost posibil, bugetul alocat Ministerului Sanatatii pentru anii 2003-2004 nepermitand sustinerea finantarii in acest scop. Ministerut Sanatatii nu a comunicat date si informatii in legatura cu crearea unei comisii pentru stabilirea unui protocol intre acesta si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, cu stabilirea protocoalelor de interrelatii in reteaua de asistenta medicala primara si in legatura cu dezvoltarea de programe privind combaterea automedicatiei si abuzului de substante psihotrope.

Din Raportul de evaluare al Agentiei Nationale Antidrog, 2004

REDUCEREA OFERTEI DE DROGURI 3.1. Consideratii generale Incepand cu anul 1990, factori precum pozitia geografica, deschiderea frontierei

de stat si nu in ultimul rand, conflictele militare din lrak, Afganistan si fosta Iugoslavie au facut ca tara noastra sa devina un segment activ al Rutei Balcanice de traficare a drogurilor si precursorilor, iar in ultimii ani si o piata de desfacere a drogurilor. Rutele cele mai importante de traficare a heroinei si opiului din zona Asiei de Sud Vest sunt: - Drumut Matasii care include Turkmenistan, Uzbekistan, Kazakstan, Tadjikistan, Kirgikstan, Iran si Pakistan; - Ruta Balcanica ce include Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria, Austria, Germania, Olanda si Anglia. Pentru a aprecia corect pozitia Romaniei in jocul retelelor de traficanti de droguri, este de retinut faptul ca 80% dintre opiaceele cu care se aprovizioneaza piata europeana circula pe Ruta Balcanica. De altfel, in cursul anului 2003 pe Ruta Balcanica a fost confiscata cantitatea totala de 5.274 kg heroina, iar pe Drumul Matasii cantitatea de 8.568 kg heroina. In prezent, prin Romania trece a doua Ruta Balcanica de transport al drogurilor catre Europa Occidentala, care porneste din Turcia, traverseaza Bulgaria, intra in Romania prin punctele sudice (Negru Voda, Vama Veche, Giurgiu, Bechet), dupa care continua prin zona subcarpatica spre Vest, iar prin punctele de frontiera Nadlag. Bors, Petea intra in Ungaria si de aici continua prin Slovacia si Cehia, pana in Germania si Olanda. O alta varianta a celei de-a doua Rute Balcanice, care include si un tronson maritim, este: Istambul Constanta (pe Marea Neagra) Bucuresti, dupa care intra pe traseul descris mai sus. Cazuistica a relevat ca, din cea de-a doua Ruta Balcanica se desprinde si o alta varianta care traverseaza zona estica a Romaniei, dupa care intra in Ucraina unde se bifurca, un traseu continuand prin Polonia catre Germania, iar celalalt spre aceeasi destinatie, dar prin Slovacia si Cehia. Prima Ruta Balcamica care ocoleste Romania are urmatorul traseu: TurciaBulgaria-Serbia-Ungaria, iar din Budapesta intra practic pe a doua Ruta Balcamica. Caracterul relativ stabil al rutelor de transport nu exclude si alte variante care sa vizeze Romania, depistarea acestora depinzand in mare masura de abilitatea institutiilor implicate in combaterea traficului si consumului ilicit de droguri si, mai ales, de modul in care acestea coopereaza cu institutiile similare ale tarilor din aceasta zona. Mai nou, din cazuistica ultimilor ani rezulta ca, pentru drogurile sintetice se prefigureaza dezvoltarea unor rute dinspre Vest (Oianda, Belgia, Germania) spre Est (Romania), dar si dinspre Nord (Tarile Baltice, Ucraina) pentru drogurile de sinteza (amfetamine, MDMA, LSD si altele), care ar urma sa devina active si pe teritoriul Romaniei. Din analizele efectuate rezulta ca, tara noastra reprezinta in principal o zona de tranzit, doar o mica parte din cantitatea de droguri tranzitata ramanand in Romania pentru consumul intern. In acelasi timp, Romania a devenit si tara de depozitare a drogurilor, in special a celor introduse prin frontiera desud, pentru diferite perioade de timp, care sunt ulterior redistribuite spre tarile din vestul Europei. Ritmul accelerat de crestere a criminalitatii iin legatura cu fenomenul drogurilor este evident dupa anii 90 si din ce in ce mai ingrijorator dupa anul 2001. Analiza perioadei 2001-2004 este relevanta si trebuie sa determine autoritatile sa adopte o noua abordare a combaterii traficului si consumului ilicit de droguri, intr-o noua viziune strategica. In scopul cunoasterii amplitudinii si modului de manifestare a problematicii drogurilor, precum si al proiectarii unor raspunsuri care sa creeze si sa consolideze mecanismul necesar de reducere a cererii si ofertei de droguri, se impune a se avea in vedere si realitatea statistica a acestui fenomen in Romania.

3.2. Dinamica infractiunilor privind traficul si consumul ilicit de droguri In perioada anilor 2001-2004, numarul imfractiunilor privind drogurile a inregistrat constant cresteri semnificative, fapt care a impus din partea institutiilor abilitate adaptarea unor strategii proprii de prevenire si combatere a acestora. Constatarea unui numar tot mai mare de infractiuni savarsite in acest domeniu reflecta faptul ca o parte dintre masurile luate de catre institutiile abilitate in combaterea traficului si consumului ilicit de droguri au fost pertinente si determinante. Astfel, dinamica infractiunilor privind traficul si consumul ilicit de droguri evidentiaza o crestere a numarului acestora, de la 670 in anul 2001. Ia 1291 in anul 2002, la 1462 in anul 2003 si la 2169 in anul 2004.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative Procentual, in anul 2004, s-a inregistrat o crestere a numarului infractiunilor constatate cu 223,7% fata de anul 2001, cu 68% fata de anul 2002 si cu 48,3% fata de 2003. In toata aceasta perioada, dintre infractiunile prevazute in Legea 143/2000 si constatate de catre organele abilitate, o pondere relativ constanta au inregistrat cele care privesc vanzarea, distribuirea, cumpararea si detinerea fara drept (trafic) in medie circa 53%, iar cele prevazute de art. 4, respectiv cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri pentru consum propriu, fara drept, circa 38,4%. Aceste date statistice releva faptul ca, o mare parte a infractiunilor constatate sunt in legatura cu operatiunile ilegale de vanzare si detinere in vederea consumului unor cantitati mici (hasis, cannabis, heroina si pastile ecstasy). Altfel spus, principala forma de manifestare a infractionalitatii privind drogurile in Romania este in legatura atat cu detinerea unor cantitati mici de droguri pentru consum propriu, cat si cu operatiunile de vanzare-cumparare a acestora. Infractiuni constatate la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

2001 Art. 2 Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vdnzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc si de mare risc, fara drept Art. 3 Introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul ori exportul de droguri de risc si de mane risc, fara drept Art. 4 Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri pentru consum propriu, fara drept Art. 5 Punerea la dispozitie, cu stiinta, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinte sau a oricarui alt locc amenajat, in care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit in asemenea locuri Art. 6 Prescrierea drogurilor de maee risc, cu intentie, de catre medic, fara ca aceasta sa fie necesara din punct de vedere medical, eliberarea sau obtinerea, cu intentie, de droguri de mare risc, pe baza unei retete medicale, prescrise in conditiile de mai sus sau a unei retete medicale falsificate Art. 7 Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, in afara conditiilor legale Art. 8 Furnizarea, in vederea consumului, de inhalanti chimici toxici unui minor Art. 9 Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vanzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpararea sau detinerea de precursori, echipamente ori materiale, in scopul utilizarii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicita de droguri de mare risc Art. 10 Organizarea, conducerea sau finantarea faptelor prevazute la art. 2-9 Art. 11 Indemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, daca este urmat de executare Art. 13 Tentativa la infractiunile prevazute la art. 2-7, la art. 9 ti 10 se pedepseste

2002

2003

2004

50,9%

55.9%

53,7%

54,1%

3,6%

4,8%

5,1%

3,1%

42,4%

33,9%

37,4%

38,6%

1,4%

0,8%

0,9%

1,1%

0,4%

0,9%

0,7%

0,6%

0,3% 0,3%

0,01%

0,1% -

0,1% -

0,2%

2,6%

1,1%

0,3%

0,3% -

0,4% 0,5%

0,2% 0,7% 0,2%

0,2% 0,1%

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antdrog 3.2.1 Reprezentarea in plan teritorial a infractionalitatii privind drogurile

Din analiza efectuata rezulta ca, in perioada 2001-2004, ponderea infractiunilor savarsite in mediul urban (91,1%) se mentine, aspect ce confirma, in continuare, faptul ca aglomerarile urbane favorizeaza traficul si consumul ilicit de droguri, in special marile orase. Din punct de vedere al dinamicii extinderii teritorialte a infractionalitatii in domeniul drogurilor a rezultat ca, daca in anul 2001, doar 11 judete au raportat astfel de cazuri, in perioada urmatoare, atat numarul acestora, cat si cel al judetelor pe raza carora s-au savarsit a crescut, cuprinzand intreg teritoriul Romaniei. Mai mult decat atat, in afara de unele localitati si judete in care de-a Iungul anilor s-a inregistrat constant acest gen de criminalitate (Bucuresti, Iasi, Timisoara, Galati, Dolj, Constanta, Sibiu, Mehedinti), au aparut si judete noi in care numarul infractiunilor a crescut brusc (Arges, Bacau, Bistrita Nasaud, Cluj, Covasna, Gorj, Hunedoara, Prahova), ceea ce releva, pe de o parte tendinta de extindere a fenomenului si pe de alta parte, faptul ca autoritatile nu au luat cele mai adecvate masuri de prevenire si combatere. Situata statistica a infractiunilor constatate pe judete Judet 2001 2002 2003 Alba 0 30 16 Arad 10 0 10 Arges 4 11 3 Bacau 16 18 18 Bihor 9 35 17 Bistrita-Nasaud 0 14 6 Botosani 2 8 17 Brasov 1 4 28 Braila 19 3 2 Buzau 9 2 16 Caras-Severin 0 2 6 Calarasi 0 0 1 Cluj 3 13 13 Constanta 20 49 39 Covasna 4 6 3 Dambovita 0 29 25 Dolj 7 18 39 Galati 4 51 47 Giurgiu 0 0 7 Gorj 1 0 10 Harghita 3 9 6 Hunedoara 6 26 6 Ialomita 0 0 2 Iasi 29 60 100 Ilfov 0 2 11 Maramures 0 0 0 Mehedinti 17 2 31 Mures 7 14 30 Neamt 1 3 11 Olt 1 8 13 Prahova 1 13 2 Satu-Mare 12 58 27 Salaj 1 2 4

2004 21 27 43 66 86 54 17 45 8 18 11 1 42 46 46 44 43 37 45 28 8 63 15 175 24 6 42 17 21 16 78 5 9

Sibiu Suceava Teleorman Timis Tulcea Vaslui Valcea Vrancea Bucuresti

13 2 0 32 0 1 2 1 403

11 35 42 32 24 41 0 2 6 104 79 68 2 2 24 3 7 11 1 13 21 13 6 20 550 675 729 Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

3.2.2. Situatia persoanelor depistate si cercetate de catre poIitie pentru savarsrea infractiunlor prevazute in legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri In legatura cu persoanele depistate si cercetate de catre politie, se constata ca, practic, numarul acestora s-a dublat astfel ca, de la 723 persoane cercetate in anul 2001 pentru savarsirea unor infractiuni privind traficul si consumul ilicit de droguri, numarul acestora a crescut in anul urmator cu 96,4%, cu 105,6% in anul 2003, iar Ia sfarsitul anului 2004 cresterea a fost de 176,2%.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative 3.2.3. Dinamica persoanelor prinse in flagrant Din numarul total al persoanelor depistate si cercetate de catre politie, cel al persoanelor prinse in flagrant se mentine la un nivel foarte ridicat (83,6% in 2001, 72,4% in 2002, 76,5% in 2003, 61 % in anul 2004).

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative Aceste date pun in evidenta faptul ca, pe de o parte, organele abilitate in combaterea traficului ilicit de droguri au folosit investigatori acoperiti in cadrul actiunilor desfasurate, iar pe de alta parte, un procent important dintre persoanele depistate se aflau in atentia politiei (27,9% in anul 2001, 31,2% in anul 2002, 16,9% in anul 2003 si 20,5% in anul 2004).

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative Cu toate acestea, desi media procentuala a numarului persoanelor prinse in flagrant, in perioada de analiza, este ridicata (71,6%), cea a persoanelor cercetate in stare de arest preventiv din randul acestora este de numai 35,7%. Cresterea procentului numarului persoanelor cercetate in stare de libertate, de la 22,7% in anul 2001 Ia 69,4% in anul 2004, poate duce la concluzia ca, pe de o parte in Romania principalele forme de manifestare a infractionalitatii privind drogurile sunt doar in legatura cu detinerea unor cantitati mici de droguri pentru consum propriu si cu operatiuni de vanzare-cumparare specifice traficului stradal si pe de alta parte, ca marile grupuri de traficanti nu au fost inca identificate si destramate. 3.2.4. Dinamica persoanelor cercetate in functie de varsta, sex, studii, ocupatie, antecedente, etnie, cetatenie In functie de variabila varsta Dimamica persoanelor cercetate, in perioada 2001-2004, analizata in functie de varsta participantilor, scoate in evidenta tendinta de crestere a numarului minorilor si tinerilor, astfel: - persoanele cu varste intre 21 si 29 de ani, detin cea mai mare in randul persoanelor cercetate (49,1% in 2001, 43,9% in anul 2002, 46,3% in anul 2003 si 45,8% in anul 2004); - numarul persoanelor cu varsta de peste 30 de ani, dupa o crestere in anul 2002 (36%), inregistreaza o relativa scadere in anii 2003 (33.5%) si 2004 (31,4%); depistale se aflau in atentia polisiei (2 7,9% in anul 2001, 31,20o in ann! 20; in anui 2003 si 20,5% in anui 2004). - persoanele tinere (18-20 ani) inregistreaza un procent constant de participare la savarsirea acestui gen de infractiuni (20,7% in anul 2001, 13,7% in 2002, 13,6% 2003 si 15,6% in anul 2004); - procentul minorilor care raspund penal, cercetati in asemenea cauze, se situeaza, de asemenea, la un nivel relativ constant in ultimii patru ani (6,1% in anul 2001, 6% in

2002, 6,3% in anul 2003 si 6,7% in anul 2004). Retine atentia faptul ca, 5 minori cu varsta sub 14 ani au fost implicati in activitati de trafic ilicit cu droguri, in anul 2004, ceea ce denota o anumita tendinta a traficantilor de a folosi aceasta categorie de persoane pentru comercializarea drogurilor.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative In functie de variabila sex In functie de variabila sex, se constata ca, infractiunile comise in leagatura cu traficul si consumul ilicit de droguri, au fost savarsite in principal de catre barbati (procentul mediu al acestora fiind de 79,4%), implicarea femeilor fiind mai mare incepand cu anul 2002, cand s-a inregistrat cea mai mare rata de participare (24,4%). Totusi, desi asistam la o infractionalitate an care numarul barbatilor este preponderent (624 in 2001, 1079 in 2002, 1178 in 2003 si 1595 in anul 2004), avand in vedere tendinta accentuata de crestere a numarului femeilor in campul infractionalitati la regimul drogurilor (de la 99 in anul 2001, la 349 in anul 2002, la 309 in anul 2003 si la 402 in anul 2004), se poate aprecia ca in urmatoarea perioada se va inregistra o implicarea mai semnificativa a acestora in comercializarea stradala a drogurilor.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative In functie de variabila gradul de instruire In functie de gradul de instruire, se poate aprecia ca, din totalul persoanelor cercetate, cele care au absolvit scoala generala reprezinta categoria cea mai implicata in savarsirea acestui gen de infractiuni, in timp ce absolventii cursurilor liceale se situeaza pe o pozitie secundara. Retine atentia, totusi, cresterea usoara a numarului persoanelor cu studii superioare (5,2% in 2001, 9% in 2002, 8,5% in 2003 si 9,9% in anul 2004).

Invatamant Primar si gimnazial Profesional Liceal Superior

2001 2002 2003 2004 413 679 813 904 (57,1%) (47,5%) (54,6%) (45,3%) 17 24 27 32 (2,3%) (1,7%) (1,8%) (1,6%) 218 468 395 680 (30,9%) (32,8%) (26,5%) (34,1%) 38 129 126 181 (5,2%) (9%) (8,5%) (9,1%) Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

Persoanele cu antecedente Persoanele cu antecedente depistate si cercetate pentru savarsirea infractiunilor la regimul drogurilor reprezinta o categorie speciala ce se evidentiaza printr-o crestere procentuala continua. Ingrijorator este, insa, faptul ca, in cadrul acestei categorii de infractori, numarul tinerilor s-a mentinut pe intreaga perioada la cote ridicate: 66,5% in 2001, 53,6% in 2002, 61,7% in 2003 si 70% in anul 2004.

Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative In functie de variabila ocupatie In functie de acest indicator, se poate afirma ca, persoanele fara ocupatie reprezinta categoria cea mai implicata in savarsirea infractiunilor de trafic si consum ilicit de droguri, atingand, in anul 2003, procentul record de 64,8%. Semnificativ si grav in acelasi timp, este, insa, faptul ca cea mai mare parte a acestei categorii de persoane este reprezentata de tineri, procentul maxim de 75,2% fiind inregistrat in anul 2001. 2001 2002 2003 2004 455 825 964 1106 Total persoane fara ocupatie (62,9%) (57,8%) (64,8%) (55,4%) 342 526 644 804 Tineri fara ocupatie (75,2%) (63,8%) (66,8%) (72,6%) 268 603 523 891 Total persoane cu ocupat(ie (37,1%) (42,2%) (35,2%) (44,%) Sursa: Inspectoratul General al Politiei Romane, Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative

3.2.5. Dinamica dosarelor penale solutionate de catre parchete Tendinta de crestene a criminalitatii in domeniul traficului si consumului de droguri este relevata si de numarul cauzelor penale instrumentate si a persoanelor invinuite si trimise in judecata de catre parchete.

Sursa: Panchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Perioada 2001-2004 se caracterizeaza printr-o crestere a numarului cauzelor penale solutionate de catre parchete fata de anul 2001, cu 461% in 2002, cu 33,7% in 2003 si cu 107% in anul 2004. Pe de alta parte, in timp ce numarul cauzelor penale solutionate prin trimiterea in judecata a infractoriior se mentine in jurul aceleiasi valori, solutiile de scoatere de sub urmarine penala (SUP), neinceperea urmarii penale (NUP) si declinare a competentei au crescut in mod constant. Concentrarea fenomenului drogurilor in marile centre urbane este relevanta si de ponderea cauzelor solutionate si a numarului persoanelor cercetate si trimise in judecata de catre parchetete de pe langa curtile de apel Bucuresti, Cluj, Timitoara, Pitesti, Ploiesti, Constanta, Iasi. Distributia teritoriala a cauzelor instrumentate de parchete Cauze inregistrate 2003 35 28 12 834 130 44 54 24 42 2004 62 58 42 1317 132 114 110 14 70 Cauze solutionate 2003 31 22 7 534 61 42 64 21 38 2004 54 49 33 999 100 49 90 12 60 Persoane cercetate in cauze solutionate 2003 2004 67 76 12 74 37 47 755 1151 109 39 69 34 113 9 136 116 25 146 Trimisi in judecata 2003 16 16 2 354 19 25 7 21 42 2004 8 11 25 433 28 49 33 13 34

Unitatea P.C.A. Alba P.C.A. Bacau P.C.A. Brasov P.C.A. Bucuresti P.C.A. Constanta P.C.A. Cluj P.C.A. Craiova P.C.A. Galati P.C.A. Iasi

P.C.A. Oradea P.C.A. Pitesti P.C.A. Ploiesti P.C.A. Suceava P.C.A. Tg. Mures P.C.A. Timisoara DIJC OT Total

30 18 50 48 37 51 154

37 40 66 53 16 85 88

17 16 42 46 37 42

37 26 66 43 22 48

35 31 67 50 49 103

59 59 91 53 29 80

21 5 15 4 13 42

15 26 27 12 138 31 111 864 (37,45)

114 67 246 141 102 1134 704 1756 1591 2304 (71,3% 1816 2307 (38,7% (76,%) ) ) Sursa: Panchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

3.2.6. Dinamica persoanelor cercetate si trimise in judecata de catre parchete In perioada de referinta, numarul persoanelor cercetate de catre parchete a crescut constant, astfel: de la 1038 inregistrate in anul 2001, la 1495 in anul 2002, Ia 1816 in 2003 si la 2307 in anul 2004. In acelasi timp, desi numarul persoanelor cercetate a crescut, ponderea celor trimise in judecata a scazut de la 55,4% in 2001, la 44,5 % in 2002, la 38,8% in anul 2003 si la 37,4% in anul 2004.

Sursa: Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie 3.2.7. Dinamica persoanelor condamnate Pe fondul amplifcarii fenomenului drogurilor, in perioada 2001-2004, instantele de judecata au dovedit mai multa fermitate hotarand condamnarea pentru un numar din ce in ce mai mare de inculpati care au savarsit infractiuni de acest gen. Astfel, daca in anul 2001 au fost condamnati 268 inculpati, in anii urmatori numarul acestora aproape s-a dublat, ajungand la 432 in anul 2002, 439 in anul 2003 si 508 in anul 2004. De asemenea, pentru aceeasi perioada se remarca si un aspect ingrijorator ce consta in condamnarea, pentru infractiuni grave privind traficul de droguri, a unui numar important de minori, procentual acesta reprezentand 3,3% in 2001. 6% in 2002, 4% in 2003 si 4,5% in 2004.

Sursa: Ministerul Justitiei 3.2.8. Situatia pedepselor aplicate condamnatilor Pericolul social ridical al faptelor penale privind regimul drogurilor este reflectat si de catre procentul in usoara crestere al pedepselor cu inchisoarea aplicate inculpatilor de catre instantele de judecata (62,3% in 2001, 62,9% in 2002, 67,4% in 2003 si 75% in anul 2004), in raport cu celelalte solutii dispuse, respectiv suspendarea conditionata a executarii pedepsei si suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Sursa: Ministerul Justitiei Fermitatea instantelor de judecata in aplicarea legii este demonstrata si de faptul ca numarul persoanelor condamnate la pedeapsa cu inchisoarea pentru o durata ce este cuprinsa intre 5 si 10 ani, se afla in crestere, de la 29 in anul 2001 la 141 in anul 2004 (16,2% in 2001; 22,1% in 2002; 25,1% in 2003; 37% in 2004). Anul 2004 confirma aceasta atitudine, numarul pedepselor cu inchisoarea peste 10 ani crescand de peste doua ori fata de anul 2001.

Sursa: Ministerul Justitie Din Raportul de evaluare al Agentiei Nationale Antidrog, 2004

CONCLUZII In legatura cu reducerea cererii de droguri in Romania Prin infiintarea Agentiei Nationale Antidrog s-a demarat procesul de formare si dezvoltare a unui sistem unitar si integrat de cunoastere, monitorizare si coordonare a institutiilor statului si a organizatiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate reducerea cererii de droguri; Cu toate progresele inregistrate in activitatea de prevenire si combatere a traficului si consumului ilicit de droguri, fenomenul este in crestere, aspect reflectat atat prin numarul infractiunilor constatate si al persoanelor cercetate, care au crescut de circa 180 de ori in anul 2004, fata de 1989, cat si prin numarul consumatorilor de droguri, numai in Bucuresti estimandu-se, dupa unele studii si sondaje, circa 24.000 consumatori de heroina injectabila; Finantarea activitatilor de prevenire a consumului ilicit de droguri a fost insuficienta, iar neindividualizarea si nepersonalizarea putinelor fonduri alocate au determinat dificultati in monitorizarea cheltuielilor si evaluarea actiunilor intreprlnse; Monitorizarea, coordonarea si centralizarea rezultatelor activitatilor de reducere a cererii de droguri de catre Agentia Nationala Antidrog sunt inca dificil de realizat din cauza slabei implicari, in conformitate cu responsabilitatile legale, a reprezentantilor ministerelor cu atributii in domeniu; Problematica alcoolului si tutunului, din perspectiva efectelor consumului, indeosebi asupra generatiei tinere, a devenit tot mai evidenta si an Romania, in conditiile in care, dupa anul 1989, s-au inregistrat cresteri constante ale consumului de bauturi alcoolice si tutun; Persoanele care au solicitat tratament si asisteta medicala, in ultimii patru ani, ca urmare a consumului de droguri sunt in principal consumatori dependenti de heroina; Consumatorii dependenti de droguri care s-au adresat serviciilor specializate au beneficiat de tratamente de dezintoxicare, tratamente substitutive (de mentinere pe metadona) si intr-o foarte mica masura de programe psihologice si sociale; In domeniul asistentei medicale si psihologice, reabilitarii si reintegrarii sociale se constata inexistenta unui circuit terapeutic care sa ofere consumatorilor de droguri posibilitatea unui tratament complet. precum si lipsa specialistilor; Scaderea cu consecventa de catre Ministerul Sanatatii a fondurilor alocate activitatilor de informare, educare si formare precum si gestionarea ineficienta a acestora sunt de natura sa blocheze sistemul de prevenire si consiliere esential in reducerea cereri de droguri; Pe fondul lipsei resurselor financiare, Agentia Nationala Antidrog nu a putut dezvolta proiecte de anvergura privind reducerea cererii de droguri. . In legatura cu reducerea ofertei de droguri in Romania Romania ramane inclusa in ,,Ruta Balcanica de trafic al drogurilor, indeosebi pe varianta nordica a acesteia, respectiv Afganistan, Iran, Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania si Olanda. Se prefigureaza o scurtare a acestei rute din Turcia spre Romania. pe Marea Neagra; Romania a fost inclusa si pe rutele de trafic al drogurilor sintetice care incep sa se dezvolte dinspre Vest (Olanda, Belgia, Germania) spre Est; Infractiunile constatate in legatura cu drogurile au crescut in mod constant de la an Ia an, incepand cu 1989 (fata de acest an, in anul 2004 infractiunile crescut de cca. 180 de

ori), tendinta ce se poate mentine si in urmatorii ani; Faptul ca doar circa 54% dintre infractiunile constatate la Legea nr 14 au legatura cu traficul de droguri, releva mentinerea preocuparii institutiilor abilitate pentru acoperirea rapida a unor indicatori cantitativi si mai putin pentru destramarea marilor grupuri de traficanti; In Romania, drogurile cele mai frecvent consumate sunt: heroina (gramul de heroina pe piata neagra se cumpara cu 2-2,5 milioane lei), cannabis-ul (o tigara se cumpara cu 50.000-100.000 lei) si ecstasy (200.000-500.000 lei pastila). Cu toate acestea, exista o contradictie vadita intre numarul tot mai mare al consumatorilor de heroina, cannabis si droguri sintetice si cantitatile confiscate din aceste droguri; Desi exista o polarizare a infractionalitatii in legatura cu drogurile la nivelul Municipiului Bucuresti, se constata tendinta de extindere a fenomenului in toate judeteIe; In traficul stradal au fost implicate, in principal, persoane din randul consumatorilor de droguri si al minorilor, tendinta ce se poate mentine; Persoanele implicate in savarsirea acestui gen de infractiuni sunt in majoritate cele cu varsta cuprinsa intre 21 si 29 de ani, de sex masculin (79,8%), absolventi de scoala generala (cca. 50%), cu antecedente penale (cca. 65%), fara ocupatie (cca. 60%); Aportul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera si, in special Autoritatii Nationale a Vamilor la confiscarile de droguri este redus. Mai mult, in Portul Constanta in continuare nu exista astfel de constatari, iar in aeroporturi acestea sunt nesemnificative; In cauzele solutionate de catre parchete, desi numarul acestora a crescut continuu, ponderea solutiilor de trimitere in judecata a scazut constant in raport cu cele de neurmarire; Colectarea si centratizarea datelor de catre Agentia Nationala Antidrog s-a facut, la inceput, cu dificultate, institutiile (in special parchetul si politia) invocand, pe de o parte, lipsa unei legislatii care sa-i permita Agentiei Nationale Antidrog acest lucru, iar pe de alta parte, atingerea autonomiei ti independentei functionale; Agentia Nationala Antidrog nu a reusit, in principal din lipsa de fonduri, sa-si creeze banca de date privind fenomenul drogurilor si nu a reusit sa se interconecteze cu sistemele informatice ale institutiilor implicate in reducerea ofertei de droguri; Desi s-au incheiat protocoale de colaborare intre institutiile implicate in reducerea ofertei de droguri, in fapt, aceasta a fost realizata inconsecvent, Iimitandu-se doar la acordarea sprijinului reciproc cu ocazia efectuarii unor constatari, in special in punctete de frontiera; Obiectivele prevazute in planul de aplicare al Strategiei Nationale Antidrog pentru reducerea ofertei de droguri au fost indeplinite in marea lor majoritate, exceptie facand doar cele concepute in mod eronat (ex.: obiectivul privind diminuarea ofertei de droguri cu 30% in urmatorii 2 ani) sau ambiguu (ex.: obiectivul privind infiintarea unui registru central de investigatii si cercetare in domeniul drogurilor si al infractiunilor conexe, in care vor fi incluse toate operatiunile derulate sau care urmeaza sa fie initiate de Inspectoratul General al Politiei Romane, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera si Autoritatea Nationala a Vamilor care nu s-a realizat deoarece nu s-a prevazut locatia acestuia), precum si cele a caror realizare presupune eforturi financiare (obiective legate de modernizarea tehnobogiei); Pe fondul inexistentei unor indicatori clari de raportare a confiscarilor de droguri catre institutiile internationale, si in prezent s-au inregistrat raportari suprapuse (dublate) din partea institutiilor romane abilitate in reducerea ofertei de droguri. . In legatura cu cooperarea internationala Semnalele receptionate cu ocazia multiplelor contacte internationale ale reprezentantilor institutiilor romane cu sarcini in implementarea Strategiei Nationale

Antidrog demonstreaza faptul ca tara noastra este perceputa, din ce in ce mai puternic, ca un partener de incredere, caruia i se recunosc capacitatea si decizia de a actiona cu fermitate pentru stavilirea flagelului drogurilor. atat la nivel national, cat si pe plan extern, in stransa cooperare cu organismele internationale si cu tarile interesate; Desi tara noastra a incheiat pana in prezent numeroase acorduri bilaterale (32 acorduri de cooperare pe specificul combaterii traficului de droguri si 22 in domeniul mai larg al combaterii criminatitatii organizate, inclusiv cea legata de droguri) sau este parte la acorduri multilaterale consacrate prevenirii si combaterii infractiunilor transnationale (OCEMN, SECI), multe dintre acestea nu au fost valorificate in mod corespunzator, in sensul realizarii unor activitati comune, cu institutii similtare din tarile semnatare, care sa vizeze prevenirea si combaterea, cu mai multa eficienta, a fenomenului drogurilor, carente manifestate in mod special in ceea ce priveste reducerea cererii de droguri; Demersurile pentru incheierea unor documente de cooperare cu tarile din regiune nu au dat rezultatele scontate, ele fiind inca in faza incipienta, desi Agentia Nationala Antidrog a informat ambasadele tuturor acestor tari despre infiintarea si obiectivele sale si a propus organizarea unor intalniri de lucru pentru evaluarea posibititatilor concrete de colaborare. Rezultate mai bune au fost obtinute pe relatia Bulgaria, Ungaria si Slovacia.

In legatura cu asigurarea resurselor financiare In Strategia Nationala Antidrog 2003-2004 nu au fost prevazute si fondurile necesare pentru implementarea masurilor de realizare a obiectivelor propuse, astfel ca institutiile responsabile de realizarea obiectivelor specifice nu si-au putut planifica in bugetele proprii cheltuieli in acest scop; Realizarea unor actiuni prevazute in Strategie nu s-a facut prin programe specifice, ci doar colateral, prin includerea formala in cadrul unor programe pluridisciplinare deja existente; Datonita inexistentei unei coordonari financiare a institutiilor implicate in reducerea cererii si ofertei de droguri, nu a fost posibila realizarea unei evaluari corecte a efortului financiar facut de statut roman si de organismele internationale in ceea ce priveste prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri in Romania si nici a eficientei programelor desfasurate.

Din Raportul de evaluare al Agentiei Nationale Antidrog, 2004

Ce inseamna drogul pentru copiii strazii ?


O treime (33%) din copiii strazii sunt utilizatori permanenti ai pseudo-drogurilor. Asta se intampla pentru ca ei se drogheaza cu solventi si nu cu droguri adevarate, in principal datorita pretului lor ridicat. 16% sunt utilizatori episodici, cu perioade "libere" mai lungi sau cu episoade de 2 3 saptamani de prizare inhalare si reintoarcerea la activitati de grup fara consum de droguri. Procentul copiilor care au afirmat ca nu consuma acest gen de droguri (solventi) este de 48%. Cei mai vechi prizatori, majoritatea fiind trecuti de prima perioada a adolescentei practica acest obicei de mai mult de 5 ani, traind in grupuri izolate, desocializati, saraci, dependenti de substanta si avand evidente probleme neurologice. Pe de alta parte, "incepatorii" sunt din randul celor de 7-8 ani.

Desi nu creeaza o dependenta fizica, "Aurolacul" dezvolta o dependenta psihica cu atat mai mare cu cat nevoia de a evada din real a celor care il folosesc este mai mare. O doza mortala este foarte greu de atins deoarece concentratia toluenului din solventi este foarte scazuta. De altfel, nu s-au inregistrat cazuri de decese datorate consumului de "Aurolac". Copiii au afirmat in mai multe randuri ca prefera sa cumpere solventi decat alcool, pentru ca este mult mai ieftin. A inhala "Aurolac" inseamna a obtine o pozitivare a tonusului psihic prin inspirarea unor substante chimice realizate pe baza de solvent organic, precum "Aluminiulac", "Aurolac"- bronzuri utilizate la vopsirea sobelor, tevilor,etc., adezivul "Adela", diferite solutii eterice si alte substante usor de obtinut din magazine. Punga de plastic care contine diferitele substante volatile este tinuta in jurul nasului si a gurii.Perioada de intoxicare acuta este de aproximativ 30 de minute, in concordanta cu doza ingerata. Pentru consumatorii ocazionali, o perioada de o ora fara inhalare este suficienta pentru ca acesti copii sa-si revina la starea psihica anterioara. Motivatia invocata de copii pentru consumul acestor droguri este ca ele permit anihilarea senzatiilor de foame, sete si frig.

Efectele consumului de solventi organici se grupeaza in : 1. efecte respiratorii: iritatii nazale, modificari ale frecventei respiratorii, iar dupa un consum indelungat produc chiar si congestionarea plamanului, cu hemoragii intraalveolare sau edem pulmonar. 2. efecte cardiovasculare: tahicardie, dureri in zona sternului, modificari ale presiunii sanguine, modificari ale electrocardiogramei si aritmii ocazionale. 3. efecte gastrointestinale: senzatie de voma si anorexie 4. efecte hepatice: modificari ale functiilor hepatice dificultati in procesul de metabolizare a diferitelor substante, pigmentarea urinei. 5. efecte neurologice: hipomnezie (scaderea capacitatii d memorare), scadeea reactivitati, vertij, cefalee (dureri de cap), hipoacuzie circumstantiala (scaderea acuitatii auditive), tremor, dificultati de coordonare a miscarilor, spasme musculare.