5.

CONDENSATOARE


Condensatorul electric este definit [7] ca un sistem format din două suprafeŃe conductoare
(armături) încărcate cu sarcini electrice egale în valori absolute şi de semne contrare, între care se
află un dielectric.
Dacă la bornele unui condensator se aplică o tensiune electrică constantă, printr-o rezistenŃă
de limitare, prin circuitul va trece un curent care descreşte exponenŃial. La aplicarea unei tensiuni
variabile în timp (de exemplu: sinusoidală) la bornele condensatorului, în circuit se stabileşte un
curent de deplasare a cărui valoare depinde de capacitate (direct proporŃional).
Condensatoarele se caracterizează prin înmagazinarea energiei electrice, prin acumularea de
sarcină electrică la o anumită diferenŃă de potenŃial în câmp electric constant, iar în regim variabil
se caracterizează printr-o reactanŃă capacitivă.

5.1. GeneralităŃi. Clasificarea condensatoarelor

În decursul timpului s-au încercat diverse variante de construcŃie a condensatoarelor,
folosind o varietate mare de materiale dielectrice şi de forme ale armăturilor. Acesta, deoarece nu
există un dielectric perfect care să poată fi utilizat în mod universal în orice condiŃii de lucru:
frecvenŃă, tensiune, temperatură, fiabilitate, gabarit, etc.
Raportul dintre valoarea sarcinii electrice Q a unei armături şi diferenŃa de potenŃial dintre
armături U=V
1
-V
2
reprezintă capacitatea electrică a condensatorului. Simbolurile folosite pentru
condensatoare sunt prezentate în figura 5.1, pentru condensatoare fixe: a) nepolarizate, b), c)
polarizate, condensatoare reglabile: d) variabile, e), f) semireglabile.
Expresia capacităŃii electrice a condensatorului este:

C
Q
U
= (5.1)

NoŃiunea de capacitate se poate interpreta ca proprietatea sistemului armături-dielectric de a
acumula energie electrică W
e
:
W
C U
e
=

2
2
(5.2)

În regim variabil, între tensiunea u
c
de la bornele condensatorului şi curentul i care străbate
condensatorul există relaŃia:

COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
122
u
C
i dt
c
= ⋅

1
(5.3)

Capacitatea C a unui condensator plan este dată de relaŃia:

C
S
d
S
d
r
=
⋅ ⋅
=
⋅ ⋅ ε ε ε
0
(5.4)

unde: ε


0
ε
r
- permitivitatea electrică absolută;
ε
0
=permitivitatea electrică a vidului; ε
r
= permitivitatea relativă a dielectricului;
S = suprafaŃa armăturilor condensatorului;
d = distanŃa dintre armături.

Unitatea de măsură a capacităŃii electrice este faradul [F]. Un condensator electric are
capacitatea de un farad [1F], dacă la o diferenŃă de potenŃial de 1V între armături, se încarcă cu o
sarcină electrică de 1C. Deoarece, faradul este o unitate de măsură prea mare pentru construcŃiile
practice de condensatoare, se utilizează submultiplii acestuia:

1µF=10
-6
F; 1nF=10
-9
F; 1pF=10
-12
F.

Clasificarea condensatoarelor se poate face după următoarele criterii:
• După modul de construcŃie se întâlnesc condensatoare fixe la care valoarea este stabilită în
procesul de fabricaŃie, reglabile şi variabile –la care valoarea se poate modifica în procesul
utilizării între anumite limite;
• După natura dielectricului: gaz, lichid, solid (organic, anorganic);
• După tipul de dielectric: aer, hârtie, folie plastic, ceramic, mică, sticlă, oxid metalic, etc.
• După valoarea tensiunii nominale: de joasă tensiune (U<500V), de înaltă tensiune (U>500V).
În funcŃie de modul de realizare practică se întâlnesc mai multe variante constructive de
condensatoare, dintre care cele mai utilizate sunt (tabelul 5.1) următoarele:

• Varianta de condensator plan se întâlneşte în construcŃia condensatoarelor cu capacităŃi de
valori mici şi medii, având ca dielectric: aer, materiale ceramice, mică, sticlă, etc. Aceste
condensatoare au inductivitate parazită mică, fiind destinaŃi circuitelor de radiofrecvenŃă şi
decuplării etajelor cu tranzistoare.

a) b) c)
d) e) f)
Fig.5.1. Simbolizarea condensatoarelor
CONDENSATOARE
123
• Varianta multistrat, care constă din mai multe condensatoare tip plan (n condensatoare plane)
conectate în paralel. Se pot obŃine, în acest fel, valori mai mari ale capacităŃii, la caracteristici
apropiate de cele ale condensatoarelor plane.
• Varianta de condensator cilindric se întâlneşte la construcŃia condensatoarelor cu dielectrici
materiale ceramice şi oxizi metalici (condensatoarele electrolitice).

• Varianta de condensator bobinat se întâlneşte la construcŃia condensatoarelor cu dielectrici,
care se pot compacta prin roluire, aşa cum sunt foliile din hârtie şi din materiale plastice. Datorită
modului de realizare (prin bobinare) aceste condensatoare prezintă inductivităŃi parazite, ceea ce
face ca domeniul de frecvenŃă în care se pot utiliza să fie limitat. Micşorarea inductivităŃilor
parazite, determinate de înfăşurarea armăturilor, se obŃine în unele cazuri prin decalarea laterală a
armăturilor şi scurcircuitarea prin metalizare a capetelor acestora (varianta neinductivă).

Tabelul 5.1. Forme constructive de condensatoare
Varianta
constructivă
Formă RelaŃii de calcul





PLAN


















CILINDRIC













BOBINAT















d
S
C
r
⋅ ε ε ⋅ π =
0
2



d
S
C
r
ε ε
0
=

d
S
d
S
i
e
r
D
D
ln
l
C
ε πε
=
0
2
Metalizare
Neinductiv
Inductiv
2d
S
l
D
i
D
e
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
124




MULTISTRAT


O construcŃie compactă a condensatoarelor (tabelul 5.1) se obŃine prin:
• bobinarea armăturilor împreună cu dielectricul;
• conectarea în paralel a mai multor condensatoare plane (varianta multistrat);
• folosirea de materiale dielectrice caracterizate printr-o valoare mare a permitivităŃii
relative ε
r
(de exemplu: polimeri şi ceramice feroelectrice).

5.2. Caracteristicile condensatoarelor. Parametrii

Caracteristicile condensatoarelor depind în cea mai mare măsură de cele ale materialului
dielectric folosit. ObŃinerea unui condensator cu gabarit specific redus (raport gabarit /
capacitate), care să poată funcŃiona la o anumită valoare a tensiunii, implică folosirea de materiale
dielectrice la care: permeabilitatea electrică relativă ε
r
, rezistivitatea de volum ρ
v
şi rigiditatea
dielectrică E
str
trebuie să aibă valori cât mai mari posibil. ProprietăŃile electrice ale dielectricilor
pentru condensatoare în varianta ideală şi reală se prezintă în tabelul 5.2.

Tabelul 5.2 ProprietăŃile electrice ale dielectricilor de condensator
ProprietăŃi ideal real
ε
r
foarte mare (∞) 2 ÷ 10
4
rezistivitatea ρ[Ω m] foarte mare (∞) 10
10
÷10
18
E
str
[kV/cm] foarte mare (∞) 100 ÷ 15.000

În afară de proprietăŃile electrice ale dielectricilor acestea trebuie să aibă proprietăŃi tehnologice,
adică să se poată prelucra sub formă de benzi sau folii de grosimi cât mai reduse (de ordinul µm).
Astfel, pentru construcŃia condensatoarelor se folosesc următoarele categorii de materiale:
- aer sau gaze;
- ulei;
- materiale solide (hârtie, folii din materiale plastice, ceramică)
- oxizi metalici şi pelicule semiconductoare.
La realizarea condensatoarelor fixe se utilizează de obicei, dielectricii solizi. Aceste
condensatoare se pot împărŃii în două grupe:
- condensatoare având dielectrici sub formă de folii sau benzi subŃiri (hârtie, folie plastic,
mică, etc.) şi cu suprafaŃa mare a armăturilor;
- condensatoare cu suprafaŃă mică a armăturilor, dar cu dielectrici cu permeabilitate
foarte mare (condensatoarele ceramice şi electrolitice).
Pentru condensatoare variabile şi semivariabile funcŃia de dielectric o îndeplineşte aerul sau
materiale solide: mica, ceramica, folii din materiale plastice. Cele mai bune caracteristici electrice
se obŃin la cele cu dielectric aer.
d
S
n C
r
ε ε
0
=
S
CONDENSATOARE
125
Parametrii principali ai condensatoarelor sunt:

Capacitatea nominală (C
n
) corespunde valorii pentru care a fost fabricat condensatorul, valoare
care este marcată, de obicei, pe corpul condensatorului. Valoarea nominală se determină în
condiŃii specificate: o anumită valoare a tensiunii şi frecvenŃei tensiunii alternative aplicate la
borne, temperatura de 20
0
C, etc. Valorile capacităŃii nominale ale condensatoarelor sunt valori
normate, situate în serii de valori, la fel ca la rezistoarele fixe.
Pentru obŃinerea unei capacităŃi specifice cât mai mari (capacitate /volum) este necesar ca
raportul
ε
r
S
d

să aibă valoare mare, respectiv permitivitatea dielectricului şi suprafaŃa
armăturilor să aibă valori ridicate, iar grosimea d a dielectricului cât mai mică.
Marcarea valori nominale la condensatoare se face, ca şi la rezistoare, atât în clar, prin
imprimarea valorii capacităŃii nominale pe corpul condensatorului sau codificat (codul culorilor
conform recomandărilor CEI-62 sau prin simboluri alfanumerice normalizate internaŃional sau
specifice unui anumit producător).
ToleranŃa capacităŃii nominale (%) indică abaterile maxim admisibile ale valorii reale a
capacităŃii de la valoarea nominală.
La valorile nominale C
n
<1µF corespund seriile de valori nominale E6, E12, E24, E48,
E96, având toleranŃele: ±20%, ±10%, ±5%, ±2,5%, ±1%.
Pentru condensatoarele cu valori mai mari C
n
>1µF (condensatoare electrolitice), se
folosesc, uzual, valorile nominale: 1; 2; 3; 4; 5; 8; 16; 25, 32; 50; 100µF etc. cu toleranŃe între -
40% ÷ +100%..
Indicarea toleranŃei se face în funcŃie de modul de marcare al valorii nominale, respectiv în
clar sau în cod.
De exemplu: la condensatoarele ceramice marcate în codul culorilor (cu 5 benzi) toleranŃa
este codificată prin ultima bandă colorată, astfel:

verde=5%; alb=10%; negru=20%.

Tensiunea nominală (V
n
) reprezintă valoarea maximă a tensiunii continue sau alternative
(valoare efectivă) maxime la care condensatorul nu se străpunge la o funcŃionare îndelungată.
Dielectricul, prin natura sa, caracterizată prin rigiditatea dielectrică E
str
a materialului şi prin
grosime, determină valoarea maximă a tensiunii ce se poate aplica la bornele condensatorului. La
depăşirea intensităŃii câmpului electric E
str
apare fenomenul de străpungere al dielectricului
( E U d
str str
= ) şi prin aceasta în majoritatea cazurilor condensatorul iese din funcŃiune.
Străpungerea gazelor este condiŃionată de fenomenul de ciocnire şi ionizare. Dacă energia
cinetică a ionilor liberi din gaz, sub influenŃa câmpului electric, creşte până la o anumită limită,
aceştia pot prin ciocnire cu moleculele gazului alŃi ioni. În acest fel conductivitatea gazului creşte
foarte mult. Străpungerea gazului se produce brusc, dacă câmpul electric din condensator este
uniform. Dacă câmpul electric este neuniform străpungerea este precedată de descărcări parŃiale
(efect corona). Rigiditatea dielectrică a gazului creşte odată cu creşterea presiunii gazului.
Străpungerea dielectricilor solizi poate fi de trei tipuri: străpungere electrică, străpungere
termică şi străpungere electrochimică. Străpungere electrică constă în apariŃia unei avalanşe de
electroni în corpul solid şi se caracterizează printr-un timp foarte scurt (10
-7
…10
-8
s), procesul
fiind independent de energia termică. Dielectricul se distruge iniŃial printr-un canal îngust.
Străpungerea electrochimică apare în condiŃii de temperatură ridicată şi umiditate mărită.
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
126
Valorile tensiunii nominale la care se realizează condensatoarele fixe sunt valori tipizate.
Astfel, pentru tipurile constructive de condensatoare se folosesc uzual în circuite electronice (de
joasă tensiune), următoarele valori:

6, 12, 16, 25, 63, 70, 125, 250, 350, 450, 500, 650, 1000V.

Se realizează însă pentru circuitele de înaltă tensiune şi condensatoare având tensiuni
nominale de ordinul kV…zeci kV.
Valoarea tensiunii alternative U
max
este limitată de puterea activă maximă P
max
, putere
determinată de pierderile în dielectricul condensatorului, pe care o poate disipa condensatorul.
Valoarea puterii disipate maxime P
max
depinde de volumul condensatorului şi de temperatura
ambiantă [20].

Tangenta unghiului de pierderi (tgδ) reprezintă raportul dintre puterea activă şi puterea reactivă
a condensatorului determinată şi măsurată în condiŃii specificate (de tensiune, de frecvenŃă a
tensiunii alternative aplicate la borne şi de temperatură, etc.). La funcŃionarea cu tensiune
sinusoidală cu pulsaŃia ω, condensatorul având rezistenŃa de pierderi R
p
(în dielectric şi în izolaŃie
- schema echivalentă paralel) tangenta unghiului de pierderi tgδ
p
sau cu r (schema echivalentă
serie) tgδ
s
se determină, în funcŃie de schema echivalentă, cu una din relaŃiile:

tg
C R
p
p
δ
ω
=

1
; tg r C
s
δ ω = ⋅ (5.5)

Unghiul δ reprezintă complementul (abaterea) unghiului de defazaj dintre tensiunea şi curentul
din circuitul unui condensator real. Un condensator real se apropie cu atât mai mult de un
condensator ideal (tgδ=0), cu cât tangenta unghiului de pierderi tgδ are o valoare mai mică.
Valorile uzuale ale unghiului δ se situează între câteva minute până la câteva grade. Inversul
tangentei unghiului de pierderi tgδ poartă numele de factorul de calitate al condensatorului Q
(Q=1/tgδ).
Puterea disipată P în condensator în regim sinusoidal este:

δ tg P P
R
⋅ = (5.6)

unde, puterea reactivă I U P
R
⋅ = se calculează cu valorile efective ale tensiunii şi curentului.
Tangenta unghiului de pierderi (tgδ) pentru condensatoare cu dielectric folie (plastic, hârtie)
depinde de frecvenŃa de lucru f conform relaŃiei:

tg tg K f δ δ < + ⋅
0
(5.7)

Valorile tipice pentru mărimile de calcul folosite în relaŃia (5.7), la condensatoarele de putere cu
polipropilenă - cod MKP, styroflex - cod KS , poliester metalizat - cod MKT şi hârtie metalizată -
cod MP sunt indicate în tabelul 5.3 (codificarea tipului de condensator este conform CEI).


Tabelul 5.3 Valorile tipice pentru mărimile de calcul tgδ δδ δ
0
şi K
CONDENSATOARE
127
Tip
condensator
MKP şi KS MKT MP
tgδ
0
(0,2...0,8).10
-3
10.10
-3
13.10
-3

K (10...30). 10
-3


Modificarea proprietăŃilor electrice ale dielectricului cu temperatura sau cu frecvenŃa câmpului
electric aplicat, determină şi modificări ale tgδ în funcŃie de aceste mărimi. VariaŃia pierderilor
cu temperatură tgδ =f(T), respectiv cu frecvenŃa tgδ =f[f(Hz)] se indică de către producători, de
obicei sub formă grafică, pentru tipurile constructive de condensatoare [14], [22].

RezistenŃa de izolaŃie (R
iz
) corespunde rezistenŃei electrice dintre armături, valoare ce se obŃine
prin raportul dintre tensiunea continuă aplicată condensatorului şi curentul care îl parcurge,
măsurat la un minut de la aplicarea tensiunii, la temperatura de 20
0
C.
La condensatoarele cu C
n
>0,1µF se indică în locul rezistenŃei de izolaŃie, constanta de timp
n iz s
C R T ⋅ = (s). Această mărime este corelată cu timpul de încărcare sau de descărcare al unui
condensator. Dacă se are în vedere legea de descărcare (încărcare) a unui circuit RC, după un
interval de timp ∆t≈3 T
s
tensiunea la bornele sale este sub 5% din valoarea tensiunii de încărcare
(descărcare).
La condensatoarele cu dielectrici din oxizi metalici (condensatoare electrolitice) în locul
rezistenŃei de izolaŃie se indică curentul de fugă I
f
. Acesta reprezintă curentul de conducŃie care
trece prin condensator în regim permanent, când între terminale se aplică o tensiune continuă,
curent măsurat după un timp specificat, din momentul aplicării tensiunii (1min. sau 5 min.).
RezistenŃa de izolaŃie variază mult de la un condensator la altul, chiar pentru acelaşi tip de
dielectric. La legarea în serie a condensatoarelor, acestea trebuie legate în paralel cu rezistenŃe de
egalizare, deoarece în caz contrar tensiunile de pe condensatoare s-ar repartiza proporŃional cu
rezistenŃele de izolaŃie, ceea ce ar duce la străpungerea condensatorului cu rezistenŃă de izolaŃie
mai mare.

Coeficientul de temperatură al capacităŃii α αα α
T
reprezintă variaŃia relativă a capacităŃii la variaŃia
corespunzătoare a temperaturii:


T C
C
n
T
∆ ⋅

= α [1/
0
C] (5.8)

unde: ∆C - reprezintă variaŃia capacităŃii;
∆T - reprezintă variaŃia temperaturii (din domeniul temperaturilor de utilizare).
Un dielectric de condensator, se caracterizează pe lângă tensiunea de străpungere, prin
dependenŃa (stabilitatea) permitivitivităŃii de temperatură. Această caracteristică se include în
coeficientul de variaŃie a capacităŃii de temperatură α
c
[% K
-1
]. (relaŃia 5.8). În unele cazuri,
exprimarea coeficientului de temperatură α
T
se face în ppm/
0
C (părŃi per milion/ grd, 1ppm= 10
-6
). Pentru condensatoarele ceramice, marcate în codul culorilor, cu 4 sau 5 benzi, coeficientul de
temperatură se codifică prin prima bandă (începând dinspre terminale), aşa cum se indică in
tabelul 5.10.
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
128
Pentru funcŃionare normală un condensator trebuie să se utilizeze în gama de temperaturi
nominale indicată de producător, respectiv intervalul temperaturilor nominale. Acest interval,
care depinde de natura dielectricului este de obicei asimetric (θ
min
÷θ
max
):
• (-10
0
C; +70
0
C) pentru condensatoare cu hârtie cerată şi polistiren;
• (-40
0
C; +85
0
C) pentru condensatoare cu hârtie uleiată, cu mylar şi ceramice;
• (-25
0
C; +85
0
C) pentru condensatoare electrolitice cu aluminiu (Al
2
O
3
);
• (-40
0
C; +100
0
C) pentru condensatoare cu policarbonat metalizat.
• (-40
0
C; +125
0
C) pentru condensatoare electrolitice cu aluminiu Al
2
O
3
şi cu tantal (Ta
2
O
5
).
La conectarea în paralel a două condensatoare C
1
şi C
2
, având coeficienŃii de temperatură
α
T1
şi α
T2
coeficientul de temperatură al ansamblului α
TP
se determină cu relaŃia:


2 1
2 2 1 1
C C
C C
T T
TP
+
+
=
α α
α (5.9)
iar pentru aceleaşi condensatoare legate în serie coeficientul de temperatură α
TS
:


2 1
1 2 2 1
C C
C C
T T
TS
+
+
=
α α
α (5.10)

În tabelul 5.4 se indică principalele caracteristici electrice ale unor materiale dielectrice,
frecvent utilizate în construcŃia condensatoarelor fixe: permitivitivitatea relativă ε
r
., tangenta
unghiului de pierderi tgδ, coeficientul de temperatură al permitivităŃii α
ε
, rezistivitatea în curent
continuu ρ
dc
, frecvenŃa maximă de utilizare f
max
, rigiditatea dielectrică E
str
. şi temperatura maximă
de funcŃionare T
max
. S-au folosit următoarele abrevieri: PET-poliester (hostafan, mylar, melinex,
polietilentereftalat), PC- policarbonat (macofol), PS- polistiren (styroflex), PP- polipropilenă ,
X7R şi X5U- codul dielectricilor ceramici care au la bază titanatul de bariu.

Tabelul 5.4 Caracteristici ale unor dielectrici pentru condensatoare
Dielectrici ε εε ε
r
tgδ δδ δ*

α αα α
T
[K
-1
]10
6
ρ ρρ ρ
dc

[Ω ΩΩ Ωcm]
f
max
[MHz]
E
str
[MV/m]
T
max
[
0
C]
Hârtie ≈6 0,01 +250 4 10
15
0,5 120 100
Mică 5-8 0,0001 +30 10
17
1000 500 200
Al
2
O
3
8,5 6 10
4

390 85

Ta
2
O
5

27,3
0,1-
0,05*


2 10
6

1500

200
PET 3,2 0,004 +125 4 10
17
2 160 125
PC 2,8 0,002 +50 2
.
10
17
1 180 150
PS 2,4 0,0001 -200 4
.
10
17
2500 75 70


Polimeri
PP 2,3 0,0005 -150 4 10
17
340 90
X7R 1800 0,02 ±1000- 10
14
25 15÷35 85
NPO 60 0,001 +300 10
14
70 15÷35 85
Ceramici
Tip 1
Z5U 6000 0,03 ±1000 10
13
2 15÷35 85
CONDENSATOARE
129
Ceramici
Tip 2
7
.
10
2

÷10
4

10
12
15÷35 85
Valoarea tgδ este determinată la frecvenŃa de 1kHz, iar la electrolitici * la 50 Hz..

Categoria climatică caracterizează comportarea condensatorului la acŃiunile mediului ambiant.
Se definesc următoarele caracteristici climatice: rezistenŃa la variaŃii rapide de temperatură,
rezistenŃa la ciclul climatic şi rezistenŃa la căldură umedă de lungă durată. Se indică printr-un
format din trei grupe de cifre, dispuse astfel:
• primul grup indică gradul de severitate la încercarea la frig;
• al doilea grup indică gradul de severitate pentru încercarea la căldură uscată;
• al treilea grup de cifre indică gradul de severitate pentru proba de căldură umedă de lungă
durată.
Valorile primelor două grupe coincid, de obicei, cu extremităŃile intervalului temperaturilor
de lucru θ
min
÷θ
max
.

De exemplu:
40/100/21 reprezintă gama de temperatură -40
0
C...+100
0
C, 21 de zile.

Condensatoare reglabile (variabile sau ajustabile) se caracterizează, în mare parte, prin aceiaşi
parametrii ca şi cele fixe, dar şi prin parametrii suplimentari legaŃi de modificarea capacităŃii şi
anume:
- Legea de variaŃie a capacităŃii C=C(C
min
, C
max
, ϕ) este o caracteristică a condensatoarelor
variabile (tabelul 5.11). Legea de variaŃie exprimă dependenŃa capacităŃii de valorile limită C
min
,
C
max
şi unghiul de rotaŃie ϕ. Această lege de variaŃie, care poate fi: liniară, exponenŃială, variaŃie
liniară pentru frecvenŃa de acord a unui circuit acordat LC, variaŃie liniară pentru lungimea de
undă de unui circuit acordat LC, se stabileşte prin construcŃie, în funcŃie de utilizările
condensatoarelor variabile (tabelul 5.11).
- Momentul de acŃionare-reprezintă valoarea cuplului mecanic necesar pentru acŃionarea
elementului de comandă al rotorului.
- RezistenŃa de contact - reprezintă rezistenŃa electrică între terminalul de masă şi rotor.

5.3. Modelarea condensatoarelor

Condensatorul real se caracterizează, pe lângă capacitatea electrică C (determinată de
geometria constructivă, natura dielectricului - relaŃia 5.4) şi prin elemente parazite ale căror valori
depind de varianta constructivă a condensatorului şi de tehnologia de fabricaŃie.
Schema echivalentă a condensatorului real (fig.5.2) conŃine: capacitatea C=ε
r
C
0
(C
0

capacitatea fără dielectric între armături) în paralel cu rezistenŃele de pierderi: R
p
a materialului
dielectric (R
p
=1 ω δ
ε
⋅ ⋅ C tg ), r
p
- rezistenŃa stratului de protecŃie. În serie se introduce rezistenŃa
armăturilor şi a terminalelor r
s
, împreună cu L inductivitatea echivalentă a terminalelor şi a
armăturilor. Această schemă poate fi transformată, prin conectarea elementelor, într-o schemă
echivalentă serie sau paralel. (fig. 5.3 şi fig. 5.5). Inductivitatea parazită L se datorează
legăturilor electrice din interiorul condensatorului, precum şi câmpului magnetic din condensator.



COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
130
Fig. 5.2. Schema echivalentă a condensatorului real

ImpedanŃa complexă Z
− 12
a condensatorului real, având schema echivalentă din figura 5.2 şi
Ńinând seama de expresia (5.5), se determină cu relaŃia:
|
|
¹
|

\
|
δ +
ω ⋅
+ ⋅ ω
|
|
¹
|

\
|
δ +
ω ⋅
+
+ ⋅ ω + =
δ ⋅ ⋅ ω + + ω
+ ⋅ ω + =
ε
ε
ε
2
12
1
1
1
1
1
1
tg
C r
C j
tg
C r
j
L j r
tg C
r
C j
L j r Z
p
p
s
p
s
(5.11)
Notând:
tgδ
ε
=
1
r C
p
⋅ ω
- tangenta unghiului de pierderi în rezistenŃa paralel;
( )
ε
δ + δ + =
2
1 tg tg C C
P e
capacitatea echivalentă;
e s S
C r tg ⋅ ω = δ - tangenta unghiului de pierderi în rezistenŃa serie.

ImpedanŃa complexă ia forma:

( )
( )
e
e
P S
e e
p
s
LC
C
j
tg tg tg
C C j
tg tg j
L j r Z
2
12
1
1 1
1
ω −
ω
+ δ + δ + δ
ω
=
ω
δ + δ +
+ ω + =
ε
ε
(5.12)

Prin identificarea relaŃiei (5.12) cu schema echivalentă serie a condensatorului (fig.5.3.a), rezultă
parametrii schemei echivalente serie:

e
e
S
LC
C
C
⋅ ω −
=
2
1
;
e
C
S
C
tg
R
ω
δ
= cu
ε
δ δ δ δ tg tg tg tg
S P
+ + =

Schema echivalentă serie (fig. 5.3.a) a condensatorului real conŃine rezistenŃa R
S
în serie cu
capacitatea C
S
. ImpedanŃa echivalentă serie
s
Z a condensatorului se pune sub forma:

s
s s
C j
R Z
ω
+ =
1
(5.13)



r
p

r
S
L
C
R
p
ε δ ω tg C
Rp

=
1
CONDENSATOARE
131










a.) Comportarea cu frecvenŃa a condensatorului real
Notând cu
e
LC
1
0
= ω pulsaŃia proprie de rezonanŃă, capacitatea echivalentă serie rezultă:
2
0
1
|
|
¹
|

\
|
ω
ω

=
e
S
C
C (5.14)

Din relaŃia (5.14) se observă că capacitatea echivalentă serie
e r S
C C ⋅ ε ≥ şi creşte odată cu
creşterea frecvenŃei. Capacitatea echivalentă serie poate fi considerată egală cu capacitatea
echivalentă C
e
pentru frecvenŃe mult mai mici decât pulsaŃia de rezonanŃă
|
|
¹
|

\
|
<< 1
0
ω
ω
.
DependenŃa de frecvenŃă a pierderilor rezultă din dependenŃa tangentei unghiului de pierderi al
condensatorului tgδ = tgδ (ω):


e s
p
S P
C r tg
C r
tg tg tg tg ω + δ +
ω
= δ + δ + δ = δ
ε ε
1
(5.15)

Din relaŃiile (5.14) şi (5.15) se obŃine dependenŃa elementelor schemei echivalente a
condensatorului real de frecvenŃă. DependenŃa de frecvenŃă (pulsaŃie) a tangentei unghiului de
pierderi al condensatorului real, la scară logaritmică, se prezintă în figura 5.4. Se observă, că în
domeniul frecvenŃelor joase predomină pierderile în rezistenŃa paralel r
p
, iar în domeniul
frecvenŃelor mari devin importante pierderile din rezistenŃa echivalentă serie r
s.
(fig.5.4).

I / jωC
s
IR
S
I
I R
S
C
S
U
a)
b)
ϕ
c
δ
c
Fig.5.3. Schema echivalentă a condensatorului real a.) schema serie b.) Diagrama de fazori
tgδ
p
tgδ
s
0 lg (ω)
lg (tgδ
c
)
tgδ
Fig.5.4. DependenŃa de frecvenŃă pentru tgδ (la scară logaritmică)
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
132
Având în vedere aceste dependenŃe, în funcŃie de domeniul de frecvenŃă al circuitului în
care se utilizează, se alege tipul de condensator la care elementele parazite sunt minime. Pentru a
uşura această alegere unii producători de componente [14], [22] indică dependenŃa frecvenŃei de
rezonanŃă de valorile capacităŃii f
0
=f(C
n
) pentru diferite lungimi ale terminalelor. Prin
identificarea elementelor schemei echivalente serie cu cele ale schemei echivalente paralel
(fig.5.5), prin egalarea impedanŃelor complexe ale acestor scheme, rezultă parametrii schemei
echivalente paralel.


Pentru condensatorul real (cu pierderi) la care, în domeniul frecvenŃelor de lucru se poate
neglija inductivitatea parazită, se foloseşte una din cele două scheme echivalente (serie fig. 5.3.
sau paralel fig. 5.5.).
La alegerea condensatoarelor pentru anumite circuite trebuie să se Ńină seama de
comportarea acestora cu frecvenŃa, aşa cum se indică în figura 5.6.

b.) Calculul tensiunii alternative maxime
Valoarea tensiunii alternative a unui condensator (V
c.a.
) corespunde, de obicei, valorii
tensiunii efective cu frecvenŃa de 50 sau 60 Hz la 20
0
C. Valoarea maximă a tensiunii alternative
cu altă frecvenŃă U
max
, la care poate funcŃiona un condensator se poate determina în funcŃie de
puterea disipată (relaŃia 5.6), care nu trebuie să depăşească puterea limită P
max
.
Fig.5.5. a.) Schema echivalentă paralel b.) Diagrama de fazori Fig. 5.5. a) Schema echivalentă paralel b) Diagrama de fazori
U
R
P
C
P
a)
ϕ
c

δ
c

jωCpU
I
U
U / R
P
b)
Electrolitici
Hârtie
Poliester
Polistiren
10
0
10
1
10
2
10
3
10
4
10
5
10
6
10
7
10
8
10
9
10
10
f[Hz]
Ceramici
Fig. 5.6 Domeniul de utilizare al condensatoarelor în
funcŃie de frecvenŃă
CONDENSATOARE
133
Puterea disipată într-un condensator real are loc în rezistenŃa echivalentă de pierderi (R
S-
schema serie – figura 5.3. sau paralel R
P
schema paralel – figura 5.5.). Pentru schema echivalentă
serie puterea P este dată de relaŃia:


2
I R P
S
⋅ = (5.16)

iar, curentul I
2
prin condensator, după înlocuire ( tgδ= ω R
S
C ) se obŃine:


δ
ω
ω
ω
ω
2
2 2 2
2 2 2
2 2 2
2 2
2
2
2
1 1
1
tg
U C
C R
U C
C
R
U
I
S
S
+
⋅ ⋅
=
+
⋅ ⋅
=

+
= (5.17)

Puterea disipată P în dielectricul condensatorului este:

( )
2 2 2 2 2 2
2
2 2 2
1
U C C R U C R tg U C
tg
U C
R P
S S S
⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ≈
+
⋅ ⋅
= ω ω δ ω
δ
ω
(5.18)

Aproximarea făcută, în aceste calcule (C
S
≈ C)

este posibilă, pentru frecvenŃe mai mici
decât frecvenŃa de rezonanŃă
|
|
¹
|

\
|
<< 1
0
ω
ω
, deoarece în majoritatea cazurilor, tgδ<0,1.
DependenŃa de frecvenŃă a valorilor maxim admisibile pentru tensiune şi curent (valori raportate)
la condensatorul real sunt prezentate în figura 5.7.

Pentru domeniul frecvenŃelor joase (ω<ω
1
) străpungerea dielectricului limitează valoarea
tensiunii aplicate la U<U
max
, unde U
max
corespunde tensiunii de străpungere a dielectricului.
Pentru domeniul frecvenŃelor medii (ω
1
<ω<ω
2
) limitările sunt atât la tensiune cât şi la
curent, deci din punct de vedere al puterii disipate (P
d
=P
dmax
), valori dependente de unghiul de
pierderi.
La frecvenŃe înalte limitarea apare din punct de vedere al curentului, care poate atinge şi
chiar depăşi valoarea maxim admisibilă I
max
. Depăşirea acestei limite determină încălzirea
terminalelor şi a armăturilor. Puterea disipată maxim admisă într-un condensator, depinde ca şi la
rezistoare de dimensiunile condensatorului şi de temperatura ambiantă, scăzând liniar odată cu
temperatura de lucru. Pentru condensatoarele uzuale, puterea activă disipată este mică şi de acest
I=I
max
U=U
ma
x
0,1
1
ω
1
ω
2
ω

I II III
max U
U
ax
I
m I
Fig.5.7 DependenŃa de frecvenŃă pentru U/U
max
şi I/I
max

P
d
=P
dmax
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
134
lucru se Ńine seama doar la temperaturi ridicate ale mediului ambiant. Depăşirea puterii disipate
maxim admise duce la distrugerea dielectricului prin străpungere termică. Puterea disipată se
poate determina cu relaŃia (5.16) în funcŃie de: frecvenŃă, tensiune şi tgδ. Dacă nu se cunoaşte tgδ
la frecvenŃa de lucru, calculul se poate efectua cu partea finală a aceleiaşi relaŃii.
Factorul (R
S
C) este o mărime care depinde de frecvenŃă şi de aceea, această valoare se
indică (în datele de catalog ale producătorului – de ex. Philips, [20]) sub formă grafică pentru
seria constructivă de condensatoare.
Se observă (fig.5.7) că în domeniul frecvenŃelor joase (domeniul I, ω<ω
1
) puterea disipată
nu se depăşeşte dacă tensiunea U≤U
max
(limitare prin tensiune), iar în domeniul frecvenŃelor
ridicate (domeniul III, ω≥ω
2
) puterea disipată maximă trebuie limitată prin limitarea curentului
din circuitul condensatorului (prin reducerea tensiunii din circuit sau prin micşorarea frecvenŃei).

5.4. Condensatoare fixe

Condensatoarele fixe se realizează în una dintre variantele constructive prezentate în tabelul
5.1. Caracteristicile electrice ale condensatoarelor depind în mare măsură de proprietăŃile
materialului dielectric dintre armături (tabel 5.3).
Condensatoarele fixe se pot clasifică în funcŃie de:
• materialul dielectric utilizat: hârtie, materiale anorganice (ceramică, mică, sticlă), materiale
organice termoplastice (polistiren, policarbonat, polipropilenă, polietilenftalat, etc.), oxizi
(Al
2
O
3
,Ta
2
O
5
, SiO
2
) numite condensatoare electrolitice, deoarece contactul electric la una
din armături este realizată prin intermediul unui electrolit;
• forma armăturilor: bobinate şi plane;
• tensiunea de lucru: de joasă şi de înaltă tensiune;
• varianta constructivă: gabarit normal, gabarit redus, cu gamă extinsă de temperatură, cu
terminale radiale, axiale sau de implantare, etc.
• destinaŃie: pentru curent continuu (c.c.), pentru curent alternativ (c.a.), pentru antiparazitare,
pentru protecŃie, pentru startere, pentru pornire motoare, etc.

5.4.1. Condensatoare cu dielectric hârtie

Condensatoare cu dielectric hârtie folosesc ca dielectric hârtia de condensator impregnată.
Se realizează prin bobinarea armăturilor (folii metalice) împreună cu dielectricul: hârtie de
condensator impregnată. Deoarece hârtia prezintă în structură pori şi incluziuni, la bobinarea
condensatoarelor se folosesc cel puŃin doua folii de hârtie de condensator. Condensatoarele cu
hârtie se utilizează, în special, în circuitele de curent alternativ (compensarea factorului de putere,
pornirea motoarelor asincrone monofazate) sau pulsatoriu, cu componentă alternativă suprapusă
peste componenta continuă (cuplajul etajelor, protecŃia diodelor şi tiristoarelor), în circuitele de
antiparazitare (filtre de reŃea, instalaŃii de aprindere şi antiparazitare ale autovehiculelor).

Parametrii caracteristici
Capacitatea nominală [C
n
] se situează în domeniul zeci de nanofarazi până la zeci de
microfarazi. Valoarea capacităŃii se determină la o anumită frecvenŃă (de obicei de 1kHz) şi la
temperatura ambiantă (de+20
0
C sau +25
0
C). Marcarea se face în clar, înainte de valoarea
nominală indicându-se tipul şi varianta constructivă printr-un cod literar sau numeric (firma
CONDENSATOARE
135
Philips).

De exemplu: HPA 30.24 4,2 µF±10% 220Vca 25/085/21
HPA - condensator cu hârtie uleiată pentru c.a. (fabricaŃie ICEP Curtea de Argeş), 30.24 -
reprezintă varianta constructivă, parametrii C
n
şi V
n
: 4,2 µF±10% 220Vca şi 25/085/21 -
categoria climatică.

Tensiunea nominală V
n
se marchează în clar pe corpul condensatorului, indicând: valoarea
tensiunii continue - V
dc
, V
cc
sau tensiune alternativă - V
rms
, V
ca
.- valoare efectivă. Tensiunea
aplicată condensatorului (valoare de vârf sau suma dintre componenta continuă şi alternativă)
trebuie să fie inferioară tensiunii nominale V
n
(la 50Hz cu-20%).
Tangenta unghiului de pierderi (tgδ) are o valoare relativ mare (ordin 10
-2
), comparativ cu alte
variante constructive, fiind determinată la frecvenŃa de 50Hz sau 1kHz.
RezistenŃa de izolaŃie (R
iz
) se determină cu următoarele tensiuni de măsură U ( la 20
0
C) [14]:
- U=10±1V pentru V
n
<100V;
- U=100±15V pentru 100<V
n
<500V;
- U=500±50V pentru V
n
>500V.

a) Condensatoare cu dielectric hârtie impregnată sunt formate din următoarele părŃi
componente:
• Dielectricul este constituit din două sau mai multe straturi de hârtie impregnată. Grosimea şi
numărul straturilor de hârtie depind de tensiunea de lucru a condensatorului. Calitatea hârtiei şi
ale materialului de impregnare, determină în mod substanŃial caracteristicile electrice ale
condensatoarelor realizate.
• Armăturile se realizează fie din folii de aluminiu de grosimi 5...15µm înfăşurate sub formă de
bobină sau prin metalizare în vid.
Tehnologia de realizare constă din următoarele faze:
Bobinarea foliilor armăturilor este de două feluri: bobinare cu armături suprapuse - bobinare
inductivă şi bobinarea neinductivă cu armături decalate (fig. 5.8.c). OperaŃia de bobinare se
realizează pe maşini automate. După bobinare capetele armăturilor decalate se metalizează la cele
două extremităŃi (se reduce inductivitatea parazită).
Conectarea terminalelor: legătura electrică la armăturile bobinate inductiv se realizează cu
ajutorul unor lamele de contact din cupru cositorit, iar la armăturile bobinate neinductiv prin
sârmă de cupru sudată de zonele metalizate.
Impregnarea dielectricului, ce se face după operaŃia de bobinare, are scopul de a creşte rigiditatea
dielectrică prin înlocuirea incluziunilor de gaze cu materialul de impregnare. Pentru impregnare
se folosesc dielectrici lichizi: ulei de condensator, ulei clorurat, difenil-clorurat, triclordifenil
(3DC), etc. sau solizi: parafină (ceară), răşini epoxidice.
ProtecŃia mecanică şi climatică se obŃine prin mularea ansamblului: armături-dielectric
impregnat-terminale, într-un compund epoxidic sau prin introducerea într-un tub de aluminiu.
Etanşarea ansamblului se face cu răşină epoxidică sau cu rondele din pertinax cauciucat.

COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
136
Fig.5.8 ConstrucŃia condensatoarelor cu hârtie a) Mod de bobinare b) SecŃiune prin bobina cu
armături suprapuse c) SecŃiune prin bobina cu armături decalate

Utilizările condensatoarelor cu hârtie sunt următoarele: la circuitele de curent continuu şi de
curent alternativ de joasă frecvenŃă,: filtrare, cuplare, decuplare, circuite de limitare a curentului şi
de compensare a factorului de putere la lămpile cu descărcări în gaze, etc.

b) Condensatoare cu dielectric hârtie metalizată (codificare: MP - metallised paper).prezintă
avantajul unui gabarit mai mic, comparativ cu cele cu hârtie la aceiaşi capacitate, deoarece
armăturile se obŃin prin metalizare direct pe dielectric (hârtia de condensator). Grosimea foarte
redusă a armaturilor face ca acestea să se poată vaporiza datorită căldurii degajate în cazul unui
scurtcircuit (cauzat de incluziuni cu rezistivitate redusă) şi prin aceasta se elimină porŃiunea
defectă (autoprotecŃie). Condensatoare cu hârtie metalizată au următoarele părŃi componente:
• armăturile sunt pelicule metalice subŃiri (zecimi de micron), care se depun în vid pe hârtie
lăcuită în prealabil.
• dielectricul este format din două benzi de hârtie metalizată, aşezate astfel încât armăturile să
fie decalate (fig.5.7.c), în vederea metalizări capetelor (pentru reducerea inductivităŃii parazite).
Tehnologia de realizare constă din bobinarea benzilor de hârtie metalizată. După bobinare şi
sudarea terminalelor, condensatorul se supune unei tensiuni progresiv crescătoare (mai mare
decât U
n
) în scopul eliminări zonelor de scurtcircuit dintre armături, datorită imperfecŃiunii
dielectricului. Aceste porŃiuni sunt scoase din circuit prin încălzirea şi vaporizarea peliculei din
zona defectă (prin efect Joule-Lenz). ProtecŃia mecanică şi climatică se realizează asemănător cu
cea de la condensatoarele cu hârtie impregnată.

c) Condensatoare cu dielectric mixt folosesc alături de hârtie o folie de material plastic,
ceea ce permite obŃinerea de caracteristici superioare faŃă de condensatoarele cu hârtie: rezistenŃa
de izolaŃie, tangenta unghiului de pierderi, rigiditate dielectrică.
Sunt realizate din următoarele componente:
• armături: benzi subŃiri de aluminiu;
• dielectricul: hârtie impregnată împreună cu o folie din material plastic (polietilenă,
polipropilenă, etc.).
ProtecŃia mecanică şi climatică se realizează în tuburi de aluminiu închise la capăt cu rondele din
pertinax placat cu cauciuc prevăzute cu capse pentru trecerea terminalului sau etanşate cu răşini
epoxidice.
Utilizările condensatoarelor cu dielectric mixt sunt, în special, la circuitele cu componentă
pusatorie a curentului (circuitele de impulsuri), datorită inductanŃei proprii de valoare redusă.
c)
Hârtie
Al
Hârtie
Hârtie
a)
b)
CONDENSATOARE
137
5.4.2. Condensatoare cu pelicule plastice

Condensatoare cu pelicule din materiale plastice s-au răspândit în ultimul timp, datorită
perfecŃionării tehnologiilor de fabricaŃie, care au permis obŃinerea unui raport calitate-preŃ mai
bun, comparativ cu alte categorii de dielectrici.
Dielectricul este format dintr-o peliculă (film plastic) din materiale termoplaste polare:
policarbonat, polietilentereftalat (mylar), răşini poliamidice sau nepolare: polistiren (stiroflex),
polipropilenă, polietilenă, etc.
Deoarece materialele plastice nu prezintă incluziuni sau goluri, ca hârtia de condensator, se
poate folosi ca dielectric o singură folie de material plastic. Aceste folii pot fi obŃinute sub forma
unor pelicule subŃiri cu grosimi de ordinul micronilor. De asemenea, rezistenŃa de izolaŃie şi
rigiditatea dielectrică prezintă valori mai ridicate decât la hârtie.
Caracteristicile unor materiale dielectrice utilizate în construcŃia condensatoarelor cu folie
plastic cum ar fi: permeabilitatea ε
r,
tangenta unghiului de pierderi tgδ , coeficientul de
temperatură α
T,
domeniul temperaturilor de lucru ∆ϑ şi rezistivitatea ρ sunt indicate în tabelul 5.5.
Tabelul 5.5 Caracteristici ale unor materiale dielectrice plastice
Materialul
dielectric
ε εε ε
r
tgδ δδ δ α αα α
T
[K
-1
] ∆ ∆∆ ∆ϑ ϑϑ ϑ [
0
C] ρ ρρ ρ [Ω ΩΩ Ω m]
Polistiren 2,58 (2-3)10
-4
-100 -300 -60 +60 (+85) 10
17
- 10
18
Polietilenă 2,25 5 10
-4
-550 -700 -60 +85 (+90) 10
16
- 10
17

Politetrafloretilen
ă
2,05 (1-2)10
-4
-100 -120 -60 +200 (+250) >10
17
Polietilentereftala
t
3,2 20 10
-4
+500 -60 +150 10
16
- 10
17


Armăturile se realizează din folii de aluminiu, staniu, sau din pelicule metalice obŃinute prin
depunerea in vid pe suprafaŃa dielectricului. Prin metalizarea armăturilor, ca la condensatoarele
cu hârtie metalizată, se obŃine reducerea gabaritului, rezultând capacităŃi specifice mari.
Tehnologia de realizare a acestor condensatoare se aseamănă cu cea a condensatoarelor cu hârtie
(bobinare), dar datorită structurii mai compacte a dielectricului plastic, comparativ cu hârtia , se
foloseşte o singură folie. La varianta constructivă cu armăturile decalate, la capetele bobinei
acestea se metalizează (fig.5.8.c).

Parametrii caracteristici
Capacitatea nominală [C
n
] a condensatoarelor cu pelicule din material plastic (cu film plastic) se
situează în domeniul de valori cuprinse între câŃiva picofarazi până la ordin microfarazi. Valoarea
nominală corespunde (uzual) seriilor de valori E6…E24 (tabel 1.2 - cap.1). VariaŃia capacităŃii
nominale cu temperatura şi frecvenŃa este în funcŃie de tipul dielectricului. Aceste dependenŃe se
prezintă grafic sub forma:
| | ( )
∆C
C
f T
n
n
amb
% = şi
| |
∆C
C
f
n
n
% = (f[Hz]).
Marcarea valorii nominale se face în clar, alături de varianta constructivă codificată printr-un cod
literar sau numeric.
Tensiunea aplicată condensatorului (valoare de vârf sau suma dintre componenta continuă şi
alternativă) trebuie să fie inferioară tensiunii nominale V
n
(la 50Hz cu -20%). La condensatoarele
la care se indică tensiunea continuă nominală V
c
,valoarea de vârf maximă a tensiunii alternative
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
138
U
max
trebuie să respecte indicaŃiile producătorului. Valoarea tensiunii alternative U
max
este
limitată de puterea maximă P
max
pe care o poate disipa condensatorul. Valoarea P
max
depinde de
dimensiunile condensatorului şi de temperatura ambiantă (relaŃia 5.14) (de ex. la styroflex
U
n
<(0,2-0,4)V
c
, în funcŃie de tensiunea nominală [14]).
Tangenta unghiului de pierderi (tgδ) are valori reduse (0,1.10
-3
< tgδ <30.10
-3
), cu până la două
ordine de mărime mai mică decât la condensatoarele cu hârtie. Pierderile de energie se datorează
parŃial dielectricului (rezistenŃei de izolaŃie şi histerezis dielectric), precum şi armăturilor
(rezistenŃei echivalente de metalizare). Pentru îmbunătăŃirea comportării la înaltă frecvenŃă sau
la impulsuri (curent mare) se măreşte grosimea stratului de metalizare sau se introduce
suplimentar o folie de aluminiu pentru micşorarea rezistenŃei echivalente serie.
Tangenta unghiului de pierderi (tgδ) depinde de temperatura mediului ambiant şi de
frecvenŃa de lucru. Aceste dependenŃe se prezintă sub formă grafică pentru domeniile de
funcŃionare recomandate.
RezistenŃa de izolaŃie (R
iz
) se determină cu următoarele tensiuni de măsură U la 20
0
C.
- U=20±1V pentru V
n
<100V;
- U=100±15V pentru 100<V
n
<500V;
- U=500±50V pentru V
n
>500V
Valoarea tensiunii care se aplică condensatorului, pentru măsurarea rezistenŃei de izolaŃie,
depinde de tensiunea nominală şi de tipul dielectricului. Aceste valori sunt indicate în datele de
catalog ale producătorului.
Utilizări în circuitele electronice din aparatura industrială şi în cele din televizoare şi
radioreceptoare.

a) Condensatoare cu poliester metalizat (codificare MK sau PMP) sunt foarte răspândite
datorită preŃului de cost relativ redus. Acestea sunt formate din următoarele părŃi componente:
• armături: pelicule de aluminiu depuse în vid;
• dielectric: polietilentereftalat (mylar) - material termoplast polar (ε
r
≈3), caracterizat prin
pierderi dielectrice relativ mari, dependente de frecvenŃă şi temperatură, dar poate fi obŃinut sub
formă de pelicule subŃiri (de ordinul microni), rezultând capacităŃi specifice mari;
• terminale: sârmă de cupru cositorită.
Procesul tehnologic este asemănător cu cel al condensatoarelor cu hârtie metalizată şi constă din:
• metalizarea foliei de polietilentereftalat cu un strat de aluminiu (de ordinul zecimi de microni);
• tăierea şi rularea foliei;
• lipirea terminalelor;
• protecŃia condensatorului prin: mulare în compund sau prin încapsulare în capsule (cilindrice
sau dreptunghiulare), etanşare cu răşină (prin injecŃie sau prin turnare).
Parametrii caracteristici
Capacitatea nominală [C
n
] a condensatoarelor cu poliester metalizat (mylar) se situează, în mod
obişnuit, în domeniul 1000pF...10µF, având tensiunea nominală U
n
=100÷630V. Marcarea
capacităŃii nominale C
n
şi a toleranŃei t[%] se face în clar sau la unele variante constructive
(Philips) în codul culorilor.
De exemplu: PMP 0701-0,47/250 (codificarea condensatoarelor conform [14]
PMP- condensator cu poliester metalizat);
07- varianta tehnologică;
01-codificarea capsulei;
0,47-capacitatea în µF;
CONDENSATOARE
139
250- tensiunea nominală în V.
ToleranŃele capacităŃilor nominale sunt cuprinse, în general, între ±10%, ±20% ; limitele indicate
corespund seriilor E12 şi E6.
Tensiunea nominală V
n
se indică în clar sau codificat (ultima bandă colorată). Valorile uzuale
sunt: 100V, 160V, 250V, 400V, 630V, 1000V . Valoarea maximă a tensiunii alternative (valoare
efectivă) depinde de puterea disipată maximă P
d
(relaŃia 5.6), valoare care nu poate fi depăşită.
Astfel, la f=50-60Hz U
max
<(0,3...0,5) V
n
.
Tangenta unghiului de pierderi tgδ <5.10
-3
...10
-2
; variaŃiile cu temperatura şi frecvenŃa se
prezintă sub formă grafică la variantele constructive.
RezistenŃa de izolaŃie (R
iz
) dintre terminale se indică în funcŃie de capacitatea nominală şi de
tensiunea nominală a condensatoarelor.
De exemplu, la condensatoare din seria PMP:
- R
iz
> 3.10
4
MΩ pentru C
n
<0,33µF;
- R
iz
.C
n
>10
4
s (MΩ . µF ) pentru C
n
>0,33µF.
Coeficientul de temperatură al capacităŃii α
c
este

relativ mare, condensatoarele fiind folosite până
la max. 70- 75
0
C. De obicei, se prezintă dependenŃa
| | ( )
∆C
C
f T
n
n
amb
% = .
Utilizările condensatoarele cu dielectric folie de poliester metalizat – polietilenterftalat: în
echipamentele electronice industriale şi în aparatura de larg consum (radioreceptoare, televizoare,
etc.), dar mai ales la cuplarea dintre etaje sau decuplări în aparatura electronică la joasă frecvenŃă.

b.) Condensatoare cu polistiren (codificare KS (CEI)- sau PS-styroflex [14]) se
caracterizează prin pierderi dielectrice mici şi stabilitate bună cu temperatura şi frecvenŃa.
Sunt formate din următoarele părŃi componente:
• Armăturile se realizează din folii de aluminiu sau staniu;
• Dielectricul este format din una sau mai multe folii de polistiren (ε
r
=2,5...2,6). Numărul de
folii utilizate depinde de tensiunea nominală a condensatorului.
• Terminalele realizate din conductoare de cupru cositorite se fixează prin sudare prin puncte în
cursul procesului de bobinare (la bobinarea automată).
Tehnologia de realizare a condensatoarelor cu polistiren (styroflex) este asemănătoare cu cea a
condensatoarelor cu hârtie impregnată şi constă în bobinarea armăturilor împreună cu folia
(foliile) din polistiren cu lăŃime mai mare decât lăŃimea armăturilor (fig. 5.9). După bobinare,
condensatorul este supus unui proces termic în urma căruia poliesterul polimerizează şi asigură
etanşarea condensatorului. În această fază, condensatorul obŃinut se prezintă sub formă
cilindrică, având culoare argintie datorită armăturilor de aluminiu care se pot vedea prin
dielectricul transparent.
Pentru condensatoarele cu polistiren cu gamă extinsă de temperatură se utilizează pentru protecŃie
capsule paralelipipedice de bachelită, în care se introduce condensatorul propriu-zis, iar apoi se
ermetizează cu răşină epoxidică.
Ghidaj pentru
folii
Role
polistiren
Role
aluminiu
Bobina
condensatorului
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
140
Fig. 5.9 Explicativă la bobinarea condensatoarelor cu polistiren

Parametrii caracteristici
Capacitatea nominală [C
n
] a condensatoarelor cu polistiren (styroflex) se situează, în mod
obişnuit, în domeniul 47pF...100nF. Marcarea capacităŃii nominale C
n
şi a toleranŃei t[%] se face
în clar. CapacităŃile nominale cuprinse între limitele indicate, corespund seriilor E48, E24, E12,
E6.
Tensiunea nominală V
n
se indică în clar sau se codifică prin culoarea unei extremităŃi a
condensatorului, situată lângă terminalul legat la armătura exterioară. Această culoare este
imprimată înainte de bobinare pe extremitatea uneia din rolele de polistiren (fig.5.9).
CorespondenŃa tensiunii nominale cu culoarea marcată, conform [14], este indicată în tabelul 5.6.

Tabelul 5.6 Codificarea tensiunii nominale la condensatoarele cu polistiren (styroflex)
Culoare Albastru Galben Roşu Verde Negru
V
n
c.c.[V] 25 63 160 250 630

Pentru V
n
=1000V marcajul se face atât cu negru cât şi prin inscripŃionarea acestei valori pe
corpul condensatorului. Valoarea tensiunii continue maxime, care se poate aplica
condensatoarelor cu polistiren (styroflex), se reduce proporŃional cu temperatura de funcŃionare,
de obicei, peste 40
0
C.

Tangenta unghiului de pierderi (tgδ) este mai mică decât la condensatoarele cu poliester
metalizat cu aproximativ un ordin de mărime. Această valoare se determină la temperatura
ambiantă şi se indică pentru domeniile de valori ale capacităŃii nominale. Astfel, pentru
condensatoarele din seria PS valorile tgδ sunt:
- tgδ <10.10
-4
la f=1000kHz pentru C
n
<1000pF;
- tgδ <5.10
-4
la f=1kHz pentru Cn>1000pF.

RezistenŃa de izolaŃie (R
iz
) a acestei categorii de condensatoare este una dintre cele mai mari
valori pentru condensatoare cu dielectric solid. Valoarea rezistenŃei dintre terminale se indică în
funcŃie de valoarea tensiunii nominale a condensatorului.
De exemplu, la condensatoare din seria PS, [14]:
- R
iz
> 1000 MΩ pentru V
n
<100V; - R
iz
> 100000 MΩ pentru V
n
>100V.

Coeficientul de temperatură al capacităŃii α
c
are valoare redusă şi negativă; astfel la
condensatoarele din seria PS, α
c
=(-60...-220)10
-6
/
0
C.
Utilizările condensatoarelor cu styroflex: în circuitele electronice în care sunt necesare
condensatoare cu pierderi reduse, respectiv:
- radioreceptoare, televizoare şi aparatură de telecomunicaŃii (circuitele oscilante de intrare
şi de acord, filtre de medie frecvenŃă, circuitele de baleaj pe orizontală folosite în televiziune,
etc.);
- aparatura de măsurare digitală (circuite de impulsuri, integratoare cu un domeniu larg al
constantei de timp, etc.).


CONDENSATOARE
141
5.4.3. Condensatoare ceramice

Condensatoare ceramice folosesc drept dielectrici materiale ceramice, având diferite
compoziŃii. Aceste condensatoare au armături plane (disc, plachetă) sau cilindrice (tubulare),
caracterizându-se astfel, prin valori mici ale inductanŃei parazite, mult mai redusă decât la
condensatoarele bobinate. În funcŃie de numărul de straturi condensatoarele ceramice se
realizează cu un singur strat de dielectric - monostrat sau cu mai multe - multistrat.
a.) Condensatoare ceramice monostrat
Sunt formate din următoarele părŃi componente:
• Armăturile - pelicule de argint depuse pe o parte şi pe alta a unui suport ceramic;
• Dielectricii - prin forma lor determină şi forma finală a condensatorului. În funcŃie de
compoziŃia lor, dielectricii pot avea coeficient de temperatură definit (tip I) sau nedefinit (tipurile
II şi III), determinând o clasificare similară şi pentru condensatoarele ceramice. Formele acestor
dielectrici sunt: disc, plachetă sau cilindric.

Caracteristicile principalilor dielectrici ceramici se indică în tabelul 5.7.


Tabelul 5.7. Caracteristicile electrice ale dielectricilor ceramici
Parametrul Diel. ceramic tip I Diel. ceramic tip II Diel. ceramic tip III
ε
r

5...220 2.10
3
...10
4
>10
5

α
c
[ppm/
0
C] -750...±250 nedefinit nedefinit
tgδ <15.10
-4
<350.10
-4
<1200.10
-4


Dielectricii ceramici de tipul I (cu permeabilitate dielectrică mică - grupa I) au la bază titanaŃii de
calciu, magneziu, bariu sau stronŃiu (TiO
2
.CaO, TiO
2
.MnO, 9TiO
2
.2BaO ,TiO
2
.SrO), care se
caracterizează prin permitivitate relativ mică (ε
r
=5…200), comparativ cu cei de tip II şi III, având
un coeficient de variaŃie cu temperatura redus, variaŃie negativă şi liniară (coeficient de
temperatură definit).
Plachetă
Armături
Dielectric
Disc
ceramic
Terminale
Tub
ceramic
Armături
Fig.5.10 Variante constructive de condensatoare ceramice monostrat
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
142
Dielectricii ceramici de tipul II (grupa a-II-a) au la bază titanaŃii şi zirconaŃii de bariu sau stronŃiu
(MgTiO
3
, SrTiO
3,
CaTiO
3
, CaZrO
3
) cu permitivitate foarte mare (ε
r
>500), dar prezintă
dezavantajul unei instabilităŃi mari a permeabilităŃii electrice şi a pierderilor dielectrice cu
temperatura şi frecvenŃa.
Dielectricii ceramici de tipul III (grupa a-III-a) au la bază materiale feroelectrice, compoziŃii
ale titanatului de bariu, care se supun unui tratament termic. Aceşti dielectrici se caracterizează
printr-o anumită temperatură limită, numită punct Curie, peste care polarizarea spontană
încetează.
Titanatul de bariu are punctul Curie situat la temperatura de 120
0
C. de asemenea
permeabilitatea electrică este influenŃată şi de valoarea câmpului electric aplicat. Din acest motiv,
aceşti dielectrici se folosesc numai la tensiuni mici. Prin oxidare în atmosferă reducătoare aceste
compoziŃii formează la suprafaŃa ambelor părŃi ale materialului un strat superficial oxidat, care
constituie dielectricul. Cu aceste straturi dielectrice, de grosime foarte mică este posibilă
obŃinerea unei capacităŃi specifice mari. SuprafeŃele exterioare ale dielectricilor astfel obŃinuŃi se
metalizează şi apoi, pe acestea se conectează terminalele. Capacitatea echivalentă rezultantă este
dată de cele două condensatoare înserate prin rezistenŃa stratului semiconductor de titanat, care se
află între ele.
Condensatoarele realizate cu dielectricii ceramici de tipul III se caracterizează prin:
• dimensiuni reduse, deoarece permitivitatea electrică a stratului superficial este foarte mare;
• tgδ are valori mici şi lent crescătoare cu tensiunea aplicată;
• tensiunea nominală scăzută (în general, V
n
< 25V);
• toleranŃa valorii nominale este largă (în general, -20%...+100%).

Utilizările specifice ale condensatoarelor ceramice, alături de gama de valori sunt indicate în
tabelul 5.8.

Tabelul 5.8 Utilizările condensatoarelor ceramice
Tipul condensator Valori nominale C
n
Utilizări

Ceramic tip I

0,8pF...1nF
circuite electronice
profesionale şi industriale
pentru înaltă frecvenŃă
Ceramic tip II 33pF...100nF circuite de cuplare şi
decuplare

Ceramic tip III

4,7nF...470nF
circuite de cuplare şi
decuplare, circuite de
deparazitare, etc.


Tehnologia de realizare a condensatoare ceramice este diferită de cea a condensatoarelor
cu dielectric folie (hârtie, plastic), prezentate anterior. In primul rând, deoarece aceste
condensatoare nu sunt bobinate, ele fiind plane sau cilindrice.
Principalele faze tehnologice ale realizării condensatoarelor ceramice monostrat pot fi
rezumate după cum urmează:
• obŃinerea ceramicii dielectrice: substanŃele constituente sunt dozate, amestecate, măcinate,
pulberea obŃinută se amestecă cu lianŃi şi prin presare, turnare sau laminare se obŃine forma de
disc, plachetă sau tubulară cu dimensiuni impuse de valoarea capacităŃii şi de tensiunea nominală;
CONDENSATOARE
143
• depunerea armăturilor din argint (prin serigrafiere şi apoi fixarea peliculei prin
descompunerea termică a unui compus al argintului) pe feŃele discului sau plachetei sau în
interiorul şi exteriorul tubului (forma tubulară);
• lipirea terminalelor (sârmă de cupru cositorită);
• încapsularea (protecŃia mecanică şi climatică) - cu răşină termodură;
• sortare şi marcare.
Forma şi structura condensatoarelor ceramice monostrat, varianta plană, se prezintă în figura
5.11.
Parametrii caracteristici principali ai condensatoarelor ceramice uzuale, conform [14], sunt
indicaŃi în tabelul 5.9.
Capacitatea nominală [C
n
] a condensatoarelor ceramice se marchează în clar sau în codul
culorilor (fig. 5.12), astfel: banda 2, 3 - cifre semnificative; banda 3 – multiplicator (10
n
); banda
5 – toleranŃa [t %].

Tabelul 5.9. Caracteristici ale condensatoarelor ceramice
Nr.
crt

Parametrul
Condensator ceramic
tip I
Condensator ceramic
tip II
1. C
n
0,8pF...1nF 33pF...100nF
2.
t [%]
pt. C
n
<10pF: ±0,25pF, ±0,5pF;
±1pF.
pt. C
n
>10pF: ±5%, ±10%, ±20%
±10%; ±20%
-20%...+80%
-20%...+50%
3. tg δ <15.10
-4
<350.10
-4

4. V
n
[V] c.c. 63; 500 c.c. 25; 500;1kV; 2kV;
3kV
5. α
c
[ppm/
0
C] liniar -750...±250 nedefinit
6. R
iz
>10GΩ >30GΩ

La condensatoarele ceramice, marcate în codul culorilor, cu 5 benzi se codifică: coeficientul de
temperatură α αα α
T
prin prima bandă colorată, benzile 2, 3 – valoarea, 4 – multiplicator, iar 5 -
toleranŃa (fig. 5.12.a). Aceste condensatoare se mai codifică cu iniŃiala P (pozitiv) sau N (negativ)
a variaŃiei coeficientului de temperatură α αα α
T
urmată de valoarea numerică a acestuia (în ppm)

aşa
cum se indică în tabelul 5.10.

2
3
4
5
1
2
3
4
5
a)
b)
Terminal
Strat de răşină
Strat de argint
Dielectric
Strat de argint c)
Fig. 5.11 Condensatoare ceramice monostrat.
a) disc; b) plachetă; c) secŃiune printr-un condensator ceramic.
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
144
Fig. 5.12 Explicativă la marcarea condensatoarelor ceramice

Tabelul 5.10 Codificarea coeficientului de temperatură şi a toleranŃei la condensatoare ceramice
Culoare Negru Maro Roşu Porto-
caliu
Gal-
ben
Ver-
de
Albas
-tru
Vio-
let
Auriu Nr.
ben
zii
Cod NP0 N033 N075 N150 N220 N330 N470 N750 P100
1 α
c

[ppm/
0
C
]
0 -33 -75 -150 -220 -330 -470 -750 +100
5
ToleranŃa
[%]
20 1 2 5

La condensatoarele marcate în clar coeficientul de temperatură se indică printr-un cod numeric
sau cod literar, specific producătorului de componente electronice.

b) Condensatoare ceramice multistrat
Condensatoarele ceramice multistrat sunt caracterizate printr-o capacitate specifică mare,
proprietăŃi electrice, mecanice şi climatice bune, ceea ce permite utilizarea lor în majoritatea
aplicaŃiilor în locul celor, cu pelicule plastice styroflex şi mylar.
Prezintă următoarele avantaje:
• formă paralelipipedică cu volum şi dimensiuni reduse;
• inductanŃă foarte mică;
• posibilitatea de realizare de condensatoare "cip" (fără terminale).
Singurul dezavantaj îl constituie preŃul de cost, care este mai mare decât la condensatoarele cu
dielectric plastic.

Dielectricul utilizat poate fi împărŃit în două categorii, la fel ca la condensatoarele
monostrat:
• dielectricul de tip I - material ceramic tip NPO, CG şi COG se caracterizează printr-o bună
stabilitate cu temperatura, pierderi mici, capacitate specifică medie;
• dielectricul de tip II - având la bază materialele ceramice X7R, 2C1, Z5U, 2F4 (indicative de
cod pentru materiale ceramice) se caracterizează printr-o capacitate specifică mare, pierderi ceva
mai mari şi o stabilitate cu temperatura mică ( ∆C C = ± − 20 55 %.... %).
Tehnologia de realizare a condensatoare ceramice multistrat este asemănătoare parŃial cu cea de
la condensatoare ceramice monostrat, dar în acest caz se realizează două tipuri de armături:
armături stânga (impare) şi dreapta (pare), care prin suprapunere (sandwich) formează un
monobloc paralelipipedic -" bara" (fig.5.13). Această bară conŃine un număr mare de "cipuri"
(condensatoare) din care în urma debitării se obŃin ansamblurile la care se conectează în paralel
armăturile (prin scurtcircuitare) pare pe o parte şi cele impare pe cealaltă parte. Scurcircuitarea se
realizează cu ajutorul unei pelicule metalice (pastă de PdAg şi tratare termică). Urmează testarea
şi sortarea automată a condensatoarelor. Se obŃin condensatoare cip (neîncapsulate) pentru
anumite utilizări, iar la cealaltă variantă constructivă se conectează terminale şi se încapsulează.

CONDENSATOARE
145
Utilizări specifice au condensatoarele ceramice multistrat neîncapsulate (neprotejate şi fără
terminale) în: circuitele integrate hibride, circuite electronice realizate în tehnologia SMD,
electronica auto, tehnica medicală precum şi în alte microcircuite.














Condensatoarele ceramice multistrat încapsulate (cu terminale) se pot folosi în aceleaşi aplicaŃii
ca şi condensatoarele ceramice monostrat (cuplare între etaje, decuplare, etc.).

Parametrii caracteristici principali ai condensatoarelor ceramice multistrat uzuale sunt indicaŃi
în tabelul 5.11.

Tabelul 5.11 Caracteristici ale condensatoarelor ceramice multistrat
Tipul
cond.

C
n


t[%]

V
n
[V]

R
iz
[Ω ΩΩ Ω]

tgδ δδ δ
α αα α
c

[ppm/
0
C]
Tip I 3,3pF...
27nF
±1... ±20 25...200 >10.10
9
< 15.10
-4
±30

Tip II

100pF...
1µF

±5... ±20

50...200
>4.10
-9
pt.
C
n
<25nF
R
iz
C
n
>100s
pt. C
n
<25nF

<300.10
-4


∆C
C
<±20%


c) Condensatoare ceramice speciale. Condensatoare de trecere

Condensatoare de trecere fac parte din categoria condensatoarelor ceramice cu utilizări
speciale, care trebuie să prezinte o reactanŃă capacitivă foarte mică la frecvenŃa de lucru a unui
circuit electronic, ecranat faŃă de circuitele din vecinătate (să reprezinte un scurtcircuit la
frecvenŃa de lucru). Aceste condensatoare se introduc pe circuitul de alimentare al unor circuite
electronice de înaltă frecvenŃă (VHF şi UHF) pentru reducerea semnalelor perturbatoare la
frecvenŃa de lucru care s-ar putea transmite pe circuitul de tensiune continuă.
Condensatoarele de trecere sunt realizate asemănător cu condensatoarele ceramice -
varianta tubular. Armătura exterioară corespunde zonei metalizate de la suprafaŃa exterioară a
tubului ceramic. Pe interior se plasează armătura interioară prin care se asigură trecerea curentului
continuu de la un capăt la celălalt al condensatorului.
Cip multistrat
Armătura
stângă
Armătura
dreaptă
Dielectric
Fig. 5.13 Condensatoare ceramice multistrat
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
146
Armătura exterioară este cea care se fixează prin cositorire sau cu şurub şi piuliŃă la masa
electrică a circuitului electronic. Armătura interioară este conectată electric la conductorul
filiform sau cu un ochi circular la capăt străbate tubul ceramic dintr-o parte în cealaltă (fig.5.13.).
Având în vedere rolul acestor condensatoare, dielectricul folosit este, în general de tip II, care
permite obŃinerea unei capacităŃi specifice mari.
Parametrii caracteristici
- Capacitatea nominală C
n
, uzual 2,5pF….10nF;
- Tensiunea nominală V
n
:ca la condensatoarele ceramice, dar uzual: 250V, 350V;
- Tangenta unghiului de pierderi: tgδ<10
-3
;
- RezistenŃa de izolaŃie R
iz
>10.000 MΩ.
Forma tipică a unui condensator de trecere se prezintă în figura 5.14.

Fig.5.14 ConstrucŃia unui condensator de trecere


5.4.4. Condensatoare cu mică

Condensatoarele cu mică folosesc drept dielectric mica, care este unul dintre cele mai bune
materiale dielectrice. Mica este un silicat de aluminiu care conŃine în afară de SiO
2
şi Al
2
O
3
şi
oxizi ai altor metale şi grupe hidroxid. Prin aplicaŃiile lor, cele mai importante tipuri de mică sunt
mica muscovit şi mica flogopit. Mica muscovit are proprietăŃi mai bune pentru dielectrici de
condensator faŃă de mica flogopit. Mica muscovit (k[Si
3
Al
3
O
10
](OH)
2
) are o structură cristalină şi
se caracterizează prin: ε
r
=6,5…7, stabilitate mare a permitivităŃii cu temperatură, rezistenŃă de
izolaŃie ridicată, rigiditate dielectrică mare. Mica prezintă şi dezavantaje, deoarece clivează uşor
în folii de 25...100µm şi prin metalizare i se reduc în timp proprietăŃile electrice, datorită migrării
ionilor metalici.
Condensatoarele cu mică se realizează în varianta plană, cu unul sau mai multe straturi,
asemănător cu condensatoarele ceramice monostrat sau multistrat. Se folosesc folii de mică
argintate între care se elimină interstiŃiile prin presare. Altă variantă constructivă foloseşte
armături metalice care, în acest caz, sunt din folii de staniu, cupru electrolitic sau aluminiu,
dispuse alternativ între straturile de dielectric (varianta multistrat).
Deşi, prezintă caracteristici electrice bune, aceste condensatoare datorită preŃului de cost mai
ridicat sunt tot mai mult înlocuite de condensatoarele ceramice şi de cele cu pelicule plastice.

5.4.5. Condensatoare electrolitice
Armătura
exterioară
Armătura
interioară

i
Dielectric
ceramic
Traseu de
curent
Parte de lipire
la masă
CONDENSATOARE
147

Condensatoarele electrolitice reprezintă o categorie de condensatoare cu o largă utilizare într-
o serie mare de circuite electrice şi electronice. Ele diferă faŃă de celelalte tipuri de condensatoare
(cu hârtie, film plastic, ceramice, etc.) prin dielectric, armături şi prin unele performanŃe. Sunt, în
general, condensatoare polarizate şi de aceea simbolizarea condensatoarelor electrolitice se face
cu indicarea polarităŃii (+) sau (-) (la cele polarizate) armăturilor (fig.5.1.b, c).
Dielectricul condensatoare electrolitice este format din pelicule de oxizi metalici (Al
2
O
3
,
Ta
2
O
5
, Mb
2
O
5
, TiO
2
), care se depun pe o armătură metalică. Metalul constituie una dintre
armături, iar cealaltă armătură în contact cu dielectricul este un electrolit, de unde provine şi
denumirea acestor condensatoare. Cei mai utilizaŃi dielectrici sunt: oxidul de aluminiu (Al
2
O
3
) şi
de tantal (Ta
2
O
5
), care se caracterizează prin proprietăŃi dielectrice bune:
- permitivitate dielectrică relativă ε
r
mare: Al
2
O
3
cu ε
r
≈8 şi Ta
2
O
5
, cu ε
r
≈27;

- rigiditate dielectrică bună;

- posibilitatea tehnologică a obŃinerii unor straturi de grosimi mici (sub 1µm)

Aceste caracteristici permit obŃinerea unor capacităŃi specifice foarte mari (de ordinul sutelor de
µF/cm
3
). Tensiunile nominale nu depăşesc 450...500V, domeniu până la care condensatoarele
electrolitice nu au concurenŃă în ceea ce priveşte capacitatea specifică. Peliculele de material
dielectric îşi menŃin proprietăŃile numai la polarizarea directă a joncŃiunii metal-oxid (plusul
sursei aplicat pe metal - armătura anod). La inversarea polarităŃii are loc un proces electrochimic
de oxidare a catodului, proces însoŃit de încălzirea condensatorului. Se pot realiza şi
condensatoare electrolitice nepolarizate, dar cele polarizate sunt mai răspândite.
Armătura anod (electrodul pozitiv (+)) este realizat dintr-o folie de aluminiu - folia anod,
respectiv din folii sau din pulbere de tantal. Dielectricul constă din pelicula de oxid care se
formează prin oxidarea armăturii anodice. Pentru mărirea capacităŃii specifice, anodul de
aluminiu înainte de oxidare se supune unei operaŃii de asperizare (mărirea suprafeŃei armăturii),
iar tantalul sub formă de pulbere este supus unui proces de sinterizare.
Electrolitul are rolul celei de a doua armături, acesta poate fi: lichid, lichid impregnat într-un
material poros, sau solid (strat semiconductor). După felul electrolitului utilizat, condensatoarele
electrolitice se împart în: umede, semiuscate şi cu electrolit solid.
Varianta umedă este mai puŃin răspândită datorită unor dezavantaje: probleme de etanşare,
rezistenŃă mare a electrolitului şi dependenŃa rezistenŃei de temperatură.
Varianta semiuscată prezintă avantaje legate de rezistenŃa mai mică a electrolitului, lipsa
problemelor de etanşare şi pericol mai scăzut de solidificare a electrolitului la temperaturi joase.
Această variantă este frecvent utilizată la condensatoarele electrolitice cu aluminiu, iar cea cu
electrolit solid la cele cu tantal.
Armătura catod (electrodul negativ (-)) la varianta semiuscată este formată de electrolitul îmbibat
într-un strat de hârtie poroasă în contact cu a doua folie de aluminiu - folia catod.
Durata de viaŃă a condensatoarelor electrolitice depinde de menŃinerea caracteristicilor
electrice a dielectricului şi a electrolitului. La aceste condensatoare producătorul trebuie să
marcheze şi anul fabricaŃiei. Stocarea fără tensiune a condensatoarelor electrolitice, mai ales la
temperaturi ridicate le afectează calitatea. La condensatoarele cu oxid de aluminiu neutilizate
electrolitul atacă în timp stratul de oxid. Păstrarea îndelungată (1-2 ani) face să crească mult
curentul rezidual, dar după aplicarea tensiunii aceasta scade în decurs de câteva minute (fenomen
de reformatare).
La condensatoarele cu oxid de tantal temperatura ridicată favorizează formarea unui strat de
oxid de tantal cristalin între anod (tantal) şi dielectric (oxid de tantal amorf). Sub influenŃa
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
148
temperaturii, are loc creşterea cristalelor de oxid, care străpung stratul amorf de oxid, scoŃând
condensatorul din funcŃie. În general, condensatoarele pot fi Ńinute cel puŃin un an, fără tensiune
fără a se modifica fiabilitatea, dacă se respectă condiŃiile de depozitare.
Clasificări ale condensatoarelor electrolitice se poate face după următoarele criterii:
a) În funcŃie de tensiunea nominală, V
n
:
- de joasă tensiune, V
n
<100V;
- de înaltă tensiune, V
n
>100V;
b) În funcŃie de construcŃie:
- de tensiune continuă (polarizate);
- de tensiune alternativă (nepolarizate);
c) În funcŃie de cerinŃele de utilizare:
- de uz general;
- de uz industrial (îndelungat "long life");
d) În funcŃie de execuŃia mecanică
- construcŃie în tub metalic;
- construcŃie în tub de plastic;
- variantă miniatură, normală şi varianta de mare capacitate.

Parametrii caracteristici
Capacitatea nominală [C
n
] se caracterizează printr-o gamă largă de valori C
n
=0,5…22.000µF şi
tensiuni nominale până la 500 V. Această mărime [C
n
] reprezintă valoarea capacităŃi măsurată în
următoarele condiŃii:
• tensiunea de măsură: < 0,5V;
• frecvenŃa: 100Hz şi temperatura: 20
0
C.
Capacitatea nominală prezintă uşoare variaŃii cu temperatura şi frecvenŃa. Curbele tipice de
variaŃie ale capacităŃii cu temperatura şi frecvenŃa se prezintă în cataloagele producătorilor [14],
[20]. Domeniul de temperatură este limitat, datorită modificării caracteristicilor electrolitului,
situându-se între –25…+70
0
C la condensatoarele de uz general şi –40…+85
0
C la variantele
pentru uz industrial .
ToleranŃele capacităŃii nominale sunt, în general nesimetrice, cuprinse între limitele:
10%...+100%; 20%...+50%; 10%...+5%.
Tensiunea nominală V
n
corespunde tensiunii indicate pe corpul condensatorului, (tensiune
continuă) care se poate aplica în limitele domeniului temperaturilor de lucru. În cazul
suprapunerii unei tensiunii alternative trebuie ca suma dintre tensiunea continuă şi valoarea de
vârf a tensiunii alternative să nu depăşească tensiunea nominală.
Tangenta unghiului de pierderi tgδ este mare, ea situându-se între 0,1...0,4, şi depinde atât de
temperatură cât şi de frecvenŃă. În locul tgδ, la aceste condensatoare se indică valoarea maxim
admisibilă a curentului alternativ prin condensator (limitarea prin tensiunea de funcŃionare sau
prin frecvenŃă-fig.5.6).
Curentul de fugă I
f
(de conducŃie) reprezintă curentul prin condensator, când la bornele
condensatorului se aplică o tensiune continuă de o anumită valoare. Curentul de fugă este
proporŃional cu produsul C
n
. V
n
, depinzând de tehnologie şi de temperatură, deoarece oxidul
metalic folosit ca dielectric este semiconductor.
DependenŃa curentului de fugă de capacitate se exprimă prin relaŃia:

I K C V I
f n n
= ⋅ ⋅ +
0
(5.19)
CONDENSATOARE
149

unde, K este o constantă care depinde de schema de măsurare, iar I
0
reprezintă curentul rezidual.
- pentru condensatoarele "long life": I C V
f n n
= ⋅ ⋅ 0 01 , ;
- pentru condensatoarele de uz general: I C V
f n n
= ⋅ ⋅ 0 05 , ;
VariaŃia curentului de fugă cu temperatura, tensiunea şi frecvenŃa se indică, de obicei, sub formă
grafică [14], [22].
Schema echivalentă pentru condensatoarele electrolitice polarizate este prezentată în figura 5.15.
Elementele schemei echivalente corespund din punct de vedere funcŃional cu:
• C
s
- capacitatea echivalentă serie; cuprinde capacitatea anod - catod;
• R
iz
– rezistenŃa de izolaŃie a condensatorului (a dielectricului);
• R
s
– rezistenŃa echivalentă serie, care include rezistenŃele: terminalelor, contactelor,
armăturilor, dielectricului şi electrolitului;
• L – inductanŃa echivalentă;
• D – diodă, ce simbolizează comportarea unidirecŃională a dielectricului; rezistenŃa de izolaŃie
a dielectricului se anulează, dacă se inversează polaritatea tensiunii aplicate.

a) Condensatoare electrolitice cu aluminiu se caracterizează printr-o gamă largă de valori,
atingând cele mai mari valori care se realizează în practică (până la zeci de mii de µF). Aceste
condensatoare sunt obŃinute prin bobinare cu o tehnologie de fabricaŃie asemănătoare cu cea a
condensatoarelor cu hârtie. Varianta semiuscată este cea mai răspândită.
Procesul tehnologic al condensatoarelor electrolitice cu oxid de aluminiu, de tip semiuscat,
cuprinde următoarele faze principale:
• pregătirea foliilor de aluminiu pentru armături; folia anod cu grosime de 20…120µm se
asperizează mecanic şi chimic pentru creşterea suprafeŃei efective de (1,5...20) ori mai mare decât
suprafaŃa lor geometrică;
• oxidarea foliei anodice;
• fixarea terminalelor de folii prin sudură prin termocompresie sau cu ajutorul ultrasunetelor;
• bobinarea condensatorului, care se efectuează cu: armătura anod asperizată împreună cu două
folii de hârtie (de grosime până la 100µm), care constituie suportul în care se va impregna
electrolitul şi folia catodică din aluminiu pur (neasperizat) pentru asigurarea contactului electric
cu electrolitul (fig. 5.16);
• impregnarea straturilor de hârtie cu electrolit (acid boric, etilen glicol, hidrat de amoniu);
• încapsularea în carcase metalice (de aluminiu cu capac de textolit) sau din material plastic;
• (de formă cilindrică);
C
S
D
R
iz
R
s
L

(-)
(+)
Fig. 5.15. Schema echivalentă a condensatorului electrolitic
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
150
• formarea finală pentru refacerea stratului de oxid care s-a distrus în procesul de bobinaj şi de
încapsulare. OperaŃia constă din aplicarea unei tensiuni continue crescătoare timp de (4...48) ore
până când tensiunea atinge 1,41 V
n
.
În figura 5.16 se indică o secŃiune prin armăturile unui asemenea condensator (în partea stângă)
între care se găseşte hârtia impregnată cu electrolit şi forma ansamblului după bobinarea
armăturilor (în partea dreaptă).

Fig. 5.16 Structura unui condensator electrolitic (varianta semiuscat);
secŃiune prin armături (partea stângă); condensatorul bobinat (partea dreaptă)

Marcarea condensatoarelor electrolitice cu aluminiu se face în clar, incluzând următoarele:
• varianta constructivă (cod al producătorului);
• capacitatea nominală;
• tensiunea nominală;
• marcaj pentru identificarea terminalului negativ (-) sau pozitiv.

De exemplu: EG 52.62 – 470/25 (condensator de producŃie I.C.E.P. Curtea de Argeş)
EG – condensator electrolitic miniatură;
52 – familia tehnologică;
62 – codificarea capsulei;
470 – capacitatea nominală în µF;
25 – tensiunea nominală în V;
Carcasa din aluminiu a condensatorului electrolitic polarizat se conectează la catod (-).

b) Condensatoare electrolitice cu tantal
ProprietăŃile electrice şi mecanice mai bune ale oxidului de tantal, comparativ cu oxidul de
aluminiu, permite obŃinerea unor condensatoare cu o capacitate specifică mai mare, faŃă de
condensatoarele electrolitice cu aluminiu. Se pot diferenŃia trei grupe de condensatoare cu tantal:
- cu folie de tantal (semiuscate);
- cu corp de tantal sinterizat cu electrolit lichid sau pastă;
- cu corp de tantal sinterizat cu electrolit solid (uscate).
Condensatoare electrolitice cu tantal semiuscate au o construcŃie asemănătoare cu a celor
semiuscate cu aluminiu, însă acestea sunt mai rar folosite, fiind înlocuite cu condensatoarele cu
anod din tantal sinterizat.
Un condensator cu anod din tantal sinterizat este format din:
Armătura (+)
Folie de aluminiu
Al
2
O
3

Armătura (-) - hârtie
îmbibată în electrolit

Electrod (-)
- carcasa
CONDENSATOARE
151
• armătura anodică – bloc cilindric din pulbere de tantal presată şi sinterizată aflată în contact
cu port- anodul confecŃionat din tantal metalic de care se conectează terminalul (+);
• dielectricul – peliculă din Ta
2
O
5
cu grosime foarte mică (0,01…0,05µm), care acoperă
granulele blocului anodic pe întreaga suprafaŃă;
• armătura catodică – strat de bioxid de mangan (MnO
2
) depus pe întreaga suprafaŃă a
dielectricului;
• strat de grafit argintat – depus peste armătura catodică pentru conectarea prin lipire a
terminalului (-).
Condensatoarele cu tantal se realizează în două variante constructive:
• varianta “picătură” cu terminale radiale, încapsulate în răşină epoxidică;
• varianta “tubular” cu terminale axiale, încapsulate în tub metalic (cupru stanat).
ConstrucŃia unui condensator din tantal sinterizat cu corp cilindric este indicată în figura 5.17, iar
tip “ picătură” în figura 5.18.

Tehnologia de realizare a condensatoarelor cu tantal este în principiu aceiaşi pentru cele două
variante constructive, diferenŃe existând doar la modul de încapsulare. OperaŃiile tehnologice,
care au loc la realizarea condensatoarelor cu tantal, se pot grupa astfel:
• obŃinerea anodului sinterizat: amestecul pulberii (granulaŃie 4…5µm) cu un liant, apoi prin
presarea amestecului se obŃine anodul de formă cilindrică în jurul conductorului portanod;
• formarea peliculei de oxid (Ta
2
O
5
) prin oxidarea în băi de electroliză;
• formarea stratului de electrolit solid prin imersie în azotat de mangan [Mn (NO
3
)
2
] şi piroliza
azotatului de mangan;
• formarea stratului de grafit argintat prin imersie în grafit coloidal;
• argintare şi conectarea terminalelor;
• încapsulare în tub metalic sau protecŃia ansamblului cu răşini epoxidice, sortare şi marcare.

Capacitatea nominală [C
n
] se caracterizează prin valori, C
n
=0,5….1000µF şi tensiuni nominale
până la 125 V. Domeniul de temperatură este mai larg decât la condensatoarele electrolitice cu
aluminiu (-85…+85
0
C), uzual –55…+85
0
C.
Capacitatea nominală prezintă uşoare variaŃii cu temperatura şi frecvenŃa. Curbele tipice de
variaŃie a capacităŃii cu temperatura şi frecvenŃa (mai mici decât la electroliticele cu aluminiu) se
prezintă în cataloagele producătorilor.
ToleranŃele capacităŃii nominale sunt, mai mici decât la condensatoarele electrolitice cu aluminiu,
în general, cuprinse între limitele: -10%...+10%; -20%...+20%.

CTS – M
47µF 20%
35V

K
(-)
A
(+)
Fig. 5.17 Condensator din tantal sinterizat cu corp cilindric: vedere exterioară şi secŃiune

COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
152

Tensiunea nominală V
n
se indică pe corpul condensatorului, (tensiune continuă) şi reprezintă
valoarea care se poate aplica la borne, în limitele domeniului temperaturilor de lucru. În cazul
suprapunerii unei tensiunii alternative este necesar ca suma dintre tensiunea continuă şi valoarea
de vârf a tensiunii alternative să nu depăşească tensiunea nominală. Tensiunile nominale sunt
mai mici decât la condensatoarele electrolitice cu aluminiu, nedepăşind în general, valoarea de
125 V. Tensiunea maxim admisă, în regim de scurtă durată, nu trebuie să depăşească cu mai mult
de 20% tensiunea nominală.
AtenŃie ! Inversarea polarităŃii tensiunii aplicate la borne duce la distrugerea dielectricului
(mai rapid decât la electroliticii cu aluminiu) şi deci, la scoaterea din funcŃie a condensatorului.
În general, tangenta unghiului de pierderi tgδ ≤ 0,1, depinzând de valoare capacităŃii, de
temperatură cât şi de frecvenŃă. Valoarea maxim admisibilă a curentului alternativ I
rmax
prin
condensator la frecvenŃa de 100 Hz şi temperatura de +70
0
C este o valoare care se indică în
datele de catalog ale variantei constructive, pentru aceea serie de valori nominale.
Curentul de fugă I
f
(de conducŃie) reprezintă valoarea curentului de conducŃie prin condensator,
când la bornele condensatorului se aplică o tensiune continuă de o anumită valoare. Curentul de
fugă este proporŃional cu produsul C
n
. V
n
, depinzând de temperatură, deoarece oxidul metalic
este semiconductor. DependenŃa curentului de fugă de capacitate se exprimă prin relaŃia (5.17),
în care K=0,05 şi I
0
=0. VariaŃia curentului de fugă cu temperatura, tensiunea şi frecvenŃa se
indică, de obicei, sub formă grafică.
Un dezavantaj al condensatoarelor cu tantal îl reprezintă fiabilitatea mai scăzută în regim de
impuls (în circuitele de impulsuri), regim în care se produce, în timp, cristalizarea oxidului de
tantal. În punctele de cristalizare se produce o supraîncălzire, deoarece oxidul de tantal cristalin
are o rezistivitate mai mică decât cel amorf. ÎmbunătăŃirea comportării în regim de impulsuri se
obŃine prin doparea pentoxidului de tantal cu molibden în scopul creşterii rezistenŃei electrice a
dielectricului.





A
(+)
K
(-)
+ 22
+ 25V
A
(+
K
(-)
a)
1
2
3
4
5
6
8
9
10
7
b)
Fig.5.18 Condensator cu tantal tip picătură . a) aspectul exterior; b) structura:
1-terminal (+) din Ni-Ag; 2-portanod; 3-anod sinterizat; 4-strat MnO
2
; 5-strat de grafit;
6-strat de Ag; 7-terminal (-) din Ni-Ag; 8-sudură; 9-lipitură; 10-compund
CONDENSATOARE
153
5.5. Condensatoare variabile

Condensatoarele variabile sunt condensatoare a căror capacitate se poate modifica între
anumite limite, impuse de cerinŃele de funcŃionare a circuitului electric în care se utilizează. Se
folosesc îndeosebi în circuitele din aparatura radioelectronică pentru acordarea circuitelor
oscilante pe frecvenŃe determinate.
Reglajul valorii capacităŃii se poate obŃine, Ńinând seamă de relaŃia de calcul (5.4), prin
modificarea: suprafeŃei active S a armăturilor, a distanŃei d, sau ε
r.
La realizările practice se
folosesc aproape exclusiv primele doua variante (variaŃia S şi d ).
Clasificarea condensatoarelor variabile se poate face după următoarele criterii:
• natura dielectricului: cu aer, cu dielectric solid;
• modalităŃi de reglare: continuu (condensatoare variabile) sau periodic (condensatoare
reglabile sau semivariabile);
• legea de variaŃie a capacităŃii: liniară, exponenŃială, variaŃie liniară pentru frecvenŃa de acord,
variaŃie liniară pentru lungimea de undă, conform tabelului 5.11.
• număr de secŃiuni, etc.
Tehnologia condensatoarelor variabile

a) Condensatoarele variabile cu aer sunt realizate cu armături plane, din plăci metalice,
dintre care una este fixă (stator) şi cealaltă este mobilă (rotor) (fig. 5.19), având între acestea un
spaŃiu în care locul dielectricului este îndeplinit de aer. Ansamblu astfel format conŃine mai multe
condensatoare în paralel a căror capacitate depinde de suprafaŃa armăturilor şi de distanŃa dintre
ele (relaŃia 5.4, în care ε
r
≈1).

Armăturile, formate din lamelele (plăci) metalice din aluminiu, cupru sau alamă cu grosimi de
0,5…1mm, sunt conectate în paralel din punct de vedere electric. Se obŃin n condensatori
elementari (n = numărul de perechi de lamele) a căror suprafaŃă comună se modifică în funcŃie de
reglaj. Lamelele rotorului pătrund între plăcile statorului modificând secŃiunea activă a
armăturilor, proporŃional cu unghiul de rotire, ceea ce determină modificarea capacităŃii electrice
a ansamblului. Statorul este izolat electric de şasiu (masa electrică a montajului) prin intermediul
unor rondele din material dielectric (ceramic sau plastic), iar rotorul având lamelele dispuse pe un
ax este conectat la potenŃialul şasiului. Lamelele de ,la extremităŃi sunt, de obicei, secŃionate
(fig.5.18, fig.5.19) pentru a permite prin îndepărtare sau apropierea de armăturile statorice
corespunzătoare, o ajustare a legii de variaŃie a capacităŃii în sensul dorit. Pentru micşorarea
Rotor
Stator
Ax rotor
Fig.5.19 Condensator variabil. Schema constructivă.
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
154
frecărilor, rotorul este fixat la capetele pe bile. Deoarece conexiunea electrică la rotor, numai prin
intermediul bilelor este nesigură (contact imperfect) şi generează zgomot, se folosesc arcuri
conductoare sau conductoare flexibile, având un capăt conectat la rotor (contact flexibil).
În funcŃie de numărul de circuite care trebuie acordate simultan, condensatoarele variabile
se realizează cu 1, 2, 3 şi mai rar mai multe secŃiuni, care pot fi identice sau nu.
Dielectricul condensatoarelor variabile obişnuite este aer (E
str
=3,2kV/mm), iar în cazul
condensatoarelor variabile de înaltă tensiune incinte vidate sau cu gaze electronegative (E
str
=7…20 kV/mm). Rigiditatea dielectrică ridicată a gazelor electronegative se datorează faptului că
atomii halogenaŃi (Cl. Br, F, I) acaparează electronii liberi din gaz, transformând molecula
gazului într-un ion negativ, care datorită masei mai mari are o mobilitate mai mică.
În figura 5.19., în care se prezintă vederea de ansamblu a unui condensator variabil cu aer cu o
singură secŃiune, se pot distinge: lamelele pentru conectarea în circuit a condensatorului, partea
frontală de fixare pe şasiu (cu lagăr şi fixare cu piuliŃă) şi plăcile rotorice terminale (cu secŃionare
radială) pentru ajustarea valorii maxime sau a legii de variaŃie

Fig. 5.20 Condensatoare variabile cu aer

b) Condensatoarele variabile cu dielectric solid folosesc dielectrici solizi (ceramici, mică
sau dielectrici plastici) în scopul creşterii capacităŃii specifice şi deci, a reducerii gabaritului.
Acest lucru s-a impus, în scopul obŃinerii compatibilităŃii de gabarit a condensatoarelor variabile,
cu montajele electronice cu tranzistoare sau cu circuite integrate.
Armăturile se realizează din folii metalice ca la condensatoarelor variabile cu aer, dar se mai
întâlnesc şi alte forme, cum ar fi tuburi concentrice sau discuri.
Dielectricii sunt, de obicei, folii din mică sau materiale sintetice termoplaste, care se dispun între
rotorul şi statorul condensatoarelor plane.

Condensatoarele reglabile (semivariabile sau trimeri) se caracterizează prin aceea că valoarea
capacităŃii lor se ajustează numai la punerea în funcŃiune sau la verificările periodice ale
aparaturii în care sunt conectate. ConstrucŃia acestor condensatoare diferă în funcŃie de tipul
dielectricului folosit. Astfel, trimeri cu aer şi cei ceramici se construiesc atât sub formă plană, cât
şi sub formă cilindrică (cu armături tubulare), dar formele şi dimensiunile sunt diferite în funcŃie
de capacitatea şi tensiunea nominală (fig.5.21).
CONDENSATOARE
155


Condensatorul semireglabil cilindric cu aer se compune din stator şi rotor sub formă de tuburi
concentrice, care formează între ele un număr de condensatoare cilindrice în funcŃie de numărul
de tuburi. Valoarea capacităŃii trimerilor cu aer este de maxim 100pF, iar cea minimă (capacitatea
reziduală) este în general mai mare de 1…3 pF.

Trimerii ceramici se construiesc atât sub formă plană (fig. 5.21-partea dreapta), cât şi sub
formă cilindrică. Valoarea capacităŃii trimerilor ceramici este de maxim 200pF, iar cea minimă
(capacitatea reziduală) este în general mai mare de 3…5 pF. Trimerii ceramici plani se compun
din: statorul din ceramică pe care este depusă o peliculă de argint sub forma unui sector de cerc
(armătura fixă) cu un unghi la centru mai mic sau egal cu 180
0
şi rotorul tot din ceramică, având
armătura din argint depusă la fel ca cea de la stator. Asamblarea se face în aşa fel, încât cele două
armături să fie de o parte şi alta a rotorului. Pentru reducerea interstiŃiilor se realizează o finisare
cât mai bună a suprafeŃelor care se află în contact.

Parametrii caracteristici
Condensatoarele variabile şi semireglabile se caracterizează prin caracteristici similare
condensatoarelor fixe, dar şi prin altele specifice. În tabelul 5.12 se indică principalii parametrii
ai unor variante constructive de condensatoarele variabile şi semireglabile.
Capacitatea nominală (C
n
) corespunde capacităŃii maxime pe care o are condensatorul variabil.
Valoarea capacităŃii nominale C
n
depinde de frecvenŃa de lucru a condensatorului (tabelul 5.12).
Capacitatea minimă sau reziduală (C
min
) reprezintă valoarea minimă a capacităŃii care se poate
obŃine la bornele condensatorului variabil. Valoarea capacităŃii minime depinde de construcŃia
condensatorului, având în mod normal, (0,05…0,2) C
max
.
.
Tensiunea nominală (V
n
) se indică în datele de catalog, aceasta depinzând de distanŃa dintre
armături şi de E
str
al dielectricului.
Legea de variaŃie a capacităŃii este definită de o funcŃie de forma C=C(C
min
, C
max
, ϕ), unde ϕ
reprezintă (în radiani, grade sau procente) poziŃia relativă a rotorului faŃă de stator. Legea de
variaŃie se alege în funcŃie de utilizarea condensatorului variabil (tabelul 5.12).






Fig. 5.21 Condensator semireglabil (trimer) cu aer şi ceramic
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
156
Tabelul 5.12 Legi de variaŃie pentru condensatoare variabile
Legea de
variaŃie
Expresia capacităŃii
1. Liniară
( ) C C C C = + −
min
max
max min
ϕ
ϕ

2.
ExponenŃială
C C
C
C
=
|
\

|
¹
|
min
max
min
max
ϕ
ϕ

3. Liniară a
frecvenŃei de
acord
(circuit LC)
C C
f
f
= − −
|
\

|
¹
|

¸

(
¸
( min
max
min
max
1 1
2
ϕ
ϕ

4. Liniară a
lungimii de
undă (circuit
LC)
C C = + −
|
\

|
¹
|

¸

(
¸
( min
max
max
min
1 1
2
ϕ
ϕ
λ
λ


Cuplul de rotaŃie [Nm] al armăturii mobile caracterizează uşurinŃa şi siguranŃa reglării capacităŃii.
În general, valoarea acestuia este mai mică de 5 10
-4
Nm.

Tabelul 5.13 Caracteristici ale condensatoarelor variabile şi semireglabile
Tipul
condensatorului
Capacitatea
C
n
*,

C
min…
C
max

[pF]
Parametrii
electrici
Banda de
frecvenŃă
[MHz]
350*…600* < 3
120*…250* 3…30 Variabile cu aer
20*…50*
tgδ<2 10
-3
U=450V
Unghi de rotaŃie
≤180
0
>30

Variabile cu
dielectric solid
100*…500* tgδ<7 10
-3
U=50V
Unghi de rotaŃie
≤175
0


0,1…30
Semireglabile
ceramice-plane
(disc)
2/7…5/15
3/10…10/60
5/20…20/100
tgδ<(2…5) 10
-3
U=250, 350V

3…300
Semireglabile
ceramice-
cilindrice

0,5/3…3/15
1…9
tgδ<(2…5) 10
-3
U=250, 400V

3…300

Pentru aplicaŃii speciale, cum ar fi domeniul aparaturii radioelectronice, se realizează
condensatoare variabil şi semivariabile cu valori nominale şi caracteristici specifice aplicaŃiei.


CONDENSATOARE
157
5.6. Fiabilitatea condensatoarelor

Cantitativ, fiabilitatea condensatoarelor, se apreciază prin rata de defectare λ. Valoarea
acestui parametru depinde de tipul de condensator şi de condiŃiile de exploatare. Valori
orientative ale ratei de defectare λ.(t) au fost prezentate în tabelul 1.6 (cap.1).
Ponderea condensatoarelor în aparatura electronică atinge în medie 25%, din numărul total de
componente utilizate. Defectele din aparatura electronică care se produc datorită condensatoarelor
reprezintă în jur de 15% din numărul total al defecŃiunilor, din care jumătate din aceste defecte, se
apreciază de către specialişti, se datorează unei alegeri sau folosiri necorespunzătoare.

Dintre principalele defecŃiuni care se produc la condensatoarele fixe se pot enumera:

a) Micşorarea rezistenŃei de izolaŃie - determină în prima fază pierderi în conducŃie mai mari,
creşte tgδ şi în final condensatorul se străpunge prin efect termic.
Principala cauză a micşorării rezistenŃei de izolaŃie se datorează pătrunderii umidităŃii în
dielectricul incomplet etanşat. Prin aceasta se micşorează rezistenŃa de izolaŃie şi cresc astfel
pierderile din condensator. Reducerea efectului umidităŃii se obŃine printr-o mai bună etanşare a
condensatorului şi prin folosirea dielectricilor nehigroscopici (pelicule plastice).
O altă cauză a micşorării rezistenŃei de izolaŃie poate surveni la modificări de structură a
dielectricului, modificări ce pot apărea datorită acŃiunii tensiunii, datorită îmbătrânirii
condensatorului sau din cauza unei depozitări îndelungate.

b) Reducerea valorii capacităŃii – se manifestă datorită distrugerii armăturilor sau evacuării
materialului de impregnare. Acest efect apare la condensatoare cu armături metalizate:
hârtie metalizată, pelicule termoplaste metalizate, precum şi la condensatoare electrolitice.
Cauzele pot fi următoarele:
- menŃinerea un timp îndelungat la tensiune ridicată (condensatoare cu armături
metalizate);
- etanşare necorespunzătoare (condensatoare electrolitice);
- funcŃionarea la temperaturi ridicate;
- depozitare îndelungată.

c) Întreruperea contactului dintre armături şi terminale – datorită solicitărilor de natură
mecanică sau solicitări la un curent mai mare decât limita maximă admisibilă (I>I
max
).

La condensatoarele variabile pot apărea şi alte tipuri de defectări cum ar fi:

Străpungerea datorată unor cauze de natură mecanică: apropierea accidentală dintre
armături, depunere de particule de praf.
Defecte mecanice: blocarea lagărelor sau a sistemului de deplasare a armăturii mobile.

Defectele care apar la condensatoarele fixe, cu excepŃia celor cu dielectric gaz, scot aceste
condensatoare din funcŃiune. La condensatoarele variabile unele dintre defecte pot fi remediate.

Pentru o funcŃionare cât mai fiabilă a circuitelor electronice în care se utilizează
condensatoarele, acestea trebuiesc alese în mod corespunzător. Proiectantul aparaturii electronice
COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
158
trebuie să cunoască bine caracteristicile montajului (factori electrici, mecanici) şi a mediului în
care acesta funcŃionează, pentru a se orienta în alegerea tipului condensatorului. Se are în vedere
următorii factori:
• factorii electrici: parametrii circuitului de alimentare: tensiune nominală, curent nominal
şi frecvenŃa pulsaŃiilor; în curent alternativ trebuie să se cunoască amplitudinile
armonicilor superioare, influenŃa supratensiunilor, chiar dacă acestea sunt de scurtă
durată şi inductanŃa maximă;
• factorii mecanici: modul de aşezare a terminalelor, gabaritul admis, condiŃiile de vibraŃii
sau şocuri;
• factorii climatici: prezenŃa umidităŃii, gama de temperatură, presiunea atmosferică
minimă, etc.

De obicei, este foarte greu să se găsească un anumit tip de condensator care să îndeplinească toate
condiŃiile arătate şi de aceea alegerea se face în funcŃie de fiabilitatea care trebuie asigurată
montajului electronic, fiabilitatea condensatoarelor folosite, pe baza unui compromis între
caracteristicile electrice, formă, gabarit, preŃ de cost.






























CONDENSATOARE
159

BIBLIOGRAFIE


1. Băjenescu T.I., Fiabilitatea componentelor electronice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1996

2. Cătuneanu V.M. (coord.), Materiale pentru electronică, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982

3. Cătuneanu V.M. ş.a., Tehnologie electronică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

4. Dragulănescu N., Agenda radioelectronistului (ediŃia a II-a), Ed. Tehnică, Bucureşti, 1989

5. Dragulănescu N., Miroiu C., Moraru Doina, A.B.C. Electronica în imagini. Componente
pasive, Ed. Tehnică , Bucureşti, 1990

6. Găzdaru C., Constantinescu C., Îndrumar pentru electronişti. Radio şi televiziune, vol. I,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1986

7. Nicolaide A., Bazele fizice ale electrotehnicii, vol. I, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1983

8. Băşoiu M., Costescu C., Căi de sunet în receptoarele TV, Editura Teora, Bucureşti, 1994

9. Millea A. , Bobine de radiofrecvenŃă, Editura tehnică, Bucureşti, 1968

10. Murgotroyd P. N., The Books inductor – a study of optimal solenoid cross- section, IEEE
Procc. ,vol 133, Sept. ,1986

11. Nan S. ş.a., Dispozitive fotonice cu semiconductori, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1986

12. Nicolau Ed. (coord) s.a. Manualul inginerului electronist, Radiotehnică, vol. I şi II, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1987 şi 1988

13. Nicula Al., Puscas F., Dielectrici şi feroelectrici, Scrisul Românesc, Craiova, 1982

14. Ovidiu R., Componente electronice pasive (catalog), Ed. Tehnică, Bucureşti, 1996

15. Oltean I. D. , Helerea E., Ingineria mecanică şi electrică a automobilului. Componente
pasive. Rezistoare. , Tempus S JEP 11563-96 CONEET, Braşov, 1998

16. Rabkin L.I., Novikova Z.I., KaŃuşki Induktivnisti na ferritovith sergerwikah, Leningrad, 1972

17. Ristea I., Stan F., Condensatoare, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1964

18. Săvescu Mugur, RezistenŃe, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1964

COMPONENTE ELECTRONICE PASIVE
160

19. Svasta P. (coord.) s.a. , Tehnologie Electronică, Componente electronice pasive, Îndrumar de
laborator, Litografia I.P. Bucureşti, 1990

20. * * * Components et materials, Resistor, Capacitors, MBLE, Philips, 1983

21. * * * Elektronik Bauelemente, VEB Verlag Technik, Berlin, 1979

22. * * * Catalog TDK's Sensors, TDK Corporation, 1972

23. * * * Catalog de ferite, ICE, Bucureşti, 1988

24. * * * Fair-Rite Liniar Ferrites, Fair-Rite Products Corp., USA, 1988

25. * * * Ceramic resonator. Murata MFG. CO., LTD., Cat. NO. P16E – 5, 1988

26. * * * Rezistoare, ICEP, Curtea de Argeş, 1975-1976

27. * * * Halbleiter, Siemens Aktiengesellschaft, Berlin und München, 1990

28. Philipe R., Materiaux de l’electrotechnique, vol. II, Presses Politechniques Romandes,
Lausanne, 1987

29. Tareev B.M., Electrical and radio engineering materials, Mir Publishers, Moscow, 1978

30. Lozneanu St., Laczko A., Memoratorul radiotehnicianului, Editura Junimea, Iaşi, 1985

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful