Cursul 5

Protecţia aşezărilor umane
În urma conferinţelor ONU de la Stockholm, Rio de Janeiro şi Johanesburg sau avut în vedere 3 componente ale mediului uman: mediul natural, modificat şi amenajat; mediul construit; mediul social.

Aşezările umane reprezintă leagănul tradiţional al comunitărilor umane şi, în consecinţă, abordarea dezvoltării durabile, ecologice a acestora trebuie realizată cu prioritate. În aşezările omeneşti rezolvarea problemelor ecologice depinde în mare măsură de reţeaua localităţilor şi mărimea lor, de raporturile cu teritoriul liber, de mărimea, natura şi modul de exploatare a acestui teritoriu, de resursele existente, de modul de prelucrare industrială, de reţeaua de căi de comunicaţii, etc. Ecologia aşezărilor umane este o ştiinţă de avangardă care trebuie să aibă în vedere şi să armonizeze datele ştiinţelor naturii cu cele ale ştiinţelor sociale şi ale celor tehnice. Spre deosebire de celelalte domenii ale ecologiei, ecologia aşezărilor umane are o complexitate deosebită, ea punând în centrul atenţiei habitatul şi condiţiile de existenţă ale fiinţei umane. În cadrul ecologiei aşezărilor umane s-a generalizat termenul de ecodezvoltare care necesită: cunoaşterea, îmbinarea şi aplicarea practică a principiilor şi legilor ecologice la nivelul aşezărilor umane; îmbinarea diferitelor aspecte ale mediului înconjurător cu realităţile economice şi specificul psihosocial şi cultural al populaţiei care trăieşte pe teritoriul respectiv; realizarea unor corelaţii între potenţialul resurselor naturale exploatabile în zonă, resursele energetice disponibile, gradul de dezvoltare economică, nivelul tehnologiilor existente; etc Aşezările umane pot fi considerate sisteme ecologice complexe (ecosisteme) create de populatiile umane, alcătuiri antropice în care majoritatea transformărilor de materie, energie şi informaţie este realizată de către om. În acest context, aşezarea trebuie privită ca un organism viu ce formează în teritoriu o structură interdependentă de a cărui organizare se ocupă urbanismul şi amenajarea teritoriului.

aerului. serviciile de igienă a muncii. cadrul de acţiune şi obiectivele protecţiei aşezărilor umane au fost stabilite în cadrul Conferinţei de la Vancouver din 1976. Având un specific determinat de prezenţa populaţiei. obiectivele strategice pentru aşezările umane sunt: dezvoltarea echilibrată a regiunilor prin repartizarea uniformă a îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. folosirea pământului. până la metropolele lumii superindustrializate. naturale şi agenţilor poluanţi. etc. educaţie. femeilor. ineficiente.Aşezările umane există sub cele mai variate forme. În ţara noastră. a transportului urban şi valorificarea dezvoltarea aşezărilor umane în zone care nu sunt supuse riscurilor ridicarea standardului de locuire în mediul urban şi rural. radiaţiile. pentru a li se asigura îngrijiro medicale. eficientă a patrimoniului natural şi a celui construit. asistenţă socială. păstrarea identităţii culturale a localităţilor şi crearea unei reţele de spaţii verzi în localităţile urbane. locuinţele. zgomotul. aspiraţiile şi cultura locuitorilor săi. luându-se în considerare nevoile deosebite ale grupurilor defavorizate ţi în special ale copiilor. infirmilor. servicii. în conexiune cu ecosistemele din teritoriu. locul de muncă. principalele probleme ale aşezărilor umane sunt: poluarea apei. Acţiunile privind aşezările umane trebuie să urmărească coordonarea armonioasă a mai multor elemente: creşterea şi repartiţia populaţiei. aşezările umane trebuie să devină sisteme ecologice care să întrunească trăsăturile de echilibru menite să le asigure stabilitate şi viabilitate. Este deosebit de important ca guvernele şi comunitatea internaţională să acţioneze pentru adoptarea în materia aşezărilor umane de politici şi strategii eficace. Referitor la mediu. Feicare din acest lung şir de tipuri de ecosisteme are un optim de structurare. hrană şi loc de muncă. organizare şi funcţionare care este în concordanţă cu psihologia. de la satele cele mai primitive. Principiile generale. având grade diferite de agresivitate asupra mediului. solului. folosirea forţei de muncă. . reducerea pierderilor energetice din cauza izolărilor termice activităţilor social-economice în teritoriu. etc. estetica mediului exterior.

respectarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiecivelor industriale. a proiectelor de amenajare. elaborarea planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului care să conţină: măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate.- inventarierea şi cercetarea la nivelul întregului teritoriu naţional a zonelor cu risc de dezastre antropice şi naturale. . etc. pe plan local. a reţelelor de canalizare. Reţeaua de localităţi. 3. prin metode de combatere a poluării cu ajutorul unor măsuri şi procedee tehnice cum ar fi: amplasarea industriilor poluante la distanţă de localităţi. a căilor şi mijloacelor de transport. pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos prin: 1. sol. 2. Turismul. Responsabilitatea pentru calitatea mediului în aşezările umane revine autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. planul de amenajare a teritoriului judeţean. Zone protejate. subsol. Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind: a. măsuri de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă antropic al fiecărei zone şi localităţi. planul de amenajare a teritoriului naţional care are ca secţiuni: Căi de comunicaţii. adoptarea elementelor ahitecturale adecvate. etc Tot prin OUG 195/2005 se instituie faptul că. 4. iniţierea. Protecţia mediului în aşezările umane se realizează în mod specializat după factorii de mediu: aer. în procesul de dezvoltare social-economică a localităţilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice. în România. apă. Zone de risc natural. în paralele cu elaborarea planificării predezastru. Ape. reducerea poluării fonice. reducerea poluării determinate de mijloacele de transport. întreţinere şi dezvoltare a canalizării. b. Dezvoltarea rurală. staţiilor de epurare.

când terenul este extravilan şi trebuie introdus în intravilan. este prea mare şi scara la care este redactat proiectul nu permite realizarea detaliilor. dacă amplasamentul în cauză nu intră în zona de cuprindere a unui PUD deja aprobat. C.U. iar nivelul de sistematizare existent al zonei impune efectuarea acestui studiu. . Planul Urbanistic General . dacă regulamentul de urbanism şi regulile generale stabilite de PUZ nu sunt suficiente pentru a defini condiţiile de construire. P.Z. Documentaţiile de urbanism sunt: a. c.este planul în care se detaliază zone determinate din Planul Urbanistic General. Organele de avizare solicită un Plan Urbanistic de Detaliu.U.reprezintă planul în care se evidenţiază zonificarea funcţională a oraşului şi se stabilesc axele principale de circulaţie. Planul Urbanistic de Detaliu .Certificatul de Urbanism indică soluţiile concrete şi precise de construire a unui teren individual şi de aceea solicitând un CU poate fi necesară întocmirea unui PUZ în urmatoarele situaţii: 1. planul urbanistic de detaliu (PUD). planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG). -stabileşte condiţiile de amplasare şi executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor construcţii cu destinaţie precizată. dacă se intenţionează modificarea prevederilor unui PUD existent şi aprobat. c. care stă la baza obţinerii Autorizaţiei de Construire.c.U. dacă din motive întemeiate se intenţionează modificarea prevederilor unui PUZ existent si aprobat. 3. fara a mai fi necesară întocmirea P. PUD este solicitat în urmatoarele situaţii: 1. 2. constituie suportul tehnic şi legal al condiţiilor cuprinse în Certificatul de Urbanism. .U.P.D. b. .D.Z. .P. Aceasta întrucât aria de acoperire a unui P. pentru terenurile individuale de dimensiuni mici şi medii. dacă nu există un PUZ efectuat şi avizat anterior. 3. b. planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent (PUZ).G. Planul Urbanistic Zonal .U.de regulă.U.Z.P.Acesta cuprinde documentaţia pe baza căreia se eliberează certificatele de urbanism şi autorizaţia de construire în teritoriul unei localităţi.U. a. care cuprinde măsuri pentru soluţionarea unor probleme specifice ale unor teritorii. cuprinzînd suprafeţe de câteva hectare. planul de amenajare a teritoriului zonal. 2.

Autorizarea executarii constructiilor se face însă numai curespectarea anumitor condiţii : 1. Odată aprobate. Documentaţiile de urbanism sunt reexaminate periodic pentru a fi adaptate noilor condiţii economice. pietonale). P+1. Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fundamentează pe studii şi cercetari. procentul de ocupare a terenurilor de către construcţia ce urmează a fi edificată să nu depăşească limita maximă stabilită. acestea fac obiectul unor decizii şi nu vor putea fi modificate decât prin alte proiecte echivalente. Existenţa acestor planuri oferă însă o certitudine asupra condiţiilor de construire şi a randamentului terenului. căile navigabile. Un teren nu poate fi construit decât în conformitate cu planul de urbanism aprobat.Solicitantul unui CU este obligat sa comande proiecte de urbanism necesare organelor de avizare.80% b) în zonele comerciale .35% -rezidenţiale cu mai mult de 3 niveluri . care trebuie să se pronunţe într-un termen dat. respectiv: -exclusiv rezidenţiale cu locuinţe P. asigurarea acceselor obligatorii (carosabile. 5. Dupa întocmirea lor de către instituţiile autorizate. P+2 . 4.20% -predominant rezidenţiale . PUD) este administraţia locală. Avizele necesare aprobării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se emit de către organele administraţiei publice centrale sau de autorităţile administraţiei publice locale. Preexistenţa unui PUD pentru un teren care se doreşte a fi achizitionat nu este neapărat un avantaj. mai ales dacă tematica iniţială diferă de utilizarea dorită a terenului. condiţii de orientare faţă de punctele cardinale. de drumurile publice. aspectul exterior al acestora etc. însă beneficiarul acestor proiecte (PUZ.40% 2. .70% d) în zonele rezidenţiale. acestea sunt depuse la autorităţile competente în vederea avizării. se consideră favorabil. 3. sociale şi tehnice. de racordare la reţelele publice. Procentele de ocupare sunt: a) în zonele centrale . indiferent de câte ori acesta este vândut.85% c) în zonele mixte . condiţii privind forma şi dimensiunile terenului şi ale construcţiilor: înaltimea construcţiilor. Avizul necomunicat la termenul stabilit de maxim 30 zile. pe cheltuiala sa. indiferent de cine plăteşte întocmirea acestora.

stabilirea zonelor de protecţie şi a celor protejate.Documentaţiile de urbanism conţin prevederi cu privire la stabilirea modului de utilizare a terenurilor intravilane. . etc. delimitarea zonelor de construit şi a celor protejate. formele de proprietate şi circulaţia juridică a terenurilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful