Cursul 2 APA Hidrosfera este învelişul de apă discontinuu al planetei noastre, mărginit în partea superioară de atmosferă.

În acest înveliş apa este de obicei prezentă sub formă liberă (lichidă sau solidă), dar şi sub formă de combinaţii chimice şi mineralogice în scoarţa terestră cu care se mărgineşte în partea inferioară. Apa este un element esenţial care asigură existenţa şi menţinerea vieţii, precum şi desfăşurarea activităţilor economice şi sociale. Presiunea exercitată asupra apelor este resimţită atât prin epuizarea lor cantitativă, cât şi prin efectele generate de poluare asupra calităţii lor. În general, apele au multiple folosinţe. În literatura juridică au fost propuse mai multe criterii de clasificare a apelor: a) din punct de vedere al administrării lor: - ape internaţionale; - ape teritoriale (maritime interioare); - ape naţionale (fluvii, râuri, canale, lacuri); b) din punct de vedere al situării lor: - ape de suprafaţă; - ape subterane; c) din punct de vedere al folosinţei: - apa ca obiect de consum individual; - ape de folosinţă generală (satisfacerea cerinţelor); - apa ca obiect al muncii; - apa destinată agriculturii (pentru irigaţii); - apa cu destinaţie specială (navigaţie, producere de energie electrică) apa ca mijloc de producţie. Problema apelor este complicată grav de două cauze: 1. Lipsa completă, sau insuficienţa lucrărilor care să facă posibilă folosirea în scopuri sociale şi economice a întregului stoc de apă utilizabil al fluviilor, râurilor, lacurilor şi apelor subterane; permiţând aducerea apei la locul, în cantitatea şi la momentul necesar. 2. Poluarea crescândă a apelor, atât a celor interioare cât şi a celor maritime şi oceanice. Conferinţa naţională privind situaţia poluării apelor din Europa care a avut loc la Geneva, în 1961, a definit poluarea apei ca fiind „modificarea, directă sau indirectă, a compoziţiei sau stării apelor unei surse oarecare, ca urmare a activităţii omului, în

Poluarea apei este produsă de cel puţin cinci categorii de poluanţi. rezultaţi din diferite activităţi umane. În scopul evitării efectelor nefaste ale poluării apelor de suprafaţă şi subterane sa aprobat Programul de eliminare treptată a evacuărilor. din: impurificare cu ape saline. biologică. depozitele de reziduuri. bacteriologică. sursele de impurificare provin.” În legislaţia română poluarea înseamnă „introducerea directă sau indirectă. surse de poluare neorganizate. care poate conduce la pagube materiale ale proprietăţii. . dispersate pe suprafaţa bazinului hidrografic al cursului de apă. emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase. document care stabileşte cadrul legal şi instituţional necesar prevenirii poluării resurselor de ape interioare de suprafaţă. de natură: fizică. din cauza nerespectării yonei de protecţie sanitară sau a condiţiilor de execuţie. gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrări miniere sau de foraje. ape maritime teritoriale. radioactivă. reprezentate de apele uzate orăşeneşti ce deversează continuu sau apele uzate industriale cu descărcare continuă sau intermitentă. sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legale ale mediului”. constituite din apele de precipitaţii care spală localităţile şi drumurile. Sursele care produc poluarea apelor de suprafaţă se pot împărţi în: surse de poluare concentrate sau organizate. impurificări produse în secţiunea de captare. în principal. chimică. impurificări produse de infiltraţiile d ela suprafaţa solului a tuturor categoriilor de ape care produc şi impurificarea dispersată a surselor superficiale.aşa măsură încât ele devin mai puţin adecvate tuturor sau numai unora din utilizările pe care le pot căpăta în stare naţionale. terenurile agricole pe care s-au aplicat îngrăşăminte sau pesticide. ca rezultat al activităţii umane sau calităţii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice. ape litorale şi ape subterane cu familiile şi grupele de substanţe periculoase din listele I şi II şi cu substanţe prioritare/prioritar periculoase. Pentru apele subterane.

resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental” fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. regimul juridic de folosinţă.REGIMUL JURIDIC AL APELOR ÎN ROMÂNIA În prezent. marea teritorială. în afara excepţiilor prevăzute . marea teritorială şi fundul apelor maritime. Art. malurile şi cuvetele lacurilor. Potrivit art. închirierea şi darea în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. 10 din Legea 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil. tratat şi apărat ca atare”. „apele cu potenţial energetic valorificabil de interes naţional. suprafeţele terestre şi acvatice ce intră în compunerea Rezervaţiei. în condiţiile legii. administrarea. Subiectele cărora le pot fi date în administrare bunurile proprietate publică sunt regiile autonome şi instituţiile publice. 3 din Lege prevede faptul că aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc 10km2. (3) din Constituţie. faleza şi plaja mării. Apele din domeniul public se dau în administrare Administraţiei Naţionale „Apele române” de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. Tot Constituţia prevede ca modalităţi juridice de punere în valoare a bunurilor proprietate publică. concesionarea. 107/1996. împreună cu resursele pe care le generează fac parte. conservare şi protecţie a apelor este stabilit prin Legea apelor nr. plajele. Legea consacră principiul potrivit căruia „apa este un patrimoniu natural care trebuie protejat. precum şi apele subterane. 136 alin. Apele fac parte din domeniul public al statului. Legea consacră şi principiul potrivit căruia resursele de apă de suprafaţă şi subterane sunt monopol natural de interes strategic. cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit art. precum şi printr-o serie de reglementări care o completează.

se interzice restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie în folosul altor activităţi. amplasarea în albie şi pe maluri de borne. de până la 0. legea stabileşte o serie de priorităţi. Măsurile stabilite prin planurile de restricţii sunt obligatorii pentru toţi utilizatorii de apă. servituţi legale permanente: riveranii trebuie să le acorde fără a percepe taxă în zone stabilite de comun acord cu Administraţia Naţională Apele Române: trecerea şi circulaţia personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor. dacă pt acestea din urmă nu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de capacitate mică. de a primi apele ce se scurg natural. utilizatorii de apă sunt obligaţi să economisească apa prin folosirea acesteia în mod judicios. . udat. din cauza secetei sau a altor calamităţi naturale.2l/secundă. Folosinţa apelor de suprafaţă şi subterane pote fi liberă pentru băut. Sub aspect calitativ. atunci când. În ceea ce priveşte aspectul cantitativ. Poluarea intenţionată se plăteşte. îmbăiat şi alte trebuinţe gospodăreşti. se interzice în orice mod poluarea resurselor de apă. aparate de măsură şi control. Ca regulă generală. în ceea ce priveşte folosinţa apei se pot aplica anumite restricţii temporare. urmărindu-se luarea tuturor măsurilor în scopul reducerii pierderilor în reţelele de distribuţie sau la beneficiari. etc În România. debitele de apă autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor. În cazul în care debitele de apă nu sunt suficiente asigurării tuturor folosinţelor. adăpat. repre. În legătură cu folosinţa apei şi a albiilor.de lege. de pe terenurile situate în amonte. spălat. din domeniul public de interes naţional şi sunt în admiinistrarea directă a Administraţiei Rezervaţiei „Delta Dunării”. protecţia juridică a apelor se realizează sub 2 aspecte: cantitativ şi calitativ. legea prevede o serie de servituţi: servitute naturală: instituită pt toţi deţinătorii terenurilor din aval. Cu toate acestea. ele fiind asimiliate situaţiei de forţă majoră.

Legea 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare introduce obligaţia utilizatorului de apă de a solicita şi obţine. pedeapsa închisorii alternând cu amenda penală. ZONA COSTIERĂ . În general este vorba de infracţiuni de pericol. titularul de investiţie. directorii direcţiilor de ape. Avizul îşi pierde valabilitatea după 2 ani de la emitere. 107/1996 prevede numeroase contravenţii sancţionate cu amendă diferenţiată pentru persoanele fizice şi juridice. proiectant şi constructor. directorul general al ANAR. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. la contractarea şi execuţia investiţiei. alte persoane împuternicite de conducerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor. 180/2002 cu modificările ulterioare. Regimul juridic al răspunderii contravenţionale în materie se completează cu dispoziţiile cuprinse în OG nr. Pe lângă răspunderea contravenţională. pedepsindu-se atât faptele săvârşite cu intenţie cât şi cele săvârşite din culpă. la faza de proiectare. caz în care actul de constatare se înaintează organului de cercetare penală. precum şi de către personalul competent să constate contravenţiile. legea incriminează un grup de infracţiuni la regimul de protecţie şi utilizare durabilă a apelor. Legea apelor nr. un aviz de gospodărire a apelor. în acest din urmă caz. salariaţii împuterniciţi de aceştia. Punerea în funcţiune sau exploatarea acestor lucrări se face numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor. Constatarea infracţiunilor se face de către organele abilitate. comisarii Gărzii de Mediu. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. al căror cuantum se actualizează prin hotărâre de guvern. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute de lege se fac de către inspectorii din cadrul autorităţii publice centrale din domeniul apelor. dacă în acest interval nu au început lucrările. Avizul de gospodărire a apelor este un aviz conform şi trebuie respectat ca atare de către beneficiarul.

pentru îmbăiere şi plajă. inclusiv fundul mării aferent acestora. indiferent de cauze. insulele formate în marea interioară/teritorială. incintele portuare şi lucrările de protecţie aferente.zona dintre limita minimă şi cea maximă de înaintare a valurilor în cazul celor mai puternice furtuni înregistrate. inclusiv umede. În conformitate cu prevederile OUG 202/2002. apele maritime interioare. a şi b aparţin domeniului public al statului. Stabilirea regimului juridic de folosire a zonei costiere este un drept exclusiv al Guvernului care se exercită prin autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor. În zona costieră activităţile cu impact asupra mediului se pot desfăşura pe baza actelor de reglementare emise conform legii.avansarea uscatului. . resursele naturale ale zonei economice exclusive şi ale platoului continental. . pe proprie răspundere. care din orice cauză a pierdut calitatea sa de plajă sau faleză. Zona de protecţie costieră care cuprinde terenurile adiacente zonei tampon. lucrările şi instalaţiile de semnalizare navală. plimbare. . care include o fâşie de teren situată de-a lungul zonei de protecţie cu regim sever. b). Zonele prevăzute la lit. 6 din OUG nr. Nici un drept privat nu se poate opune proprietăţii publice din zona costieră. din orice cauză.depozitele sedimentate la linia ţărmului sau formate prin retragerea mării. Zona costieră aflată în proprietatea publică a statului poate fi utilizată în mod liber. Zona tampon. precum şi terenul necesar funcţionării acestora. d). c). . 202/2002 cu modificările şi completările ulterioare prevede că zona costieră cuprinde: a). cauzată direct sau indirect de orice fel de lucrare costieră.Art.uscatul delimitat la punctele anterioare. pe domeniul public al statului din yona costieră se recunoaşte nnumai dreptul de exploatare sau utilizare. Marea teritorială.falezele. .uscatul invadat de mare. lucrările şi instalaţiile hidrotehnice pentru combaterea eroziunii costiere. devenit o parte a fundului mării. sporturi nautice. Zona de protecţie cu regim sever: . pescuit . pe baza unor norme şi metodologii specifice.

PROTECŢIA APELOR PE PLAN INTERNAŢIONAL PROTECŢIA FLUVIILOR ŞI LACURILOR INTERNAŢIONALE Încă din 1911. cu excepţia unor situaţii de forţă majoră. Concesionarea se poate face numai dacă nu sunt afectate interesele apărării naţionale. Unul dintre primele texte care au fost adoptate de o organizaţie neguvernamentală – Asociaţia de Drept Internaţional – în materia prevenirii şi combaterii poluării apelor continentale îl constituie „Regulile de la Helsinki” adoptat în 1966. atrage răspunderea civilă. după caz. indiferent dacă poluarea rezultă din activitatea statului însuşi. Nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la gospodărirea integrată a zonei costiere. Pentru protecţia zonei costiere. ci ca o alterare a calităţii acestora. În concepţia comitetului de elaborare a Regulilor de la Helsinki o vătămare este „substanţială” dacă are drept consecinţă „un impact material sau împiedică folosirea raţională a apei”. ordinii publice şi siguranţei naţionale sau drepturile existente. respectiv obligaţia de a acţiona împotriva oricărei poluări ce cauzează vreun prejudiciu substanţial pe teritoriul statului cobazinal. Legea prevede că terenurile situate în zona costieră proprietate publică a statului. în cadrul . poluarea nu este privită în sine ca o utilizare a apelor. precum şi pt asigurarea liberului acces. riveranilor sau publicului numai după consultarea acestora. navigaţie. Institutul de Drept Internaţional a dat o rezoluţie în care se arată că „orice alterare a apei şi evacuarea în ape a substanţelor dăunătoare este interzisă”. plajele.sportiv şi recreativ. amenajările hidrotehnice şi zonele de îmbăiere aflate în administrarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor pot fi concesionate sau închiriate de către acestea. cu excepţia situaţiilor în care asemenea utilizare este interzisă prin acte normative speciale. administrativă sau penală. În conformitate cu aceste reguli. Conform prevederilor Regulilor de la Helsinki se angajează responsabilitatea statului. autoritatea publică centrală pt protecţia mediului şi gospodărirea apelor şi autorităţile administraţiei publice locale pot lua măsuri care afectează interesele utilizatorilor.

ori din conduita părţilor private. Consiliul Europei. Conferinţa ONU de la Stockholm .(pe baza unei recomandări a acestei Conferinţe) – Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu 1986. . adoptă la 06. Conferinţa Naţiunilor Unite asupra apei – Mar del Plata 1977.05.1968 Carta Europeană a Apei – primul document ce emană de la o organizaţie interstatală.ori în afara teritoriului său. situate în interiorul graniţelor proprii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful