Funcţiile limbajului Funcţiile comunicării (limbajului) constituie un ansamblu de caracteristici lingvistice care se manifestă în relaţie cu procesul comunicării.

Fiecărui factor al comunicării îi corespunde o funcţie lingvistică diferită. Din perspectiva lui Roman Jakobson, funcţiile limbajului se diferenţiază în funcţie de parametrul vizat şi pot fi reprezentaţi astfel:

CONTEXT (funcţia denotativă, cognitivă sau referenţială) EMIŢĂTOR……………………………MESAJ………………………………RECEPTOR (funcţia expresivă sau emotivă) CONTACT (funcţia fatică) (funcţia poetică) (funcţia conativă)

COD (funcţia metalingvistică)

De-a lungul timpului, s-au conturat două perspective distincte asupra comunicării: 1  Taxonomia lui Roman Jakobson (consideră că toate funcţiile sunt egale şi au aceeaşi importanţă, definind comunicarea ca schimb de mesaje)  Taxonomia lingvistului Michael Halliday (accentuează dimensiunea intenţională a limbajului, caracterizând comunicarea ca modalitate de a influenţa acţiunile şi dispoziţiile interlocutorului). Taxonomia lui Roman Jakobson 1.Funcţia referenţială Se manifestă atunci când limbajul este orientat spre context şi se transmit informaţii despre lumea reală sau fictivă. Se formulează enunţuri neutre şi se foloseşte persoana a III-a. Mesajul este centrat pe informaţia vehiculată. Această funcţie este predominantă în textele aparţinând stilului ştiinţific.

1

Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ediţia a V -a, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008, p. 60-61

1

Spre deosebire de limbajul ştiinţific. Această funcţie este prezentă în poezie. semantic şi gramaticale specifice. comportamental). unele forme verbale. adjectivele cu valoare de epitet. Funcţia exprimă o adresare directă pentru a-l convinge pe receptor şi este realizată prin verbe la imperative şi substantive în cazul vocativ. Această funcţie se regăseşte în stilul artistic şi este caracteristică poeziei lirice. Această funcţie exprimă tendinţa de clasificare a sensului şi nu îi 2 . dar şi în proză. Altfel spus. toate acestea având ca scop ilustrarea atitudinii afective a vorbitorului. Mijloacele lingvistice de realizare a expresivităţii sunt: interjecţiile.Funcţia poetică Orientează limbajul asupra lui însuşi. Se întâlneşte în stilurile oficiale. de la care se intenţionează să se obţină un anumit tip de răspuns (verbal.Funcţia expresivă Se manifestă atunci cînd limbajul este centrat pe emiţător şi se referă la exprimarea directă a atitudinii subiectului faţă de ceea ce spune. la verificarea modului în care funcţionează circuitul comunicării. propoziţiile exclamative. În plus. Trebuie menţionat că funcţia poetică nu se manifestă exclusiv în limbajul literaturii sau restrictive în limbajul poeziei. Mijloacele lingvistice sunt: verbele la modul imperativ (care exprimă porunci) şi enunţurile interogative.Funcţia conativă Indică orientarea limbajului spre destinatar (receptor). funcţia poetică este centrată mai précis asupra formei mesajului.Funcţia fatică Accentuează contactul (canalul) şi serveşte la stabilirea. Mesajul conţine referiri sau explicaţii în legătură cu codul utilizat. 3. Se referă la efectul de convingere pe care mesajul trebuie să-l aibă asupra destinatarului. Funcţia fatică se întâlneşte în stilul publicistic şi în conversaţiile cotidiene. această funcţie constă în evidenţierea stărilor afective sau a reacţiilor sufleteşti ale emiţătorului la contactul cu o anumită realitate. În poezie această funcţie este suprapusă celorlalte funcţii ale limbajului şi este dominantă. şi nu asupra conţinutului comunicării. controlul bunei funcţionări a canalului. administrative. pentru care contează cu precădere conţinutul mesajului. Se are în vedere stabilirea şi menţinerea contactului între emiţător şi receptor.Funcţia metalingvistică Este centrată pe cod şi permite interlocutorilor să verifice dacă folosesc în mod corect codul pentru a avea certitudinea unei înţelegeri clare. limbajul poetic pune accentul pe expresie şi presupune folosirea procedeelor artistice. mesajul existând în sine.2. 6. prelungirea sau întreruperea comunicării. 5. 4. şi ea presupune folosirea unor elemente prozodice.

Este reprezentată sub forma unor întrebări (De ce?) 3. afectul sau cultura fiecăruia. Gamble şi M. stările sale sufleteşti. ne cunoaştem pe noi înşine şi. în limbajul literar domină funcţia poetică (pregnanţa mesajului. politeţea.Funcţia reprezentaţională Indică modul de folosire a limbajului pentru a face afirmaţii. Mijloacele de realizare sunt: întrebuinţarea perifrazelor explicative.corespunde un singur stil.Funcţia interacţională Serveşte în asigurarea contactului social şi presupune familiaritatea cu jargonul. a tradiţiilor şi a culturii unui popor. a gesturilor sau a tonului care indică receptorului sensul sau cheia în care trebuie decodificat mesajul. Cele două tipuri de cunoaştere (de sine şi a celorlalţi oameni) se află în relaţie de interdependenţă. în special în operele scrise în versuri) şi funcţia emotivă (exprimă datele intime ale scriitorului.Funcţia imaginativă Permite crearea unor sisteme imaginare (a spune poveşti. Gamble propun trei funcţii ale comunicării: 1. trăirile. T. Limbajul personal e corelat cu cogniţia. îi cunoaştem şi pe ceilalţi semeni ai noştri cu care relaţionăm şi de care suntem influenţaţi în unele situaţii. Majoritatea actelor vorbite şi a textelor scrise manifestă mai multe funcţii concomitant. În 1993. 7. care devine parţial un scop în sine. însă numai una domină. a scrie opera. dezaprobarea. face ca unele evenimente să se întâmple. K. a explica sau a descrie realitatea. a glumi).Prima funcţie urmăreşte înţelegerea şi cunoaşterea. 3 . 6. Prin comunicare. 4. fapte. în acelaşi timp. Taxonomia lui Michael Halliday 1. a exprima cunoştinţe. personalitatea. 5. cunoaşterea glumelor. gândurile).Funcţia personală Permite vorbitorului să-şi exprime emoţiile. controlul comportamentului).Funcţia reglatorie Permite controlul asupra evenimentelor şi reglarea relaţiilor dintre oameni (aprobarea. a folclorului. 2.Funcţia euristică Se referă la folosirea limbajului pentru a obţine cunoştinţe.A doua funcţie vizează dezvoltarea unor relaţionări consistente cu ceilalţi. Astfel.Funcţia instrumentală Serveşte în manipularea realităţii imediate. sentimentele. 2.

principiile ascultării active. Emiţătorului îi corespunde funcţia expresivă sau emotivă. iar la conţinuturi se specifică: schema comunicării concepută de Roman Jakobson (componentele şi funcţiile actului de comunicare). Având aceleaşi idealuri. însă este deosebit de important ca toate funcţiile limbajului să fie cunoscute încă din şcoală de către elevi şi de către toţi vorbitorii unei limbi. între un text literar şi unul ştiinţific. În programele şcolare de limba şi literatura română pentru liceu a fost inclusă problema comunicării şi a funcţiilor limbajului. sentimentele ori gândurile. O perioadă mare de timp limbajul a fost redus la funcţia referenţială (având rolul de a transmite informaţii). În procesul de comunicare nu se manifestă simultan toţi factorii la nivelul textului. ci face parte dintr-o comunitate cu reguli precise. principiile sau deciziile noastre. printr-o activiate comună şi printr-o intensă cooperare. căruia îi corespunde o anumită funcţie a limbajului. comunicarea are rolul de socializare a persoanei. normează şi reglează prin competenţele generale. este prevăzută în programă următoarea competenţă specifică. 4 . Conţinuturile învăţării sunt structurate în două mari domenii: Literatură. structura mesajului este dată de funcţia limbii care domină acel mesaj. pentru a-şi face cunoscute opiniile. mesajului. contextuluifuncţia referenţială. receptorului. Altfel spus.funcţia metalingvistică. factori care înlesnesc sau perturbă receptarea (codul. se creează interacţiunea dintre oameni. competenţele specifice. la clasa a IX-a. De exemplu. îi influenţăm şi pe ceilalţi indivizi şi îi convingem să ne accepte ideile. canalul. dar întotdeauna ei se presupun. Programa este documentul oficial care descrie. Se remarcă diferenţe mari între un text oral şi un text scris. Fiecare dintre noi are nevoie de comunicare şi de relaţii pentru aşi exterioriza ideile. contextual).funcţia conativă. canalului. Într-un discurs sau text se manifestă cu precădere unul dintre factori.funcţia fatică.funcţia poetică.Fiinţa umană nu poate trăi niciodată izolată.receptarea diverselor tipuri de texte.Ultima funcţie se referă la dimensiunea de influenţă şi persuasiune a comunicării. conţinuturile asociate acestora şi sugestiile metodologice. eficient şi adecvat în producerea şi receptarea textelor orale şi scrise în diferite situaţii de comunicare. codului. Limbă şi comunicare. Prin urmare. Comunicând. Obiectivul principal al studierii limbii în şcoală este formarea la elevi a unor deprinderi de a folosi limba română corect. scrise sau nescrise. 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful