Universitatea din Bucureşti Facultatea de Drept

Asist. univ. drd. Mihaela Augustina Dumitraşcu

DREPT COMUNITAR ŞI INSTITUŢII COMUNITARE Note de curs pentru învăţământul la distanţă1

Anul universitar 2006/2007 – semestrul II

1

Notele de curs reprezintă numai o punere în temă a studenţilor. Pentru prezentarea la examen, este necesară studierea bibliografiei obligatorii, şi anume: Manualul Uniunii Europene, Augustin Fuerea, ediţia a III-a, 2006, Editura Universul Juridic.

ABREVIERI AELS Art. Al. AUE BCE BENELUX BERD CAER CE CEDO CEE CEEA/EURATOM CECO CECA CIG CJCE CSCE CSI CPJMP JAI JOUE/JO Lit. NATO N.B. OCED OECE OMC ONU OSCE p. PAC Par. PCC PESC SEBC TCE(E) TEC TVC TVEC TUE TCEE TCECO TCEEA TPI UE Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (EFTA – în engleză: European Association / AELE – în franceză: Association Européene du Libre Echange) Articol Aliniat Actul Unic European (1986) Banca Centrală Europeană Belgium, Netherlands, Luxembourg Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc (CAEM (fr.)/COMECOM (engl.) Comunitatea Europeană Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950) Comunitatea Economică Europeană Comunitatea Economică a Energiei Atomice Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului Communauté du Charbon et de l’Acier Conferinţă interguvernamentală Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (Luxembourg) Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa Comunitatea Statelor Independente Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală Justiţie şi Afaceri Interne (Pilonul III al UE, devenit „Cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală”) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Litera North Atlantic Treaty Organization Nota Bene Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică Organizaţia Mondială a Comerţului Organizaţia Naţiunilor Unite Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa pagină Politica agrară comună Paragraf Politică comercială comună Politica Externă şi de Securitate Comună (Pilonul II al UE) Sistemul European al Băncilor Centrale Tratatul instituind Comunitatea (Economică) Europeană Tarif extern comun Tarif vamal comun Tarif vamal extern comun Tratatul asupra Uniunii Europene (de la Maastricht - 1993) Tratatul instituind CEE Tratatul instituind CECO Tratatul instituind CEEA Tribunalul de Primă Instanţă Uniunea Europeană 2

UEM UEO UO ZLS

Uniunea Economică şi Monetară Uniunea Europei Occidentale Uniunea Occidentală Zonă de liber schimb

3

Caiet de seminar. Izvoarele dreptului comunitar european 2.PLANUL CURSULUI Capitolul I Istoricul Comunităţilor Europene 1. 2006. Augustin Fuerea. Aplicabilitatea dreptului comunitar european în dreptul intern al statelor membre Capitolul IV Capitolul V Capitolul VI Arhitectura instituţională a Comunităţilor Europene Repartizarea competenţelor în cadrul Uniunii Europene Viitorul Uniuni Europene 1. Convenţia cu privire la viitorul Europei. ediţia a III-a. VI conţin extrase din Drept comunitar european. III. 4 . Roxana Mariana Popescu. II. Extinderea Comunităţilor Europene de la 6 la 15 state membre 2. Actuale state candidate Capitolul III Dreptul comunitar 1. 2006. Procedurile de adoptare a actelor normative comunitare 3. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Precizări conceptuale introductive Capitolul II Extinderea Comunităţilor Europene 1. V. Editura Prouniversitaria. Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa Principalele surse bibliografice ale Notelor de curs: Capitolele I. Capitolele III şi IV conţine extrase din Manualul Uniunii Europene. Editura Universul Juridic. Particularităţile procesului de extindere de la 15 la 27 state membre. 2. România în procesul de aderare la Uniunea Europeană. ediţia a IIIa. Istoricul construcţiei comunitare 2.

ECSC – în limba engleză (The European Community of Steel and Coal). având drept scop oferirea unui ajutor financiar statelor membre ale CSI. 3 A avut 9 variante. european. Extrase din Planul Schuman5: În acelaşi an. apare şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Planul/Declaraţia Schuman (9 mai 1950) reprezintă actul politic care a condus la înfiinţarea CECO4 (după care au urmat CEE şi CEEA/EURATOM). după cum urmează: Vest Est OECE (1947)/OCED (1960) CAER (1949) Uniunea vamală a statelor BENELUX (1948) UO (1948)/UEO (1954) Pactul de la Varşovia (1948) NATO (1949) CONSILIUL EUROPEI (1949) CECO (1951) CEE şi CEEA/EURATOM (1957) AELS (1960) CSCE (1975)/OSCE (1995) CSI (1991)2 Planul Schuman. înfiinţate o serie de organizaţii internaţionale la nivel regional. frământată de puternice crize politice şi divizată prin „cortina de fier” în două blocuri: Est şi Vest. Sunt. 4 CECA – în limba franceză (La Communauté européene du charbon et de l’acier). aşadar. 5 Sublinierile cu bold aparţin autorului. cel care a făcut public Planul care îi poartă numele.Capitolul I ISTORICUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE Istoricul construcţiei comunitare Contextul internaţional al apariţiei Comunităţilor Europene Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a lăsat în urma sa o Europă distrusă din punct de vedere material. A apărut. a elaborat „Planul Schuman”3. prima mare instituţie financiară după Războiul Rece. astfel. Sistemul de integrare Robert Schuman – ministrul afacerilor externe al Franţei. Jean Monnet – comisarul Planului francez de reconstrucţie. un puternic curent către o politică internaţională care să fie capabilă să oprească un alt război mondial şi să consolideze Europa din punct de vedere economic. ultima fiind terminată pe 6 mai 1950. alături de câţiva colaboratori. 2 5 .

Din această criză a construcţiei comunitare se desprinde un aspect important. rolul de campioană a unei Europe unite. ale cărei decizii vor uni Franţa. timp de mai bine de 20 de ani. destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării de muniţie de război. 9 Memorandumul statelor Benelux – 1956. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă menţinerii unor relaţii paşnice. Franţa şi-a pus dintotdeauna eforturile în slujba păcii. Germania. acordându-se o reprezentare egală. în primul rând. intrat în vigoare un an mai târziu (1958). ci chiar imposibil. o solidaritate reală.B. 6 . în acelaşi timp. însă. guvernul francez propune acţiuni imediate întreprinse într-o direcţie decisivă. ale cărui victime s-au dovedit a fi în mod constant. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie. Luxemburg). pentru a contribui la creşterea nivelului de trai şi pentru a promova realizările paşnice. 8 Paragraf subliniat (italic) şi în documentul original. astfel încât. proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Prin controlul producţiei de bază şi prin instituirea unei Înalte Autorităţi. Paragraf subliniat (italic) şi în documentul original.” Ideea propusă prin Planul Schuman a fost acceptată de 6 state membre europene (Franţa. Înalta Autoritate comună care se ocupă de administrarea acestei scheme va fi alcătuită din persoane independente numite de guverne. (…) această producţie va fi oferită lumii întregi. această propunere va conduce la crearea unei prime baze concrete a federaţiei europene indispensabile pentru menţinerea păcii8. În anul 1954.„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare. În cazul în care deciziile Autorităţii vor fi contestate. Având în vedere acest obiectiv. ci prin realizări concrete care vor genera. N. Belgia. Tratatele sunt semnate în anul 1957 la Roma şi intră în vigoare în anul 1958. în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene7. se semnează Tratatul (actul juridic) constituind CECO. cele 6 state membre CECO doresc extinderea lui şi la domeniul apărării şi la cel politic. mulţumite de sistemul de integrare care funcţiona foarte bine. Guvernele vor alege. Germania şi în alte ţări membre. proiecte care. Europa nu se va construi dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic. şi anume: „integrarea economică trebuie să preceadă integrării politice”9. Deciziile Autorităţii se vor aplica în Franţa. Astfel. ca prim pas în realizarea unei federaţii europene. Asumându-şi. se vor lua măsuri de la caz la caz. Comisia Europeană. Controlul producţiei de cărbune şi oţel ar trebui să conducă imediat la construirea unei baze comune pentru dezvoltarea economică. Italia. Solidaritatea în producţie astfel stabilită va demonstra că orice conflict între Franţa şi Germania devine nu doar inimaginabil. Olanda.! 6 7 Astăzi. în anul 1956 un Raport întocmit de politicianul belgian Paul Henry Spaak propune înfiinţarea a 2 noi Comunităţi de integrare economică: CEE şi CEEA (EURATOM). eşuează. fără diferenţe sau excepţii. în anul 1951. Alăturarea naţiunilor europene implică eliminarea vechii opoziţii dintre Franţa şi Germania. Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub incidenţa unei Înalte Autorităţi6. un Preşedinte. schimbând. Germania şi alte state membre. de comun acord.

însă obiectivul politic imediat îl constituia alipirea Germaniei la Europa şi eliminarea rivalităţilor existente între Franţa şi Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului şi Saar-ului. Luxemburg şi Olanda – au condus la semnarea Tratatului de la Paris. PROCESE DECIZIONALE – IER: Lucrarea de faţă a fost elaborată în cadrul proiectului Phare RO 0006. Începutul procesului de integrare europeană . care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene . încheiat pe perioadă nedeterminată! Sursa bibliografică pentru următoarele informaţii: http://www. Aceste organizaţii au pus bazele unei solidarităţi mai strânse între statele europene. a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă.poate fi considerat anul 1950. a ieşit din vigoare la 23 iulie 2002. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate către o organizaţie cu puteri de constrângere asupra membrilor săi. Ideea unei Europe unite a fost susţinută de-a lungul secolelor de împăraţi şi intelectuali deopotrivă.ier. datorită faptului că Tratatul aferent .caracterizat prin trăsături originale şi specifice. dar încă manifestau trăsăturile clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale. Lucrarea face parte din Seria Micromonografii – Politici Europene. negocierile desfăşurate între şase ţări – Belgia. Iniţiativa a constat în integrarea producţiei de cărbune şi oţel a Franţei şi Germaniei. Comparativ cu alte organizaţii internaţionale existente la acel moment. principalul element de noutate îl constituia caracterul supranaţional al acestei Comunităţi.02 – Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în afaceri europene şi managementul ciclului de proiect. cu competenţe în domenii specifice. cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE)1. Franţa. Aceasta era ideea declarată. Robert Schuman. Tratatul instituind CECO (Paris) – tratat (lex specialis) vizând integrarea economică sectorială. încheiat pentru o perioadă de 50 de ani. prin care se înfiinţa Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). 7 . dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene au instituţionalizat forme de cooperare internaţională.18. Italia. încheiat pe durată nelimitată!  Tratatul instituind CEE (Roma) – tratat-cadru (lex generalis) vizând integrarea economică generală. iniţiativă care a eşuat însă. când ministrul francez al afacerilor externe. reprezentat de transferul de competenţe către o instituţie (Înaltă Autoritate3) responsabilă cu luarea de decizii. Uniunea Europei Occidentale (UEO).ro/Proiecte/Brosuri/EU. Printre promotorii ideii unei Europe unite. comparativ cu formele tradiţionale existente la acel moment. În 1951.pdf UNIUNEA EUROPEANĂ: ISTORIC. independent de consensul Statelor Membre (SM). versiune actualizată. iar Tratatul de la Nisa prevede soluţionarea dispariţiei TCECO!  Tratatul instituind CEEA (Roma) – tratat (lex specialis) vizând integrarea economică sectorială. implementat de Institutul European din România în colaborare cu human dynamics în anul 2003. O altă iniţiativă sectorială este reprezentată de crearea unei Comunităţi Europene de Apărare (CEA)4.semnat în 1952 – nu a fost niciodată ratificat de către Parlamentul Franţei. INSTITUŢII. în cadrul unei organizaţii deschise participării şi altor state europene. Germania. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). acesta a fost primul pas către o cooperare lărgită: o integrare sectorială ce ar fi putut influenţa şi alte sectoare economice.

a unei creşteri accelerate a standardelor de viaţă şi a unor relaţii mai strânse între SM. ca mijloace de realizare a unei extinderi continue şi echilibrate. atât din punct de vedere geografic – prin aderări succesive . gradul de integrare europeană a crescut progresiv. Crearea unei pieţe comune nu înseamnă numai eliminarea tuturor barierelor existente în calea liberei circulaţii a bunurilor şi stabilirea unei taxe vamale unice (uniunea vamală). capabile să asigure reprezentarea intereselor guvernelor SM. piaţa comună înseamnă şi liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulaţie a persoanelor.O relansare în forţă a „iniţativei europene” a avut loc în anul 1955. conform principiilor democraţiei şi statului de drept. Astfel. ministrul belgian al afacerilor externe. În acest context. 4.de la membrii fondatori ai Comunităţii către anumite instituţii comune – a puterii de decizie asupra unor aspecte comune. 2. În acest scop au fost create mecanisme de decizie şi un cadru instituţional complex. transferul de suveranitate înseamnă o delegare . După prima experienţă sectorială a CECO. în 1957. la care miniştrii afacerilor externe ai CECO au căzut de acord asupra înfiinţării unei uniuni economice bazată pe o piaţă comună şi asupra creării unei organizaţii pentru energia atomică. în cadrul conferinţei de la Messina. CEE avea deja încheiată uniunea vamală şi avea o piaţă agricolă comună. * Temă: 1. în momentul de faţă s-a ajuns la o uniune politică a 27 de ţări (cu negocieri în plină desfăşurare pentru admiterea de noi membri) şi care va avea în curând o nouă Constituţie. în 1968. Astfel.cât şi din punctul de vedere al dezvoltării de politici şi structuri instituţionale comune. O comisie de experţi condusă de Paul–Henry Spaak. 3. Care sunt elementele constitutive ale unei organizaţii internaţionale interguvernamentale? Ce tip de organizaţie internaţională este CECO? Ce principii ale viitoarei colaborări se desprind din Planul Schuman? Ce soluţii prevede Tratatul de la Nisa în Protocolul anexat cu privire la expirarea TCECO? Răspunsuri: 1. a elaborat două proiecte ce au condus la semnarea. a interesului general al Comunităţii. Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma. Începând cu 1950. pornind de la o comunitate economică cu şase membri. semnat la 25 martie 1957 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. a celor două Tratate de la Roma – cel prin care se înfiinţa Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi tratatul Comunităţii Europene pentru Energie Atomică (EURATOM). comerţ. transport şi concurenţă) pentru crearea unor condiţii omogene în vederea creşterii performanţei activităţilor economice. CEE constituie un exemplu unic de organizaţie supranaţională – adică o organizaţie creată prin transferul de suveranitate de la SM la „Comunitate”. era reprezentat de crearea unei „pieţe comune” şi de abordarea progresivă a politicilor economice ale SM. 8 . serviciilor şi capitalului) şi stabilirea unor politici comune în domenii strategice (agricultură. precum şi a intereselor cetăţenilor europeni.

2. 4. CEE şi CEEA = organizaţii internaţionale interguvernamentale având caracter regional. 2. 1.B. pct. consacrat prin Tratatul de la Maastricht (1993)10. 3. colaborarea dintre statele membre extinzându-se şi 10 Art.!  CECO. Precizări conceptuale introductive N. G. 9 .noul nume al CEE. economic!  CE = „Comunitatea Europeană” . A. denumire care reflectă realitatea conform căreia Tratatul constituind CEE nu mai reglementa numai aspecte pur economice. lit.

din cele 2 Comunităţi Europene (CE şi CEEA). şi anume: pilonul comunitar. pillars în engleză. Care este diferenţa dintre pilonul 1. Care este raţiunea pentru care Tratatul de la Amsterdam a operat modificarea denumirii pilonului 3? 3. pe de altă parte? 2. pe de o parte şi pilonii 2 şi 3. JAI (justiţie şi afaceri interne). este alcătuită din 3 piloni11. pilonul PESC (politica externă şi de securitate comună). 11 Pilliers în franceză. 3. Care sunt prevederile Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa cu privire la statutul Uniunii Europene? Răspunsuri: 1. 10 . 2. denumit. neavând (deocamdată) personalitate juridică. pilonul CPJMP (cooperarea poliţiei şi a justiţiei în materie penală). în prezent. * Temă: 1. până în anul 1999. conceptul este introdus prin Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene.la domenii ce exced acestei sfere!  UE = NU este organizaţie internaţională. alcătuit.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 Stat Franţa Germania Italia Belgia Olanda Luxemburg Marea Britanie Irlanda Danemarca Norvegia Grecia Spania Portugalia Austria Finlanda Suedia Norvegia Cipru Estonia Letonia Lituania Malta Polonia Rep.Capitolul II EXTINDEREA COMUNITĂŢILOR EUROPENE 1. Extinderea CE de la 6 la 15 state membre Nr. Cehă Slovacia Ungaria Slovenia Bulgaria 2007 11 1951 X X X X X X 1973 1981 1986 1995 2004 X X X X X X X X X X X X X X X X X X X .

cum sunt cele din Africa sub-sahariană. alături de creşterea neîncrederii în construcţia europeană. ca actor economic global. Rusia. În ce măsură este actualul context diferit de cele din trecut? Dacă până acum aderarea noilor membri la Uniunea Europeană s-a făcut în contextul unui climat economic şi politic favorabil. . La acestea se adaugă faptul că adaptarea nu este întotdeauna uşor de înfăptuit. care a determinat adoptarea unor măsuri protecţioniste (aşa numitul „patriotism economic. sistemele politice sunt. Primirea „în club” a noilor ţări presupune un proces de adaptare şi costuri suplimentare din partea tuturor actorilor implicaţi. China). iar de altă parte presiunilor la nivel internaţional. Pe plan extern două aspecte sunt de menţionat: . Helen Wallace a început prin a face un scurt istoric. datorat pe de o parte problemelor de pe plan intern. scleroza instituţională sau nevoia de reformă socială cu care se confruntă ţările membre (mai ales cele din vestul Europei). actualul val de extindere a Uniunii Europene este similar celor anterioare sub aspectul reticenţei şi „nervozităţii” manifestate de membrii mai vechi. se numără printre principalii factori care au accentuat starea de nesiguranţă şi scepticism. iar recentul val de extindere din 2004 este un exemplu în acest sens. şi prin care trece şi România. iar aceasta conduce mai totdeauna la scepticism şi la adoptarea unei atitudini defensive. datorată ineficienţei unor politici comunitare.pdf Seria de dezbateri: Invitaţii IER la Infoeuropa. mai ales datorită procesului îndelungat de învăţare la care au fost supuse ţările candidate. mai ales dacă într-un nou stat membru există controverse cu privire la Uniunea Europeană (cum a fost cazul Marii Britanii) sau dacă noul stat membru nu poate să fructifice pe deplin avantajele apartenenţei la UE (cum a fost cazul Greciei). urmărind apoi să puncteze specificul actualului val de extindere şi impactul pe care îl are acesta asupra elaborării politicilor la nivelul Uniunii Europene şi asupra guvernanţei comunitare.ier. în acest moment. 1. rezistente la schimbare. "Extinderea UE şi implicaţiile pentru Uniune". Uniunea Europeană este străbătută de un val de pesimism. prin definiţie. România în Europa.ro/Conferinte/Infoeuropa/Sinteza_16mai-Wallace. Experienţa a arătat că procesul de acomodare nu este chiar atât de dificil. climatul politic volatil. Invitat special: Helen Wallace.responsabilitatea pe care Uniunea Europeană o are. urmărind să evidenţieze prin ce anume se diferenţiază actuala extindere de valurile anterioare şi care sunt principalele provocări cu care se confruntă în acest moment Uniunea Europeană şi statele membre.concurenţa din ce în mai puternică din partea statelor dezvoltate ca Statele Unite sau Japonia dar şi din partea ţărilor „BRICK” (Brazilia. faţă de ţările sărace. * Temă: 12 .27 România 2007 informaţii: Sursă bibliografică pentru următoarele http://www. 2. Bucureşti. Scurtă istorie a procesului de extindere Privind retrospectiv. India. Dificultăţile economice. atât de criticat în cercurile internaţionale). 16 mai 2006 Procesul de extindere şi impactul acesteia asupra Uniunii Europene Discuţiile din cadrul dezbaterii s-au concentrat în jurul a patru subiecte.

49. poate solicita să devină membru al Uniunii. F. par. care se pronunţă asupra ei cu unanimitate. 3. după consultarea Comisiei şi după avizul conform al Parlamentului European. 1.Art. Explicaţi motivele refuzului Norvegiei de a adera la Comunităţile Europene. care se pronunţă cu majoritatea absolută a membrilor săi. 2. Răspunsuri: 1.1. România în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Identificaţi particularităţile extinderii din anul 2004 şi 2007. Care era situaţia Groenlandei în momentul aderării Danemarcei şi după intrarea acesteia în Comunităţile Europene? 2. 2. paragraful 1 TUE – Orice stat european care respectă principiile enunţate în art. Consideraţii generale . 13 . Particularităţile procesului de extindere de la 15 la 27 state membre. Actuale state candidate A. 3. El adresează cererea sa Consiliului.

. democraţiei. respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi statului de drept. Cei trei piloni ai procesului de aderare la Uniunea Europeană12 ADERARE Acorduri de asociere/ Acorduri europene de asociere Programe de pre-aderare Preluare acquis comunitar CANDIDATURĂ Nr. 14 . . Este. Acordarea statutului de candidat echivalează cu acceptarea de către UE a începerii negocierilor. Desfăşurarea negocierilor (principii. Editura APOGEE. principii care sunt comune statelor membre.CE şi statele membre.respectarea drepturilor omului. ediţia a 8-a. printre care şi monitorizată). 1997 – hotărăşte acordarea statutului de candidat ţara primeşte ajutoare şi este mai multor state europene. 12 Pentru detalii a se vedea Daniel Gueguen„Guide practique du labyrinthe communautaire”.cel politic. Consiliul UE decide dacă este conferit Consiliul European de la Luxemburg – decembrie statutul de candidat la aderare (dacă da. 2001. ce presupune următoarele: . .Art. astfel. 13 Drepturile asupra tabelului aparţin autorilor. 6 TUE – Uniunea este fondată pe principiile libertăţii.România. analizată îndeplinirea unui singur tip de criteriu .european de asociere .protecţia minorităţilor.1993.de asociere sau şi .02.1995 România = stat asociat Cerere de aderare = scrisoare în care statul 22. 1. pe de altă parte Semnat: 01.02.06. Consiliul European de la Helsinki – hotărăşte 4.instituţii democratice stabile. Etapele procesului de aderare a unui stat Cazul României candidat la UE13 Acord: Acord european instituind o asociere între: . România. 2.1995 asociat îşi exprimă intenţia de a adera la UE (cei 3 piloni). pe de o parte . 3. Intrat în vigoare: 01.

1995 Prima reuniune la Bruxelles – 20. Madrid – 1995. acquis. ab initio. acorduri internaţionale încheiate de CE. Dreptul societăţilor.2007 B. Servicii 15 . În această etapă încă mai are loc monitorizarea statelor candidate (de către Comisia Europeană). capitole. parteneriat.). .legislative. instituţii. acţiunile şi politicile comunitare (tratatele constitutive şi subsecvente. Libera circulaţie a muncitorilor.2000 – momentul începerii efective a negocierilor de aderare.administrative. 2. Libera circulaţie a mărfurilor. 8. . Aderarea propriu-zisă = intrarea în vigoare a Tratatului de aderare (din acest moment intră în vigoare şi perioadele de tranziţie şi derogările) (nu presupune. strategie. rezoluţii. Decembrie 2004 Aprilie 2005 Legea nr. declaraţii.) 5. începerea concomitentă a negocierilor cu toate statele care îndeplinesc criteriul politic – decembrie 1999. 9. surse complementare etc. jurisprudenţa CJCE. Piaţa publică. 7. 5. . dreptul derivat.capitol de negociere = din motive ce ţin de eficienţă. rapiditate. Dreptul de stabilire şi libera prestare a serviciilor. Luxemburg – 1997. Lansarea oficială a procesului de negociere a aderării României la UE – 15.etape.157/2005 (la sfârşitul lui 2006 s-a finalizat procesul de ratificare de toate statele membre) 01. instrumente de preaderare.economice. 6. trecerea la Euro/UEM !) Este momentul în care statele candidate înseamnă că îndeplinesc cele 3 tipuri de criterii formulate la nivel comunitar (Copenhaga – 1993. Politica concurenţială. Delimitări conceptuale . legislaţia comunitară a fost împărţită în 31 de capitole14.02. în care se analizează separat în procesul de negociere. 7. prin pre-zentarea de către România a documentelor de poziţie pentru 5 capitole. principiile generale de drept. 4.acquis comunitar = totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea Comunităţilor Europene şi a instituţiilor. Libera circulaţie a capitalurilor. Helsinki – 1999): . 3. astfel. Dreptul proprietăţii intelectuale. Încheierea negocierilor Redactarea Tratatului de aderare Adoptarea Tratatului de către Parlamentul European (aviz conform) Semnarea tratatului de statele membre şi candidate (în Consiliul UE) Ratificarea la nivel naţional în statele membre şi candidate (eventual precedată de referendum).01.02. stadiul capitolelor pentru România etc. 6. în cadrul 14 Turcia are următoarele capitole de negociere (împărţirea este diferită): 1.

11. Fiscalitate.document de poziţie = instrument juridic de bază al procesului de negociere a capitolelor de acquis communautaire.  capacitatea de a-şi asuma obligaţiile aderării. . 14. 22. capitolele deschise spre negociere. 12. deja. 13. 11. Statistică. Protecţia sănătăţii şi securitatea consumatorilor. financiare. 10. poziţia fiind una comună pentru toate statele UE. negocierile sunt conduse de preşedinţia UE. Uniune vamală. 3. 8. negocierile cu statele candidate vor fi abordate diferit. sunt 31 de capitole ale acquis-ului comunitar. Ştiinţă şi cercetare. Politica transporturilor. 17.unui capitol se regăseşte legislaţia comunitară ce guvernează un anumit domeniu (de exemplu: capitolul 8 . 12. Securitatea alimentară. 1. 10. Energie. 18. economice şi monetare. la un moment dat. 15. 7. ca şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de piaţă din interiorul Uniunii. 15 www. Politică regională şi coordonarea instrumentelor structurale. începerea şi desfăşurarea negocierilor nu implică şi dobândirea calităţii de membru în aceeaşi ordine. respectarea drepturilor minorităţilor şi protecţia acestora. 2.ro 16 . 23. 29. care se va derula în etape. în special subscrierea la obiectivele uniunii politice. 4. nu sunt aceleaşi pentru toate statele candidate. 9. care trebuie deschise negocierii de către fiecare stat candidat. Reţele transeuropene. C. libertate şi securitate. decizia de a închide provizoriu un capitol este luată dacă acquis-ul comunitar este preluat integral. drepturile omului. Alte dispoziţii. Drepturi judiciare şi fundamentale. fiecare stat este apreciat în mod individual. inclusiv evolutiv. 24. capitolele.pescuitul. Instituţii. 32. în numele statelor membre. Justiţie. Politica socială şi ocuparea forţei de muncă (între care anti-discriminarea şi egalitatea de şanse pentru bărbaţi şi femei). capitolul 22 . închise provizoriu pot fi reluate pentru a fi aliniate la schimbările survenite între timp în legislaţie.  o economie de piaţă viabilă.). 30. Control financiar. 33. Dispoziţii financiare şi bugetare. cu sprijinul Comisiei Europene. negocierile se desfăşoară cu fiecare stat în parte. Societatea informaţională şi media.mie. fiecare stat candidat va avansa cu propria sa viteză. 16. 19. în funcţie de gradul său de pregătire “. 21. 28. 25.criterii de aderare = criteriile de la Copenhaga:  instituţii stabile care să garanteze democraţia. Agricultură şi dezvoltare rurală. Mediu. Politica externă. ritmul fiecărei negocieri este dat de pregătirea fiecărui stat candidat şi de complexitatea problemelor de rezolvat. Principiile negocierii cu Uniunea Europeană15 Consiliul European de la Luxemburg: “ extinderea este un proces global. prioritatea dreptului.protecţia mediului etc. politica veterinară şi fitosanitară. 27. Politica economică şi monetară. de securitate şi apărare. 6. 31. 5. Relaţii externe. negocierile se desfăşoară în cadrul conferinţelor de aderare. 34. 26. Întreprinderi şi politica industrială. 20. Educaţie şi cultură. deschiderea simultană a negocierilor nu implică faptul ca negocierile să se încheie în acelaşi timp cu toate statele. Pescuit. 35. .

.asistă Consiliul de Asociere. E.D.mie. Fiecare instituţie a administraţiei publice centrale elaborează propria contribuţie la dosarele de fundamentare şi. în conformitate cu prevederile Constituţiei.la redactarea documentelor de poziţie se ajunge în urma întocmirii unui dosar de fundamentare. şi membri ai Consiliului şi membri ai Comisiei. Cadrul instituţional intern creat în vederea negocierii aderării României la Uniunea Europeană17 a. După adoptare. purtând dialogul la nivel tehnic între România şi UE.organism comun creat prin Acordul european. precum şi a oricăror alte probleme bilaterale sau internaţionale de interes reciproc.autorităţile naţionale trebuie să întocmească şi să transmită Consiliului Uniunii câte un document de poziţie corespunzător fiecărui capitol de negocieri. .ro Prevăzut în Acordul european de asociere.contribuţiile sunt apoi corelate şi armonizate de către instituţia integratoare şi Ministerul Integrării Europene. implicit. la nivel guvernamental. În acest ultim caz. 17 . la documentele de poziţie.elaborarea documentelor de poziţie se realizează pe baza fundamentării angajamentelor pe care România trebuie şi poate să şi le asume în cadrul capitolului respectiv de negociere. prin care poziţia României poate fi acceptată sau se poate cere României să îşi modifice poziţia în anumite privinţe. care cuprinde toate elementele care au fost luate în considerare în procesul de elaborare a documentelor de poziţie.se întruneşte la nivel ministerial o dată pe an şi de câte ori este nevoie.supraveghează realizarea prevederilor Acordului european.este format din membri desemnaţi de Guvernul României. documentele de poziţie şi dosarele de fundamentare sunt supuse adoptării de către Guvernul României. Comitetul de Asociere România – UE . înaintea supunerii spre aprobare în şedinţa Guvernului. pentru a se purta dialogul la nivel politic între România şi UE. 16 17 www. pe de o parte.odată elaborate. b.documentelor de poziţie ale României li se răspunde de către Consiliul Uniunii Europene prin poziţii comune. prin obţinerea avizului conducătorului fiecărei instituţii. Purtarea negocierilor de aderare16 . modificat în funcţie de solicitările primite şi de interesele şi posibilităţile proprii. . . .organism comun creat prin Acordul european. Definitivarea are loc în procedură scrisă. la nivel guvernamental. . . rămâne ca România să adopte un nou document de poziţie în acel capitol.principala sa atribuţie constă în examinarea oricărei probleme importante care a apărut în cadrul Acordului. Consiliul de asociere . pe de altă parte. . pot avea loc consultări cu comisiile parlamentare relevante pentru fiecare capitol de negocieri. . . în reuniuni de consultare cu celelalte instituţii implicate în fiecare capitol.

şi anume Tratatul asupra Uniunii Europene.are caracter bilateral. tratatul este supus referendumului. de regulă la nivel de funcţionari superiori. G. În unele ţări. . Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom).reprezintă un forum în care membri ai Parlamentului României şi ai Parlamentului European se pot întâlni şi face schimb de idei.Comisia Europeană elaborează proiectul de poziţie comună a Uniunii Europene.deschiderea negocierilor de aderare este precedată de reuniuni bilaterale de examinare analitică a acquis-ului comunitar – screening – pentru fiecare dintre cele 31 de capitole.2. pe de o parte. pg. Această soluţie asigură evitarea oricărei probleme juridice în situaţia tranzitorie – intrarea în vigoare a Constituţiei Europene – care se va suprapune peste momentul aderării României. . Structura Tratatului de aderare a României la UE18 S-au redactat concomitent un Act de aderare şi un Protocol de aderare. Protocolul de aderare adaptează Tratatul constituţional pentru a permite aderarea României şi Bulgariei la acest document. respectiv Bruxelles. .mae. cu titlu de recomandare.reuniunile se închid prin adoptarea şi semnarea unui document final. Mihaela Augustina Dumitraşcu. . tratatul de aderare este ratificat de toate statele membre. în esenţă.poziţia comună a Uniunii Europene este adoptată de Consiliul UE. înainte de ratificare. nr.Consiliul UE adoptă decizia cu privire la capitolele de negociere care sunt deschise cu fiecare ţară candidată. respectiv la Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul privind Uniunea Europeană. un conţinut identic.ro. . Actul şi Protocolul. Comitetul Parlamentar Mixt de Asociere România – UE . 98 – 106. Cele două documente.documentul este supus spre adoptare Consiliului UE şi spre avizare Parlamentului European. Instituţiile comunitare care au atribuţii în materia negocierii aderării statelor candidate la Uniunea Europeană . în funcţie intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a Constituţiei pentru Europa.este format din reprezentanţi ai Guvernului României. 2005.. au. www. Actul de aderare cuprinde modificările aduse prin aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană tratatelor constitutive în vigoare la acest moment. diferind doar referirea la textele din Constituţia europeană. prin consultarea statelor membre. la Bucureşti. . .reuniunile sale se desfăşoară de două ori pe an.Comisia Europeană formulează o opinie cu privire la capitolele pentru care gradul de pregătire a ţării candidate permite începerea negocierilor. Actul şi Protocolul vor intra în vigoare alternativ. precum şi de ţara candidată. c. pe de altă parte.după semnare. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la UE – prezentare generală – Revista de Drept Public. 18 18 . . Editura All Beck. document cu valoare politică. . F. elaborat de Comisia Europeană în colaborare cu viitorul stat membru.rezultatele negocierilor sunt încorporate într-un proiect de tratat de aderare. şi reprezentanţi ai Consiliului şi ai membrilor Comisiei. .

2005. Parlamentul României a ratificat Tratatul de aderare. modificat prin Tratatul de la Amsterdam): “Orice stat european.” 19 . care se pronunţă asupra ei cu unanimitate. Estonia. Marea Britanie şi Germania. poate solicita să devină membru al UE. urmând ca statele membre să demareze procesul ulterior. descrise în cele ce urmează. şi două clauze de amânare speciale – pentru domeniile: concurenţă şi justiţie şi afaceri interne. 19 Se estimează că următoarele state vor ratifica Tratatul în cursul anului 2005: Grecia. Malta. La acest moment. Polonia. pe data de 22 iunie 200519. Luxemburg. La data de 25 aprilie 2005 a avut loc. în primul rând. Republica Cehă. o clauză de amânare generală. Cipru. Franţa.98 – 106. pg. 6 (1).0 TCE. Pentru a intra în vigoare. pentru care votul în Consiliu se adoptă cu unanimitate. Suedia. prevăzute de art. Italia şi Portugalia. Atât Actul. Revista de Drept Public. Irlanda. pe data de 24 mai 2005. singurul stat membru care a ratificat Tratatul este Slovacia. drd. Danemarca.2. Finlanda. Bulgaria parcurgând şi ea această procedură pe data de 11 mai 2005. principii care sunt comune statelor membre. după consultarea Comisiei şi după avizul conform al Parlamentului European. Privind înapoi în timp la etapele care au condus la semnarea Tratatului de aderare. Astfel. Tratatul trebuie să fie ratificat de cele două state candidate şi de toate statele membre ale Uniunii Europene. Anexele: conţin măsurile convenite în cadrul negocierilor (măsuri permanente) şi măsuri temporare (perioadele de tranziţie). iar în 2006: Austria.” Art. 49 (1) TCE (ex art. El adresează cererea sa Consiliului. Semnarea Tratatului de aderare – de către cele 25 de state membre şi de România şi Bulgaria – a avut loc după realizarea unei proceduri complexe. cât şi Protocolul cuprind clauzele de salvgardare – în număr de şase. Sursa bibliografică a următoarelor informaţii: Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană – prezentare generală . Asist. astfel. stabilindu-se să aibă loc cu ocazia reuniunii Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe (CAGRE) din luna aprilie 2005. În afara prevederilor cuprinse şi în Tratatul de aderare a celor 10 state care au aderat în 2004.Tratatul de aderare a României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană cuprinde următoarele elemente: Părţile generale: Tratatul propriu-zis. Tratatul României cuprinde. Lituania. Ungaria. Actul de aderare / Protocolul de aderare. Editura All Beck.statului de drept. de statele candidate. semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.democraţiei . la Luxemburg un eveniment de o importanţă deosebită pentru România. 20 Art.libertăţii .respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale . Mihaela Augustina Dumitraşcu. nr. care se pronunţă cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi. menţionăm că semnarea sa a fost decisă la Consiliul European din decembrie 2004. existând tradiţia ca procesul de ratificare să fie finalizat. Spania. Letonia. Declaraţiile. 49 al Tratatului asupra Uniunii Europene20. 6 (1): “UE este fondată pe principiile: . preşedinţia luxemburgheză a Uniunii Europene a planificat reuniunea pentru 25 – 26 aprilie 2005. care respectă principiile enunţate în art.

coordonat de Delegaţia Naţională pentru negocierea aderării României la UE. Partea română a aprobat textul consolidat în limba engleză al Tratatului de aderare la 11 februarie 2005. La 3 februarie 2005. Tratatul de aderare la Uniunea Europeană este comun cu cel al Bulgariei. La sfârşitul procesului. După definitivarea procesului de redactare a textului Tratatului. astfel cum s-a întâmplat şi cu cele 10 noi state membre. potrivit căreia responsabilitatea pentru negocierea şi încheierea tratatelor internaţionale ale României revine Ministerul Afacerilor Externe sau instituţiei competente împreună cu acesta. Principalul element distinctiv al cazului României şi Bulgariei este că. în conformitate cu Legea nr. fără dezbatere. Atât Avizul conform al Parlamentului European. versiunea în limba română fiind revizuită de România. confirmând astfel şi în termeni juridici aderarea României la Uniunea Europeană. constând în verificarea corectitudinii şi a integralităţii prevederilor Tratatului. succint. precum şi Legea de ratificare a acestuia. Prin Decizie a Primului Ministru a fost constituit grupul de lucru pentru redactarea proiectului Tratatului de aderare a României la UE. Pe baza lor – şi în conformitate cu decizia politică a Consiliului European – Consiliul de miniştri 21 decide. Tratatul pentru cele două state a fost elaborat pe aceleaşi principii şi după aceeaşi metodă de lucru utilizate la redactarea Tratatului celor zece noi state membre. astfel încât informaţiile cuprinse în el să reflecte. cât şi Opinia Comisiei au avut un rol politic determinant. La nivelul Uniunii. vom prezenta. Grupul de lucru pentru redactarea Tratatului de aderare din cadrul Consiliului UE aprobând ultimele documente aferente acestuia (prevederi generale / declaraţii şi măsuri negociate). textul în limba engleză al Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană Rezultat al procesului de negociere a celor 31 de capitole de acquis comunitar. în sensul că ele au confirmat acordul celor două instituţii europene asupra aderării României şi Bulgariei. procedura prevede formularea Opiniei Comisiei Europene (care a avut loc pe 22 februarie 2005) şi obţinerea Avizului conform al Parlamentului European asupra Tratatului. Rolul României în acest proces a fost extrem de important. 590/2003 privind tratatele. formal. textul consolidat a fost verificat din punct de vedere juridic şi lingvistic. în mod exact. s-au 21 Consiliul UE 20 . aviz care a fost prezentat pe 13 aprilie 2005. Din acest motiv. semnarea Tratatului de aderare. Consiliul UE. cu condiţia ca acesta să fie ratificat de toate statele membre până la data aderării efective a României şi Bulgariei. textul consolidat fiind elaborat de Comisia Europeană şi de statul candidat. a fost finalizată versiunea în limba engleză a proiectului Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. în plus. prin Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi ai statelor membre (COREPER) a aprobat. structura Tratatului de aderare. rezultatul negocierilor. care au avut un instrument comun de aderare la Uniune. Decizia COREPER consemnează acordul politic al statelor membre asupra condiţiilor de aderare a României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană.Redactarea proiectului Tratatului de aderare a început în iulie 2004. La 31 ianuarie 2005. redactarea Tratatului de aderare a revenit unui Grup de lucru ad-hoc al Consiliului. În continuare. I. spre deosebire de cele zece state membre care au aderat la 1 mai 2004. România şi Bulgaria vor adera prin Tratatul de aderare la Tratatul de instituire a Constituţiei pentru Europa.

Actul şi Protocolul. Actul de aderare cuprinde modificările aduse prin aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană tratatelor constitutive în vigoare la acest moment. Protocolul de aderare adaptează Tratatul constituţional pentru a permite aderarea României şi Bulgariei la acest document. Actul de aderare / Protocolul de aderare. pentru care votul în Consiliu se adoptă cu unanimitate. Tratatul conţine o clauză privind intrarea în vigoare alternativă a Actului de aderare. Această soluţie asigură evitarea oricărei probleme juridice în situaţia tranzitorie – intrarea în vigoare a Constituţiei Europene – care se va suprapune peste momentul aderării României. Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). în cazul în care Constituţia UE nu intră în vigoare. De asemenea. Cele două documente. diferind doar referirea la textele din Constituţia europeană. Declaraţiile.redactat concomitent un Act de aderare şi un Protocol de aderare. Instrumentele de ratificare vor fi depuse până la 31 decembrie 2006. Actului de aderare. Consiliul urmând să adopte ajustările necesare Protocolului de aderare sau. Tratatul României cuprinde. care cuprinde şase articole. Prezentăm în continuare Părţile generale ale Tratatului de Aderare. precum şi faptul că acesta va fi ratificat de părţile contractante conform procedurilor interne. 21 . Conform clauzei finale. Tratatul de aderare a României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană cuprinde următoarele elemente: Părţile generale: Tratatul propriu-zis. În afara prevederilor cuprinse şi în Tratatul de aderare a celor 10 state care au aderat în 2004. dacă unul dintre cele două state care aderă nu depune instrumentul de ratificare până la această dată. un conţinut identic. şi două clauze de amânare speciale – pentru domeniile: concurenţă şi justiţie şi afaceri interne. Tratatul va intra în vigoare pentru celălalt stat. precum şi faptul că. prin aderare. cele două state devin parte la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa. o clauză de amânare generală. Anexele: conţin măsurile convenite în cadrul negocierilor (măsuri permanente) şi măsuri temporare (perioadele de tranziţie). Actul şi Protocolul vor intra în vigoare alternativ. respectiv la Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul privind Uniunea Europeană. 1. Tratatul de aderare propriu-zis. se precizează data la care Tratatul de aderare va intra în vigoare. şi anume Tratatul asupra Uniunii Europene. au. în funcţie intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a Constituţiei pentru Europa. în condiţiile reglementate prin Protocolul anexat la acest Tratat. cât şi Protocolul cuprind clauzele de salvgardare – în număr de şase. Atât Actul. Actul de aderare / Protocolul de aderare conţine: • Partea I – Principiile. în esenţă. consacră aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană. după caz.

tratatele încheiate cu state terţe. precum şi în Comitetul Ştiinţific şi Tehnic prevăzut de Tratatul EURATOM. Se prevede că limba română şi limba bulgară devin limbi oficiale ale Uniunii. în raport cu importurile României şi Bulgariei. Astfel. Este statuată obligaţia celor două noi state membre de a adera la convenţiile şi acordurile încheiate de Uniune cu state terţe. • • • Partea a III-a – Prevederile permanente (în esenţă. 3. potrivit art. la convenţiile încheiate între statele membre. România va avea 15 membri în Comitetul Economic şi Social şi 15 în Comitetul Regiunilor. 122 al Tratatului insituind Comunitatea Europeană. Partea I (Principiile) conţine definiţii şi prevederi privind caracterul obligatoriu pentru cele două state al tratatelor institutive/modificatoare şi al actelor adoptate de instituţiile comunitare şi de Banca Centrală Europeană anterior aderării României şi Bulgariei la UE. se prevede că acestea vor fi administrate de Uniune. De asemenea. Partea a IV-a – Prevederile temporare (perioadele de tranziţie). numărul locurilor în Parlamentul European va fi stabilit prin Decizie a Consiliului European. dacă amendarea nu este posibilă. În ceea ce priveşte acordurile bilaterale privind pescuitul încheiate de România şi Bulgaria înainte de aderare. Aplicarea dispoziţiilor tratatelor originare şi ale actelor instituţiilor sunt supuse derogărilor convenite în cursul negocierilor de aderare cu fiecare stat candidat. România şi Bulgaria vor participa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare de la data aderării. România va avea 35 de locuri în Parlamentul European. 2. 4.• Partea a II-a – Prevederi generale: elemente privind ajustarea Tratatelor / Constituţiei europene. pentru a le asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar sau de a le denunţa. Partea a II-a conţine prevederile instituţionale. precum şi însuşirea acquis-ului Schengen. Partea a III-a (Prevederile permanente) prevede acceptarea măsurilor permanente negociate (şi care sunt prevăzute într-o anexă). România are dreptul de a numi membri în Comitetul Director al Băncii Europene de Investiţii. România va deţine 14 voturi în Consiliul de miniştri. ţara noastră are dreptul la un judecător la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi unul la Tribunalul de Primă Instanţă. Lista convenţiilor încheiate între statele membre este anexată Actului/Protocolului. restricţiile cantitative aplicate de Uniune importurilor de produse textile şi de îmbrăcăminte vor fi adaptate pentru a ţine cont de aderarea Bulgariei şi a României la Uniune. România şi Bulgaria au obligaţia de a amenda. De asemenea. ambele – organe ale Uniunii. adaptarea acquis-ului). o dată cu aderarea. Partea a V-a – Prevederi legate de implementarea Actului. pentru perioada 2007 – 2009. precum şi referirea la mecanismul efectuării 22 . până la data aderării. fiind considerate state cu derogare de la adoptarea monedei unice. respectiv participarea României şi Bulgariei la instituţiile Uniunii Europene. Se prevede că UE va adapta restricţiile cantitative la oţel şi produse din oţel în relaţia cu statele terţe. După această dată.

lista aeroporturilor internaţionale. lista de specii de plante şi animale protejate în România.88 milioane Euro. România va beneficia de Facilitatea Schengen. societăţi cu răspundere limitată. societăţi în comandită simplă. 5. România având 14 voturi. 23 cut-off date Cash-flow Facility 25 Cross-border cooperation 24 23 . Contribuţia României la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel este de 29. lista produselor chimice periculoase. Suma totală a alocărilor pentru acţiuni structurale pentru România în perioada 2007-2009 va fi de: 399 milioane Euro în 2007. taxă de drum. În perioada de tranziţie. acordate prin programul PHARE. În contextul prevederilor financiare temporare. lista instituţiilor din România participante la procesul de achiziţii publice. prevederile instituţionale şi prevederile financiare având caracter temporar. 1 972 milioane Euro în 2008 şi 2 603 milioane Euro în 2009.3 milioane Euro. programul SAPARD şi Facilitatea pentru perioada de tranziţie. precum şi de Facilitatea pentru fluxuri monetare24. Se prevede. calificări. drumuri comunale etc). având ca scop îmbunătăţirea acestora. de asemenea. Partea a IV-a (Prevederile temporare) se referă la măsurile tranzitorii convenite în cadrul negocierilor (conţinute în anexă). precum şi numărul de 15 locuri în Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. programul PHARE – CBC 25. până în 2009 se va menţine sistemul de vot „Nisa”. societăţi în nume colectiv. traducerea în limba română a tuturor termenilor de specialitate în diverse domenii (ex. România va avea 35 de locuri în Parlamentul European în perioada cuprinsă între data aderării efective la Uniune şi data la care se vor desfăşura noi alegeri pentru Parlamentul European (2009). având ca scop finanţarea acţiunilor desfăşurate la frontiera externă. România are obligaţia de a desfăşura alegeri pentru Parlamentul European „nu mai târziu de 31 decembrie 2007”. societăţi în comandită pe acţiuni. în vederea implementării acquis-ului Schengen. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei prevede trei clauze de salvgardare generale: • clauza de salvgardare generală: dacă după trei ani de la aderare. Potrivit dispoziţiilor instituţionale temporare. autostrăzi.8 milioane Euro în 2009. drumuri naţionale. România sau Bulgaria pot solicita Comisiei Europene autorizaţia de a lua măsuri de protecţie pentru a ameliora situaţia creată şi a ajusta respectivul sector economic al Pieţei 22 Exemple: etichetarea produselor electrice şi electronice. Alocările pentru România vor fi de: 297. drumuri judeţene. Partea a IV-a cuprinde şi clauzele de salvgardare.2 milioane Euro în 2007. lista profesiunilor liberale şi a instituţiilor de învăţământ care au eliberat diplomele în acest sens. vor apărea dificultăţi grave şi persistente într-un anumit sector economic sau care ar putea deteriora situaţia economică într-un anumit domeniu. lista punctelor de frontieră.8 milioane Euro în 2008 şi 130. societăţi pe acţiuni. este vorba despre actele adoptate de instituţiile Uniunii Europene în diferite domenii care vor fi adaptate în vederea aplicării acestora la România şi Bulgaria. societate pe acţiuni. În ipoteza în care Constituţia Europeană va intra în vigoare în 2007. România va contribui la capitalul subscris Băncii Europene de Investiţii cu 42. programul ISPA. Ca şi în cazul celor zece noi state membre. gestionarea de către agenţiile de implementare a fondurilor din cadrul asistenţei de pre-aderare.adaptărilor tehnice22 ale acquis-ului adoptat până la 1 octombrie 200423. lista statelor cărora România le solicită viză şi diferitele categorii de viză. 131.

Astfel. în cazul numirii noilor comisari se va cere şi avizul Parlamentului European. poate să ia măsurile necesare pentru remedierea acestei situaţii. modalităţile de aplicare a actelor instituţiilor comunitare faţă de Bulgaria şi România (Titlul II) şi prevederile finale (Titlul III). în aceleaşi condiţii. Consiliul poate decide. Titlul II prevede obligaţia României şi Bulgariei de a adopta toate măsurile necesare pentru a se conforma. în acord cu Preşedintele Comisiei şi cu avizul Parlamentului European.Comune. România şi Bulgaria vor numi câte un judecător la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi la Tribunalul de primă instanţă. În cadrul prevederilor temporare. România şi Bulgaria nu îşi îndeplinesc angajamentele asumate în cadrul negocierilor. prin vot unanim. dacă în urma monitorizării Comisiei se constată că stadiul pregătirii şi implementării acquis-ului de către cele două state demonstrează pregătirea insuficientă a acestora pentru a deveni membre ale Uniunii. Comisia Europeană. Faţa de Tratatul celor zece noi state candidate. orice stat membru actual poate solicita autorizaţia de a lua măsuri protecţioniste cu privire la unul sau ambele noi state membre. • clauza de salvgardare privind Piaţa Internă: dacă în primii trei ani de la aderare. până la 1 ianuarie 2008. la data aderării. Comisarii român şi bulgar vor fi numiţi de Consiliu. cu majoritate calificată. precum şi în ceea ce priveşte aplicarea regulilor comunitare în domeniul veterinar. Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. din proprie iniţiativă sau la solicitarea unui stat membru. Mandatul unuia dintre cei doi judecători va expira în 2006. de la data aderării. pentru a se asigura o mai mare transparenţă a deciziei. Aceste măsuri trebuie să fie justificate şi menţinute nu mai mult decât este strict necesar pentru remedierea situaţiei. fito-sanitar şi al siguranţei alimentelor. astfel. decizia fiind luată prin tragere la sorţi. poate. amânarea aderării cu un an. se precizează posibilitatea pentru cele două state de a adopta măsuri tranzitorii pentru a facilita trecerea la noua politică agricolă comună. iar al celuilalt în 2012. până la sfârşitul a trei ani de la intrarea în vigoare a Tratatului. Comisia şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene) a regulilor de procedură. România şi Bulgaria vor numi membri la Curtea Europeană de Conturi. poate lua decizia de a amâna data aderării cu un an. prin vot cu majoritate calificată. România şi Bulgaria vor numi câte un membru al Comisiei Europene. dacă se constată o pregătire insuficientă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi în domeniul concurenţei (este vorba despre 11 obligaţii prevăzute într-o anexă). periclitând. al cărui mandat va expira o dată cu expirarea mandatelor celorlalţi membri ai Comisiei. 6. Comisia Europeană. până la 1 ianuarie 2008. Consiliul UE. la recomandarea Comisiei. în cazul României şi al Bulgariei se poate aplica o clauză de amânare a aderării. Titlul I conţine dispoziţii referitoare la necesitatea adaptării de către instituţiile comunitare (Consiliul. spre deosebire de Tratatul celor zece. directivelor şi deciziilor adoptate de instituţii şi 24 . din proprie iniţiativă sau la solicitarea unui stat membru. În plus. funcţionarea Pieţei Interne. să ia măsurile necesare şi să specifice condiţiile de aplicare a acestora. Totodată. Partea a V-a (Prevederi referitoare la adaptările instituţionale) cuprinde dispoziţii privind adaptările instituţionale care sunt necesare în urma aderării României şi Bulgariei (Titlul I). această clauză poate fi invocată şi înainte de data aderării celor două state. • clauza de salvgardare justiţie şi afaceri interne: dacă în cele două state există întârzieri cu privire la transpunerea sau implementarea prevederilor comunitare referitoare la recunoaşterea mutuală în domeniul civil şi penal. în ceea ce priveşte România.

Regatul Suediei. Declaraţia comună a Germaniei şi Austriei privind libera circulaţie a persoanelor. semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005. Republica Franceză. prevăzută în art. se prevede comunicarea către România şi Bulgaria a unei serii de măsuri (cum ar fi cele referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva radiaţiilor). Declaraţia cuprinde aceleaşi elementele exprimate în Concluziile Consiliului European din 17 decembrie 2004.comunicate statelor membre. concurenţei şi mediului. Declaraţia privind pregătirea României şi Bulgariei pentru aderare afirmă faptul că UE va continua monitorizarea strictă a aplicării angajamentelor convenite în negocieri. 25 . în vederea accelerării armonizării cu acquis-ul comunitar. Republica Cehă. 27 „Se ratifică …”. realizată cel târziu la data aderării. acolo unde aceste modificări au fost generate de adaptările actelor comunitare ca urmare aderării Bulgariei şi României. Republica Lituania. Astfel. Aceste măsuri includ şi obligaţia de a opera modificările legislative interne necesare. Legea de ratificare a Tratatului de aderare Potrivit articolului 148 din Constituţia României. Regatul Danemarcei. Republica Estonia. totodată. Republica Polonă. Republica Malta. (5) din Constituţia României.148 alin. ale tratatelor 26 Lege pentru ratificarea Tratatului între Regatul Belgiei. care nu au efecte juridice: Declaraţia comună a statelor membre (UE 25) privind libera circulaţie a persoanelor. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană. având numărul 157 şi fiind publicată în Monitorul Oficial nr. Legea de ratificare a Tratatului de aderare conţine două articole suplimentare. Republica Federală Germania. articolul 2 reia obligaţia generală. precum şi tratatele internaţionale deţinute în arhivele Secretariatului General al Consiliului. mecanismul realizării adaptărilor tehnice pentru acquis-ul adoptat după ”cut-off date” (1 octombrie 2004). s-a introdus obligaţia vechilor state membre de a lua măsurile necesare pentru a modifica legislaţia lor internă. acordând o atenţie deosebită asupra domeniilor justiţiei şi afacerilor interne. Prin Declaraţia privind libera circulaţie a persoanelor. Republica Italiană. Republica Slovenia. cu majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană se face prin lege. Republica Ungară. la solicitarea României sau Bulgariei. care conţine textul clasic în cazul legilor de ratificare27. adaptări care nu au fost redactate odată cu Tratatul de aderare. în sensul că autorităţile române garantează aducerea la îndeplinire prevederilor Tratatului de aderare. În ceea ce priveşte Declaraţiile. Regatul Spaniei. Declaraţia comună a UE 25 şi a Comisiei Europene privind pregătirile pentru aderare ale Bulgariei şi ale României. Republica Elenă. Republica Letonia. Marele Ducat al Luxemburgului. În Declaraţia privind dezvoltarea rurală sunt prevăzute posibilele alocări bugetare pentru România în acest sector (2 308 milioane Euro). În afara articolului 1. Este stipulat. Republica Portugheză. Astfel. Regatul Ţărilor de Jos. Republica Cipru. Republica Slovacă. Republica Finlanda. Mecanismul presupune adoptarea modificărilor necesare de către Consiliu sau Comisie (în funcţie de instituţia care a emis actul). menţionăm că la Tratatul de aderare a fost anexată o serie de declaraţii cu caracter politic. De asemenea. II. 465 din data de 1 iunie 200526. Titlul III prevede transmiterea către România şi Bulgaria a unei copii certificate a unor instrumente juridice: Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul Uniunii Europene. statele membre îşi exprimă angajamentul de a spori accesul cetăţenilor români la piaţa muncii. Faţă de Tratatul celor zece. Declaraţia Bulgariei privind alfabetul chirilic. adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului. Irlanda. Republica Austria. Legea de ratificare a fost adoptată de Parlamentul României pe data de 24 mai 2005.

potrivit legislaţiei române. anexată Tratatului de la Maastricht (1993). respectiv naţionalitatea română potrivit legislaţiei române. b) prin „resortisant român” se înţelege persoana fizică sau juridică având cetăţenia. S-a considerat. la question de savoir si une personne a la nationalité de tel ou tel État membre est réglée uniquement par référence au droit national de l'État concerné. s-a ajuns la concluzia că în definirea noţiunii de „resortisant” nu intră şi alte categorii de persoane în afara cetăţenilor români şi a persoanelor juridice având naţionalitate română. aceştia nebeneficiind de drepturile prevăzute de dreptul comunitar pentru „resortisanţi”. S-a optat pentru definirea ambilor termeni. rolul de a sublinia. modifier leur déclaration. remarcăm faptul că momentul semnării Tratatului de aderare a reprezentat un eveniment extrem de important în calendarul aderării României la Uniunea Europeană. în acelaşi timp. în sensul că România a promovat de la statutul de stat candidat31 la cel de stat în curs de aderare32. Articolul 3 defineşte termenul de „resortisant”. Les États membres peuvent préciser. – În înţelesul Tratatului de aderare. quelles sont les personnes qui doivent être considérées comme leurs ressortissants aux fins poursuivies par la Communauté en déposant une déclaration auprès de la présidence. În această calitate. Ca o concluzie. respectiv naţionalitatea acelui stat în conformitate cu legislaţia internă a acestuia. în urma analizei premergătoare acestei soluţii. De asemenea. în special instanţele judecătoreşti. al Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa. care vor trebui să aplice direct Tratatul. al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene. următorii termeni se definesc după cum urmează: a) prin „resortisant al unui stat” se înţelege persoana fizică sau juridică având cetăţenia. / DECLARATION on nationality of a Member State: The Conference declares that. pentru o mai bună cunoaştere de către practicienii dreptului din România. pour information. Această dispoziţie are. deci. who are to be considered their nationals for Community purposes by way of a declaration lodged with the Presidency and may amend any such declaration when necessary. precum şi al altor reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. se are în vedere faptul că nu sunt incluşi în această definiţie refugiaţii şi persoanele care se bucură de protecţie internaţională pe teritoriul României. 30 DÉCLARATION relative à la nationalité d'un État membre : La Conférence déclare que. în scopul asigurării unei clarităţi sporite a textului actelor comunitare. oportună definirea doar a acestui termen. 31 32 candidate country acceeding country 26 . 3. cu dreptul de a lua cuvântul şi de a exprima poziţii 28 29 substantiv Art. wherever in the Treaty establishing the European Community reference is made to nationals of the Member States. care sunt deja definiţi/explicaţi în legislaţia comunitară.constitutive ale Uniunii Europene şi ale reglementărilor comunitare având caracter obligatoriu. conform căreia definirea calităţii de „resortisant al unui stat” intră în sarcina legislaţiei interne. Member States may declare. ils peuvent. al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi al Tratatului privind Uniunea Europeană. respectiv naţionalitatea română. conform principiilor comunitare. Definiţia este redactată în conformitate cu Declaraţia privind cetăţenia30. pe plan naţional. the question whether an individual possesses the nationality of a Member State shall be settled solely by reference to the national law of the Member State concerned. ce participă ca observator activ la activitatea instituţiilor Uniunii Europene. nu s-a considerat necesară definirea şi a altor termeni. astfel. for information. reprezentanţii statului român participă la lucrările instituţiilor. care reprezintă echivalentul în limba română al termenilor „national28” din limba engleză şi „ressortissant” din limba franceză29. importanţa care trebuie acordată respectării obligaţiilor asumate prin Tratatul de Aderare. le cas échéant. chaque fois que le traité instituant la Communauté européenne fait référence aux ressortissants des États membres. Legea defineşte „resortisantul român” ca fiind persoana fizică sau juridică având cetăţenia. organelor sau organismelor Uniunii ori ale grupurilor de lucru din cadrul acestora. deoarece el nu se regăseşte în legislaţia română sau cea comunitară şi.

prin continuarea reformelor în vederea îndeplinirii tuturor criteriilor de aderare34 reflectate în dispoziţiile Tratatului de aderare.asupra aspectelor aflate în dezbatere33. România va trebui să demonstreze capacitatea de a-şi asuma pe deplin obligaţiile pe care le presupune calitatea de membru al Uniunii Europene. economice şi instituţionale 27 . politice. 33 34 Singurul drept care nu este acordat este dreptul de vot. însă. În continuare.

în special.int. Uniunea Europeană urmăreşte îndeaproape procesul de normalizare din regiunea Kosovo şi are în vedere o aderare atunci când regiunea va fi un stat independent.în decembrie 2001. .la 18 iunie 2004. Acest document prevederea. miniştrii europeni ai afacerilor externe având recomandarea Comisiei Europene de a deschide aceste negocieri la 3 octombrie 2005. . procesul de negociere care avea ca obiect încheierea unui Acord de Stabilitate şi Asociere a fost lansat de către Comisia europeană. Croaţia prezintă. Evoluţia relaţiilor Croaţiei cu UE. c. între care şi Croaţia. 2006.H. Editura Universul Juridic. care implica 5 state din sud-estul european.primele relaţii diplomatice sunt stabilite de UE cu Croaţia în anul 1992. În februarie 2003. . . 35 36 www. candidatura în vederea aderării la UE. negocierile de aderare au fost deschise oficial cu Croaţia. d. f. Macedonia. Regiunea Kosovo35 a.doi ani mai târziu. Augustin Fuerea. b.la 3 octombrie 2005. Development and Stability in the Balkans. La 10 octombrie 2005. aceasta a recunoscut progresele realizate de către Albania pentru democratizarea societăţii.eu. după Consiliul european din 16 decembrie 2005. Într-un Raport al Comisiei europene. ameliorarea funcţionării instituţiilor publice şi reformele economice. Această decizie marchează prima etapă importantă către stabilirea relaţiilor contractuale între UE şi Serbia-Muntenegru. Comisia europeană recomanda deschiderea negocierilor în vederea încheierii unui Acord de stabilitate şi asociere între UE şi Croaţia. . . Serbia – Muntenegru. din anul 2001. Community Assistance to Reconstruction. Alte state în curs de negociere a aderării la UE: Croaţia. Consiliul european defineşte condiţiile prealabile unor eventuale dezvoltări a relaţiilor bilaterale dintre UE şi Croaţia. Bosnia – Herţegovina. cronologic. Manualul UE. au început negocierile în vederea încheierii unui Acord de stabilitate şi asociere. Uniunea Europeană şi Serbia-Muntenegru au început negocierile în vederea încheierii Acordului de stabilitate şi asociere. oficial. Comisia a recunoscut progresele realizate de Bosnia-Herţegovina în aplicarea reformelor prevăzute prin studiul de fezabilitate. furnizarea unui ajutor din partea UE Croaţiei în cadrul programului CARDS36. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a dobândit statutul de stat candidat.la 21 februarie 2003.în mai 2000. După ce a semnat Acordul de stabilitate şi asociere (ASA) la 20 martie 2004. . Bucureşti. 28 . Formulând această recomandare a Consiliului UE în vederea obţinerii acordului său. Albania. este următoarea: . Comisia adopta un document strategic care definea cadrul general al relaţiilor dintre UE şi Croaţia pentru perioada 2002-2006.în anul 1997. e. Consiliul european a pronunţat deschiderea negocierilor de aderare între UE şi Croaţia.europa. La 21 octombrie 2005. UE propune punerea în aplicare a unui nou Proces de stabilitate şi de asociere. Următoarele etape for fi stabilite în funcţie de rezultatele raporturilor oferite de Comisia europeană cu privire la progresele realizate de această ţară.

În iunie 2005. 29 .g. cele 25 de state membre ale UE au afirmat ataşamentul pentru punerea în vigoare a Rezoluţiei 1244 cu privire la Kosovo a Consiliului de Securitate ONU.

establish by common accord guidelines for improving the quality of the drafting of Community legislation and follow those guidelines when considering proposals for Community legislation or draft legislation. CEEA/ 37 Tratatul de la Maastricht . ordonarea logică a izvoarelor.39. deci. B. Declaration on the quality of the drafting of Community legislation: „The Conference notes that the quality of the drafting of Community legislation is crucial if it is to be properly implemented by the competent national authorities and better understood by the public and in business circles. fiecare.” 30 . the Council and the Commission ought to: . p. a revenit CJCE – singura instituţie în măsură să ofere o interpretare corectă. Ierarhie37 Piramida actelor normative comunitare nu este stabilită. E. prin intermediul unui act cu valoare de Constituţie. Izvoarele dreptului comunitar european Clasificare A. It also stresses that Community legislation should be made more accessible and welcomes in this regard the adoption and first implementation of an accelerated working method for official codification of legislative texts. should lay down guidelines on the quality of drafting of the said legislation. prin intermediul jurisprudenţei sale. established by the Interinstitutional Agreement of 20 December 1994 (Official Journal of the European Communities. D. taking the internal organisational measures they deem necessary to ensure that these guidelines are properly applied. as well as the Council Resolution on the quality of drafting of Community legislation adopted on 8 June 1993 (Official Journal of the European Communities. principiile generale de drept. izvoare secundare (derivate). izvoare complementare. izvoarele originare. E. CEE/CE.make their best efforts to accelerate the codification of legislative texts. the Conference declares that the European Parliament. De aceea. C.Capitolul III DREPTUL COMUNITAR 1. the Council and the Commission. . B. Iată. the European Parliament. câte o Comunitate (CECO. 2). Therefore. acordurile internaţionale. C. uniformă şi obligatorie surselor dreptului comunitar – sarcina de a preciza ierarhia actelor comunitare. izvoare primare (originare). izvoare nescrise. ca în dreptul intern. It recalls the conclusions on this subject reached by the Presidency of the European Council in Edinburgh on 11 and 12 December 1992. Precizare terminologică: denumirea de „tratate constitutive/ institutive” = numai pentru a desemna cele 3 Tratate care au înfiinţat. C 102 of 4 April 1996. The Conference considers that the three institutions involved in the procedure for adopting Community legislation. izvoarele complementare. izvoarele derivate. 1). D. C 166 of 17 June 1993. p. Tratatul de la Amsterdam . baza juridică şi de relaţia dintre ele: A. în funcţie de originea.Declaration on the hierarchy of Community Acts : „The Conference agrees that the Intergovernmental Conference to be convened in 1996 will examine to what extent it might be possible to review the classification of Community acts with a view to establishing an appropriate hierarchy between the different categories of act”. acorduri internaţionale.

izvoare derivate.izvoare complementare. . recomandarea şi avizul. În sens restrâns. însă criteriul cu cea mai largă susţinere este cel al forţei juridice a normelor comunitare. . 1) Dreptul primar comunitar european este constituit din cele 3 Tratate constitutive ale Comunităţilor39. 2) Dreptul derivat. numai două sunt în vigoare. 2006.tratatele institutive şi modificatoare. Definiţiile izvoarelor dreptului comunitar european Extrase din Manualul UE. Editura Universul Juridic În sens larg.! Acquis communautaire38 = este reprezentat de drepturile şi obligaţiile care leagă ansamblul statelor membre ale Uniunii Europene.izvoarele primare de drept comunitar. N.izvoare derivate sau dreptul derivat.normele de drept care provin din angajamentele externe ale Comunităţilor. directiva.B. şi anume: 1) norme cu valoare de legi fundamentale. Augustin Fuerea.izvoarele complementare. obiectivele politice ale Tratatelor. În prezent. tratate care au fost permanent modificate. în existenţa şi funcţionarea lor: . elaborate de instituţii. completate şi adaptate noilor realităţi. În doctrina de specialitate s-au formulat mai multe criterii de clasificare a normelor juridice comunitare. ediţia a 3-a. decizia.EURATOM). secundar comunitar european este format din ansamblul actelor unilaterale ale instituţiilor.izvoarele nescrise. . 2) norme cu valoare de legi ordinare. principiile. constituţionale: . Toate acestea au condus la apariţia unui număr mare de instrumente convenţionale. 31 . această ordine reprezintă raporturile dintre Comunităţile europene şi statele membre. proprii unei Comunităţi sau alteia ori comune celor trei. Ordinea juridică a Comunităţilor europene este dată de 2 categorii principale de norme. Cuprinde: conţinutul. raporturile dintre Comunităţile membre şi alte organizaţii internaţionale. raporturile dintre persoanele fizice şi juridice aparţinătoare sau nu statelor membre. declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul UE. Celelalte tratate care au adus modificări de-a lungul timpului sunt denumite „tratate modificatoare/ subsecvente”. ordinea juridică comunitară este dată de ansamblul de norme care guvernează raporturile în care se găsesc Comunităţile europene. acordurile internaţionale încheiate de CE şi cele încheiate de statele membre între ele în domeniile de activitate ale UE. . secundar comunitar european. Astfel. întâlnim următoarea clasificare: . Dreptul derivat comunitar european cuprinde: regulamentul. actele din domeniul PESC. . legislaţia adoptată în aplicarea tratatelor şi jurisprudenţa CJCE. actele convenite în cadrul JAI. 38 39 De la verbul din limba franceză acquérir.

lăsând la dispoziţia statelor membre acele forme şi mijloace prin intermediul cărora se poate ajunge la îndeplinirea sa. în sens larg.declaraţiile. – Tratatele de aderare a statelor membre (1973. . întâlnim: . 1981. orice aplicare incompletă este interzisă. ca şi printr-o largă recurgere la principiile generale de drept. Tratatul de la Maastricht. Directiva. Izvoarele primare (originare) – Tratatele institutive + protocoale + convenţii anexate. Actul Unic European. deci. Astfel. este obligatorie numai cu privire la scopul final propus. care sunt adoptate de comun acord cu statele membre. în special. b) Directiva urmează tehnica legii cadru.convenţia comunitară. Acestea sunt: . rezoluţiile şi luările de poziţie ale Comunităţilor europene. nu sunt izvoare de drept în adevăratul sens al cuvântului. Acesta operează prin generalizare şi abstractizare. este obligatoriu în toate elementele sale. Ele au un rol orientativ. care se multiplică şi se diversifică prin participarea crescândă la relaţiile internaţionale. . În măsura în care obiectul lor se situează în câmpul şi în prelungirea obiectivelor definite de tratate ele poartă denumirea de „drept complementar” şi pot fi considerate norme de drept comunitar.acordurile încheiate de Comunităţi cu statele terţe sau cu organizaţiile internaţionale. 3) Diferitele categorii de angajamente externe ale Comunităţilor. d) Recomandarea şi avizul „nu leagă”. cât şi cu privire la formele şi mijloacele prin care se ajunge la el. 1986. adică nu au forţă de constrângere şi.deciziile şi acordurile convenite prin reprezentanţii guvernelor statelor membre reunite în cadrul Consiliului. spre deosebire de regulament. 32 . – Tratatele modificatoare (Tratatul de la Bruxelles.a) Regulamentul este similar legii din dreptul intern. din toate statele membre ale Uniunii. c) Decizia este importantă pentru destinatarii desemnaţi. dar acest lucru este specificat în conţinutul ei. constituie adevărate izvoare de drept pentru ordinea juridică comunitară. Regulamentul este obligatoriu cu privire la scopul final de atins şi la formele şi mijloacele prin intermediul cărora se ajunge la îndeplinirea acestuia. Tratatul de la Nisa). . Regula generală este cea potrivit căreia directiva se adresează anumitor state membre. Regulamentul este obligatoriu pentru subiectele de drept intern. ea este obligatorie atât în ceea ce priveşte scopul final propus. 2004).actele unilaterale adoptate de organele înfiinţate prin acordurile externe ale Comunităţilor. 1995. Excepţia apare atunci când directiva se adresează tuturor statelor membre. . Pe scurt: A. Exercitarea de către Curtea de justiţie a unei activităţi normative se caracterizează. prin utilizarea metodelor de interpretare dinamică. completate cu decretul de aplicare. Tratatul de la Amsterdam. 4) Izvoarele complementare sunt date de cele care rezultă din acordurile încheiate între statele membre în domeniile de competenţă naţionale. decizia este obligatorie numai pentru subiectele de drept intern din anumite state membre.unele tratate încheiate de statele membre ale Comunităţilor cu state terţe. 5) Jurisprudenţa ocupă un loc important între izvoarele dreptului comunitar.

actele sui generis (concluzii. 33 . (3) Directiva leagă orice stat membru destinatar. în ceea ce priveşte rezultatul ce trebuie obţinut. cărţi albe şi verzi. acorduri europene de asociere. precum şi Comisia adoptă regulamente şi directive. D. E.rol activ pentru Parlamentul European. principii proprii dreptului comunitar european.). (4) Decizia este obligatorie în întregul său faţă de destinatarii cărora li se adresează. Metoda comunitară . Izvoarele derivate Art. Alături de actele de mai sus.interpretare uniformă a legislaţiei comunitare de către CJCE. Proceduri de adoptare a actelor comunitare. Parlamentul şi Consiliul. (5) Recomandarea şi avizele nu sunt obligatorii.drept de iniţiativă: Comisia Europeană. decizii. principiile generale ale dreptului intern al statelor membre. strategii comune. comunicări etc. iau decizii şi formulează recomandări şi avize.largă utilizare a votului majoritar în cadrul Consiliului. Acordurile internaţionale Exemple: acorduri de asociere.B. F. principii ale dreptului internaţional public. rezoluţii. competenţele în cadrul Uniunii Europene Procesul de decizie A.  Jurisprudenţa CJCE şi a TPI. aflate sub incidenţa pilonului I (comunitar) şi care alcătuiesc dreptul comunitar european stricto sensu. lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele. decizii-cadru. declaraţii. . . convenţii) ai UE. dreptul internaţional complementar (exemplu. acorduri comerciale etc. El este obligatoriu în întregul său şi direct aplicabil în toate statele membre. ca parte a dreptului UE. actele guvernate de pilonii II (PESC) (decizii. poziţii comune) şi III (CPJMP. 249 TCE: (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor lor în conformitate cu prevederile prezentului Tratat. acorduri interinstituţionale. C. Sursele complementare Exemple: regulamentele de organizare internă a instituţiilor comunitare. Acordul Schengen) etc. fostul JAI) (poziţii comune.  Cutuma comunitară. Consiliul. (2) Regulamentul are aplicabilitate generală. declaraţiile reprezentanţilor statelor membre în Consiliu în domeniile neacoperite de tratate. Izvoarele nescrise  Principiile generale de drept: drepturile fundamentale ale omului. acţiuni comune. programe. mai pot fi menţionate. acorduri de cooperare cu state membre. . 2.

Aplicabilitatea dreptului comunitar european în dreptul intern al statelor membre Definiţii 40 Exemplu preluat din materialul prezentat de Sanda Fărcaş. DAR.  Propunerea Comisiei după primirea celor două avize: . . 34 .de acord. numai dacă se prevede obligaţia de a purta costume naţionale la sărbătorirea Zilei Europei.  Comisia: . fără a se anula sărbătoarea Paştelui.  Parlamentul European: .rol consultativ pentru Parlamentul European.  Parlamentul European: .costumul regional acceptat. Exemplu de adoptare unui act comunitar40:  propunerea Comisiei pentru un act normativ: .aviz negativ. . ca sărbătoare naţională.opinia Comitetului Economic şi Social nu este acceptată. acest lucru va avea consecinţe negative printre muncitori.opinia Comitetului Regiunilor este acceptată. DAR să se anuleze Vinerea Mare (numai în statele unde este considerată sărbătoare). să se păstreze şi zilele naţionale.  Consiliul: .9 mai – zi naţională.  opinia Comitetului Economic şi Social: . care vor trebui să lucreze. . .  Consiliul: . 7-11 iulie 2003. pentru a compensa lipsa identităţii naţionale prin identitate regională. în cadrul programului „Programe de finanţare ale Uniunii Europene”. 3.eliminarea zilei naţionale a fiecărui stat membru şi înlocuirea acesteia cu data de 9 mai – Ziua Europei.  opinia Comitetului Regiunilor: . . .B.de acord. sindicatele sunt împotrivă. pe data de 14 iulie în Franţa ori pe 25 aprilie în Italia. Metoda interguvernamentală .sărbătorirea zilei naţionale în data de 9 mai este acceptată.aviz pozitiv.rol minor pentru CJCE. Predeal.poziţie comună: 9 mai – zi naţională. fără a se anula sărbătoarea Paştelui.pentru a compensa. să se anuleze Paştele. program desfăşurat în cadrul Institutului Naţional de Administraţie.regula generală de vot: consensul. de exemplu.drept de iniţiativă: Comisia Europeană + statele membre.

Caracterele izvoarelor comunitare obligatorii Caracteristică Obligatoriu lato sensu Facultativ Obligatoriu – scop + mijloace/ forme Obligatoriu – doar scopul General Individual Destinat statelor Destinat particularilor Complet normativ Incomplet normativ Imediat aplicabil Aplicabil prioritar Direct aplicabil Efect direct complet Efect direct parţial Analiză Extrase din Manualul UE. 45 Regula. din dreptul intern al statelor membre. Aplicabilitatea imediată = dreptul comunitar face parte automat. 35 . Augustin Fuerea. 44 Excepţie. analizate de la caz la caz şi efect direct). pentru a fi aplicabil în dreptul intern. ediţia a 3-a. totuşi. c. păstrându-şi calitatea de drept comunitar. 2006. b. 43 Prin „particulari” se înţelege „persoanele fizice şi persoanele juridice din statele membre ale UE”.a. un efect direct. precum şi între ei înşişi. în anumite condiţii. X X X X X 41 42 Ratificare Există o singură excepţie : directiva. dar circumstanţiat. care are. din momentul intrării sale în vigoare. Aplicabilitatea prioritară = în caz de conflict între o normă comunitară şi una internă. indiferent de forţa juridică şi de momentul adoptării normei interne. Aplicabilitatea directă = actul comunitar.44) X (reg. Editura Universul Juridic: 1. prima are totdeauna prioritate. Aplicabilitatea imediată Tratat X X X X X X X X X X Regulament X X X X X X X X X X Decizie X X X X X X X X X X Directivă X - X X (exc. nefiind necesară nici o formulă specială de introducere în ordinea juridică naţională41. Efectul direct = dreptul particularilor43 de a invoca direct în faţa autorităţilor naţionale şi comunitare prevederi ale dreptului comunitar. nu necesită măsuri legislative adoptate la nivel naţional în baza şi pentru executarea acestuia (toate42 actele comunitare care beneficiază de aplicabilitate directă au.

Deci. Editura Actami. Aplicabilitatea directă O altă particularitate a dreptului comunitar european o constituie faptul că acesta nu numai că se integrează automat în ordinea juridică a statelor membre. Afirmaţia este cât se poate de clară: “diferit de tratatele internaţionale obişnuite. fie derivat este imediat aplicabil în ordinea juridică internă a statelor membre sau. care nu au posibilitatea să aleagă între concepţia monistă sau dualistă. Bruylant. acestea (statele n. fără ajutorul nici unei măsuri naţionale”. Bruxelles. cu puteri reale. 2. Acest fapt are următoarele consecinţe: . integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a tratatului şi care se impune jurisdicţiilor acestora”. mai ales. p. dar el are şi capacitatea generală de a completa. Augustin Fuerea. prima fiind obligatorie. “L’Europe des juges”. fie originar. creând astfel un drept aplicabil resortisanţilor lor şi lor înşile”. Sistemul comunitar nu poate funcţiona decât în monism. statuând că “dispoziţiile penetrează în ordinea juridică internă. “Drept instituţional comunitar european”. oricare ar fi legislaţia ţării căreia îi aparţine”47. aplicabilitatea directă înseamnă că dreptul comunitar conferă drepturi şi impune obligaţii în mod direct nu doar instituţiilor comunitare şi statelor membre ale Uniunii Europene. Judecătorul are obligaţia de a se folosi de aceste texte. 248. el face parte integrantă (…) din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre. O analiză atentă a diferitelor dispoziţii comunitare nu face altceva decât să conducă la consacrarea teoriei moniste. în relaţiile Comunităţi – state membre. fără să fie necesară vreo formulă specială de introducere. drepturile lor suverane. patrimoniul juridic al persoanelor particulare cu noi drepturi şi/sau obligaţii. singurul principiu compatibil cu ideea unui sistem de integrare: “prin instituirea unei Comunităţi cu durată nedeterminată. dualismul este înlăturat. cât şi în raporturile lor cu statul căruia îi aparţin. după cum a subliniat Curtea de justiţie. iar dreptul comunitar. dreptului comunitar european nu-i este indiferentă natura relaţiilor ce trebuie să se stabilească între dreptul comunitar şi dreptul naţional46. 47 R. Tratatul CEE a instituit o ordine juridică proprie. ci şi resortisanţilor acestora.Spre deosebire de dreptul internaţional. cu personalitate. directive sau decizii comunitare. rezultate dintro limitare a competenţei sau dintr-un transfer de atribuţii de la statele membre spre Comunitate. Concret.judecătorii naţionali sunt obligaţi să aplice dreptul comunitar. 36 . Curtea de justiţie a consacrat concepţia monistă. . Recunoaşterea efectului direct înseamnă garantarea statutului juridic al cetăţeanului european.dreptul comunitar este integrat în mod firesc în ordinea juridică internă a statelor. Normele de drept comunitar se integrează în dreptul intern al statelor membre.a. Lecourt. .normele comunitare îşi ocupă locul în ordinea juridică internă. chiar dacă în domenii restrânse. ediţia a V-a. Astfel. în privinţa relaţiei dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre ale Comunităţilor. fără să fie necesară asimilarea sau transformarea lui în drept intern. din “ansamblul sistemului tratatului”. 46 Ion P. învestită cu atribuţii proprii. Aplicabilitatea directă sau efectul direct reprezintă “dreptul oricărei persoane de a cere judecătorului să i se aplice tratate. cu capacitate juridică (…) şi. cetăţeni ai UE. regulamente. 1976. ca drept comunitar. potrivit Curţii de justiţie de la Luxemburg. în mod direct. p. atât în raporturile cu alte persoane.) şi-au limitat. El postulează monismul şi impune respectarea acestuia de către statele membre. Bucureşti. în cauza Firma Molkerei. Monismul decurge din însăşi natura Comunităţilor. 2000. 54. Filipescu. Prin hotărârea din 3 aprilie 1968. dreptul comunitar se aplică în ordinea juridică internă aşa cum a fost adoptat.

dacă este necesar. pot fi surse de drepturi şi obligaţii pentru particulari. cu aplicabilitate generală. p. “Les Communautés européennes – l’Union Européennee”. Astfel. Efectul direct condiţionat şi complet În această categorie intră actele comunitare care pot să fie invocate în orice litigiu. persoane fizice sau juridice. în cadrul căreia sunt stabilite condiţiile în care o persoană fizică sau juridică poate invoca o dispoziţie a dreptului comunitar în scopul apărării unui drept conferit de acesta şi. nediscriminarea din cauză de naţionalitate. Curtea de justiţie a statuat.Potrivit lui P.efectul direct necondiţionat şi complet. efectul direct condiţionat şi complet este propriu acestor norme. dar este necesară îndeplinirea unor condiţii în acest scop. Deciziile care se adresează particularilor stabilesc pentru aceştia drepturi şi obligaţii îndeosebi în domenii. b) Deciziile. Efectul direct necondiţionat şi complet. a impus o interdicţie clară şi necondiţionată de a nu face. întrucât. efectul direct al normelor comunitare reprezintă teoria construită de Curtea de justiţie a Comunităţilor Europene pe bază pretoriană. 1999. cât şi în litigii cu alte persoane fizice sau juridice (litigiul orizontal). care sunt acte comunitare specifice pentru aplicabilitatea directă.. “Drept comunitar general”. deoarece acestea (deciziile) se adresează şi subiectelor de drept intern din anumite state comunitare. 232. Manin48. . astfel încât “această prohibiţie se pretează perfect. Aplicarea teoriei efectului direct depinde de izvorul aflat în cauză.A. care interzice statelor membre să stabilească noi taxe vamale sau să le mărească pe cele deja existente. Editura Didactică şi Pedagogică R.efectul direct condiţionat şi restrâns. condiţiile în care judecătorul naţional face abstracţie de o dispoziţie contrară din dreptul intern. că art. după cum urmează: a) Pentru tratatele constitutive: Tratatele constitutive au primit efect direct în trei etape49: . precum: concurenţa. prin natura sa.prima etapă este dată de obligaţiile de a nu face. p. În acest sens. c) Principiile generale pot fi invocate de persoane fizice sau juridice în orice litigiu. 12 al Tratatului CEE.efectul direct condiţionat şi complet. . care. dacă ele îndeplinesc anumite condiţii. cu aplicabilitate generală. egalitatea între sexe. libera circulaţie. prin gradul lor de generalitate. cu aplicabilitate generală Sursele dreptului comunitar care au acest efect pot fi invocate fără nici o condiţie de către orice persoană fizică sau morală. atât în litigii cu autorităţile publice (litigiul vertical). Pedone. deşi nu au aplicabilitate directă. Ovidiu Ţinca. care nu necesită intervenţia legislativă a statelor membre. Sunt incluse aici documentele cu caracter convenţional: tratatele de instituire a Comunităţilor şi tratatele internaţionale. trebuie să fie respectate în toate cazurile şi în mod necondiţionat. ele creând drepturi şi obligaţii şi pentru subiectele de drept intern din toate statele membre. în hotărârea Van Gend en Loos. 37 . să producă efecte directe în relaţiile juridice dintre statele membre şi justiţiabilii acestora”. Astfel. se deosebesc următoarele situaţii: . Bucureşti. 48 49 Philippe Manin. Actele care se bucură de efect direct necondiţionat şi complet sunt: a) Regulamentele. 233.

50 51 Guy Isaac. 236. cit. dacă stabilesc drepturi pentru acestea. dispoziţile care enunţă obligaţii având caracter general pentru statele membre nu produc efect direct pentru persoanele fizice şi juridice.când ea este privată de un drept datorită absenţei sau neluării măsurilor naţionale necesare pentru aplicarea directivei respective. Efectul direct al dispoziţiilor cuprinse în acordurile internaţionale încheiate de Comunitate are trei consecinţe50: . Efectul direct. iar caracterul obligatoriu al directivelor presupune că particularii pot să le invoce. statuând că aceasta nu permite statelor membre nici o posibilitate de apreciere. Curtea de la Luxemburg a admis caracterul irevocabil de a face. “Droit communautaire général”.în cazul neîndeplinirii de către un stat membru a măsurilor de executare. În acest caz. condiţionat şi restrâns Sunt considerate ca având efect direct. condiţionat şi restrâns directivele şi deciziile adresate statelor membre. Paris. din 1 iunie 1974. . în cauza Reyners şi din 3 decembrie 1974. În schimb. acestea neputându-le invoca în faţa instanţelor. În aceste cauze. care încă nu au fost adoptate de instituţiile comunitare.persoanele pot cere judecătorului naţional să asigure respectarea unui drept conferit prin acordul internaţional. în cauza Vin Binsbergen. dacă sunt îndeplinite următoarele două cerinţe: .să expire termenul stabilit pentru punerea în aplicare a directivei. persoana va cere judecătorului recunoaşterea dreptului conferit de directivă. .. Într-o asemenea situaţie.a doua etapă o reprezintă caracterul irevocabil al unei obligaţii de a face. Prin hotărârile din 16 iunie 1966. dar principiul primordialităţii permite producerea efectului direct. a) Directiva Potrivit jurisprudenţei Curţii de justiţie. se va cere ca dispoziţia de drept intern să nu fie luată în considerare în soluţionarea procesului.aplicabilitatea directă a prevederilor acordului nu s-ar putea manifesta decât în absenţa unei dispoziţii contrare în dreptul naţional. . .cea de a treia etapă de lărgire a efectului direct al tratatelor a fost marcată de hotărârile Curţii. conform cărora efectul util al dreptului comunitar presupune necesitatea ca judecătorii naţionali să aplice directivele. . Ed. Ovidiu Ţinca. în privinţa executării sau a producerii efectelor sale. Curtea a stabilit că dispoziţiile tratatului au efect direct şi atunci când acestea enunţă numai un principiu care trebuie pus în aplicare prin normele de drept derivat. care nu este conformă cu dispoziţiile directivei invocate. Persoana poate invoca efectul direct al directivei în două situaţii51: .când este necesară îndepărtarea de către judecătorul naţional a normei de drept intern. de intervenţia unui act ulterior”. Curtea a adus argumente de natură principială. efectul direct reprezintă o sancţiune pentru acesta. efectul direct al unei directive poate fi invocat. 1994. b) Pentru tratatele internaţionale: Acordurile internaţionale la care Comunitatea este parte pot fi invocate de către particulari. persoane fizice şi juridice. p. în cauza Lutticke.statul membru să nu o fi pus în aplicare sau să o fi pus în aplicare în mod greşit. persoanele având astfel posibilitatea să declanşeze acţiunea bazată pe neîndeplinirea obligaţiei de către stat. op.. Masson. 38 . Pentru susţinerea aplicabilităţii directe a acestor izvoare comunitare. Curtea a subliniat că o “dispoziţie a unui acord încheiat de Comunitate cu un stat terţ trebuie să fie considerată ca având aplicabilitate directă când ea impune o obligaţie clară şi precisă care nu depinde. În hotărârea Demirel.

. b) Aplicabilitatea directă comportă un efect de sancţionare faţă de statele membre care nu au luat măsurile de executare necesare aplicării dreptului comunitar. există pericolul ca.. Filipescu. 71. p. fie pentru că obligaţiile pe care le impun nu sunt adresate particularilor. în mod firesc. aplicabilitatea directă permite particularilor să solicite judecătorilor naţionali asigurarea respectării drepturilor conferite de către norma comunitară care are această calitate. chiar şi în prezenţa – şi în pofida – oricărei norme naţionale contrare. Curtea de la Luxemburg i-a opus teza 52 53 Hotărârea din 12 iulie 1990.Din jurisprudenţa Curţii de justiţie se desprind următoarele concluzii cu privire la producerea efectului direct în cazul directivei: . adoptarea unor reglementări pentru aplicarea lor. Acestei teze “internaţionaliste”. fapt ce asigură dreptului comunitar o forţă de penetraţie maximă în ordinea juridică a statelor membre53. permite dreptului comunitar să dezvolte efectele de mai sus numai în absenţa oricărei dispoziţii contrare de drept naţional şi nimic mai mult. sau care dispun de puteri exorbitante în raport de cele care rezultă din regulile aplicabile în relaţiile între persoane”52. Deoarece în tratate nu este prevăzută nici o menţiune explicită cu privire la prioritatea dreptului comunitar. cu posibilitatea de a apăra drepturile acestora în faţa judecătorilor din statele membre. asimilând dreptul comunitar cu dreptul internaţional. astfel încât aceştia nu pot să le invoce în litigiile dintre ei. Aplicarea prioritară a normelor comunitare Datorită faptului că dreptul comunitar european este aplicabil în mod direct şi imediat în ordinea juridică internă a statelor membre. Ion P. în mod necesar. b) Decizia Din punctul de vedere al efectului direct. reţinute de diversele sisteme juridice ale ţărilor membre. ca atare.directivele nu crează obligaţii pentru particulari. la acest nivel. . 39 . sunt departe a fi uniforme. Efectul direct permite particularilor să se situeze. cu riscul ca transferul de competenţă către Comunităţi şi unitatea dreptului comunitar să rămână literă moartă. aplicabilitatea directă îşi produce efectele.efectul direct al directivei poate fi invocat împotriva “organismelor sau entităţilor supuse autorităţii sau controlului statului. Numai datorită consolidării priorităţii. 4. cu excepţia faptului că ele nu presupun. Concret. deciziile sunt asimilate directivelor. În ciuda “principiului fundamental al priorităţii ordinii juridice comunitare”. c) Noţiunea de aplicabilitate directă. norma comunitară se întâlneşte. iar statul nu poate să le invoce împotriva unor persoane particulare. în favoarea justiţiabililor. fie pentru faptul că ele nu sunt adresate statului. modalităţile de soluţionare a divergenţelor dintre dreptul comunitar şi dreptul statelor membre. Efectele aplicabilităţii directe a) Aplicabilitatea directă comportă un efect pozitiv. cit. În cazul deciziilor sunt valabile aceleaşi argumente pentru justificarea aplicabilităţii acestui principiu.directiva trebuie să conţină dispoziţii necondiţionate şi suficient de precise. Augustin Fuerea. op. în ciuda inerţiei statului. pe aceeaşi poziţie ca şi cum acesta şi-ar fi îndeplinit efectiv obligaţiile comunitare. în cauza Foster. cu norma internaţională. fiecare stat membru să-şi atribuie un rang de drept comunitar în propria ordine juridică.

prin interpretarea globală a normelor juridice comunitare. mai ales. Dreptul intern al tuturor statelor membre trebuie să fie în concordanţă deplină cu dreptul comunitar. Curtea a făcut două precizări importante cu privire la raportul dintre dreptul comunitar şi cel naţional: . A. Principiul primordialităţii trebuie respectat şi de legiuitorul naţional. în condiţiile în care se manifesta un conflict între legea din 6 septembrie 1962 a naţionalizării sistemului de electricitate şi dispoziţiile Tratatului CEE. consacrând astfel principiul priorităţii normei comunitare. în măsura în care acestea ar fi incompatibile cu normele comunitare”55. Acest principiu se regăseşte şi în hotărârea Van Gend en Loos. prin intermediul unor măsuri unilaterale subsecvente şi care nu sunt compatibile cu dreptul comunitar. din 15 iulie 1964. Primordialitatea se aplică. în cazul revizuirii tratatelor institutive sau a actelor care sunt supuse aprobării statelor. are prioritate în conflictul cu legea naţională a unui stat membru. Acesta constituie. în baza prevederilor constituţionale. În decizia sa. Hotărârea Simmenthal. . potrivit căruia nici un stat membru nu poate pune în discuţie statutul de sistem unitar şi general aplicabil al dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene. astfel încât. enunţat principiul primordialităţii dreptului comunitar. ele nu pot să inverseze acest proces. dar este statuată. un element fundamental al construcţiei juridice care reglementează activităţile la nivelul Uniunii Europene. a fost. statuând că “un tratat nu are decât efectul care rezultă din legea de ratificare”.E.statele membre au transferat definitiv o parte din drepturile lor suverane către o Comunitate creată prin propria lor voinţă. În acest sens. din 9 martie 1978.în tratatul C. În această din urmă hotărâre. ca element esenţial al ordinii de drept comunitar. creat în conformitate cu atribuţiile/competenţele pe care instituţiile U. 54 55 Ibidem. indiferent de ierarhia internă a normelor respective. preluat apoi de Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam. în ciuda opoziţiei unor state membre. 40 . conform căreia nu dreptul naţional.E. Concluzia care se desprinde din aceste două observaţii este că dreptul comunitar. Domeniul de aplicare Principiul primordialităţii se referă la toate sursele dreptului comunitar. ci însuşi dreptul comunitar soluţionează această problemă54. indiferent de categoria cărora le aparţin. în mod corespunzător. în hotărârea Costa. acestea având. pentru prima dată. Fundamentarea acestui principiu a fost făcută de către Curte. statul nu poate invoca nici chiar dispoziţiile sale constituţionale pentru a nu se aplica o normă comunitară. supuse unor proceduri specifice de adoptare. Fundamentarea principiului primordialităţii Curtea de justiţie este cea căreia i-a revenit sarcina de a se pronunţa pentru eliminarea acestor posibile consecinţe negative. revenind la drepturile cedate. diferite.E. iar Curtea Constituţională italiană s-a pronunţat în favoarea normei mai recente. Prin urmare. o forţă juridică superioară dreptului intern. le-au primit prin tratatele constitutive. “urmărind să împiedice formarea valabilă a noi acte legislative naţionale. este vorba de instituirea unor norme comunitare noi. împreună cu efectul direct. în aceste situaţii.“comunitară”. deci. B. există un principiu.

C. Consecinţele aplicării principiului primordialităţii Pe scurt, consecinţele aplicării principiului primordialităţii sunt următoarele : a) regulile de drept comunitar care au efect direct trebuie să fie aplicate începând de la data intrării lor în vigoare, chiar dacă se constată existenţa unei legi naţionale incompatibile; b) neaplicarea legii naţionale contrare se impune tuturor autorităţilor naţionale competente, inclusiv celor ale administraţiei; c) statele membre sunt obligate să repare prejudiciile cauzate particularilor prin violarea dreptului comunitar, judecătorul naţional având posibilitatea să stabilească în ce măsură aceste prejudicii le sunt imputabile. În ceea ce priveşte condiţiile de exercitare a acţiunii în responsabilitate, ele sunt cele prevăzute în ordinea juridică internă, care stabileşte jurisdicţia competentă şi regulile procedurale. Când repararea prejudiciului este cerută pentru nepunerea în aplicare a unei directive, Curtea de justiţie a legat cererea de îndeplinirea următoarelor condiţii: - rezultatul stabilit de directivă să comporte atribuirea de drepturi particularilor; - conţinutul acestor drepturi să poată fi stabilit din dispoziţiile directivei; - să existe o legătură cauzală între nerespectarea obligaţiei care revine statului şi prejudiciul suferit de persoana lezată. d) există o legătură între principiul primordialităţii şi principiul integrării dreptului comunitar, deoarece aplicarea primului depinde de efectul direct al dreptului comunitar; e) judecătorul naţional este obligat să suspende aplicarea unei măsuri naţionale, chiar dacă este o lege, când există o îndoială serioasă asupra compatibilităţii acesteia cu normele dreptului comunitar, până la soluţionarea problemei incompatibilităţii. Curtea de justiţie a stabilit că o instanţă naţională poate suspenda o dispoziţie naţională, luată în vederea aplicării unei norme comunitare a cărei validitate este contestată, numai dacă sunt întrunite următoarele condiţii: - să existe o îndoială serioasă asupra validităţii actului comunitar, cu privire la care Curtea va fi sesizată printr-o chestiune prejudicială; - să existe o urgenţă şi recurentul să fie ameninţat de un prejudiciu grav şi ireparabil; - judecătorul naţional să ia în considerare interesul comunităţii şi să ţină cont de hotărârile luate, când este cazul, de către Curtea de jusitţie. f) interpretarea dispoziţiilor naţionale trebuie făcută prin prisma dreptului comunitar; g) în cazul în care actul naţional contrar dreptului comunitar a avut consecinţe financiare pentru persoana fizică sau juridică, care a plătit cu acest titlu sume de bani, autorităţile naţionale sunt obligate să-i returneze aceste sume; i) statele membre ale Comunităţilor au obligaţia să verifice aplicarea normelor de drept comunitar şi să sancţioneze neaplicarea lor cu “sancţiuni eficace, disuasive şi proporţionale cu cele aplicate în cazul violării de o natură şi o importanţă comparabilă a dreptului naţional”56.

56

Hotărârea din 2 februarie 1977, în cauza Amsterdam Bulb.

41

Evoluţia modificării tratatelor comunitare57 T CECO/CEEA/CEE T. BRUXELLES (1965/1967) AUE (1986/1987) TUE (1992/1993) T. AMSTERDAM (1997/1999) T. NISA (2001/2003) Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa (2004)

57

Trebuie avut în vedere şi faptul că fiecare nou tratat de aderare (cu ocazia fiecărei extinderi) a modificat tratatele în forma existentă la acel moment. Ne vom limita, însă, la a prezenta doar tratatele cele mai importante.

42

Capitolul IV ARHITECTURA INSTITUŢIONALĂ A COMUNITĂŢILOR EUROPENE Sursa: Extrase din Manualul Uniunii Europene, Augustin Fuerea, ediţia a III-a, 2006, Editura Universul Juridic (Capitolul III – Instituţiile Comunităţii Europene). Delimitări conceptuale A. Instituţiile comunitare formează structura de bază şi sunt în număr de 5: Consiliul de Miniştri (Consiliul UE), Comisia, Parlamentul, Curtea de justiţie şi Curtea de Conturi. Acestora li se adaugă, începând cu anul 1988, Tribunalul de primă instanţă, ca instituţie asociată Curţii de Justiţie. Instituţiile comunitare fundamentale prezintă următoarele caracteristici: a) Fiecare dintre ele ocupă un loc distinct în organizarea Comunităţilor, răspunzând unor nevoi fundamentale: - Consiliul reprezintă interesele statelor membre; - Comisia apără interesul Comunităţilor, în ansamblul lor; - Parlamentul reprezintă interesele popoarelor statelor membre; - Curtea de justiţie, ca şi TPI, asigură respectarea regulilor de drept; - Curtea de Conturi instituită din anul 1993 (TUE), asigură legalitatea folosirii resurselor financiare. b) Fiecare instituţie reprezintă un principiu determinat, are un fundament politic şi sociologic distinct şi exprimă, fiecare, o legitimare proprie. c) Funcţiile între instituţiile comunitare nu se suprapun schemei statice moştenite de la Montesquieu. În cadrul Comunităţilor, omologul puterii legislative este Consiliul, puterea bugetară este împărţită, Parlamentul putând contesta Comisia, dar Comisia este executivul; Consiliul cumulează funcţiile legislativă, executivă, guvernamentală58. d) Instituţiile comunitare participă direct la decizia comunitară. e) Instituţiile Comunităţilor europene nu au personalitate juridică. f) Instituţiile fundamentale sunt comune pentru toate cele 3 Comunităţi59, acestea exercitându-şi atribuţiile pe baza celor trei tratate, la care se adaugă cele exercitate în cadrul cooperării interguvernamentale din cadrul Uniunii europene. B. Datorită complexităţii problemelor care intră în competenţa instituţiilor comunitare, în activitatea lor acestea se bazează pe sprijinul diferitelor organe comunitare. Unele dintre aceste organe comunitare sunt prevăzute de tratate, altele sunt înfiinţate de instituţiile Comunităţilor europene, iar altele nu sunt prevăzute nicăieri, formând aşa-numita categorie a organelor paracomunitare. Principala caracteristică a organelor comunitare este aceea că, spre deosebire de instituţiile CE, acestea nu participă direct la decizia comunitară, ci ele doar pregătesc decizia comunitară. 3. Principiile care guvernează activitatea instituţiilor comunitare Activitatea instituţiilor comunitare este guvernată de următoarele principii: - principiul autonomiei de voinţă; - principiul atribuirii de competenţe;
58 59

I.P.Pilipescu, A.Fuerea, op.cit., p.93. În prezent, numai 2 (CE şi EURATOM).

43

pe care o reprezintă în raporturile la care participă. După unificarea instituţiilor. denumiri diferite: Consiliul Special al Miniştrilor (Tratatul constituind CECA) şi Consiliu (Tratatele de la Roma. Acest principiu nu exclude.principiul echilibrului instituţional. Pe cale de consecinţă. nici o instituţie comunitară nu trebuie blocată în a-şi îndeplini propriile atribuţii. acceptării de competenţe. Aceste propuneri sunt transmise. Acesta din urmă are rolul de a adopta bugetul sau poate să-l respingă. prin Tratatul de la Bruxelles (1965) .colaborarea. cooperarea între instituţiile CE. Consiliului de Miniştri. Astfel. Comisia europeană centralizează propunerile cu privire la proiectul de buget primite de la celelalte instituţii. Curtea de Conturi controlează conturile. B. Totodată. Consiliul de Miniştri . cu preşedintele Comisiei şi un vicepreşedinte al acesteia. Curtea de Justiţie şi Tribunalul de primă instanţă judecă litigiile care apar în legătură cu bugetul comunitar.cunoscut în doctrină sub denumirea de Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică . se observă că adoptarea bugetului comunitar este o reflectare fidelă a cooperării instituţiilor comunitare. Potrivit principiului autonomiei de voinţă. Delimitări conceptuale A. dar nu au personalitate juridică. C. îşi găseşte reflectarea principiului reciprocităţii conduitei avantajoase. Prima componentă presupune imposibilitatea delegării. La acest nivel nu este permisă îndeplinirea atribuţiilor implicite. îşi pot numi proprii funcţionari comunitari. personalitatea juridică este atribuită Comunităţilor europene. cu regularitate. respectiv a competenţelor instituţiilor comunitare. sub forma unui anteproiect de buget elaborat de Comisie. Consiliul Uniunii Europene 1. Potrivit următorului principiu. terminologia de „Consiliul Uniunii Europene”. ci în numele Comunităţii europene. Pe cale de consecinţă. când aceştia au hotărât să se întâlnească. De exemplu. presupune colaborarea între instituţiile comunitare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. la început. constituind CEE şi EURATOM). Principiul echilibrului instituţional reuneşte 2 componente esenţiale. cel al atribuirii de competenţe. deoarece acestea nu acţionează în nume propriu. instituţiile comunitare duc la îndeplinire numai acele atribuţii care le sunt stabilite în mod expres. pe care-l transmite spre aprobare Parlamentului european. atribuţii de la o instituţie la alta. 44 .poartă denumirea de Consiliu de miniştri. ci. instituţiile comunitare au posibilitatea de a-şi elabora regulamente proprii de organizare şi funcţionare. şi anume: . ca entităţi de drept internaţional. deduse. având. dimpotrivă. în mod concret. Această separare presupune obligaţia fiecărei instituţii de a nu bloca îndeplinirea atribuţiilor de către celelalte instituţii comunitare. Consiliul european a fost înfiinţat prin voinţa şefilor de stat şi de guvern în anul 1974. prin tratatele institutive. B.. În acest caz. împreună cu ministru lor de externe.a apărut pe cale convenţională. transferului. Consiliul de Miniştri elaborează proiectul de buget. colaborarea între instituţiile comunitare în materia normativă. Tratatul asupra Uniunii Europene consacră pentru instituţia având atribuţii decizionale. A. Instituţiile comunitare au autonomie.separarea puterilor. .

nu trebuie confundat cu Consiliul Europei – organizaţie internaţională. C-68/86. adică prin întâlnirile la vârf ale şefilor de stat şi guvern. Criteriile de separare a celor 2 instituţii comunitare sunt: a) Criteriul apariţiei: . pe de altă parte. abilitat să angajeze guvernul acestui stat membru. regională de sine stătătoare. pe de o parte. Royaume-Uni / Conseil. Dacă afacerile generale sau cele privind la relaţiile externe cer ca instituţia Consiliului să fie compusă din miniştrii afacerilor externe. b) Criteriul componenţei celor 2 instituţii: . 203. devenite din ce în ce mai rare după anul 1988. 62 CJCE. C. recurgerea la reuniunile informale ale Consiliului.Consiliul de Miniştri este veritabilul suprem legislativ al Comunităţilor europene. Fiecare guvern deleagă pe unul dintre membrii săi”. agricultură.Consiliul european a apărut pe cale neconvenţională. Componenţa Consiliului Uniunii Europene De la 01. De asemenea. 2. miniştrii afacerilor externe Consiliul general . în mod conjunct. .Consiliul european are în compunere şefi de stat şi/sau guvern ai statelor membre ale Comunităţilor europene. economico-financiare.01. potrivit căruia „Consiliul este format din reprezentanţii statelor membre. în funcţie de ordinea de zi61. 45 . .” Componenţa Consiliului este variabilă.Consilii specializate.Consiliul european este o instituţie cu caracter politic. Consiliul european. 60 61 Actualul art. alineatul 1 TCE stabilit de Tratatul asupra Uniunii Europene60 printr-un nou text: „Consiliul este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru.2007. afacerile tehnice sunt tratate de Consiliile specializate compuse. fiind înfiinţat prin Tratatele constituind Comunităţile europene. miniştrii afacerilor externe şi miniştrii de resort. a fost înlocuit în articolul 146. art. Cele mai frecvente sunt formaţiile afacerilor generale. EURATOM. Alineatul 1 din articolul 2 din Tratatul de fuziune a Executivelor. pe lângă miniştrii afacerilor externe şi miniştrii de resort . 116. şi atunci poartă denumirea de Consiliul Afacerilor Generale şi al Relaţiilor Externe sau al afacerilor generale. la nivel ministerial. În anul 1997 cele 83 de sesiuni ale Consiliului s-au ţinut în 21 de formaţii diferite. din diferiţi miniştri ai guvernelor statelor membre. alin. 1. ca entitate a Comunităţii europene.Consiliul european nu trebuie confundat cu Consiliul de Miniştri.şi. c) Criteriul atribuţiilor îndeplinite: . Funcţionarea Consiliului Condiţiile de funcţionare a Consiliului sunt stabilite de Tratatul asupra Uniunii Europene. hotărârea din 23 februarie 1988.Consiliul de Miniştri are în compunere. Consiliul este compus din 27 membri. aceste consilii se numesc Consilii conjuncte. se poate reţine. în funcţie de ordinea de zi.Consiliul de Miniştri a apărut pe cale convenţională. Atunci când Consiliul reuneşte. 3. Tratatele constitutive şi regulamentul interior elaborat de Consiliu62. . reunirea acestor Consilii a devenit mai puţin frecventă.

2. 121. Tratatul asupra Uniunii Europene a prevăzut o reprezentare a preşedinţiei. 46 . 64 Fostul art. pentru puterea Consiliului de a adopta măsuri pentru organizarea sa internă. Preşedintele este însărcinat să stabilească calendarul preşedinţiei. Înaltul reprezentant PESC (§3). deci. acesta este prezent în conduita relaţiilor externe ale Comunităţilor şi în reprezentarea externă a Uniunii. o decizie care vizează accesul publicului la documentele sale. 63 A se vedea. prin rotaţie. art. Practica a ţinut să accentueze rolul jucat de preşedintele Consiliului şi. 30 aprilie 1996. alin. să convoace Consiliul şi să stabilească ordinea de zi provizorie69. care a intervenit datorită aderării a 3 noi state membre. care a abrogat regulamentul interior. Ministrul al cărui stat asigură preşedinţia este desemnat să pregătească şi să conducă lucrările Consiliului. CJCE. 67 Art. de fiecare stat membru. modificată prin decizia nr. §1. 65 Decizia 93/662/CE. compusă din preşedintele Comisiei şi Înaltul reprezentant PESC. §3.C-58/94. fostul art. şi. a modului de deliberare şi a organelor auxiliare. în special cu Parlamentul european. aliniatul 2. în principiu. problema preşedinţiei. Tratatul asupra Uniunii Europene a confirmat necesitatea modificărilor aduse printr-un nou regulament interior. iar preşedintele este asistat. Comisia este asociată acestor sarcini. din anul 2002.151. 69 Art.116. introdus în Tratatul CE67 de Tratatul asupra Uniunii Europene68. Şi acest regulament a fost modificat în urma Summit-ului de la Sevilla. are responsabilitatea punerii în aplicare a deciziilor luate în cadrul PESC şi exprimă. 68 Al cărui articol P a abrogat articolul 2 din tratatul de fuziune. JOCE nr. Rec. în ceea ce-l priveşte pe preşedintele Consiliului Afacerilor generale.Dispoziţiile regulamentului interior stabilit de Consiliu. L304 din 10 decembrie 1993. pentru a ţine cont de schimbările care rezultă din tratatul de la Amsterdam. Funcţionarea Consiliului ridică. fără vot deliberativ. în Consiliul guvernatorilor. pentru o perioadă de 6 luni.ă 70 Art. în anul 1999. să faciliteze consensul în cadrul Consiliului şi să joace un rol important în relaţiile dintre acesta şi celelalte instituţii. A. în special al preşedintelui Consiliului Afacerilor generale. eventual cu participarea viitoarei preşedinţii.109B. adoptat la 6 decembrie 1993. EURATOM. nu mai este prezent.I-2169. L31 din 10 februarie 1995. 1 şi 2 din Regulamentul intern.113 CE. Articolul 18 TUE precizează. Noul regulament produce efecte de la 1 august 2002. al Băncii Centrale Europene şi dreptul de a supune o moţiune spre deliberare acestui Consiliu70. este asistat de Secretarul general al Consiliului. şi care intervenea anterior în sistemul troika. 66 Fostul art. Modificări ale regulamentului au intervenit. Acest regulament este prevăzut de paragraful 3 din articolul 207 TCE64 inserat de Tratatul asupra Uniunii Europene care s-a substituit articolului 5 din Tratatul de fuziune. poziţia Uniunii în organizaţiile internaţionale şi în cadrul conferinţelor internaţionale (§2). Ţările de Jos/Consiliu. de statul care va exercita următoarea preşedinţie (§4). EURATOM. după caz. care data din anul 197965.p.146. potrivit formulelor parţial modificate de Tratatul de la Amsterdam. statul care a exercitat preşedinţia precedentă. noua troika este. JOCE nr. Preşedinţia Consiliului este asigurată. precizează modalităţile de organizare şi de funcţionare63. 95/24 a Consiliului din 6 februarie 1995. în conformitate cu modalităţile de rotaţie stabilite de articolul 203 TCE66. rolul preşedinţiei în cadrul PESC: reprezintă Uniunea în materiile care aparţin politicii externe şi de securitate comună (§1). în principal. off.

Cipru şi Luxemburg – 4 voturi fiecare.regimul profesiunilor73. . . 57. Tratatul de la Nisa şi Tratatul de aderare prevăd un număr total de voturi de 345.Slovacia. . 284 TCE. Actul unic european a prevăzut recurgerea la majoritate în ipotezele în care unanimitatea era. fixarea statutului comitetelor. 209 TCE. 28. 208 TCE. Ungaria şi Portugalia – 12 voturi fiecare. Letonia. 73 Art. art. Lituania. §3 TCE.Republica Cehă şi Ungaria – câte 5 voturi. 14 şi 10 voturi.libera prestare de servicii74. .Grecia. Danemarca. la 16 aprilie 2003. Condiţiile în care Consiliul votează ridică multiple dificultăţi care apasă asupra eficacităţii sale. iar majoritatea calificată reprezintă 232 voturi. solicitarea de studii şi propuneri Comisiei. afectând exercitarea puterii de decizie.Germania. art. . 47. actualul art. 74 Art.B. numărul total de voturi este 321. până la AUE. fixarea condiţiilor şi limitelor cererii de informaţii de la Comisie. . Slovenia. 26. numărul total de voturi existent în cadrul Consiliului a fost de 124. cu o majoritate calificată de 225 voturi. Estonia. Slovenia şi Estonia – 3 voturi fiecare. Acest tip de vot nu este solicitat decât în cazurile limită71. repartizarea voturilor este următoarea: . Începând cu 1 mai 2004. art. 47 . celor 10 noi state membre le-au revenit următoarele voturi: . . 48. respectiv. . Belgia. . precum şi Tratatul de aderare al celor 10 state. 207. şi anume: a) Majoritatea simplă.Malta 3 – voturi.Suedia şi Austria – câte 10 voturi. Tot de la această dată. Votul majorităţii simple este prezentat ca modalitatea de drept comun în Tratatul CE. Finlanda. semnat la Atena. statele membre care constituie majoritatea trebuie să reprezinte cel puţin 62% din populaţia Uniunii Europene. . România şi Bulgaria vor avea. Repartizarea voturilor rămâne neschimbată.modificări sau suspendări autonome de drepturi privind tariful vamal comun. . 71 Art. au modificat organizarea şi funcţionarea Consiliului. adoptarea regulamentului interior. Italia şi Regatul Unit – câte 29 de voturi. în prezent. actualul art. Dacă cele 15 state membre ale UE la data de 1 mai 2004 îşi păstrau numărul de voturi. de la 1 noiembrie 2004. actualul art. 72 Art. în plus. În această situaţie. cerută şi introduce majoritatea pentru competenţele noi atribuite Comunităţii: .Olanda – 13 voturi. 49. în perioada 1mai – 31 octombrie 2004. Republica Cehă. Însă. Franţa. Irlanda şi Lituania – 7 voturi fiecare. măsuri pentru protecţia economiilor (depunerilor)72.Polonia – 8 voturi. b) Majoritatea calificată. Într-o Uniune cu 27 de membri. alin. art.Letonia. Astfel. Autorii tratatelor consacră 3 modalităţi de a vota.Slovacia. data la care UE s-a extins cu 10 state. majoritatea calificată fiind de 88 de voturi. 59. 2 TUE.Spania şi Polonia – câte 27 de voturi. . Regulilor complexe cu privire la modalităţile de vot li se adaugă problema dreptului de veto. aviz favorabil la reuniunea unei conferinţe a reprezentanţilor guvernelor statelor membre.Cipru şi Malta – 2 voturi. Tratatul de la Nisa.

actualul art. . 93 Art.cercetare79.coeziunea78.141.128. recurgerea la unanimitate a fost reţinută pentru anumite competenţe noi 88 şi. . cultură. începând cu 1 ianuarie 199681. 92 Art. actualul art. a liberei circulaţii a persoanelor şi a măsurilor relative la drepturile şi interesele muncitorilor salariaţi pentru care regula unanimităţii a fost menţinută77. 153.152. actualul art. 84. . actualul art. .măsuri provizorii în cazul afluxului de refugiaţi90. industrie. . §4. 79 Art.62. §2. acţiuni de încurajare a cooperării pentru ocuparea locurilor de muncă91.liberalizarea mişcărilor de capitaluri75. paragraful 2.128.137.politica comună a vizelor. actualul art. §2.126.129D.lupta împotriva excluderii sociale93. articolul 130. Tratatul asupra Uniunii Europene introduce majoritatea în Tratatul CE: . actualul art. actualul art. 81 Art.mediu. 95 Art. 80.179. 83 Art.135.130E. .228A. §3. 70. 95 şi 100B. 78 Art. actualul art. . 8A.11. 175. §2. .64. 75 76 Art. §2. §2. actualul art.130Q. 89 Art. actualul art. 84 Art. 88 Art.sănătate publică95. §4. 85 Art.cooperarea vamală92.transporturi maritime şi aeriene76. actualul art.autorizarea cooperărilor întărite89. . §3. cu excepţia fiscalităţii. . §4.301.sănătate publică83.reţele transeuropene85.130W..129A. . 91 Art. De asemenea. . în special.191. 87 Art. 90 Art. 162. 152.orientări în materia ocupării locurilor de muncă. pentru deciziile cele mai importante din cadrul Uniunii economice şi monetare. Art.149. 157. actualul art. actualul art. Tratatul de la Amsterdam prevede majoritatea pentru noile dispoziţii: . 156. 82 Art.cooperarea în domeniul dezvoltării86. 86 Art. . actualul art. 57. 80 Art. 77 Art. .129.educaţie82. . . 94 Art.consumatori84.sancţiuni economice87. 48 . cu excepţia anumitor măsuri80.130S.piaţa internă.100C. 100A.egalitatea de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei94. .

refugiaţi. al căror număr trebuia să se reducă pe parcursul perioadei de tranziţie. în situaţia procedurii unui incident transfrontier. 100 Art. reducând cazurile de unanimitate existente.11 TCE. 6 TUE. Unanimitatea este rezervată pentru cazuri limitate. 67. 97 49 . . art. 96 Art. fără a face să dispară în întregime. TUE. c) Unanimitatea. 104 Art. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa.azil. . care sunt adoptate cu majoritate. pentru un stat care a încălcat principiile din art. 255. Votul în unanimitate conferă fiecărui stat un drept de veto.regiuni ultraperiferice100. 102 1 ianuarie 1970. votul cu majoritate califiicată s-a extins la încă o serie de domenii. .18 TCE.13 TCE.statistică98.lupta anti-fraudă97. Evoluţia a antrenat reducerea progresivă a cerinţei unanimităţii. 285.cooperarea judiciară în materie civilă. 63 TCE.adoptarea de către Consiliu a acţiunilor şi poziţiilor comune în domeniul politicii externe şi de securitate comună.constatarea încălcării de un stat a principiilor din art. 105 Art. . §3. Tratatul de la Amsterdam. în Tratatul CE. 286. 280. politica de integrare106.. EURATOM. excepţie făcând deciziile vizate de art. . 6. 107 Art. §2. 65 TCE. 148.suspendarea dreptului de vot. . §3. . cu excepţia aspectelor ce aduc atingere dreptului familiei107. Art. . 101 Art. . după cum urmează: . a introdus câteva noi cazuri de vot cu unanimitate în Tratatul asupra Uniunii Europene şi în Tratatul CE. 99 Art. Paragraful 3 din articolul 205 TCE101 dispune că „abţinerea membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu constituie un obstacol la adoptarea deliberărilor Consiliului care cere unanimitatea”. unanimitatea este extinsă la: .118.deciziile luate în cadrul noului Titlu IV CE.aplicarea acordurilor încheiate la nivel comunitar de parteneri sociali. 106 Art.lupta împotriva discriminării104.acţiunile Comunităţii întreprinse în vederea asigurării şi facilitării exercitării dreptului de liberă circulaţie şi de liber sejur pe teritoriile statelor membre ale UE105. 98 Art. Astfel. .cooperarea întărită103. 299.autoritate independentă privind protecţia vămilor99.transparenţă96. . . 103 Art. trecerea la majoritatea calificată trebuind să devină mai frecventă odată cu creşterea acestei perioade şi trecerea la aşa-numita perioadă definitivă102.

remunerare123. 223 TCE. 133 TCE. 111 TCE.cooperarea economică.aprobarea regulamentului de procedură al Tribunalului de primă instanţă127. 108 109 Art. Tratatul nu a extins votul cu majoritate calificată. 181A TCE. alin. . 112 Art.înlocuirea unui membru al Comisiei125.probleme externe ale Uniunii economice şi monetare110. 123. 279 TCE. 190. 66 TCE. . Art. statuând cu unanimitate.măsurile specifice destinate să apropie acţiunile angajate de statele membre în cadrul politicii industriale115. alin. . în principiu.numirea membrilor Comisiei124. 118 Art. 125 Art. . inclusiv regulile generale aplicabile fondurilor. .statutul partidelor politice la nivel european121. 111 Art. în acest domeniu. financiară şi tehnică cu state terţe118. 137 TCE. . reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor muncitorilor şi condiţiile de angajare ale resortisanţilor din statele lor. 114 Protecţia muncitorilor în cazul rezilierii contractului de muncă. 214 TCE. în domeniul acordurilor comerciale care au ca obiect servicii sau aspecte comerciale ale proprietăţii intelectuale112. .politica comercială comună. Asfel. 157 TCE.adoptarea statutului şi condiţiile generale de exercitare a funcţiilor membrilor Parlamentului european120. . f) şi g) ale paragrafului 1 al art. 191 TCE. . 121 Art. 120 Art. poate decide aplicarea procedurii codeciziei potrivit art.măsurile necesare introducerii rapide a monedei Euro111. . Cu toate acestea. 126 Art.distorsiuni economice109. . 119 Art. .aprobarea regulamentului de procedură al Curţii de justiţie126. . 110 Art. 100 TCE.politica socială. alin. 127 Art. 251 TCE la punctele d). 3 TCE.137114. 210 TCE. 122 Art. 115 Art. 5 TCE. 207 TCE. 113 Art.dispoziţii financiare119. supuse unanimităţii113.. . 116 Art. 50 . obiectivele prioritare şi organizarea Fondurilor structurale. cu condiţia ca perspectivele financiare plurianuale aplicabile începând cu această dată să fie adoptate117. .misiunile. Consiliul. 159. 161 TCE.numirea Secretarului general al Consiliului şi a Înaltului Reprezentant PESC122. însă a introdus o clauză pasarelă pentru anumite materii care rămân.cooperarea între statele membre108. 123 Art. 215 TCE. 224 TCE. . trecerea la votul cu majoritate calificată nu va fi posibil decât începând cu 1 ianuarie 2007. 4 TCE. 124 Art. 117 Art.coeziunea economică şi socială116. . .

c) Alte organe auxiliare: grupurile de experţi.. 133 Art. Atribuţii Atribuţiile Consiliului sunt definite. 132 Art. Acest articol conferă Comisiei. . Într-o manieră succintă. Consiliul decide organizarea acestui Secretariat. 136 Instituţiile Uniunii Europene. 134 Art. plasat sub conducerea unui Secretar general.4.cooperarea consolidată în domeniul PESC134. Aceste comitete sunt formate din echipe de specialişti ai ministerelor naţionale de resort136. 27C TUE. . . Comitetul monetar.numirea unui reprezentant special pentru politica externă şi de securitate comună132. într-o manieră generală. 263 TCE. 1999. Secretarul general este asistat de către un cabinet.numirea membrilor Comitetului regiunilor131. 128 129 Art. Articolul 202 TCE137 prevede că instituţia Consiliului asigură coordonarea politicilor generale ale statelor membre şi că el dispune de o putere de decizie în vederea asigurării realizării obiectivelor fixate prin tratat şi în condiţiile prevăzute de acesta. 137 Fostul art. .cooperarea consolidată în domeniul cooperării poliţiei şi judiciare135. în cazuri specifice. 23 TUE. competenţele de executare a regulilor pe care Consiliul le stabileşte. 24 TUE. Organele auxiliare a) Consiliul este asistat de un Secretariat general. Comitetul economic şi social. 131 Art. 40A TUE. supune Consiliului proiectul privind eventualele cheltuieli ale Consiliului. Comitetul special pentru agricultură. articolul 115 EURATOM dispune: „Consiliul îşi exercită atribuţiile şi puterile de decizie în condiţiile prevăzute de prezentul tratat. exercitarea acestor competenţe putând fi supuse unor anumite modalităţi. deciziile Consiliului sunt pregătite de COREPER. gestionează fondurile puse la dispoziţia Consiliului. exercitarea directă a unor competenţe de executare. Bucureşti. . 248 TCE. cu ajutorul unor comitete. 247 TCE. Secretarul general participă la sesiunile Consiliului. . 259 TCE. 135 Art. 130 Art. materialele supuse spre dezbatere. broşură editată de către Delegaţia Comisiei europene în România.acorduri internaţionale133. sub autoritatea Consiliului. Art. al cărui personal este alcătuit din diplomaţi sau persoane oficiale din ministerele naţionale. Secretarul general asigură buna funcţionare a Secretariatului. C. b) Fiecare stat membru are un birou de reprezentare permanentă la Bruxelles. 4. numit de Consiliu cu unanimitate. Comitetul pentru vize. Comitetul regiunilor. de către Tratatele constitutive.numirea membrilor Curţii de conturi128. 51 . p. 145.aprobarea regulamentului interior al Curţii de conturi129. în virtutea unui alineat adăugat la articolul 145 de Actul unic european. Propunerile. .numirea membrilor Comitetului economic şi social european130. Şefii acestor delegaţii se întâlnesc o dată pe săptămână în cadrul Comitetului reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre (COREPER). Consiliul poate să-şi rezerve. În virtutea acestui articol.

Mandatul comisarilor este de 5 ani. 213. Acest text dispune că „Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile în deplină independenţă.demitere din oficiu. 140 Fostul art. să exercite nici o altă activitate profesională. ei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea nici unui guvern sau alt organism.moţiune de cenzură a Parlamentului. Acesta poate înceta în una din următoarele situaţii: . aceştia se angajează solemn să respecte. de un anumit portofoliu sau domeniu politic şi de Directoratul general din domeniul respectiv. Membrii Comisiei nu pot. 157. evocă situaţiile în care Consiliul acţionează „în calitatea sa de legiuitor”. În îndeplinirea atribuţiilor lor. în cadrul Comisiei. pe durata funcţiilor şi după cesiunea lor. statuând în unanimitate. în interesul general al Comunităţilor. 157. menţionează independenţa ca o condiţie la numirea membrilor: „oferind toate garanţiile de independenţă”. Fiecare stat membru se angajează să respecte această natură şi să nu încerce să influenţeze membrii Comisiei în exercitarea sarcinilor lor.El ia toate măsurile care sunt competenţa sa în vederea coordonării acţiunilor dintre statele membre şi Comunitate”. 52 . în special sarcinile de onestitate şi de delicateţe în ceea ce priveşte acceptarea. fostul art. .demisie voluntară. Textul art. Consiliul apare în sistemul comunitar ca legiuitor de drept comun. obligaţiile ce decurg din munca lor.TCE. Uniunea monetară impune Consiliului o intervenţie importantă în coordonarea politicilor economice şi sociale ale statelor membre în interiorul zonei Euro. Rolul Consiliului este esenţial în cadrul PESC. §3 TCE138 în redactarea sa stabilită de Tratatul de la Amsterdam.împlinirea termenului.deces. Similar miniştrilor unui guvern. . după această cesiune. Membrii Comisiei se bucură de privilegii şi imunităţi consacrate de articolele 12-15 şi 18 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor europene. paragraful 1. 138 139 Fostul art. Ei se abţin de la orice act incompatibil cu natura funcţiilor lor. fiecare comisar este responsabil. Odată cu extinderea Uniunii Europene la 27 de state. §1. de anumite funcţii sau anumite avantaje”. Articolul 207. Art. pe durata mandatului lor. încă de la instalarea lor. . . 213140. TCE. Consiliul poate modifica numărul comisarilor. Consiliul deţine în sistemul comunitar puterea de decizie. Secţiunea a III-a Comisia Europeană 1. Componenţa şi statutul membrilor Membrii Comisiei trebuie să aibă cetăţenia statelor membre139. numărul membrilor Comisiei europene s-a ridicat la 27. Membrii Comisiei sunt aleşi în funcţie de competenţele lor generale şi trebuie să ofere toate garanţiile de independenţă. 151. Într-o manieră generală. remunerată sau nu.

reuniuni suplimentare pot fi decise în funcţie de problemele apărute. 124 EURATOM. Comisia poate să constituie grupuri de lucru dintre membrii săi. Fiecare comisar este asistat de un cabinet condus de un şef de cabinet şi compus din consilieri (5 membri). . precum şi transmiterea de documente către alte instituţii. 155 din Tratatul CE şi art.biroul statistic. asigură relaţiile oficiale cu celelalte instituţii. în virtutea acestuia: 141 142 Fostul art. Art. îşi ţine şedinţa cel puţin o dată pe săptămână (în principiu. 3. ia măsurile necesare pentru a asigura notificarea şi publicarea actelor. de un Secretar general. Directoratele Generale sunt în număr de 25. Funcţionarea Comisiei este dominată de principiul colegialităţii. Fiecare comisar poate să înscrie o problemă care nu figurează în programul trimestrial pe ordinea de zi sau să ceară amânarea unei probleme înscrise pe ordinea de zi. urmăreşte lucrările altor instituţii şi informează Comisia.servicii etc. 53 .biroul juridic. Comisia adoptă în fiecare an programul său de lucru pentru anul respectiv şi fixează programele de lucru trimestriale. 162. Comisia „veghează la aplicarea dispoziţiilor prezentului tratat. în funcţie de evoluţia problemelor şi de căutarea echilibrului.biroul de traduceri. de pregătirea lucrărilor Comisiei şi de executarea deciziilor sale. . Preşedintele Comisiei este asistat. 219 TCE prevede că „Deliberările Comisiei sunt obţinute cu majoritatea numărului membrilor prevăzut la articolul 157. Reuniunile nu sunt publice. în pregătirea lucrărilor şi la reuniunile Comisiei. În prezent. iar dezbaterile sunt confidenţiale. diviziuni şi unităţi). Pe lângă cele 25 de Directorate Generale. ca şi a dispoziţiilor luate de instituţii. în structura Comisiei mai întâlnim anumite comitete create sau prevăzute de Tratatele constitutive: . Acesta asigură punerea în aplicare a procedurilor decizionale şi veghează la executarea deciziilor. Fostul art. . Rolul Comisiei Articolul 211 TCE142 prevede că. Organizarea şi funcţionarea Comisiei Organizarea şi funcţionarea Comisiei sunt reglementate de regulile stabilite prin Tratatele constitutive şi regulamentul interior prevăzut de alineatul 2 al articolului 218141. Preşedintele este cel care stabileşte ordinea de zi. asigură coordonarea între servicii. Comisia nu poate delibera valabil decât dacă numărul de membri fixat în regulamentul său interior este prezent”. în cadrul acestor sectoare. Comisia este convocată de preşedintele său. Membrilor Comisiei le este încredinţată responsabilitatea portofoliilor care cuprinde sectoare ce nu corespund în mod exact articulării serviciilor administrative şi a căror repartizare se schimbă la fiecare reînnoire. Membrii Comisiei sunt responsabili. miercurea).2. Serviciile Comisiei sunt repartizate în Directorate Generale şi servicii asimilate (subdivizate în direcţii. în vederea funcţionării şi dezvoltării Pieţei Comune.

. . .Fuerea. ea fiind răspunzătoare.asigurarea respectării prevederilor tratatelor comunitare. op.chemarea în justiţie a celor vinovaţi de neîndeplinirea normelor comunitare. . Articolul 21 CECA a fost armonizat prin articolul 2 din Convenţia din 1957 cu privire la instituţiile comunitare. prevăd elaborarea de proiecte de către Adunare. Aceste texte.alegerea să se desfăşoare în cursul unei perioade care începe joi dimineaţă şi se termină în duminica următoare. Fiecare stat fixează regulile cu privire la electorat (singura condiţie stabilită de o manieră uniformă este cea referitoare la vârstă). la 20 septembrie 1976. . care statuează cu unanimitate. se limitează să aducă în prim plan câteva reguli minimale. Parlamentul European În textul original al Tratatelor constitutive. Consiliul a adoptat. în faţa Parlamentului european. o decizie privind alegerea reprezentanţilor parlamentari prin sufragiu universal direct. A. Denumirea a fost oficializată prin articolul 3 din Actul unic european. sub forma propunerilor de regulamente şi directive necesare îndeplinirii obiectivelor propuse.vârsta minimă pentru vot este de 18 ani.formulează recomandări şi/sau avize privind materiile care fac obiectul prezentului tratat. identice în cele trei tratate. 143 I. 1. dacă acesta prevede în mod expres sau dacă ea consideră că sunt necesare. În acest sens.cit. p. după consultarea Parlamentului european. vizând alegerea reprezentanţilor în Adunare prin sufragiu universal direct. instituţia democratică era denumită „Adunare”.P. din acest punct de vedere. la eligibilitate şi la modurile de scrutin (toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proporţională. 114. Ca organism executiv. Comisia se ocupă de implementarea bugetului comunitar şi de administrarea clauzelor protectoare în tratate şi în legislaţia secundară. Comisia are un important rol politic. Comisia dispune de o procedură cu ajutorul căreia poate „să urmărească” un stat membru care nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin din tratate. Statele membre nu au fost în măsură să adopte o procedură electorală uniformă.iniţiativă legislativă. şi anume: . potrivit unei proceduri uniforme în toate statele membre. rolul Comisiei se rezumă la143: .dispune de o putere de decizie proprie şi participă la formularea de acte ale Consiliului şi Parlamentului european în condiţiile prevăzute în prezentul tratat. . 54 .Filipescu. Alegerea membrilor Parlamentului european şi statutul acestora Autorii Tratatului CECA au prevăzut posibilitatea alegerii Parlamentului european prin sufragiu universal direct.principiul votului unic. . în vederea alegerilor membrilor Parlamentului european prin sufragiu universal direct. Principiul a fost preluat de Tratatele CEE şi EURATOM. Această Adunare a primit titlul de Parlament european încă din anul 1962. Actul din 1976..exercită competenţele pe care Consiliul i le conferă pentru executarea regulilor pe care el le stabileşte. În sinteză. prima perioadă fiind determinată de Consiliu. cu liste naţionale sau locale).

55 . aşa cum a fost el revăzut de Tratatul de la Amsterdam. deja existente. Parlamentul poate să stabilească reguli de conduită pentru membrii săi. 144 Fostul art. Cipru. în acelaşi timp: . Luxembourg şi Estonia – câte 6 locuri. Belgia.membru al Comisiei. potrivit aceluiaşi tratat. . Italia şi Regatul Unit – câte 78 locuri. prevede că „Parlamentul european elaborează un proiect în vederea permiterii alegerii prin sufragiu universal direct potrivit unei proceduri uniforme în toate statele membre sau conform principiilor comune tuturor statelor membre. După aceste alegeri. Deputaţii sunt aleşi pentru o perioadă de 5 ani. Asfel. acest număr de locuri se va adăuga celor 732. Slovenia – 7. După anul 2009. Austria – 18.membru al guvernului unui stat. Statutul deputaţilor Parlamentului european este reglementat atât de dispoziţiile comunitare. componenţa va fi revizuită. Olanda – 27. Franţa.138. Actul privind alegerea reprezentanţilor Adunării stabileşte în articolul 6. Malta – 5 locuri. în cele 25 de state membre ale UE. Irlanda şi Lituania – 13 locuri fiecare. Polonia – fiecare 54 locuri. .membru al Comitetului economic şi social al CE sau al EURATOM. Danemarca. pe durata legislaturii 2004 – 2009. maximul de locuri prevăzut pentru Parlament fiind de 736 (România va beneficia de 33 de locuri. Potrivit Tratatului de la Nisa.membru al Curţii de justiţie sau grefier. Finlanda şi Slovacia – câte 14.funcţionar sau agent în activitate în cadrul Comunităţilor europene. în timp ce Bulgaria de 17).Articolul 190.” Ultimele alegeri europene au avut loc între 10 şi 13 iunie 2004. Letonia – 9. Parlamentul european numără 732 membri. paragraful 1 incompatibilităţile. Verificarea puterilor lor incumbă Parlamentului. .membru al Consiliului de administraţie.membru al comitetelor sau organismelor create în virtutea sau în aplicarea Tratatelor constitutive în vederea administrării fondurilor comunitare sau a unei sarcini permanente şi directe de gestiune administrativă. paragraful 4 TCE144. . . iar mandatul lor este reprezentativ. Grecia. . 35 de locuri au fost atribuite României şi 18 Bulgariei. Portugalia şi Republica Cehă – câte 24.membru al Curţii de Conturi. un membru al Parlamentului european nu poate fi. cât şi de cele naţionale. al Comitetului de direcţie BEI. locurile fiind repartizate. Suedia – 19. . după cum urmează: Germania – 99. Ungaria. Componenţa Parlamentului european a fost din nou revăzută odată cu aderarea la UE a României şi Bulgariei. Spania.

aliniatul 1 al Protocolului interzice să se aducă orice restricţie deplasării membrilor Parlamentului în drumul lor spre locul reuniunii Adunării sau pe drumul de întoarcere. “Les états membres de l’Union Européenne”. posibilitatea înfiinţării unor delegaţii interparlamentare. Parlamentul înfiinţează comisii permanente. reprezintă instituţia şi exercită puteri în cadrul procedurii bugetare. Indemnizaţia parlamentară şi regimul său de impozitare sunt fixate de dispoziţii naţionale. cei 14 vicepreşedinţi şi cei 5 chestori sunt aleşi de Parlament prin scrutin secret.grupuri politice parlamentare. . există 20 astfel de comisii. Noul text al regulamentului a suprimat Biroul lărgit (care era compus din membrii Biroului şi preşedinţii grupurilor politice parlamentare). Parlamentul poate crea comisii temporare. Parlamentul european poate înfiinţa comisii parlamentare mixte.305. Paris..Rideau.Mutations.Reguli naţionale pot completa aceste incompatibilităţi. realizează raporturi şi menţin relaţii cu Comisia şi Consiliul în intervalul dintre sesiuni. din anul 1965. Preşedintele Parlamentului. LGDJ. Articolul 8. începând cu anul 1981. în care chestorii au un vot consultativ. au fost menţinute de Actul din 1976. 2. imunitatea este. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului european Organizarea şi funcţionarea Parlamentului european sunt reglementate în Tratatele constitutive şi în Regulamentul adoptat cu majoritate de către Parlament însuşi.comisii. Comisiile pregătesc lucrările Parlamentului. în virtutea art. B. Regulamentul Parlamentului a prevăzut. Ei formează Biroul. Sesiunea fiind anuală. De asemenea. cu participarea parlamentarilor din statele asociate la Comunitate sau din statele cu care sunt angajate negocieri de aderare. Pe teritoriul oricărui alt stat membru. C. pentru o durată de 12 luni. Pe teritoriul naţional. 10 din Protocol. Preşedintele este cel ce se ocupă de totalitatea activităţilor Parlamentului şi de organele sale. Privilegiile şi imunităţile prevăzute de articolele 8 la 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile. 145 J. În prezent.Conferinţa preşedinţilor. pentru o perioadă de 2 ani şi jumătate. p. “Le droit des Communautés européennes”. A. Alineatul 2 prevede facilităţi în materie de taxe sau control. imunităţile deputaţilor sunt cele recunoscute membrilor Parlamentului din ţara lor. aceste delegaţii sunt chemate să joace un rol important în contactele externe ale Parlamentului şi în cooperarea interparlamentară. practic. . ei sunt exceptaţi de orice măsură de detenţie ori de orice urmărire judiciară. 1997. putând fi prelungită printr-o decizie a Parlamentului.un Birou. Parlamentul european cuprinde: . . fiind înlocuit de Conferinţa 145 preşedinţilor . 56 . de imunitate pe toată durata sesiunilor Adunării. Adoption. Regulamentul a făcut obiectul unei reforme globale în octombrie 1993. Membrii Parlamentului european beneficiază. 1995. prezidează sesiunile plenare. Conferinţa este compusă din preşedintele Parlamentului şi din preşedinţii grupurilor politice. permanentă.Resistances.

149 Art. comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles. el primind şi putere de codecizie147. De asemenea. • Grupul Celor Neînscrişi.D. • Grupul Partidului Popular European (democraţi-creştini) şi Democraţilor Europeni . Obligaţia de a consulta Parlamentul european s-a intensificat după Actul unic european prin procedura cooperării. Dreptul de iniţiativă al Parlamentului a fost recunoscut parţial. Tratatul asupra Uniunii Europene i-a atribuit. De asemenea. • Grupul Alianţei Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa .V/ALE. lăsând Consiliului ultimul cuvânt. în mod tradiţional. Lucrările Parlamentului se desfăşoară în 3 oraşe diferite. 127 EURATOM. Durata legislaturii este de 5 ani. Secretariatul se găseşte la Luxemburg. ce se găseşte în fruntea Secretariatului general. • Grupul Partidului Socialiştilor Europeni . Rolul Parlamentului European Parlamentul european exercită. Parlamentul numeşte mediatorul şi-l poate destitui. • Grupul Confederal al Stângii Unitare Europene/Stânga Verde Nordică -GUE/NGL. Dreptul de a examina petiţii a fost în mod oficial recunoscut Parlamentului european de noile texte care rezultă din Tratatul asupra UE. 238. 139. 148 Fostul art. la cererea unei majorităţi a membrilor săi sau a Consiliului ori Comisiei sau la cererea unei treimi din membri săi. 147 57 . Dezbaterile Parlamentului sunt publice.PSE. • Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană . câteodată. De-a lungul timpului. • Grupul Independenţei şi Democraţiei – IND/DEM. Tratatele din 1970 şi 1975. cu titlu excepţional.UEN. 109 EURATOM. • Grupul Uniunii pentru Europa Naţiunilor . Articolul 196 TCE146 prevede că Parlamentul ţine o sesiune anuală. 158 TCE. Parlamentul european beneficiază de o putere de codecizie legislativă. controlul se poate finaliza prin votarea unei moţiuni de cenzură împotriva Comisiei. dar există şi deputaţi neînscrişi. Tratatul asupra Uniunii europene a instituţionalizat intervenţia Parlamentului european în procedura de numire a membrilor Comisiei149. iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg. Parlamentul exercită un control politic asupra Comisiei. deci. 3. un rol consultativ în elaborarea actelor comunitare şi nu are. dreptul de a cere Comisiei să elaboreze propuneri. sesiuni suplimentare mai scurte.PPEDE. art.ALDE. Parlamentul este asistat de un Secretar general. cu sesiuni suplimentare la Bruxelles. Membrii Parlamentului pot să se organizeze în grupuri politice. Parlamentul poate fi convocat. în mod oficial. putere legislativă în sistemul comunitar. se reuneşte de plin drept în a doua zi de marţi din luna martie şi ţine. Parlamentul este chemat să dea un aviz conform pentru încheierea de acorduri fondate pe articolul 310 TCE148 şi acordurile de aderare după Actul unic european. art. 146 Fostul art. Parlamentul european primeşte puterea bugetară.

2. ca instituţie jurisdicţională asociată Curţii. Judecătorii îşi exercită atribuţiile în deplină imparţialitate şi independenţă. sediul său fiind la Luxemburg.TPI este compus din cel puţin câte un judecător pentru fiecare stat membru (27 în 2007). care poate fi reînnoit. De asemenea. pe baza propunerilor statelor membre şi al acordului comun al acestora. pentru un mandat de şase ani ce poate fi reînnoit. 1958). La cererea Curţii. . preşedintele Curţii pentru un mandat de 3 ani. ea asigură respectarea dreptului comunitar de către statele membre şi de instituţiile Uniunii Europene. însă jumătate din judecători sunt schimbaţi din 3 in 3 ani. Judecătorii sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre.Tribunalul Funcţiei Publice (TFP)). Mandatul judecătorilor este de 6 ani si poate fi reînnoit. Judecătorii si avocaţii generali sunt desemnaţi de Consiliul UE.Curtea de justiţie a Comunităţilor europene 1. conform Statutului Curţii. Tribunalul de Primă Instanţă a fost creat mai târziu. în anul 1988. Consiliul Uniunii Europene poate mări numărul avocaţilor generali. Judecătorii desemnează din rândul lor un preşedinte pentru un mandat de trei ani şi numesc un grefier pentru un mandat de şase ani. De asemenea. imparţială şi independentă a concluziilor motivate cu privire la cauza în care este obligatorie prezenţa lor. Structura şi statutul membrilor 58 .CJCE este formată din 27 de judecători (câte un judecător pentru fiecare stat membru) şi 8 avocaţi generali. dintre persoanele care au calificarea necesară numirii în cele mai înalte funcţii judecătoreşti din statele lor de origine ori sunt jurişti având o competenţă juridică recunoscută şi a căror independenţă este mai presus de orice îndoială. 1958) şi în Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM/CEEA. este prevăzută şi în Tratatul instituind Comunitatea Europeană (CE. Judecătorii desemnează dintre ei. În mod excepţional. Spre deosebire de Curtea de Justiţie. prin vot secret. Avocaţii generali au rolul de a asista Curtea si sunt desemnaţi conform aceleiaşi proceduri care este aplicată judecătorilor. Ei sunt însărcinaţi cu prezentarea publică. această funcţie poate fi încredinţată unui judecător. . Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Tribunalul de Primă Instanţă prezentare generală Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a fost creată prin Tratatul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) din 1952 (care astăzi nu mai este în vigoare). Sistemul jurisdicţional comunitar este unic pentru cele două tratate comunitare care au mai rămas în vigoare (TCE şi TEURATOM/TCEEA) şi se compune din: Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) şi Tribunalul de Primă Instanţă (TPI) (acesta din urmă are şi o cameră specializată . Tribunalul nu dispune de avocaţi generali permanenţi. Sarcina principală a CJCE este de a veghea ca dreptul comunitar să fie interpretat şi aplicat în mod uniform în toate statele membre.

la cererea Curţii. . ceea ce duce la stabilitatea Curţii. le fonctionnement et le rol de la Cour. Tratatele nu fac referire la cetăţenia membrilor Curţii. Judecătorii desemnează dintre ei.138 EURATOM. 222 TCE. deşi la o perioadă de 3 ani are loc o reînnoire parţială a judecătorilor şi a avocaţilor generali. Numărul judecătorilor şi al avocaţilor generali poate fi modificat printr-o hotărâre a Consiliului luată cu votul unanim al membrilor acestuia. . în sensul că îşi va exercita atribuţiile cu toată imparţialitatea şi nu va divulga secretul dezbaterilor. l'organisation. care poate fi reînnoit. În prezent.Curtea este compusă din judecători şi avocaţi generali. preşedintele Curţii de justiţie. cât şi avocaţii generali depun un jurământ prin care se angajează să-şi exercite funcţiile imparţial şi să nu divulge secretul deliberărilor. există un acord nescris pentru repartizarea posturilor între statele membre.asigură traducerea documentelor. . Aceştia din urmă sunt chemaţi să se pronunţe.judecătorii şi avocaţii generali beneficiază de imunitate de jurisdicţie.la intrarea în funcţie. Grefierul Curţii este ales prin vot secret. în cauzele supuse Curţii. . Grefierul este obligat să depună jurământul în faţa Curţii. prin concluzii care constituie stadiul final al procedurii orale150. transmite şi conservă toate documentele. prin vot secret. Curtea este compusă din 27 judecători şi 8 avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii generali sunt numiţi de comun acord pentru o perioadă de 6 ani de către guvernele statelor membre. Organizare şi funcţionare 150 151 Art. 59 . La composition. Statutul judecătorilor şi al avocaţilor generali le permite să-şi îndeplinească rolul cu caracter de continuitate şi în deplină independenţă. .atât judecătorii.funcţiile de judecător şi de avocat general sunt incompatibile cu orice funcţie politică sau administrativă ori cu o altă activitate profesională. Grefierul are următoarele atribuţii: . chiar şi după încetarea funcţiei lor. Bruxelles. 166. Fiecare stat are câte un reprezentant. . p.are în grijă arhivele şi se ocupă de publicaţiile Curţii.realizează notificări sau comunicări de acte pe care le comportă aplicarea Regulamentului de procedură151. fostul art. . Larcier. în „Droit des Communautés européennes”. Joseph Gand.îndeplineşte atribuţii de gestiune şi contabilizare. 3.primeşte. Mandatul de 6 ani poate fi reînnoit. cât şi avocaţii generali au obligaţia de a-şi stabili reşedinţa în oraşul în care Curtea de justiţie îşi are sediul. ceea ce permite ca toate sistemele juridice să fie reprezentate în Comunitate.asistă la şedinţele de audiere ale Curţii şi ale Camerelor. pe o perioadă de 6 ani.la încetarea mandatului. mandat care poate fi reînnoit. în totală independenţă. pentru actele pe care le-au săvârşit în exerciţiul acesteia. În practică. pentru un mandat de 3 ani. atât judecătorii. . Statutul membrilor este stabilit de Statutul Curţii şi de Regulamentul de procedură şi se caracterizează prin: . .300. judecătorii şi avocaţii generali au obligaţia de „onestitate şi delicateţe” în privinţa acceptării unor funcţii sau avantaje. remunerată sau nu.

directivele. 132. 60 . Competenţa CJCE În ceea ce priveşte competenţa CJCE. aceasta se diferenţiază faţă de instanţele naţionale. deciziile instituţiilor europene) (cererea preliminară/prealabilă în interpretare). Deciziile Curţii sunt colective şi o angajează în ansamblul ei. are o competenţă consultativă – Curtea poate fi consultată în situaţia în care. desfăşurându-se numai în prezenţa judecătorilor care au participat şi în faza proceduri orale. 152 I. se pune în discuţie aderarea UE la anumite organizaţii/tratate internaţionale (de exemplu posibilitatea aderării la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului . Preşedintele nu are un vot dominant. Deliberările Curţii şi ale Camerelor au loc sub forma aşa-numitei „Camere de Consiliu”. Curtea de justiţie de la Luxemburg este o instituţie care funcţionează permanent. Curtea poate delibera valabil numai în prezenţa unui număr impar de judecători. op. s-a prevăzut posibilitatea creării unor Camere în cadrul Curţii. spre exemplu. A. principiul efectul direct al unor dispoziţii comunitare (conform căruia particularii pot invoca. excepţia de ilegalitate şi acţiunea în carenţă). Pornind de la acest rol.Regula o constituie faptul că instanţa jurisdicţională de la Luxemburg lucrează în şedinţe plenare. Dintre principiile dezvoltate de Curte. formate din 3 la 5 membri. p.CEDO). în anumite condiţii. Când numărul judecătorilor este par. Deliberările sunt strict secrete şi procedeul „opiniei separate” nu este admis. dispoziţii ale dreptului comunitar direct în faţa instanţelor naţionale). Avocatul general care a pus concluziile în cauza respectivă şi grefierul nu sunt admişi. pentru celeritate.P. soluţionează acţiuni cu privire la repararea pagubelor produse de instituţiile europene particularilor sau altor persoane juridice (acţiunea în despăgubire). se pronunţă asupra validităţii actelor comunitare (cererea preliminară/prealabilă în aprecierea validităţii). principiul răspunderii statelor (statele membre răspund pentru prejudiciile cauzate resortisanţilor acestora ca urmare a neaplicării sau aplicării greşite a dreptului comunitar). Sistemul comunitar nu reproduce instituţia „judecătorului naţional” ori a „judecătorului ad-hoc” în vigoare în faţa Curţilor internaţionale152. Cu toate acestea. din cauza volumului mare de cauze. controlează legalitatea acţiunilor şi omisiunilor statelor membre cu dreptul comunitar (acţiunea în neîndeplinirea obligaţiilor).Fuerea. printre cele mai importante trebuie amintite următoarele: principiul supremaţiei dreptului comunitar asupra dreptului intern.Filipescu. prin aceea că rolul ei principal este de a interpreta şi aplica uniform dreptul comunitar. CEJ a elaborat o serie de principii de drept. În şedinţa plenară este obligatorie prezenţa unui număr minim de 7 judecători. dar nu suspendă termenele procedurale. Competenţe A. judecătorul cu vechime mai mică se va abţine să participe la deliberări.cit. care au dezvoltat (sau chiar creat într-o bună măsură) dreptul comunitar. iar în Camere de 3. 4. interpretează în mod unitar tratatele şi actele comunitare derivate (regulamentele. CJCE are următoarele atribuţii/competenţe principale: efectuează controlul legalităţi actelor comunitare (recursul în anulare.. vacanţele judiciare fixate de ea întrerup activitatea.

• Excepţia de ilegalitate: este o procedură indirectă. dreptul de a introduce această acţiune revenind statele membre şi instituţii comunitare. fie a unor penalităţi de întârziere. precum şi persoanele fizice şi juridice destinatare ale actelor respective sau care au un interes direct în anularea lor. întemeiată pe o cale directă de acţiune (de regulă acţiunea în anulare). Este vorba. aprecierii valabilităţii sau interpretării actelor adoptate de către instituţiile comunitare. acţiunea poate fi intentată împotriva Comisiei. • B. • Acţiunea în neîndeplinirea obligaţiilor: CJCE se pronunţă ca ultimă instanţă asupra neîndeplinirii obligaţiilor care revin unui stat membru în virtutea apartenenţei la Uniune. • acţiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei. încălcarea tratatului şi a unor reguli de drept referitoare la aplicarea acestuia. Particularii nu au dreptul de a se adresa direct CJCE pentru a cere interpretarea dreptului comunitar. care poate lua măsurile necesare pentru remedierea situaţiei. Consiliului sau ambelor instituţii de către orice persoană fizică sau juridică. procedura continuă în faţa Curţii. Curtea considerând că principalul rol al acestei proceduri este de a îndepărta restricţiile cu privire la intentarea acţiunii în anulare de către persoane fizice şi juridice. Comisia notifică în cursul unei proceduri administrative această neîndeplinire statului respectiv. deschisă atât statelor membre şi instituţiilor comunitare (interesate de această procedură în cazul expirării termenului în care puteau introduce acţiunea în anulare). cât şi particularilor. de asemenea. numai în anumite condiţii). fie sub forma unei sume forfetare. inclusiv statele membre. interpretării statutelor organismelor create prin acte ale Consiliului.Atribuţiile de mai sus se exercită în cadrul următoarele acţiuni/proceduri în faţa Curţii: Acţiunea în anulare: poate fi intentată în scopul anulării unor acte adoptate de instituţiile comunitare. statele membre. pentru: lipsă de competenţă în adoptarea acelui act. titularii dreptului de acţiune sunt statele membre şi instituţiile comunitare. Prin această procedură instanţele naţionale intră intr-un dialog cu CJCE prin care aceasta este solicitată să interpreteze anumite dispoziţii de drept comunitar. acest lucru fiind posibil numai dacă se realizează de către o instanţă naţională. care a suferit un prejudiciu din activitatea instituţiilor comunitare sau din activitatea oficială sau neoficială a agenţilor acestora. însă. • Acţiunea în despăgubiri: CJCE are competenţă exclusivă pentru acţiunile ce vizează condamnarea Comunităţilor pentru răspunderea extracontractuală. de o acţiune introdusă de către o întreprindere împotriva unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă. Competenţa TPI Tribunalul de Primă Instanţă este competent să instrumenteze: • acţiuni introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor instituţiilor comunitare (acte adresate acestor persoane sau care le privesc în mod direct şi individual) sau împotriva abţinerii acestor instituţii de a da o decizie. • Acţiunea în carenţă: vizează sancţionarea instituţiilor comunitare care aveau obligaţia să acţioneze şi nu au făcut-o. încălcarea unor norme imperative. care nu mai sunt supuşi de această dată unui regim restrictiv. în faza prealabilă judecăţii. pot acţiona un alt stat membru pentru neîndeplinirea obligaţiilor. abilitată să impună sancţiuni. care este. în caz contrar. deturnare de putere. de exemplu. 61 . • Cererea preliminară/prealabilă: este vorba de sesizarea Curţii de către instanţele naţionale în vederea interpretării tratatelor. dar în special Comisia. precum şi persoanelor fizice sau juridice (în cazul acestora.

există posibilitatea unui recurs limitat la aspecte de legalitate la Tribunalul de Primă Instanţă. De asemenea.eu/ro/transitpage. Însă. din subordinea Guvernului. De asemenea. îndeosebi. Litigiile dintre Comunităţi si funcţionarii lor sunt de competenţa Tribunalului Funcţiei Publice.europa. dar o poate face. Participarea României la CJCE şi TPI Începând cu data de 1 ianuarie 2007. începând cu data de 22 decembrie 2006. În cazul cererilor preliminare introduse de instanţele naţionale ale altor state membre. interpretarea şi aplicarea Tratatelor constitutive. acest departament va reprezenta România în cadrul unor eventuale acţiuni în neîndeplinirea obligaţiilor declanşate de către Comisie sau un alt stat membru împotriva României. Concluzii privind rolul Curţii de justiţie Rolul Curţii de justiţie este acela de a asigura respectarea dreptului comunitar. • acţiuni în domeniul mărcilor comunitare. agentul guvernamental din cadrul DAE va depune observaţii în cadrul procedurii cererii preliminare/prealabile (atunci când România ar avea un interes în interpretarea anumitor dispoziţii comunitare). 5.curia. România nu este obligată să depună observaţii în faţa CJCE. s-a creat un departament special pentru gestionarea cauzelor pe rolul CJCE/TPI în care va fi implicată România.htm). • acţiuni ce au la bază contracte încheiate de Comunităţi. • acţiuni prin care se urmăreşte obţinerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituţiile comunitare sau de funcţionarii lor. Prima cerere preliminară a fost deja introdusă de către Tribunalul Dâmboviţa (în domeniul liberei circulaţii a persoanelor).interpretează unitar tratatele şi actele comunitare pe calea recursului în interpretare. prin care se atribuie în mod expres Tribunalului competenţa de instrumentare. România este reprezentată de doi judecători la Luxemburg. cauza fiind înregistrată pe rolul CJ CE sub nr. România are obligaţia de a depune observaţii în cadrul cererilor preliminare introduse de către instanţele române. C-33/07. 6. ea are următoarele competenţe: . Astfel. Cu toate acestea. pe calea recursului în anulare. . Deciziile pronunţate de către Tribunal pot fi atacate la Curtea de Justiţie în termen de două luni cu recurs limitat la aspecte de legalitate. a excepţiei de ilegalitate şi a recursului în carenţă. în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene (DAE). 62 . pagina de web a celor două instanţe comunitare are şi varianta în limba română (http://www. precizăm că. În vederea reprezentării României la Luxemburg. În acest sens. la măsurile de protecţie comercială („dumping”) şi la actele prin care Consiliul exercită competenţe de execuţie.efectuează un control al legalităţii actelor comunitare. şi anume: un judecător la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (doamna Camelia Toader) şi unul la Tribunalul de Primă Instanţă (domnul Valeriu Ciucă). fiind pendinte.• acţiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate în domeniul ajutoarelor acordate de stat. acest control se realizează.

adică în toate problemele de personal.controlează legalitatea acţiunilor sau omisiunilor statelor membre în raport cu dispoziţiile tratatelor. inclusiv recursurile în despăgubire.soluţionează acţiuni cu privire la repararea pagubelor cauzate de organele Comunităţilor sau de agenţii acestora. la cererea Curţii şi după consultarea Comisiei şi a Parlamentului.recursurile în despăgubire. soluţionând litigiile privind raporturile funcţionarilor comunitari cu organele de care depind. aleşi pe o perioadă de 6 ani. crearea unei jurisdicţii de primă instanţă.. 7.este o instanţă internaţională. care se referă la punerea în practică a regulilor de concurenţă aplicabile întreprinderilor. tranşând litigiile dintre acestea. cu unanimitatea voturilor. dacă acestea sunt în legătură cu obiectul tratatelor şi dacă între statele litigante a intervenit un compromis. . Spre deosebire de Curte. Preşedintele Tribunalului este desemnat pentru o durată de 3 ani. formulat de acelaşi reclamant şi care ţine de principala competenţă a TPI. în principal. în lipsă. dacă o clauză compromisorie există în acest sens într-un contract încheiat de una dintre Comunităţi. Tribunalul de primă instanţă a intrat în funcţie la 1 septembrie 1989. Consiliul a hotărât.dispune de o competenţă consultativă. Criteriile de selectare a cauzelor în care va fi utilizată această posibilitate şi modalităţile de desemnare a avocaţilor generali sunt fixate de Regulamentul de procedură al Tribunalului.litigiile dintre Comunităţi şi agenţii lor. dar membrii Tribunalului. organizare şi funcţionare Tribunalul de primă instanţă este format din 25 judecători. care urmăresc repararea prejudiciilor provocate de o instituţie comunitară.acţionează ca instanţă de recurs de ultim grad.recursurile formulate împotriva unei instituţii a Comunităţilor de către persoane fizice. cu excepţia preşedintelui.se comportă asemănător Tribunalului administrativ al ONU. pe baza hotărârii Consiliului din 24 octombrie 1988. . Regula funcţionării Tribunalului o reprezintă acţiunea în cadrul Camerelor compuse din 3 la 5 judecători. . 63 . de membrii Tribunalului. pe lângă Curtea de justiţie. putând tranşa litigii între statele membre. Tribunalul nu are în componenţă avocaţi generali. . pot fi chemaţi să exercite funcţiile avocatului general în anumite afaceri. Componenţă. . . Tribunalul de primă instanţă Tribunalul de primă instanţă a luat fiinţă pe baza prevederilor introduse de Actul unic european în cele 3 Tratate constitutive. Competenţa TPI Tribunalul este. cu posibilitatea reînnoirii mandatului lor. . Excepţia este dată de acţiunea în plen. ca urmare a unui act sau a unei reţineri care face obiectul unui recurs în anulare sau. .devine instanţă arbitrală. Judecătorii sunt aleşi dintre persoanele care oferă toate garanţiile de independenţă şi care posedă capacitatea cerută pentru exercitarea funcţiilor jurisdicţionale. Independenţa funcţională a Tribunalului este garantată prin existenţa unei grefe distincte. potrivit aceloraşi modalităţi ca la preşedintele Curţii. competent să se pronunţe în: . Astfel.

reînnoit. Orice persoană care are cetăţenia unională şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. Preşedintele Tribunalului prezidează Camerele de 3 sau 5 judecători. Consiliul UE a adoptat. 22 şi 23. Tribunalul poate decide. cu excepţia art. La 4 noiembrie 2004.Tribunalul funcţiei publice a Uniunii Europene Tratatul de la Nisa a prevăzut înfiinţarea de Camere jurisdicţionale în anumite domenii. Tribunalul funcţiei publice exercită în prim instanţă competenţele pentru a statua cu privire la litigiile între Comunităţi şi agenţii săi. 152 din Tratatul instituind CEEA. în mod excepţional. lista cu candidaţii care au o competenţă foarte ridicată. Mandatul acestuia poate fi. Consiliul UE are sarcina de a asigura o componenţă echilibrată a Tribunalului. Consiliul. 4 TCE şi art. Curtea de Conturi a fost prevăzută de tratatul din 22 iulie 1975. pentru o perioadă de 3 ani. Tribunalul funcţiei publice îşi numeşte un grefier. Judecătorii desemnează dintre ei. 4 TCEEA poate să-şi prezinte candidatura. un preşedinte. Comitetul oferă. Atunci când un al doilea schimb de memorii are loc. 153 Decizia Consiliului 2004/752/CE. alin. Tribunalul funcţiei publice lucrează în Camere compuse din 3 judecători. Desemnarea membrilor Comitetului. La numirea judecătorilor. Curtea de Conturi Înfiinţarea Curţii de Conturi se înscrie în contextul aplicării şi consolidării finanţării Comunităţilor prin resurse proprii şi în cel al atribuirii Parlamentului european a responsabilităţii de a descărca Comisia pentru execuţia bugetului. de asemenea. aleşi pentru o perioadă de 6 ani cu posibilitatea reînnoirii mandatului. în faţa Curţii de justiţie a Comunităţilor europene. Dispoziţiile cu privire la regimul lingvistic al Tribunalului de primă instanţă sunt aplicabile şi Tribunalului funcţiei publice. în virtutea art. Dacă Curtea de justiţie solicită. din 2 noiembrie 2004. Procedura în faţa Tribunalului este cârmuită de Titlu lII din Statutul Curţii de justiţie. înţelegând aici litigiile între orice organ sau organism şi personalul său Deciziile sale pot face obiectul unor acţiuni introduse în faţa tribunalului de primă instanţă şi. 225A. statuând cu majoritate calificată. pe o bază geografică cât mai largă. În cadrul tribunalului funcţionează un Comitet compus din 7 personalităţi dintre foştii membri ai Curţii de justiţie şi ai Tribunalului de primă instanţă şi din jurişti care au competenţe notorii. Judecătorii sunt numiţi de către Consiliul UE. statuând cu majoritate calificată. precum şi regulile sale de funcţionare sunt decise de către Consiliul UE. fixează condiţiile şi modalităţile cu privire la prezentarea şi tratarea candidaturilor. să statueze fără a se mai recurge la procedura orală. pe această bază. Tribunalul poate lucra şi în şedinţe plenare sau în Camere de 5 judecători sau 1 judecător. 140B. 64 . care a reformat procedura bugetară. poate mări numărul judecătorilor. Faza scrisă a procedurii cuprinde prezentarea cererii şi a memoriului în apărare. Cu titlu excepţional. pe baza recomandărilor Curţii. pe baza recomandării Curţii de justiţie. alin. statuând cu majoritate calificată. tribunalul poate decide dacă este necesar şi un al doilea schimb de memorii. căruia îi fizează statutul. cu acordul părţilor. Tribunalul are în componenţă 7 judecători. Această nouă jurisdicţie specializată are competenţa de a statua cu privire la recursurile legate de contenciosul funcţiei publice. Comitetul îşi dă avizul cu privire la candidaţii la exercitarea funcţiei de judecător al Tribunalului. 236 din Tratatul instituind CE şi a art. Euratom. alături de aviz. Consiliul. o decizie153 care instituie Tribunalul funcţiei publice a Uniunii Europene.

ei nu trebuie să solicite sau să accepte instrucţiuni de la nici un guvern sau alt organism. transportatori. Noua monedă a fost introdusă de la 1 ianuarie 1999 ca monedă de cont şi din 2002 bancnotele naţionale ale 12 state membre UE care au acceptat şi au îndeplinit condiţiile (criteriile de convergenţă) să participe la zona Euro au fost înlocuite cu Euro. cu majoritatea membrilor care o compun. cu posibilitatea reînnoirii mandatului lor. .se ocupă cu examinarea aspectelor de legalitate şi regularitate a totalităţii veniturilor şi cheltuielilor Comunităţilor. 2. Curtea de Conturi este inclusă în rândul instituţiilor comunitare prin Tratatul de la Maastricht. la cele 12 s-a alăturat recent şi Slovenia. Atribuţii Atribuţiile Curţii de Conturi sunt foarte largi şi dintre acestea amintim: . indiferent că sunt bugetare sau nu.Curtea îşi exercită controlul pe domenii şi asupra instituţiilor şi statelor membre. comercianţi. instituţiilor de control extern sau care posedă o calificare specială pentru această funcţie şi trebuie să prezinte toate garanţiile de independenţă. Comitetul economic şi social (CES) Este compus din reprezentanţi ai diferitelor categorii de membrii ai structurilor economice şi sociale. meşteşugari. Curtea de Conturi nu este o jurisdicţie. Fiecărui membru îi este repartizat un sector specific de activitate. ei trebuie să se abţină de la orice act incompatibil cu natura funcţiei lor. 27 membri. în măsura în care acestea au beneficiat şi au folosit fonduri comunitare. în prezent. în interesul general al Comunităţii. Organe comunitare 1.exercită o funcţie de asistenţă a autorităţilor bugetare. remunerată sau nu. . Ei sunt numiţi pentru o perioadă de 6 ani. Componenţa şi funcţionarea Curţii de Conturi Curtea de Conturi numără. 65 .În ciuda numelui folosit. cu posibilitatea prelungirii mandatului. Banca Centrală Europeană (BCE) Banca este o instituţie ce are rolul de a emite şi administra moneda unică: Euro. . Membrii Curţii de Conturi trebuie să-şi exercite funcţiile în deplină independenţă. 1. Preşedintele Curţii este ales dintre membrii acesteia pentru o durată de 3 ani. muncitori. îndeosebi: agricultori. liber profesionişti etc. Curtea de Conturi funcţionează ca un organ colegial. din anul 1993. Curtea adoptă avize sau rapoarte anuale. Ei trebuie să fie aleşi dintre personalităţile care aparţin sau au aparţinut. în ţările lor.are responsabilitatea exercitării controlului permanent al conturilor. Funcţia de membru al Curţii este incompatibilă cu orice altă activitate profesională.

cu scopul de a finanţa investiţiile pentru promovarea obiectivelor Uniunii. 2. Banca Europeană de Investiţii (BEI) A fost înfiinţată în anul 1958. 66 . prin Tratatul de la Roma. integrarea economică şi creşterea coeziunii sociale în interiorul Uniunii.Comitetul asigură consultanţă Consiliului şi Comisiei. Rolul său fundamental este acela de a sprijini dezvoltarea echilibrată. Comitetul regiunilor Are un caracter consultativ şi este format din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale. implicându-se activ în procesul decizional. 3.

piaţă internă etc.Capitolul V REPARTIZAREA COMPETENŢELOR ÎN CADRUL UE A. .politica monetară. Repartizarea competenţelor potrivit Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa Competenţe exclusive ale Uniunii Concurenţa Competenţe partajate Piaţa internă Acţiuni de coordonare sau completare Industria 67 .ajutorul umanitar. .politicile comune (Politica agricolă comună. Politica comună de pescuit). Politica comercială comună. absolută …). deci. statele membre nu mai au dreptul să intervină prin reglementări la nivel naţional.fiscalitatea (cu excepţia impozitelor indirecte. .  art. .regulile generale ale concurenţei. .securitatea etc. numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii propuse nu pot fi realizate deplin de către statele membre şi pot fi. C.  exemple: . .extinderea UE. mai bine realizate la nivel comunitar. de mediu. Politica de transporturi. Competenţa exclusivă a UE  în domeniile în care Tratatele comunitare stabilesc acest tip de competenţă.uniune vamală. sănătatea etc. B.ajutorul în domeniul dezvoltării. ca acestea să poată lua unilateral măsuri interzise de tratate (libertatea nu este. însă.politicile sociale. fără. 5 TCE: . . prin urmare. mai ales TVA-ul). D. intern.  domenii: . . . deciziile se iau şi/sau la nivel comunitar. Competenţa partajată (concurentă)  în domeniile în care se aplică o astfel de competenţă. .acordurile internaţionale. ci decizia va fi luată numai la nivel supranaţional în instituţiile UE  domenii: . . .proprietatea.dreptul concurenţial. Competenţa reziduală  domenii care au rămas în sarcina nivelului naţional al statelor membre.măsuri pentru conservarea resurselor biologice ale mărilor.Uniunea Europeană va acţiona în concordanţă cu principiul subsidiarităţii. .dreptul penal. supranaţional şi/sau la nivel naţional.

dezvoltarea tehnologică şi spaţiul Cooperarea în domeniile dezvoltării şi ajutorului umanitar Protecţia şi ameliorarea sănătăţii oamenilor Educaţia Formarea profesională Tineretul şi sportul Cultura Protecţia civilă Sursă bibliografică: http://www. competenţele exclusive constituind excepţia. În ceea ce priveşte competenţele concurente. sau poate sã-şi extindã aria de acţiune şi la alte domenii ce nu i-au fost rezervate de la început. orice intervenţie a statelor membre fiind deci exclusã. conform cãreia Comunitatea dispune de competenţele necesare realizãrii obiectivelor rezultate din competenþele expres prevãzute în Tratat. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a CE a consacrat « teoria puterilor implicite ». În plan operaţional. dispoziþii prin care sunt instaurate noi reguli comune pentru statele sale membre. socială şi teritorială Mediul Protecţia consumatorilor Sănătatea publică (Mize comune ale securităţii) Cercetarea. Uniunea Europeanã dispune de competenţe concurente. însã în momentul în care Comunitatea stabileşte reglementãri în domeniul respectiv statele membre pierd orice competenþã de a legifera la acelaşi nivel. Comunitatea Europeanã putea astfel sã-şi vadã recunoscute competenţele externe ori de câte ori adopta. Se pune atunci întrebarea dacã Comunitatea dispune doar de competenţe explicit atribuite prin Tratat.ro/_documente/dictionar/Pagina_P. pentru punerea în practicã a unui obiectiv stipulat în Tratat. securitate şi justiţie Agricultura. Curtea de Justiţie a CE a reþinut cã UE dispune de competenţe exclusive în douã domenii : politica comercialã şi conservarea resurselor biologice ale mãrii. Competenţa exclusivã implicã faptul cã Uniunea este singura care poate interveni.mie. unde se ştie clar care sunt atribuţiile instituţiilor federale şi care cele ale statelor ce compun federaţia. Principiul subsidiarităţii Conceptul de subsidiaritate îşi are originea în doctrina socialã a bisericii care are în vedere organizarea relaþiilor între diferitele grupuri sociale şi afirmã principiul conform cãruia 68 . acestea sunt exercitate în conformitate cu principiul preemţiunii comunitare : statele membre îşi pastrezã competenþa atâta timp cât Comunitatea nu şi-a exercitat propria sa competenţă. În principiu. trebuie fãcutã distincþie între competenţele exclusive şi competenţele concurente. Principiul preemţiunii comunitare este subordonat principiului subsidiaritãţii.Uniunea vamală Politica comercială comună Politica monetară pentru statele € Conservarea resurselor biologice ale mării (În cadrul politicii comune a pescuitului) Spaţiul de libertate.htm Principiul repartizării competenţelor Deoarece dinamismul integrãrii europene determinã modificãri permanente ce împiedicã stabilirea unei « liste » definitive de competenþe. Uniunea Europeanã nu cunoaşte sistemul clasic de atribuire a competenţelor folosit de cãtre statele federale. În mod concret. pescuitul Transporturile şi reţelele transeuropene Energia Politica socială. coeziunea economică.

Definiţia de mai sus reprezintã ceea ce se numeşte « subsidiaritatea iniţialã». principiul subsidiaritãţii este menţionat în acest document (formula fiind preluatã şi în Tratatul de la Amsterdam) în articolul 3B art. Comunitatea nu intervine – conform principiului subsidiaritãţii – decât în mãsura în care obiectivele acþiunii avute în vedere nu pot fi realizate de o manierã suficientã de cãtre statele membre.06. Ideea este preluatã într-un raport al Comisiei Europene din 26. ele fiind – datoritã dimensiunilor şi efectelor la care dau naştere – îndeplinite mai bine printr-o acţiune la nivel comunitar ». În consecinţã şi în conformitate cu principiul subsidiaritãţii. cu alte cuvinte « centrul » nu intervine decât de o manierã subsidiarã în raport cu colectivitãţile de bazã.1975. În domeniile ce nu ţin de competenţa sa exclusivã. Dupã adoptarea Tratatului de la Maastricht. 69 .colectivitãţile mari nu trebuie sã intervinã la nivelul colectivitãţilor mici decât în probleme ce pot fi mai bine soluþionate la eşalonul superior. 5 TCE – versiunea consolidatã). în care se spune cã : « Uniunea Europeanã nu trebuie sã conducã la realizarea unui super-stat centralizat. în forma urmãtoare : « Comunitatea acţioneazã în limita competenţelor şi a obiectivelor ce-i sunt conferite prin Tratat. nu vor fi atribuite Uniunii decât sarcinile pe care statele membre nu le vor putea îndeplini în mod eficace ».

transparenţă şi eficacitate în UE. 155 Viitorul Europei – tema Convenţiei Europene de la Bruxelles a Seniorilor şi Tinerilor (cu un rezumat în limba engleză: The Future of Europe – the Theme of the European Senior and Youth Convention’s Debates) Mihaela Augustina Dumitraşcu. 2002. Nediscriminare şi cetăţenie.106-114. Ceea ce este important este faptul implicării societăţii civile la discuţia privind viitorul Europei. Funcţionarea Uniunii. 4. care a abordat în mod structurat aspectele discutate la Laeken şi a alcătuit un Proiect de Tratat. Convenţia cu privire la viitorul Europei Tratatul de la Nisa a reprezentat o primă etapă a procesului de “re-gândire” şi de “reconstrucţie” a unei viitoare Uniuni Europene extinse. Mihaela Augustina Dumitraşcu. la Bruxelles. 2. Finanţele Uniunii. Ion Golea. încheindu-se cu prezentarea tuturor opţiunilor la conferinţa de la Laeken. Cristina Morariu. Dispoziţii comune). Rosetti. simplificarea instrumentelor juridice ale UE. Politici şi acţiuni interne. Libertăţile. Exercitarea competenţelor Uniunii. în noiembrie 2004.  a doua etapă a început în martie 2002 prin convocarea unei Convenţii 154. Dispoziţii generale care reglementează interpretarea şi aplicarea Cartei). Demnitatea. tocmai din perspectiva necesităţii participării cetăţenilor la luarea deciziilor în cadrul UE. Tratatul constituţional are următoarea structură:  Partea I cu 9 titluri (Definiţia şi obiectivele Uniunii. în decembrie 2001. care. Astfel. Declaraţia proiectează dezbaterea în 3 etape şi anume:  prima s-a desfăşurat în cel de-al doilea semestru al anului 2001 şi a constat în dezbateri la nivel naţional cu privire la noua arhitectură a UE după extindere. mai multă democraţie. că anul 2001 este anul (primul) dezbaterilor europene pe tema viitorului Uniunii.  ultima etapă a fost reprezentată de o Conferinţa interguvernamentală” 155. 156 A se vedea: “Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa – text comentat şi adnotat”. Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa156 A. Ed. elaborarea unei Constituţii pentru cetăţenii europeni şi statutul Cartei drepturilor fundamentale. de fapt. 2.  Partea a III-a – Politicile şi funcţionarea Uniunii (Clauze cu aplicare generală. Justiţia. folosind ca punct de plecare documentul final adoptat de Convenţia Europeană de la Bruxelles (proiectul de Tratat constituţional al UE) şi dezbaterile ulterioare. 2005. puncte care au fost sintetizate în Declaraţia de la Laeken astfel: 1. Asocierea ţărilor şi a teritoriilor de peste mări. Viaţa democratică a Uniunii. Competenţele Uniunii. Instituţiile şi organele Uniunii. Acţiunea externă a Uniunii. Convenţia Seniorilor de la Bruxelles este. All Beck. Revista “Analele Universităţii din Bucureşti – Seria Drept”. 154 70 . o conferinţă în urma căreia a fost adoptat un act final ce va cuprinde opţiunile cu privire la viitoarea organizare a UE. Drepturile cetăţenilor. 2004. a luat decizia finală.Capitolul VI Viitorul UE 1. cu privire la principalele puncte discutate începând cu Nisa. din ţările candidate şi din cadrul instituţiilor comunitare. p. Uniunea şi zona de vecinătate. Apartenenţa la Uniune). 3. numărul III-IV. o mai bună repartiţie şi definire a competenţelor în cadrul UE. Egalitatea. printre altele.  Partea a II-a – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii (Preambul. Tratatul menţionat prevede într-o Declaraţie anexată. Ed. Bucureşti. Drepturile fundamentale şi cetăţenia Uniunii. Convenţia a fost alcătuită din 210 participanţi (105 membri titulari şi 105 membri supleanţi) din statele membre. tratatul fiind semnat la 29 oct. Solidaritatea.

cooperare judiciară în materie civilă şi cooperarea poliţiei. 8. Protocol cu privire la rolul parlamentelor naţionale în UE. Protocol cu privire la relaţiile externe ale statelor membre cu privire la trecerea frontierelor externe. Protocol cu privire la criteriile de convergenţă. De asemenea. Republicii Letonia. 25. Protocol cu privire la Tratatul şi Actul de aderare ale Republicii Cehia. Protocol cu privire la azilul pentru naţionalii statelor membre. Republicii Slovacia. 26. Protocol cu privire la Statutul Băncii Europene de Investiţii. Republicii Ungaria. 28. anexe şi declaraţii157 dintre care le menţionăm pe următoarele: 1. Protocol cu privire la aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Republicii Polonia. ale Regatului Spaniei şi Republicii Portugheze şi ale Republicii Austria. 17. Protocol cu privire la aranjamente speciale pentru Groenlanda. socială şi teritorială. Protocol cu privire la poziţia Regatului Unit şi a Irlandei referitoare la politicile de respectare a controlului de frontiere.3 din Constituţia Irlandei. 4. 18.3. Protocol cu privire la cooperarea structurată permanentă stabilită prin art. Protocol cu privire la Statutul Curţii de Justiţie a UE. Partea a IV-a – Dispoziţii generale şi finale. III-130 al Constituţiei pentru Regatul Unit şi Irlanda. Protocol cu privire la sistemul „Pacific Financial Community franc”. Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Republicii Malta. 31. Protocol cu privire la privilegiile şi imunităţile UE. 20. Protocol cu privire la Statutul Sistemului european al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. ele sunt anexate Actului Final CIG din octombrie 2004. Protocol cu privire la anumite prevederi referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord referitoare la uniunea economică şi monetară. 157 Declaraţiile nu au valoare juridică.I-41(2) al Constituţiei. 21. 19. 13. 12. Protocol cu privire la importurile în UE de produse de petrol rafinate în Antilele Olandeze. Protocol cu privire la procedura deficitului excesiv. 3. 40.III-312 ale Constituţiei. Protocol cu privire la sediile instituţiilor şi ale anumitor organe. Protocol cu privire la anumite prevederi legate de Danemarca referitoare la uniunea economică şi monetară. Republicii Cipru. Protocol cu privire la art. sunt anexate protocoale. 30. Protocol cu privire la art. 71 . 2. 6. azil şi imigrare.I-41(6) şi art. Republicii Lituania. 10. III-214 al Constituţiei. 7. Protocol cu privire la acquis-ul Schengen integrat în cadrul UE. Protocol cu privire la anumite atribuţii ale Băncii Naţionale a Danemarcei. Protocol cu privire la Euro Group. 22. 15. 11. Protocol cu privire la poziţia Danemarcei. 9. agenţii şi departamente ale UE. organisme. Protocol cu privire la coeziunea economică. 24. Republicii Finlanda şi Regatului Suediei. Protocol cu privire la art. Protocol cu privire la dobândirea proprietăţii în Danemarca. Republicii Slovenia. ale Republicii Elene. 23. Protocol cu privire la aplicarea anumitor aspecte ale art. 14. Protocol cu privire la Tratatele şi Actele de aderare ale Regatului Danemarcei. 5. Republicii Estonia. Protocol cu privire la sistemul public de transmisiune (broadcasting) în statele membre. 16. 27. 29.

Declaraţii privind Protocoalele anexate Constituţiei. ele pot cere verificarea dacă principiul subsidiarităţii („early warning”) a fost respectat în redactarea unui proiect legislativ al Comisiei (Protocolul privind principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii. la Roma. în calitatea lor de state candidate şi de participanţi la Convenţia  72 . Alte declaraţii.  Adoptarea Constituţiei UE Statele membre trebuie să o adopte în unanimitate în cadrul unei CIG (astfel este garantat dreptul de veto). România.I-9(2) din Constituţie referitor la aderarea UE la CEDO. Protocol cu privire la art. 36. Bulgaria şi Turcia au semnat Actul Final al CIG. în cadrul unei ceremonii oficiale. 33.III-226 din Constituţie. Categorii de Declaraţii anexate Actului Final Declaraţii privind dispoziţii ale Constituţiei. după acest moment. un număr redus de instrumente juridice o repartizare mai clară a competenţelor. un rol crescut al parlamentelor naţionale (controlul principiului subsidiarităţii). un sistem instituţional echilibrat. progrese în domeniul „libertate. Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale). Protocol cu privire la Actele şi Tratatele care au completat sau amendat TCE şi TUE. securitate. afirmarea rolului Uniunii pe scena internaţională (ministrul afacerilor externe). Anexele Anexa I – Lista la care se referă art.  Toate statele membre au semnat Constituţia.32. Protocol cu privire la prevederile transnaţionale legate de instituţiile şi organele UE. 34. 35. Protocol cu privire la consecinţele financiare ale expirării TCECO şi a Fondului de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel. introducerea Cartei drepturilor fundamentale în Tratat. B. şedinţe publice ale Consiliului – în calitate de co-legiuitor. pe data de 29 octombrie 2004. Protocol de amendare a TCEEA. Elemente de conţinut Caracteristicile generale ale Constituţiei UE un text unic! o personalitate juridică pentru Uniune! generalizarea procedurii legislative. au avut loc revizuirea lingvistică a tratatului şi traducerea sa.  Rolul parlamentelor naţionale este consolidat.              O Uniune mai democratică 1 milion de cetăţeni pot cere Comisiei să alcătuiască un proiect legislativ într-un domeniu considerat necesar. reducerea dreptului de veto. justiţie”. Anexa II – Ţările şi teritoriile de peste mare la care se aplică Titlul IV al Părţii a III-a din Constituţie. luarea în considerare a societăţii civile. eveniment care s-a întâmplat în luna iunie 2004. cu valoare politică.

încă.Principalele noutăţi aduse de Constituţia UE. cele 3 state având statutul de observatori la CIG de semnare158. . la momentul elaborării Proiectului de Constituţie. 80% din statele membre au ratificat-o. la acest moment. * Teme de cercetare: . potrivit prevederilor naţionale (prin parlament sau/şi referendum). statutul de candidat UE.Rolul Ministrului pentru afaceri externe al UE în viziunea Tratatului constituţional. pe atunci nu se obţinuse. deşi a fost prezentă la ceremonie. 158 73 . iar unul sau mai multe state au întâmpinat dificultăţi. deoarece nu a avut reprezentanţi în Convenţia Europeană.  Dacă. se află în desfăşurare procedura de ratificare în statele membre. doar Lituania. deocamdată. singurele ţări care au ratificat fiind. în termen de 2 ani de la semnare. . Croaţia nu a semnat Actul Final.europeană care a elaborat Proiectul de Constituţie.  Constituţia va intra în vigoare când toate statele o vor ratifica şi va înlocui toate tratatele existente în prezent. textul prevede că această chestiune este deferită Consiliului European pentru găsirea unei soluţii politice.Actele normative ale UE propuse prin proiectul de Tratat constituţional. Ungaria şi Spania.

1999. „Manualul Uniunii Europene”. ordine juridică”. Diaconu. text comentat şi adnotat. Nicolae. Bucureşti. Partea generală”. 2001. Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa. Jinga. „Integrarea Europeană . „Dreptul integrării europene. Editura All Beck. Bucureşti. Editura Lumina Lex. Editura Oscar Print. Idu. Gilles. Bucureşti. Ferréol. 10. Editura Lucretius. Editura Matrix Rom. Prisecaru. „Drept comunitar general”. Dezvoltare”. 2003. „Drept comunitar general”. „Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene”. 17. 22. Editura Lumina Lex. 2003. Bibere. Cairns Watter. Marcu. Editura ACTAMI. Editura Economică. a II-a. „Instituţiile Uniunii Europene”. Nicolae. 1999. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Andrei. Editura Lumina Lex. ediţia a 3-a. ed. Legislaţie. Nicoleta. Cristina. Marcu. Editura Economică. Bucureşti. a II-a (1996). „Tratatul Uniunii Europene. Morariu. 2003. 14. „Dicţionarul Uniunii Europene”. 5. Bucureşti. Iaşi. 13. ediţia a II-a. „Uniunea Europeană. 3. Bucureşti. „Drept european: evoluţie. Constanţa. Editura Corint. Bucureşti. Vedinaş. 19. Theodor. „Drept comunitar. Ovidiu. 15. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE I. Partea specială. Bucureşti. Ţinca. tratate. Politicile comunitare”. Augustin. Filipescu. Fuerea. „Reforma constituţională şi instituţională a Uniunii Europene”. 2001. a III-a (1997). Editura Lucreţius. Literatură de specialitate în limba română 1. 2006. 21. Popescu. Octav. Diaconu. 74 . a V-a (2000). Bucureşti. Politici comune. Bucureşti. 6. Tudoroiu. 7. Marcu. 20. 1996. Editura All Beck. Bucureşti. 2. Munteanu. Bucureşti. Duculescu. „Drept comunitar instituţional”. 2001. Augustin. 2004. 4. Editura Prouniversitaria. 2002. „Politici europene”. 2006. 2000. Cursuri. Editura Polirom. 2002. Gâlea. Nicoleta. Bucureşti. Fuerea. „Teoria funcţiei publice comunitare”. „Drept instituţional comunitar”. a IV-a (1999). 12. „Tratatul Uniunii Europene”. revăzută şi adăugită. 18. Bucureşti. Verginia. Editura Lumina Lex. 2001. Bucureşti. Editura Polirom. Editura Lumina Lex. Popescu. Ion. Viorel. Editura Didactică şi Pedagogică. Ion P. „Drept instituţional comunitar european”. „Drept comunitar european. Ionuţ. Mihaela-Augustina. monografii A. Fuerea. Augustin. 2005. 2003. Construcţie. Bucureşti. instituţii. Editura Universul Juridic. Roxana Mariana Popescu. 16. Călinoiu. Iaşi. 11. Lefter. 1997. Instituţii. 1997. 8. 1999. Irina. Marius. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene”. ediţia I (1994). 9. Bucureşti. Darie. Editura Lumina Lex. Profiroiu. Cornelia. Editura Universul Juridic. Tratat elementar”. „Drept comunitar european. 2001. Roxana. 2003. Petre. Dumitraşcu. Caiet de seminar”. „Politicile şi instituţiile UE”. Viorel. Victor. Bucureşti. Editura Economica.. Fuerea Augustin. Viorel.Dicţionar de termeni comunitari”.

Gand. Isaac.M. 3-e édition. réalisations”. Editura Pedone. Jean-Marc. Oxford. Nicolas. Boulouis J. nr. 1997. „Reglementarea recursului în neîndeplinirea obligaţiilor de stat membru introdus în faţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg (art. Cluj Napoca. Claredon Press. Jean-Paul. „Dictionnaire juridique de l’UE”. 19. 1990. Editura LGDJ. Bruxelles. B. Editura Dalloz. 1993. 1998. Rideau. Philippe. Paris. 9. Houteer. European Integration. cases and materials”. Joseph. Editura Ex Ponto. 5-e édition. Gualino Editeur. Guy. 1991. Westlake. Ovidiu. „A Guide to European Community Law”. Jean-Louis. „La construction européenne – étapes. 11.23. Charles. „Droit et pratique de l’Union Européenne”. Denis. 2002. Zorgbibe. Denys. 1997. Simon. „The European Union beyond Amsterdam. Marin. 2001. Mathijssen P. Paris. Editura Larcier. 22. 25. Adrian. „Construcţia europeană. Bucureşti. 1994. 6. objectifs. 2001. 10. Joël (sous sa direction). 3. Paul. Revista INPPA. 1998. „Drept comunitar. „Tratatul de la Nisa”.. Text. Boulouis J. new concepts of Ron Hedge”. Charles. Cartou Louis. 8. Ami. „Droit institutionnel de l’UE”. Ivan. 2001.3. 7. Editura Trei. 5. 3-e édition. Moussis. Paris. „EC law. 1992. Literatura de specialitate străină 1. 1997. Teorie şi jurisprudenţă”. 1993. 2005. Clergerie Jean-Louis. Editura Dalloz. Paris. „Drept comunitar material”. Gueguen. 2000. 18. 15. 1983.Zorgbibe. 17. prezent. 1998. Chevallier R. Editura Nathan Université.. „Droit communautaire général”. 14. viitor”. 4-e éd. „Dictionnaire juridique des Communautés européennes”. „Le système politique de l’UE (Dès Communautés Economiques à l’Union politique)”. Editura Pedone. Jacqué. Rambaud Patrick: „L’Union Europeènne”. Daniel. Craig. 1999. 2001. London. 2001. Barav. „Guide practique du labyrinthe communautaire”. 2. Gruber Annie. Reviste de specialitate Mihaela Augustina Dumitraşcu. 2000. Favret. „L’essentiel de l’UE et du droit communautaire”. Jean-Marc. Bucureşti. II. 20. Favret. Paris. Jacques (traduction). 2003. 21. 3-e éd. 16. Paris. 12.226 Tratatul instituind Comunitatea Europeană)”. 2001. Vese. Editura Lumina Lex.. „Guide des politiques de l’Europe”. Voicu. „Histoire de la construction européenne”. Editura Bruylant. 2001. 2000.. Editura Dacia. Favret. 1994.. 2000.Ţinca. Bruxelles. „Grands arréts de la Cour de justice des Communautés européennes”. M. Gaulino Éditeur. 13. ediţia a 8-a. „Le système juridique communautaire”. Jean-Marc. Editura PUF. Gráinne. 4-e édition. Gualino Éditeur. „Droit institutionnel des Communautés européennes”. Editura Montchrestien. „Les Communautés Européennes – L’UE”. Quermonne. 26. Constanţa. Paris.. Vasile. 4. Christine. 1991. Trecut.. „Droit communautaire du marché interiéur”. „De la Communauté de droit à l’Union de droit – continuités et avatars européenes”. de Búrca. Mannin. „Droit des Communautés européennes”. Editura APOGEE. 75 . 24.

2003. 2003.98 – 106. „Identitatea românească şi integrare europeană. ediţia bilingvă. lucrarea „L’UE entre reforme et élargissement. Studiul nr. numărul II. Mihaela Augustina Dumitraşcu. 2002. Revista “Analele Universităţii din Bucureşti – Seria Drept”. „Curierul judiciar”. 1/2004. numărul III-IV. „Integrarea României în structurile euro-atlantice – efecte economico – sociale. 2003. Mihaela Augustina Dumitraşcu. anul IX (29). Bucureşti. „Particularităţi ale repartizării competenţelor între Comunităţile europene şi statele membre ale acestora”. Rosetti. Revista de Drept public. Editura Fundaţia Culturală Libra. Contribuţiile reprezentanţilor României (februarie – august 2002). Roxana-Mariana Popescu. Editura All Beck. Mihaela Augustina Dumitraşcu. 2003.2. Ed. Probleme şi perspective”. Augustin Fuerea. „Revista de Drept public”. 76 . Revista “Identitate românească şi integrare europeană”. 2004. nr. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Roxana-Mariana Popescu. Bucureşti. „Revista de Drept Public”. nr. la nivelul anului 2002. „Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la UE – prezentare generală”. „Viitorul Europei – tema Convenţiei Europene de la Bruxelles a Seniorilor şi Tinerilor”. nr. pg. lucrarea “Pregătirea economică şi juridică a specialiştilor – premisă esenţială a integrării României în Uniunea Europeană”. „Revista de Drept comunitar”.4.a. Ed. „Democracy and participation in the European Union” lucrarea Ministerului Integrării Europene: „Convenţia privind viitorul Europei. serie nouă. „Federalism european”. nr.context şi evoluţii de natură organizatorică”. „Proiectul de Constituţie pentru Europa – simplificarea sau complicarea instrumentelor normative ale Uniunii Europene?” – Revista de Drept Public. Editura Ars Docendi. „Tratatul de la Nisa . „Constituţia Uniunii Europene: tratat constitutiv sau lege fundamentală”. Ars Docendi. Numărul 8 şi Numărul 9.„Evaluarea gradului de concordanţă a legislaţiei române cu acquisul comunitar. Mihaela Augustina Dumitraşcu.. „Scurt istoric al principiului subsidiarităţii”. „Particularităţi ale componenţei Parlamentului European”. „Semnificaţia Zilei Europei – 9 mai”. „Locul şi rolul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în cadrul normativ al UE”. „Constituţia Uniunii Europene – geneză şi conţinut”. 2003.C. Editura AllBeck. Roxana-Mariana Popescu. „Les jeunes – impliqués dans le travail de la Convention Européenne de Bruxelles”.- - - Mihaela Augustina Dumitraşcu. Bucureşti. nr. Augustin Fuerea. 2/2003. 2003. Institutul European din România. Editura Dimitrie Cantemir. Ed. 3/2004. „Privire de ansamblu asupra procesului de aderare a României la Uniunea Europeană”. Augustin Fuerea. Bucarest”. Editura All Beck. Bucureşti. „Revista Română de Studii Internaţionale”. 1 din cadrul Studiilor de Impact PAIS II. 2002. „Cetăţenie naţională – cetăţenie europeană”. nr. pe capitole de negociere”.C. Revista “Analele Universităţii din Bucureşti – Seria Drept”. numărul II. Augustin Fuerea. Augustin Fuerea. nr. aprilie – iunie . Mihaela Augustina Dumitraşcu. Mihaela Augustina Dumitraşcu. 2/2004. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Bucureşti. „Federalism în Europa – privire generală asupra acestei perspective”. Editura Ars Docendi. Augustin Fuerea. Augustin Fuerea ş. ”Revizuirea Constituţiei României – din perspectiva integrării în Uniunea Europeană şi aderării la Tratatul Atlanticului de Nord”. Revista de Drept Public. „Ideea Europei statelor unite: trecut. Ed. 2005. Rosetti. 4/2003 . nr. “Palatul de Justiţie”.D. coautorat. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Rosetti. politice şi juridice” – publicaţie a U. Serie nouă. 2003. comparaison entre l’approche d’un état membre et la vision d’un état candidat – Actes du Colloque des 11 et 12 septembre 2003. 2/2004 . Augustin Fuerea. 2003. Revista “Analele Universităţii din Bucureşti – Seria Drept”. „Dimensiunea politico-juridică a cetăţeniei europene”. 2001. prezent şi viitor”.

C.ro . www. . „Public şi privat în economie. Bucureşti.eu . 2. directive. primul în 1971.ro – Institutul Naţional al Magistraturii.E. Alte surse 1.infoeuropa. III. IV.ro . 2002. învăţământ – cercetare şi drept”. 2001. .ier. respectiv 1975 (intrate în vigoare.mie. 77 . www.Actul unic european . decizii.europa.Regulamente.ro . "Particularităţi ale aplicabilităţii normelor dreptului comunitar european”. www. 3. al doilea în 1976).E.inm.Tratatele de la Roma instituind C. .1986 (intrat în vigoare în 1987).- Roxana-Mariana Popescu. „Directiva – act comunitar”.E. editura Oscar Print.Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană . Roxana-Mariana Popescu.1951 (intrat în vigoare în 1952). Editura Ars Docendi. Bucureşti.1992 (intrat în vigoare în 1993). privind sporirea puterii bugetare a Parlamentului european . „Particularităţi ale ordinii juridice comunitare”. www. Roxana-Mariana Popescu. Legislaţie relevantă . . Editura Oscar Print.ro – Ministerul Afacerilor Externe.A. . „Pregătirea economică şi juridică a specialiştilor – premisă esenţială a integrării României în Uniunea Europeană”.Tratatele de la Luxemburg şi Bruxelles. .1970. . Bucureşti. www.Tratatul de la Paris instituind C. 4.Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. www. acte şi tratate de aderare la Comunităţile Europene.Tratatul de la Nisa – 2001 (intrat în vigoare în 2003). 5.mae.Institutul European din România.1997 (intrat în vigoare în 1999).Site-ul oficial al Uniunii Europene. „România în procesul integrării europene” „România în procesul integrării europene”.Tratatul de la Amsterdam privind Uniunea Europeană . şi EURATOM 1957 (intrate în vigoare în 1958).Ministerul Integrării Europene. . 6. 2002.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful