You are on page 1of 5

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIBIU FACULTATEA DE STIINTE SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

PSIHOLOGIA INVATARII

COORDONATOR: CONF. UNIV. DR. RODICA POPESCU STUDENT: BUNEA MIHAELA AN.I GR.3

2010 METODE DE DEZVOLTARE A ABILITATILOR DE COMUNICARE Este cea mai larga si mai flexibila categorie de metode din orientarea noastra. 1.Tehnica sus si jos Clegg si Birch (2003) ne ofera o perspectiva interesanta asupra modului in care putem aborda o problema.In momentul in care formulam o problema.In momentul in care formulam o problema, suntem tentati, de fiecare data, sao formulam din unghiul propriu de vedere.Aceasta tehnica ne cere deopotriva sa ne situam mai sus ori mai jos de aceasta pozitie. 2.Tehnica teatrului Aceasta tehnica, nuantata de Schechner in 1985, presupune gasirea unor modalitati de colaborare prin diviziunea sarcinilor si prin jucarea unor roluri.Sarcina initiala este divizata in mai multe subsarcini.O data ce subsarcina a fost indeplinita, produsele individuale sunt integrate in intreg. In acelasi timp, diviziunea sarcinilor implica o anumita specializare, generata de distribuirea unor functii (posturi) individuale (de exemplu dramaturg, director etc.) si apoi integrarea acestor elemente intr-un plan general.Un avantaj al acestei tehnici este acela ca ia in considerare diversitatea aptitudinilor individuale.Cateodata, grupul poate decide cine va diviza sarcina globala si cine va reconstrui intregul din productiile individuale. 3.Jocul de rol Comunicarea este un proces de exercitare de roluri.In viata, in functie de contexte diferite, jucam roluri diferite, stabilite social de relationarile pe care le avem.O persoana joaca simultan rol de copil fata de parintii sai, rol de coleg la locul de munca fata de ul alt membru al departamentului,rol de student atunci cand urmeaza anumite cursuri.Toate aceste roluri pot fi jucate simultan, in anumite momente ele sustinandu-se unele pe celelalte, alteori neintersectandu-se, iar alteori aflandu-se chiar in conflict.Este important de retinut ca,oricare ar fi situatia pe care o reclama, ele influenteaza modul in care noi comunicam cu ceilalti.Rolurile sunt percepute diferit de catre diferite persoane, lucru care ne afecteaza de asemenea comunicarea. Rolurile pe care le jucam sunt roluri pe care le invatam pe parcursul experientei de viata.Hybels si Weaver(1986) fac apel la un exemplu extrem de sugestiv in sprijinul afirmatiei ca nu ne nastem cu identitate de rol, ci o invatam; este vorba despre povestea lui Tarzan, persoana care, fiind crescuta de catre maimute, se credea maimuta si nu om, deoarece nu poseda experienta umana.Ulterior, in contact cu semeni de-ai sai, el a experimentat si apoi internalizat roluri specifice fiintei umane. De multe ori, rolurile pe care le invatam nu sunt dezvoltate la intamplare, ci sunt urmarea unor presiuni care pot proveni din expectatiile celorlalti in ceea ce ne priveste.Este cunoscut in literatura de specialitate mecanismul intitulat profetia autoimplinita care are drept cauza asteptarile unei persoane sau ale unui grup in ceea ce priveste o alta persoana si are drept efect incadrarea persoanei vizate in indeplinirea rolului cerut de primii. Definitii:

A.-M. Rocheblave-Spenle defineste rolul ca un model organizat de conduite, cu privire la o anumita pozitie a individului intr-un ansamblu interactional. Mullins defineste rolul ca fiind patternul asteptat al comportamentelor asociate cu pozitiile ocupate de catre fiecare membru in structura organizatiei Acestor definiri ale rolului le mai putem adauga o alta mai extinsa: Rolul in toate sensurile sale ideal sau actual, generic sau specific, prescris sau emergent ,se refera la consistenta comportamentala din partea unei persoane care contribuie la relationari mai mult sau mai putin stabile cu una sau mai multe altele.Modul in care o persoana interepreteaza un rol nu reprezinta un demers totalmente stabil; astfel se considera ca avem de-a face, de fiecare data, cu o combinatie dinamica intre doua categorii de factori: factori situationali (cum ar fi cerintele sarcinii, stilul de conducere a grupului etc.); factori personali (cum ar fi valorile, atitudinile, motivatia, abilitatea si personalitatea); Rolurile definesc, in sens larg, orice situatie de comunicare interumana.asa cum sesizeaza Alex Mucchielli (2002), fiecare actor al comunicarii interpreteaza un rol destinat sa-i asigure dominanta asupra situatiei mai precis, o recunoastere a sa in rolul pe care si l-a definit. 4.Metoda jocului de rol Obiectivul principal al jocului de rol este acela de implicare si motivare a grupului in vederea realizarii unui background comun pentru toti membrii lui. Se desfasoara in patru etape: descrierea situatiei; repartizarea rolurilor urmata de distribuirea cate unei fise pentru fiecare participant (care cuprinde descrierea rolului ce va fi urmat, a situatiei etc.); jocul de rol propriu-zis; analiza activitatii,reliefarea concluziilor. 5.Jocul strategiilor de gandire Edward de bono, promotorul gandirii laterale a inventat un joc de rol intitulat Cele sase palarii ganditoare .Acesta se bazeaza pe sase modele si contribuie la incurajarea unui spectru complet de gandire.Exista sase palarii metaforice pe care cursantul le poate purta, indicand prin aceasta, ce fel de gandire utilizeaza.De bono prezinta cele sase modele : palaria alba se concentreaza pe fapte, pe necesarul de informatii si pe privirea obiectiva adusa de acestea; palaria rosie trimite spre intuitie, sentimente si emotii; cursantul se focalizeaza astfel pe propriile trairi, fara a fi nevoie sa le argumenteze; palaria neagra obliga cursantul la judecata si prudenta trimite deci spre logica pesimista; palaria galbena se bazeaza pe o logica pozitiva; palaria verde reprezinta rolul dominat de creativitate, identificarea alternativelor, provocarilor si schimbarilor; palaria albastra legifereaza rolul de control asupra intregului proces, focalizarea nefiind asupra subiectului discutat, ci asupra modului in care s-a desfasurat procesul de gandire la adresa acestuia (metacognitie). 3

6.De la jocul de rol la dramatizarea creativa Campbell,Campbell si Dickinson(2004) sugereaza ca, spre deosebire de metoda teatrului formal (cand este pusa efectiv in scena o piesa), metoda jocului de rol ofera o mai mare libertate de invatare si de creatie (aceasta si pentru ca orice tema din jurul nostru poate fi un subiect pentru un joc de rol).Metoda jocului de rol aduce cu sine, pe langa sporirea invatarii, si dezvoltarea abilitatilor de relationare, a nivelului la care individul evolueaza in plan intra si interpersonal.Autorii mentionati ne indicatrei pasi in jocul de rol: planificarea; repetitia si performarea; evaluarea. La nivelul planificarii se parcurg urmatoarele etape: se vor stabili obiectivele de invatare; se va identifica situatia ori problema care va genera jocul de rol ce va urmari obiectivele stabilite; se vor dezvolta roluri si se va stabili procesul de interactiune al acestora; se va specifica si oferi timpul de pregatire necesar pentru fiecare interpret de rol si de va dezvolta mediul in care se va produce jocul de rol. In al doilea pas(repetitia si performarea) jocul de rol se produce efectiv. In al treilea pas, rezervat evaluarii, cei care au interpretat un rol anume isi dezvaluie perceptia asupra acestuia si relateaza experienta traita. Spre deosebire de jocul de rol, tehnica dramatizarii creative este mai putin formala, actiunile fiind rezultatul improvizatiei actorilor. 7.Exercitiile/Jocurile de spargere a ghetii (ice-breaking) Sub aceasta denumire vom regasi un evantai de tehnici care au drept scop principal diminuarea barierelor inhibitorii privind contributia persoanei la o activitate de grup, in directia instituirii unui climat de lucru relaxant si reconfortant. Rolul exercitiilor de sargere a ghetii este acela de dezinhibare a participantilo care interpreaza roluri compensative cu unul sau mai multi parteneri si desigur, reciproce.In astfel de cazuri starile emotionale se optimizeaza. In prima categorie (a exercitiilor) putem oferi spre exemplu jocul ziarului vorbitor, prin care cerem elevilor/studentilor la inceputul orei sa isi exprime sentimentele produse se ziua respectiva actionand asupra unui ziar pe care fiecare l-a primit de la profesor (astfel, ruperea ziarului poate desemna sentimentele de frustrare pe care le incearca persoana in ziua respectiva); ceilalti colegi vor trebui sa descrie in cuvinte starea persoanei si sa ii ofere acesteia ceva din starea lor(de bucurie de exemplu) pentru a compensa si a aduce tot colectivul la un echilibru emotional inainte de inceperea lectiei/cursului. In a doua categorie (a jocurilor) regasim tehnici de sine statattoare care contin cu precadere elemente de exercitii de spargere a ghetii: in sprijinul acestor idei, de exprimare libera si de largire a exprimarii la nivelul tuturor cursantilor, vine si tehnica grupurilor zumzaitoare(buzz groups), care sugereaza intreruperea activitatilor cu toata clasa/grupa de studenti, pentru a da posibilitatea si cursantilor mai timizi, care ezita sa-si exprime o opinie in fata intregului colectiv, sa se exprime in grupuri de cate patru persoane. 8.Definirea personala Cursantii trebuie sa selecteze un obiect care are o importanta si un inteles aparte in viata lor.Ei trebuie sa aduca acest obiect si sa descrie ceea ce inseamna 4

pentru ei, sa-i spuna povestea si rolul in viata lor.Clasa trebuie sa puna intrebari.Similar, cursantii trebuie sa isi descrie persoana pe o jumatate de fila.Formatorul trebuie sa citeasca aceste foi fara a spune numele autorilor.La finalul fiecarei povestiri, cursantii vor face presupuneri asupra persoanei descrise in randurile respective. 9.Tehnica Obiecte gasite Este o tehnica producatoare de energie si amuzament in momentul in care un grup de invatare are nevoie de asa ceva.Presupune sa cerem participantilor sa iasa pur si simplu din incapere si sa revina fiecare cu ceva ce a gasit in afara acesteia.La intoarcerea in incapere, fiecare trebuie sa le prezinte celorlalti obiectul respectiv, cu emotie si pasiune.Mai mult, trebuie sa incerce sa convinga formatorul sa cumpere acel obiect. 10.Turul galeriei Aceasta tehnica este la randul ei un motivator al invatarii in grup.In principiu,cursantii divizati in microgrupuri lureaza la rezolvarea unei probleme controversate ce are, firesc, mai multe solutii posibile.Rezultatul interactiunii membrilor fiecarei echipe este descris pe cateva foi si este afisat ca tablourile intr-o expozitie,galerie de arta.Unul dintre membrii fiecarei echipe ramane in postura de ghid, asteptand vizitatorii(membri ai celorlalte echipe).Acestia vin, pun intrebari, noteaza in josul paginii sau pe alte foi comentarii,idei, critici solutii.La incheierea turului, fiecare echipa isi reexamineaza rezultatele prin comparatie cu solutiile vazute la ceilalti.Aceasta tehnica reprezinta un motivator important pentru invatare si aduce cu sine o implicare majora a cursantilor. 11.Tehnica Adevarat si fals Fiecare participant trebuie sa faca trei afirmatii despre sine, dintre care doua sunt false si doar una este adevarata.Apoi membrii grupului se prezinta prin intermediul acestor trei asumptii.Restul echipei se afla in ipostaza de a decide care dintre afirmatii este adevarata si care sunt false.La sfarsitul fiecarei prezentari, cel care a facut afirmatiile va relata grupului varianta corecta.Acest exercitiu este util pentru a creste nivelul de cunoastere reciproca in momentele de formare a grupului si pentru a verifica acest nivel la grupurile care se cunosc mai bine.