You are on page 1of 6

Ministerul nvmntului al Republicii Moldova Liceul teoretic Natalia Dadiani la Chimia

Elevul: Profesor:

Chiinu

ATOMUL i TEORIA ATOMIC


Este studiul naturi atomilor si a forelor ce ii in mpreuna. In filozofia Greciei Antice cuvntul ATOM era folosit pentru a descrie cea mai mica parte a materiei ce putea fi conceputa. Aceasta fundamentala particula, sa folosim termenul folosit pentru conceptul de astzi, era indestructibila ; de fapt, cuvntul grecesc pentru atom nseamn ne divizibil. Cunotinele despre mrimea si natura atomului a crescut ncet peste secole cnd oamenii erau mulumii pur i simplu s speculeze despre el. Cu apropierea tiinei experimentale n secolele 1617 se grbea progresul in teoria atomica. Chimiti curnd au recunoscut ca toate lichidele, gazele si solidele pot fi analizate in componentele lor fundamentale sau elementele lor. De exemplu, sarea sa descoperit ca este compusa din doua distincte si diferite elemente, sodiu si clor, care sunt inute mpreuna intr-o forma intima cunoscuta ca compus chimic. Aerul sa descoperit ca este alctuit din amestecul de gaze oxigen i nitrogen. Apa a fost simbolizata cu HOH, nsemnnd ca este alctuita din doi atomi de hidrogen pentru fiecare atom de oxigen.

Teoria lui Dalton.


John Dalton a fost un profesor si chimist englez, fascinat de crpeala elementelor zpcite. La nceputul secolului 19 el a fcut un studiu despre modul in care elementele variate se combina cu alte si formeaz compui chimici. Ali savani, printre ei si fizicianul englez Isac Newton, specula deja ca cele mai mici uniti ale substanei sunt atomi. Dalton era privit ca fondatorul teoriei atomice deoarece el a fcut teoria cantitativa. El a artat cum aceti atomi se unesc mpreun n masuri definite. Investigaiile ulterioare au dovedit ca cea mai mica unitate a unei substane chimice cum ar fi apa este molecula. Fiecare molecula de apa este alctuit din un singur atom de oxigen si doi atomi de hidrogen unii de o fora electrica numita legtura chimica. Toi atomi unui element dat, chimic se poart la fel. Astfel dintr-un punct de vedere chimic, atomul este cea mai mica entitate considerata. Proprietile chimice ale diferitelor elemente sunt complet diferite ; atomi lor se combina in multe feluri diferite i formeaz o multitudine de diferii compui chimici. Unele elemente, cum sunt

gazele heliu si argon, sunt inerte, ele nu reuesc s reacioneze cu alte elemente. Spre deosebire de oxigen, care are o molecula diatomica (doi atomi se combina intr-o singura molecula), heliu si alte gaze sunt le elemente monoatomice, cu un singur atom in molecula. Legea lui Avogadro. Studiul gazelor a atras atenia unui fizician italian Amadeo Avogadro, care in 1811 a formulat o lege importanta care ii poarta numele. Aceasta lege stabilete ca doua volume egale de gaze diferite conin acelai numr de molecule comparate sub aceleai condiii de temperatura si presiune. Dndu-se aceste condiii, doua sticle identice, una umpluta cu oxigen si cealalt cu heliu, vor conine acelai numr de molecule. De doua ori mai muli atomi de oxigen vor fi prezeni, deoarece oxigenul este diatomic.

Greutatea Atomului.
Msurarea greutati a volumelor standard (densitatea) a diferitelor gaze permite comparaia directa a greutati la moleculele individuale de gaz.Cand oxigenul este luat ca un standard si atomului de oxigen ii este repartizata valoarea de 16.0000 masa uniti atomice, heliu sa gasit ca are o greutate atomica de 4.003 amu, florul de 19.000, si sodiul de 22.997. (Atenie c este obinuit s se vorbeasc de greutatea atomic, dei masa atomica ar fi poate mai exact. Masa este o msur a cantitii materiei ntr-un corp, unde ca greutate este o fora exercitat pe corp de influena graviti. Astfel, greutatea atomica este msurata in amu. In procese se ntmpla in interiorul nucleelor atomilor, nite fuziuni nucleare, masa este schimbata in energie.) Observaia ca multe mase atomice sunt nchise in numere ntregi la condus pe chimistul englez William Prout sa sugereze in 1816 ca toate elementele ar putea fi compuse din atomi de hidrogen. Ulterior msurtorile greutii atomilor au dezvluit ca clorul, de exemplu, are o greutate atomica de 35.455. Descoperirea greutii atomice prea sa anuleze ipoteza lui Prout pana secolul urmtor, cnd sa descoperit ca atomi a celor mai multe elemente nu au toi aceeai greutate. Atomi aceluiai element care difer in greutate sunt cunoscui ca

izotopi. In cazul clorului doi izotopi se produc in natura. Experimentele arata ca clorul este un amestec din trei pri de clor 35 pentru fiecare parte din clorul greu-37 izotop. Atomitii pot msura izotopi cu o mare precizie. De exemplu, izotopul de lumina al clorului este msurat la 34.97867amu. Standardul folosit la calcularea greuti atomice a fost schimbat de curnd. n prima parte a secolului 20 era obinuit sa se foloseasc oxigenul natural ca standard mpotriva cruia greutatea atomica sau masele erau calculate; oxigenul a fost ncredinat ca greutate atomica integrala de 16. Acest standard a fost folosit de chimiti chiar si dup ce a fost descoperit izotopul rar de oxigen in 1929(oxigen-17si oxigen-18), din cauza cantiti mici a acestui izotop in oxigenul natural sunt relative, dei nu total, n msura constanta la izotopul abundent, oxigen-16. Fizicienii l-au gsit mai uor, totui, sa calculezi masa atomica mpotriva oxigenului 16 izotop. Aceasta metoda a rezultat in doua tabele oarecum diferite ale greuti atomice sau a maselor. Situaia a fost rezolvata in 1960, cnd uniunea internaional a chimitilor i fizicienilor au czut de acord la un singur standard, izotopul abundent al carbonului, carbon-12. Noul standard a nlocuit complet cele dou standarde precedente pentru toi oamenii de tiin. Noul standard este particular apropiat deoarece carbon-12 este adesea folosit ca un standard de referin n calcularea masei atomice folosind spectometru. Pe lng asta, tabelul greutii atomice se bazeaz pe carbon-12 n strnsa legtur cu vechiul tabel bazat pe oxigen natural.

Mrimea Atomului.
Curiozitatea privind mrimea atomului si greutatea lui a chinuit milioane de oameni de tiina pentru o lunga perioada n timpul creia lipsa de instrumente adecvate i tehnici potrivite mpiedicndu-l s obin rspunsuri satisfctoare. Ulterior, o varietate de experimente ingenioase au fost nscocite pentru a determina mrimea si greutatea a diferiilor atomi. Scnteia tuturor atomilor, hidrogenul, are un diametru de 1 X 10_8 cm si cntrete 1,7 X 10_24. Un atom este att de mic ca o singura pictura de apa conine mai mult de milioane si bilioane de atomi.

Radioactivitatea.
Ca atomul nu este o parte solida din materie, incapabil de subdiviziune, a devenit evident cu descoperirea radioactivitii. In 1896 fizicianul francez Antoine Henri Becquerel a descoperit ca anumite substane, cum ar fi srurile de uraniu, ofer o raza de ptrundere de origine necunoscuta. Doar cu un an nainte omul de tiina german Wilhelm Conrad Roentgen a anunat descoperirea razelor, ,X, care pot ptrunde cearafuri din plumb. Omul de tiina francez Marie Curie si soul ei Pierre Curie au contribuit mai departe la nelegerea substanelor radioactive. Ca un rezultat al cercetrilor fizicianului englez Ernest Rutherford si contemporanii si, s-a artat ca uraniu si alte cteva elemente grele, cum ar fi toriu si radiu, emit 3 feluri diferite de radiaie, iniial numite razele alfa, beta si gama. Primele doua, care au fost descoperite ca sunt alctuite din particule de materie ncrcate electric, snt acum numite particule alfa si beta. Razele gama in cele din urma au fost identificate ca unde electromagnetice, similare cu razele X dar de o lungime de unda mai scurta.

Atomul lui Bohr.


Pentru a explica structura atomului, fizicianul danez Niels Bohr a dezvoltat in 1913 o ipoteza cunoscuta ca teoria atomului lui Bohr. El a presupus ca electronii sunt aranjai in compartimente definite sau in nivele separate la o distanta considerabila de nucleu. Aranjamentul acestor electroni este numit configuraia electronilor. Numrul acestor electroni este egal cu numrul atomic al atomului ; hidrogenul are un singur electron orbital, heliu are doi, si uraniu are 92. Compartimentele electronilor snt aranjate intr-o forma moderna de la primul compartiment pana la cele apte, fiecare are o limita superioara a numrului de electroni la care se poate acomoda. Primul compartiment este completat cu doi electroni, al doilea poate susine opt electroni, si compartimentele urmtoare susin un numr mai mare de electroni. Ultimi electroni sunt aceia care primesc sau adaug ultimii la structura atomului, determina comportamentul chimic al atomului. Compartimentele atomice nu trebuie umplute in ordine consecutiva cu electroni.

Nucleul atomului
In 1905 Albert Einstein a dezvoltat ecuaia energiei maselor, E=mc2, ca parte a teoriei sale a relativitii. Aceasta ecuaie susine ca cu o masa data ii este asociata o cantitate de energie egala cu masa nmulit la ptrat din viteza luminii. O foarte mica cantitate de masa este echivalenta cu o vasta cantitate de energie. Deoarece mai mult de 99% din masa atomului este nucleul, orice eliberare a energiei atomului ar trebui sa vina din nucleu. In 1919 Rutherford a expus nitrogen la o sursa radioactiva care emitea particule alfa. Unele din particulele alfa se ciocneau cu nucleii atomilor de nitrogen. Ca rezultat al acestor ciocniri, atomii de nitrogen au fost transformai in atomi de oxigen. Particulele ncrcate pozitiv erau emise din nucleul fiecrui atom suferind transformarea. Aceste particule au fost recunoscute ca fiind identice cu nucleii atomilor de hidrogen si erau numii protoni.

Eliberarea energiei atomice


Doua procese nucleare de mare nsemntate practica deoarece ele ofer vaste cantiti de energie sunt fuziunile, desprirea nucleilor grei in mai uori si fuziunea termo-nucler, fuziunea a doi nuclei uori pentru a forma unul greu. Fizicianul italian de origine americana Enrico Fermi a obinut fuziunea in 1934, dar reacia nu a fost recunoscuta pana in 1939, cnd omul de tiina german Otto Hahn si Fritz Strassmann au anunat ca ei au desprit nucleii de uraniu bombardandu-I cu neutroni. Neutronii sunt de asemenea eliberai de reacie i pot cauza o reacie in lan cu ali nuclei. O necontrolata reacie in lan este vzut n explozia bombei atomice. Cldura din reaciile controlate pot fi folosite la producerea curentului electric. Fuziunea termo-nuclear se ntmpla in stele, incluznd si soarele, si este sursa cldurii lor si luminii. Fuziuni necontrolate sunt vzute in exploziile bombei cu hidrogen, dar fizicienii nc ncearc sa dezvolte un aparat practic de controlare a fuziunii.