ASOCIAŢIA OBŞTEASCĂ

NON GUVERNAMENTAL ORGANIZATION

"SOCIETATEA GEOLOGICĂ
DIN

"GEOLOGICAL SOCIETY
FROM

REPUBLICA MOLDOVA"

REPUBLIC OF MOLDOVA"

str.M Kogălniceanu nr. 82, Chişinău, MD2009, Republica Moldova Tel: (373-2) 238842, E-mail: sgrm_ngo@yahoo.com

PEŞTERA „EMIL RACOVIŢĂ"
NOTĂ INTRODUCTIVĂ Peştera, cu lungimea actuală a reţelei speologice de peste 100 km, prezintă unul din cele mai mari cavernamente din Europa [4]. Ea e situată la 1,5 km vest de s. Criva în preajma carierei de gips. Peştera se află la extremitatea sudică a Regiunii carstice Volhyno-Podoliene şi coincide cu aria de răspîndire la adîncimi mici a gipsului miocen care are forma unei fîşii late de 10-15 km şi poate fi urmărită în aflorimente pe o distanţă de cca. 280 km de la orăşelul Şiret regiunea Łvov pînă la satul Ivancăuţi de pe malul drept al Prutului. Manifestări de endo- şi exocarst în preajma satului Criva au fost semnalate iniţial în 1948 cu ocazia lucrărilor de prospecţiuni geologice detailate ale zăcămîntului de gips [8]. Fenomenele carstice au fost apoi descrise în raporturile geologice ulterioare care priveau rezervele de gips şi hidrogeologia zăcămîntului [7, 9 10, 11, 12]. Primele publicaţii referitor la tronsoanele peşterii de la Criva, descoperite în urma exploziilor efectuate în procesul de exploatare a zăcământului de gips, au apărut în ediţiile Universităţilor din Odesa [5] şi Łvov [3]. Cercetările speologice s-au început în 1977 şi se efectuează de speologii amatori din Cernăuţi şi din Chişinău. În urma acestor cercetări, în iulie 1977 a apărut o publicaţie în gazeta "Radianska Bucovina" cu o descriere sintetică a peşterii, numite "Zoluşca", însoţită de planul reţelei speologice [3]. Cu un an mai tîrziu în buletinul Academiei de Ştiinţe a RSSM Vera N.Verin cu coautorii publică o descriere generală a peşterii în care, între altele, se menţionează că cercetătorii Sectorului de geografie al AŞ RSSM au descoperit peştera în 1969 în timpul unor lucrări pe teren efectuate cu scopul de a evidenţia monumentele naturale din nord-vestul republicii în vederea luării lor sub ocrotirea statului [2]. In 1991 la propunerea Departamentului de Stat pentru Protecţia Mediului şi Resurse Naturale denumirea iniţială "Zoluşca" a peşterii din Criva a fost schimbată

1

Apoi urmează 2 . 40 km din reţelele lui [2. O asemenea provenienţă o au cele mai importante şi variate peşteri din lume. unde factorul speogenetic principal e coroziunea. Y= 26048′E şi Z=117 m. să fie considerată foarte mare sau chiar gigantică [1]. actualmente inundate. Ele alcătuiesc un sistem de reţele în 4 etaje legate prin canale verticale. prăbuşirile şi sedimentarea speleală. reţeaua speologică e orizontată pe plan vertical şi are două direcţii preferenţiale în plan orizontal (20-50 ○ NE şi 290-310○ NV) determinate de factorul tectonic – poziţia reţelei tridimensionale a litoclazelor. în conformitate cu clasificaţia adoptată. Iniţial deschiderea peşterii a apărut în pereţii carierei datorită exploatării zăcămîntului de gips. aici predomină eroziunea şi sedimentarea. Peştera se află la adîncimea de la 5 pînă la 50 m. Etajele superioare constituie zona carstului activ şi se află între cota maximală (120 m) şi cea minimală (113 m) a nivelului hidrostatic al apelor subterane din masivul de gips.0 m) şi înalte (pînă la 10 m) – macroforme de excavare modelate într-un regim hidrostatic. In 1992 peştera a fost vizitată de speologi din Franţa şi România. se află în zona carstului vechi.fondator al primului Institut de Speologie din lume. Din punct de vedere al direcţíei generale de dezvoltare. distanţa între punctele extreme ale reţelei speologice depăşeşte 1250 m.1). Protocolul prevedea întocmirea unui program de cercetare comună care însă ne fiind susţinut financiar n-a fost realizat. Toate galeriile peşterii se află într-o rocă unitară (gips badenian).5 . Pînă în 1978 au fost cartate cca. Pe lingă procesul de coroziune la formarea ei un rol secundar l-au avut eroziunea. ulterior a fost amenajată o intrare artificială cu coordonatele X= 48015′N. prin care se menţionau meritele deosebite ale savantului român . Dimensiunile (dezvoltarea) reţelei speologice depăşind 50 km fac ca peştera. respectiv fisurilor şi diaclazelor care afectează stratul carstificabil.adoptîndu-se denumirea "Emil Racoviţă". Etajele inferioare. Ca urmare a fost semnat un protocol de colaborare între Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" al Academiei Române şi Institutul Naţional de Ecologie din Republica Moldova. Cel mai mare interes pentru speologie îl prezintă etajul de jos din zona carstului activ. 4] (Fig. tipul reţelelor ei fiind determinat de regimul de curgere al apei în subteran. DESCRIEREA PEŞTERII După geneză peştera de la Criva este o peşteră de dizolvare. Predomină galeriile de tip metrou şi diaclazele înguste (0.1.

Pe fundul peşterii se află un strat (pînă la 0.1. cloriţi (8. în unele cazuri înălţimea lor ajunge la 11 m.5%) şi calcită (5%). 3 .0 m). În peşteră au fost găsite 20 puţuri şi lacuri. cuarţ felitic (10%).forme produse prin îmbinarea coroziunii şi eroziunii . la formarea cărora mai participă şi incaziunea . marcazit şi aragonit. sălile.1. În partea de vest a labirintului peşterii a fost observată o concentraţie sporită (pînă la 2. montmorillonit (25%). Temperatura minimală a apei din lacuri în vara anului 1977 a fost de +10. în sfîrşit. Planul galeriilor subterane [4]. goetit. lacurile nu sînt adînci (pînă la 2. Temperatura şi umiditatea aerului din peşteră.prăbuşirea tavanului. în funcţie de altitudinea punctului de observaţie. piroluzit. Cele mai mari puţuri au 4-8 m în diametru şi 18-20 m adîncime.şi.0 m) . variază corespunzător de la +8.8°C.laminorele late (6-6 m) şi joase (0.forme de precipitare chimică constituite din allophan. Pe plafonul peşterii din speleoteme au fost constatate stalactite Fig.5 .8°C şi 95-100% pînă la +22°C şi 75% rămînînd aproape constante în cursul zilei şi nopţii [2]. deseori se întîlnesc cupole de prăbuşire cu blocuri de gips miocen şi material nesortat din învelişul cuaternar. compusă din hidromică (51%).5 m grosime) de argilă cenuşie fin stratificată. umedă sau pe alocuri uscată. mici (pînă la 30 cm) . Cele mai mari săli au dimensiunile de 170 x 35 x 35 m.1% ) de bioxid de carbon [4].

55%. R2O3. impurităţile (SiO2. În zona carierei stratul de gips e fisurat şi conţine cavităţi carstice * Date obţinute în cadrul lucrărilor de prospecţiuni geologice din anii 1946-1977. Badenianul. Din faună s-au semnalat viermi Tubifex rivolorum ( în argilă) şi crustacee inferioare din genurile Gamarus. Veličkianul e reprezentat prin evaporite ce corespund „crizei salinităţii" a părţii centrale a Bazinului Mediteranian miocen care s-a produs aproximativ 16 mln.Din floră s-au găsit numai ciuperci saprofite. reevaluate. după componenţa şi geneza rocilor. argilă cenuşie bentonitică (iniţial tuf vulcanic alcalin). rectificate şi completate în conformitate cu nomenclatura stratigrafică modernă. situate între Scutul Ucrainean şi forlandul Carpaţilor Orientali şi denumită Platforma Moldovenească. mai frecventă e specia Crenthrix polypora care formează pe pereţii peşterii un înveliş de cca. Mai sus urmează depozite marine din perioada Cambriană. Ordoviciană. la est de Drepcăuţi gipsul dispare (Fig. Moravianul.2). MgO) constituie 0.vest a Platformei Est-Europene. DATE GEOLOGICE* Din punct de vedere tectonic zona în cauză face parte din marginea de sud. se subdivide aici în trei subetaje: Moravian.8 m. Conţinutul de CaSO4·2H2O în probele din cariera de la Criva variază între 93. 4 . 1 cm grosime. Asellus şi Nipfargus reprezentate deseori prin specii oarbe (în lacuri şi alte locuri umede din peşteră) [2]. e situat transgresiv deasupra unei gresii cuarţ-glauconitice cenomaniene. gresie cenuşie fin granulară cu intercalaţii subţiri de argilă carbonatică. Veličkian şi Kosovian. Din subdiviziunile Neogenului în împrejurimile peşterii "Emil Racoviţă" a fost constatat Badenianul şi Sarmaţianul. Cretacică. Cele mai vechi depozite ridicate de acest foraj prezintă o alternanţa (334 m grosime) de argilite şi siltite care s-au acumulat pe fundul unei mări imense epicontinentale în perioada Vendiană (Proterozoicul tardiv) cca. Siluriană. 680-570 mln ani în urmă.94-6. ani în urmă.06%. La baza Veličkianului se află un strat de gips grosimea maximală a căruia se micşorează de la vest spre est constituind 27 m în cariera de lîngă Criva. El e reprezentat prin calcare constituite din resturi de alge calcaroase într-un ciment de argilă nisipoasă.45 şi 99. cu o grosime de 2. Neogenă şi Cuatemară. Unicul foraj adînc (684 m) a fost săpat în anii '70 ai sec.XX la marginea de vest a satului Criva.

In partea superioară a Veličkianului se află un strat de calcar de precipitaţie chimică gros de 0.2-2. argilă verde-albăstruie marnoasă şi calcar microgranular cenuşiu. Sarmaţianul e reprezentat prin argile marine cenuşii cu intercalaţii subţiri de tuf vulcanic bentonitizat. El e reprezentat prin calcar algal cu intercalaţii subţiri de argilă cenuşie cu nuanţe verzui. concreţiuni mici de pirită.subetajul superior al Badenianului . Kosovianul .5%. precum şi de coluviul provenit în urma alunecărilor de teren. fragmente carbonizate de arbuşti. Depozitele de cuvertură sînt reprezentate prin lehmuri eluvial-deluviale brune. Fig.volumul cărora creşte de jos în sus de la 9% pînă la 24.2. schelete şi solzi de peşti. de depozite eluviale-deluviale de cuvertură situate deasupra eluviului de terasă sau direct pe argilele miocene.e alcătuit din depozite marine de o grosime totală de 16-18 m. Răspîndirea gipsului miocen (porţiunea haşurată) Cuaternarul e alcătuit de sedimente aluvionare de pe terasele pleistocene ele Prutului şi din lunca lui holocenă.5 m. testuri de foraminifere şi valve unitare de moluşte. lehmuri loessoidale galben-cenuşii şi prin sol 5 .

Ea nu poate fi folosită nici ca apă potabilă nici pentru uz industrial. Un element geomorfologic specific zonei cercetate e carstul răspîndit la vest de s. duritatea generală ajunge la 86. cu fundul plat. El e reprezentat prin carst deschis . În lehmurile brune se găseşte un nivel de sol fosil castaniu-brun.goluri subterane în gipsul badenian îmbinate în reţele de diferite forme şi dimensiuni. 15 m. Din punct de vedere geomorfologic zona cercetată face parte din Cîmpia Moldovei de Nord care iniţial a avut un relief de acumulare marină rămas după retragerea de aici a Mării Sarmaţiene aproximativ 12 mln. Din pînzele de ape subterane evidenţiate în nord-vestul Republicii Moldova şi în regiunea adiacentă a Ucrainei cele mai importante sînt pînzele de apă freatică din aluviunile teraselor cuaternare ale Prutului şi pînza de apă captivă din gipsul badenian. In zona cercetată sursa ei de aprovizionare o constituie precipitaţiile atmosferice şi apele freatice din aluviunile teraselor joase pleistocene ale Prutului pătrunse prin doline. la formarea reliefului au contribuit şi procesele de pantă mai ales alunecările de teren. în formă de pîlnii.la 85. Grosimea maximală a depozitelor de cuvertură e de cca. unde altitudinea suprafeţei stratului de gips variază de la 113 pînă la 122 m. Criva. Se deosebesc 3 tipuri de doline: cu pereţii abrupţi.ciornoziom. Pînzele de apă din terasele joase au un rol important în procesele de carst.74 grade germane. Relieful actual cu cotele între +100 şi +300.56 g/1. Ele îmbibă argilele miocene care suportă depozitele de terasă contribuind astfel la alunecări de teren. Pînza de apă miocenă umple fisurile tectonice şi canalele endocarstice din gipsul badenian.8 ml de acid clorhidric 1/10N. ultimele pot fi simetrice şi asimetrice. e slab dezmembrat de erozia Prutului şi a afluenţilor lui. Dolinele cu pereţii abrupţi prezintă cele mai recente forme de relief 6 . Pe lîngă erozia apelor curgătoare. m format în Pliocenul tardiv şi în Cuaternar. În împrejurimile carierei. Odată cu stoparea pompării nivelul hidrostatic se restabileşte repede. Apa e sulfato-calcică cu o mineralizaţie generală pînă la 2.generală maximă constituind 1. Pînzele cuaternare prezintă sursa principală de apă potabilă în localităţile rurale din regiune şi alimentează pîraele tributare Prutului. nivelul hidrostatic al pînzei de apă badeniene măsurat în 10 foraje săpate în 19751976 era la cota 102-104 m. alcalinitatea . E de notat însă că el se află în raport indirect cu intensitatea pompării apei din carieră.doline de prăbuşire şi polii localizate pe teren între cotele +135 şi +165 m şi prin carst închis . ani în urmă.58 iar cea constantă .

Ele au un diametru de 2-7 m şi o adîncime de 2-3. Atît dolinele cît şi poliile sînt sece. pantele lor au un povîrniş înclinat pînă la 60°. procesele endocarstice mai intens se manifestă între poziţia minimă şi maximă a nivelului hidrostatic al pînzei de apă badeniene.epocii Würrn . în preajma carierei de la Criva au fost observate doline cu diametrul de la 3.5 m. Majoritatea acestor doline se află în preajma carierei de la Criva şi s-a format după 1947 cînd s-a început exploatarea extensivă a zăcămîntuîui de gips cu evacuarea forţată a apei din carieră ceea ce a provocat scăderea nivelului hidrostatic al pînzei de apă badeniene şi intensificarea proceselor endocarstice.cînd nivelul oceanelor. Din observaţiile acumulate reiese că densitatea formelor de relief menţionate creşte odată cu micşorarea altitudinii. Dolinele cu fundul plat sînt foarte variate în ceea ce priveşte forma şi dimensiunea lor. Cavităţile carstice au fost detectate de foraje cu precădere în partea superioară a stratului de gips pînă la altitudinea +113 m. 35-50 mii de ani în urmă în timpul uneia din fazele ultimei (şi celei mai cumplite) epoci glaciare din Cuaternar . a scăzut pînă la 100 m sub nivelul actual avînd ca consecinţă o adîncire 7 . iar cele inferioare au început să se dezvolte cca. în preajma carierei de la Criva datorită pompării continui nivelul hidrostatic e menţinut la o altitudine cu 11 m mai joasă ceea ce contribuie la încorporarea părţii inferioare a stratului de gips în procesele endocarstice. exista însă şi polii formate din 7 doline unite într-un rînd. Ele pot avea forme şi dimensiuni diferite fiind goale sau umplute cu material alohton la care uneori se adaogă blocuri de gips.carstic. Dolinele în formă de pîlnii se caracterizează printr-un diametru de 6-15 m şi o adîncime de 2-6 m. se poate afirma că în zona cercetată endocarstul e răspîndit cel puţin în fîşia limitată de cotele +135 şi +165 m.5 m. Pretutindeni. cu excepţia împrejurimilor carierei de la Criva. iar apariţia lor e cauzată de procesele endocarstice. Din datele disponibile se poate conclude că etajele superioare ale sistemului carstic "Emil Racoviţă" au apărut în Pleistocenul tardiv după formarea soclului terasei II a Prutului. mai jos de acest nivel cavităţile se întîlnesc rar.5 pînă la 180 m şi cu adîncimea de la 0. Ele prezintă cele mai vechi forme de relief carstic şi au provenit prin nivelarea pîlniilor carstice de către factorii geologici exogeni şi de factorii antropici (aratul terenurilor afectate de carst). care la rîndul lui depinde de oscilaţiile periodice ale nivelului Prutului. în urma mobilizării apei de gheţarii continentali. Majoritatea poliilor e alcătuită din 2 doline.24% per anum. amploarea lor fiind estimată la 0. Luînd în consideraţie faptul că dolinele şi poliile denotă prezenţa cavităţilor subterane.3 pînă la 3.

2. Отчет о результатах комплексной гидрогеологической съемки масштаба 1:50000 для целей мелиорации Бельцкой степи (II очередь). ÎNCHEIERE După efectuarea lucrărilor de amenajare care ar include şi măsurile necesare de securitate. 1980: 180. Дубоссары. ПУГАЕВ А. ВУГМАН Б.. СПЫНУ Н. de folosirea ei în scopuri terapeutice nu poate fi vorba. (Комплексная геологическая экспедиция «УКРГЕОЛСТРОМ»).. ЛОЗА Н. Льв.. Ms. 4. ЕНЕНКО Л. 1б74. Ms. sistemul carstic ar putea fi propus ca obiect de speoturism internaţional. Ms. Acest proces s-a reactivat după coborîrea nivelului hidrostatic badenian prin pomparea apei din carieră. проведенных на Кривском месторождении гипса в 1946-1947 гг. ун-та. Кишинев. сб. вып. Ms. 7. 2. «Наук.Н. Deoarece valoarea curativă a peşterii rămîne neconfirmată şi exploatarea prin explozii a zăcămîntului de gips continuă.. AgeoM.М. №7. nг. Отчет о детальной разведке Сталинештского месторождеиия гипса. ОДИНЦОВ И.61-68.: Arh.И. ВЕРИНА В. и геол. Киев. Карстовые пещеры Украины. // Изв. POVARĂ I.М. GORAN Cr. КРАВЧУК Л.П. 5. Кишинев. ДУБЛЯНСКИЙ В. Ms. Киев.И.П. Отчет о гидрогеологических и инженерно-геологических исследованиях на Кривском месторождении гипса Бричанского р-на Молд. nг. 2184. Отчет о проведении поисковых работ на гипс в Бричанском районе Молдавской ССР в 19б8-1969 гг. 190. ПРОКА В. МАЙБОЖЕНКО Н.considerabilă a văilor rîurilor. AgeoM. Ed.Н. А. БАКАЛЯР А. ун-та.. .: Arh.Ф. AgeoM. 1990: 237.ССР.А. 11. 1976. 3. А.. ССР. 9. 1978:76-82. ТИТОВЕЦ В. ГУНЕВСКИЙ И. 1973. 6. № 2. AgeoM. сер. «Sport-Turism». Отчет о доразведке Кривского месторождения гипса в 1975 году в Бричанском районе МССР. nг..В. проведенной в 1975-1977 гг.: Arh.: Arh.: Arh. Отчет о детальных геологоразведочных работах. Bucureşti.Е. А. 3-7. Кишинев. GUTT W.. рис.. О Кривченской пещере в гипсе. ежегодник Одес.. 1948. 1960.БЛЮК И. ЛОМАЕВ А.: Arh. 2184 8. AgeoM. 1963: 21-26.. //Геогр. REFERINŢE 1. //Науч. AgeoM. Кишинев. М. 1978.. ОСИПЧУК В.П. 10. наук Молд. nг. МАРТЫНОВА В. Ms. 644. геоф. с. НАУМЕНКО С.Н. Ghid practic. nг. КРЫЛОВ С. 1977. О геоморфологических особенностях юго-восточной окраины Приднестровской гипсовой полосы. КАЧЕНКО В. nг.И.Н. 8 .Н. 2214. Speologie. Акад. Думка». 1960. Карстовая пещера «Золушка».

Б. 1953. Одесса.К. РОЗОВСКИЙ Л.Kogălniceanu 82 E-mail:<sgrm_ong@yahoo. ЯЦКО И.com> 9 .Я. месторождения гипса. Ms.. nг. ДЕМИДОВ К. AgeoM. M.12. Chişinău. 780..: Arh. Гидрогеология Кривского Vladimir ROŞCA © Societatea Geologică din Republica Moldova MD 2009. str.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful