Crestinismul La Nordul Dunarii in Secolele IV

Crestinismul la nordul Dunarii in secolele IV-VII

Instabilitatea religioasa provocata de dezbaterile de natura dogmatic,absenta unei ideologii capabile sa ia locul vechii coeziuni a colectivitatii formata in jurul cultelor poliade,apostaziile care aveau ca motivatie oportunismul politic si pecaritatea convertirii,legislatia antipagana(inchiderea templelor,interzicerea sacrificiilor,a manticii,confiscarea bunurilor vechilor lacase,pedepsirea reconvertitilor prin pierderea dreptului de mostenire si marginalizare sociala a paganilor)conservarea unor credinte si cutume stavechi,starea de insecuritate la nivelul provinciilor datorita atacurilor gotilor si hunilor,politica proariana a imapartilor Constantinus II(337-361) si Valens(364378),rabufnirile paganismului din timpul lui Liciniu si ale lui Iulian Apostatul,raspandirea arianismului in randul barbarilor,divizarea imperiului in timpul lui Theodosius I si altele aveau sa-si puna amprenta asupra contextului etnodemografic si politic in secolul al IV-lea. Transformarea crestinismului in religia oficiala a Bisericii sa se adapteze,,la realitatile ierarhice ale societatii laice,pierzand treptat valorile lui initiale.Interventiile imparatului in viata Bisericii in calitate de pontifex maximus si defensor pacis,uneori,abusive au stricat armonia existent intre Stat si Biserica si au generat ripostele liderilor religiosi. In absenta unor izvoare literare, analiza continutului vietii religioase a comunitatilor crestine daco-romane de la nordul Dunarii de Jos este greu de reconstituit.Nu stim nimic despre liturghie,cult,profesiunea de credinta a localnicilor si migartorilor care s-au sedentarizat sau despre calendarul calendarul bisericesc.Nu cunoastem nici daca in fosta provincie Dacia dezbaterile teologice din Imperiu au avut vreun ecou. Incertitudinea planeaza de asemenea si asupra dependentei canonice a Bisericilor daco-romane,a structurii organizatorice,a relatiei dintre clerici si laici. In momentul in care anul

La Dunarea de Jos isi face simtita prezenta ideea potrivit careia mila si harul dumnezeiesc fac parte dintr-un vocabular al asteptarii Parusiei. asupra unor teritorii ale fostei provincii dacia au jucat un rol important in dezvoltare crestinismului dacoroman:aceste influente sunt asigurate pentru zona de sud a Dunarii.Un exemplu in acest sens il reprezinta stela funerara a lui Simplicus.In Transilvania la progresul crestinismului au contribuit doua aspect:religia oficiala .fiica lui Aedesius.de implicarea autoritatii imperiale si a Bisericii constantinopolitane in opera de crestinare a barbarilor.predica si ceremonialul liturgic au contribuit la aparitia unui limbaj religios specific.deoarece acestea au constituit baza de desfasurare a viitoarelor actiuni de convertire a autohtonilor(ramasi fideli cultelor traditionale)si migratorilor.influentele politice.Se banuieste ca formarea si dezvoltarea structuriloe ecleziastice.fiul lui Casianus.episcop al Remesianei.Se stie ca ascensiunea crestinismului la nordul Dunarii de Jos a fost facilitata de asimilare sacralitatii pagane. La Tomis si Calatis sunt semnalati in secolele VVI doi termini care fac aluzie la rugaciunile rostite cu voce tare(ekfonise) sau incet.sirian de origine si jurist ca formative si a sotiei sale Meletis. Printre modalitatile de patrundere si raspandire a crestinismului in fosta provincie Dacia in secolul IV rolul misionarilor nu este.de cei care fugeau de fiscalitatea romana sau care sufereau din motive de ordin confesional dar si de existenta structurilor crestine anterioare promulgarii edictului de la Milan.Contactul direct cu populatia crestina a Imperiului..transmiterea .de contactele militare si comerciale.al nadejdii Invierii si al vietii vesnice.din om in om”.deocamdata atestat nici macar in cazul cunoscutului Nicetas.in taina de catre preot sau episcope.textile sacre.economice si cultural ale Imperiului.de circulatia oamenilor si a ideilor pe ambele maluri ale Dunarii.ecleziastic abia incepuse sa prinda contur este dificil de stabilit si momentul includerii in calendarul liturgic daco-roman unor sarbatori celebrate in lumea crestina.

Pentru audieni Dumnezeu Tatal capata o forma antropomorfa care amintea de un batran cu plete albe.In acest spatiu izvoarele nu inregistreaza dispute intre credinciosiii de diferite confesiuni.Din aceasta perspectiva unii cercetatori sustin ca vocabularul creation din terminologia de origine latina a cestinismului romanesc purcede din doctrina araiana.ceremonial desfasurate in locassuri de cult asemanatoare si o celebrare stabilita de un calendar liturgic.doar convietuirea arienilor incadrul acelorasi forme de habitat cu crestinistii nicenieni ar fi condus la trecerea de la dies Natalis Christi la Dies Creationis Christi.Cele trei biserici aveau in comun ierarhia clerical.fara a fi insa de o fiinta cu Acesta.stereotipia unor formule si unle motive funerare dezvaluie tendinta tot mai evident de integrare a sacralitatii pagane de catre antropologia si estetica funerara crestina.pentru arieni este singurul Dumnezeu adevarat si creatorul Fiului.continutul inscriptiilor. Actiunea de sacralizare a templelor pagana initiate de Biserica dupa proclamarea Edictului de la Milan s-a extins si in spatial fostei provincii Dacia o dovada o reprezinta basilica de la Porolissum ridicata pe ruinele naosu-lui vechiului templu al lui Bel.ritul funerar al inhumatiei ajuns sa reprezinte o forma de diferentiere in plan spiritual a crestinilor nord-dunarenide adoratorii cultelor traditionale.Bisericile se desparteau prin reprezentarea divinitatii.a imperiului si crestinii care au existat in timpul provinciei nu isi mai ascund credinta si dupa retragerea aureliana pot sa faca prozelitism.natura persoanelor sfintei Treimi si raporturile dintre ele.In bazinul Dunarii Inferioare inventarul funerar al momintelor.Diferentele dogmatice par sa foe sesizate doar de clerici si crestini cu un nivel ridicat de instructive nu si de laicii nestiutori de carte. Coexistenta la nordul Dunarii a unei Biserici ortodoxe si a altora de esenta ariana si audiana a generat unele patricularitatii proprii crestinismului local. . Asemeni altor provincii crestine.

” Ascensiunea noiii religii la Dunarea de jos in secolul IV este dovedita si de ridicarea monumentelor de cult in mediul citadin si in perimetrul fostelor din castre(Slaveni.Porolissum-Moigrad. IV ar îi putut să se găsească şi creştini.Sucidava.Salaj. atât în rândul populaţiei autohtone.Calatis-basilica călugărul Dionisie cei siriana).Vasele mici pastrarea sfantului mir si a sangelui de martir pentru de la Arganum. Comunităţi creştine se înfiripează în secolul al IV-lea şi în zonele extracarpatice. Din a doua jumatate a secolului V fenomenul trecerii de la paganism la crestinism se accentueaza in stanga Dunarii fapt demonstrate de numarul obiectelor crestine in crestere fata de secolele anterioare. păstrători ai ortodoxiei împotriva arianismului şi monofizitismului. socotind" că acest eveniment major din istoria omenirii s-a petrecut în anul 754 sau 753 de la întemeierea Romei. fără a deţine acum suficiente argumente în această direcţie.Slaveni si Calatis si asa zisele thuribulum de la Dinogetia.Scythia Minor.a stabilit era crestina.Din secolul al IV-lea este cunoscut episcopatul de la Tomis. Mic secolul ('Exigjius).jud. dar cu o eroare de aproximativ 4 ani. adică din Dobrogea. pentru ca în secolul VI să apară episcopii şi în. cât şi printre alogeni. Ostrogoţii din Transilvania s-au creştinat — cel puţin unii din conducătorii lor — la sfârşitul secolului al V-lea. . . din a doua jumătate a sec. Viaţa bisericească dobrogeană a fost influenţată de „călugării sciţi"..alte oraşe. Printre goţii din Transilvania. El a numărat anii da la naşterea lui Hristos .originar din .Histria-bazilica curtea In Liceului VI Mihai de Eminescu.Enisala si Tropaeum Traian ne dezvaluie faptul ca necesitatile cultice de la nordul Dunarii de jos sporeau o data cu multiplicarea comunitatilor crestine. gepizii au fost creştini de rit arian.Dolj.jud.Izvoarele.Tomis.

IV descoperite în sunt. din Italia. frunze de acant Mai mult de jumătate dintre inscripţii sunt funerare. mai ales. produse de import. care sunt imprimate pe ziduri. alături de care se află . aproape toate.În afară de inscripţiile sculptate există şi altele. Sunt sculptate însă şi numeroase simboluri creştine. Illyricum. Burabeşti ete. Napoca. O altă parte dintre inscripţii reproduc mici texte scripturistice. Acest lucru îl putem deduce din faptul că se pot observa alături de inscripţiile lor şi motive păgâne: rozeta. Aceste pietre au aspectul unor altare păgâne sau al unor stele funerare.) în aceste foste oraşe şi mari aşezări comunităţile creştine puteau să reprezinte perpetuarea şi dezvoltarea unor nuclee creştine preaureliene. De la jumătatea secolului al IV-lea. Piatra pe care sunt sculptate este de obicei din granit. calcar sau marmură (puţine). Din punct de vedere al aspectului exterior. liturgice sau sunt chiar scurte invocaţii. viţa. pe poarta principală a oraşului Tomis se găseşte o cruce. de diferite dimensiuni şi forme. coroana. inscripţiile creştine sunt mai simple faţă de cele păgâne. Dierna) sau în aşezările de pe lângă castre (Gherla. La Trophaeum Traiani. Ornamentul care se repetă deseori este crucea. Potaissa. creştinii au folosit cu siguranţă şi pietre provenind de la păgâni. Pentru construirea mormintelor. Obiectele din sec. dar. însă şi lipsa de sensibilitate artistică. Repartizarea descoperirilor dovedeşte prezenţa creştinilor mai ales în fostele oraşe (Apulum. crucea are alături şi un text semnificativ: „Crucea morţii şi învierii”. Răcari. Printre descoperiri se afla si texte epigrafice . De asemenea. Rolul ei este acela de a-i ocroti pe răposaţi. ea simbolizează harul unei vieţi veşnice cu Cristos. Romula. Acest fapt reflectă condiţia socială a creştinilor. de a îndepărta spiritele rele. pe cărămizi sau pe diferite vase.In cele ce urmeaza doresc sa aduc in discutie vestigiile crestine aduse la lumina de arheologie in zona Dunarii de Jos. Drobeta. peştele. Pannonia. se află pe toate mormintele creştinilor. ca de exemplu: porumbelul. Tibiscum. aclamaţii religioase. monograma lui Cristos sau ramura de palmier. Porolissum.

ajută oraşul abia renovat! Amin” La Tomis si Histria1 s-au descoperit inscriptii de inspiratie veterotestamentara2. Callatis (8 inscripţii). Dinogetia (7 inscripţii).O descoperire 1 2 S-au descopeit 6 incriptii In general inscriptiile crestine se impart in doua categorii:1)inscriptii cu character liturghic-din aceasta categorie fac parte inscriptiile de provenienta neotestamentare(rugaciunile catamite.Credismus in unum deum patrem omnipotentem…Et in unum dominum Jesum Christum”.Astfel Psalmii 26 si 101 sunt psalmi de utrenie. . Trophaeum Traiani (o inscripţie)35.2)inscriptii cu character dogmatic fiecare avand subdiviziuni.Este singurul indiciu epigraphic al ortodoxiei uneia dintre comunitatile daco-romanec de pe teritoriul fostei provincii Dacia.Atestarea lor epigrafica constituie un indiciu al tipului de slujbe savarsit in carul provinciei dobrogene. Ulmetum (8 texte). Alte descoperiri arheologice sunt urmatoarele: La Dunarea de Jos s-au descoperit peste 40 de bazilici din in secolele IVVII. Axiopolis (2 texte). Cea mai cunoscuita piesa de factura crestina a fost descoperita in Transilvania-candelabrul de la Biertan a carei inscriptie EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI (EU ZEVOIUS AM PUS OFRANDA) ne face cunoscut numele donatorului.Psamul 131 care apare pe un vas de marmura descoperit la Tomis face parte din categoria antifoanele celor opt glasuri alcatuite de sfantul Ioan Damaschin care se cantau duminica la Utrenie.inscripţionată invocaţia: „Doamne Dumnezeule.in timp ce Psalmul 131 este unul de vecernie.troparele) si veterotestamentara(fragmente de psalmi). Niculiţel (o inscripţie) şi Lazu (o inscripţie). Aclamatia I(N) (Christum) UNUM (VICTORIA) care apare pe un vas de la Porolissum aminteste de formula niceana a crezului. Alte inscriptii s-au mai descoperit si la:.. Salsovia (o inscripţie).cele mai multe fiind semnalate in Scythia Minor.

graffiti pe vase.la Comuniune.la hramul bisericii.in necropola a fost decoperita o catarama cu inel si armature ovala contine o inscriptie greaca contine expresia .S-a mai pastrat si o inscriptie in limba greaca.Timis) si Palatca(jud.capace de vase si pe monumente funerare.spectaculoasa a reprezentat-o dezvelirea bazilicii de la Niculitel.Ambele piese au fost datate in a doua jumatate a secolului VI. In Oltenia si Banat.Aghiasmatare s-au gasit la Histrai si Tomis.Doamne ajuta”.la mesele organizate cu prilejul marilor sarbatori de peste an.Sucidava unde s-au descoperit opaite cu semnul sfintei crucii.catarame.La Histria s-au descoperit un depozit de candele.descoperirile de obiecte crestine se gasesc la Drobeta.expresie care apare si pe zidurile de incinta ale n ecropolei .Attalos.Constanta) care vine sa probeze participarea scitilor la cultul liturgic.orientarea scheletelor cu privirea la rasarit si de orientarea vest-est a mormintelor.Philippos si Kamasis. La Tomis s-a descoperit o necropola pe care specialistii au atribuit-o crestinilor.aici si acolo(se afla) sange de martiri care era plasata pe dala de marmura care bloca intrarea in cripta La Dunarea de Jos sapaturile arheologice au scos la lumina un tezaur compus din 17 obiecte liturgice(Izvoarele.Cronologia necropolei atinge limitele superioare ale sfarsitului secolului IV si secolului V.spatiul de jos a fost rezervat adapostiri a doi martiri necunoscuti...jud.Romula. .judetul Constanta.Slaveni.vase.Acesta era se pare utilizat de comunitatea crestina ca vesela la oficierea oficierea botezului.cruciulite. Sigiilii de lut folosite pentru stampilarea painii euharistice au fost gasite la Jabar(jud.Tibiscum.Cluj)a caror datare atinge limitele secolului IV.Caracterul crestin a fost dat de lipsa inventarului funerar.doua potire euharistice din piatra de calcar au fost descoperite la Parjoala.O basilica trinavala sub al carei altar s-a oconstruit o cripta cu o structura etajata care contine in zona superioara trupurile martirilor Zotikos.

În persecuţiile iniţiate de el au pătimit şi câţiva credincioşi din ţinuturile dunărene.l e a m o a ş t e l e i . au fost mutate în biserica Sf.Tot în cursul persecuţiilor lui Athanaric. undeva în apropierede vărsarea Argeşului în Dunăre. iar în secolul XV. din ordinul guvernatorului Traciei Capitolin. se cunosc 26 de martiri. între care şi doi preoţi şi un călugăr. s c r i s ă p r i n a n i i 3 7 3 3 7 4 . Din această scrisoare rezultă că Sava eraun tânăr credincios ortodox care locuia într -un sat din Muntenia de azi. fiul prefectului Sabbatian din Durostorum.Sansala. Martiriul său e s t e r e l a t a t d e u n d o c u m e n t c o n t e m p o r a n ş i a n u m e î n Scrisoarea Bisericii din Goţia către B i s e r i c a d i n C a p a d o c i a .In continuare doresc sa aduc in discutie problema martirilor de la nordul Dunarii. cântând psalmi în biserica locală. arşi într-o biserică.Din relatările istoricului bisericesc Sozomen şi din unele acte martirice. Sfântul E m i l i a n a f o s t u l t i m u l m a r t i r cunoscut în provinciile romane dunărene. chinuit şiars pe rug în acest oras la 18 iulie 362. c u p r i l e j u l m u t ă r i i m o a ş t e l o r s a l e î n Capadocia.trăind în post şi înrugăciune. A fost supus la chinuri în a treia zi de Paşti dinanul 372. Nicolae din Veneţia. conducătorul got Athanaric a declanşat o nouă prigoană anticreştină.Între care şi ostaşul Emilian(Aemilianus). împreună cu preotul satului. care de fapt este insuşi actul său martiric. Pel a m i j l o c u l s e c o l u l u i a l V . Un creştin cu numeleNichita probabil tot un descendent alunei familii de greci aduşi captivi din Asia Mică a fost ars de viu intr -o zi de 15 septembrie. . î n Cilicia.a u f o s t a ş e z a t e î n t r . O ultimă încercare de resurecţie a păgânismului s-a făcut sub împăratul Iulian Apostatul(361-363). Prin anii 370-372.unii cu nume latine. a murit ca mucenic Sfântul Sava Gotul. fiind acuzatc ă distrusese idolii dintr-un templu deschis atunci.o b i s e r i c ă d i n M o p s u e s t i a .

Novae. Abbvitus. La cumpana secolelor IV-V scaunul Episcopal de la Tomis se transforma in . Marcianopolis. Viminacium.Izvoarele vremii au retinut misiunile sale de crestinare ale migratorilor si sprijinul acordat arhiepiscopului Constantinopolului in cadrul sinodului local de la Stejar(403). Imediat după Edictul de la Milano din 313 sunt atestate 15 episcopii în diferite cetăţi de pe malul drept al Dunării : Sirmium. având în fruntea lor un episcop/presbiter care avea în subordine mai mulţi preoţi (jucau rolul de păstori şi învăţători ai creştinilor) şi diaconi. Sursele literare si arheologice indica prezenta unor comunitati crestine bine organizate eclesiastic in aceasta zona inca de la sfarsitul secolului III. Appiaria.Numai ca la acest eveniment a luat parte si Theofil al Gothiei. Scaunul Episcopal al Tomisului nu a ramas gol prea mult timp dupa moartea episcopului Efrem. Singidunum.El a fost succedat de Teotim I.Acesta s-a remarcat prin fidelitatea fata de dogmatic de la Niceea si prin curajul de care a dat dovada in fata imparatului Valens cand acesta a dorit sa impuna cu forta Bisericii locale adoptarea arianismului. Durostorusm.Despre activitatea acestuia stim doar ca a aparat Credo-ul nicenian si ca a fost secondat de thronosul Episcopal de Ulfila.Spusele sale sunt confirmate si de Gelasu de Cizic care mentioneaza printre numele bisericilor care au participat la Sinod si pe cele ale celor doua Scitii. Bononia. Bisericile erau organizate în episcopii.In continuare voi vorbi despre structurile sacerdotale de la Dunarea de Jos.Eusebiu din Cezarrea ne informeaza ca scitii au avut un reprezentant care a luat parte la lucrarile primului Sinod Ecumenic de la Niceea(325).primul episcope cunoscut in stanga Dunarii de Jos. Succesorul sau a fost Gerontius sau Terentius participant la lucrarile celui de-al doilea sinod ecumenic din 381 patronat de imparatul Teodosie I(379-395) ca si predecesorul sa a aparat crestinismul. Oescus. Episcopia Tomisului a fost condusa in a doua jumatate a secolului IV de Bretanio/Vetronio. Episcopii erau alesi potrivit normelor canonice aflate in vigoare la sfarsitul secolului III.

.Lui ii urmeaza Alexandros caruia izvoarele ii atribuie calitatea de semnatarul al actelor sinodului din 449(tinut la Constantinopol) care a avut ca subiect de dezbatere erezia lui eutyches. Ultimul episcop tomitan cunoscut este Velntinian.Din corespondenta purtata de imparatul Leon I Tracul(457-474) reiese ca acesta era mare aparator al ortodoxiei calcedoniene.implicat in discutiile teologice legate de cele Trei Capitole.In anul 458 biserica tomitana era condusa de Theothimus humilis scythiae regions episcopus(cunoscut fiind ca Theotimus III).Un alt intatistator al scythilor a fost paternus misericordia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitanus din a careio titulatura aflam ca la inceputul secolului IV Tomis devenise mitropolie. Pe un capitel imposta descoperit la Callatis a fost gasit numele lui Eustatius un posibil om de vaza sau chiar episcope in conceptia specialistilor. Inscriptia lui Dinias de pe o masa de calcar ce provine dintr-o camera funerara aminteste de . In continuare voi aduce in discutie atestarea epigrafica a altor episcope decat cei mentionati.fericitul Timotei’’ despre care nu se stie daca a fost episcop.care apare cu titlul de mare eparh intr-o inscriptie care provine de la Dinogetia(datata in secolul V).Alaturi de Stefan sunt amintit si alti inalti ierarhi fara sa li se spuna numele.Spre sfarsitul secolului V thronos-ul tomitan era ocupat de Petrus de a carei existenta stim gratie mentiuni facute de Dionysius Exigus in Prefata traducerii latine a Epistolei Sinodale a lui Chiril al Alexandriei. Lucrurile sunt mai clare daca discutam despre daca discutam despre epigrafia care contine rugaciuna facuta de cei vii pentru episcopul Stefan.431) Intre anii 445-456 sau 448 cel care ii pastorea pe locuitorii Scythiei era Ioannes – dusman declarat al nestorianismului si monofizismului.La conducerea lui se afla la inceputul secolului V Thimotheos. presbiter sau laic.arhiepiscopat.semnatarul acetlor celui de al treilea Conciliu Ecumenic(Efes.un alt posibil episcop ar fi Gherontius.traitor la cumpana secolelor V-Vi..

Alte categorii sacerdotale atestate sunt citetii(anagnostii si lectorii) si hipodiaconii. .Sansala.ii mai cunoastem pe Patricius(secolele Iv-V) si luconochos(secolele V-VI).La nordul Dunarii presbiteri atestati documentar in secolul IV sunt Gutticas.Batusen si Vercas.

Universitatii.Bucuresti. Eusebiu din Cezareea-Istoria bisericeasca X. Mircea Pacurariu-Istoria bisericii ortodoxe romane Sophia. Stelian Brezeanu-o istorie a Bizantului.1981 .Bucuresti 2001 3.Vatican 1977 4. 2000 8.Academia Romana. Bucureşti. 1994 5. Thracologie). București.secolele IXIV. Liliana Trofin-Istoria crestinismului la nordul Dunarii de jos.Sibiu. în Relations Thraco-Illyro-Helléniques (Institutul Român de. Sibiu. Lungu V-Crestinismul in Scythia Minor in contextul vest- pontic. Le christianisme chez les Thraco-Daces de l'Empire Romain.5 in PSB 13 1987 2. 2009 6.2000 9.2009 7. Persecuţia Împăratului Iulian Apostatul împotriva cresşinismului. Ion Barnea. Istoria Romanilor. I o a n R ă m u r e a n u .Bibliografie 1. Albatros .Les monuments paleochretiens du Roumanie.editura Anastasis.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful